. Evaluarea Proiectului de Infintare a Unei Statii de Epurare a Apei

CUPRINS

CUPRINS………………………………………………………………………………………………………….. 2

CAPITOLUL I.

Introducere………………………………………………………………………………………………………… 4

CAPITOLUL II.

Scurt istoric………………………………………………………………………………………………………… 7

CAPITOLUL III.

Definirea conceptelor………………………………………………………………………………………….10

III.1. Definirea conceptului de program……………………………………………………….10

III.1.1.Ciclul de viață al unui program……………………………………………… 11

III.1.2. Elementele structurale ale unui program……………………………….. 12

III.2. Definirea conceptul de proiect…………………………………………………………… 12

III.3. Definirea conceptului de evaluare……………………………………………………….14

III.3.1. Obiectul evaluării…………………………………………………………………16

CAPITOLUL IV.

Teorii ale evaluării……………………………………………………………………………………………..18

IV.1. Capacitatea de evaluare în România…………………………………………………….19

IV.2. Capacitatea de evaluare în noile state membre ale Uniunii Europene……….21

CAPITOLUL V.

Asociatii de evaluatori………………………………………………………………………………………. 23

V.1. Necesitatea existenței unei societăți naționale a evaluatorilor…………………. 23

V.1.1. Societatea Evaluatorilor din România – necesitatea formării și acțiuni……………………………………………………………………………………………24

V.1.2. EVALROM- Rețeaua Informală a Evaluatorilor din România……28

CAPITOLUL VI.

Evaluarea programelor…………………………………………………………………………………….. 30

VI.1. Scopurile evaluării…………………………………………………………………………… 30

VI.2. Actorii……………………………………………………………………………………………. 32

VI.3. Indicatorii utilizați în evaluarea programelor………………………………………. 32

VI.3.1. Clasificarea indicatorilor…………………………………………………….. 33

VI.3.2. Indicatorii simpli și compoziți……………………………………………… 33

VI.4. Tipuri de evaluare……………………………………………………………………………. 35

CAPITOLUL VII.

Concluzii………………………………………………………………………………………………………….. 37

CAPITOLUL VIII.

Studiu de caz

Evaluarea proiectului de înfințare a unei stații de epurare a apei în localitatea Bărbătești, județul Vâlcea……………………………………………………………………………………. 39

Introducere……………………………………………………………………………………………… 39

Analiza SWOT………………………………………………………………………………………… 44

Evaluarea nevoilor…………………………………………………………………………………… 47

Evaluarea încadrării în contextul altor programe planificate sau existente………. 48

Analiza rezultateor așteptate și a impactului anticipat asupra populației…………. 48

Analiza sistemelor de implementare…………………………………………………………… 56

Concluzii………………………………………………………………………………………………… 56

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………. 58

ANEXĂ- Chestionar…………………………………………………………………………………………. 60

=== l ===

CUPRINS

Pag.

CUPRINS………………………………………………………………………………………………………….. 2

CAPITOLUL I.

Introducere………………………………………………………………………………………………………… 4

CAPITOLUL II.

Scurt istoric………………………………………………………………………………………………………… 7

CAPITOLUL III.

Definirea conceptelor………………………………………………………………………………………….10

III.1. Definirea conceptului de program……………………………………………………….10

III.1.1.Ciclul de viață al unui program……………………………………………… 11

III.1.2. Elementele structurale ale unui program……………………………….. 12

III.2. Definirea conceptul de proiect…………………………………………………………… 12

III.3. Definirea conceptului de evaluare……………………………………………………….14

III.3.1. Obiectul evaluării…………………………………………………………………16

CAPITOLUL IV.

Teorii ale evaluării……………………………………………………………………………………………..18

IV.1. Capacitatea de evaluare în România…………………………………………………….19

IV.2. Capacitatea de evaluare în noile state membre ale Uniunii Europene……….21

CAPITOLUL V.

Asociatii de evaluatori………………………………………………………………………………………. 23

V.1. Necesitatea existenței unei societăți naționale a evaluatorilor…………………. 23

V.1.1. Societatea Evaluatorilor din România – necesitatea formării și acțiuni……………………………………………………………………………………………24

V.1.2. EVALROM- Rețeaua Informală a Evaluatorilor din România……28

CAPITOLUL VI.

Evaluarea programelor…………………………………………………………………………………….. 30

VI.1. Scopurile evaluării…………………………………………………………………………… 30

VI.2. Actorii……………………………………………………………………………………………. 32

VI.3. Indicatorii utilizați în evaluarea programelor………………………………………. 32

VI.3.1. Clasificarea indicatorilor…………………………………………………….. 33

VI.3.2. Indicatorii simpli și compoziți……………………………………………… 33

VI.4. Tipuri de evaluare……………………………………………………………………………. 35

CAPITOLUL VII.

Concluzii………………………………………………………………………………………………………….. 37

CAPITOLUL VIII.

Studiu de caz

Evaluarea proiectului de înfințare a unei stații de epurare a apei în localitatea Bărbătești, județul Vâlcea……………………………………………………………………………………. 39

Introducere……………………………………………………………………………………………… 39

Analiza SWOT………………………………………………………………………………………… 44

Evaluarea nevoilor…………………………………………………………………………………… 47

Evaluarea încadrării în contextul altor programe planificate sau existente………. 48

Analiza rezultateor așteptate și a impactului anticipat asupra populației…………. 48

Analiza sistemelor de implementare…………………………………………………………… 56

Concluzii………………………………………………………………………………………………… 56

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………. 58

ANEXĂ- Chestionar…………………………………………………………………………………………. 60

CAPITOLUL I. – Introducere.

Evaluarea de programe este un domeniu nou în țara noastră și nu numai, după cum vom vedea pe parcursul lucrării, dar și prea puțin dezvoltat în comparație cu necesitatea sa. De aceea îmi propun studierea acestui domeniu în speranța unei contribuții, cât de mică, la dezvoltarea domeniului.

Vom vedea mai departe, pe parcursul lucrării, că în unele domenii evaluarea există de ceva timp și este și bine pusă în practică, însă nu legat de evaluarea ce face obiectul acestui studiu, în domeniul administrativ lasă de dorit cu toate că acest sector a beneficial de sprijin în vederea dezvoltării, însă aici evaluarea nici la ora actuală nu este bine dezvoltată și aplicată, ci se face deseori apel la sectoral privat.

Pe parcursul capitolelor lucrarii vor fi prezentate noțiuni semnificative despre evaluare și necesitatea practicării acesteia în administrația publică, în sectorul social și educațional și nu numai.

Prin această lucrare vreu să evidentiez necesitatea dezvoltării domeniului și lipsa de profesioniști necesari care ar putea fi modelați de la început, spre exemplu, cu ajutorul unor programe speciale (programe de mastere pe evaluare), crearea unui mediu academic asociat, la nivel național, format din specialiști sau persoane dornice de specializare în evaluarea de politici publice, programe, proiecte, necesare sectorului public nu doar celui privat.

Tot odată vreau să atrag atenția asupra necesității dezvoltării mediului asociativ, non- guvernamental, non- profit, încurajarea acestuia și nevoia sprijinirii acestuia în derularea de proiecte și programe cu impact social considerabil.

Procesul continuu de modernizare și reformă al administraței publice românești a îceput la mijlocul anilor ’90. Cu toate acestea, nu s-a dezvoltat pe cât ar fi trebuit, cu

toate că a beneficiat de un sprijin considerabil, este înca nevoie de eforturi pentru îmbunătățirea sistemului.

Alături de un astfel de mediu instituțional înca deficitar, se poate enumera și lipsa beneficiilor practicilor de evaluate asupra îmbunătățirii activităților cu finanțare națională. Guvernul României încearcă în prezent să-și dezvolte capacitatea de evaluate a politicilor publice, a legislatiei, a programelor și proiectelor, pentru toate tipurile de activități, indiferent de sursa de finanțare.

În ciuda progresului lent inregistrat de reformă a administrației publice, o serie de acțiuni și inițiative notabile au luat naștere la diferite nivele în vederea îmbunătățirii modului de planificare și gestionare a politicilor publice în general și a evaluării în special. Secretariatul General al Guvernului a pregătit o strategie pentru îmbunătățirea procesului de planificare a politicilor publice, Curtea de Conturi a introdus practica auditului de performanță, Parlamentul și Cabinetul Primului Ministru sunt beneficiarii unor proiecte cu finanțare UE care urmăresc să dezvolte capacitatea de planificare și de gestionare a politicilor, precum și capacitatea de evaluare ex-ante. Viitorul Program Operațional pentru Dezvoltarea Capacității Administrative 2007-2013, finanțat prin CNSR, include obiective concrete legate de implementarea activităților de monitorizare și evaluare, atât la nivelul administrației publice centrale cât și la nivelul structurilor administrației publice locale.

În comparație cu legislația de la nivelul UE, legislatia românească prevede obligația evaluării doar pentru bugetele de co-finanțare, pentru finanțările UE sau pentru finanțări din partea altor donori, și pentru programele de cercetare. Pentru celelalte activități ale Guvernului, deși subiectul evaluării este menționat, cerințele fie nu sunt suficient de clare fie nu sunt implementate în mod corespunzător.

Evaluarea programelor constituie un domeniu nou, care s-a bucurat însă de mare interes din partea cercetătorilor, practicienilor, finațtatorilor, factorilor de deciziezi. Interesul și nevoia crescândă de evaluare, fondurile alocate programelor sociale și educaționale si cercetării evaluative au stimulat dezvoltarea rapidă a domeniului.

Evaluarea este privită ca un instrument al bunei guvernări și, astfel, se poate face în toate etapele ciclului de dezvoltare a intervențiilor publice – de la planificarea politicilor publice la elaborarea de strategii, programe și proiecte.

Aproape toate proiectele și programele, derulate pe diverse niveluri ajung la un moment dat în stadiul în care se pune problema eficienței lor.

Pentru a evidenția gradul de eficiența a unui program sau proiect, pentru a stabili dacă o politică are impactul dorit sau daca o intervenție inovatoare îndeplinește criterii satisfăcătoare de eficacitate, pentru a determina modul în care eforturile pot fi optimizate sau dacă o inițiativă merită să fie continuată, se recurge la cercetări de tip evaluativ.

Evaluarea este o activitate care s-a dezvoltat în mod constant pentru programele cu finanțare din partea donorilor, dar care este încă subdezvoltata pentru activitățile cu finanțare de la bugetul național. Totuși, există dovezi semnificative care atestă un interes crescut pentru subiectul evaluării, precum și o serie de acțiuni intreprinse la diferite nivele pentru imbunătațirea managementului politicilor și programelor publice, incluzând

evaluarea.

CAPITOLUL II. – Scurt istoric.

Datorită evenimentelor petrecute de-a lungul ultimelor două decenii în domeniile economice, politice și sociale, în European s-a ajuns la fovorizarea unor serii de interventii majore și de lungă durată orientate spre îmbunătățirea calității, performanțelor și rezultatelor în diferite domenii ca învățământ, sănătate, protectie socială, administrație publică și altele. Prin urmare domeniul evaluării de programe a cunoscut o creștere bruscă iar practicienii si teoreticienii europeni au apelat la resursele americane in materie de conceptualizare și derulare a diverselor evaluări de programe.

Unii autori sustin ca „evaluaream modernă de programe sociale a apărut în anii ’60”, tentative aparținând acestui domeniu au fost inițiate încă din secolul XIX-lea. C. Weiss identifica un studiu evaluativ datând din 1833, în Europa, care ai încercat să demonstreze măsura în care programele educaționale audeterminat scăderea ratei delicvenței juvenile. Concluzia studiului a fost că nu există nici o legătură între program și rata delicvenței. În America de Nord, în 1845, a fost efectuat un studiu evaluativ prin care au fost administrate teste pentru disciplinele de bază din școală (Boston Survey). Rezultatele acestor studii nu au fost însă luate în considerare pentru a se imbunătăți ceva. La începutul secolului al XX-lea s-a dezvoltat o mișcare favorabilă testelor psihologice și educaționale, impunându-se ideea ca testele au o legitimitate și că oferă informații relevante.

Un moment important în dezvoltarea evaluării programelor sociale și educaționale, în ordine cronologică, este localizat temporal în anii ’30-’50 și este caracterizat prin dezvoltarea modelului evaluării centrate pe obiective și prin mișcarea în favoarea acreditării unităților de învățământ.

În deceniile 6, 7, 8, se poate vedea o schimbare de opinii la nivel evaluativ, astfel scade interesul pentru obiective și pentru instrumente de testare, pentru măsurarea și crește interesul pentru conceptualizarea evaluării. Cum am arătat mai sus, ca europenii au apelat la conceptele americane despre evaluare, trebuie să menționăm că dezvoltarea domneniului evaluativ legat de programele sociale și educaționale a avut loc mai mult tot în Statele Unite ale Americii, datorită influrnței economice și politice a vremurilor. În acea perioadă s-au inițiat diverse programe sociale în învățământ, sănătate, asistență socială, combatere a sărăcieu, asistentă pentru persoanele cu dizabilități sau cele învârstă. „majoritatea programelor au fost lansate cu sperante mari și investiții enorme”.

Au început să se dezvolte sistemele de protecție socială, iar politicile sociale au devenit o preocupare majoră a statului, de aceea au fost alocate numeroase sume de bani de la buget pentru inițierea și dezvoltarea de programe sociale. Ca urmare a acestor alocări și necesității cheltuirii unor sume și mai mari s-a ajuns la concluzia că fondurile cheltuite în toate programele sociale au crescut de 600 de ori până în 1979, față de 1950.

