Evaluarea Programului A Doua Sansa Derulat In Penitenciare. Rezultarte Is Recomandari Strategice
CUPRINS
INTRODUCERE
În decursul ultimului deceniu, învățarea permanentă a ocupat o poziție centrală în cadrul agendei politicii de cooperare europeană în domeniul educației si formării. Învățământul pentru adulți este recunoscut drept o componentă importantă a învățării permanente, oportunitățile de învățare ale adulților fiind esențiale pentru asigurarea progresului social si economic, dar și pentru dezvoltarea personală individuală.
Învățarea pe tot parcursul vieții a fost recunoscută ca un element esențial al spațiului european, construit pe o societate și economie bazată pe cunoaștere. Strategiile de învățare de-a lungul vieții fiind necesare pentru a face față provocărilor competitivității și utilizării de noi tehnologii, precum și pentru a îmbunătăți coeziunea socială, egalitatea de șanse și calitatea vieții.
Motivele pentru care majoritatea adultilor se angajează în orice experiență de învățare sunt legate de dorința de schimbare, în ceea ce privește abilitățile, comportamentul, nivelul de cunoștințe sau chiar atitudinea lor cu privire la societate. Comparativ cu copiii de vârstă școlară, diferențele majore privind învățarea adulților sunt legate de gradul de motivare, experiența anterioară, nivelul de implicare în procesul de învățare, precum și de modul în care este implementat procesul de învățare. Fiecare adult este ghidat de experiența de învățare anterioară și participarea sa în procesul de învățare va fi influențată de acest factor. Primii ani de educație formală sunt foarte importanți; cu toate acestea, din motive economice și sociale, în lume se constată că încă mai există populații care nu ajung să se înscrie în sistemul de educație primară, ori sunt parte a unui fenomen de abandon școlar.
Mecanismele "a doua șansă" sunt importante pentru societate, atunci când sistemele educaționale au de încorporat un număr mare de cursanți, aparținând unor grupuri sau populații, care anterior nu au fost incluși în sistemul educațional. Astfel de mecanisme facilitează accesul la educație la nivel elementar pentru toate grupurile și straturile sociale, lăsând loc pentru o selecție mai riguroasă la nivele de educație superioare. Politicile "a doua șansă" prezintă particularitatea că, deși sprijină deschiderea și egalitatea în sistemul de educație, nu încalcă principiul de orientare spre performanță la nivelul superior de educație.
Lucrarea de față face o analiză a programului de tip "a doua șansă" derulat în penitenciarul Jilava. Sunt prezentate, la început, politici privind educația permanentă la nivel internațional și național, reglementări ale dreptului fundamental la educație, în lume, în Europa și în România. Sunt evidențiate asociațiile între investiția în educație și prosperitate economică și socială, prin prezentarea rezultatelor obținute în statele care investesc constant în educație. Accesul la educație trebuie asigurat tuturor persoanelor pentru că un nivel minim de educație este necesar oricărui cetățean pentru a fi apt să se întrețină și să se dezvolte personal și profesional.
Lucrarea continuă cu o prezentare a modului în care acest drept fundamental este asigurat persoanelor care execută pedepse privative de libertate. Educația este esențială pentru asigurarea unui climat de siguranță în societate, iar persoanele care au comis fapte penale trebuie să beneficieze de servicii educaționale și corecționale astfel încât să se poată reintegra cu succes în societate.
Consider că o analiză a modului în care se desfășoară procesul de educație în penitenciar este utilă din perspectiva îmbunătățirii procesului corecțional și am ales pentru exemplificare analiza programului de tip "A doua șansă" derulat în Penitenciarul Jilava.
Motivele pentru care am ales această temă sunt legate pe de o parte, de convingerea că școala și investiția în educație reprezintă cel mai important lucru pe care îl putem face pentru noi, pentru copiii noștri și pentru societate, în general. De asemenea, din punct de vedere profesional, sunt interesat de această problematică, deoarece în penitenciar, programele educative contribuie la o mai bună desfășurare a activității și la îndeplinirea misiunii organizaționale – aceea de a reda în societate oameni care să participe la viața comunității, respectând legile.
În baza datelor obținute, am formulat recomandări strategice, în concordanță cu politicile educaționale din România și din Uniunea Europeană, care să fundamenteze politicile sistemului penitenciar în domeniul educației și reintegrării sociale. Aceste date vor fi prezentate factorilor decidenți în vederea valorificării.
POLITICI ȘI PRACTICI PRIVIND DREPTUL LA EDUCAȚIE PERMANENTĂ ÎN CONTEXT INTERNAȚIONAL ȘI NAȚIONAL
Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 10 de septembrie 1948 prevede la articolul 26 dreptul oricărei persoane învățătură. Învățământul trebuie să fie gratuit, cel puțin în ceea ce privește învățământul elementar și general. Învățământul elementar trebuie sa fie obligatoriu. Învățământul tehnic și profesional trebuie să fie la îndemâna tuturor, iar învățământul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturor, pe baza de merit.
Învățământul trebuie să urmarească dezvoltarea deplina a personalității umane și întărirea respectului față de drepturile omului și libertățile fundamentale. El trebuie sa promoveze înțelegerea, toleranța, prietenia între toate popoarele și toate grupurile rasiale sau religioase, precum și dezvoltarea activității Organizației Națiunilor Unite pentru menținerea păcii.
In momentul de față media relatează că există 775 de milioane de persoane analfabete in lume, ceea ce inseamna doar 10% din populatia totala a lumii. Niciodata in istoria omenirii nu a existat un asemenea raport. Majoritatea populației analfabete se concentrează în 10 țări: China, Pakistan, India, Bangladesh, Egipt, Nigeria, Etiopia, Brazilia, Indonezia și Republica Democrată Congo.
În ciuda eforturilor de a păstra tinerii în școală, încă mulți abandonează, ceea ce reduce potențialul și perspectivele lor de viață. Factorii care afectează șansele de reluare a cursurilor de către tinerii care abandonează școala sunt preponderant de natură economică și socială. Acest fenomen nu este caracteristic doar țărilor aflate în curs de dezvoltare, așa cum poate părea la prima vedere, el este întâlnit și în state dezvoltate.
Perspectiva globală
Într-o analiză realizată de IMOPEDIA cei mai educați cetățeni se regăsesc în statele care investesc semnificativ în sistemul de învățământ, ceea ce ulterior se reflectă și în economia țării, subliniază analiștii internaționali. În timp ce, în România, numărul absolvenților de studii superioare este de aproape 15% din populație (potrivit ultimului Recensământ), în alte țări, procentul depășește 50%. Conform unui raport realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), au fost identificate 10 țări care au un nivel de educație ridicat: .
10. Australia
Procent din populație cu educație superioară: 38,3%
Nivel mediu anual de creștere: 3,1%
Ponderea cheltuielilor pentru educație în PIB: 6,1%
Australia atrage studenți din toată lumea, iar mulți dintre ei rămân aici. Statisticile arată că peste 25% din populație provine din alte țări, Australia având cel mai ridicat procent dintre toate țările din OCDE. Deoarece au pierdut teren în fața instituțiilor din alte state, în ultimii ani, universitățile australiene și-au revizuit cursurile și programele, pentru a răspunde nevoilor studenților străini.
9. Finlanda
Procent din populație cu educație superioară: 39,3%
Nivel mediu anual de creștere: 1,7%
Ponderea cheltuielilor pentru educație în PIB: 6,5%
Sistemul educațional din Finlanda este considerat a fi foarte performant, în baza rezultatelor obținute la testele internaționale de către elevii de școală generală și liceu. Sistemul de învățământ superior este susținut de stat aproape în totalitate – 96% din cheltuielile universităților sunt acoperite din fonduri publice, în timp ce media țărilor din OCDE este de 68%.
8. Noua Zeelandă
Procent din populație cu educație superioară: 39,3%
Nivel mediu anual de creștere: 2,9%
Ponderea cheltuielilor pentru educație în PIB: 7,3%
După încheierea studiilor liceale, mulți dintre neozeelandezi urmează cursurile unei instituții tehnice, în funcție de propriile abilități și competențe. Drept urmare, 15% din populație deține o diplomă de acest fel, acesta fiind unul dintre cele mai ridicate procente dintre țările analizate de OCDE. Ponderea cheltuielilor pentru educație în PIB este de peste șapte procente, acesta fiind unul dintre cele mai mari bugete (la fel ca în SUA).
7. Regatul Marii Britanii
Procent din populație cu educație superioară: 39,4%
Nivel mediu anual de creștere: 4%
Ponderea cheltuielilor pentru educație în PIB: 6,5%
Aproape trei sferturi din fondurile alocate învățământului superior din Regatul Marii Britanii provin din sistemul privat, sume ce s-au dublat în ultimii zece ani. Potrivit analiștilor OCDE, investițiile în sistemul educațional dau roade, având în vedere numărul și pregătirea absolvenților. În ultimul deceniu, U.K. a devenit atractiv pentru studenții din întreaga lume, depășit numai de SUA.
6. Coreea de Sud
Procent din populație cu educație superioară: 40,4%
Nivel mediu anual de creștere: 4,9%
Ponderea cheltuielilor pentru educație în PIB: 7,6%
Sistemul de învățământ le oferă coreenilor șanse mari de angajare: doar 2,6% dintre adulții care dețin cel puțin diploma de bacalaureat sunt șomeri, mai puțin decât în orice altă țară evaluată de OCDE, cu excepția Norvegiei. De asemenea, investițiile în sistemul de învățământ superior sau programe de cercetare reprezintă cel mai ridicat procent din PIB, deși cele mai multe din acestea nu provin de la bugetul de stat (peste 72% din fonduri provin din mediul privat).
5. Statele Unite ale Americii
Procent din populație cu educație superioară: 42,5%
Nivel mediu anual de creștere: 1,4%
Ponderea cheltuielilor pentru educație în PIB: 7,3%
SUA alocă una dintre cele mai mari sume din lume unui student, de-a lungul tuturor nivelurilor de învățământ, potrivit OCDE. De asemenea, după zece de ani de experiență, profesorii de liceu au unul dintre cele mai mari salarii din țările dezvoltate. Cu toate acestea, tinerii americani cu vârste între 16 și 24 ani au unul dintre cele mai scăzute niveluri de cunoștințe de matematică din țările analizate, subliniază analiștii OCDE.
4. Israel
Procent din populație cu educație superioară: 46,4%
Nivel mediu anual de creștere: date indisponibile
Ponderea cheltuielilor pentru educație în PIB: 7,5%
În Israel, tinerii cu vârsta de 18 ani se înrolează în armată (băieții urmează un stagiu de trei ani, iar fetele un stagiu de doi ani). Drept urmare, vârsta israelienilor care încheie o facultate tinde să fie considerabil mai mare decât media țărilor analizate de OCDE. Fondurile alocate de stat sistemului de învățământ sunt mult mai mici față de alte țări dezvoltate, în timp ce sume considerabile provin din mediul privat, însă merg cu precădere către programe de cercetare.
