Evaluarea Prin Intermediul Jocului Didactic In Invatamantul Prescolar

Capitolul I – Evaluarea – concepte și contexte

Valoarea evaluării în contextul didactic

Evaluarea – a treia verigă a procesului didactic

Funcțiile evaluării

Operațiile evaluării

Metode de măsurare și apreciere a rezultatelor copiilor în învățământul preșcolar

Specificul evaluării în grădiniță

Valoarea datelor evaluării în pshihodiagnoză și pregătire pentru școală

Capitolul II – Evaluarea preșcolarului

Obiective, itemi și instrumente de evaluare la preșcolari

Formele evaluării la preșcolari

Evaluare inițială

Evaluare formative

Evaluare finală

2.3. Modalități de evaluare la preșcolari

Portofoliul preșcolarului

Evaluarea preșcolarilor prin intermediul proiectelor tematice

Autoevaluarea

3.Capitolul III – Jocul didactic – dominantă a vârstei preșcolare

Repere privind evoluția istorică a conceptului de joc

3.1. 1. Teorii generale privind noțiunea de joc

3.1.2. Funcțiile jocului

3.1.3. Clasificarea jocurilor la vârstă preșcolară

3.2. Analiza conceptului de joc didactic

3.2.1. Specificul jocului didactic

3.2.2. Elemente structurale ale jocului didactic

3.2.3. Metodica organizării și desfășurării jocului didactic

3.3. Clasificarea jocurilor didactice specific învățământului preșcolar

4.Capitolul IV – Evaluarea prin intermediul jocului didactic în învățământul preșcolar

4.1. Specificul învățământului preșcolar

4.1.1. Structurarea pe grupe de vârstă

4.1.2. Sala de grupă – casa copilăriei ( centre de interes, mobilier, jucării, auxiliare didactice4- cîrți, albume, atlase- materiale confecționate – de copii, de educsatoare, din comerț- mijloace electronice )

4.2. Evaluarea cunoștințelor copiilor prin joc didactic din perspectiva temelor anuale de învățare

4.2.1. Temele anuale de învățare

4.2.2. Jocuri didactice pentru evaluare specifice celor 6 teme anuale de învățare

4.3. Evaluarea cunoștințelor copiilor prin joc didactic din perspectiva proiectelor tematice

4.3.1. Noțiunea de proiect tematic

4.3.2. Jocuri didactice pentru evaluare specifice proiectelor tematice

4.4. Evaluarea cunoștințelor copiilor prin joc didactic din perspectiva domeniilor experențiale

4.4.1. Specificul domeniilor experențiale

4.4.2. Jocuri didactice pentru evaluarea preșcolarilor în cadrul domeniurilor DLC, DS și DOS

4.5. Evaluarea cunoștințelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice interdisciplinare

Studiu de caz

“ Copilul râde : înțelepciunea și iubirea mea e jocul “

– culegere de jocuri didactice specifice evaluării preșcolarilor-

sau

Un proiect thematic- jocuri didactice de evaluare a proiectului thematic aplicate la grupe diferite în gradinițe diferite

Sau

O tema abordata prin jocuri diferite ( 2-3 exemple de jocuri ) la grupe diferite si gradinite diferite

Capitolul I

Evaluarea – concepte și contexte

1.1. Valoarea evaluării în contextul didactic

Învățământul preșcolar românesc a avut întotdeauna o evoluție frumoasă, apreciabilă în comparație cu a învățământului preșcolar din Europa și din lume. A fost întotdeauna preocupat de creșterea calității, de înnoire. Reforma sa actuala se integreaza în reforma sistemului de învățământ și în constituirea sistemului de educație permanentă din România.

Cercetarea și practica tot mai evoluată a învățământului preșcolar au demonstrat convingător pentru familii și pentru societate rolul acestuia în democratizarea generală a învățământului, în înaintarea pe calea egalizării șanselor de reușită personală și socială. În consecință, în multe tări, deși învățământul preșcolar nu este obligatoriu, în ultimul și în penultimul an al acestei trepte de învățământ, frecvența se aproprie de 100.%.

Evaluarea cunoștințelor este actul didactic care determină promovarea sau nepromovarea tineretului dintr-o etapă (an sau ciclu) de învățământ în altele.

Evaluarea a fost mult timp considerată ca o metodă de învățământ de control și apreciere a cunoștințelor la anumite intervale de timp – semestriale, anuale sau finale (bilanț) – la terminarea unui ciclul de studii. Astăzi, ea este considerată ca un act didactic complex, integral întregului proces de învățământ, în cadul căruia acționează principiul feedback-ului.

1.2. Evaluarea – a treia verigă a procesului de învățământ

1.2.1. Operațiile evaluării

Evaluarea implică trei componente sau operații interdependente (în interacțiune) ce au căpătat denumiri diferite:

controlul (verificarea), aprecierea și notarea.

măsurare, apreciere și decizie

Analizând primele păreri referitoare la operațiile evaluării constatăm următoarele aspecte:

Controlul (verificarea) este operațiunea de constatare de către profesor
a volumului și calității cunoștințelor teoretice și practice dobândite de elev

Aprecierea este operațiunea de estimare (evidențiere) a valorii, nivelului
performanțelor cunoștințelor (dobândite) de elev .Aprecierea urmărește calitatea caracteristicilor, ține de experiența și personalitatea evaluatorului.

c) Notarea este operațiunea de măsurare și validare a rezultatelor pregătirii elevului în urma controlului și aprecierii, care se obiectivează prin anumite semne (coduri sau simboluri) convențional, denumite note sau calificative.

1.2.2. Funcțiile evaluării

Evaluarea are funcții importante în procesul didactic :

– de constatare( descriere, măsurare) a rezultatelor obținute de cei educați;

– de clasificare, ierarhizare a acestora după performanțele obținute;

– de diagnoză, adică de cunoaștere a factorilor ce au condus la aceste rezultate;

– de prognoză (predicție), de prefigurare a soluțiilor de ameliorare a rezultatelor; eliminare a lipsurilor și erorilor, reglarea și perfecționarea activității.

Privind din unghiul de vedere al educatoarei/institutorului, funcțiile evaluarii vizează:

– stabilirea eficienței organizării, structural, accesibilizării conținutului, alegerea strategiei adecvate grupei sau indivizilor din grupă;

– descoperirea unor lacune, dificultăți, rămâneri în urmă pentru ca pe baza lor să elaboreze un program de recuperare (cu întreaga grupă, pe grupe mici sau individual);

– anticiparea, proiectarea, organizarea și conducerea științifică, eficientă, a următoarelor secvențe de instruire.

Pentru preșcolar, evaluarea are rolul de a :

– ajuta la fixarea , consolidarea cunoștințele prin repetare și prin întărirea pozitivă pe care evaluarea o determină;

– mărește încrederea în forțele proprii ori descurajează comportamentele negative sau ineficiente;

– susține interesul pentru cunoaștere;

-stimulează și dirijează învățarea;

-contribuie la formarea capacitații de autoapreciere și la stimularea trebuinței de autoafirmare.

Aceste funcții generale și specifice demonstrează necesitatea includerii evaluării în activitatea didactică

1.2.3. Metode de măsurare și apreciere a rezultatelor copiilor în învățământul preșcolar

În efortul de determinare a calității rezultatelor școlare și a progresului școlar, cadrele didactice au la dispoziție un arsenal de metode și instrumente de evaluare. Metoda de evaluare este o cale prin intermediul căreia cadrul didactic ,oferă elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoștințelor, de formare a diferitelor capacități testate prin utilizarea unei diversități de instrumente adecvate scopului urmărit."

La începutul fiecarui an școlar, primele două săptămâni sunt rezervate culegerii de date pentru cunoașterea fiecărui copil. Metodele utilizate de educatoare sunt:

– observarea copilului în timpul diferitelor activități și momente din programul zilnic, consemnarea în protocoale individuale sau fișe psihopedagogice;

– dialogul cu copilul și cu părinții, pentru cunoașterea dezvoltării psihofizice, a nivelului de cunoaștere, a deprinderilor preșcolarilor.

În timpul anului școlar, se realizează în mod implicit o evaluare continuă a nivelului de cunoștințe si deprinderi prin oportunitățile oferite de regimul zilnic, fișele de evaluare, observație zilnică, prin convorbiri, studiul produselor activități, test.

Observarea copiilor în timpul regimului zilnic reprezintă perceperea organizată, sistematică, de durată a conduitei în situații variate. Presupune stabilirea unui scop, elaborarea unui plan (protocol de observație), precizarea instrumentelor, consemnarea datelor în protocol, interpretarea acestora din punct de vedere psihopedagogic.

Convorbirea este un dialog între educator și copil după un plan de întrebări, urmând consemnarea răspunsurilor și interpretarea.

Testul este o probă standardizată (în administrare și interpretare se utilizează un algoritm unic și o cotare după un barem). El furnizează date despre caracteristici psihofizice din diverse planuri: teste de eficiență a actelor de cunoaștere, teste de personalitate, de caracter, de cunoștințe, atitudini, de aptitudini. Pentru interpretare, este recomandat să se consulte un psiholog.

Studiul produselor activității oferă date însemnate pentru dezvoltarea deprinderilor, a intereselor, a aptitudinilor, a motivațiilor copiilor. Se studiază desene, obiecte confecționate, colaje, picturi, modelaje, construcții s.a.

La sfârșitul anului școlar și la finele unui ciclu se impune o evaluare atentă, detaliată a copiilor pentru a stabili programul viitor sau pentru a finaliza fișele psihopedagogice de acces în școala primară. Pentru acest scop se planifică o perioadă de circa 2 săptămâni pentru evaluarea finală.

Nu se va abuza de fișe de evaluare sau teste, ci se va apela la o largă paletă de mijloace, care să confere copilului siguranță și detașare.

Fiecare tip de activitate și fiecare categorie de activități comune are forme și metode specifice.

Se vehiculează o serie de caiete de muncă independentă și fișe de evaluare consacrate în practică, ce pot fi însă îmbogățite și diversificate. Cele mai numeroase s-au elaborat în sfera activităților cu conținut matematic sau pentru exercițiile grafice.

În povestiri, repovestiri sau convorbiri se apelează la recunoașterea unor scene din povești, ordonarea lor cronologică, recunoașterea unor obiecte, ființe, lucruri.

În desen și lucru manual evaluarea se realizează chiar prin analiza creațiilor; în muzică și arta dramatică se pot organiza serbări, spectacole pentru părinți; la activitățile de educație pentru societate și casnice se propun acțiuni de curățenie, ordine, autogospodărire, îngrijire a spațiilor verzi sau împodobirea sălii, în care pot fi evaluate contribuțiile fiecărui copil; la educația fizică se aplică probe de motricitate, forță, rezistentă, îndemanare specifice vârstei.

Contribuția jocurilor și a activităților alese, a opționalelor și extinderilor se evaluează împreună cu cea a activităților comune, deoarece este dificil să delimităm cât din performanțele copiilor (la o temă dată) se datorează fiecărei forme de activitate. Important este ca la finele fiecărei activități, preșcolarii să-și îmbunătățească rezultatele, să se comporte conform regulilor stabilite de comun acord și motivate rațional.

În acest fel, preșcolarii devin treptat capabili să se autoaprecieze, să descopere ce au lucrat bine, corect, ce achiziții noi au dar și ce lipsuri trebuie compensate. De asemenea, părinții preșcolarilor vor afla rezultatele evaluării prin întâlnirile periodice, expoziții cu caracter permanent sau cu diferite ocazii, prin scrisori tematice, prin intermediul copiilor care vor duce acasă desene, fișe cu semne grafice, felicitări, tablouri confecționate de ei. În grădiniță se poate amenaja un colț pentru părinți, unde se afișează sau se pun pe o masă rezultatele muncii, poeziile de memorat, cărți de povești și planul tematic, sporind astfel preocuparea acestora pentru munca educativă și conținutul informațional vehiculat de educatoare și atrăgând sprijinul lor ca parteneri în educație, eventual și pentru dotare.

1.3. Specificul evaluării în grădiniță

Evaluarea activității educative din gradinițele românești s-a făcut până acum sporadic.

Rezultatele acestor evaluări, cu funcție diagnostică și prognostică, vor fi luate în considerare în proiectarea procesului de învățământ pentru etapa ulterioară, ajustată la competențele fiecărui copil.

Unele comportamente bine definite ale preșcolarilor se formează în intervale de timp, în săptămâni, în luni, altele în jumătăți de an, într-un an întreg sau în mai mulți ani, fiind rezultatul unor acumulări lente.

Ritmul evaluării trebuie să servească programării unui proces eficient de învățare. În consecință se va recurge la evaluarea formativă și sumativă. Prima se va face în mod curent, va consemna performanțele semnificative și va orienta planificările de scurtă durată. Evaluările de ansamblu, complete, sunt necesare înainte de întocmirea planificărilor ample, anuale și semestriale. Se va face, deci, o evaluare inițială generală, în primele săptămâni de frecventare a grădiniței, o evaluare sumativă la sfarșitul semestrului I și alta la sfârșitul semestrului al II-lea, care va fi interpretată ca evaluare semestrială și anuală.

Datele pe care se întemeiază evaluarea vor fi, în mare parte, consemnate în fișe din timpul semestrului, pe măsură ce se formează unele competențe. În cazul competențelor cu durată mare de formare, ca de exemplu conduita povestirii, practicarea jocului cu reguli, evaluarea continuă a copiilor fiind slab relevantă, este necesar să se coroboreze evaluarea aceasta cu aceea a calității activității didactice desfășurate de educatoare pentru formarea respectivei competențe: planificarea, folosirea metodologiei adecvate.

În calificativul final asupra unei anumite activități, nota este exclusă, fiind abstractă și criticabilă ca valoare. Calificativele generate din limbajul comun: ,,bine", ,,foarte bine",…. stimulentele simbolice sunt adecvate. Este bine să se dea o tentă optimistă evaluării.

Metodele de culegere a datelor de la copii, pe baza cărora se face evaluarea, sunt: observația, conversația, studiul produselor activității, testul, inclusiv cel sociometric. De la părinți se pot obține date prin observație, conversații, chestionar. Datele obținute vor fi organizate, categorizate, sintetizate în fișe care să le păstreze semnificația, esența, să le redea evoluția și să le facă ușor de înțeles de către cadrele didactice și părinți.