Anii '80 – '90 se caracterizează prin consolidarea bazelor teoretice ale evaluării programelor sociale si educaționale, prin dezvoltarea unor programe de pregătire a evaluatorilor (îmbunătățirea calității sau profesionalizarea evaluării) și preocupări pentru metaevaluare, pentru definirea unor standarde de apreciere a evaluării programelor de orice fel. În acest fel programele au inceput să-și arate necesitatea și binențeles că și evaluarea lor a devenit absolut necesară pentru a îmbunătăți și controla calitatea serviciilor, a produselor, pentru a justifica necesitatea investitiilor, pentru a analiza efectele și impactul programelor sau aprecierea măsurii în care acestea au servit la ameliorarea sau rezolvarea unei probleme și a deveni cât mai eficiente.

Necesitatea dezvoltării domeniului evaluativ a crescut datorită diferitelor interese din domenii diferite, astfel putem spune că:

Din punct de vedere economic, a crescut interesul pentru modul în care au fost cheltuite fondurile și pentru îmbunătățirea eficienței (analiza cost-beneficiu).

Din punct de vedere managerial a apărut interesul pentru coordonarea eficientă a programelor, însă puțini manageri aveau experiența în acest domeniu, dar acest lucru s-a putut reabilita pe parcurs prin instructaj și acumulări de informații necesare.

Din punct de vedere politic, în Statele Unite, evaluarea a apărut ca soluție pentru conflictul de interese între autoritățile locale și cele federale, acestea din urmă dorind o mai mare putere asupra programelor sociale în acest fel luând ființă și sisteme de bugete special pentru incurajarea dezvoltării evaluării de programe. Astfel evaluarea a devenit un domeniu foarte atractiv si a beneficiat de o creștere spectaculoasă, cât mai multe persoane fiind interesate de a lucra în acest domeniu.

Din punct de vedere al preocupării de natură intelectuală, criticii sociali au observat destul de repede punctele slabe ale unor programe, căutând apoi soluții pentru ameliorare. În acest sens, ei aveau nevoie de date evaluative privind organizarea și implementarea programului, eficiența, eficacitatea, punctele slabe sau punctele forte, costuri sau beneficii. Toate aceste aspecte au făcut necesară apariția unei noi categorii profesionale specializate pe evaluare. La sfârșitul anilor '60, cererile de feed-back asupra programelor sociale au depășit oferta de personal existentă, determinându-i pe mulți dintre absolvenții de științe sociale să se orienteze spre evaluare. Evaluarea de programe a devenit ca atare foarte necesară și încă este iar ca urmare a acestei necesități evaluarea profesionistă a atras o semnificativă forță de muncă în acest domeniu.

Evaluarea este o profesie, cu toate că evaluarea de programe nu reprezintă un domeniu de activitate complet profesionalizat. Un indicator al profesionalizării este si apariția unor reviste de specialitate, a unor asociații profesionale si a standardelor profesionale.

În Europa, evaluarea programelor sociale și educaționale s-a dezvoltat la începutul anilor '80, pe măsură ce statele europene au realizat necesitatea unei europe unite și integrării cât mai multor state, acest lucru ducând la comerț liber și la implemetări de programe la scara mare- cuprinzând mai multe state.

CAPITOLUL III. – Definirea conceptelor.

Ca în orice domeniu există mai multe definiții, fiecare definind diferin conceptele sau termenii sau interpretează diferit anumite abordări. Putem spune, în general, că pentru a evalua este nevoie de o echipă deoarece necesită o activitate de echipă, de aceea este necesară o definitie comună a termenilor, a interpretărilor, a strategiilor si a modelelor teoretice, pentru a se putea comunica și colabora mai bine. Este important ca membrii echipei să aibă o viziune comună în ceea ce privește procesul de evaluare, astfel încât activitățile lor să fie complementare în atingerea scopurilor comune.

Luând în considerare specificul limbajului științelor sociale și noutatea domeniului, este necesară definirea conceptelor cheie și descrierea proceselor evaluării și de asemenea definerea conceptelor de programe- în general, deoarece ele au atras necesitatea evaluări, sau definirea conceptului de proiect, evaluare, etc. Aceste lucruri pentru a ne da mai bine seama ce este evaluarea, unde apare si pentru ce trebuie folosită.

III.1. Definerea conceptului de program.

Ca o definiție generală a programului putem spune că acesta reprezintă un efort organizat, planificat și deseori, continuu de a rezolva o problemă. Fiecare program încorporează o serie de proiecte care duc la îndeplinirea aceluiași obiectiv. În momentul de față nu există o definiție unanim acceptată a termenului de proiect. Cea mai sintetică definiție a unui proiect este „o schemă, un design” sau „o soluție la o problemă”.

O definiție a programelor din perspectiva finanțării de către Uniunea Europeană, descrie programul ca pe „o măsură decisă de Comisia Europeană în favoarea unei țări beneficiare sau în favoarea unui grup de țări care trebuie tradusă într-un număr de activități care trebuie puse în practică și dezvoltate pe baza unui angajament financiar provenit din bugetul Comisiei Europene. Un program este subiectul unui memorandum de finanțare individual și este menit să fie implementat cu sprijinul Comisiei Europene într-un anumit domeniu”.

Ca un exemplu, Uniunea Europeană a înfințat programele comunitare pentru a promova cooperarea dintre statele membre în diverse domenii legate de politicile comunitare, pe o perioadă bine definită, de câțiva ani. Aceste programe au fost extinse și asupra statelor candidate pentru a le sprijini în procesul de pregătire pentru aderare, ca o completare adusă celor trei instrumente financiare care le sunt destinate în exclusivitate (PHARE, ISPA și SAPARD).

Aceste programe sunt caracterizate de diferite principii cum ar fi: au aceleași condiții și criterii de selecție a proiectelor și se aplică atât statelor membre cât și țărilor candidate; iar participarea la programele comunitare implică o contribuție financiară din partea țării participante, precum și compatibilitate legislativă în sectorul respectiv.

O altă definiție ne prezintă programul ca fiind „un set de activități sau de proiecte orientate spre un obiectiv sau grup de obiective, în care resursele umane, materiale și financiare sunt coerent organizate pentru a produce bunuri, servicii sau schimbări ale mediului, ca răspuns la anumite nevoi”.

În continuare voi prezenta, pe scurt, câteva caracteristici ale programului.

III.1.1. Ciclul de viață al unui prgram, acesta cuprinde mai multe etape:

1) inițierea programului care presupune diferiți pași cum ar fi stabilirea obiectivelor generale, analiza situației existente, identificarea necesităților și stabilirea priorității acestor necesități, precum și consultarea cu potențialii beneficiari;

2) dezvoltarea și consolidarea sau proiectarea aceasta implică specificarea obiectivelor și rezultatelor, identificarea resurselor necesare și a celor disponibile, distribuirea pe activități sau împarțirea pe diferite proiecte și conceperea formei finale/ complecte a programului;

3) implementarea presupune mobilizarea resurselor pentru îndeplinirea sarcinilor și obiectivelor, comunicarea continuă cu beneficiarii, furnizarea de informații despre dezvoltarea programului pe tot parcursul desfășurării lui;

4) monitorizare, rapoarte, presupune monitorizare permanentă și formularea de rapoarte, identificarea problemelor, a eșecurilor și a soluțiilor care să ducă la eliminarea acestora (prin negociere, înlocuirea persoanelor responsabile, o evaluare independentă sau, în cazuri extreme, prin oprirea proiectului); modificarea rezultatelor planificate și a obiectivelor cu unele realizabile.

5) evaluarea finală aceasta din urmă cuprinde evaluarea îndeplinirii integrale de către contractor a sarcinilor încredințate (se face de obicei de către o structură de evaluare independentă de contractor sau de autoritatea contractantă), identificarea celor mai bune soluții pentru programe/ proiecte viitoare pe baza experienței câștigate; identificarea resurselor necesare pentru viitor (se are în vedere corectarea aprecierii acestora în funcție de suficiența sau insuficiența acestora în proiectul desfășurat) și nu în cele din urmă identificarea necesităților pentru programe sau proiecte viitoare.

III.1.2. Elemente structurale ale unui program acestea sunt caracterizate de scopurile și obiectivele programului; de activitațiile desfășurate în cadrul programului sau domeniul în care un program este implementat; de resursele, de orice fel, materiale, umane, procedurare, tehnice si de timp; un alt element este reprezentat de potențialii beneficiari ai programului sau proiectelor; alt element este sistemul managerial care trebuie sa vegheze asupra bunei desfășurări a programului cu resursele și limitele impuse; iar ultima componentă este cea a evaluării sau autoevaluării.

III.2. Definirea conceptului de proiect.

Proiectul se definește ca un proces nerepetitiv care realizează o cantitate nouă, bine definită, în cadrul unor organizații specializate. Proiectul are drepr caracteristică o acțiune unică, specifică și nouă, compusă dintr-o succesiune logică de activități componente coordonate și controlate, cu caracter inovativ de natură diferită, realizat într-o manieră organizată metodic și progresiv, avînd puncte de plecare și puncte de finalizare bine definite, constrângeri de timp, resurse și cost, destinate obținerii cu succes de noi rezultate complexe, necesare pentru satisfacerea de obiective clar definite.

Această definitie prezintă proiectul ca o inovație în orice domeniu în care este necesară crearea de proiecte, el trebuind totdeauna să aducă o noutate ca prin crearea lui să rezulte o modernizare a sectorului in care a fost aplicat, însă acest lucru să se facă în limita resurselor și să aibă o bază sigură adică potențiali clienți și beneficiari.

Alți autori definesc proiectul ca fiind „o activitate realizată individual sau în echipă cu scopul de a realiza anumite obiective pornind de la anumite resurse într-un interval de timp clar specificat”. Definiția este destul de clară, dacă vrem să realizăm ceva anume trebuie să ținem cont de resurse și de intervalul de timp pe care îl avem la dispozitie. Putem observa că definițiile proiectului sunt oarecum asemănătoare cu cele ale programului deoarece după cum se știe programul este compus din proiecte deci se complectează reciproc proiectele compunând programele iar aceste dând obiective genereale, comune, proiectelor.

„Proiectul reprezintă o activitate complexă cu o durată finită de desfăsurare, în scopul realizării unui produs specific având caracter de unicat”. De asemenea dacă ținem cont și de elementele specifice prin care se caracterizeaza orice proiect putem alcătuii următoarea definiție mult mai complexă „proiectul reprezintă o sarcină specifică de realizat caracterizată prin complexitate, noutate, risc, sensibilitatea la factori externi, durată de timp strict determinată”. Și aici putem observa accentul pus pe autenticitate, inovație în domeniu și perioadă de timp limitată.

Altă definiție în acelaș sens arată că proiectul este caracterizat printr-un set de acțiuni planificate pe o durată determinată de timp care urmăresc atingerea unor obiective.

În conformitate cu acceptiuniile Comisiei Europene (1986), proiectul înseamnă „un grup de activități care trebuie realizate într-o secvență logică, pentru a atinge un set de obiective prestabilite, formulate de client; proiectul este prima subdiviziune a programului”. Mai putem adăuga precizarea că programul ia naștere la rândul lui dintr-o politică publică iar aceasta la rândul iei ajuta la implementarea unei strategii prestabilite.

După cum am mai precizat programele și priectele au structuri asemănătoare deoarece au aceleași obiective generale, aceași populație-țintă, resurse, plan de activități, echipă de lucru și durată de desfășurare aproape identică.

Programele și proiectele se mai aseamănă și prin câteva caracteristici generale cum ar fi spre exemplu rolul bine definit al amândorura, sau faptul că consumă resurse fizice și umane într-un timp bine determinat și ambele au un moment de început și un moment de încheiere.

Există însă și diferențe cum ar fi bugetul proiectului este de cele mai multe ori fix, pe când cel al programului este flexibil; perioada de desfășurare programului este mai mare decât cea a proiectului. O alta deosebire este că programele sunt mijloace de implementare ale unor politici publice, iar proiectele sunt componente ale programelor. O diferență este data și de rolul echipelor, echipele care se ocupă de programe au rolul de a coordona și superviza, pe câd cel al echipelor de proiect este de implementare.

III.3. Definirea conceptului de evaluare.

„Evaluarea este colectarea sistematică de informații despre activitățile, caracteristicile și rezultatele programelor pentru a fi utilizate de anumite persoane cu scopul de a reduce nesiguranțele, pentru a spori eficacitatea și a lua deciziile oportune în legătură cu programele respctive” (Michael Q. Patton, 1986).

Putem defini evaluarea și prin propoziții mai simple și concise ca:

Determinare a gradului de realizare a obiectivelor;

Culegere de informații pentru adoptarea unor decizii;

Apreciere a meritului, valorii unui proiect sau program;

Din aceste două moduri de a definii evaluarea putem reține că este metodă folosită de un grup de persoane, aceasta ajută la luarea celor mai potrivite decizii, apreciază eficiența proiectului sau programului și reduce nesiguranța acestora.

Evaluarea mai poate însemna și o „apreciere sistematică a operațiilo și/sau a rezultatelor unui program sau unei politici, raportate la un set de standarde explicite sau implicite, un mijloc care contribuie la îmbunătățirea programului sau politicii” (Carol Weiss, 1998). Această definiție arată evaluarea ca pe o metodă folosită doar după implementarea programului, ca o metodă de verificare a rezultatelor care contribuie la îmbunătățirea ulterioară a programelor sau proiectelor.

Din perspectiva altor autori, evaluarea înseamnă „acumularea sistematică de fapte, pentru a oferi informații despre realizările unui program în raport de efort, eficacitate și eficiență, în fiecare stadiu al dezvoltării lui”. Tot acești autori sunt de părere că evaluarea poate fi „o tehnică managerială care furnizează feed-back informativ administratorilor programelor”. Prin urmare, evaluarea reprezintă un proces de apreciare a valorii, meritului și calității unui proces, produs sau rezultat, totodata aceste definițiiaduc noutatea faptului ca evaluarea poate fi folosită în orice moment al desfășurării programului acest lucru ducând la o mai buna informare a administratorilor de programe arătându-le stadiul dezvoltări programelor sau proiectelor.