3. Japonia
Procent din populație cu educație superioară: 46,4%
Nivel mediu anual de creștere: 3%
Ponderea cheltuielilor pentru educație în PIB: 5,1%
Japonia investește un procent mai mic din PIB în sistemul educațional decât majoritatea statelor analizate de OCDE, însă reușește să își mențină unul dintre cele mai ridicate procente din populație cu educație superioară. De asemenea, rata de absolvenți de liceu este printre cele mai ridicate din lume. În plus, aproape 23% dintre japonezi au obținut cele mai înalte calificative la cele mai grele teste de alfabetizare, respectiv dublu față de SUA.
2. Canada
Procent din populație cu educație superioară: 51,3%
Nivel mediu anual de creștere: 2,3%
Ponderea cheltuielilor pentru educație în PIB: 6,6%
În medie, unui student de învățământ superior i se alocă anual un buget de peste 16.000 dolari, depășit numai de Statele Unite ale Americii (aproape 23.000 dolari/student/an). Ca și procent din PIB, Canada cheltuiește cu cei care urmează o instituție de învățământ superior un buget aproape dublu față de media țărilor analizate de OCDE. Investițiile dau roade, întrucât Canada are unul dintre cele mai scăzute niveluri ale șomajului din lume.
1. Rusia
Procent din populație cu educație superioară: 53,5%
Nivel mediu anual de creștere: date indisponibile
Ponderea cheltuielilor pentru educație în PIB: 4,9%
În Rusia, potrivit datelor OCDE, mai bine de jumătate din populația cu vârste între 25 și 64 ani deține o diplomă de învățământ superior. Rusia a făcut „o puternică investiție în educație”, notează analiștii, însă analize ale unor organizații non-guvernamentale arată că este foarte ridicat nivelul de corupție din sistemul de învățământ – elevii copiază la testele standard, studenții trec examenele fără a se prezenta, iar politicienii și miliardarii ruși își achiziționează fără nicio greutate diplome de doctor.
Din această prezentare se vede faptul că statele dezvoltate investesc constant în educație, precum și faptul că aceste state se află în dezvoltare economică și socială. Această observație corespunde politicilor care acordă importanță investiției în resursa umane.
Toți am fost sau suntem beneficiari ai unor investiții în pregătirea și formarea noastră, și dorim ca investiția în educație să producă astfel de efecte: se creează noi locuri de muncă, crește eficiența economică, apare dezvoltare economică, transpusă în prosperitate pentru comunitate și în consecință, un mediu social mai bun, dar în același timp și mai sigur pentru toți.
Studii privind educația
Guvernele și alți actori sociali sunt tot mai interesați în evaluarea competențelor populațiilor adulte, în scopul de a monitoriza cât de bine pregătiți sunt pentru provocările societății moderne bazate pe cunoaștere. Adulții sunt așteptați să utilizeze informațiile în moduri complexe și să-și mențină și îmbunătățească abilitățile de adaptare la tehnologiile mereu în schimbare. Alfabetizarea este importantă nu numai pentru dezvoltarea personală, dar și pentru rezultatele educaționale, sociale și economice pozitive.
La nivel internațional, există trei studii privind alfabetizarea adulților: Lifeskills Survey, Studiul internațional privind alfabetizarea adulților (IALS), precum și programul OCDE pentru evaluarea internațională a competențelor adulților (PIAAC).
Programul pentru evaluarea internațională a competențelor adulților (PIAAC) este conceput pentru a evalua starea actuală a competențelor indivizilor și națiunilor în noua eră a informației. El se bazează pe concepțiile anterioare privind alfabetizarea din IALS obținute în anii 1990 și pe studiile privind alfabetizarea adulților și dezvoltarea abilitatilor, realizate în 2003 și 2006, pentru a facilita o evaluare corespunzătoare a gamei largi de competențe necesare pentru secolul 21. Cadrul lărgește definiția de alfabetizare pentru a face relevante informațiile, în special, prin includerea competențelor de lectură în medii digitale.
Conform PIAAC, alfabetizarea este abilitatea de a identifica, înțelege, interpreta, crea, comunica și calcula, folosind materiale tipărite și scrise, asociate cu contexte diferite. Alfabetizarea implică un continuum de învățare pentru a permite persoanelor să își atingă obiectivele, să își dezvolte cunoștințele și potențialul și să participe pe deplin în viața comunității și a societății în general.
De remarcat faptul că, un studiu realizat în anul 2011 în Australia sugerează că programele de alfabetizare nu sunt susceptibile de a îmbunătăți șansele ca tineri la risc să revină în sistemul de educație în cazul în care aleg să părăsească școala timpuriu, deși lipsa abilităților elementare de scris, citit și insuficienta cunoaștere a operațiilor aritmetice de bază reprezintă un obstacol în angajarea lor ulterioară. Cu toate acestea, într-un stat dezvoltat cum este Australia, tinerii pot să participe la educație continuă, indiferent de faptul că nu au terminat școala, dat fiind faptul că opțiunile de învățământ post-formale pentru abandonul școlar timpuriu sunt disponibile într-o gamă largă de nivele, ceea ce face posibilă achiziționarea de calificări post-formale pentru oameni din toate mediile sociale. Programele școlare care ajuta pregătirea pentru viața de după școală a tinerilor la risc se pot concentra pe furnizarea de informații privind o carieră profesională și pe dezvoltarea abilităților de bază non-cognitive care afectează aspirațiile personale, în special stima de sine.
Rezultatele sugerează de asemenea, că găsirea unui loc de muncă care se potrivește cu aspirațiile de carieră ale tinerilor care abandonează școala, reprezintă un factor motivator important pentru revenirea la studii, deoarece reduce incertitudinea cu privire la beneficiile posibile la reluarea studiilor. Cei care nu sunt siguri cu privire la posibilitatea găsirii unui loc de muncă sunt cei pentru care probabilitatea de a relua studiile este cea mai redusă, dat fiind faptul că aspirațiile lor profesionale sunt neclare.
Pe de altă parte, sunt state care depun eforturi pentru îndeplinirea obligației care decurge din calitatea de membru în organizațiile internaționale pentru punerea în aplicare a convențiilor, pe care le-au ratificat, privind garantarea dreptului la educația de bază pentru toți copiii din țară. Un tânăr din cinci nu termină școala primară în țările în curs de dezvoltare. La nivel global, unul din zece tineri nu are un loc de muncă, iar alte milioane lucrează în condiții foarte grele, arată un raport întocmit de UNESCO.
Tanzania, de exemplu, a pus în aplicare politici naționale în domeniul educației, cum ar fi politica de educație și formare profesională (1995) și Strategia educației de bază (2000) pentru a oferi oportunități de învățare alternative tinerilor care se întâmplă să nu fie în școală, din motive legate de statut social, economic și zonă geografică. Scopul educației de bază este consacrat în Declarația de la Jomtien 1990 adoptată de Conferința mondială privind Educația pentru Toți. Acest scop a fost reafirmat la forumul mondial al educației organizat în Dakar – Senegal, în aprilie 2000. Lecțiile învățate din implementarea politicilor naționale în domeniul educației ne arată că învățarea poate avea loc chiar și în medii simple, cu condiția să existe o colaborare bună și un angajament comun, între părinți și profesori, dar și cu sprijin guvernamental.
O îndrumare corectă și ateliere de formare periodice, pentru educatori reprezintă un mare ajutor mai ales pentru clasele mai mici, pentru care profesorii instruiți nu sunt disponibili. Tanzania a demonstrat clar că există capacități mari în comunitățile locale de a lucra pentru a îmbunătăți situația învățământului atunci când participanții în acest proces sunt pe deplin motivați și energiile lor sunt bine coordonate.
Educația și abandonul școlar în Europa
Conform art. 2 Protocolul nr. 1 al Curții Europene a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la instruire, iar atunci când beneficiarii acestui drept sunt copiii acest articol impune statelor să respecte convingerile religioase și filosofice ale părinților. Textul articolului are o formulare generală, iar Curtea Europeană l-a aplicat în situații variate: instruirea școlară sau universitară, formarea profesională sau tehnică, formarea continuă etc. Articolul 2 din Protocolul nr. 1 garantează accesul la instituțiile școlare existente la un moment dat și nu impune, în mod necesar, statelor o obligație de a organiza o formă determinată de învățământ sau de un anume nivel. Însă, ca și în cazul altor articole deja analizate, statele au obligații pozitive, având în vedere că dreptul la instruire este recunoscut oricărei persoane, fără discriminare.
Un studiu realizat în 2014 de Comisia Europeană arată că prea mulți tineri părăsesc educația și formarea prematur, înainte de a obține o calificare sau de a finaliza cursurile elementare. Mulți dintre ei au trecut prin experiențe descurajatoare care i-au determinat să părăsească școala și încearcă să facă față provocărilor sociale și economice fără cunoștințe elementare și fără o calificare. Educația de tip “A doua șansă”, reprezintă un sprijin pentru acești tineri, de a beneficia de o abordare diferita a procesului de învățare.
Studiul privind programele implementate până în prezent, realizat în anul 2013 pentru Comisia Europeană, prezintă factorii de succes ai sistemelor de tip “A doua șansă”, arătând modul în care educația de tip “A doua șansă” poate reaprinde motivația și încrederea tinerilor să-și continue și să finalizeze cu succes educația sau formarea si prezintă modalități cum învățământul de masă ar putea beneficia de aceste experiențe, pentru a preveni abandonul școlar timpuriu.
Fiecare țară a UE este responsabilă pentru propriile sale sisteme de educație și formare.
Politica UE este concepută pentru a sprijini acțiunile naționale și provocările comune, cum ar fi îmbătrânirea populației, deficitele de competențe în forța de muncă și concurența globală.
Uniunea Europeană oferă un forum pentru schimbul de cele mai bune practici, colectarea și diseminarea de informații și statistici, precum și consiliere și sprijin pentru reforme politice.
Prin cadrul strategic pentru educație și formare, țările UE au identificat patru obiective comune pentru abordarea acestor provocări până în 2020:
Învățare pe tot parcursul vieții și sprijin pentru mobilitate;
Îmbunătățirea calității și eficienței educației și formării;
Promovarea echității, a coeziunii sociale și a cetățeniei active;
Stimularea creativității și a inovării, inclusiv a spiritului antreprenorial, la toate nivelurile de educație și formare profesională
Următoarele obiective de referință ale UE pentru 2020 au fost stabilite pentru educație:
cel puțin 95% din copii (de la 4 ani pănă la vârsta de școlarizare obligatorie) ar trebui să participe la educația timpurie;
mai puțin de 15% dintre copiii de 15 ani sub-calificați în citire, matematică și științe;
mai putin de 10% din tineri ieșiți din educație și formare profesională;
cel puțin 40% din persoanele cu vârsta 30-34 să fi terminat o formă de învățământ superior;
de cel puțin 15% dintre adulți ar trebui să participe la procesul de învățare pe tot parcursul vieții;
cel puțin 20% din absolvenții de învățământ superior și 6% din copiii de 18-34 ani, cu o calificare profesională inițială să fi petrecut ceva timp studiind sau formându-se în străinătate;
ponderea absolvenților angajați (copiii de 20-34 ani care au absolvit cu succes învățământul secundar sau terțiar superior) care au abandonat studiile în urmă cu 1-3 ani ar trebui să fie mai puțin de 82%.