Evaluarea obiectivă, corectă, responsabilă, competentă trebuie să dezvolte capacitatea elevilor de autoevaluare( autocontrol și autoapreciere ). Educatoarea va fi tolerantă cu manifestările de egocentrism, subiectivism, față de aprecierea nejustificată pe care copiii o dau rezultatelor proprii sau celor ale prietenilor. Pentru a nu-i contraria și pentru a determina totuși exercițiul de apreciere, pot fi excluși unii factori perturbatori. De exemplu, copilul poate fi solicitat să facă aprecieri asupra produselor unor copii pe care nu-i cunoaște sau cu care nu are relații pozitive sau negative deosebite. Prezentarea obiectivelor și a criteriilor de apreciere a realizării acestora îl ajută pe copil să preia unele criterii de apreciere. Este util să fie reținute asemenea criterii. Repetarea stereotipă nu este însă o dovadă a înțelegerii criteriilor.

Părinții vor fi informați curent de evoluția copiilor, vor participa la unele activități pentru a-și forma singuri păreri și vor avea acces la studierea fișelor de evaluare detaliate. Semestrial vor primi fișe sintetice de evoluție a dezvoltării copiilor.

Un asemenea program de evaluare este apt să asigure un randament foarte bun în educație, să ajute pe educatoare să desfășoare o activitate bine planificată și organizată, să conducă la autoevaluarea corectă a educatoarelor și la o evaluare foarte exactă facută de director sau de inspector. Fișele dau imaginea a ceea ce educatoarea a evaluat ca punct de pornire pentru o etapă anumită și a progreselor și recuperărilor eventuale realizate până la data evaluării următoare. Evaluarea prin sondaj a câtorva copii și confruntarea rezultatelor obținute, de către directoare sau evaluatorii externi, cu situația pe care educatoarea o declară sunt operative și edificatoare. Și dezacordurile dintre evaluatori pot fi depășite ușor în aceste condiții.

1.4. Valorificarea datelor evaluării în pshihodiagnoză și pregătire pentru școală

Pentru o bună integrare școlară și o colaborare eficientă grădiniță – școală, este benefic ca învățătorul să primească o dată cu copilul și fișa psihopedagogică de caracterizare și prognoză întocmită de educatoare/institutor. Rod al cunoașterii pe parcursul a doi, trei sau patru ani a copilului, această fișă poate ajuta învatatorul în individualizarea activității, în cunoașterea rapidă și esențială a aspectelor ce pot genera dificultăți copilului, în alegerea celor mai bune metode de abordare și recuperare.

Fișa psihopedagogică este esența cunoașterii de către educator a unui copil într-un ciclu școlar și servește atât educatoarei, care o întocmește, cât și învățătorului, care preia copilul. O fișa psihopedagogică este un fel de radiografie a personalității, a evoluției psihofizice, a condițiilor de mediu, a rezultatelor activității instructiv-educative, a perspectivelor de dezvoltare.

În esență, fișa psihopedagogică este structurată în patru părți:

Date despre copil și familie;

Activitatea copilului în gradință și în afara ei;

Caracterizarea psihofizică a copilului;

Concluzii, aprecieri generale și sugestii pentru viitor

În conținutul fișei se va acorda prioritate acelor trăsături care îl diferențiază pe copilul observat de ceilalți copii de vârsta lui, care îl reprezintă ca persoana autonomă, care-i urmăresc progresul real, deci este exclus ca fișele să semene unele cu altele, deoarece nici copiii nu sunt identici. Prin urmare, cineva care citește fișa trebuie să obțină date pertinente despre succese și insuccese, despre realizări și nerealizări, despre nivelul prezent față de nivelul inițial, despre caracteristicile copilului ce trebuie avute în vedere în tratarea individuală și stimularea afirmării fiecărui copil.

Cunoscând copilul, prin intermediul completării fișei psihopedagogice, educatorul realizează o evaluare continuă, formativă, dar și predictivă a nivelului de pregătire a preșcolarilor. În acest fel, educatoarea îsi îndeplinește misiunea nobilă de a pregăti copilul pentru o integrare fără disfuncții în școală, de a urmări și ce se întâmplă cu el după absolvirea grădiniței, de a furniza cadrelor din școală datele necesare continuității acțiunii instructiv-educative pe trepte diferite și în instituții diferite. Colaborarea cu școala, cu părinți, cu comunitatea locală face din evaluare un teren comun, o modalitate însemnată de a moderniza procesul de învățământ și de a spori rolul educației organizate în formarea personalității.

Capitolul II. Evaluarea preșcolarilor

2.1. Obiective, itemi și instrumente de evaluare la preșcolari

Obiectivele constituie punctul de plecare în proiectarea curriculum-ului școlar.Evaluarea va urmării gradul de realizare a obiectivelor.Prin aceasta, demersul didactic își dezvăluie caracterul său circular: ne întoarcem tot la obiective – dacă demersul a fost eficient. Specialiști ai domeniului sugerează folosirea unor itemi variați.

Itemul reprezintă cea mai mică componentă identificabilă a unui instrument de evaluare și care cuprinde o sarcină de rezolvat în concordanță cu un obiectiv operațional. În sens larg, itemul cuprinde sarcina și răspunsul așteptat. Itemii pot lua, de cele mai multe ori, forma unor întrebări, dar și a unor exerciții sau a unor probleme, a unui enunț care va fi apreciat sau comentat, etc. În cazul lucrărilor scrise, itemii trebuie să îndeplinească anumite condiții:

-să înceapă cu un verb (legat de obiectivul operațional), care să indice tipul de sarcină: definește, explică, rezolvă etc.;

să fie formulat într-un limbaj accesibil clar, sintetic iș care să precizeze foarte bine natura sarcinii pe care o au de îndeplinit elevii;

să fie evitată ambiguitatea, echivocul, fiind posibilă doar o singură interpretare;

să nu se introducă două cerințe în același item;

să se evite negația și, mai ales, dubla negație;

să se evite itemii lungi;

să se asigure gradarea în dificultate a itemilor;

itemii să nu inducă răspunsul sau să condiționeze răspunsul la alt item.

Primul pas în stabilirea itemilor evaluării este acela de a identifica scopul evaluării și obiectivele, apoi se identifică etapa și tipul de evaluare adecvat acesteia; se identifică conținutul adecvat obiectivelor de evaluare și pe cine evaluăm; selectăm metodele și procedeele, instrumental de evaluare.

În continuare, se identifică normele sau criteriile de evaluare și ,,pragul de reușită", acesta din urmă reprezentând ceea ce se consideră a fi nivelul minimal de reușită al unei sarcini date, definit prin raport la un nivel de performanță determinat ca acceptabil, la care se consideră că cel evaluat a atins un anumit obiectiv de conținut.

În final, se construiesc itemii și probele, se reanalizează obiectivele evaluării și se stabilește corelația dintre itemi, obiective și indicatori de performanță. Punem în aplicare probele, iar la finalizarea acestui proces complex se analizează rezultatele și se face un raport pentru a putea compara tipurile de evaluare viitoare.

Prezint în Anexa 1 itemii și probele aplicate la grupa mare pentru evaluarea finală.

2.2.Formele evaluării la preșcolari

Potrivit profesorului Ioan Bontaș formele de evaluare determinate de perioada de studiu sunt:

a)Evaluarea globală inițială sau predictivă, care are ca obiectiv diagnosticarea nivelului de pregătire la începutul anului, pentru a cunoaște de unde se pornește, ce mai trebuie perfecționat; se folosesc baremuri minimale de obicei;

b)Evaluarea continuă are are ca obiectiv: asigurarea pregătirii sistematice și continue; nu se programează, nu se anunță dinainte;

c)Evaluarea sumativă periodică (intermediară sau diacronică), care are ca obiectiv verificarea gradului de restructurare a materiei în module informaționale mai mari și realizarea feedback-ului corespunzător.

d)Evaluarea finală sumativă (de încheiere, de bilanț ori cumulativă sau de competență sumativă sau globală), care are ca obiectiv: verificarea structurării în sisteme informaționale a capacității de sinteză privind cunoașterea întregii materii de studiu.

2.2.1. Evaluarea inițială

Ausubel și Robinson afirmau că dacă ar trebui să reducă toată psihopedagogia la un singur principiu , ar spune : “ ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigura-ți-vă de ceea ce el știe și instruiți- l în consecință.”

Evaluarea inițială în grădiniță constituie o condiție pentru reușita activității desfășurate cu preșcolarii.

Necesitatea realizării evaluării inițiale decurge din:

existența unor colective eterogene în cadrul grupelor de prescolari;

asigurarea continuității în asimilarea cunoștințelor și în formarea unor
capacități, având în vedere că ceea ce urmează a fi învățat se întemeiază pe ceea ce a fost însușit;

nevoia de a anticipa un proces de instruire adecvat posibilităților preșcolarilor.

Gradul de instruire dobândit anterior este determinant pentru ca preșcolarul să parcurgă cu eficiență urmatoarea etapă de învățare. Diagnoza stării inițiale de instruire indică cum se poate concepe demersul didactic viitor. Rezultatele din evalurile inițiale direcționează activitatea educatoarei în două planuri:

sugerează modalitatea de predare-învățare a noului conținut;

indică necesitatea conceperii unor programe de recuperare.

Realizată în acest mod, evaluarea valorifică integral funcțiile de control, predicție și corecție, punându-și în evidență rolul reglator în procesul de învățare.

2.2.2. Evaluarea formativă

Evaluarea continuă/formativă constituie un proces ce se întrepătrunde multiform și funcțional cu acțiunile de instruire și cu activitatea de învățare. Notele definitorii ale evaluării formative derivă din acest considerent:

evaluarea formativă se realizează predominant pe parcursul desfășurării
procesului didactic și este menită să verifice sistematic progresele preșcolarilor, cunoașterea sistematică a rezultatelor având efecte reglatoare asupra activității desfășurate, permițând ameliorarea ei continuă;

se realizează pe segmente relativ mici de activitate, mărimea secvențelor este
în funcție de densitatea conținutului esențial al acestora; la probele pe secvențe se
adaugă verificările orale realizate în contextul proceselor de instruire fără a se crea
situații specifice de evaluare;

diminuează până la eliminare completă caracterul de sondaj al evaluării,
propunându-și verificarea tuturor elevilor asupra conținuturilor esențiale predate, ceea
ce permite cunoașterea pregătirii elevilor, identificarea neajunsurilor după fiecare
secvență și adoptarea măsurilor considerate utile pentru ameliorarea randamentului
elevilor și a procesului, constituindu-se într-un mijloc de reglare operativă a activității
de învățare și de prevenire a situațiilor de eșec;

determină schimbări atât în conduita didactică a educatorului, cât și în
comportamentul școlar al copilului. Evaluarea continuă realizează un feedback
continuu, educatorul și elevii dobândind confirmarea prestației lor pe parcursul
procesului. Ea oferă elevilor care au învățat o confirmare imediată cu efecte
stimulatoare, având un rol pozitiv și vizând în principal susținerea activității de
învățare, și totodată orientează activitatea de învățare, pe parcursul acesteia indicând
elementele de conținut asupra cărora trebuie să se stăruie în continuare.

Evaluarea formativă joacă un rol central în procesul de învățare. Plasată pe traseul învățarii de către elev, evaluarea dobândește un rol funcțional imediat, permițând programarea, ajustarea acesteia. Evaluarea formativă are implicații atât în activitatea educatoarei/institutorului, cât și în cea a copilului. Copilul va învăța mai eficient dacă beneficiază de rezultatele evaluării, și le asumă ca autoevaluare, dacă înțelege semnificația evaluării.

Evaluarea formativă se mai caracterizează prin punerea în legătură a rezultatelor sale cu activitatea trecută și cu cea viitoare.

2.2.3. Evaluarea finală

Evaluarea sumativă/finală este realizată prin verificări parțiale pe parcursul programului și o estimare globală de bilanț, a rezultatelor pe perioade lungi, în general corespunzătoare semestrelor școlare, anului școlar sau ciclului de învățământ. Evaluarea sumativă în grădiniță intervine de obicei la capătul unei componente tematice care se desfașoară pe o perioadă mai lungă de timp, la sfârșit de semestru, când se revizuiesc cunoștințele, deprinderile, abilitățile dobândite în acest interval, cu scopul explicit al instruirii și stabilizării noilor comportamente achiziționate.

Analiza acestei forme de evaluare pune în evidență următoarele caracteristici: .

este centrată pe o evaluare de bilanț care nu exclude verificări și aprecieri pe
parcursul programului, cu mențiunea că reprezintă un sondaj în dublu sens (în rândul
copiilor și în conținutul verificat);

nu permite identificarea efectelor produse de diverse procese și mijloace de
lucru dezvoltate pe parcursul programului, însă are funcția de certificare a rezultatelor
copiilor, a competențelor dobândite, ceea ce îi oferă o importanță socială de
necontestat;

se limitează la constatarea reușitei sau a eșecului și a situațiilor intermediare
acestora; nu favorizează dezvoltarea capacității de autoevaluare a elevilor și a de-
mersurilor de autoanaliză din partea educatorului privind calitatea acțiunilor realizate;

are o fidelitate redusă raportată la nivelul general de pregătire a elevilor (chiar
dacă pot avea o fidelitate acceptabilă în contextul unei evaluări concrete, punctuale).
Astfel, evaluarea sumativă are o credibilitate scăzută.

Prin probele de evaluare sumativă se realizează o măsurare a nivelului de cunoștințe, a capacităților și a abilităților, iar pe baza acestor date se poate diagnostica evoluția procesului de asimilare a noi conținuturi prin sarcini specifice. Educatoarea beneficiază de astfel de informații care, interpretate corect și valorificate, dau măsura stadiului atins de copil în pregătirea sa pe o secvență de instruire.

Aceasta formă de evaluare este realizată în mod expres la sfârșitul ciclului preșcolar, când se verifică parametrii generali ai dezvoltării și când se sintetizează nivelul de performanță al copilului în baza cărora poate fi declarat apt sau inapt pentru a fi școlarizat.

Evaluarea sumativă trebuie raportată la:

obiectivele generale și specifice ale formării copiilor;

nivelul inițial al copiilor;

posibilitățile fiecărui copil;

modul de utilizare a elementelor sistemului;

obiectivele propuse pentru o unitate de continut.

Constatările acestui tip de evaluare se exprimă în calificative atribuite copiilor, clasificări sau promovări ale acestora.

2.3. Modalități de evaluare la preșcolari

2.3.1. Portofoliul preșcolarului

Potrivit art. 73 , aliniatele 1 și 2 din noua Lege a Învățământului:

( 1) “Portofoliul educațional cuprinde totalitatea diplomelor, a certificatelor sau a altor înscrisuri obținute în urma evaluării competențelor dobândite sau a participării la activități de învățare, în diferite contexte, precum și produse sau rezultate ale acestor activități, în contexte de învățare formale, nonformale și informale.