O definiție a evaluării din perspectivă economică spune că „evaluarea reprezintă o opinie sau concluzie emisă pe baza unei analize minuțioase, referitoare la natura, calitatea, valoarea sau utilitatea unor anumite interese sau aspecte, ale unei anumite proprietăți, exprimată de o persoană imparțială, specializată în analiza și evaluarea proprietăților (expert evaluator)”. Această definiție nu este legată de evaluarea programelor deci nu face obiectul de studiu al lucrării însă este importantă pentru a observa nivelul la care s-a extins evaluarea.

Din perspectiva administrației publice evaluarea este legată de masurarea performanțelor și cel mai des de performanța unei instituții. Această măsurare a performanței semnifică procesul prin care putem observa cât de aproape suntem de scopurile anunțate, „incluzând informații despre eficiența cheltuielii resurselor, rezultatele obținute, calitatea acestora și eficacitatea operațiunilor”.

Măsurarea performanțelor este strâns legată de evaluare, din perspectiva administrației publice și cel mai des de măsurarea performanțelor unei instituții. Această masurare a performanțelor semnifică procesul prin care putem observa câd de aproape suntem de scopurile anunțate, adăugând înformații despre eficiența cheltuiriiresurselor, rezultatele ce s-au obținut, calitatea rezultatelor și eficacitatea operațiunilor. Măsurarea performanțelor poate fi utilizată într-o instituție pentru a observa diferite activități cum ar fi modul în care funcționează înstituția, ajută la controlarea modului în care angajații își indeplinesc îndatoririle, se poate observa mai ușor unde este nevoie de o alocare bugetară mai mare sau mai mică, evaluare se mai poate face și pentru a face publicitate instituției sau pentru a motiva personalul, pentru a îmbunătății performanțele instituționale observând tot odata plusurile și minusurile instituției atât în desfășurarea activităților din interiorul instituției cât și în oferirea de servicii și nu în ultimul rând evaluarea performanțelor se poate realiza pentru a vedea dacă activitatea s-a desfășurat comform planului și astfel există motive pentru a sarbătorii, adică dacă se pot aloca preme angajaților sau diferite alte facilități.

III.3.1. Obiectul evaluării.

Obiectul evaluării este unul cât se poate de clar și concis, astfel evaluarea după cum am văzut se poate face la mai multe momente ale desfășurării programului, prin urmare evaluarea poate avea ca unul dintre obiective componentele programului, adica se pot cerceta obiectivele programului pentru aducerea de îmbunătățiri, dacă este nevoie, sau resursele de orice fel (materiale, umane, de timp) pentru a ne da seama dacă sunt suficiente sau dacă trebuie să mai reducem din costuri- dacă este posibil- dacă nu să mai reducem într-o mică măsură din obiective. Obiectul evaluări mai poate fi dat și de populația- țintă sau sistemul managerial al instituției care coordonează programul sau proiectul iar prin evaluarea populației- țintă se pot observa mai multe lucruri, cum ar fi dorința acestora de a beneficia de proiect, dacă numărul ei este în de ajuns de mare încât să acopere ulterior costurile și să aducă profit (nu neaparat bănesc- eficacitate), sau, în perspectivă, să vedem dacă ar fi interesați de noi îmbunătățiri sau desfășurarea de noi proiecte în zonă; de asemenea se poate evalua propriul sistem de evaluare al programului tot pentru aducerea de îmbunătățiri sau observarea eficienței.

Un alt obiect al evaluării este proiectul programului. Aici evaluarea se face înaintea derulării propriuzise a programului, se face o evaluare prospectivă, obiectivele evaluării se leagă de inovația adusă de program sau de necesitatea implementării lui, sau din alte cauze.

Implementarea programului face un alt obiect al evaluării. La acest obiect evaluarea caută să observe dacă termenii în materie de resurse sau pașii sunt respectați.

Un ultim obiect al evaluării este dat de impactul programului sau efectele produce de ecesta. Aici evaluarea se realizează la sfârșitul implementării programului sau după un anumit timp de la încheiere lui și are ca obiectiv, dupa cum spune și denumirea, efectele produse de el, adică îmbunătățiri aduse în domeniu, auto finanțare, satisfacția clienților și altele.

CAPITOLUL IV. – Teorii ale evaluării

Pentru a putea înțelege cadrul general în care au fost luate inițiativele pentru dezvoltarea funcției de evaluare, este necesară o trecere în revistă a evoluțiilor din administrația publică românească din ultimii ani. Este important ca acest cadru general să fie luat în calcul cu mare atenție, atunci când se formulează căi pentru stabilirea unei practici și culturi de evaluare.

Eforturile de modernizare și reformare ale administrației publice din România au început mult mai târziu în comparație cu alte țări, doar pe la mijlocul anilor '90, începând cu anul 1997, când s-a început să se apeleze la programe europene de dezvoltare, cum ar fi Programul Phare al UE care a fost un important donor pentru programele de reformă. În baza unui demers continuu menit să stimuleze procesul de reformă, Guvernul României a adoptat în 2004 ,,Strategia pentru accelerarea reformei administrației publice". Cu toate acestea, mai multe surse au indicat că progresul reformei administrației publice a fost mai lent decât era de așteptat, în ciuda sprijinului considerabil de care a beneficial acest sector, cauzele fiind diverse. În acest sens, printr-o evaluare, s-a realizat un raport tematic care arată că majoritatea problemelor ce trebuiesc rezolvate/ îmbunătățite se găsesc la nivelul de bază, adică sunt legate de insuficența legislativă primară și secundară; necesitatea creării de noi structuri, sau dezvoltării structurilor administrative existente și nu în ultimul rând necesitatea punerii la dispoziție a resurselor financiare și umane suficiente pentru asigurarea continuității și susținerii în timp a sistemului.

De asemenea și alte programe cum ar fi Programul Operațional pentru Construirea Capacității Administrative pentru România, ce a fost elaborat sub patronajul Cadrului Național Strategic de Referință elaborat pe perioada 2007 -2013, identifică anumite deficiențe ce se mențin, cum ar fi lipsa resurselor necesare, acestea găsindu-se doar în cantități reduse, altă nemulțmire are în vedere lipsa de personal calificat sau personal cu rezultate slabe, aceasta datorânduse în mare parte lipsei de promovare și/ sau proastei recrutări, prin absența criteriilor de recrutare sau mediocrității acestora; un alt deficit identificat de program se referă la competențe strategice limitate, care duc la lipsă de coerență a inițiativelor, ori la lipsa interconectarilor adecvate; s-au mai identificat și probleme structural și procedurale, cum ar fi slaba coordonare, lipsa de informații sau lipsa de interes pentru informare, proceduri împovărătoare, puțină transparență și implementarea limitată a politicilor publice.

Din aceste cauze s-au făcut eforturi considerabile pentru schimbări în sectorul administrației publce, însă rezultatele au fost sub așteptări iar acest lucru se poate datora mai multor cauze, ca de exemplu schimbările dese la nivelul conducerii politice, lucru ce a dus la instabilitate politică adică lipsă de puncte de vedere comune necesare pentru promovarea legislației necesare reformelor; rezultatele slabe mai sunt datorate și dificultăților în separarea funcțiilor politice și administrative; sau nefinalizării procesului de creare a unui sistem puternic al funcției publice.

În acest context, apariția practicii de evaluare a fost improbabilă până în acest moment. Probabil că practica evaluării necesită procese și proceduri stabile și coerente stabilite în cadrul mecanismului administrației publice, care la rândul lor au puține șanse de succes într-un mediu instituțional deficitar și încă instabil, așa cum este descris mai sus.

IV.I. Capacitatea de evaluare în România.

În țara noastră, domeniul evaluării programelor se afla la început, deoarece obiectul său – programele – au apărut doar în urmă cu aproximativ un deceniu. Primele evaluări de programe au fost cele realizate cu asistență internaționala ca de exemplu programul Phare, de aceea nu putem spune că în România acest domeniu este atât de bine cunoscut și dezvoltat pe cât ar trebui, față de statele mai vechi membre ale Uniunii Europene.

Starea de sub- dezvoltare a evaluării din țara noastră este însoțită si de o percepție distorsionată asupra domeniului și procesului evaluării. Lipsa de cunoaștere a domeniului atrage de multe ori o atitudine de respingere față de acesta, ca de multe ori când apare ceva nou, oamenii ezitând să-l utilizeze. În ceea ce privește actorii implicați în evaluare, relația dintre ei este percepută, de cele mai mult ori, în aceste condiții, ca fiind una inegală adică actorii nu se percep reciproc pe aceași treaptă ierarhică, să aibă astel o relație normală de colaborare ci evaluatorului i se atribuie putere și influență care depașesc cu mult mandatul său de fapt, iar evaluatul se plasează pe sine (personal și ca instituție) fie la discreția evaluatorului, fie împotriva evaluatorului, fapt care oricum are un impact negativ asupra calității procesului de evaluare și a rezultatelor sale.

Utilitatea foarte limitată a evaluării menține și un interes scăzut pentru dezvoltarea cunoașterii în domeniu, astfel că prea puține publicații, surse de informare bibliografică și programe de pregătire universitară dedicate evaluării sunt disponibile cu toate că odată cu intrarea în Uniunea Europeană numărul programelor a crescut și deasemenea și dezvoltarea domeniului evaluativ.

Această lipsă de materiale informative și cursuri de specializare s-ar putea datora, informal, și caracterului confidențial al programelor ce necesită evaluare și a rezutatelor acestor evaluări, deasemenea și timpului limită în care trebuie să se facă evaluarea pentru a da verdictul începerii, continuării sau finalizării programului sau proiectului și implicit autosusținerii (atofinanțării) lui; și nu în ultimul rând un alt factor informal care ar pute susține această lipsă de informare ar fi legat de finanțarea programelor care necesită o atenție sporită a tuturor celor ce sunt implicați în derularea lui- pentru nu a greși fiind vorba de resurse financiare la mijloc, astfel încât atenția pentru dezvoltarea didactică este distrasă, evaluatorii concentrându-se mai mult pe evaluarea propriu-zisă a programului sau proiectului folosindu-se de puținele teorii existente sau apelând cel mai degrabă la cele externe, aducând prea puține contribuții la dezvoltarea internă a domeniului. Toate acestea adăugate la absența normelor, a unor standarde și a unui cod etic pentru evaluare demonstrează o slabă cultură națională a evaluarii.

IV.2. Capacitatea de evaluare în noile state membre ale Uniunii Europene.

Evaluarea fiind un domeniu nou descoperit au fost facute o serie de studii cu privire la capacitatea de evaluare în noile state membre ale UE ce necesită o scurtă prezentare. Astfel, directoratul General pentru Extindere al Comisiei Europene a format un Grup Consultativ pentru Evaluare (EAG) în anul 2002, ca forum de schimb de bune practici între statele membre și statele candidate pe subiectul construirii capacitătii de monitorizare și evaluare. La prima întâlnire plenară din 27 martie 2003, unde au participat reprezentanți ai Coordonatorilor Naționali ai Asistenței din Statele Candidate și ai Comisiei Europene, s-a stabilit că acest forum va avea o contribute utilă pentru progresul statelor candidate, întrucât acestea elaborează și implementează strategii pentru dezvoltarea capacitătilor locale de monitorizare și evaluare.

Una dintre sarcinile EAG a fost elaborarea materialului ,,Guide to Good Practices in Monitoring and Evaluation" (Ghid de bune practici în monitorizare și evaluare). În acest sens a fost distribuit un chestionar tuturor statelor candidate pentru a stabili contextul în care monitorizarea și evaluarea operează în administrațiile respectivelor țări. După aplicarea chestionarului și analiza datelor s-a ajuns la următoarele concluzii; evaluarile se contractează destul de rar și practic nu exista o cerere națională de evaluare; expertiza în evaluare se regăsește cu precădere printre consultanții externi; evaluările interimare realizate de către Phare nu sunt de obicei diseminate în afara grupului de management.

Concluziile unei evaluări nu se bucură de expunere și nu determină nașterea unor dezbateri de aceea evaluările nu au un impact semnificativ asupra dezbaterii cu privire la responsabilizare sau nu aduc îmbunătățiri procesului de planificare. O altă concluzie la care s-a ajuns este legată de factorii de instituționalizare care sunt slab dezvoltați și nu există elemente puternice de stimulare informală, de exemplu grupurile civile de actiune; monitorizarea bazată pe efecte și rezultate nu este bine dezvoltată.

Deasemenea în anul 2004, s-a mai realizat un studiu intitulat „Repere în construirea capacității de evaluare în Noile State Membre”. Studiul prezenta o comparație a capacitatii de evaluare din cele 10 state membre noi, cu aceea din cele 15 state membre mai vechi și a ajuns la concluzii cum ar fi: capacitatea de evaluare, continuă să fie considerată de multe persoane ca fiind subdezvoltată în noile state membre; în noile state membre nu există suficienți evaluatori care să aibă competențele necesare; deasemenea există o percepție în noile state membre cum că autoritățile publice nu sprijină în deajuns de mult dezvoltarea capacățatii de evaluare; și nu în ultimul rând nu există o cultură a evaluării în țări ca Lituania, Ungaria, România, Cipru și Republica Cehă.

Iar referitor la statele mai vechi membre se menționează că în cele 15 state membre mai vechi, a durat aproape un deceniu dezvoltarea unei culturi a evaluării, in general solidă- dacă admitem că nu toate statele membre mai vechi au o cultură a evaluării suficient de solidă.

Noile state membre au nevoie de mai multe informații și de sprijin pentru
evaluare cum ar fi recomandări, metodologii și exemple de bună practică.