Educația și abandonul școlar în România
Ca stat membru al Uniunii Europene, România contribuie la realizarea Cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale – ET 2020, prin îndeplinirea obiectivelor asumate în domeniul educației și învățării pe parcursul întregii vieți pentru orizontul 2020: reducerea ratei de părăsire timpurie a școlii la un nivel sub 11,3% (ținta UE 10,0%), atingerea unui procent de cel puțin 26,7% de tineri cu vârste între 30-34 ani care au un nivel de educație terțiar sau echivalent (ținta UE: 40%); promovarea învățării permanente și creșterea ratei de participare a populației la formarea profesională continuă până la 10% (ținta UE: 15%).
Conform datelor EUROSTAT, valoarea indicatorului privind abandonul școlar din anul 2011 (17,5%) situează România la 4 puncte procentuale sub media europeană (13,5%). Într-o perspectivă comparativă, evoluțiile din ultimii ani pun în evidență vulnerabilitatea României în raport cu aceste obiective, având în vedere faptul că, deși în scădere între anii 2005-2008, rata părăsirii timpurii a școlii este încă aproape 7 puncte procentuale peste ținta stabilită de Strategia UE la nivel european (10%). De-a lungul ultimilor 10 ani, rata abandonului școlar în România a înregistrat anumite fluctuații: în anul 2004 se situa la 22,9% după care, în 2008 a scăzut la 15,9 %, urmând ca apoi să crească la 16,6 % în 2009. La nivelul anului 2009, dintr-un efectiv de 27 de țări membre ale Uniunii Europene, România se clasa pe locul 6 în topul țărilor cu rata cea mai mare de abandon școlar (16,6%), cu două poziții înaintea Bulgariei (14,7%), dar cu mult după Malta, Portugalia și Spania, țări care înregistrau o rată a abandonului școlar de peste 30%.
Analiza realizată în 2011 de Institutul de Științe ale Educației – "Copii care nu merg la școală" ‐ arată faptul că ratele cele mai ridicate de abandon școlar se înregistrează la clasele de început ale ciclurilor de școlarizare: clasa I, respectiv clasa a V-a – peste 2%, la celelalte clase valorile ratei fiind de +/-1,5%. Analiza pe cohortă pură a relevat că un copil din patru părăsește cohorta inițială înainte de finalizarea ciclului primar și numai jumătate dintre elevii înmatriculați în clasa a V-a termină studiile gimnaziale. La nivelul învățământului primar, pierderile școlare se manifestă, în special, prin repetenție, în timp ce la gimnaziu cauza principală este abandonul.
Programul “A doua șansă” în România
Programul PHARE 2003 005-551.01.02 a inițiat implementarea programului de tip “A doua șansă”, cu o contribuție de 11.33 milioane euro, din care 9 milioane euro de la Uniunea Europeană și 2,33 milioane euro de la Guvernul României. Obiectivele asumate au constat în creșterea calității educației în învățământul preșcolar, pentru a stimula înscrierea în învățământul obligatoriu, aspect important pentru dezvoltarea din punct de vedere social și educativ a copiilor proveniți din comunități dezavantajate; îmbunătățirea calității procesului educațional și a practicilor din școli astfel încât să se reducă numărul copiilor din comunități dezavantajate care abandonează școala; continuarea educației obligatorii pentru tinerii din categorii defavorizate, care au abandonat școala, prin programul „A doua șansă”. Programul “A doua șansă” se derulează în prezent în baza Ordinului nr. 5.248 din 31 august 2011 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, publicat în Monitorul oficial nr. 721 din 13 octombrie 2011.
Programul “A doua șansă” oferă persoanelor care nu au finalizat învățământul obligatoriu posibilitatea continuării și finalizării studiilor. Conform metodologiilor în vigoare programul aferent învățământului primar are ca scop sprijinirea copiilor/ tinerilor/ adulților pentru recuperarea învățământului primar, fiind deschis tuturor celor care nu au finalizat acest nivel de studii și care au depășit cu cel puțin 4 ani vârsta de școlarizare corespunzătoare clasei.
În cadrul acestui program, învățământul primar poate fi parcurs în doi ani. Programul pentru învățământ secundar inferior are drept scop sprijinirea persoanelor cu vârsta de peste 14 ani care nu au finalizat învățământul gimnazial, astfel încât acestea să își poată completa și finaliza educația de bază din cadrul învățământului obligatoriu, precum și pregătirea pentru obținerea unei calificări profesionale într-un anumit domeniu. Durata standard a acestuia este de 4 ani.
ANALIZA PROGRAMULUI “A DOUA ȘANSĂ” DERULAT ÎN PENITENCIARELE DIN ROMÂNIA
Elemente de context
După integrarea României în Uniunea Europeană, a fost necesar să se armonizeze sistemul penitenciar cu cel european și, prin urmare, a fost nevoie de măsuri de reformă în sistemul penitenciar, cu scopul de a respecta reglementările internaționale și europene și Standardele europene în ceea ce privește organizarea muncii în închisoare. În consecință, privarea de libertate se face în condiții materiale și morale care să garanteze respectarea demnității umane, în conformitate cu normele Uniunii Europene. Respectul pentru demnitatea umană este un scop universal, unul dintre drepturile universale ale omului, care trebuie să fie recunoscut, chiar și în condiții de detenție, ca urmare a condamnării pentru fapte penale.
Reintegrarea socială a persoanelor private de libertate reprezintă un proces care își are începuturile în faza execuțional – penală, având un rol esențial în pregătirea persoanelor private de libertate pentru perioada post-detenție. În acest sens, sistemul administrației penitenciare contribuie prin aplicarea regimului de detenție individualizat și organizarea de activități educaționale, de asistență psihologică și asistență socială, la reintegrarea socială a persoanelor private de libertate.
În aceste coordonate, serviciile de educație și reintegrare socială evaluează permanent nevoile educaționale, de asistență psihologică și asistență socială ale persoanelor private de libertate, asigurând individualizarea și planificarea traseului execuțional, prin organizarea și desfășurarea activităților de instruire școlară, de formare profesională, a programelor educaționale, de asistență psihologică și asistență socială constituie demersuri curente asumate la nivelul tuturor locurilor de deținere pentru realizarea funcției educative a pedepsei sau a unei măsuri privative de libertate.
În fiecare an, mulți adulți care au executat pedepse privative de libertate ies din sistemul penitenciar pentru a reveni în familie și în comunitate. În timp ce mulți reușesc să se reintegreze cu succes în comunitățile lor, își găsesc locuri de muncă și reușesc să devină membri productivi ai societății, mulți alții vor comite noi infracțiuni și ajung să fie reîncarcerați. Acest rezultat este influențat de o multitudine de factori, iar lipsa de educație și de competențe reprezintă un factor important.
Acesta este motivul pentru care programe de educație de tip "a doua șansă" se derulează în penitenciarele din întreaga țară, implicând resurse locale dar și de la bugetul național. Din perspectiva instituțională, ne interesează dacă aceste programe contribuie la creșterea șanselor de reintegrare în societate și la reducerea recidivelor. Ne interesează și în calitatea noastră de membri ai comunității, dacă persoanele care au executat pedepse privative de libertate reușesc să se reintegreze cu succes în comunitățile lor, contribuind astfel la un mediu social mai sigur și mai bun.
O evaluare a celor mai bune practici realizată prin examinarea programelor actuale, ne va arăta ceea ce funcționează, astfel încât, politicile de tip "a doua șansă" să fie mai bine corelate cu nevoile beneficiarilor și cu cerințele mediului economic, favorizând o mai bună integrare în societate a absolvenților. Rezultatele obținute ar trebui să ne dea încredere în faptul că sistemul de educație în penitenciar reprezintă o investiție bună pentru a ajuta persoanele care au executat pedepse privative de libertate să se integreze în comunitate.
Pregătirea persoanelor care execută pedepse privative de libertate oferindu-le abilitățile profesionale și educaționale necesare, care să le crească șansele de reintegrare cu succes în societate, este o provocare pentru personalul care își desfășoară activitatea în acest domeniu, dar ne oferă oportunitatea de a cunoaște și înțelege mai bine cât de importantă este educația și ne ajută să propunem strategii adecvate.
Persoanele care sunt în penitenciare și care au abandonat școala dintr-un motiv sau altul au posibilitatea să se reintegreze în societate după ispășirea pedepsei, prin intermediul programelor de tip “A doua șansă”. Reintegrarea în educație, a persoanelor care au părăsit timpuriu sau au abandonat școala, aflate în detenție, se constituie astfel, ca o nouă șansă a celor din penitenciare pentru a se reintegra în societate, prin formare, educație, consiliere și alegerea unei rute profesionale.
Educația și reintegrarea socială
De-a lungul timpului s-a constatat că o parte dintre deținuții care părăseau penitenciarele nu puteau să se înscrie la cursuri de formare profesională pentru că nu terminaseră ciclul obligatoriu de învățământ, motiv pentru care au fost inițiate demersuri care să unească partea de calificare cu școala, pentru ca deținuții să poată efectiv să-și schimbe viața și destinul pentru a nu recidiva.
Legislația română acordă o importanță deosebită educației și asistenței psihosociale în penitenciare. Fiecare penitenciar are o structură dedicată procesului de reintegrare socială, cu două departamente (serviciul educativ și serviciul psihosocial). Instrumentele și metodele care sunt folosite de către specialiști în cadrul activităților educaționale și sociale sunt definite prin lege.
Personalul care lucrează în cadrul serviciului educativ constă în ofițeri-educatori, preoți, monitori sportivi. Pentru îndrumarea metodologică a educatorilor care lucrează în sistemul penitenciar au fost dezvoltate programe de formare profesională continuă.
Conform Legii nr. 254/2013, art 89, persoanele private de libertate au dreptul la educație. Activități educaționale, sprijin psihologic și asistență socială se organizează în fiecare penitenciar, în scopul de a sprijini reintegrarea socială a persoanelor condamnate. Educația persoanelor din penitenciare este asigurată de personal specializat. Persoanele private de libertate din penitenciare beneficiază de cursuri pentru dezvoltarea activităților de educație remedială și a unui program flexibil și adaptat la nevoile lor, servicii de orientare psihologică și profesională. Mai mult, există o rețea de parteneriat la nivel local între instituțiile locale, școli, instituții publice prestatoare de servicii pentru corectarea abandonului școlar și reintegrarea în educație a persoanelor care nu au absolvit învățământul obligatoriu.
Programe educaționale în penitenciar
Programele educaționale sunt axate în mod explicit pe alfabetizare și aritmetică, precum și conștințe din materiile de studiu aferente claselor 1-4. Dezvoltarea acestor competențe este încorporată în diferite contexte de învățare. Competențele lingvistice și numerice pentru deținuții adulți sunt furnizate de personal calificat, într-un mod foarte asemănător cu programul de tip “A doua șansă”, la un nivel foarte de bază, cu scopul de a-i învețe să scrie și să citească.
În contextul actual global, sensul de alfabetizare se schimbă dramatic, sub influența cerințelor economice pentru un alt tip de dezvoltare profesională. Schimbarea are loc în ceea ce privește natura muncii, relații și dependența crescândă de schimbul de informații în timp real.