(2) Portofoliul educațional este elementul central al evaluării învățării. Utilizarea lui debutează începând cu clasa pregătitoare și reprezintă cartea de identitate educațională a elevului.

Portofoliul reprezintă ,,o coleție de informații pe care școlarul (grupul de școlari) le obține prin investigații individuale sau de grup, prin cercetarea unor materiale (altele decât manualele), prin vizite, excursii" (Adrian Stoica).

,,Portofoliul reprezintă un veritabil portret pedagogic al elevului, relevând: nivelul general de pregătire, rezultatele deosebite obținute în unele domenii, ca și rezultatele slabe în altele, interese și aptitudini demonstrate, capacități formate, atitudini, dificultăți în învățare întâmpinate" . Portofoliul a fost perceput ca o procedură care permitea renovarea practicilor evaluării pentru a le pune în concordanță cu noutățile vizate de către un învățământ orientat câtre dezvoltarea competențelor complexe, insesizabile prin testele obișnuite. Pe de altă parte, portofoliul a fost considerat ca un suport bine adaptat învățământului centrat pe implicarea-angajarea elevilor în învățare și propice pentru dezvoltarea evaluării formative.

Portofoliul este o modalitate de evaluare pe o perioadă mai lungă, care reflectă progresul elevului pe multiple planuri. Portofoliul reprezintă ,,cartea de vizită" a elevului, urmărindu-i progresele de la un semestru la altul, de la un an la altul, chiar de la un ciclu școlar la altul. Prin complexitatea și bogăția informației pe care o furnizează, portofoliul poate constitui partea integrantă a unei evaluări sumative.

Realizarea portofoliului, depinde de vârsta elevilor, de specificul disciplinei, de nevoile, de abilitățile și de interesele elevilor.

Portofoliul stimulează creativitatea, ingeniozitatea, implicarea personală a elevului în activitatea de învățare, dezvoltă motivația intrinsecă a acestuia și oferă date esențiale despre personalitatea elevului ca individualitate în cadrul grupului.

Dintre marile avantaje ale existenței portofoliului preșcolarilor putem enumera:

preșcolarii devin parte a sistemului de predare

permite o mai bună comunicare cu părinții

ușurează activitatea factorilor de decizie

Evaluarea preșcolarilor prin intermediul proiectelor tematice

Metoda proiectelor reprezintă o strategie modernă de organizare și conducere a procesului instructiv- educativ, care promovează educația individualizată, cu multiple valențe formative, în funcție de ritmul propriu de dezvoltare a fiecărui copil, de cerințele și de nevoile sale. Proiectul reprezintă o metodă interactivă de predare- învățare care implică de regulă o microcercetare sau o investigare sistematică a unui subiect care reprezintă interes pentru elevi.

Prin această nouă metodă preșcolarii sunt ajutați să învețe singuri și să aplice informațiile asimilate. Educatoarea are rolul unui ghid care respectă ruta individuală a dezvoltării copilului și, în același timp, ea devine un partener pentru micuți, învață

să-i asculte, poartă discuții libere despre ceea ce îi interesează. Educatoarea trebuie să accepte că ,, deplasarea” în spațiul educațional dă posibilitatea copiilor de a investiga și de a găsi răspunsuri la propriile întrebări.

Metoda proiectelor prezintă și alte avantaje:

acordă atenție sporită colaborării cu părinții, realizând un adevărat parteneriat pentru educație;

oferă condiții de învățare eficientă pentru toți copiii din grădiniță, conduce la optimizarea căilor pentru un învățământ școlar eficient;

solicită competența profesională a fiecărui cadru didactic.

Evaluarea prin metoda proiectelor permite o apreciere complexă a capacităților și cunoștințelor preșcolarilor identificând calități individuale ale acestora.. Se poate realiza în momentul în care educatoarea sesizează că nu mai există interes pentru temă.

Prin metoda proiectelor, evaluarea copiilor verifică formarea următoarelor-lor capacități și cunoștinte:

-însușirea unor tehnici de investigație/căutare și utilizare a ,,bibliografiei” (dicționare ilustrate, atlase, albume, cărți pentru copii etc.), a calculatorului, a unor aparate de laborator;

-găsirea de soluții de rezolvare simple și originale a unor probleme;

-colectarea, sortarea, inventarierea, pregătirea, manipularea materialelor de lucru;

-implicarea în rezolvarea situațiilor apărute;

-aplicarea de soluții la situații noi;

-prezentarea concluziilor pe baza ,,notițelor” din timpul ,,muncii de teren”;

-capacitatea de a observa și a-și alege metode de lucru, colaboratorii/echipa;

-capacitatea de a compara și măsura rezultatele la care ajunge el însuși, față de cele inițiale (autoapreciere);

-capacitatea de a utiliza tehnici simple de muncă practică;

-capacitatea de a-și utiliza cunoștințele în contexte noi.

Pentru o evaluare cât mai corectă se stabilește, în funcție de natura activităților de învățare, strategia de evaluare, respectiv:

1.Ce evaluăm – lista de întrebări, proiectul, procesul de învățare, partenerii;

2.Cum evaluăm – forme de evaluare;

3.Rolul educatoarei – de partener, de ghid, de evaluator continuu;

4.Stabilirea standardelor de evaluare.

Educatoarea își impune amprenta asupra tuturor operațiilor evaluării prin propria-i personalitate, prin elaborarea instrumentelor de evaluare, prin capacitatea de a discerne esențialul și de a înțelege subiecții examinați. Obiectivitatea, corectitudinea evaluării depind de competența și formarea ei profesională. De fapt, rezultatele obținute nu sunt cele redate în grafice sau cuprinse în scheme, ele se manifestă în viața de zi cu zi a copilului, în comportamentul, atitudinea, relațiile sale cu cei din jur și cu mediul înconjurător, experiențele acumulate oferindu-i acestuia satisfacția de ,, a fi învingător”.

Evaluarea prin metoda proiectelor la vârste timpurii poate fi utilizată în toate formele ei ( inițială, continuă, sumativă ), însă, datorită duratei mari de timp în care se derulează proiectul, poate fi un bun instrument pentru evaluarea sumativă, implicând și multe elemente de autoevaluare. Astfel, proiectul poate fi privit atât ca desfășurare propriu- zisă a procesului învățării, cât și ca produs final al acestuia.

Concluziile de la finalizarea proiectului trebuie să fie anunțate copiilor, dar și părinților. Reprezentarea finală a temei investigate în cadrul proiectului de cercetare poate fi concretizată printr-o activitate practică sau artistică a copiilor, în care ei vor folosi cunoștințele acumulate în decursul investigațiilor. De exemplu:

pentru proiectele tematice ,,Frunza”, ,,Para și gutuia”, ,, Crizantema și tufănica”, evaluarea s-a realizat prin proiectul ,, Bogățiile toamnei”, concretizat printr-un carnaval desfășurat în prezența invitaților – părinți, bunici, prieteni.

pentru proiectele tematice ,, Ziua mamei”, ,, Cabinetul stomatologic”, ,,Apa și focul”, ,,Grădinarii harnici”, ,,Brutarii”, ,,Cartea”, evaluarea s-a realizat prin proiectul ,,Ce mă fac când voi fi mare”, concretizat prin simulări de interviuri desfășurate între copii, sub directa supraveghere a educatoarei, în care unii dintre preșcolari (,,reporterii”) au întrebat și ceilalți (,,intervievații”) au răspuns ce vor să fie când vor fi mari, de ce vor să practice respectiva meserie, ce le place cel mai mult legat de aceasta și ce le place mai puțin. De asemenea, copiii ,,intervievați” au fost supuși și la unele probe practice legate de meseria aleasă.

pentru proiectele tematice ,, Lămâia și portocala”, ,,Laptele”, Morcovul și mărul”, ,,Albina”, evaluarea s-a realizat prin proiectul ,,Sănătate de la toate”, în cadrul căruia s-au derulat activități gospodărești, precum: prepararea unor sucuri naturale, salată de fructe, prăjitură cu miere. Părinții copiilor au fost solicitați și au participat cu mare plăcere la aceste activități.

pentru proiectele tematice ,,Ridichea uriașă”, ,,Ursul păcălit de vulpe”, ,,Ridichea uriașă”, ,,Fata babei și fata moșneagului”,,,Sarea în bucate”, evaluarea s-a realizat prin proiectul ,,Trăistuța cu povești”. În cadrul acestuia am întocmit un chestionar prin intermediul căruia am verificat gradul de receptare de către copii a poveștilor. Întrebările au avut trei variante de răspuns și preșcolarul a primit sarcina să încercuiască răspunsul corect ( răspunsul era reprezentat de imagini sugestive ). Răspunsurile au fost notate cu foarte bine, bine, satisfăcător, nesatisfăcător.

Metoda proiectelor este, așadar, o provocare atât pentru copil cât și pentru cadrul didactic, făcând actual scopul educației și al instrucției afirmat de F. Froebel (1887) : ,,de a scoate din ce în ce mai multe informații de la individ, în loc de a introduce din ce în ce mai multe informații în mintea acestuia”.

Autoevaluarea

Samuel Johnson, critic literar american remarca: “ Încrederea în sine este cea dintâi mare premisă pentru marile încercări. “

Încă din gradiniță trebuie să formăm copilului capacitatea de autoapreciere obiectivă a rezultatelor. În vederea formării acestei capacități este nevoie să-i dăm criterii de autoapreciere, să-1 ajutăm să înțeleagă și să interiorizeze aceste criterii, verbalizându-le.

Este necesar ca în actul evaluativ educatoarea să încurajeze copilul, să-i acorde încredere, pentru că la această vârstă nu numai că imaginea de sine suportă influența imaginii pe care și-o formează adultul, dar, mai mult decât aceasta, conduita este direcționată de imaginea oferită de adult.

Formarea capacității de autoevaluare este strâns legată de ideea acceptării preșcolarilor ca parteneri sau participanți în actul evaluativ.

Autoevaluarea este o formă de trecere la autonomie (de exemplu, reconstituirea unei imagini din bucățele poate fi autoevaluată). Există activități pe care preșcolarul nu este apt să le evalueze fără exercițiu prealabil. Pentru autoevaluare este necesară cunoașterea obiectivului și a modalității de realizare. Atunci când preșcolarul se autoevaluează rezultatele sunt superioare.

Educatorii pot recurge la modalitâți explicite de formare a capacității de autoevaluare la elevi, cum ar fi:

– autocorectarea prin care copilul este solicitat să-și depisteze operativ unele erori în momentul realizării unor sarcini de învățare.Depistarea lacunelor proprii sau
a celor ale colegilor constituie primul pas în conștientizarea competențelor în mod
independent;

– autonotarea controlată : preșcolarul este solicitat, în cadrul unei verificări, să-și coloreze de exemplu o bulină în funcție de rezultatele avute. Cadrul didactic trebuie să argumenteze și să evidențieze corectitudinea sau incorectitudinea aprecierilor formulate.

– notarea reciprocă: preșcolarii pot realiza exerciții de apreciere a lucrărilor colegilor ; un astfel tip de exercițiu poate fi realizat cu ajutorul metodei Turul galeriei;

– metoda aprecierii obiective a personalități, concepută de psihologul român Gheorghe Zapan; constă în antrenarea întregului colectiv al grupei, în evidențierea rezultatelor obținute de copii , prin obținerea a cât mai multe informații și aprecieri, eventual prin confruntarea acestora, în vederea formării unor reprezentări cât mai exacte asupra posibilităților fiecarui elev în parte și a întregului colectiv.

Educatoarea va fi tolerantă cu manifestările de egocentrism, subiectivism, față de aprecierea nejustificată pe care copiii o dau rezultatelor proprii sau cele ale prietenilor.

Ca și instrument de motivare și responsabilizare a preșcolarului , autoevaluarea este benefică deoarece :

îi constientizeaza pe copii asupra reușitelor și nereușitelor lor (cu efecte în plan metodologic și psihologic).

Este un instrument de învățare a autonomiei (N.Leselbaum,1982).

Este un instrument de deblocare a motivației (prin conștientizarea obiectivelor, a regulilor jocului )

Capitolul III – Jocul didactic – dominantă a vârstei preșcolare

Repere privind evoluția istorică a conceptului de joc

Pentru o bună perioadă de timp jocul a fost privit ca o activitate minoră , neînsemnată, fictive, fiind înțeleasă ca o formă de amuzament sau divertisment.

De-a lungul timpului și la diferite popoare, el a căpătat înțelesuri diferite. La greci, cuvântul joc desemna acțiuni specific copiilor, exprimând ceea ce noi numim copilării.Evreii susțineau că acest cuvânt înseamnă glumă, haz. Romanii considerau jocul ca fiind bucurie, veselie, iar germanii susțineau că ar cest cuvânt ar sugera o mișcare ușoară, lină, asemănătoare oscilației pendulului.

Însă nici o cercetare etimologică nu poate să clarifice natura cuvântului joc prin simplu fapt că semnificația unui cuvânt se bazează pe legi specific, printre care un loc important îi revine transferului de semnificație .

Jocul a căpătat mereu, încă din copilăria străveche, anumite caracteristici mereu noi datorită influențelor directe și indirecte ale procesului evolutiv care a dus la formarea omului și perfecționarea lui continua.

Influențele directe fac referire la obiecte și podoabe în miniatură pe când de partea influențelor indirecte se evidanțiază influența muncii și a procesului de umanizare, precum și a progresului societății.

De altfel există și o legătură strănsă între joc și muncă, primul apărând așadar ca o activitate fundamental- formative și dominant în copilărie, iar munca având aceleași caracteristici, din ce în ce mai pregnante ,pe măsură ce depășește copilăria.

Jocul este văzut ca o refacere energetică, o relaxare, o odihnă activă, iar munca reprezintă un consum important de energie ce trebuie refăcută. Așadar, între joc și muncă este o legătură strânsă, jocul reprezentând terenul psihologic al muncii în copilăria omului, învățându-l abecedarul activităților creatoare, adaptarea, învingerea de greutăți, strategie și antrenarea în exerciții și activități.

Jocul este considerat a fi un fel de antecameră vastă și bogat ornată a muncii.

Potrivit Lexiconuluin Pedagogic , jocul reprezintă on activitate umană fundamental, alăturide muncă, învățare și creație, între care se întind multe punți de legătură .

Deși la început era considerat ca o activitate a copiilor, cu timpul s-a transformat într-un adevărat folclor al jocurilor.

Istoria demonstrază faptul că multe din jocurile practicate de copii în vremurile noastra erau cunoscute și de copiii Romei sau ai Chinei antice.

Geografia arată faptul că aceleași jocuri, aprozimativ identice, sunt practicate în zone diferite ale globului, în culture diferite.