Stimulentele comerciale pentru îmbunătățirea capacității de evaluare și a
expertizei sunt probabil cei mai eficienți factori de a produce schimbarea situației.

Eșuarea asigurării încorporării rezultatelor evaluării în procesul de elaborare a
politicilor publice se percepe ca fiind cea mai serioasă problemă întâlnită în practică în aceste țări.

Cele mai mari dificultăți metodologice în noile state membre sunt reprezentate
de lipsa de date inițiale, de slaba definire a țintelor și a indicatorilor de performanță.

O treime dintre cei chestionați în noile state membre consideră calitatea studiilor
de evaluare ca fiind scăzută și alte doua treimi spun ca aceasta ar fi doar acceptabilă,
nici-una dintre persoanele chestionate nu susține că ar fi buna sau excelentă.

Asta denotă faptul că acest domeniu, al evaluării, nu este atât de bine definit și dezvoltat pe cât ar trebui ținând cont de importanța, din ce in ce mai mare, pe care o are.

CAPITOLUL V. – Asociații de evaluatori.

V.1. Necesitatea existenței unei societăți naționale a evaluatorilor.

O asociație națională a evaluatorilor este esențială în constituirea unui limbaj comun în ceea ce privește principiile de bază și terminologia referitoare la monitorizare și evaluare, date fiind școlile de gândire diferite dar si noutatea disciplinei. O astfel de asociație are un rol important și în sensul că ar putea acționa ca un grup de interes capabii să exercite o anumită presiune asupra guvernului țării respective pentru a-și spori responsabilitatea față de cetățeni în raport cu dezvoltarea socio-economică a țării. Prin intermediul evaluării guvernul poate răspunde în fața parlamentului tării respective pentru modul în care sunt îndeplinite angajamentele făcute în timpul campaniei electorale. De asemenea, prezența unei societăți de evaluare la nivel național poate ajuta comunitatea finanțatorilor pentru a obține o imagine independentă asupra asistenței oferite și asupra impactului avut de aceasta, în sens pozitiv sau negativ, asupra dezvoltării. O asociație a evaluatorilor poate avea un rol consultativ în stabilirea priorităților finanțatorilor și poate contribui la reflectarea mai fidelă a nevoilor diferitelor grupuri țintă.

O asociatie profesională a evaluatorilor poate sprijini dezvoltarea capacității naționale de evaluare prin organizarea sau prin facilitarea de programe de formare care să se adreseze atât sectorului public cât și celui privat, dar poate sa contribute și la conștientizarea publicului larg asupra importanței evaluării. Ca urmare competitivitatea și eficiența sunt stimulate, și nu duar în domeniul evaluării, putând chiar să-i ,,atingă" și pe membrii inactivi ai societății. Acest ultim aspect este deosebit de important în contextul globalizării, în care atât sectoral privat cât și cel public trebuie să-și dezvolte capacitatea de a furniza servicii la standarde internaționale. Astfel impactul dezvoltării capacității de evaluare poate difuza până la imbunătățirea calității bunurilor și serviciilor atât pe piața internă cât și pe piața internațională, reflectată în reducerea costurilor de producție, dar și în sporirea bunăstarii populației în general.

V.1.1. Societatea Evaluatorilor din România – necesitatea formării și acțiuni.

Constituirea unei asociații profesionale a evaluatorilor din România are un statut incert, plasat între câteva tendințe și câteva motivații mai mult sau mai puțin clare datorită lipsei de puncte de vedere comume ale evaluatorilor de programe, de aceea există mai multe tendințe legate de legalizarea statutului iar aceasta nu este deloc un lucru bun pentru dezvoltarea domeniului.

Una dintre tendințele actuale ale evaluatorilor este aceea de a menține situația din momentul de față în care actorii ce operează pe piața evaluării acționează mai curând de unii singuri și deseori bazați pe conexiuni personate.

Aceștia ar trebui mai degrabă să se preocupe, printre altele, de sporirea transparenței și a coordonării pe piață, lucru ce reprezintă consecințe ale structurării domeniului, aceștia ar constitui factori la care acest tip de actori ar trebui sa se adapteze, ceea ce implică un efort individual și instituțional pe care probabil nu doresc să și-l asume. Menținerea acestei tendințe implică lipsă de acțiune în necesitatea dezvoltării domeniul evaluativ, iar ca urmare consum zero de resurse- în ceea ce privește înfințarea și menținerea unei asociații.

Dezavantajul major este unul de ansamblu, care se reflectă asupra domeniului evaluării din România, adică menținerea unui ritm redus de dezvoltare, cu toate implicațiile sale negative, atât asupra actorilor privați, cât și asupra celor publici.

Altă părere împărțită de alte grupri este aceea de a acorda prioritate constituirii formale a asociației profesionale, adică să funcționeze pe baza unei legi de înfințare. Avantajul acestui punct de vedere ar fi apariția unui actor pe piața evaluării, actor ce nu aparține direct cererii sau ofertei de servicii de evaluare, deci cu pretenții de arbitru.

Ca dezavantaje ale acestei opinii putem enumera gradul redus de reprezentativitate al unei asociații astfel constituite, reputația incertă a acestei inițiative sau agenda neclară ale unei astfel de instituții înfințate.

Un alt punct de vedere este de a constitui inițial o rețea informală a profesioniștilor
în evaluare, care să asigure un cadru de dezbatere pentru o etapă ulterioară, a formalizării
statutului acestei retele. Și această tendintă este divizată în ceea ce privește temele
principale de dezbatere în vederea constituirii. Exista opinii conform cărora dezbaterile
pentru constituire ar trebui direcționate către stabilirea de standarde și norme de
certificare, deci către reglementarea domeniului de activitate, de asemenea există și opinii conform cărora dezbaterile ar trebui axate mai întâi pe teme care să consolideze diferite practici și ulterior să fie abordată reglementarea practicii.

Dezavantajul major este că accentul în acest caz este pus pe procesul de constituire și ca urmare, finalizarea prin formalizare este amânată eventual până la obținerea consensului. Avantajele care decurg din această abordare sunt că permite crearea unei reputații pe care să se consolideze statutul formal, ce asigură premisele unei reprezentativități largi și că furnizează ocazii multiple pentru clarificarea agendei viitoarei asociații profesionale. În opinia mea aceste păreri contrare sunt venite doar ca să descurajeze înfințarea, probabil cu anumite interese, deoarece este foarte logic ca înainte de a înfința o organizație trebuie să-i fixezi domeniul de activitate în mare, la nivel de principii de funcționare, acest lucru putăndu-se face și informal, mai apoi, după stabilirea liniei de mers să se apeleze la înființarea din punct de vedere juridic cu obiectivele gata stabilite.

În contextul înfințării de asociație motivațiile sunt de două tipuri, pro și contra asociere. Ele sunt în directă legatură cu tendintele menționate anterior.

Cel mai evident motiv pentru a constitui o asociafie profesionala, care s-a
impus inițial, a fost acela de sporire a vizibilității în vederea creșterii șanselor de a obține
contracte. Ca orice motivate pur exterioară și clar individuală, este dificil de construit un
grup profesional bazat preponderent pe acest motiv.

Accesul la informații și persoane cheie în contractare este al doilea motiv
pentru constituirea asociației.

Al treilea motiv, care începe de altfel să se consolideze, este dat de interesul
pentru asigurarea unui cadru de dezbatere și pentru constituirea de platforme de susținere
și promovare a unor idei în domeniu.

În continuare voi prezenta părerile exprimate de câțiva experți în domeniul evaluării pentru a observa ce tendințe urmăresc și pe ce principii doresc funcționarea unei astfel de instituții. Ca urmare, Prof. Peter Dahler-Larsen (Președintele Societății Europene a Evaluatorilor) susține că „ O asociație profesională creează o platformă pentru a discuta toate aspectele referitoare la evaluare, o platformă independentă de interese comerciale sau birocratice. În interiorul unei asociații de acest tip există un circuit liber dar și interesant al ideilor, al perspectivelor sau al inspirației, toate acestea fiind menite să îmbunătățească practica evaluării, precum și reflecțiile asupra acesteia. O asociație poate facilita legături profesionale noi, poate constitui un cadru pentru formare profesională, pentru organizarea de conferințe, dar și pentru diseminarea liberă de informații".

În ceea ce privește motivele contra, ele sunt evident asociate cu prima tendință, dar nu numai. Există rețineri legate de investiția intr-un demers de tip colectiv, care nu pare să aducă beneficii imediate, sau referitoare la legitimitatea controlului asupra certificării profesionale.

„ Un argument foarte important împotrivă este dificil de identificat. Totuși, o asociație necesită multă muncă. Mai poate apărea și riscul ca o asociație sa fie acaparată de o companie sau de o instituție. Cu toate acestea, dacă organizația este bună și dacă cei care participă sunt mulți, riscul este neglijabil". Prof. Peter Dahler-Larsen (Președintele Societății Europene a Evaluatorilor).

În consecință riscurile înfințării unei asociații nu sunt atât de mari dacă planul este bine structurat și există voință și consens, ba din potrivă este binevenită și extrem de necesare pentru formarea unui cadru profesional formal.

,,Adesea asociațiile tind să fie considerate ca agenții de plasare de către evaluatori, de aceea, mai ales consultanții care lucrează la nivel internațional, tind să subscrie pentru statutul de membru. Administrarea unei asociații necesită timp, iar primii doi ani pot fi dificili pentru că începutul sau constituirea unei strategii de atragere a potențialilor membri, necesită timp. Dat fiind numărul limitat de potențiali membri care ar putea exista la nivel național, poate că o asociație regională ar putea constitui o alternativă". Prof. Marie-Helen Adrien (Președintele Asociației Internaționale a Evaluatorilor).

În prezent în Europa exists 13 asociații/societăți naționale ale evaluatorilor, dintre care una este Societatea Poloneză a Evaluatorilor și una este rețeaua evaluatorilor din Noile State Independente. Deci, dintre vechile state membre nu toate au asociații profesionale de profil, iar dintre noile state membre doar într-unul singur există o astfel de asociație. Ca urmare, la nivel regional, transferul de cunoaștere în domeniu, din țările invecinate este dificil de realizat în absența contactelor personale directe. De asemenea, dată fiind tendința de încurajare a formării societăților naționale, care se manifestă în majoritatea țărilor din zonă, se va crea o oarecare competiție pentru resurse și pentru câștigarea unei poziții de influență zonală.

Diferite programe de asistență ale UE au asigurat și asigură în continuare sprijin pentru dezvoltarea capacității naționale de evaluare, acest sprijin fiind departe de a fi atins o masă critică. Și chiar dacă el nu se adresează în exclusivitate dezvoltării asocierii profesionale în domeniu, acest deziderat este totuși inclus. Mai mult decât atât, asistență pentru dezvoltarea asociațiilor naționale poate fi acordată și de asociațiile Internaționale de profil (EES, IDEAS, IOCE etc.).

Cât despre cererea de servicii de evaluare, ca urmare a aderării tării noastre la Uniunea Europeană se estimează că aceasta va crește. De această creștere ar putea beneficia mai ales prestatoni naționali, în conditiile profesionalizării lor conform unor standarde în elaborarea cărora ar fl de preferat ca aceștia să-și asume un rol activ.

De altfel, piața evaluării și în general capacitatea de evaluare la nivel național, au și acestea anumite particularități ce trebuie considerate atunci când analizăm contextul în care se formează asociația profesională. Dacă pentru această analiză utilizăm matricea cererii și ofertei în dezvoltarea capacității de evaluare (Richard Boyle, Donald Lemaire și Ray C. Rist) constatăm că, în contextul implementării de programe derulate cu finanțări externe, în România în ultimii ani se face trecerea de la etapa în care atât cererea cât și oferta sunt slabe (capacitate de evaluare redusă și uitlizare redusă a evaluării) la etapa în care crește capacitatea de evaluare însă utilizarea rămâne foarte scăzută. Trecerea către etapa în care atât cererea cât și oferta sunt puternice se va face doar prin intermediul consolidării capacității de evaluare care se referă preponderent la dezvoltarea instituțională a capacității de evaluare, deci a cererii din partea autorităților publice, care să fie realizată nu doar ca urmare a indeplinirii obligațiilor privind gestionarea fondurilor structurale. Într-un astfel de context formalizarea statutului unei rețele informale de profesioniști capătă sens și consistența. Astfel, implicarea autorităților publice în constituirea unei asociații profesionale a evaluatorilor în care doar componenta privata, deci oferta de servicii, sunt mai dezvoltate, nu se poate consolida decât printr-un control asupra pieței private care va fi în imposibilitatea de a furniza servicii care să îndeplinească standardele de independentață și profesionalism cerute de un demers de evaluare. Altfel spus, de fapt se închide cercul vicios al menținerii sub-dezvoltării capacitații de evaluare.

V.1.2. EVALROM- Rețeaua Informală a Evaluatorilor din România.

Deși în România exista o asociație națională a evaluatorilor care este recunoscuta ca fiind de utilitate publică prin HG 1447/09.09.2004, aceasta este îndreptată spre un alt domeniu de evaluare decât cel care ne interesează în lucrarea de față, însă trebuie amintită deoarece este de mult inființată deși recunoscută mult mai târziu, această asociație promovează tehnici și metode de evaluare mai ales în domeniul economic (tranzacții imobiliare, investiții, privatizare etc.), deci lucrează mai mult în domeniul privat. Trebuie amintit la aceasta asociație că este singura din țară, momentan, care are un statut, scop, obiective, activități și un cod deontologic al profesiei de evaluator, care este general valabil, sau ar trebui să fie, pentru evaluatorii din toate domeniile.