Conceptul de alfabetizare se implementează prin două abordări, una tradițională definită de abilități de scris și citit, și o alta, însemnând un complex mult mai mare, care se referă la utilizarea eficientă a informațiilor în comunicare. Alfabetizarea este o competență cheie care afectează nu numai performanța școlară, dar, de asemenea, performanță profesională și, de altfel, calitatea vieții, devenind în acest mod, o cerință importantă în procesul de reintegrare socială a persoanelor care au executat pedepse privative de libertate. Conceptul "a doua șansă" este de bază în penitenciare, pornind de la premisa că eșecul nu este definitiv și o nouă încercare este posibilă.
Mecanismele "a doua șansă" sunt importante pentru societate, atunci când sistemele educaționale au de încorporat un număr mare de cursanți, aparținând unor grupuri sau populații, care anterior nu au fost incluși în sistemul educațional. Astfel de mecanisme facilitează accesul la educație la nivel elementar pentru toate grupurile și straturile sociale, lăsând loc pentru o selecție mai riguroasă la nivele de educație superioare.
Politicile "a doua șansă" prezintă particularitatea că, deși sprijină deschiderea și egalitatea în sistemul de educație, nu încalcă principiul de orientare spre performanță la nivelul superior de educație.
În fiecare an, mulți adulți care au executat pedepse privative de libertate ies din sistemul penitenciar pentru a reveni în familie și în comunitate. În timp ce mulți reușesc să se reintegreze cu succes în comunitățile lor, își găsesc locuri de muncă și reușesc să devină membri productivi ai societății, mulți alții vor comite noi infracțiuni și ajung să fie reîncarcerați. Acest rezultat este influențat de o multitudine de factori, iar lipsa de educație și de competențe reprezintă un factor important.
Acesta este motivul pentru care programe de educație de tip "a doua șansă" se derulează în penitenciarele din întreaga țară, implicând resurse locale dar și de la bugetul național. Din perspectiva instituțională, ne interesează dacă aceste programe contribuie la creșterea șanselor de reintegrare în societate și la reducerea recidivelor. Ne interesează, în calitatea noastră de membri ai comunității, dacă persoanele care au executat pedepse privative de libertate reușesc să se reintegreze cu succes în comunitățile lor, contribuind astfel la un mediu social mai sigur și mai bun.
O evaluare a celor mai bune practici realizată prin examinarea programelor actuale, ne va arăta ceea ce funcționează, astfel încât, politicile de tip "a doua șansă" să fie mai bine corelate cu nevoile beneficiarilor și cu cerințele mediului economic și social, favorizând o mai bună integrare în societate a absolvenților. Rezultatele obținute ar trebui să ne dea încredere în faptul că sistemul de educație în penitenciar reprezintă o investiție bună pentru a ajuta persoanele care au executat pedepse privative de libertate să se integreze în comunitate.
Pregătirea persoanelor care execută pedepse privative de libertate oferindu-le abilitățile profesionale și educaționale necesare, care să le crească șansele de reintegrare cu succes în societate, este o provocare pentru personalul care își desfășoară activitatea în acest domeniu, dar ne oferă oportunitatea de a cunoaște și înțelege mai bine cât de importantă este educația și ne ajută, totodată, să propunem strategii adecvate.
În Penitenciarul București Jilava se desfășoară cursuri de școlarizare învățământ primar, în regim de “a doua șansă”, începând cu anul 2008, cursuri liceale (clasa a IX-a) din anul 2011 și clasa a X-a din anul 2012.
Anual sunt adresate conducerii administrative a penitenciarului un număr de aproximativ 270 de solicitări de înscriere la cursurile de școlarizare (învățământ primar, gimnazial și liceal).
Având în vedere numărul persoanelor condamnate, care au studii incomplete, conducerea penitenciarului a solicitat anual Inspectoratului Școlar Județean Ilfov, posibilitatea înființării unei școli la nivelul penitenciarului, în care să se organizeze cursuri școlare pentru învățământul obligatoriu de stat (clasele I-X). Până în prezent nu s-a reușit derularea cursurilor de învățământ gimnazial.
În prezent în penitnciarul București Jilava se află un număr de persoane condamnate, care au declarat că au absolvit clasele IV, V, VI, VII și care pot constitui grupul țintă al unui proiect cu finanțare din Fondul Social European.
Pe categorii de vârstă, situația este următoarea:
EVALUAREA PROGRAMULUI "A DOUA ȘANSĂ" DERULAT ÎN PENITENCIARE DIN ROMÂNIA
3. 1 Cercetări anterioare
In general, studiile privind proiectele educaționale vizează cunoștințele, abilitățile, competențele, interesele și atitudinile specifice unui grup țintă. Astfel de studii sunt pe larg folosite pentru a fundamenta programe educaționale eficiente, pentru că ne oferă modalitatea de a cunoște ceea ce s-a realizat deja și ce anume trebuie îmbunătățit, dar și pentru a extinde beneficiile și impactul programelor educaționale.
Un studiu privind nevoile de educație în penitenciar, a fost realizat în sistemul penitenciar din Grecia. Studiul prezintă datele demografice ale populației penitenciare și prevederile educaționale ale sistemului penitenciar elen, concentrându-se pe curricula, conținutul și moduri de participare și organizare a programului de tip a doua șansă care care se derulează în penitenciarele din Grecia. Sunt identificate deficiențe educaționale în funcție de patru domenii tematice aritmetică, alfabetizare, abilități financiare și competențe în domeniul TIC.
Rezultatele au constituit o bază de date utile pentru elaborarea unor recomandări de politici în domeniul educației permanente. Aceste rezultate vor constitui un sprijin privind nevoile de educație în mediul penitenciar și, totodată, pentru îmbunătățirea programelor educative pentru persoanele care execută pedepse privative de libertate, care formează unul dintre grupurile sociale cele mai dezavantajate în toată Europa.
Am considerat utilă experiența și relevanța acestui proiect pentru cercetare cu obiective similare. Pentru exemplificare am ales Penitenciarul Jilava. Planul acestei cercetări este unul adecvat pentru obiectivele pe care le-am propus și cuprinde:
Definirea obiectivelor
Selecția grupului țintă;
Colectarea datelor;
Eșantionarea;
Alegerea instrumentelor de lucru;
Analiza datelor;
Formularea concluziilor.
3.2 Definirea obiectivelor
Lucrarea de față se încadrează într-un efort instituțional de a evalua nevoile educaționale ale deținuților, pentru a descoperi interesele lor, pentru a înțelegeă motivația lor și pentru a promova implicarea lor activă în procesul de educare și reintegrare socială, dar și pentru a găsi modalități mai potrivite acestui grup social, de a-i menține în sistemul de educație.
În cadrul prezentei lucrări, s-a realizat o evaluare a produselor și a serviciilor educaționale de tip “a doua șansă” în penitenciar cu ajutorul cărora să se identifice posibilitățile prin care acest program să devină mai accesibil și util pentru populația penitenciară.
Obiective specifice ale studiului au fost următoarele:
Identificarea percepției persoanelor care execută pedepse privative de libertate beneficiare ale programului de tip “a doua șansă” cu privire la utilitatea, calitatea și beneficiile personale ale acestui program.
Identificarea percepțiilor personalului din penitenciar cu privire la motivația și impactul participării persoanelor care execută pedepse privative de libertate la programul de tip “a doua șansă”.
Colectarea de propuneri privind dezvoltarea și continuarea programului de tip “a doua șansă” în context penitenciar.
3.3 Selecția grupului țintă
Obiectivele și grupul țintă fiind definite, chestionarele, ghidurile de interviu și pentru focus-grup au fost utilizate astfel încât să poată aduna informații relevante pentru grupul țintă și problematica studiată. Combinația de trei instrumente pentru care s-a optat ne asigură informații valide, ne relevă dimensiunea procesului educațional în penitenciar și facilitează analiza datelor astfel încât să rezulte informații relevante pentru etapele următoare ale studiului.
Grupul țintă este constituit din persoane private de libertate condamnate definitiv, care au abandonat școala ori nu au fost niciodată la școală și cărora, consecutiv evaluării psihologice, sociale și educaționale, li s-a recomandat participarea la programul de tip "A doua șansă", conform Planului individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică din Dosarul de Educație și Asistență Psihosocială.
Aceste persoane formează un grup eterogen din punctul de vedere al vârstei, istoricului familial, etniei, situației socio-economice, nivelului de școlarizare, tipului de comportament infracțional și al atitudinii. Identificarea acelor motive specifice care au condus la apariția comportamentului de tip infracțional, precum și la particularizarea intervenției este de ajutor în stabilirea programului personalizat. Gurpul este format din adulți cu vârste cuprinse între 21 și 37 ani.
3.4 Metode și instrumente de cercetare
S-a optat pentru o metodologie care să utilizeze atât metode cât și instrumente cantitative și calitative. Metoda de cercetare utilizată este ancheta prin chestionar, interviu și focus grup. Am ales chestiuonarul deoarece permite obținerea unui volum mare de date pentru prelucrare și analiză statistic, iar interviuri individuale și dicuții focalizate de grup, pentur a stabili relațiile dintre variabile și la verificarea ipotezelor.
Metoda folosită a avut scopul de a aduna informații care ar putea fi folositoare pentru obiectivele propuse. După cum am precizat s-a folosit ancheta și instrumentele: chestionar aplicat persoanelor care execută pedepse privative de libertate, interviul structurat cu acelși grup și discuții focalizate de grup, cu persoanele care execută pedepse privative de libertate, personal de educație și personal de siguranță. Constatările și rezultatele sunt atât calitative și cantitative și sunt prezentate ulterior.
3. 4.1 Chestionarul
Chestionarul a fost aplicat unui eșantion alcătuit din 35 de cursanți în ciclul primar al programului de tip “a doua șansă” din Penitenciarul Jilava, în care sunt persoane private de libertate, bărbați. Chestionarul a fost aplicat după ore, în sala de studiu, sub supravegherea ofițerului educator. Participarea a fost voluntară și sub anonimat, pe toată durata aplicării. Participanții au fost cooperanți.
Scopul chestionarului a fost să identifice abilitățile de bază în comunicare, scriere, calcul aritmetic și abilități de administrare a finanțelor dar și deficiențele de abilități și competențe în aceste domenii. Totodată, am dorit să identificăm nevoile și interesele participanților, să înțelegem și să abordăm motivația lor de a participa la programul de tip a doua șansă.
Chestionarul a fost alcătuit cu intrebări închise și răspunsuri multiple, dintre care participanții aveau de ales răspunsul cel mai reprezentativ.
Înainte de aplicare, chestionarul a fost pilotat pe un grup de 10 persoane și după comentariile și recomandările lor, au fost efectuate modificări minore. Apoi chestionarul a fost aplicat grupului de persoane private de libertate care a participat la acest studiu.
Întrebările au fost următoarele:
Date despre profilul socio-demografic;
Nivelul de competențe în următoarele domenii: comunicare, calcul aritmetic, administrarea finanțelor;
Cum își evaluează participanții competențele în cele trei domenii;
Cât de necesare consideră participanții aceste abilități;
Cât de interesați sunt să participe în astfel de programe;
Care este nivelul de motivație să participe la astfel de programe;
Cum apreciază nivelul de expertiză și colaborarea cu educatorii;
Cum apreciază facilitățile pentru desfășurarea programului de tip a doua șansă;
Cum apreciază contextul instituțional în care se desfășoară programul;
Cum evaluează programul de tip “a doua șansă” care se desfășoară în prezent în penitenciar;
Ce materiale sunt disponibile pentru a preda anumite subiecte;
Cât de util este programul “a doua șansă” derulat în prezent.