Cert e faptul că de-a lungul timpului certătătorii au elaborate diferite definiții cum ar fi:

Jocul este un mijloc de satisfacere a nevoii de repaos, de recreere în general ( R.S. Lazarus )

Jocul reprezintă o adevărată muncă pentru copii, fiind un mijloc cu ajutorul căruia își poate dezvolta eul său psihologic. În joc sunt reproduse conduit care impresionează copilul, ceea ce permite asimilarea realității și formarea unui bagaj de posibilități și disponibilități .( E. Claparede )

Jocul, ca o activitate fundamental între 3 și 7 ani. Are un rol hotărâtor în evoluția copilului și constă în reflectarea și reproducerea vieții reale. Este o activitate biopsihosocială având originea legată de resorturile biologice. Jocul își are originea între în decalajul care există între cerințele puse în fața copilului de mediu și posibilitățile de care el dispune pentru a răspunde ( A.N. Leontiev )

Jocul este o cale de socializare și culturalizare ( A. Geselle )

Jocul este o activitate executată de dragul ei, este recompensatoare în sine și nu depinde de realizarea scopurilor din afara situațiilor de joc. Este în mod essential plăcut și asociat cu afecte positive ( C. Garvey )

Jocul oferă o mai bună cunoaștere a lumii, dă posibilitatea explorării relației dintre realitate și fantezie, crează un control mai adecvat asupra temerilor și problemelor copilului ( Gardner )

De menționat este și faptul că, deși specific copilăriei și copilului, jocul nu își poate fructifica valențele, dacă este lipsit de modelul lumii adulte. Prezent în jocurile copiilor, fie ca participant active, fie ca personaj evocat, adultul este cel care valorifică întreaga cantitate de informații prin activitatea sa direct de sugerare, sfătuire, stimulare a gândirii. De asemenea el este și cel care oferă un model de limbaj adecvat situației evocate de joc.

Există un mment în cadrul jocului când preșcolarii nu mai au idei , neputând să ducă jocul până la capăt. Aici poate intervenii întotdeauna o educatoare cu tact și talent pedagogic care va știi să intervină prentru a stârni curiozitatea și entuziasmul, pentu a înviora jocul.

3. 1. 1. Teorii generale privind noțiunea de joc

De-a lungul timpului, au fost elaborate numeroase teorii ce au pus accentual pe funcția de relazare, de odihnă a jocului, cu toate că s-a observant faptul că orice copil se joacă și când e oboist.

Alte teorii au evidențiat jocul ca pe o eliberare de constrângeri, în timp ce susținătorii dinamicii grupurilor au privit jocul ca pe o expresie a trebuinței de comunicare în ciuda faptului că preșcolarul se poate juca și singur.

Eduard Claparede în Psihologia copilului și pedagogia esperimentală ( 1975 ) enumeră opt teorii care au fost enunțate pentru a explica esența și cauzalitatea care stau la baza jocului copilului

Teoria recreerii sau a odinnei ( Schaller, Lazarus )

Teoria surplusului de energie ( Schiller, Spencer )

Teoria atavismului ( Hall )

Teoria exercițiului premergător ( Groos)

Teoria jocului ca stimulant al creșterii ( H.Carr)

Teoria întregirii ( K.Lange )

Teoria exercițiului complementar ( H.Carr)

Teoria cathartică ( H.Carr )

Acum un secol, Karl Groos, studiind sensul de adaptare biologică a jocului animalelor ( puiul de pisică se joaca cu un ghem, antrenându-se pentru a prinde , pe viitor șoareci ), concluziona că și jocul puilor de om are acest character pregătitor.

Ca urmare, K Groos a formulat această idee în termenii următori : animalele se joacă nu fiindcă e tânăr, ci el are o tinerețe fiindcă are nevoie să se joace.

Teoria lui Groos este completată și prin teoria dezvoltată de Carr. Acesta consideră că jocul este un exercițiu, însă funcțiile ludice nu se referă la formarea instinctelor, jocurile nefiind pre-exerciții ci mai degrabă post- exerciții, ele întreținând instinctele deja existente.

Ipoteza exercițiului susținută de Carr poartă denumirea de teoria exercitărilor complementare sau a compensației.

Jean Chateau definea jocul ca fiind o normalitate prin care copilul se afirmă în propii săi ochi, probându-și inteligența, competența sau puterea.

Stanley Hall, exponent al teoriei repetițiunii , consideră faptul că jocul curate umanitatea de numeroase instinct.

Cea mai veche teorie explicativă a jocului și în același timp cea mai simplă este teoria recreațiunii elaborate de Lazarus. De-a lungul timpului această teorie a căpâtat numeroase reconsiderații cum ar fi teoria odihnei active . Această teorie susține faptul că exercitarea unei activități distractive cu character ludic este în foarte multe cazuri mai reconfortantă decât odihna completă, pasivă și are capacitate importante de recuperare.

Fr. Schiller a creat teoria prisosului de energie , susținând faptul că tinerii, în mod special copiii, sunt caracterizați de o forță de energie ce trebuie să se consume.

Jocul era văzut de Schiller ca o activitate estetică. Surplusul de energie , constituie după el doar o condiție a apariției desfătării estetice pe care o realizează jocul.

O atenție deosebită merită analiza asupra jocului realizată de J. Piaget. Jocul este pentru Piaget o activitate de asimilare ce se complică încorporând o vastă simbolistică în decursul etapelor copilăriei.

Repetarea conduitei în cadrul jocului și în afara lui, reprezintă o schema mentală corespunzătoare acțiunilor, controlului și reprezentării acestora.

Există numeroase abordări în ceea ce privește jocul și am prezentat mai sus doar câteva teorii elaborate de-a lungul timpului, teorii ce și-au dovedi în timp aplicabilitatea. O sinteză a teoriilor cu scopul de a le prezenta în complementaritatea lor însă nu a fost făcută.

3.1.2. Funcțiile jocului

La vârsta preșcolară jocul este o realitate permanent având un caracter multifunctional. El este o pre-învățare( LVâgotchi ), un spațiu de satisfacere a dorinței firești, de manifestare și independent ( Freud ), , un mijloc de comunicare ( Bateson ), un mijloc de realizare de sine ( Claparede ) și de formare a eu-lui ( Chateau )

Vârsta preșcolară este o perioadă de evoluție spectaculoasă a conduitei ludice. O evoluție cu o asemenea intensitate nu se mai regăsește în nici o perioadă a vieții. Bogăția și impetuozitatea conduitei ludice se datorează și posibilității de relaționare precum și experiențelor acumulate odată cu intrarea copilului în grădiniță. Ca urmare, grădinița și implicit activitatea sa specifică , jocul , are funcția de a realiza adaptarea copilului la realitate.

Jocul este considerat că îndeplinește pentru toate vârstele funcții psihologice complexe, educative cu implicații directe asupra dezvoltării psiho-motrice a copilului.Bazându-se pe aceste afirmații , cercetătorii identificat o clasificare a funcțiilor pe care le indeplinește jocul după cum urmează

Funcții esențiale

Funcția de cunoaștere

Funcția de exercitare complex stimulativă a mișcărilor

Funcția formativ – educativă

Funcții secundare

Funcția de echilibrare și tonificare

Funcții marginale

Funcția terapeutică

Funcția de cunoaștere e considerată ca fiind cea mai importantă funcție a jocului și datorită faptului că prin joc se asimilează practic și mental , caracteristicile lumii și ale vieții.

Întreținută de o curiozotate și o atenție cu totul deosebită, această funcție asigură dozarea subtilă a caracteristicilor cognitive ale jocului, precum și diferențieri la anumita jocuri, preferarea unora în detrimental altora.

Tot o funcție esențială este considerate ca fiind și funcția de exercitare complex stimulativă a mișcărilor, în contribuția activă la creștere și dezvoltare complexă.

Această funcție e caracteristică jocurilor sportive de mișcare, fiind o funcție principal în copilărie și tinerețe urmând ca apoi să devină o funcție marginală.

Cea de-a treia funcție principal este considerate ca fiind cea formative-educativă evidențiată în mod special de Frobel. Se poate spune fîră teama de a greșii că jocul constituie o școală a energiei, a educației, a conduitei, a gesturilor, a imaginației, în cadrul necesității de a acorda conduit la situații cu anumite dimensiuni.

Caracterul formative – educative al jocului reiese mai ales din faptul că acesta educa atenția, abilități și capacitate fizice și intelectuale, trăsături operative ale caracterului ( perseverența, promtitudinea, spiritual de ordine, dîrzenia ), trăsături legate de atitudinea față de colectiv, corectitudinea, spiritual de dreptate, cel de competitive, sociabilitatea sau dimensiunile etice ale conduitei.

În cadrul Seminarului internațional de pedagogie preșcolară de la Sofia din 1955, psihologul sovieticA.V. Zaporojet a subliniat contribuția pe care jocul o are asupra formării bazelor morale ale individualității.

Dintre funcțiile secundare ale jocului se reliafează funcția de echilibrare și tonificare prin caracterul compensator și active pe care-l are jocul față de activitățile cu character tensional. Funcția de echilibrare și tonificare trandformă jocul în activitate de tip “ loisir “.

Funcțiile catartice, distractive ale jocului au o importantă amprentă socială.

Funcția terapeutică este o funcție marginală deoarece se manifestă doar în anumite cazuri. Această funcție influențează direct acei copii care nu știu să se joace, determinând integrarea în rol prin transfigurarea trăsăturilor de personalitate individuală și comutarea lor în trăsăturile personajelor substituite în joc.

3.1.3. Clasificarea jocurilor la vârstă preșcolară

Sub o formă sau alta , jocul este o caracteristică generală a tuturor popoarelor , din cele mai vechi timpuri.

Prin joc copilul cunoște realitățile înconjurătoare, își dezvoltă capacitățile psihice, acționează asupra obiectelor și ființelor din jur ( sau asupra substitutelor lor ), își satisfice nevoia de mișcare, dobândind totodată încreder în forțele proprii, fapt ce-l definește pe sine ca personalitate.

Specialiștii în pedagogie preșcolară au încercat să realizeze o clasificare a jocurilor dar nici până azi nu au ajuns la o clasificare unanim acceptată datorită abordărilor și criteriilor diferit existente.

Astfel s-a realizat clasificarea jocurilor după :

Gradul de intervenție al adultului

Jocuri spontane

Jocuri initiate de copii

Jocuri didactice

Influența formative a jocului asupra dezvoltării psihice a copilului

Jocuri de creație sau simbolice ( jocul de rol și jocul de construcții )

Jocuri de mișcare

Jocuri didactice

Indiferent de categoria de clasificare rămâne important scopul final al jocului și anume formarea și dezvoltarea armonioasă a copilului preșcolar.

Voi încerca în continuare să realizez o descriere a principalelor forme ale jocului.

Jocul spontan reprezintă jocul lipsit de intervenția adultului.

Educatoarea poate observa copiii, preferințele lor în alegerea jocurilor și le poate pregăti

materiale, jucării, conținuturi sau variante. Intervenția ei va fi discretă pentru a nu perturba copiii în timp ce se joacă, ea putând participa la joc de pe poziție egală de simplu participant.

Jocul de mișcare urmărește dezvoltarea calităților motrice , răspunzând nevoii

copiilor pentru mișcare și se bazează pe diferite reguli.

Solicită din parte copiiilor manifestarea spiritului de echipă, a atitudinii fair-play în întrecere.

Regulile jocului sunt prezentate copiiilor dar este recomandat ca acestea să nu le restrângă prea mult libertatea. Tocmai de aceea acestea trebuie să decurgă din însuși conținutul intern al jocului.

Regulile jocului de mișcare pot fi grupate în trei categorii:

reguli care precizează mișcarea și acțiunea copiilor

Reguli care disciplinează comportamentul copiilor

Reguli care îndeplinesc funcții frenatorii ( de oprire a unor comportamente )

Există mai multe categoriide jocuri de mișcare :

Jocuri de mișcare cu subiect ( “ Vrăbiile și pisica “, “Lupul și vânătorii “, “ Rândunica își caută cuibul “, etc.)

Jocuri cu text și cântec ( se desfășoară mai ales în cerc , rolul active avându-l unul sau mai mulți copii – “ Cozonacul “, “ Brutarul “, etc.)

Jocuri hazlii ( “ Cine l-a chemat pe ursulet “, etc)

Jocuri fără subiect ( se bazează pe mișcări executate cu diferite obiecte – minge, cerc, coardă )

Jocul de creație cuprinde :

Jocul de rol are o forță educativă polivalentă pentru formarea întregii

personalități.

Implică o acțiune imaginară , în cadrul căreia copilul își asumă rolul dorit. Specialiștii consideră că rolul adoptat de copil reprezintă o manieră de a trăi așa cum i-ar place situațiile pe care viața reală nu I le permite, jocul putând fi și un mijloc de psihoterapie.

Piaget consideră că jocul de rol realizează un echilibru afectiv și intellectual zdruncinat de complexitatea stimulilor, a cerințelor și regulilor lumii exterioare la care copiii nu pot să se acomodeze prin intermediul forțelor de care dispun.

Se deosebesc câteva variante ale jocului de rol:

Jocul cu subiect din viața cotidiană ( “ De – a gospodina “, “ De-a doctorița “, etc. )

Jocul cu subiect din povești și basme ( “ De-a capra cu trei iezi ” , etc.)

Jocuri dramatizare ( prin folosirea jucăriilor, a marionetelor pentru teatru de păpuși – “ Sarea în bucate “ , etc )

Jocul de rol este indicat pentru introducerea în comportamentul copiilor a unor conduit sociale , cum ar fi folosirea saluturilor, prezentareaunor personae necunoscute.

În realizarea cu success a jocului de rol se recomandă respectarea câtorva etape cum ar fi :

Pregătirea jocului de rol

Alegerea locului desfășurării jocului și a timpului necesar pentru această activitate

Pregătirea copiilor pentru joc

Alegerea temei și a partenerilor de joc

Costituirea grupurilor de joc și stabilirea rolurilor

Elaborarea schemei jocului

Selecționarea materialului necesar și împărțirea lui între copii

Desfășurarea jocului de rol

Prin punerea copiilor în diferite roluri se formează abilități , competențe, atitudini, convingeri, comportamente, etc.

O caracteristică a jocului de rol constă în faptul că se precizează foarte bine care va fi situația ce va fi jucată, dar se va evita standardizarea ei.

. Jocul de construcții este des utilizat în grădiniță punându-se la dispoziția copilului

cuburi , mozaic, materiale plastic sau natural precum și sufficient spațiu pentru desfășurarea lui .