EVALROM este o asociație informală, care mai lucrează încă la formare și definire, aceasta reunește practicieni și specialiștI din mediul academic, din domeniul evaluării de politici publice, programe și proiecte, din sectoral privat cât și din sectorul public din România.

Activitatea grupuli de acțiune este bazat în totalitate pe voluntariat. Scopul ei este de a consolida și forma cultura evaluării din România. Totodată lasă de ințeles că se dorește a fi diferită de ANEVAR59 punând mai mult accent pe evaluarea programelor și politicilor administrative.

Un mare aport la formarea acestei asociații este adus și de la Cluj de către Universitatea Babeș- Bolyai prin Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Catedra de Administrație Publică (conf. dr. Călin Hințea), Fundația Social -Culturală Centrul de Analiză, Management și Politici Publice, Cluj (conf. dr. Sorin Dan Șandor) și deasemenea de către Centrul de Cercetare în Administrația Publică, Cluj (as. cercet. Raluca Gârboan)

Această viitoare Societate Română de Evaluare a avut până acum patru întâlniri importante în care s-a discutata utilitatea înființării unei asociații profesionale a evaluatorilor de politici, programe și proiecte; au fost stabilite activitățile pe termen scurt ale EVALROM, mai apoi s-au dezbătut misiunea, obiectivele și alcătuirea statutului viitoarei asociații, a urmat apoi a treia întâlnire care a avut ca scop analizarea primei versiuni de lucru a Statutului unei viitoare asociații naționale de evaluare, iar ultima întâlnire a avut loc acest an și s-a oprit asupra discutării versiunii revizuite a Statutului viitoarei asociații naționale de evaluare, precum și prezentarea unui proiectului Phare dedicat dezvoltării unei comunități profesioniste de evaluare în România.

De aici se poate deduce că lucrările în perspectiva înfințării unei asociații formale, cu statul juridic, se desfășoară destul de lent în opinia mea deoarece în aproape doi ani de funcționare a rețelei informale, încă nu s-a putut ajunge la un rezultat în ceea ce privește statutul unei viitoare asociații naționale de evaluare.

CAPITOLUL VI. – Evaluarea programelor.

Evaluarea reprezintă estimarea, cât mai sistematică și obiectivă cu puțină, a unui proiect, program sau politică în derulare sau finalizată, în fazele de concepție și implementare, precum și a rezultatelor sale. Scopul evaluarii este de a compara coeremța rezultatelor proiectului cu obiectivele propuse, determinând astfel eficiența, eficacitatea, impactul și durabilitatea proiectului. Evaluarea trebuie să furnizeze informații credibile și utile, permițând incorporarea de lecții invățate și bune-practici în procesul de decizie, atât din perspectiva beneficiarilor de sprijin fmanciar cât și a organizațiilor donatoare.

Evaluarea poate fi făcută în diferite perioade ale progranului, cum ar fi evaluare ex-ante- la inceputul programunui- care ajută la fundamentarea deciziilor de a începe sau nu un anumit program; evaluarea pe parcursul perioadei de implementare a proiectului sau programului- evaluare intermediară, la sfârșitul acesteia- evaluare finală sau după perioada de implementare- evaluare ex-post, fie pentru a ajuta la o mai bună direcționare a proiectului sau programului, fie pentru a desprinde lecții utile pentru viitoare proiecte sau programe. Evaluarea ar trebui să conducă la decizia de a continua, revizui sau stopa un proiect sau program, iar concluziile și recomandările ar trebui luate în considerare în procesul de elaborare, respectiv implementare, a unor proiecte sau programe viitoare.

Faza de Evaluare se concentrează pe concluziile și recomandările cu privire la rezultatele pe termen lung, precum și asupra imbunătățirilor posibile ale programului și ale politicii sectoriale în viitor.

VI. 1. Scopurile evaluării.

Există mai multe motive pentru a iniția o evaluare și deasemenea scopurile inițierii sunt multiple. Scopurile pot fi propuse pentru ducerea la îmbunătățirea unui program, sau pentru a arăta nereușita sau susținerea prgramului, pot aduce informații despre efectele implementării programului și dacă s-au atins obiectivele, despre finanțare, adininistrare și structurarea unui proiect etc.

O structurăre mai concisă a scopului evaluării,după unii autori, arată că acesta:

– oferă informații pentru adoptarea deciziilor- evaluare formativă,

evaluare cu scopul controlului calității – evaluare sumativă,

scopul de a dezvolta cunoștințe noi- apropiata de cercetare.

Daniel Stufflebeam nu este de acord cu apropierea dintre cele două concepte (funcții și scopuri), fiind de părere că ,,dezvoltarea de cunoștiinte noi este apanajul cercetării și că asemănarea celor doua activități creează dificultăți”.

Evaluarea servește unor scopuri diferite, care presupun criterii de evaluare diferite sau cel putin ierarhizări diferite ale criteriilor. Evaluatorii ar trebui să menționeze și să explice clar scopurile evaluării, iar metaevaluarea să analizeze consensul, claritatea și implicațiile acestora.

Scopul principal al evaluării de programe, în opinia unor autori este „de a oferi feed-back în ce privește impactul sau rezultatele și de a informa factorii de decizie despre eficacitatea programului și despre pertinența ipotezelor care stau la baza unei intervenții sociale”.

O evaluare se poate realiza și cu alte scopuri, cum ar fi, spre exemlu, cele de ordin politic- adică determină politicienii sau autoritățiile publice, în general, să răspundă în fața cetătenilor pentru acțiunile sau inacțiunile lor sau pentru respectarea programelor electorate.

Deasemenea evaluarea reprezintă ultima etapă a ciclului unui proiect, în această etapă trebuie realizat raportul final financiar și se stabilește modalitatea sau modalitățile prin care proiectul se va continua, deasemenea se realizează evaluarea propriu- zisă a proiectului, adică se incearcă să se observe dacă proiectul și-a atins scopul și obiectivele urmărite de la început de proiect dacă resursele puse la dispoziție au fost bine folosite astfel ducând la un proiect de calitate; pentru aceasta trebuie să se realizeze o monitorizare pe parcursul desfășurării intregului proiect iar informațiile trebuie să fie culese cu grije, iar ca evaluarea să fie una eficientă, nu în ultimul rând „rezultatele evaluării trebuie să producă schimbări la nivelul abordării organizaționale”.

Evaluarea, după ce a fost realizată, trebuie să indeplinească și diferite criterii pentru a fi considerată validă, de aceea evaluarea trebuie să fie credibilă, imparțială, independentă- indiferent dacă a fost comandată sau nu, să nu exprime doar interesele unei părți ci să ia în considerare opiniile tuturor actorilor implicați și nu în ultimul rând evaluarea în forma ei finală trebuie să conțină toate datele concludente și să aibă un limbaj accesibil tuturor celor interesați.

VI.2. Actorii.

Participarea actorilor implicați este, pe lângă imparțialitate și independență, credibilitate și utilitate, unul dintre cele patru principii ale evaluării.

Actorii implicați în desfășurarea unui proiect sunt în general destul de mulți începând de la cei care au avut ideea proiectului; finanțatorii; implelentatorii; contractorii; beneficiarii; evaluatorii, toți aceștia pentru a ne asigura de că am luat în calcut toate părerile actorilor implicați în desfășurare proiectului și „asigurarea diferitelor perspective”. Este necesară părerea fiecăruia pentru a fi siguri că nu am scăipat nimic din vedere (cu cât mai mulți, cu atât mai multe opinii și informații utile).

VI.3. Indicatorii utilizați în evaluarea programelor.

Indicatorii exprimă aspecte considerate esențiale în dezvoltarea unui program, de obicei au legătură cu obiectivele, resursele, calendarul, rezultate s.a.

Un indicator este o informație calculabilă, masurabilă, ușor de identificat și de comunicat și care ne poate da informații despre procentajul de succes al unui proiect. Un sistem de indicatori se construiește pornind de la informațiile necesare pt stabilirea nivelului de performanță al unui program.

VI.3.1. Clasificarea indicatorilor.

Indicatorii se clasifică după diferite criterii. În funcție de: informațiile vizate, avem: indicatori de context și indicatorii programului; etapele specifice desfasiirarii unui program avem indicatori de resurse; indicatori de out- put, indicatori de rezultat și indicatori de impact; în functie de criteriile de evaluare avem indicatori de eficiență, indicatori de eficacitate, indicatori de sustenabilitate, indicatori de relevanță și indicatori de impact net.

VI.3.2. Indicatorii simpli și compoziți.

„Indicatorii unui program pot fi definiți drept orice valori care pot fi calculate sau măturate și care ne pot da informatii despre gradul de succes al îndeplinirii obiectivelor unui program”. De cele mai multe ori obiectivele unui proiect sunt exprimate în termeni cantitativi. Iar fiecare obiectiv poate avea mai mulți indicatori iar din această cauză este foarte important ca indicatorii pe care îi propunem să fie cei mai în măsură să ducă la indeplinirea obiectivelor.

Conf. univ. dr. Sorin Dan Șandor face o clasificare a indicatorilor în șapte categorii după cum urmează:

Beneficii sociale (BS)

Costuri sociale (CS)

Rezultate (R)

Beneficiile programului (BP)

Costurile programului (CP)

Outputuri(O)

Imputuri (I)

Primii doi indicatori BS și CS se referă la rezultatele obținute de societate în general de pe urma proiectului, nu numai la rezultatele obținute de organizația sau instituția care a implementat proiectul. Un program în general este făcut sa aduca beneficii întregii societați nu numai celor direct implicați.

Pentru a observa dacă beneficiile sociale au crescut avem nevoie de măsurarea veniturilor personale sau publice care s-a realizat datorită implementării programului precum și determinarea posibilelor economii (publice sau private) datorită acelui program.

Costurile sociale semnifică resursele, de orice fel, consumate pe parcursul desfășurării programului, plus scăderea veniturilor și cheltuielile suplimentare care apar datorită programului.

Dacă beneficiile sociale depășesc costurile sociale inseamnă că respectivul program se justifică și organizația care-1 deslășoară are o contribuție pozitivă asupra societății.

Rezultatele unui program se referă la elementele masurabile legate de îndeplinirea obiectivelor, prin rezultate nu se urmărește obținerea profitului financiar ci mai de grabă rezultatele se exprimă într-o formă de non- profit, mai bine zis profitul se traduce printr-o acumulare de cunoștiințe, un profit social.

Beneflciile programelor și costurile programelor se referă la măsurarea financiară a costurilor și rezultatelor programelo, beneficiile sunt ușor de măsurat deoarece semnifică veniturile sau resursele generate direct de către proiect, iar costurile deasemenea se măsoară ușor și se referă la costurile efective ale proiectului (ex.: cheltuieli cu personalul, administrative, de întreținere, de investiții etc.).

Ouputul este o măsură non-financiară a activităților intreprinse. A nu se confunda cu rezultatele care sunt asemănate cu o măsură non- profit, ouput- urile se referă la numărul de persoane participante în cadrul proiectelor (ca și clienți).

Imputurile sunt tot măsuri non- financiare, la fel ca și ouput- urile, numai că acestea sunt măsuri non- financiare ale resurselor consumate pe parcursul desfășurării programului.

Indicatorii compoziți sunt indicatori relativ ușor de obținut; ei se obțin pe baza indicatorilor simpli, adică prin raportări de indicatori simpli unii la alții. Spre exemplu raportarea indicatorilor de costuri la beneficii reprezintă cel mai polular indicator pentru măsurarea eficacității unui program.

VI.4. Tipuri de evaluare

Tipurile de evaluare variază în funcție de problemele analizate. Există mai multe metode de evaluare, dintre care putem distinge două mari abordări din perspectiva scopului evaluării:

1) Evaluarea sumativă: prin acest tip de evaluare se analizează rezultatele, la un anumit moment, de la începerea programului, cu scopul de a stabili performanța programului și de a estima valoarea sa. Acest tip de evaluare este folosit pentru alocarea resurselor, sau pentru îmbunătățirea răspunderii publice, clienții pentru care se fac aceste tipuri de evaluari au de obicei funcfii de conducere.

2) Evaluarea formativă: în această formă de evaluare accentul cade de obicei pe dezvoltare și îmbunătățire; este o evaluare intermediară și se face de cele mai multe ori în timpul implementării.

3) Monitorizare sau de rutină se referă la colectarea continuă de date (pe
parcursul desfășurării proiectului), despre activitățile și output-urile lui. O astfel de
monitorizare ajută managerii programului să primească feed- back despre îndeplinirea
funcțiilor programului, daca sunt atinse populațiile țintă, dacă programul merge în sensul
dorit și dacă se produc efectele dorite.

După unitatea de analiză putem avea altă clasificare a tipurilor de evaluare, astfel:

4) Evaluarea procesului (sau a implementării), se concentrează asupra modului
în care programul a fost implementat și asupra proceselor și procedurilor prin intermediul
cărora acesta funcționează;

5) Evaluarea impactului (sau a rezultatelor), aceasta încearcă să se concentreze
asupra faptului că dacă un program are sau nu efectele dorite. În cadrul acestei analize, se
măsoară efectele nete ale intervenției, principala problemă fiind diferențierea dintre
efectele datorate programului și cele datorate altor cauze. Lucrul care ne interesează cel
mai mult la această metodă este dacă scopurile și obiectivele au fost atinse.

Din punct de vedere al momentului în care se efectuează evaluările putem distinge patru momente diferite de timp:

6) Evaluări pe parcurs, efectuate dupa cum spune și titlul, pe parcursul/ la
mijlocul programului cu scopul de a ne ajuta la îndeplinirea următorului pas, următoarei
faze a programului;

7) Evaluări ulterioare (ex post), desfășurate după încheierea programului;

8) Evaluări in timp real, „se efectuează pe tot parcursul desfășurării programului,
furnizându-ne informații despre progresul programului si realizările sale (evaluarea de
monitorizare este un astfel de tip)”;

9) Evaluări retrospective, orientate spre impactul programului- efectele pe termen lung și care se desfășoară la câțiva ani dupa încheierea programului;

10) Evaluări prospective (ex- ante), care ne permit să luăm decizia începerii sau
nu a unui program. Acesta este un tip de evaluare realizat în cea dintâi etapă a ciclului unui program sau proiect, se face inainte de a fi luată decizia de implementare a programului sau înainte de a se manifesta presiunea termenelor limită.