Rezultatele sunt prezentate în capitolul următor.
Chestionarul a fost adresat unui numǎr de 35 de persoane din Penitenciarul București-Jilava. Rata de rǎspuns a fost 100%. În cadrul populației investigate sunt reprezentate fiecare dintre cele patru niveluri ale procesului de învățământ elementar. Populația investigată este fie fără studii, fie au început școala dar au abandonat. Există un grup de persoane care anterior pedepsei nu au avut un loc de muncă.
Principalele variabile care descriu profilul respondenților sunt următoarele: vârsta, situația socio-economică, nivelul de școlarizare, tipul de comportament infracțional, recidiva, consum de droguri.
În funcție de vârstă, participanții se încadrează în următoarele grupe de vârstă:
43% sunt între 21-25 ani
28,5% sunt între 25-30 ani
24,8% sunt între 30-37 ani
Figura 3.1.2.1 Diagrama grupelor de vârstă
După cum se observă, cei mai mulți participanți persoane între 21-25 ani. În Europa, acest lucru este înregistrat în majoritatea statelor membre ale UE. În medie, ponderea tinerilor care își abandonează prematur studiile este în prezent de 12,8 % în UE, scăzând de la 13,5 % în 2011.
În funcție de situația socio-economică, grupul studiat prezintă următoarele caracteristici:
Figura 3.1.2.2 Diagrama privind locul de muncă
Cei mai mulți dintre participanți nu au avut un loc de muncă sau au lucrat temporar.
În ceea ce privește recidiva mai mult dintre jumătate au antecedente penale.
Figura 3.1.2.3 Diagrama privind recidiva
Considerăm că lotul de subiecți investigați reprezintă totalitatea populației penitenciare relevantă pentru domeniul avut în vedere, întrucât regimul de executare include regimul închis, semi-deschis și deschis .
Eterogenitatea populației investigate este una relativ mare, din perspectiva variabilelor folosite, de aceea, considerăm că cercetarea poate fi utilă în viitor în vederea rafinării și clarificării unor aspecte legate de programele de tip “a doua șansă” in penitenciarele din Romania.
La realizarea anchetei au mai participat grupul de educatori (în care este inclus personalul didactic pus la dispoziție de Inspectoratul Școlar al Județului Ilfov), precum și personalul de siguranță din penitenciar. Caracteristicile acestui grup sunt detaliate mai jos.
3.4.2 Interviul
Interviurile cu cele 35 persoane private de libertate s-au desfășurat în cabinetul de educație și asistență educațională. Participanții au fost încurajați să-si exprime liber și deschis părerile despre problemele supuse investigării.
Întrebările au fost următoarele:
De ce este important pentru dvs. să vă îmbunătățiți competențele în citirea și înțelegerea unui text;
În ce fel participarea la programul de tip “a doua șansă” vă schimbă situația actuală;
Cum credeți că vă va ajuta pe viitor participarea la acest program;
Ar fi important pentru dvs. să vă îmbunătățiți abilitățile de calcul aritmetic;
În ce mod vă va ajuta acest lucru în viitor;
În ce fel schimbă acest lucru situația dvs;
Cum credeți că vă va ajuta acest lucru în viitor;
În ce mod poate fi influențată viața dvs. dacă vă veți îmbunătăți abiltățile de gestionare a finanțelor;
Cum apreciați facilitățile pentru derularea acestui program în penitenciar;
Cum apreciați educatorii în general;
Ce anume vă motivează să participați în acest program;
Rezultatele sunt prezentate în capitolul următor.
3.4.3 Focus-grup
Focus-grup au fost organizate și realizate cu scopul de a aduna informații despre acest program din surse diferite care să ofere validitate datelor culese și interpretate.
Primul grup a fost format din 35 persoane private de libertate, dintre care 15 persoane au participat și la interviuri. Activitatea s-a desfășurat in clubul unității. Al doilea grup a fost alcătuit din 15 persoane, angajați cu atribuții în domeniul educației, 6 femei și 9 bărbați. Al treilea grup este alcătuit din personal cu atribuții în domeniul siguranței deținerii, 9 persoane. S-a considerat că acești specialiști vor aduce informații valoroase cu privire la temele analizate, fiind în măsură, prin natura funcțiilor lor, să aibă o imagine de ansamblu asupra problematicii studiate. Discuțiile s-au purtat în cabinetul de asistență socială și educațională și au fost moderate de aceeași persoană, realizatorul lucrării, care a înregistrat discuțiile cu ajutorul reportofonului, cu aprobarea conducerii penitenciarului.
Întrebările au fost prezentate la focus grup pentru deținuți, educatori și personalul de siguranță, iar o parte dintre întrebări au fost comune, după cum urmează:
Grupul de deținuți
Cum evaluează nivelul de expertiză și colaborarea lor cu educatorii?
Cum i-ar ajuta participarea la acest program in viitor?
Care este motivația lor pentru a participa la un program de abilități de bază?
Cum evalueză facilitățile educaționale în penitenciar?
Cât de utilă este participare la programul a doua șansă?
Grupul de educatori și personal de siguranță:
Ce îi motivează pe detinuti să participe la programul a doua șansă?
Cum evalueză facilitățile educaționale în penitenciar?
Care este opinia lor cu privire la derularea programelor de educație în penitenciar?
Cum evaluează programele oferite în prezent?
Ce fel de materiale sunt disponibile în prezent pentru a preda diverse subiecte?
Cât de utilă este pentru deținuți participarea la programul a doua șansă?
Rezultatele interviurilor și analiza lor sunt prezentate în capitolul următor.
3.5 Analiza rezultatelor
3.5.1 Chestionarul
Analiza chestionarelor care au fost aplicate grupului de persoane private de libertate, ne-a condus la următoarele concluzii:
Nivelul de studii
În funcție de nivelul de studii, avem următoarea distribuție: 43% nu au mers niciodată la școală, 28,5% au abandonat școala în clasele 1-2, iar 28,5% au abandonat în clasele 3-4.
Figura 3.1.2.4 Diagrama nivelului de studii
Alfabetizare – Comunicare
Datele colectate ne arată că 2,85% dintre persoanele private de libertate care au oferit răspunsuri la chestionar au citit cu ușurință textul, 28,5% s-au descurcat destul de ușor, 28,5% la un nivel mediu și doar 40,15% au citit cu dificultate.
Figura 3.1.2.5 Diagrama privind abilitățile de comunicare
În ceea ce privește înțelegerea textului citit, 14,25% au declarat că înțeleg cu ușurință ceea ce citesc, 40,15% consideră că înteleg destul de ușor, 28,50% înțeleg la un nivel mediu, 14,25% înțeleg cu dificultate și 2,85% înțeleg foarte greu
.
Figura 3.1.2.6 Diagrama privind capacitatea de a înțelege un text
Dintre aceștia, 57% au subliniat că abilitatea lor de a citi și înțelege ceva, înainte de a intra în închisoare a fost slabă, 28,50% au spus că a fost medie și 14,50% consideră că a fost bună.
Figura 3.2.1.7 Diagrama privind evoluția abilității de a citi și înțelege un text
Datele ne arată că 85,5% dintre deținuți care au participat la această fază a anchetei consideră capacitatea unei persoane de a avea o competență ridicată în citirea și înțelegerea unui text în limba română ca fiind foarte importantă și doar 14,5% consideră că este destul de importantă.
Figura 3.2.1.8 Diagrama privind importanța pe care deținuții o acordă abilităților de scriere
Calcul aritmetic
Datele colectate ne arată că 11,65% din eșantion consideră foarte ușor de realizat adunări cu numere până la 100, 28,5% consideră destul de ușor, de 28,5% mediu, 28,5% consideră că este destul de dificil și doar 2,85% consideră că este foarte dificil.
Figura 3.2.1.8 Diagrama privind operațiile de adunare
Datele colectate ne arată că 2,85% din eșantion consideră foarte ușor de realizat scăderea cu numere până la 100, 14,25% consideră că este destul de ușor, de 28,5% mediu, 42,5% consideră că este destul de dificil și doar 11,9% consideră că este foarte dificil .
Figura 3.2.1.9 Diagrama privind operațiile de scădere
Datele ne arată că 40.15% din eșantion au arătat că abilitatea lor de a efectua operații cu numere (de până la 100), înainte de a intra în închisoare a fost slabă, 57% a fost medie și 2.85% consideră că era bună.
Figura 3.2.1.10 Diagrama privind calculul aritmetic
Competențe financiare
Competențele financiare sunt necesare oricărui cetățean într-o societate contemporană, pentru a fi funcțional în cadrul ei. Competențele financiare nu fac parte din programul a doua șansă, însă sunt dezvoltate în cadrul programelor educative. Pentru a deveni cetățeni responsabili, deținuții trebuie să învețe că gestionarea finanțelor presupune responsabilitate față de familie, față de ceea ce consumăm și trebuie plătit.
Din răspunsurile la chestionar a rezultat faptul că 28,5% din cei 35 de deținuți care au răspuns la chestionar au răspuns că pot gestiona bugetul personal foarte bine, 40,15% au dat răspunsul că destul de bine, pentru 14,25% capacitatea lor a fost considerată ca medie, 14,25% au răspuns nu foarte bine și în cele din urmă 2,5% au răspuns că deloc.
Figura 3.2.1.11 Diagrama privind gestionarea bugetului
Necesitatea celor trei competențe de bază studiate
Despre scriere/citit, majoritatea, adică 85,5% au răspuns pozitiv 8,8% au considerat destul de necesar, pentru 2,85% necesitatea a fost considerată ca medie și 2,85% au răspuns negativ.
Figura 3.2.1.12 Diagrama privind necesitatea competențelor studiate
În ceea privește calculul aritmetic, majoritatea (87%) au răspuns pozitiv (cei care consideră că este foarte necesar), 11,5% au considerat că este destul necesar și numai 2.5% au răspuns negativ.
Figura 3.2.1.13 Diagrama privind calculul aritmetic
În cele din urmă măsura în care este necesară o bună cunoaștere în administrarea bugetului, majoritatea dintre ei, 85.5% au recunoscut importanța acestei abilități, 11,65% au considerat că este foarte necesară și 2,85% media. La această întrebare nu a existat nici un răspuns negativ.
Figura 3.2.1.14 Diagrama privind calculul aritmetic
Motivația
La ultima întrebare, cu privire la motivatia lor de a participa la acest program, 68,65% dintre cei intervievați au subliniat că sunt foarte motivați să fie activ angajați, 28,5% au răspuns că sunt destul de motivați și 2,85% au răspuns că sunt motivați.