În perioada anotimpului rece, preșcolarii construiesc oameni de zăpadă iar vara castele din nisip, turnuri, poduri, blocuri, etc. Preșcolarii sunt fascinate de jocurile de construcții în care își dau frâu liber imaginației și realizează adevărate “ proiecții ale viitorului “.

Jocul de construcții urmărește îndeosebi orientarea în spatial tridimensional, dezvoltă simțul echilibrului, al armoniei, coordonarea mișcărilor, dar mai ales ajută la dezvoltarea gândirii, a inteligenței practice, a gustului esthetic și a imaginației creatoare..

Atitudinea creatoare în jocul de construcții se manifestă în activitatea de utilizare a unei varietate de materiale pentru configurarea unor reproduceri bidimensionale sau tridimensionale, aproximative sau fidele, ale unor obiecte reale.

Jocul de construcții ia de obicei forma elaborării unei construcții originale, a reconstituirii unui model sau a construcției după model.

La începutul preșcolarității copilul se concentrează asupra obiectului contruit, cu toate că activitatea de constructive nu are unitate.Elementele construite sunt prezentate dispersat, preșcolarul nerealizând o relaționare între acestea.Însă, treptat, preșcolarul mare va realiza cu acuratețe și originalitate sarcinile de constructive, va allege teme complexe și va acorda atenție majoră detaliilor.

Într-o analiză longitudinală , etapele jocului de construcții sunt:

Familiarizarea cu materiale și tema jocului

Deconstrucția și construcția de șiruri și turnuri

Construirea podurilor

Închiderea unor figure

Crearea de structure estetice

Reprezentarea în joc a unor obiecte reale

Construcția în grup, cu o temă comună

Jocul de construcții presupune o raportare la aspectele realității, demers cu certe valențe formative pe planul cunoașterii și al dezvoltării abilităților cognitive.

Prin puternicul character finalist, jocul de construcții oferă preșcolarului satisfacția îndeplinirii unei sarcini și a aprecierii produsului finit și de asemenea poate fi cadru pentru jocul cu roluri.

Privit din perspectiva aplicabilitățiilor practice, ar putea fi deosebite câteva variante de jocuri de construcții :

Jocuri de construcții ce utilizează o varietate de materiale ( cuburi, pietre, etc.)

Jocuri de construcții de așezare pe suprafețe plane, de suprapunere și îmbinări ( “ Casa bunicii “, “ Grădinița” , etc. )

Jocuri de construcții cu materiale din natură și deșeuri industrial ( “ Mobilierul păpușii ” )

Jocuri de construcții cu character tehnic ( “ Avionul ” , “ Trenul “ , etc.)

Jocuri de construcții în aer liber ( “ Oameni de zapada “ , “ Igluri “ , etc.)

O caracteristică esențială a jocului de construcții îl reprezintă stimularea independenței, a initiative și a atitudinilor creative. Acest lucru se realizează prin :

Prezentarea de către educatoare a unei tematici variate care să provoace imaginația preșcolarilor

Formularea cerinței de a găsi noi modalități de reprezentare plastic a aceluiași obiect ( “ Gândește-te cum ai putea s-o construiești altfel ? “)

Formularea cerinței de a construe dintr-un număr constant de piese un număr cât mai variat de obiecte

Jocul –exercițiu sau jocul funcțional are rolul de antrenament al funcțiilor și

proceselor psihice și al componentelor motorii.

Copilul sare, aleargă , selectează obiecte după diverse criteria, le ordonează , își exersează atenția, creează povești, se joacă cu cuvinte, cu litere, cu cifre, demontează sau remontează jucării.Toate aceste comportamente se regăsesc în jocul – exercițiu ce cuprinde așadar elemente de joc și reguli simple, importanța competiției cu sine sau cu ceilalți fiind predominantă.

Jocul – exercițiu poate fi de asemenea și un exercițiu intellectual, unul al comunicării, al voinței, al relațiilor afective.

El are la bază metoda exercițiului, punându-l pe copil în situația în care el acționează efectiv. Exercițiile sunt considerate ca acțiuni motrice sau intelectuale ce se repeat relative identic cu scopul automatizării și interiorizării unor modalități sau tehnici de lucru de natură motrică sau mintală . Exersând prin joc, preșcolarul realizează cu ușurință și effort minim anumite sarcini, dezvoltându-și astfel abilități acționale și formându-și deprinderi motrice și intelectuale.

Scopurile și obiectivele urmărite prin jocurile – exercițiu sunt următoarele:

Formarea și exersarea deprinderilor motrice și intelectuale

Însușirea unor tehnici de lucru, a unor algoritmi de natură motrică și intelectuală

Adâncirea și consolidarea cunoștințelor assimilate anterior

Exersarea operațiilor intelectuale, a memoriei, a atenției voluntare, a imaginației prin diferite exerciții

Activizarea vocabularului și exersarea exprimării printr-un limbaj bogat, fluent și correct din punct de vedere grammatical și lexical

Dezvoltarea aptitudinilor fizice și intelectuale

Formarea trăsăturilor moral – caracteriale , etc

Jocurile – exercițiu sunt diverse, clasificarea lor putându-se realiza după mai multe criterii:

În funcție de conținutul lor

Jocuri – exercițiu motrice ( jocuri – exercițiu de antrenament graphic, de desen, de mânuire a diverselor obiescte, etc )

Jocuri – exercițiu operaționale ( jocuri – exercițiu pentru educarea limbajului, matematice, pentru exersarea imaginției, a atenției, a memoriei, etc.)

În funcție de materialul didactic folosit în joc

Jocuri – exercițiu fără material didactic sau orale ( sunt jocuri – exercițiu axate pe exerciții pe bază de cuvinte, jocuri de cuvinte, propoziții, dialog și pe mișcări diverse)

Jocuri – exercițiu cu material individual ( se desfășoară de copii individual sau pe grupuri mici, prin diverse sarcini didactice )

Jocuri – exercițiu pe bază de fișe de muncă independent ( sunt jocuri ce presupun rezolvarea diverselor sarcini didactice și a exercițiilor prin metode grafice – desene, încercuiri, sublinieri, corespondențe, adăugări sau eliminări de elemente, scrieri de simboluri, etc. )

Analiza conceptului de joc didactic

Specificul jocului didactic

Procedeul de instruire și educare în care sarcina didactică este prezentată și exersată într-o formă ludică se numește joc didactic.

“ Copiii să se instruiască jucându-se “ , susținea marele învățat Platon. Idea a fost susținută apoi și de alțI pedagogi cum ar fi Vittorino da Feltre sau Maria Montessori.

Termenul didactic asociat celui de joc , accentuează latura instructive-educativă a activității, materializându-se într-un volum de cunoștințe, de acțiuni obiectuale și mintale de care va dispune preșcolarul.

Indifferent de etapa de vârstă la care se realizează , jocul didactic fazorizează atât aspectul formative cât și informativ al procesului de predare – învățare – evaluare.

Proiectat de către educator, structurat, conținând și mijloace de evaluare, presupunând și o disciplinare a jocului, fapt ce-I asigură reușita, jocul didactic are acea particularitate esențială de a îmbina distracția cu instruirea pentru a atinge scopurile propuse.

Copilul, prin joc, într-un mod plăcut și armonios învață. Îmbinarea elementului instructiv cu cel distractiv conduce la apariția unor stări emotive complexe care stimulează și exersează procesele de dezvoltare psihică ale preșcolarului.

Totodată, jocul didactic e un mijloc de accelerare a trecerii de la joc la învățare, deoarece îmbină ludicul cu asimilarea de cunoștințe și formarea unor capacitate de cunoaștere. Prin joc didactic se realizează cea mai mare parte din sarcinile instructive – educative din grădiniță.

Deosebit de important într-un joc didactic este și atitudinea educatoarei care trebuie să creeze acea stare de așteptare, surpriză, satisfacția participării, stimularea tendinței copiilor de a-și manifesta potențialul fizic și intelectual, curajul opiniilor și a inițiativelor, sentimentul reușitei , atmosfera de voie bună fără de care focul didactic n-ar fi joc.

Jocul didactic reprezintă un punct de referință important în dezvoltarea vorbirii preșcolarilor, întrucât această formă antrenează preșcolarul în stimularea și exersarea vorbirii fără ca acesta să conștientizeze acest efort. Prin intermediul lui așadar , se precizează și se activează vocabularul preșcolarilor, se contribuie la îmbunătățirea pronunției, la formarea unor noțiuni deosebit de importante în etapele următoare ale școlarității.

Eficiența jocului didactic e data și de faptul că spre deosebire de alte activități frontal dirijate , în cadrul lui, participă toți copiii din grupă, depunând același effort de gândire și exprimare.

În predarea matemeticii la nivel preșcolar, a noțiunilor și conceptelor specific acestei științe, jocul didactic, prin haina ludică de care dispune, are rolul de a determina preșcolarul să învețe cu placere, să se comporte activ acceptând compețiția cu sine însuși și cu ceilalți parteneri de joc, să devină înteresat de activitatea ce se desfășoară.

De menționat este faptul că fiecare joc trebuie să se termine cu un rezultat care să confirme și să răspândească spiritul competiției.Valoarea practică a jocului didactic constă în faptul că participând la desfășurarea lui copilul are posibilitatea să-și aplice cunoștințele dobândite în diverse situații, poate să-și exerseze priceperile și deprinderile în cadrul unei activități placate, în care sarcina și condițiile de învățare sunt stabilite de cadrul didactic, dar elemental ludic este present prin integrarea unor momente de surpriză, așteptare, încercare a capacităților personale și de întrecere între copii.

Îmbinarea într-un tot unitar a sarcinilor specific jocului, cât și a funcțiilor specific învățării fac din jocul didactic una dintre cele mai îndrăgite activități a preșcolarilor.

Aceștia știu că vin la grădi pentru a se juca, iar meritul de căpetenie al unei educatoare nu este acela de a organiza lecții de tip școlar , ci de a organiza activități sub formă de joc, influentându-I cu suplețe pe copii în așa fel încât aceștia să nu-și dea seama că sunt supuși rigorilor unei activități de instruire.

Jocul didactic este cu adevărat reușit dacă se respectă câteva condiții cum ar fi :

Crearea unei atmosfere de lucru, antrenante, din partea educatoarei ;

Conceperea jocului astfel încât să corespundă particularităților de vârstă ale preșcolarilor ;

Îmbinarea corectă a activităților concret- operatorii cu cele abstracte ;

Prezentarea cunoștințelor în succesiune gradate ;

asigurarea unui conținut bogat , structurat în forme variate, vizând esențialul ;

prezentarea sarcinii de rezolvat într-un mod accesibil copiilor ;

stabilirea unor sarcini cu grad diferit de dificultate;

înglobarea în joc a unor cazuri, situații, problem similar celor întâlnite în viața practică ;

stabilirea precisă a regulilor jocului ;

utilizarea unui material didactic adecvat;

stimularea copiiilor în funcție de rezultatele obținute.

Elemente structurale ale jocului didactic

Pentru o bună desfășurare a jocului didactic, educatoarea realizează cu rigurozitate proiectarea elementelor structural ale jocului didactic.

Astfel , jocul didactic are o structură specifică în care se regăsesc următoarele elemente

Scopul jocului este dat de finalitatea instructive – educativă urmărită. Formularea sa face referire direct la obiectivele specific ale arriei curriculare căreia îi aparține jocul

Pentru o bună desfășurare se recomandă ca formularea scopului să fie clară și precisă.

Sarcina didactică reprezintă elemental de instruire în jurul căreia sunt antrenate operațiile gândirii.

Este elaborată în funcție de conținutul activității și de nivelul de vârstă al preșcolarilor.Educatoarea o prezintă copiilor ca pe o problemă de gândire : a compara, a descrie, a ghici, a indica, etc.

În formularea sarcinii trebuie ținut cont de următoarele aspecte :

Sarcina este definită sub forma unui obiectiv operational precizându-se ce trebuie să facă în mod concret preșcolarul pentru atingerea scopului

La vârstele mai mici sarcina are un singur conținut

La vârtele mai mari sarcina indică acțiuni complexe , preșcolarii fiind uneori nevoiți să realizeze o strategie de rezolvare

Sarcina didactică cuprinde o problemă ce trebuie rezolvată de toți copiii

Sarcina didactică antrenează întreaga personalitate a copilului, atât capacitățile intelectuale cât și pe cele afectiv-emoșionale sau aspect referitoare la memoria reproductive

Sarcina didactică valorifică în diferite moduri deprinderi, cunoștințe și priceperile preșcolarului

Elementele de joc reprezintă mijloace/elemente de realizare a sarcinii de învățare – întrecere, moment de decizie, apluze, recompense, etc.

Ele nu trebuie percepute doar ca momente de relaxare sau recompense finală , alegerea lor făcându-se obligatoriu în funcție de conținutul jocului sau vârsta preșcolară .

Conținutul jocului este alcătuit din ansamblul cunoștințelor și capacităților obținute în diverse activități instructive – formative, care sunt activate în funcție de sarcina jocului ce presupune reactualizarea, completarea, aplicarea lor în practică.

Prin realizarea sarcinii jocului se solicit preșcolarilor nu doar reproducerea informației ci mai ales activități de reorganizare a cunoștințelor acestora.

Un conținut identic presupune sarcini diferențiate și individualizate, însă în acelați timp acestea trebuie să fie motivante pentru preșcolari.

Regulile jocului au rolul de a regla relațiile reciproce dintre preșcolari în funcție de structura particulară a jocului

Acestea concretizează sarcina didactică, indică căile de urmat pentru organizarea acțiunilor ludice în concordanță cu problema intelectuală pe care preșcolarii o au de rezolvat.

În formularea lor se tine cont de principiul accesibilității și se urmărește

Reglementarea repartizării rolurilor în cadrul jocului didactic

Rezolvarea problemelor intelectuale implicate în joc

Succesiunea acțiunilor în joc

Comportarea copiilor în timpul jocului(aspect premise și aspect ce trebuiesc reglate )

În orice joc didactic regulile sunt prestabilite, obligatorii pentru toți participanții și aplicate de-a lungul desfășurării întregului joc.

Regulile vizează un comportament correct, disciplinat, cinstit și descriu cadrul de rezolvare a sarcinii. Fără a crea un tipar rigid de respectat, regulile jocului restricționează comportamentul copiilor într-o anumită măsură, în așa fel încât se va asigura caracterul incitant al jocului. ( de exemplu – o echipă nu continua jocul până când nu primește răspunsul correct de la o altă echipă ).

Materialul didactic este adecvat particularităților de vârstă și individuale ale preșcolarilor și poate fi reprezentat prin jetoane, fișe, echipament, jucării,cartonașe, truse, etc.