Evaluarea ex-ante are cinci componente recomandate de Comisia UE, acestea sunt:

Analiza SWOT,

Evaluarea nevoilor,

Evaluarea încadrării în contextul altor programe și politici planificate sau existente,

Analiza rezultatelor asteptate și a impactului anticipat.

CAPITOLUL VII. – Concluzii.

Pe parcursul lucrării am prezentat noțiuni introductive despre apariția și dezvoltarea evaluării, despre necesitatea ei în perspectiva dezvoltării de programe și proiecte dar și în perspectiva dezvoltării evaluării în sine, și în alte domeni în care este prea puțin dezvoltată. Am prezentat teorii și legislație referitoare la acest domeniu, care de fapt cam lipseste în țara noastră și după cum am văzut pe parcursul lucrării au lipsit mult timp și la nice european, continentul american fiind cel care a dezvoltat acest domeniu atât teoretic cât și practic, europenii find mulțumiți să apeleze la aceste teorii și punând mai puțin bază, mult timp, pe dezvoltarea proprie. Această „legislație” a evaluări din țara noastră este creată mai mult de către o asociatie a evaluatorilor din Romania (ANEVAR), doar aceasta îi oferă evaluatorului un statut, un cod etic, necesitatea îndeplinirii unor obligații dar și oferirea de drepturi.

Această asociație, chiar dacă nu face obiectul evaluării de programe deoarece este legată de experții evaluatori (de bunuri, activități financiare etc), arată încă o data că sectorul public este inferior în multe domenii (chiar și legislativ câte o data), celui privat, iar sectorul public iși re-demonstrează eficiența. Spun acest lucru deoarece și domeniul evaluării, s-a dezvoltat tot în sectorul privat mai repede și mai clar spre deosebire de cel public unde, majoritatea specialiștilor consideră necesară înfințarea unei Societăți a Evaluatorilor care să activeze în acest sector, însă înfințarea este anevoioasă, rămânând tot la statutul de societate informală, aici facem referire la EVALROM, sunt multe păreri pro și contra înfințării și obiectivelor principale, sunt chiar păreri diferite în ce privește primii pași în realizarea ei, adică dacă ar fi bine la început să se preocupe de partea juridică- definirea statutului- sau să pună mai întăi bazele obiectivelor. Astfel de discuții sunt de prisos dacă nu există voința punerii de acord, se poate cere de la început voința majorității membrilor și să se înceapă cu aceea. Importanță unei asociații în general este mare, iar odată constituită și cu statut juridic are altă valoare și un cuvânt mai important de spus în societate, dar se pare că există ori lipsă voință în acest sens ori niște interese ascunse cu care oamenii sunte atât de obijnuiți.

După cum ne putem da foarte bine seama, în prezent dezvoltarea unei afaceri sau punerea în aplicare a unei politici publice, cel mai ușor se face prin accesarea de programe sau proiecte cu ajutorul cărora să se obțină finanțări, interne sau externe, de preferat cele externe prin fonduri structurale sau alt fel de fonduri (sponsorizari, parteneriate etc.) însă aceste programe sau proiecte trebuie foarte bine structurate „ca la carte” iar eficiența lor se poate observa sau deduce chiar înainte de începerea lor prin aplicarea diferitelor procedee de evaluare prezentate și în lucrare.

Mai există și problema lipsei de materiale informative despre evaluare, lipsă cu care m-am confruntat pe parcursul realizării acestei lucrări, lipsa informării sau de informare despre importanța domeniului și lipsa programelor de formare a specialiștilor prin oraganizerea de studii superioare petru cei interesați, masterele în evaluare ar fi un bun exemplu și care astfel ar putea rezolva, pe termen mediu și lung, problema lipsei materialelor teoretice, lucru care ar fi mai ușor de realizat în cadrul unei universităti decât chiar înfințarea unei societăți a evaluatorilor.

Lucrarea de față și-a propus identificarea principalelor probleme ale evaluării din România încercând astfel să atragă atenția asupra necesității susținerii și dezvoltării domeniului evaluativ și a nevoiei de orientare mai puternică spre acestuia de către specialiști, deoarece este un domeniu nou și de viitor cu ajutorul căruia se pot atrage foarte multe fonduri financiare, de preferat externe, necesare dezvoltării și modernizării pe toate planurile.

CAPITOLUL VIII. – Studiu de caz.

Evaluarea proiectului de înfințare a unei stații de epurare a apei în localitatea Bărbătești, județul Vâlcea.

Introducere.

Administrația publică locală, în general, are obligația de a oferii, printre altele, servici publice de calitate cetățenilor, aceste servicii sunt furnizate în urma unei necesități colective din care se conturează o politică publică pusă în aplicare printr-un program ce conține mai multe proiecte.

Instituțiile guvernamentale sunt la ora actuală cele mai în masură să acceseze fonduri, fie europene, fie guvernamentale pentru demararea de proiecte necesare modernizării diferitelor domenii administrative.

În continuare voi evalua un proiect inițiat de Consiliul local al localității Bărbătești, judetul Vâlcea, proiect ce este susțnut de Guvrnul României. Voi începe cu o descriere generală a loclității, semnificativă pentru evaluare, apoi cu descrierea pe scurt a programului și a proiectului și justificarea acestuia urmat de rezultatele așteptate și efectele multiplicatoare, în general, acestea urmând a fi mai bine definite după realizarea mai amplă a evaluării.

Deoarece proiectul încă nu a fost realizat ci se află în primă etapă voi folosi ca metodă de evaluare evaluarea prospectivă (ex-ante) cu cele cinci componente recomandate de Comisia Uniunii Europene, aceste fiind analiza SWOT; evaluarea nevoilor; evaluarea încadrării în contextul altor programe și politici planificate sau existente; analiza rezutatelor așteptate și a impactuli anticipat; și analiza sistemelor de implementare sau evaluarea procesului.

Evaluarea ex-ante este un tip de evaluare în care se analizează critic programele propuse, examinându-le obiectivele, planurile de implementare și rezultatele estimate, cu intenția de a determina dacă sunt cele mai potrivite intervenții pentru a îndeplini obiectivele relevante ale politicii respective.

Descrierea comunității

a) Caracteristicile reliefului.

Relieful comunei Bărbătești este specific zonei Subcarpaților Meridionali: în jumătatea sudică a teritoriului comunei întâlnim un relief de dealuri care se transformă în zona de nord într-un relief muntos.

b) Rețeaua hidrografică.

Comuna Bărbătești se întinde de-a lungul pârâurilor Otăsău și Glăvociul în zona deluroasă din sudul teritoriului administrativ.

Suprafața totală a localității este de 4197,37 ha dintre care suprafața locuibilă este de 136,18 ha.

Populatie- elementele demografice si sociale:

Numărul de locuitori la 18.03.2002 erea de 3861, în scădere față de 1992 când populația erea de 4044 locuitori.

Comuna este formată din patru sate, acestea sunt:

Bărbătești cu o populație de 1731 locuitori,

Bodești, 1141 locuitori,

Bârzești, 436 locuitori,

Negrulești, 553 locuitori.

3. Echiparea tehnico-edilitara: este în curs de finalizare rețeaua de alimentare cu apă care în final va avea 44.8km; puțul existent în satul Bârzești este pus în funcțiune și are debitul de exploatare de 9l/sec (777.6mc/zi); este în curs de execuție extinderea captării de apă de pe râul Otăsău în amonte de satul Bărbătești, decantoarele și rezervoarele de apă cu capacitatea de 2 x 200mc.

De asemenea sunt în curs de demarare lucrările de canalizare pentru colectarea apelor menajere, la fina vor fi 24 Km de conductă care vor aduce resturile menajere în două bazine cu capacitatea de 2x 290mc, totală de 580mc. Bazinele vor fi selective iar apa epurată se va deversa în albia râului Otăsău. Stația va fi amplasată în aval, în zona de sud a localității.

4. Gospodărirea apelor.

– Lucrările hidrotehnice existente se rezumă la captări de apa și îndiguiri parțiale ale albiilor pârâurilor.

– Zona comunei Bărbătești este bogată în resurse de apă, necesitătile populației și a activității economice fiind asigurate printr-o captare existentă în sudul comunei adiacența pârâului Glăvociu și o captare pe pârâul Otăsău în stadiu final de executare.

– Sunt necesare lucrări hidroameliorative pe ambele pârâuri de protecție împotriva inundațiilor, îndiguirile existente nefiind suficiente.

– Stațiile de tratare a apei sunt reprezentate de stația de clorare Canton pe pârâul Otăsău și o altă stație de clorare la captarea de pe pârâul Glăvociu, însă calitatea apei lasăde dorit fiind folosită mai mult ca apă menajeră decât de consum, nu exista stație de epurare a apei, canalizare pentru apele menajere și nici drenare corespunzătoare a șanțurilor adiacente drunurilor.

– În momentul de fața, în localitate, există și surse alternative de alimentare cu apă potabilă provenite din pânza freatică acestea sunt fântâni, cișmele și puțuri.

5. Descrierea pe scurt a proiectului.

Proiectul de față își propune îmbunătăirea echipării edilitare a localitatea Bărbătești, jud. Vâlcea, cu precizarea că facem referire la stația de epurare a apei menajere, prin crearea acesteia, modernă și la standarde europene. Totodată presupune crearea canalizării pentru apele menajere și imbunătățirea drenării actuale, cât și binențeles construirea propriuzisă a stației, acestea vor fi realizate de către o firmă contractoare a lucrărior. Acest proiect face parte dintr-un program mai amplu susținut de Guvernul României iar scopul Programului este îmbunătățirea situației sociale și economice a locuitorilor din zonele rurale vizate.

Evaluarea își propune să prezinte stadiul tuturor lucrările existente până în momentul de față în acest domeniu și să observe problemele existente ce necesită rezolvare pentru îmbunătățirea calității serviciilor oferite cetățenilor și creșterea gradului de mulțumire a beneficiarilor; de asemenea își propune să descopere noi metode pentru atragerea de fonduri necesare îmbunătățirii serviciului și autofinanțării și să arate dacă implementare acestui proiect este necesară și dacă oferă avantaje comunității.

6. Justificarea proiectului.

Localitatea este străbătută de pârâul Otăsău, pârâu ce reprezintă o sursă de alimentare cu apa a localității. Acesta este captat în amonte în bazine speciale ce sunt legate la conducta principale de furnizare a apei, de aici ajungând în gospodarile cetățenilor. O mare parte dintre aceștia o folosesc pentru consum cât și ca apă menajeră iar deversarea acesteia o face fie în bazine proprii construite fie în albia râului. Lucrările de canalizare sunt necesare atât pentru a evita poluarea în continuare a râului cât și pentru sporirea gradului de confort al cetățenilor care deși unii au bazine proprii de deversare ar putea renunța la acestea pentru a nu mai fi nevoiți să se ocupe de întreținerea acestora, întreținere ce presupune costuri mai ridicate decât ar presupune o taxă pentru serviciile de canalizare.

De asemenea prin derularea acestui proiect se evită poluarea mediului (ape, sol, floră, faună) și se asigură o calitate ridicată a mediului și protecția lui necesară atât locuitorilor acestei așezări cât și a localităților situate în aval de stația de epurare.

7. Grupul țintă.

Beneficiarii direcți ai programului sunt autoritățile administrației publice locale din spațiul rural, care utilizează obiectivele de investiții realizate: podețe, punți pietonale, platforme de gunoi, în conformitate cu planurile regionale de gestionare a deșeurilor, sisteme de alimentare cu apă potabilă, canalizare și epurare.

Beneficiarii indirecți ai programului sunt locuitorii întregii comunitati rurale al cărei Consiliu local a inaintat cererea de finanțare. Rezultatele proiectului se adresează locuitorilor comunei Bărbătești, din județul Vâlcea, iar proprietarul lucrării este Consiliul local. De asemenea grupul țintă al evaluării în reprezintă în principal Consiliul local și Primăria pentru a primii idei de îmbunătățire, cât și locuitorii pentru a măsura gradul lor de mulțumire și satisfacție față de serviciu, lucru care duce la luarea de potențiale decizii de către administrația locală în vederea dezvoltării sau îmbunătățirii serviciului.

8. Rezultate așteptate.

Prin realizarea acestui proiect se urmărește o creștere semnificativă a calității servicilor edilitare în cadrul localității Bărbătești, a calității vieții locuitorilor comunei și de asemenea a gradului de mulțumire a cetățenilor față de serviciul oferit și acceptarea acestora de a plăti o taxă de întreținere și furnizare a serviciului datorită calității acestora.

Pe viitor se dorește și extinderea serviciului la câți mai mulți beneficiari, până la furnizarea serviciului către toate gospodăriile localității. Și nu în ultimul rând se așteaptă o creștere a număruli de locuri de muncă în cadrul localității și o reducere a exodului rural din comunitate.

9. Efecte multiplicatoare.

După realizarea proiectului, Consiliul local- ca proprietar al lucrării, își propune ca numărul de beneficiari ai rețelei de canalizare să fie cât mai mare, astfel încât toți locuitorii comunei să fie beneficiarii proiectului, adică să se ajungă la conectarea tuturor gospodăriilor la rețeaua de canalizare.