Figura 3.2.1.15 Diagrama privind motivația
3.5.2 Interviul
Interviurile cu cei 15 deținuți au furnizat informații valoroase cu privire la problemele investigate, deoarece participanții au avut ocazia de a-și exprima în mod liber opiniile cu privire la diferite aspecte ale programelor educaționale derulate în penitenciar. Crearea unui atmosfere de susținere a facilitat procesul de dezvăluire și atitudini deschise, care au dus la furnizarea de informații importante privind eficiența programului de tip a doua șansă.
Răspunsurile oferite de cei intervievați sunt clasificate mai jos în trei secțiuni diferite în funcție de conținutul lor (materiile predate, motivația de participare la program și evaluarea materialelor didactice și a educatorilor)
Utilitatea a metodelor de instruire
Abilitatea de a înțelege un text scris
Intervievații (15 persoane în total) au subliniat utilitatea îmbunătățirii capacității lor de a înțelege texte scrise în limba română, subliniind că acest lucru contribuie la dezvoltarea abilităților de comunicare și la îmbunătățirea vieții lor, la posibilitatea de a-și continua pregătirea profesională.
Toți consideră această abilitate utilă, mai ales în ceea ce privește comunicarea lor cu autoritățile. În viitor doresc să utilizeze abilitățile de a înțelege un text scris pentru a-și găsi un loc de muncă, pentru a putea să funcționeze mai bine în societate, să fie capabili să participe la un curs de calificare, să fie mai apreciați în societate, să poată comunica mai bine cu partenera și cu copii (cei care au copii) să-și poată ajuta copiii la școală.
Toți au menționat de asemenea faptul că prin educație se vor putea descurca economic și social mai bine, fără să mai aibă legături cu mediul infracțional.
Au existat și comentarii privind faptul că atunci când muncești în domenii cum ar fi construcțiile, abilitatea de a citi și de a înțelege textul nu este necesară, atâta vreme cât ei execută sarcinile încredințate de șeful de echipă. Cu toate acestea, au fost de acord că a citi și a înțelege este util atunci când semnează contracte, fie la locul de muncă, fie la o bancă, de exemplu.
Aptitudini de calcul aritmetic
Toate persoanele intervievate au subliniat utilitatea îmbunătățirii competențelor lor în aritmetică și, de asemenea, au menționat că aptitudinile calcul matematic sunt foarte utile, deoarece aceste aptitudini îi vor ajuta să găsească un loc de muncă după eliberarea lor din închisoare.
În plus, ei vor putea să-și continue pregătirea, vor ști să calculeze restul și să nu fie păcăliți atunci când fac cumpărături, de exemplu. Am întâlnit un stereotip la această categorie de persoane, de a menționa mereu condiția lor de deținuți, indiferent de ce întrebare li se adresează.
În ceea ce privește aptitudinea de calcul aritmetic toți au amintit faptul că deși învață să efectueze calcule, situația lor de privare de libertate nu se schimbă. Ceea ce ei consideră că le este necesar la momentul actual, este să își calculeze zilele rămase de executare și alte calcule în legătură cu drepturile lor.
Competențe financiare
Toate persoanele intervievate au subliniat că îmbunătățirea competențelor lor financiare este necesară pentru a se putea descurca în a-și gestiona banii personali și în familie. Astfel, vor putea să aloce bani pentru nevoi și pentru obligații în funcție de veniturile realizate.
Toți au menționat și faptul că în penitenciar este nevoie să știe cum să gestioneze veniturile realizate prin diferite activități și cum să-și administreze cheltuielile și împrumuturile între colegi.
Unii (9 persoane) au menționat că vor să-și deschidă o afacere (colectare deșeuri, dezmembrări auto) și abilitățile dezvoltate în penitenciar le sunt necesare pentru a-și putea administra afacerea. Au menționat iarăși faptul că în penitenciar nu prea au ce fonduri să administreze și că poate după liberare acest lucru va fi mai apreciat.
Au fost însă de acord că gestionarea banilor este necesară în relația cu angajatorul, în cazul în care ăși vor putea găsi un loc de muncă după liberare.
Motivația de a participa la programul a doua șansă
În ceea ce privește motivele lor pentru participarea la programul a doua șansă, participanții au menționat:
Dorința de auto-îmbunătățire și dezvoltare personală:
particip pentru că vreau să cunosc scrierea, cititul, artimetica, ca să fiu și eu la fel cu cei de vârsta mea care știu aceste lucruri;
am nevoie să știu aceste lucruri pentru ca să nu mai depind de alții, să cer ajutor ca să mă descurc cu cititul sau cu socotelile privind banii;
vreau să devin un om mai bun după ce ies, școala m-a ajutat să înțeleg mai multe;
școala îmi este de folos pentru că vreau să îmi ajut copiii la lecții, sau chair dacă nu știu să-i ajut, măcar să nu-mi fie rușine că nu știu nici să citesc;
dacă știu să citesc voi putea să înțeleg mai multe când mă uit la film.
Folosirea timpului de stat în penitenciar într-un mod interesant și folositor:
dacă particip la școală timpul trece mai ușor, mă mai întâlnesc cu colegii, mai vorbim, mai facem glume și aflăm și ceva ce nu știam până acum;
când particip la școală mi se pare că sunt în altă parte, dar îmi amintesc repede unde mă aflu;
îmi place să văd cum alții se joacă pe calculator și vreau și eu să știu, de aia am învățat să citesc și să înțeleg ce citesc;
Evaluarea materialelor didactice și a educatorilor
Toți cei intervievați au apreciat faptul că școala îi scoate din rutina vieții de penitenciar. De asemenea au apreciat faptul că în ultimii ani s-a îmbunătățit starea sălilor de clasă. Au menționat de asemenea, faptul că doamna învățătoare este bună cu ei, are răbdare și îi înțelege. Cei mai mulți dintre ei mai au ani buni de pedeapsă și ar putea să parcurgă mai multe nivele de școlarizare până la liberare.
Printre dificultăți au menționat faptul că nu prea au materiale de studiu, că este greu să le ceară celor de acasă, sau că multe cărți de la bibliotecă sunt vechi.
Școala din închisoare este bună. Nu credeam că o să apreciez asta vreodată. Clasa este bună și sunt mulțumit de ceea ce ne predă;
Îmi place că doamna lucrează cu noi, mai ales când ne pune să facem compuneri, pot să scriu ceea ce gândesc, fiindcă altfel nu prea am cui să spun, toți au problemelor lor și nu vor să asculte, dar în compuneri pot să spun;
Cred că cel mai important lucru este că dacă mergem la școală suntem apreciați și poate ieșim mai repede;
Doamna este în vârstă și asta o face să ne înțeleagă și să se poarte mai bine cu noi.
3.5.3 Focus grup
Focus grupurile au fost efectuate cu trei categorii de persoane: deținuții, personalul de siguranță și personalul socio-educativ.
Problemele au fost aceleași pentru toate grupurile, în afară de câteva întrebări care au fost adresate unui grup specific, ale cărui rezultate sunt prezentate în continuare.
Evaluarea nivelului de expertiză și colaborarea cu educatorii. Întrebarea a fost adresată doar la grupul format din deținuți și toate au fost de acord că nivelul de expertiză al educatorilor lor este foarte mare, subliniind că ajutorul de care au primesc nu este doar de natură educațională, dar de socială și psihologică, precum și. Numărul insuficient de cadre didactice au fost, de asemenea, menționat de către unul dintre deținuți.
Motivație
În ceea ce privește motivați de participare la școala de tip a doua șansă, răspunsurile au fost diferite:
Deținuții au motivat faptul că vor să evite recidiva, să-și găsească un loc de muncă, să participe la cursuri de calificare și să trăiască o viață corectă.
Educatorii au răspuns că motivația deținuților de a participa la școala de tip “a doua șansă” este reducerea pedepsei. Un al doilea motiv ar fi faptul că au nevoie de un nivel minim de cunoștințe pentru că nu ar suporta să știe că cineva i-a înșelat la bani.
Personalul de siguranță a arătat că motivația deținuților de a participa la școala de tip “a doua șansă” este de a ieși din cameră, de a putea să stea de vorbă cu alți deținuți, de a mai întâlni persoane din afară (învățătoarea vine din localitatea Jilava), însă au apreciat acest lucru ca pe un fapt pozitiv, fiindcă, deși participarea la școală presupune proceduri suplimentare din partea lor, deținuții sunt mai liniștiți după ce se întorc de la școală.
Evaluarea infrastructurii educaționale în cadrul penitenciarului.
Toate cele trei grupuri intervievate au fost de acord că infrastructura este suficientă, satisfăcătoare și la un nivel bun, în comparație cu restul spațiilor din penitenciar. În ceea ce privește programul și prestația educatorilor, toți consideră că ar fi utilă continuarea studiilor și la clasele V-VIII.
CONCLUZII
Din analiza rezultatelor putem afirma că obiectivel propuse au fost atinse. Astfel am obținut:
Identificarea percepției persoanelor care execută pedepse privative de libertate beneficiare ale programului de tip “a doua șansă” cu privire la utilitatea, calitatea și beneficiile personale ale acestui program. Persoanele care execută pedepse privative de libertate apreciază pozitiv programul “a doua șansă”, prin prisma beneficiilor ulterioare, a beneficiilor și stimulentelor acordate pentru participarea la programele educative, dar și din punctul de vedere al interesului pentru dezvoltare personală.
Identificarea percepțiilor personalului din penitenciar cu privire la motivația și impactul participării persoanelor care execută pedepse privative de libertate la programul de tip “a doua șansă”. Personalul din penitenciar apreciază pozitiv derularea acestui program, din perspectiva comportamentului bun pe care îl au cei care beneficiază de acest program, dar și din perspectiva îndeplinirii misiunii instituției, de a contribui la reintegrarea socială a persoanelor care execută pedepse privative de libertate.
Colectarea de propuneri privind dezvoltarea și continuarea programului de tip “a doua șansă” în context penitenciar. Pe parcursul realizării acestui studiu au rezultat o serie de aspecte care pot sta la baza formulării unor recomandări strategice pentru îmbunătățirea accesului acestui grup la educație, ce vor fi prezentate factorilor decidenți pentru valorificare.
Toate cele trei grupuri au discutat utilitatea programului de tip a doua șansă, grupul de deținuți axat mai mult pe probleme, cum ar fi utilitatea generală de a a continua cu studii gimnaziale. Mai analitic, grupul deținuților consideră faptul că școala este foarte utilă, în principal din două motive: în primul rând, pentru pregătirea lor pentru viață după liberare, deoarece, astăzi, fără școală este foarte greu să te descurci la locul de muncă, dar și în societate.
Mai mult, ei consideră că studiile gimnaziale le-ar permite să participe la cursuri de calificare. Mulți dintre ei își doresc să plece la lucru în străinătate, pe de o parte din cauza marginalizării la care sunt supuși în societatea noastră după liberare, iar pe de altă parte din perspectiva găsirii mai ușor a unui loc de muncă mai bine plătit.
În al doilea rând, a învăța este considerată o cale de a ieși din rutina zilnică din penitenciar, participarea la școală având un efect pozitiv asupra stării lor psihologice și încrederii în sine.
Grupurile educatorilor și personalului de siguranță sunt, de asemenea, de acord cu privire la utilitatea și necesitatea școlii în penitenciare. Educatorii au subliniat că există nevoia de a se continua studiile. Personalul de siguranță consideră că participarea la școală are un efect pozitiv asupra comportamentului deținuților.