Scopul lui este de a sluji cât mai bine sarcinii didactice propuse iar prin calitatea lui poate avea influență directă asupra reușitei jocului didactic.

Acțiunea de joc reprezintă componentă ce urmărește ca rezolvarea scopului să fie plăcută de către copii și se realizează prin momente de așteptare, surpriză, ghicire, întrecere, mișcare.

Totodată aceasta dă activității intelectuale desfășurată de preșcolari acea coloratură plăcută, distractivă, absolut necesara jocului didactic.

3.2.3. Metodica organizării și desfășurării jocului didactic

Succesul jocului didactic depinde în mare măsură de modul în care se realizează proiectarea activităților ludice, de echilibrul realizat între activitățile de tip joc și activitățile instructive – formative din programul educational al copiilor.

Sarcina educatoarei în cadrul jocului didactic este aceea de a crea atmosfera propice jocului în faza initială și pe parcursul ei, prin observarea comportamentului copiilor și respectarea regulilor jocului, prin susținerea entuziasmului copiilor, temperarea unor tendințe negative și oferirea feed-back-ului permanent.

În cadrul planificării calendaristice trebuie realizată o proiectare atentă a jocului didactic. Astfel, jocurile didactice de fixare a cunoștințelor se proiectează întotdeauna după activitățile în care au fost predate cunoștințele respective. De exemplu, jocurile didactice Săculețul cu jucării sau Ce a găsit păpușa se planifică după activitățile de observare specific.

Jocurile didactice ce urmăresc lărgirea vocabularului copiilor cu o serie de cuvinte se planifică în raport cu celelalte activități de predare astfel încât să se realizeze o predare gradate a cunoștințelor.De exemplu, jocurile didactice de completare a unor propoziții eliptice de subiect vor fi planificate înaintea celor care urmăresc completarea unor propoziții eliptice de predicat.

Dintre măsurile care fac referire la pregătirea educatoarei pentru desfășurarea unui joc didactic amintim

Cunoașterea jocului sub toate aspectele sale

Alegerea și planificarea lui corectă, atât în succesiunea activităților, cât și din punct de vedere al planului de activitate propiu- zisă

Procurarea sau confecționarea materialului didactic corespunzător

Desfășurarea jocului didactic cuprinde următoarele momente principale

Introducerea în joc

Are ca scop trezirea atenției preșcolarilor, captarea lui pentru ceea ce va urma. Maniera în care va fi realizată introducerea în joc va avea influență directă asupra desfășurării întregului joc.

În cadrul introducerii în joc se va tine cont de tema jocului, aria curriculară dar și de vârsta preșcolarilor.La gupa mică, introducerea în joc se realizează sub formă de surpriză, ghicitoare, povestioară scurtă –pentru a nu plictisi – invitați surpriză diferite personaje din povești, etc. La grupa mare, introducerea în joc poate fi și printr-o scurtă convorbire cu rol motivational sau prin prezentarea unei situații problemă ce determină la preșcolari dezvoltarea gândirii.

Indiferent de forma folosită, introducerea în joc urmărește crearea unei atmosfere placate,cât mai prielnice pentru desfășurarea jocului didactic, o atmosferă care să favorizeze în același timp și obținerea viitoarelor permormanțe ale preșcolarilor.

Prezentarea materialului

Orice joc didactic presupune material variat și în concordanță cu acele cerințe obligatoriide accesibilitate, simplitate, oralitate din punct de vedere a problemei illustrate, atractivitate, valoare artistică.

Materialul didactic poate fi prezentat ca și surpriză sau ca și material de lucru care nu atrage în mod expres atenția asupra lui dar în mod obligatoriu corespunzător temei jocului.

Se recomandă ca acesta să fie pus la dispoziția copiilor pentru a se putea familiariza cu el, iar uneori materialul didactic este folosit la reactualizarea unor cunoștințe înainte de începerea jocului.

La grupa mică, materialul este prezentat de către educatoare, urmând ca o data cu începerea grupei mijlocii acesta să fie intuit de preșcolarii care-l observă și enumeră chiar și unele attribute ale acestuia. Este recomandat ca materialul didactic folosit în cadrul jocului didactic să fie adus de un personaj symbolic ( fantastic, de poveste, etc.- interpretat de un copil sau sub forma unei jucării ) iar momentul în care copiii primesc materialul este ales în funcție de tipul jocului – la început sau la sfârșitul jocului.

Anunțarea temei și a scopului

Anunțarea temei și a scopului se face simplu și concis.

Denumirea jocului are rolul de a sintetiza esența acestuia și se constituie un laitmotiv pe întreaga durată de desfășurare a acțiunii.

Explicarea și demonstrarea jocului

Are un rol hotărâtor pentru buna desfășurare a jocului.În cadrul acestei etape educatoarea :

Îi ajută pe copii să înțeleagă sarcinile ce le revin

Precizează regulile jocului, asigurându-se de înțelegerea și reținerea lor

Precizea-ză conținutul jocului și principalele momente

Face precizări concrete privind materialul didactic și momentul folosirii lui

Stabilește modalități de complexifixare treptată și dozare a efortului fizic și intelectual al preșcolarilor

Distribuie roluri și responsabilități

La 3-4 ani metodele predominante în această etapă sunt explicația și demonstrația, educatoarea arătând astfel cum decurge jocul ș ice reguli trebuiesc respectate.

La 5- 6 ani educatoarea allege o cale deductive, explicând și demonstrând partial jocul sau doar acele aspect mai dificile.Pentru o mai bună captarea a preșcolarilor , în această etapă este recomandat ca educatoarea să implice direct în demonstrația jocului 1-2 copii.

De exemplu- Joc didactic “ Cuvinte certate” –

“ Eu spun frumos . Găsește-mi cuvântul certat cu acesta “

Executarea jocului de probă

Fixarea regulilor se realizează prin executarea jocului de probă în urma căruia educatoarea constată dacă preșcolarii au reținut succesiunea acțiunilor și și-au însușit regulile.

În funcție de reușita acestei probe , ea face recomandări și corectează greșelile întâlnite.La grupa mica, educatoarea conduce jocul de probă iar la grupa mare rolul poate fi transferat unui copil ce poate devein conducător.

Executarea jocului de către copii

Reprezintă momentul de participare efectivă a preșcolarilor la cele propuse prin jocul didactic.Rolul educatoarei în cadrul acestei etape vizează :

Menține atmosfera de joc prin aplauze, competiții ;

Antrenează toți copiii în cadrul jocului ;

Încurajează modul correct de colaborare între preșcolari ;

Stimulează jocul în momente de monotonie ;

Urmărește respectarea regulilor și rezolvarea sarcinilor didactice ;

Stimulează spiritual de independent al preșcolarilor.

Deosebit de important în această etapă este ca educatoarea să stimuleze copiii timizi, dându-le sarcini attractive în joc.De exemplu :

joc didactic Roata anotimpurilor – să mânuiască materialul didactic necesar;

Joc didactic Așează-mă la locul meu – să așeze jucăriile la locul potrivit.

Pentru a obține rezultate dorite în urma desfășurării jocului este necesar ca ritmul și intensitatea acestuia să crească treptat.

În cazul în care educatoarea participă efectiv ca jucător este necesar să urmărească o imparțialitate, pentru a deține controlul deplin al situației, asigurând astfel o atmosferă de siguranță emoțională atât de necesară copiilor.

Complicarea jocului

Se realizează după ce toti copiii au efectuat sarcinile din jocul propiu-zis și presupune uneori introducerea unor elemente noi, sarcini mai complexe, materiale suplimentare sau reguli noi.

La grupa mare se pot crea situații problemă deosebit de apreciate de preșcolari.Un joc didactic poate să aibă una sau chiar două variante de complicare a jocului, urmând ca în funcție de modalitatea de desfășurare a jocului educatoarea să aleagă una din cele două variante sau chiar pe amandouă.

Încheierea jocului

Presupune o analiză a rezultatelor jocului, stabilirea câștigătorilor evidențierea copiilor cu progrese vizibile. Pentru o consolidare a jocului desfășurat se va repeta titlul jocului și scopul urmărit. Educatoarea nu va realiza o finalizare bruscă a jocului ci va utiliza procedee attractive precum :

Joc liber cu jucările folosite ;

Mișcări imitative cu jucării sau fără jucării ;

Reproducerea unor onomatopee ;

Îndeplinirea acțiunii finale , consecință firească a acțiunii jocului ( de ex. Închiderea magazinului la jocul didactic “ De-a magazinul “ sau plecarea păpușilor la plimbare în cadrul jocului didactic “ Să îmbrăcăm păpușa “ );

Folosirea unei ghicitori sau a unei poezii adecvate în cazul în care acest procedeu n-a fost utilizat în introducere .

Încheierea jocului trebuie să dea satisfacție tuturor copiiilor, aceștia fiind apreciați și recompensați. În plan professional, educatoarea va face o evaluare riguroasă a reușitei jocului din perspectiva didactică integrand ulterior noile achiziții ale copiilor în context noi și variate.

În grădiniță se pot realiza și jocuri didactice interdisciplinare, în care se îmbină sarcini didactice din mai multe domenii de cunoaștere .Ele au aceeași structură și respectă aceleași condiții de realizare ca în jocuș didactic dintr-un singur domeniu de activitate. Condiția realizării unor astfel de jocuri o reprezintă resctructurarea cunoștințelor din mai multe domenii, aplicarea informațiilor interdisciplinare în acțiuni utilitare, în generalizări și abstractizări, transferal cunoștințelor dintr-un domeniu în altul.

Clasificarea jocurilor didactice specifice învățământului preșcolar

Clasificarea jocurilor didactice se poate face după cum urmează :

După conținut

Jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător

Jocuri didactice pentru educarea limbajului ( aspect fonetice, lexical – semantice, gramaticale )

Jocuri didactice matematice ( vizează capacitatea de formare a unor mulțimi, consolidarea și verificarea numerației, formarea abilităților pentru elaborarea judecăților de valoare prin jocurile logico – matematice )

Jocuri didactice pentru însuțirea normelor de comportare civilizată

Jocuri didactice pentru însuțirea unor norme de circulație rutieră

După prezența sau absența materialului didactic

Jocuri didactice orale

Jocuri didactice cu material ajutător

Cu material didactic ( jucării, jetoane, cuburi, etc. )

Cu material ajutător ( diferite obiecte și jucării cu rol auxiliar )

Cu material support ( imagini, diafilme, diapozitive, etc. )

După scopul urmărit

Jocuri senzoriale ( pentru dezvoltarea sensibilității vizuale )

Pentru dezvoltarea sensibilității auditive

Pentru dezvoltarea sensibilității tactile și kinestezice

Pentru dezvoltarea sensibilității gustative- olfactive

Jocuri intelectuale ( de stimulare a comunicării orale )

Jocuri de exersare a pronunției corecte

Jocuri de atenție și orientare spațială

Jocuri de analiza și sinteză mentală

Jocuri de realizare a comparației mentale

Jocuri de realizare a abstractizării și generalizării

Jocuri pentru dezvoltarea perspicacității

Jocuri pentru dezvoltarea imaginației

Jocuri pentru dezvoltarea proceselor de inhibiție voluntară și a autocontrolului

4.Capitolul IV – Evaluarea prin intermediul jocului didactic în învățământul preșcolar

4.1. Specificul învățământului preșcolar

4.1.1. Structurarea pe grupe de vârstă

Grădinița reprezintă instituția de învățământ preșcolar , destinată copiilor cu vârste între 3- 6 ani.Originile grădiniței de copii se găsesc în operele lui Pestalozzi, dar adevăratul initiator a fost Friederich Froebel, care le-a și dat denumirea de “ Kindergarden ”( 1837 ) și a conceput jocuri și materiale didactice specifice.

Perioada preșcolară este considerate a fi vârsta de aur a copilăriei, deoarece reprezintă vârsta unor achiziții psihocomportamentalefundamentale ce vor influența în mare măsură nivelul de adaptare și de integrare a copilului în fazele următoare ale evoluției și dezvoltării lui.

În această etapă a descoperirii este așadar deosebit de important mediul educational unde preșcolarul își va începe primele activităși educative.

Pentru a venii în beneficiul copilului, învățământul preșcolar este structurat conform Legii Educației Naționale pe 3 grupe de vârstă

Grupa mica – 3 / 4 ani

Grupa mijlocie – 4 / 5 ani

Grupa mare – 5 / 6 ani

Mărimea grupei este deosebit de importantă. Unii pedagogi consideră că 25 de copii este un număr maxim, iar în clasele cu peste 25 de copii ar trebui să fie prezenți 2 adulți.Cu toate aceste realitatea este îngrijorătoare, existând grupa ce funcționează cu peste 35 de copii și având ca și coordinator un singur adult.

Vârsta de 3 – 4 ani , specifică grupei mici, este perioada în care curiozitatea copiilor pătrunde dincolo de lumea percepută în mod direct de către aceștia, ea devenind principalul impuls al copiilor în lărgirea cunoașterii și înțelegerii. Acestă perioadă a gândirii intuitive, a stadiului preoperator este deasemenea o perioadă în care totul se interiorizează sub formă de imagini representative, experiențe mintale.

Aproximativ 50% din dezvoltarea inteligenței se produce până la vârsta de 4 ani , copilul la această vârstă gândind mai ales cu ochii, urechile și mâinile.El vine în contact cu o lume nouă, un alt stil de activitate decât cel de acasă, de multe ori împotrivindu-se chiar acțiunii educative.

Caracteristicile preșcolarului mic sunt fragilitatea fizică, mersul nesigur, oboseala, limbaj puțin dezvoltat, egocentrism și uneori , mai ales la început, neîncredere în mediul grădiniței.

Trecând mai departe în grupa mijlocie, preșcolarul de 4 -5 ani prezintă o gândire limitată în cadrul datelor percepției. Lipsa de preocupare de a pune în legătură datele perceptive se observă și în producțiile grafice ale copiilor.

În această perioadă gândirea copiilor este practică, concretă față de problemele care I se dau spre rezolvare.Treptat copiii vor realiza analize și sinteze mai complexe, efectuate pe plan mental, bazându-se pe experiența anterioară.La această vârstă, nivelul de generalizare și abstractizare ridicat, permite însușirea unor noțiuni matematice cu toate că acestea vor avea o sferă și un conținut instabil.

Copilul de 4 – 5 ani este mai sensibil la evenimentele din jurul lui și este capabil să facă aprecieri față de comportamentul altora.Se observă de asemenea o evoluție a personalității în direcția dobândirii unei anumite conștiințe de sine.