Auto-finanțarea după terminarea lucrărilor de canalizare și a construcției stației de epurare și terminarea desfășurării programului se va face în comformitate cu hoărârea Primăriei și a Consiliului local, cu aprobarea ANRSC, de percepere a unei taxe de furnizare a acestor servicii, tuturor familiilor beneficiare, taxă ce va fi stabilita ulterior, de asemenea toți cei ce doresc să se branșeze, după punerea în aplicare a proiecrului, la conducta de canalizare vor plăti o taxa stabilita tot ulterior prin dezbateri în Consiliul local și avizul ANRSC. Se vor mai percepe taxe pentru orice schimbare majoră necesară în sistemul de furnizare a serviciilor.

Prin punerea în funcțiune a stației și darea în folosință se vor creea câteva locuri de muncă, pentru locuitorii comunei în domenii ca administrare, pază, întreținere, verificare etc.

10. Bugetul.

Fondurile pentru acest proiect provin de la Guvernul României prin cadrul legislativ al Ordonanței nr. 7 din 19 ianuarie 2006, privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural, banii provin din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata iar costurile totale ale acestui proiectului se ridică la valoarea de aproximativ un milion euro.

Scopul Programului este îmbunătățirea situației sociale și economice a locuitorilor din zonele rurale vizate.

Obiectivele generale sunt dezvoltarea și modernizarea spațiului rural românesc, format din satele componente ale comunelor și satele aparținând orașelor și municipiilor și zonele periurbane, prin legarea zonelor unde se aplica Programul la rețeaua de drumuri publice comunale, județene și naționale prin poduri, podețe și punți pietonale, precum și prin dezvoltarea unor sisteme de alimentare cu apă potabilă, de canalizare și epurare.

Analiza SWOT.

Analiza ne arată direcția și posibilitățile de dezvoltare ale programului. Acest lucru se realizează prin evaluarea calităților proiecteor sau a punctelor tari (Strenghts), defecte sau punctelor slabe (Weaknesses), a posibilelor evoluții favorabile sau oportunității (Opportunities) și a posibilelor amenințări sau evoluții defavorabile proiectului (Threats). Punctele tari și cele sable se referă la analiza internă a proiectului, pe când oportunitățile și amenințările își au originile din analiza externă.

Ca puncte tari ale acestui proiect avem, în primul rând, timpul scurt de execuție al lucrărilor, acestea urmând să se desfăsoare în perioada 11.10.2007 – 01.03.2008, însă datorită conditiilor meteorologice nefavorabile timpul de desfăsurare a lucrărilor a fost decalată cu 3 luni, acest lucru fiind totuși menținut ca punct tare al proiectului datorită faptului că de la început s-a luat în calcul posibila decalare a termenului ținându-se cont de anotimpul de iarna.

Personalul care se ocupă de ralizarea proiectului este tot un punct tare al acestuia deoarece lucrare propriuzisă, tehnică, a fost contractată și proiectată de către o firmă specializată în domeniu, prin licitație deschisă.

Faptul că este finanțat de Guvernul României reprezintă tot un punct tare deoarece este vorba de fonduri speciale acordate pentru dezvoltarea infrastructurii spațiului rural.

Ca puncte slabe ale proiectului ne putem referi la faptul că pe perioada desfășurării lucrărilor este afectată infrastructura rutieră datorită săpaturilor de pe marginea carosabilului pentru îngroparea conductelor menajere, acesta fiind un inconvenient atât pentru cetățeni cât și pentru participanții la trafic.

Costurile ridicate ale lucrării, pentru finalizarea lucrărilor fiind necesară suma de 3.900.000 RON.

Reticiența unor locuitori pe parcursul desfășurări lucrărilor pentru că șanțurile de canalizare trec prin fața gospodăriilor lor blocând astfel accesul acestora la locuințe sau deteriorând podețele de acces.

Un alt punc slab al proiectului poate fi considerat și mărimea conductei- numărul redus de kilometri de conductă (24km) prevăzut în proiectare, conducta întinzându-se doar de-a lungul drumurilor principale, aproximativ doar pe axa principală a localității, iar de acest proiect poate ar dorii să beneficieze și alți locuitori ce își au domiciliu pe alte drumuri secundare.

Oportunitățile ce ar putea rezulta din derularea proiectului sunt mai numeroase, putem aminti aici angrenarea de investiții în zonă datorită utilităților existente sau/și modernizarea celor existente, acest lucru ar avea șansa sa se întâmple dar pe termen lung.

Atât pe parcursul desfășurării lucrărilor cât și după finalizarea lor pot apărea noi locuri de muncă pentru cetățenii localității.

Acest proiect poate atrage după el noi proiecte de dezvoltare cum ar fi drenarea șanțurilor adiacente drumurilor publice sau aducerea rețelei de gaze naturale, ori înfințarea serviclor de salubrizare.

Construirea de noi clădiri institiuționale, birouri, pentru pentru desfășurarea activităților specifice domeniului.

Apariția de noi infrastructuri edilirare sau modernizarea celor existente cum ar fi drumuri, rețele electrice, lucrări de artă (viaducte, poduri) etc.

Menținerea calității apei din aval de stația de epurare, lucru ce prezintă o importanța mare și se va realiza datorită performanței ridicate a stației.

Vor fi oferte servicii de calitate și performante acest lucru avân o mare importanță atrăgând mai mulți beneficiari.

Creșterea standardului de viața în cadrul așezării, locuitorii beneficiind de servicii asemănătoare celor urbane.

Modificări pozitve în fizionomia comunei din punc de vedere estetic, ducând la creșterea gradului de atractivitate- turistică, de stabilire a domiciliului în zonă etc.

Perceperea pozitivă a localității atât de către locuitorii ei (mândria locuitorior) cât și de persoanele din afară.

Amenințările externe naturale, pot fi determinate de fenomene geografice și anume fenomene climatice extreme care pot afecta în mare măsură acest serviciu, spre exemlu, cantitatea ridicată de precipitații poate determina inundații care pot afecta infrastructura. Totodată cantitățile reduse de precipitații sau lipsa lor (secetă) pot determina autoritățile locale să ia măsuri de reducere a cantităților de apă pentru nevoile așezării putând-se ajunge la folosirea ei doar pentru băut. În ambele cazuri vor intervenii lucrări de întreținere suplimentare cu costurile aferente.

Factorul climatic împreună cu cel litologic pot determina alunecări de teren, surupări care deasemenea pot afecta infrastructra edilitare.

Amenințările externe antropice pot fi declanșate voluntar sau invlountar de către om: furturi, incendii etc.

Schimbarea regimului politic ar putea fi un alt factor ce ar putea amenința desfășurarea cu bună cuviința a lucrărilor sau sistarea fondurilor necesare.

Lipsa rentabilității, dacă cetățenii nu vor să se racordețe la rețeaua de canalizare sau nu acceptă costurile.

Evaluarea nevoilor.

În context european acest proiect este obligatoriu pentru dezvoltarea durabila a spațiului rural european, pentru protecția mediului și pentru creșterea standardului de viață al cetățeanului european.

La nivel național contribuie prin modernizarea și creșterea lungimii infrastrurii, edilitare, rutiere și ajută la creșterea perceției ca țară dezvoltată la nivel european.

Însă beneficiile directe ale proiecului se resimt la nivel local, în rândul cetățenilor, aceștia beneficiind de mai multe servicii de calitate mai ridicată.

Pentru ca acestea să se realizeze fără amenințări se pot aloca fonduri speciale, spre exemplu, pentru paza obiectivelor, dodarea cu instalații PSI ( prevenirea și stingerea incendiilor), sau consolidarea obiectivelor sau a lucrarilor.

Costurile racordării pot fi puțin mai semnificative însă oferirii serviciilor trebuie să se încadreze într-o sumă modică, astfel atrăgându-se mai mulți utilizatori.

Având în vedere modernizarea generală și oferirea de condții și servicii cât mai confortabile cetățenilor din ultimii ani, putem spune că acest proiect este și se vrea a fi unul de utilitate și necesitate pubică, chiar dacă se desfășoară într-o zonă rurală și va avea succesul scontat.

Evaluarea încadrării în contextul altor programe planificate sau existente.

Acest proiect face parte dintr-un program mai amplu inițiat de Guvernul României și care privește dezvoltarea infrastructurii din spațiul rural și a fost planificat din data de 19 ianuarie 2006, odată cu promulgarea Ordonanței nr. 7 din aceași dată.

Oiectivele generale ale acestui program sunt legate de dezvoltarea și modernizarea spațiului rural cu tot ce implică acest lucru: rețele de drumuri și poduri, sisteme de alimentare cu apa, canalizare și epurare.

Obiectivele specifice sunt: creșterea pieței agricole și a investițiilor locale, îmbunătățirea stării de sănătate prin creșterea frecvenței controalelor și intervențiilor medicale, creșterea frecvenței școlare și scăderea abandonului școlar.

Lucrările de investiții sunt aprobate de Comisia privind determinarea oprtunității proiectelor conform cererilor de finanțare, acestea se vor contracta cu respectarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2001 privind achizițiile publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 212/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Nu am gasit alte programe sau politici care să vizeze sau să acorde fonduri tot în acest domeniu de dezvoltare rurală.

Analiza rezultateor așteptate și a impactului anticipat asupra populației.

Pentru acestea vom aplica un chestionar locuitorilor comunei pentru a vedea la ce se așteaptă de la acest proiect și a observa ce potențial impact ar putea avea asupra lor

Pornim de la ipotezele că un asemenea program (1)este necesar în localitatea Bărbătești și că (2)cetățenii doresc să beneficieze de el când va fi dat spre utilizare, deasemenea (3)cetățenii doresc ca acest proiect să atragă după el și alte proiecte de dezvoltare astfel încât locuitorii să beneficieze de mai mult confort, (4)lucucru care să reducă exodul rural.

Chestionarul a fost realizat pe un eșantion de 60 de persoane din localitatea Bărbătești, județul Vâlcea, care au fost aleși aleatoriu din 3 puncte ale localității pentru a cuprinde locuitori din toate satele componente ale localității. Sondajul a fost realizat pe perioada 25 Octombrie 2007- 01 Decembrie 2007.

Veridicitatea ipotezelor o vom afla prin analiza chestionarului (atașat ca anexă al acest raport).

În primul rând vom vedea părerea locuitorilor legată de nivelul poluării pârâului care trece prin localitate:

După cum se poate observa în graficul și tabelou de mai sus cetățenii sunt constienți de faptul că poluează pârul din localitate într-o oarecare măsură, 68,3% dintre ei susținând că locuitorii mai aruncă deșeuri menajere care ajung în contact cu apa pârâului însă nu într-o cantitate exagerată, iar în total un procent foarte mare de respondenți 86,7% sunt conștienți că această problemă există și necesită luare de măsuri.

Din raspunsurile cetățenilor referiltoare la necesitatea înființării unei stații de epurare a apei aceștia au răspuns după cum urmează

Mode-ul din primul tabel ne indică faptul că cei mai mulți respondenți au ales ca variană de răspuns a acestei întrebări varianta 2, adică consideră necesară construirea unei stații de epurarere, cei care au ales acest răspuns au fost în număr de 26 din totalul de 60 de chestionați asta inseamnă 43.3% după cum se poate observa în cel de-al doi-lea tabel, deci în procent de 78,3% din totalul celor chestionați sunt de părere că acest proiect este justificat și necesar de implementat.

Cu ajutorul graficului de mai sus se poate observa mai bine numărul de chestionați care consideră necesară derularea acestui proiect, astfel se poate observa că cea mai mare majoritate consideră esențială derularea proiectului, 30% dintre chestionați consideră construirea stației foarte necesară și un număr de 43.33% consider necesară derularea acestui proiect, deci un procent foarte mare de 78.33% ne arată ca acest proiect este necesar și benefic localității și este bine venit. Deasemenea un număr mai mic de persoane care au răspuns acestui chestionar consideră că o astfel de lucrare nu este neaparat necesară (13.33%) respectiv nu-și are rostul (8.33%) însă numărul acestora este prea mic în comparație cu majoritatea, dar ținând cont de faptul că ar putea fi viitori beneficiari ai proiectului totuși aceste procente ar trebui luate în calucul și printr-o informare mai bună a cetățenilor despre importanța lucrării aceste procente se pot schimba. Prin urmare această ipoteză se confirmă și cetățenii consideră necesară o astfel de lucrare, deci ne putem aștepta la rezutate bune din urma derulării proiectului.

Dacă am văzut că cetățenii consideră acest proiect viabil să vedem acum și dacă doresc să beneficieze de el și câți sunt aceștia.

Din acest simplu tabel de frecvență se poate observa că 50% dintre respondenți adica 30 de persoane din totalul celor chestionati de 60 sunt deciși încă de pe acum să folosească acest serviciu de utilitate publică, lucru foarte important în perspectivă derulării proiectului. Deasemenea se poate observa că nu potențial număr de clienți se găsește și în rândut prsoanelor indecise, acesteareprezentând 33.3% din total, lucru deloc de neglijat, însă tot printr-o mai bună informare și un viitor serviciu de calitate la un preț rezonabil, procente importante dintre cei ne deciși și chiar cei care spun de pe acum că n-o să folosească acest serviciu (16.7%) vor trece de partea celor care doresc să folosească serviciul.

Este interesant de obsevat dacă există vre-o legătură între persoanele care vor sau nu să folosească serviciul și dacă aceștia utilizează în momentul de față un alt serviciu oferit de administrația locală și care are legătură viitoarea canalizare și anume racordarea la rețeaua de apă potabilă a localității. Acest lucru ni-l va arătă tabelele următoare, astfel:

Acest tabele ne arată dacă există vre-o legătură semnificativă între cele două variabile, lucru ce poate fi observat din semnificația cifrei de 0,009 dată de Pearson Chi-Square care arată faptul că relația dintre cele două variabile există și este una foarte semnificativă, deoacese se află foarte aproape de 0.000 care semnifică faptul că relația dintre cele două variable este foarte strânsă și puternic semniicativă. Vom vedea mai jos cum este semnificativă această relație observând diagonala principală a tabelului de mai jos.