Grupurile de educatori și personalul de siguranță au fost rugați să furnizeze opiniile și sugestiile lor cu privire la problemele de organizare a programului “a doua șansă” în penitenciar.
Educatorii și-au exprimat nemulțumirea că multe activități și inițiative propuse de ei sunt împiedicate din cauza măsurilor stricte de siguranță. Tot ei au menționat și faptul că implementarea programelor “a doua șansă” este un proces birocratic și mai puțin flexibil, pentru că sunt implicate două autorități, Ministerul Educației și Ministerul Justiției.
Personalul de sigranță a subliniat necesitatea unui cadru de funcționare concret pentru programul a doua șansa, astfel încât absolvenții claselor 1-4 să poată continua studiile în penitenciar dar, cei intervievați au arătat faptul că orice organizare a unei activități educative implică personal de siguranță suplimentar. În condițiile actuale, lipsa de personal de siguranță suficient în raport cu nevoile face ca ei să lucreze multe ore suplimentare pentru care nu sunt recompensați nici cu liber nici cu salariu. Din discuțiile de grup a rezultat faptul că după absolvire, deținuții care erau obișnuiți să participe la școală, au probleme în a se acomoda la un ritm fără ieșiri la fel de dese și acest lucru îi face mai nemulțumiți.
Grupul de educatori a subliniat că procesul de selecție a participanților la școală ar trebui să fie mai flexibil, astfel încât mai mulți deținuți să participe la procesul de învățământ.
Personalul de siguranță a fost rugat să facă o evaluare a programelor educative, din perspectiva lor de responsabili cu siguranța deținerii. Aceștia au apreciat că programele educative, școala în general, sunt atrăgătoare pentru populația penitenciară. Din punctul lor de vedere, cu cât deținuții sunt mai implicați în activități educative și sociale, cu atât mai bine pentru starea lor de spirit. Totuși aceștia au ținut să menționeze că deseori au discuții cu colegii lor din serviciul educativ, din cauza dificultății de a se asigura paza și siguranța atunci când activitățile educative se suprapun cu desfășurarea altor activități (prezentări la instanțe, etc.).
Educatorii au menționat necesitatea ca programele de tip “a doua șansă” să fie extinse și pentru cei care doresc să obțină o calificare, astfel încât după liberare să să se reintegreze mai ușor pe piața muncii.
Grupurile alcătuite din educatori și personalul de siguranță au fost rugați să ofere opiniile lor cu privire la materialele educaționale existente pentru educația deținuților.
Educatorii au răspuns că materialul educațional ar trebui să fie adaptat în funcție de cunoștințele, interesele și diferitele niveluri ale cursanților. Personalul de siguranță a menționat faptul că dotarea cu mijloace moderne de sprijinire a procesului de învățământ, precum și mijloacele moderne de supraveghere ar facilita buna desfășurare atât a activităților educative cât și a activităților specifice din penitenciar.
Persoanele intervievate (deținuți, educatori, personal de siguranță), subliniază importanța de a avea mai multe programe educative în penitenciar. Beneficiile pe care această participare le are asupra deținuților sunt psihologice și sociale, dar acestea contribuie totodată la crearea unui mediu mai sănătos în interiorul penitenciarului în care oamenii interacționează într-un mod uman mai bun și mai corect.
Cele mai importante observații ar putea fi rezumate după cum urmează:
Majoritatea deținuților care au participat la cele trei faze diferite ale sondajului sunt pozitivi cu privire la participarea lor la program a doua șansă. Păreau să fie dispuși să se angajeze în acest proces, având în vedere că programul le va oferi abilități și cunoștințe care sunt importante pentru viața lor în interiorul închisorii, dar, cel mai important, conform punctelor lor de vedere, pentru viața lor după liberare.
Deținuții au oferit o imagine destul de clară a aptitudinilor și competențelor lor în ceea ce privește cele trei domenii tematice avute în vedere, așa cum percep și să le evalueze, în timp ce au subliniat și deficiențele acestora și nevoile lor educaționale. Bazat pe toate trei moduri care au fost utilizate pentru anchetă, deținuții consideră că cele trei competențe sunt foarte necesare și importante atât pentru viata în penitenciar cât și pentru viața după liberare, o constatare care este în conformitate cu punctul de vedere stereotipic cu privire la dobândirea de aptitudini și competențe de bază (aproape toată lumea consideră că aceste competențe sunt importante și necesare).
Acest lucru este, de asemenea, susținut de faptul că, deși nivelul lor perceput de competență pentru cele trei domenii tematice este "destul de bine", "destul de ușor" și "mediu", ei doresc să participe la un program de instruire, simțind că cele trei abilități sunt considerate importante pentru a se dezvolta. Pe de altă parte, se poate sugera că, indiferent de nivelul lor perceput de competență, deținuții au exprimat dorința de a fi instruiți, deoarece, așa cum s-a afirmat în mod clar de către deținuți și participanții la celelalte doua focus grupuri, programele educaționale în închisoare au o valoare semnificativă în sine, oferind o alternativă la plictiseală și rutina pe care le trăiesc în închisoare. Pentru a rezuma, indiferent de motive, fapt este că motivația de a participa la o astfel de program este relativ mare.
Printre cele trei abilități avute în vedere, se pare că adminstrarea finanțelor a fost cel care a fost evaluată ca fiind ca mai necesară și mai atractivă.
Ideea de a utiliza computerele a apărut în anchetă, atractivitatea de a opera pe calculator se pare că reprezintă un factor motivator puternic pentru a participa la programe de școlarizare, însă regulile din penitenciar privind acest domeniu limitează această posibilitate.
O grijă deosebită a fost acordată pe tot parcursul anchetei perspectivei de după liberare. Acest lucru este evident atunci cand vorbesc despre integrare pe piața muncii, despre a-și ajuta copiii la teme, sau despre a-și continua studiile și de a obține o claificare.
În ceea ce privește motivația deținuților de a participa la programele educative, percepția educatorilor și a personalului de siguranță este că prin aceasta, deținuții vor să iasă cât mai mult din camera de deținere și să socializeze cu colegi sau cu persoane care vin din afară.
Motivația deținuților de a participa la programele de tip “a doua șansă” este și de natură personală, aceștia fiind interesați de dezvoltare personală, de a recupera timpul pierdut și de a se putea compara cu cei de o seamă cu ei.
Participarea la programele “a doua șansă” este motivată din punct de vedere familial, fie pentru a fi apreciați de partenere, fie pentru a-și ajuta copiii la școală, toți se gândesc la o viață normală, fără infracțiuni, pilonul de bază fiind familia.
Acumularea de cunoștințe și competențe reprezintă pentru deținuți un motiv pentru a sta departe de mediile infracționale. Cunoașterea le dă puterea să depășească situația în care se găsesc.
Profilul deținuților nu este uniform. Oameni din toate categoriile sociale, economice, educaționale și profesionale coexista în interiorul penitenciarului, formând o populație care nu poate fi tratată în mod uniform în ceea ce privește educația lor . Durata pedepsei este un alt factor important, care ar trebui să fie luat în considerare, deoarece atitudinile lor sunt mult influențate de timpul pe care ei trebuie să-și petreacă în penitenciar.
În special, a devenit clar faptul că aproape orice intervenție educațională care vizează populația penitenciară este mai mult decât binevenită, considerată astfel de către toate persoanele implicate în viața instituției. Feedback-ul pozitiv semnificativ oferit de toate persoanele implicate in studiu, reprezintă o motivație pentru a furniza programe educative, în scopul de a sprijini integrarea lor socio-economică în societate după liberare.
În plus, participarea la programul “a doua șansă” poate fi văzută ca o modalitate de a recâștiga timpul pierdut și de a se întoarce la o viață mai "normală și legală", în care prioritățile sunt găsirea unui loc de muncă, familie și statutul de cetățean corect.
Pe baza rezultatelor și concluziilor prezentate mai sus unele recomandări strategice pot fi făcute și o serie de orientări pot fi sugerate cu privire la eficientizare procesului de educație și învățământ din penitenciar.
Măsuri strategice ar trebui să fie luate pentru a acoperi nevoile tot mai mari pentru educație în rândul deținuților, care ar trebui considerate ca o investiție pentru o societate mai egală, care respectă pe toți membrii săi fără excepție.
RECOMANDĂRI STRATEGICE
Există multe provocări în furnizarea de educație și formare într-un mediu penitenciar. Aceste provocări ar trebui să se constituie în oportunități de dezvoltarei și nu în bariere. Din datele analizate în această lucrare, se desprind câteva recomandări strategice, care pot sta la baza unei strategii a educației în penitenciare.
Mediul privativ de libertate poate să fie un mediu ideal pentru a influența educația unei categorii sociale de multe ori marginalizate. Reorientarea și prioritizarea programelor educative în penitenciar, în vederea creșterii ratei de ocupare din rândul persoanelor care au executat pedepse privative de libertate, pot contibui la reducerea recidivei și la creșterea productivității forței de muncă, de care va beneficia întreg comunitate.
Accentul principal al unui plan strategic ar trebui să fie pus pe cresterea nivelului de calificare al deținuților și a capacității lor de a obține locuri de muncă după liberare. În acest scop, prioritatea strategică ar fi creșterea nivelului de alfabetizare și calcul aritmetic de care mulți deținuți au nevoie pentru a participa activ pe piața muncii, precum și în activitățile de fiecare zi în comunitate.
Strategia educației în penitenciare ar trebui să asigure un proces de învățare relevant, auto-dirijat și legat de un plan individual de parcurs, dezvoltat în parteneriat cu deținutul și să se axeze pe obținerea unor rezultate concrete în muncă și în viața de după liberare. Pentru a sprijini acest lucru, se pot stabili protocoale de lucru între cele două autorități care gestionează această problematică (educație și justiție), protocoale care să aibă rolul de a asigura un continuum al procesului de educație, după liberare. La fel, în situația nedorită, când o persoană ajunge în penitenciar, să își poată continua studiile la nivelul la care se găsește, fără întrerupere.
Principii strategice
Buna guvernare: Creșterea rolului factorilor responsabili din domeniul educație în aplicarea strategiei educației în penitenciare. Aceștia pot fi sprijiniți de două comitete consultative pentru a se asigura că există comunicare corespunzătoare între grupul la nivel înalt și cel de la nivel operațional, care are responsabilitatea implementării strategiei.
Program de bază de învățare, disponibil pentru toți deținuții. Acest program va oferi acces mai mare la învățare pentru deținuții care sunt condamnați pentru mai mult de 6 luni și doresc să-și continue studiile. Acest lucru le va oferit printr-un un program cuprinzător, care va fi utilizat pentru planificarea următoarelor stadii de învățare.
O mai mare recunoaștere a rolului tutorilor în procesul de alfabetizare. Această recomandare pune accentul pe rolul important prin care unii deținuți contribuie la furnizarea de sprijin pentru alfabetizare și îndrumare, colegilor lor. Recunoașterea acestui rol ca activitate de muncă va permite primirea beneficiilor aferente, ceea ce va motiva tot mai mulți deținuți "știutori de carte" să se implice în ajutorarea colegilor lor.