În ultima grupă din nivelul preșcolar , copiolul de 5 – 6 ani este caracterizat printr-o serie de acumulări considerabile în plan intellectual. În grupa mare educatoarea va conduce copilul spre crearea unui orizont de cunoaștere larg, la care să contribuie atât percepția, reprezentarea sau senzația.

Gândirea preșcolarului este cvasiconceptuală, adică operează cu o serie de cunoștințe care nu sunt nici noțiuni individualizate dar nici noțiuni generale. Deși are character intuitive, gândirea rămâne legată de imagine și demersurile individuale. Definitoriu pentru ea la această vârstă o reprezintă organizarea structurilor operative ale gândirii, apariția noțiunilor empirice.

Totodată, în această perioadă, “ micul adult “ realizează progrese și achiziții pe patru planuri:

în planul comportamentului intelectual

rezolvă problem simple de gandire

în desenele lui apare atenția pentru detalii

simțul timpului și al duratei sunt mai dezvoltate

în planul comportamentului motric

se dezvoltă coordonarea motricității fine

atitudine posturală naturală și grațioasă

în planul comportamentului expresiv, al limbajului

răspunde mai précis și la obiect la întrebările adresate

folosește corect prepozițiile și conjuncțiile

prezintă un dialog susținut în cadrul jocurilor

este mai conștient de diferențele culturale sau sexuale

manifestă seriozitate, simț al răspunderii, răbdare, încredere, siguranță

4.1.2. Sala de grupă – casa copilăriei

Sala de grupă unde sunt primiți preșcolarii , locul unde își desfășoară principala activitate, jocul, trebuie să fie bine gândită și amenajată. Ea trebuie să-i inspire micului preșcolar încredere, să fie un loc unde copiii se inspiră, învață, se simt în siguranță, un loc care le vorbește tuturor, copii și adulti, despre ce se-ntâmplă la grădiniță.

Cele 6 centre de interes obligatorii – Bibliotecă, Științe, Artă, Joc de rol, Nisip și apă, Costrucții – nu sunt propuse întâmplător. Rolul lor este acela de a da posibilitatea copiilor să experimenteze , pentru a forma atitudini și comportamente, deprinderi și obișnuințe specifice comunicării, colaborării și cooperării, rezolvării de probleme, manipulării și în cele din urmă dobândirii de cunoștințe.

Pentru aceasta este necesar crearea în sala de grupă a unui mediu interactiv, cu materiale variate ( din natură, confecționate, procurate ) pe care copiii îl modelează pe parcurgerea atingerii obiectivelor planificate, regândind și valorizând tot ce stă la dispoziția lor.

Uneori, lipsa spațiului standard necesar amenajării și funcționării grupelor de preșcolari ține de condițiile și posibilitățile locale dar determină și cadrul didactic să efectueze acele demersuri necesare pentru asigurarea lor :

antrenarea preșcolarilor și chiar a părinților în amenajarea sau reamenajarea unui centru de activitate de la o săptămână la alta

amenajarea centrelor de interes astfel încât acestea să fie multifuncționale

delimitarea și etichetarea centrelor și a materialelor

Deasemenea educatoarea trebuie să asigure calitatea materialelor existente pentru a corespunde exigențelor actuale ale învățământului preșcolar astfel :

selectează materiale utile din natură utile diferitelor tipuri de activități

confecționează sistematic materiale sau le procură din diferite surse

antrenează copiii în creare sau confecționare

coptează copiii sau alți factori în crearea acelor resurse de care copiii au neapărată nevoie

În afara celor 6 centre de interes, unde copiii își găsesc materialele necesare pentru joc și învățare implicit, fiecare grupă trebuie să conțină diferite instrumente de lucru cum ar fii : panoul cu ÎD, tabelul evenimentelor, tabelul responsabilităților, jurnalul grupei, etc.- acestea diferind în funcție de nivelul grupei.

Abundența de materiale și calitatea dotărilor nu duce obligatoriu la un spațiu frumos și plăcut ci modul în care cadrul didactic reușește să se abțină în a expune tot materialul existent, modul în care reușește să armonizeze abundența cu simplitatea, frumosul cu utilul, decorând spațiu din grupă, realizând o simfonie perfectă între toate obiectele existente , între plante, culori, mirosri, ca părți component ale aceluiaș întreg.

În concluzie , sala de grupă unde copiii învață jucându-se trebuie să se caracterizeze prin următoarele attribute : curățenie, utilitate, interactivitate, estetică, flezibilitate, adecvare la sarcini, confortabilitate și nu în ultimul rând valoare.

4.2. Evaluarea cunoștințelor copiilor prin joc didactic din perspectiva temelor anuale de învățare

4.2.1. Temele anuale de învățare

Noul curriculum pentru învățământul preșcolar din 2008 prevede funcționarea acestuia bazându-se pe 6 teme anuale de învățare.

Rolul acestor teme este acela de a acoperi conținuturile care pot fi abordate cu copilul preșcolar într-un an de studiu, ținând cont atât de interesele și particularitățile copilului preșcolar cât și de posibilitățile cadrului didactic de a le aborda.

Într-o descriere a lor pe scurt acestea ar putea fi prezentate astfel :

“ Cum, când și de ce se-ntâmplă ? “

Urmărește prin tematica abordată o explorare a lumii fizice și materiale, a universului apropiat sau îndepărtat, a relației cauză – effect, a fenomenelor natural și a celor produse de om, a anotimpurilor, a domeniului știință și tehnologiei

“ Cine sunt / suntem ? “

Prezintă o explorare a naturii umane a convingerilor și valorilor noastre, a corpului uman, a stării de sănătate proprii și a familiilor noastre, a prietenilor, comunităților și culturilor cu care venim în contact ( materială, fizică, sufletască, culturală și spiritual ), a drepturilor și a responsabilităților

“ Cum este, a fost și va fi pe pământ ? ”

Preșcolarii pot realiza prin intermediul acestei teme o explorare a Sistemului Solar, a evoluției vieții pe Pământ, cu identificarea factorilor care întrețin viața, a problemelor lumii contemporane – poluare, încălzirea globală, suprapopulare, etc.Deasemenea se realizează și o explorare a orientării noastre în spațiu și timp, a istoriilor noastre personale, a istoriei și geografiei din perspectivă locală și globală, a căminelor și călătoriilor noastre, a descoperirilor, explorărilor, a contribușiei indivizilor și a civilizațiilor la evoluția în timp și spațiu

“ Cine și cum planifică, organizează o activitate ? ”

Presupune o explorare a modalităților în care comunitatea / individual își planifică și organizează activitățile, precum și a universului produselor muncii și, implicit, a drumului pe care acestea îl parcurg.Se realizează prin această temă și o incursiune în lumea sistemelor și a comunităților umane, a fenomenelor de utilizare / neutilizare forței de muncă și a impactului acestora asupra evoluției comunităților umane, în contextual formării unor capacitate antreprenoriale

“ Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim ? ”

Urmărește o explorare a felurilor în care descoperim și ne exprimâm ideile, sentimentele, convingerile și valorile, îndeosebi prin limbaj și prin arte, o incursiune în lumea patrimoniului cultural național și universal.

“ Ce și cum vreau să fiu ? “

Are ca scop o explorare a drepturilor și a responsabilităților noastre, a gândurilor și năzuințelor noastre de dezvoltare personală, o incursiune în universul muncii, a naturii și a valorii sociale a acesteia, o incusiune în lumea meseriilor, a activității umane în general în vederea descoperirii aptitudinilor și abilităților proprii, a propiei valori și a încurajării stimei de sine.

În abordarea celor 6 teme anuale de învățare, educatoarea trebuie să mai țină cont de următoarele aspect :

La nivelul 3 – 5 ani se pot parcurge și mai puțin de 6 teme anuale, respective cel puțin 4

Temele anuale nu se parcurg în ordinea data de așezarea lor în curriculum, decât dacă ea corespunde cu interesele și nevoile copiiilor din grupă

Se pot planifica și teme trassemestriale

Numărul minim de proiecte abordate cu copiii este de 4 și numărul maxim este de 7

4.2.2. Jocuri didactice pentru evaluare specifice celor 6 teme anuale de învățare

Tema anuală de învățare “ Cine sunt / suntem ? “

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ Corpul omenesc ”

Scop : Verificarea cunoștințelor preșcolarilor despre corpul omenesc ( părți component, acțiuni, simțuri )

Sarcină didactică :

Precizarea părților component ale corpului omenesc și rolul simțurilor în perceperea vieții înconjurătoare

Indicarea unor părți ale corpului în funcție de îndrumările educatoare

Regulile jocului : Copiii vor complete o siluetă de corp omenesc cu elementele primate la începutul jocului. Răspunsurile corecte sunt aplaudate , iar cele greșite sunt corectate de către colegi.

Material didactic : imagini cu părți representative ale corpului uman, , siluetă cu corpul uman

Elemente de joc : aplauze, mișcare, mânuirea materialelor

Desfășurarea jocului : Imagini cu elemente separate ale corpului uman sunt așezate pe o masă în fața grupei alături de o siluetă a corpului omenesc. Pe rând, copiii vor atașa elementele date la locul potrivit pe siluetă motivând acțiunea – gura pe partea de jos a feței, brațele lateral, ochii sub sprâncene, etc. Răspunsurile vor fi aplaudate. Educatoarea numește apoi o acțiune și cere copiiilor să spună ce parte a corpuluimo efectuează sau ce simț ne ajută să o constatâm.De ex. Cine ne ajută să luăm o cană?, etc

Complicarea jocului : Copiii vor fi așezați pe covor în semicerc. Educatoarea se va așeza în fața lor și va denumi părți ale corpului.La semnalul ei copiii trevuie să arate ce parte a corpului denumește ea. Copiii trebuie să fie atenți , căci educatoarea va încerca să-I încurajeze numind o parte în timp ce va arăta altceva.De exemplu va spune copiilor să arate urechile în timp ce ea va arăta buzele.

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ Săculețul fermecat “

Scop : Verificarea și consolidarea cunoștințelor copiiilor legate de obiectele de uz personal

Sarcină didactică :

Recunoșterea prin pipăire a obiectelor de uz personal

Completarea planșei cu obiecte de uz personal folosite într-un anumit moment al zilei

Regulile jocului :Copilul care allege din săculeț obiectul de uz personal mimează și modul de folosire. ……….

Material didactic : săculeț de pânză, perie de păr, de haine, pieptene, periuță de dinți, pasta de dinți, batistă, prosop, plicuri cu jetoane pe care sunt desenate obiecte de uz personal pentru fiecare copil

Elemente de joc : surpriza, mimarea acțiunii a diferitelor obiecte, aplauze

Desfășurarea jocului : În fața copiilor, pe o masă se află un săculeț cu diferite obiecte de uz personal. Pe rând , câte un copil vine și-și allege din săculeț câte un obiect și, fără să-l scoată, doar prin pipăit, îl denumește. Ceilalți copii caută în plicul pe care fiecare copil îl are pe masă jetonul care reprezintă obiectul respective. La grupa mare, în timp ce ei caută jetonul, copilul care a ales obiectul specifică materialul din care acesta este confecționat. După ce au găsit jetonul căutat copiii mimează și modul de folosire.

Complicarea jocului :

Varianta I – Educatoarea sau un copil mimează o acțiune legată de folosirea unui obiect de uz personal, iar un copil vine și caută în săculeț, prin pipăit, obiectul respective.Ceilalți copii caută în plicul primit jetonul cu același obiect, apoi verbalizează acțiunea.

Varianta II – Copiii primesc o planșă pe care se află desenat unul din obiectele de toaletă folosit dimineața.Ei trebuie să deseneze și alte obiecte de toaletă pe care le folosesc în acel moment al zilei.

Tema anuală de învățare “ Cum, când și de ce se-ntâmplă ? “

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ Roata toamnei ”

Scop : Verificarea cunoștințelor copiilor despre legume și fructele de toamnă

Sarcină didactică :

Recunoașterea unor fructe și legume specifice toamnei

Specificarea caracteristicilor principale ale unor fructe și legume de toamnă

Regulile jocului : Copiii învârtesc roata și alcătuiesc propoziții dezvoltate răspunzând la întrebarea Ce ne-a adus toamna?.Este recompensat copilul care dă cel mai complex răspuns. Copiii care nu reușesc să găsească imaginea corectă sunt ajutați de către colegi.

Material didactic : roata toamnei, jetoane cu fruxcte și legume de toamnă

Elemente de joc : Surpriza, aplauze, mânuirea materialului, mișcarea

Desfășurarea jocului : Educatoarea prezintă copiilor o roată pe care sunt imagini cu fructe și legume. Roata este învârtită și când se oprește la o imagine educatoarea intreabă Ce ne-a adus toamna? Iar copilul solicitat denumește imaginea ( fructul sau legume ) și stabilește categoria din care face parte ( de ex. Toamna ne-a adus un morcov. Morcovul este o legume ).La cerința educatoarei Căutați și voi aceeași imagine, copiii aleg jetonul ce reprezintă morcovul. Un alt copil va descrie correct și coherent legume sau fructul respectiv.

Complicarea jocului : Educatoarea spune ghicitori despre fructe sau legume.Copiii care ghicesc răspunsul aleg imaginea corespunzătoare și ridică jetonul sus. Copilul care găsește primul imaginea este recompensat.

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ Să protejăm natura ”

Scop : Verificarea cunoștințelor copiilor în legătură cu normele de comprtare specifice asigurării sănătății și protejării naturii

Sarcină didactică :

Identificarea și gruparea imaginilor în funcție de urmările acestora asupra mediului ( protejarea sau distrugerea lui )

Alegerea unor cuvinte cu sens opus și utilizarea lor corect în propoziții

Regulile jocului : Copiii vor selecta și vor grupa imaginile în funcție de sarcina pe care o are fiecare grupă. La cererea educatoarei vor găși cuvinte cu sens opus ce vor exemplifica modalități diferite de acțiune asupra mediului

Material didactic : panou alb, panou gri, imagini cu diferite acțiuni pro și contra protejării mediului

Elemente de joc : mișcarea, mânuirea materialelor, aplauze, surpriza

Desfășurarea jocului : Grupa va fi împărțită în două subgrupe, fiecare primind câte un set de imagini pe care trebuie să le așeze pe panou după următoarele criterii :

Pe panoul alb se așează imaginile care reprezintă acțiuni de îngrijire a mediului ( sădirea pomilor, adunarea și aruncarea gunoaielor în locuri special amenajate, etc.)