Astfel se observă că majoritatea persoanelor care doresc să folosească pe viitor serviciul de canalizare sunt racordați în momentul de față la rețeaua de apă potabilă a localitații (28 de respondeți, adică 46.7%), deasemenea și persoanele îndecise în branșarea la viitoarea canalizare folosesc apa potabilă a localității (31.7%).

Persoanele care sunt racordate la rețeaua de apă dar nu doresc pe viitor și utilizarea serviciului de canalizare și epurare se poate deduce că au propriile bazine de recoltare, ca observație, nu puten spune că doar aceste persoane (10%) au propriul bazin de recoltare, este foarte posibil ca și alții să aibă însă să considere că este mai benefic serviciul utilizat oferit de administrația locală.

Persoanele care nu sunt branșate la rețeaua de apă, putem deduce că au altă sursă de alimentare de la bazine organizate de grupuri limitate de persoane sau de la fântâni iar din această cauză consideră că nu o să aibă nevoie nici de utilizarea celuilalt serviciu (6.7%), sau mai există o categorie mică care deși nu utilizează apa oferită de autorități ci, presupunem, pe cea din bazine colective, doresc totuși ca pe viitor să folosească serviciul de canalizare (3.3%), lucru îmbucurător în perspectiva derulării proiectului.

Pentru a vedea cât mai exact cât de puternică este relația dintre cele două variabile, adică racordarea la rețeaua de apă potarilă respectiv posibila folosire a serviciului de canalizare, vom apela la Ordinal Gamma din tabelul de mai jos.

Acest tabel ne poate arăta prin valoarea gamma cât de puternic semnificativă este relația dintre variabile, deci după cum se observă în tabel, valoarea este de 0.588 ceea ce înseamnă că este o relație puternic pozitivă.

Toate acestea în condițiile în care notele date de cetățeni serviciului de alimentare cu apă sunt mici exprimând calitatea scăzută a serviciului după cum se poate vedea în graficul următor.

Astfel cel mai mare procent de respondenți- 35%, sunt de părere că serviciul are o calitate scăzută, 28,33% consideră calitatea bună iar 33.33% spun că aceasta este intermediară (nota 3) iar numărul celor care au dat notele extreme, respectiv foarte bună (nota 5) și foarte slabă (nota 1), este egal 1,67%. Astfel susținem faptul că acest proiect este necesasr iar locuitorii si-au exprimat dorința de a beneficia de el.

Totodată putem observa, din tabelul de mai jos, că cetățenii sunt încrezători în derularea proiectelor de asemenea fel și speră ca pe viitor alte proiecte de dezvoltare teritorială sa-și facă apariția.

Astfel, dintr-un calcul simplu al frecvenței răspunsurilor cetățenilor la întrebaea „Credeți că acest proiect va atrage după el și alte proiecte” un procent de 53,3% dintre ei sunt încrezători în dezvoltarea de noi programe și încă 21.7% văd apariția unor astfel de proiecte pe termen lung nu în viitorul apropiat, lucru de luat în considerare și care ridică rata, pe termen lung, a celor încrezători în noi apariții de proiecte la 75% din respondenți de la această întrebare; 11.7% dintre ei ne-răspunzând la această întrebare.

Dacă își vor face apariția și alte proiecte în localitatea Bărbăteși din județul Vâlcea care să ducă la creșterea standardului de viață a locuitorilor, acest lucru ar putea avea un impact pozitiv pe viitor în ceea ce privește reducerea exodului rural.

Graficul de mai sus ne indică tedința pe viitor a locuitorilor în ceea ce privește exodul rural, astfel ei sund de părere că administrația locală ar trebuii să ofere mai multe servicii de utilitate publică asemănătoare celor urbane pentru ca cetățenii să- și păstreze reședința în localitate și să nu caute să se mute în altă parte, mediul urban spre exemplu.

După cum se poate observa o parte importantă dintre cei interogați (23.33%) consideră că oricum diferențele dintre condițiile oferite de cele două medii sunt foarte mari și populația va continua să plece, însă majoritatea respondenților sunt de parere că oferirea mai multor servicii de către administrația publică locală va sporii confortul cetățenilor iar acest lucru va avea o seminficație considerablă în decizia lor de a nu părăsi localitatea pe viitor ci de aș păstra domiciliul aici.

În concluzie putem spune că prin analiza nevoilor pe caream prezentato se pot deduce mai multe puncte în analiza rezultatelor așteptate și a impactului anticipat, cum ar fi faptul că acest proiect va avea un impact benefic asupra locuitorilor, aceștia vor profita de noile servicii oferite, lucru care va duce la creșterea standardului de viață al locuitorilr și proiectul va putea să se și auto- finanțeze după finalizare, putându-se ajunge astfel la rezultatele așteptate prezentate în partea de început a studiului, șansa să se ajungă la rezultatele dorite fiind destul de mare.

Analiza sistemelor de implementare.

Din punct de vedere legislativ proiectul de față este finanțat și implementat prin cadrul programului guvernamental dat de Ordonanța 7, despre care am vorbit. Tot prin cadru legislativ Administrația locală a Comunei Bărbătești a organizat licitație pentru demararea lucrărilor prevăzute de proiect, s-a găsit și firma contractoare urmând începerea propriuzisă a lucrărilor (în primul rând de canalizare) apoi de construcție a centralei de epurare comform planului. Deci sistemele de implementare ale proiectului prin cadru legislativ și tehnic sunt cunoscute și acceptate de către părți iar lucrările sunt în desfășurare.

După realizarea proiectului, serviciile vor intra în subordina administrației locale, mai exact a Consiliului local care este si beneficiarul proiectului, iar acesta le va oferii spre folosință cetățenilor, dupa stabilirea cadrului legal de utilzare, adică la propunerea consiliului și cu avizul ANRSC se va stabilii prețul la serviciul public de canalizare și prețul de racordare la rețeaua de canalizare.

Concluzii

Din evaluarea proiectului au reieșit următoarele:

Proiectul este unul inovator în cadrul localității Bărbătești și necesar cetățenilor, după cum a reieșit din analiza nevoilor, este așteptată finalizarea lui cu interes atât de către cetățeni cât si de către administrația locală, care îl va oferii spre consum locuitorilor.

Finanțarea lui se face pe baza unei ordonanțe de guvern ceea ce înseamnă că este susținut de guvern și nu va avea probleme cu sistarea fondurilor.

Nemulțumirile referitoare la acest proiect sunt doar potențiale, adică ar putea deranja, pe parcursul desfăsurării, traficul auto, pietonii și cetățenii din localitate prin blocare temporară a intrării la domiciliu; sau legate de posibilele fenomene metereolgice are ar putea afecta lucrările. Sau tot o potențială nemulțumire ar fi faptul că proiectul nu cuprinde toate gospodăriile, în felul în care este proiectat acum ci se întinde doar dealungul drumurilor principale.

Proiectul este benefic localități deoarece prin realizarea lui cetățenii vor beneficia de mai multe servicii de utilitate publică și va reprezenta și un grad de modernizare al așezării. Totodată prin punerea lui în aplicare va crește standardul de viață al locuitorilor; există posibilitatea apariției de noi infrastructuri edilirare sau modernizarea celor existente și cel mai important va avea efect asupra protecției mediului, menținând calitatea apei din aval de stația de epurare.

Va aduce modificări pozitve în fizionomia comunei din punc de vedere estetic, ducând la creșterea gradului de atractivitate- turistică, de stabilire a domiciliului în zonă etc. Pe parcursul derulării lui, cât și după finalizare se vor putea oferii câteva locuri de muncă locuitorilor din comunitate.

În urma finalizări lui în zonă se pot angrenarea investiții datorită utilităților existente sau/și modernizarea celor existente.

Realizarea acestui proiect se poate pune și pe seamă contextului de integrare europeană, care ne cere dezvoltare și modernizare a infrastructurii.

În concluzie acest proiect este unul de utilitate publică, benefic pentru localitatea în care se desfășoară și așteptat de cetățeni pentru a fi utilizat.

BIBLIOGRAFIE

Balogh Márton- ,,Managementul de proiecte", Timișoara 2003. Fundația diaspora.
Fundatia civitas pentru societate civila.

CADRUL STRATEGIC NAȚIONAL DE REFERINȚĂ 2007- 20013.

Hințea Călin, Raluca Gârboan- „Evaluarea programelor”- curs. Departamentul de
Administrație Publică, 2006.

Istrate Olimpius – „Cercetarea evaluativa in educatie” (Evaluation research in education) • http://www.tehne.ro/programs/evaluation_research_education.html .

Manualul Managementului ciclului de project, iulie 2006.

Primăria Hârlău- „Managementul de proiect”.

Raportul tematic privind sprijinul acordat APJC în România – ECOTEC, Mai 2006.

Shadish, William (1998). „Some evaluation questions. Practical Assessment,
Research & Evaluation”. Retrieved June 7, 2007.

Sorin Dan Șandor- „Analiză și cercetare în Administrața Publică” cap. 5. „Evaluarea programelor” Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2005.

Statutul Asociației Naționale a Evaluatorilor din România.

Școala Națională de Studii Politice și Administrative; Constantin Opran, Sergiu
Stan, Bogdan Abaza, Steluța Nastasă, Mihai Tudorancea; Coordonator-
Prof.univ.dr.MSc.Ing. Opran Constantin- "Curs de Managementul Proiectelor";
București 2002.

Velea Simona – “Evaluarea programelor sociale”. http://www.tehne.ro/program s/education_programmes_evaluation.html TEHNE – Centre for Innovation and Development in Education.

http://discutii.mfinante.ro/static/10/MQ)/evaIuare/Assessment_Rom_Eval_CultureRO.
pdf- ,,Analiza culturii de evaluare din Romania”- Studiu realizat de: Hilary
Curley- Curley Consulting; Eugen Perianu- Consilium.

http ://expertievaluatori .ro/serviciievaluari .htm

http://www.eval.ro/ro/35.html

http://www.experts.ro/ro/sectiune.php?s== 132

http://www.evalrom.ro/index.html

http://www.evalrom.ro/grup_actiune/grup.html

http ://www.evalrom.ro/evenimente/evenimente.html

http://www.cluj.info/business/node/310

http://www.clujularesuflet.ro/ce_facem.html

http://www.clujularesuflet.ro/parteneri.html

http://www.responsabilitatesociala.ro/stiri/view-407

www.regio.ro

www.evalrom.ro

www.tehne.ro/programs/education_programmes_evaluation.html

www.mdc.ro/comunitate/evaluarea_programelor_sociale.html

www.europeanevaluation.org

ANEXĂ

Chestionar.

Bună ziua mă numesc Popa Ștefan și a-și vrea sa-mi acordați câteva minute pentru a-mi raspunde la câteva întrebări legate de serviciile Administrației Publice din localitatea dumneavoastră.

1. Ce parere aveți, în general, despre Administrația publică (Primărie și Consiliu
local) a localității dumneavoastră?

Foarte bună; c) Este loc de și mai bine;

În general bună; d) Dezamăgit;
z) NS/NR.

2. Dați o notă de la 1 la 5 următoarelor servicii oferite de A.P.Locala, unde 1
semnifică calitate foarte scăzută, iar 5- cea mai bună calitate.

Iluminat pubic: 12345

Furnizarea de apa potabilă: 12345

Amenajare stradală (curățarea rigolelor): 12345

Întreținerea drumurilor și podurilor: 12345

3. Sunteți racordat la rețeaua de apă a localității?

Da;

Nu.

4. Credeți că veți folosi servicile de canalizare ce urmează a fi realizate?

În mod sigur da;

Nu știu încă, sar putea;

Nu, n-o să folosesc acest serviciu.

5. Considerați necesară construirea unei stații de epurare a apei în localitatea
dumneavoastră?

Da, foarte necesară; c) Nu neaparat necesară;

Necesară; d) Nu-și are rostul.

6. Credeți că vă veți simții mai mândru de localitatea dumneavoastră după punerea în folosință a serviciului de canalizare și a statiei de epurare?

Binenteles că da;

Nu neaparat mandru însă încântat că poate fi un exemplu pentru alții;

Nu am de ce să mă simt mândru de așa ceva;
z) NS/NR.

7. În ce masură credeți că cetățenii localității dumneavoastră poluează pârâul din
localitate cu deșeuri menajere?

Nu poluează deloc apa pârâului;

Cetățenii mai arunca deșeuri în albia prâului dar nu exagerat;

Din nepasare locuitorii poluează destul de mult apa pârâului;

Există o poluare excesivă.

8. Considerați că prin mărirea portofoliului de servicii oferite de administrația
locală, cum ar fi: apă potabilă, canalizare, gaze naturale, salubrizare, cetățenii
localității vor fi mai tentați să rămână cu domiciliu aici sau să se mute în zonele
urbane?

Diferența dintre rural și urban tot mare va fi și tot vor căuta să se mute în
mediul urban;

Exodul rural va continua datorită atlor factori (ex. locul de muncă), însă își
vor păstra locuința de bază în localitate;

Vor prefera mai mult mediul rural în defavoarea poluării și agitației urbane.

z) NS/NR.

9. Credeți că acest proiect va atrage dupa el și alte proiecte cum ar fi aducerea conductei de gaze naturale în localitate sau dezvoltarea unui proiect de salubrizare?

În mod sigur vor urma și alte proiecte de acest gen;

Să sperăm că vor apărea astfel de noi proiecte;

Poate vor apărea asemenea proiecte dar nu cred că prea curând;

d) Nu cred că vor mai apărea asemenea proiecte.

z) NS/NR.