Finanțarea va putea fi asigurată și prin proiectele aferente Fondului Social European.
Viziunea Reducerea recidivei și creșterea siguranței comunității, oferind opțiuni educaționale și profesionale pentru integrarea pe piața muncii pentru persoanele care execută pedepse privative de libertate, astfel încât acestea să poată contribui productiv la bunăstarea socială.
Scopul: recomandările au în vedere un cadru strategic și direcția care duce la niveluri de educație și de calificare îmbunătățite, la creșterea ratei de ocupare pentru persoanele care au executat pedepse privative de libertate, atunci când se reintegrează în comunitate.
Această recomandare ar putea fi pusă în aplicare într-n termen de cinci ani, corelată cu alte strategii guvernamentale, inclusiv strategia de ocupare, strategia educației, strategia de sănătate, antidrog, etc. Această recomandare va oferi mai multă direcție și concentrare pe problematică, precum și un cadru de planificare și dezvoltare, pentru a continua inițiativele lor de bine direcționate.
Puncte tari: această strategie va da direcție unui număr semnificativ de persoane fizice și agenții care livrează servicii educaționale, întărind încrederea comunității în viitor și în siguranță. Această direcție strategică va conduce, de asemenea, la utilizarea eficientă a resurselor actuale și viitoare și la ruperea ciclului infracțional.
Mulți deținuți nu dispun de competențele necesare pentru a susține alfabetizare zi cu zi. Alfabetizarea îi ajută pe oameni să profite din plin de oportunități în viață și îi ajută în rezolvarea problemelor de zi cu zi.
Alfabetizarea este un pas spre participarea la viața de familie șă în comunitate, spe calificare și integrare pe piața muncii, precum și spre a accesa serviciile esențiale. Fără abilități de literație de bază sarcinile de zi cu zi sunt mai greu de realizat, de la citirea unui anunț, aplicarea pentru un credit, obtinerea permisului de conducere, aplicarea pentru un loc de muncă, etc.
Puncte slabe
Faptul că programul este în responsabilitatea a două instituții ministeriale birocratizează derularea acestuia.
Oportunități
Finanțarea acordată prin Fondul Social European, care permite extinderea accesului la programe educaționale pentru grupurile aflate în situație vulnerabilă.
Amenințări
Constrângeri bugetare și himbări legislative dese.
Prioritățile pentru următorii cinci ani pentru a atinge rezultatele descrise în
viziune și scop.
Recomandările au în vedere cadrul pentru dezvoltarea și punerea în aplicare a fiecarui domeniu domeniile prioritar. Aceasta include, de asemenea, un cadru de management al performantei pentru a asigura că progresul este monitorizat și măsurat în mod regulat.
Prioritățile strategice pentru următorii cinci ani sunt:
Acces
Toți deținuții vor avea acces la programe de învățare, care sunt relevante, personalizate și orientate spre rezultate.
Asistență continuă
Toți deținuții vor avea un plan de învățare integrat în planul de asistență, la depunere și la liberare
Infrastructură și livrare
Mediul penitenciar, în toate unitățile va oferi condiții adecvate pentru învățare
și formare, cele mai bune practici pentru e-learning și acces la resurse de învățare și de formare.
Responsabilitate și finanțare
Responsabilitatea și finanțarea sunt în concordanță cu activitatea de bază a fiecărei autorități naționale implicate
Parteneriate
Colaborarea dintre furnizorii instituționali si non-guvernamentali are rolul de a spori accesul la o serie de programe care sprijină deținuții în procesul de reintegrare.
Dezvoltarea capacității de muncă și a unei culturi favorabilă integrării pe piața mncii
Planurile individualizate de asistență vor vor include măsuri personalizate, în funcție de abilitățile fiecăruia și obligatoriu măsuri pentru dezvoltarea unei culturi favorabilă muncii.
Calendarul implementării
Anul I – Stabilire, definirea scopului și livrarea
Anul II – Dezvoltare continuă și livrare
Anul III – Consolidare și livrare
Anul IV – Monitorizare și evaluare
Anul V – Implementare finalizată
Prioritatea strategică I
Toți deținuții vor avea acces la programe de învățare, care sunt relevante, personalizate și orientate spre rezultate.
Obiectiv: acces la programe de tip a doua șansă
Activități:
Dezvoltarea continuă a programului a doua șansă;
Sprijin sporit pentru dezvoltarea rolului tutorelui, prin recunoașterea activității depuse cu colegii, ca activitate de muncă, pentru a putea beneficia de recompensele legale.
Rezultat: Îmbunătățirea nivelului de alfabetizare pentru deținuți
Prioritatea strategică II
Toți deținuții vor avea un plan de învățare integrat în planul de asistență, la depunere și la liberare.
Obiectiv: o planificare individualizată a detenție, care integrează educația și formarea în aspecte-cheie ale vieții
Activități: Dezvoltarea în continuare a rolului managementului de caz pentru persoanele care execută pedepse privative de libertate, care integrează nevoile și obiectivele personale, de sănătate/educație/formare/muncă
Rezultat: o tranziție cu succes din penitnciar spre comunitate.
Prioritatea strategică III
Mediul penitenciar, în toate unitățile va oferi condiții adecvate pentru învățare
și formare, cele mai bune practici pentru e-learning și acces la resurse de învățare și de formare.
Obiectiv: dezvoltarea infrastructurii în penitenciare astfel încât să ofere condiții optime pentru desfășurarea procesului de învățământ
Activități: auditarea facilităților existente și realizarea unui plan de investiții în infrastructura din penitenciar
Rezultat: desfășurarea procesului de învățământ în condiții adecvate
Prioritatea strategică IV
Responsabilitatea și finanțarea sunt în concordanță cu activitatea de bază a fiecărei autorități naționale implicate
Obiectiv: Un model de finanțare general pentru educație și formare profesională în penitenciar care permite un management, planificare și livrare adecvată
Activități: Dezvoltarea unui model de finanțare pe niveluri care oferă capacitate astfel:
Nivelul 1 – livrarea programului d ebază;
Nivelul 2 – livrarea programului individual pe baza obiectivelor din planul individualizat
Nivelul 3 – Pentru a permite ajustări pe termen scurt ale resurselor de infrastructură și de predare.
Rezultat: finanțare adecvată în concordanță cu nevoile deținuților și cu cerințele procesului de învățământ
Prioritatea strategică V
Colaborarea dintre furnizorii instituționali si non-guvernamentali are rolul de a spori accesul la o serie de programe care sprijină deținuții în procesul de reintegrare.
Obiectiv: Alocarea resurselor se face pe baza nevoilor din diferite domenii cheie de viață ale deținuților
Activități: "Masă rotundă" anuală cu organizații cheie și organismele de finanțare pentru a permite abordări colaborative în alocarea resurselor și dezvoltarea de programe structurate
Rezultat: Finantarea pentru programele de învățare de-a lungul vieții viață vizează satisfacerea nevoilor populației penitenciare.
Prioritatea strategică VI
Planurile individualizate de asistență vor vor include măsuri personalizate, în funcție de abilitățile fiecăruia și obligatoriu măsuri pentru dezvoltarea unei culturi favorabilă muncii.
Obiectiv: Toți membrii personalului furnizarea de educație și formare vor avea aptitudinile și experiența necesare pentru a efectua rolurile lor
Activități: Dezvoltarea un program de inductie, care oferă personalului din penitenciar, cunoștințele și competențele necesare pentru a lucra în domeniul educativ, în penitenciar.
Rezultat: întreg personalul educativ din penitenciar este capabil și încrezător în a furniza servicii educaționale în mediul penitenciar.
BIBLIOGRAFIE
Florian, Gheorghe – Psihologie penitenciară, studii și cercetări, Bucuresti, Oscar Print, 2001
Foucault, Michel – A supraveghea si a pedepsi nasterea închisorii, trad. din franceza si note de Bogdan Ghiu ; control stiintific al traducerii: Marius Ioan; pref. de Sorin Antohi
Ștefan, Bruno Mediul penitenciar românesc cultura și civilizație carcerală, Iași, Institutul European, 2006
*** Analiză privind implementarea programului A doua șansă Salvați Copiii 2014
*** Educația formală pentru adulți: Politici și uzanțe în Europa, Agenția executivă pentru educație, audiovizual si cultură (EACEA P9 Eurydice), 2011
*** CEDO, Cauza relativă la anumite aspecte ale regimului lingvistic din Belgia, hotărârea din 23 iulie 1968, para. 42
*** O “a doua șansă” la educație pentru tinerii care abandonează școala timpuriu, Institutul de Cercetare Economică și Socială Aplicată din Melbourne, iunie 2011
*** Rezultatele analizei documentare sectorul educație, mai 2013, Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin POAT 2007‐2013
*** Studiu-diagnostic privind situația abandonului școlar și părăsirea timpurie a școlii în mediul rural Raport de cercetare Sinteză București 2011, POSDRU/91/2.2/S/60294
*** Tanzania: Evaluation of the Current Status and Future Utility of Cobet as a Strategic Intervention to Ensure Access to Quality Education for all Primary School-Ages Children in Tanzania, 2009
Reglementări
Metodologia privind organizarea programului "A doua șansă" – învățământ primar (Anexa 1 la Ordinul MEdC 5160/6.10.2005)
Ordin nr. 5160/6.10.2005 privind aplicarea programului “A doua șansă pentru învățământul primar” în anul școlar 2005 -2006.
Strategia privind educația și formarea profesională 2014-2020
Strategia națională pentru reintegrarea socială a persoanelor care execută pedepse privative de libertate 2015-2019
Proiecte
Programul PHARE – Acces la educație pentru grupurile dezavantajate – programul A doua șansă – învățământ primar – Ghiduri pentru cadrele didactice.
Programul PHARE – Acces la educație pentru grupurile dezavantajate – programul A doua șansă – învățământ primar – Ghiduri pentru cursanți.
Proiect 539622-LLP-1-2013-1-GR-GRUNDTVIG-GMP
Pagini web
Administrația Națională a Penitenciarelor www.just.ro accesat în data de 02.05.2015
Comisia Europeană
http://ec.europa.eu/education/news/2014/20140410-study-second-chance-education_en.htm accesat în data de 28.04.2015
http://ec.europa.eu/education/library/study/2013/second-chance_en.pdf accesat în data de 28.04.2015
http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm accesat în data de 28.04.2015
Institutul de Științe ale Educației www.ise.ro accesat în data de 14.05.2015
Ministerul Educației și Cercetării Științifice
http://www.edu.ro/ accesat în data de 17.05.2015
Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură
http://en.unesco.org/gem-report/about#sthash.27eckgSl.dpbs accesat în data de 07.05.2015
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
http://www.oecd.org/site/piaac/surveyofadultskills.htm accesat în data de 05.05.2015
Ziarul online 9am http://www.9am.ro/top/Incredibil/250996 accesat în data de 12.05.2015
Ziarul online Imopedia http://media.imopedia.ro/stiri-imobiliare/top-10-tari-cu-cel-mai-ridicat-nivel-de-educatie-21956-print.html accesat în data de 16.05.2015
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evaluarea Programului A Doua Sansa Derulat In Penitenciare. Rezultarte Is Recomandari Strategice (ID: 106793)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.