Pe panoul gri se așează imagini care reprezintă acțiuni de deteriorare a mediuloui ( tăierea copacilor, foc în pădure, aruncarea gunoaielor pe joc, etc. )

După ce fiecare echipă așează imaginile se verifică cu întrega grupă dacă au fost așezate correct. Câștigă grupa care nu a făcut nici o greșeală.

Complicarea jocului : Educatoarea va spune un cuvânt iar copiii vor găsi opusul lui ( antonimul ) și vor formula propoziții cu cele două antonime.Cuvintele alese trebuie să corespundă temei jocului și să pună pe copii în situația de a conștientiza cele două modalități diferite de acțiune asupra mediului ( curat – murder, poluat – nepoluat, bun – rău , etc. )

Tema anuală de învățare “ Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim ? “

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ Recunoaște personajul ”

Scop : Verificarea cunoștințelor copiilor despre personajele din poveștile cunoscute

Sarcină didactică : Recunoașterea personajelor din poveștile cunoscuteși plasarea lor în cadrul de poveste corespunzător

Regulile jocului : La cererea unei păpuși – marionetă copiii vor allege un personaj din poveste, îi vor spune numele și îl vor asocial cadrului potrivit. Copiii ascultă la CD-player replica unui personaj cunoscut, îl recunosc și-l denumesc.

Material didactic : siluete, cadru de poveste, păpușă – marionetă, CD – player

Elemente de joc : mișcarea personajelor, păpușa – marionetă, ghicirea

Desfășurarea jocului : Păpușa – marionetă adduce copiii în lumea poveștilor și-I invită să aleagă o siluetă a unui personaj prin versurile – “ Hai, te rog, poftește / Personajul îl alege / În poveste-l potrivește “ .După ce aleg silueta și spun despre ce personaj este vorba copiii îl așează pe acesta în cadrul de poveste potrivit.Preșcolarii vor trebui apoi să de-a replici scurte din poveștile din care fac parte personajele.

Complicarea jocului :

Varianta I – Copiii vor asculta la CD – player replica unui personaj dintr-o poveste și va trebui să recunoască personajul după replica spusă.

Varianta II – Educatoarea schimbă siluetele așezate de copii în cadrele de poveste date și le cere să identifice schimbările făcute dar și să justifice dacă schimbarea respective este posibilă.

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ Ce crezi că face? ”

Scop : Verificarea capacității preșcolarilor de a recunoaște semnele exterioare ale diferitelor emoții

Sarcină didactică :

Recunoașterea stărrilor sufletești de pe chipurile desenate sau acțiunile sugerate prin poziția corpului unor siluete

Realizarea unor tablouri în care să se integreze corespunzător un element dat de educatoare

Regulile jocului : Copiii precizează stările suflețești sau acțiunile personajelor prezentate.Lucrările cele mai bine realizate vor fi expuse în sala de grupă.

Material didactic : Chipuri de copii ce sugerează diferite emoții ( râs, plans, mirare, teamă, etc. ) siluete de copii sugerând acțiuni ( mers, alergare, joc cu mingea, etc. ), coli de desen pe care apar 1 – 2 elemente desenate ( lipite de educatoare ) – un ghiveci cu flori, un cățel, un copac, un creion, carioca, un panou pentru afișaj

Elemente de joc :

Desfășurarea jocului : În fața copiilor, pe un panou, se așează pe rând , imagini cu copii a căror mimică sugerează diferite stări sufletești. Educatoarea îi întreabă pe copii “ Ce crezi că face? “ . Copiii denumesc starea sufletească , apoi o mimează cu toții. Educatoarea îi stimulează pe copii să descopere ce ar putea determina apariția acestei stări.( de ex. Copilul râde. El este bucuros pentru că a primit jucăria care și-o dorea de mult ).Educatoarea va căuta să stimuleze imaginția copiilor pentru a creea noi povești, cât mai bogate în conținut. Sunt prezentate apoi siluete de copii ce sugerează efectuarea unor acțiuni. Copiii deduc din poziția corpului ce acțiune se desfășoară și o exprimă în propoziții, răspunzând la aceeași întrebare.

Complicarea jocului : Copiii primesc câte o foaie de desen pe care apare un singur element ( o vază, un copac, etc ) și vor trebui să alcătuiască o compoziție din imaginative în care să integreze și elemental existent.

Tema anuală de învățare “ Ce și cum vreau să fiu ? “

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ Ce știm despre meserii ? ”

Scop : Verificarea și consolidarea cunoștințelor copiiilor despre meserii. Activizarea vocabularului copiilor cu verbe ce reprezintă acțiuni specifice diferitelor meserii.

Sarcină didactică :

Recunoașterea meseriilor și asocierea meseriei cu imagini ce reprezintă unelte necesare desfășurării ei

Găsirea a cât mai multe cuvinte ce arată acțiunile specifice unei meserii și numirea produselor rezultate din aceste meserii

Regulile jocului : Copiii ascultă ghicitoarea și copilul indicat de educatoare denumește meseria despre care este vorba și așază pe panou imaginea – simbol. Alt copil alege imaginile ce reprezintă uneltele necesare și enumeră cât mai multe acțiuni ce se pot executa în meseria respectivă.

Material didactic : Jetoane ce reprezintă diferite meserii și imagini cu uneltele corespunzătoare, un panou pentru afișarea lor

Elemente de joc :

Desfășurarea jocului : Pe baza elementelor din ghicitoare copiii deduc numele meseriei apoi așează pe panou imaginea – symbol. În dreptul imaginii vor fi așezate uneltele corespunzătoare. Li se cere apoi copiilor să denumească apoi un produs rezultat ( pâine, rochie, etc ) iar apoi să spună numele persoanei care o realizează ( brutar, croitoreasă , etc. ).

Complicarea jocului : Copiii alcătuiesc propoziții privind diverse mesrii având ca support imaginile afișate pe panou, apoi vor mima acțiunile specific unor activități .

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ Cine a trimis scrisoarea ? ”

Scop : Verificarea cunoștințelor copiilor despre unelte, produse și unele profesiuni

Sarcină didactică :

Recunoșterea unor produse finite ale unor meserii

Identificarea uneltelor specifice diferitelor meserii

Regulile jocului : Copilul care primește scrisoarea de la poștaș trebuie să ghicească cine a trimis scrisoarea ghidându-se după produsele illustrate în scrisoare ce aparțin diferitelor meserii.Dacă copilul nu recunoaște cine a trimis scrisoarea , poștașul o dă altui copil.

Material didactic : plicuri cu imagini reprezentând diferite produse ale unor meserii precum și jetoane cu unelte specific acelor meserii

Elemente de joc : surpriza, ghicirea scrisorii, interpretarea rolului de poștaș.

Desfășurarea jocului : Copiii vor sta pe scăunele în semicerc. “ Poștașul “ apare la începutul activității și le spune copiilor că le-a adus niște scrisori. Scoate apoi din geantă o scrisoare, numește un copil căruia i-a fost adresată și i-o dă.Copilul respective desface plicul, scoate scrisoarea și “ citește “ ceea ce vede pe imagine. De ex. Eu am primit o rochiță.Scrisoarea mi-a trimis-o o croitoreasă .În continuare se citesc și celelalte scrisori aduse de poștaș.

Complicarea jocului :

Tema anuală de învățare “ Cine și cum planifică / organizează o activitate ? “

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ La cumpărături ? ”

Scop : Verificarea capacității de a măsura greutatea unor obiecte utilizându-se unități de greutate nestandardizate.

Sarcină didactică :

Măsurarea greutății unor obiecte utilizând unități nestandardizate

Exersarea unor deprinderi și atitudini adecvate normelor de comportare civilizată.

Regulile jocului : Fiecare grupă își va împărții sarcinile între membri grupului ei.Copiii au obligația de a se sprijinii, de a colabora în vederea unei cântăriri corecte. Cumpărătorii care intră în magazine, trebuie să utilizeze formule de politețe și vânzătorul le va răspunde la fel de politicos. Cumpărătorul plătește contravaloarea obiectului cu bani de jucărie.

Material didactic :

Elemente de joc :

Desfășurarea jocului : Grupa se împarte în grupe de 3 – 4 copii fiecare.Fiecărui grup I se repartizează o balantă improvizată și greutăți din cuburi mari și mici, precum și mai multe obiecte pe care trebuie să le cântărească . Copiii îșî vor împărții sarcinile unul va cântării, unul va înregistra într-un tabel greutatea obiectelor cântărite, ceilalți vor depozita marfa cântărită și etichetată. Înregistrarea se va face prin desen ( linii lungi sau scurte corespunzătoare numărului de cuburi mari su mici folosite la cântărirea obiectelor ). De ex. O cutie cântărește cât două cuburi mari deci copilul va înregistra două linii lungi sau cât 4 cuburi mici – 4 linii scurte .După cântărire , obiectele vor ajunge pe etajeră cu o etichetă pe care este scrisă greutatea.

Complicarea jocului : Preșcolarii se vor juca de-a magazinul. Doi dintre ei vor fi vânzători, ceilalți vor fi cumpărători.Educatoarea va urmării folosirea corectă a formulelor de adresare politicoasă dar și pe corectitudinea aprecierii greutății, a prețului corespunzător, pentru care se va plăti cu bani de jucărie.

Tema anuală de învățare “ Cum este, a fost și va fi pe pământ ? ”

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ Cetatea fermecată – cartea mare , veche ”

Scop : verificarea conoștințelor preșcolarilor despre povestirile istorice cunosccute și despre personalitățile istorice marcante pe baza reproducerii tabloului ilustrat

Sarcină didactică :

Regulile jocului : la apariția semnului particular al unui copil, deasupra porții cetățății, copilul respective vine în față și spune Cetate fermecată , deschide-te îndată . Apare imaginea pe care o recunoaște și se povestește tabloul.

Material didactic :

Elemente de joc : surpriza, aplauze, formula de joc

Desfășurarea jocului : se prezintă la început machete cetății lui Ștefan cel Mare , copiii o recunosc, o denumesc ca fiind o așezare omenească din vremuri străvechi, înconjurată de ziduri de apărare, după care educatoarea explică regulile jocului. La CD – player se aude tropotul cailor și sunetul goarnei. Deasupupra porții cetății apare un străjer care ridică o suliță cu fotografia unuia dintre copii.Acesta vine în fața cetății și spune cuvintele magice Cetate fermecată, deschide-te de-ndată. Vor apărea astfel pe rând imagini cu aspect din …………………….evidențiind personalități istorice precum…………………..Se evidențiază vitejia lor, dragostea de țară și pentru popor.Copiii vor descrie costumele specific eroilor.În redarea episodului vor fi folosiți mai mulți copii.

Complicarea jocului : Străjerul va prezenta pe imaginea de pe suliță un obiect specific fiecărei personalitate

Scop :

Sarcină didactică :

Regulile jocului :

Material didactic :

Elemente de joc :

Desfășurarea jocului :

Complicarea jocului :

4.3. Evaluarea cunoștințelor copiilor prin joc didactic din perspectiva proiectelor tematice

4.3.1. Noțiunea de proiect tematic

Noua abordare educațională, metoda proiectelor tematice , se distinge ca o metodă globală, cu un puternic character de interdisciplinaritate, menită să stimuleze și să dezvolte pe multiple planuri personalitatea în curs de formare a preșcolarului.

Această metodă schimbă radical viziunea actului didactic, deoarece din obiect al influențelor educaționale, copilul devine subiect, partener, initiator al procesului instructive – educative.

Concepția tradițională conform căreia preșcolarul trebuie să asculte, să retina, să respecte stilul autoritar al adultului, este înlocuită de un dialog educational, în care copilul are un rol active și participă la propia formare. Activitatea didactică se transformă într-un process de interrelaționare în cadrul căruia copilul își valorifică experiența personală și are posibilitatea de a-și manifesta dorința de cunoaștere, conform cu individualitatea și nivelul său de dezvoltare.

Totodată se schimbă și rolul educatoarei care

Analizează și folosește resursele materiale pe care le are, căutând mereu altele noi, atractive și eficiente

Planifică activitățile ținând cont de nevoile și interesele preșcolarilor

Amenajează spațiul educativ respectând tema proiectului thematic

Realizează o permanent comunicare cu preșcolarii și ceilalți parteneri educaționali referitoare la proiectul thematic aflat în desfășurare

Efectele positive ale derulării unui proiect thematic se văd și pe toate celelalte planuri ale actului educational. Părinții sunt astfel învățați să stimuleze și să sprijine interesul copiilor pentru cunoaștere și se implică active în cadrul activităților educaționale atingându-se astfel unul din obiectivele majore ale grădiniței – inserția grădiniței în comunitate precum și a comunității în grădiniță.

Valoarea pedagogică a metodei proiectelor tematice este data și de următoarele aspecte

Proiectul poate fi aplicat pentru orice categorie de vârstă

Activitățile izvorăsc din interesele și nevoile copiilor

Activitățile se bazează pe experiența și acțiunea concretă a copiilor

Învățarea se extinde până la limit ape care o stabilește copilul

Proiectele tematice asigură abordarea inter și transdisciplinară a conținuturilor

Valorifică aptitudini creatoare ale copiilor, îmbunătățind considerabil vocabularul acestora și dezvoltându-le comportamente positive

Prin activitățile propuse se realizează o interacțiune și o colaborare permanent între preșcolari

Produsele proiectului, planurile, schițele devin subiecte de conversație pe baza cărora se poate extinde învățarea

Proiectele permit atât evaluare procesului instructive educative cât și a produselor acestuia

Implică un număr mare de participant fapt ce duca la cunoașterea specificului grădiniței în comunitate

Duce la o colaborare strânsă între grădiniță și familie cu efecte benefice asupra sprijinirii preșcolarilor

4.3.2. Jocuri didactice pentru evaluare specific proiectelor tematice

Proiect tematic : Comoara din fructe și legume ( Anexa 1 )

1.Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ “

Scop :

Sarcină didactică :

Regulile jocului :

Material didactic :

Elemente de joc :

Desfășurarea jocului :

Complicarea jocului :

4.4. Evaluarea cunoștințelor copiilor prin joc didactic din perspectiva domeniilor experențiale

4.4.1. Specificul domeniilor experențiale

Domeniile experențiale sunt adevărate câmpuri integrate care transcend granițele dintre discipline și care, în contextual dat de prezentul curriculum se întâlnesc cu domeniile tradiționale de dezvoltare a copilului, respective domeniul psihomotric, domeniul limbajului, domeniul socio-emoțional, domeniul cognitive.

Curriculum pentru învățământul preșcolar din 2008 prevede existent a 5 domenii experențiale după cum urmează :

1.Domeniul experiential estetic și creativ acoperă abilitățile de a răspunde emotional la experiențe perceptive, sensibilitatea față de diferitele niveluri de manifestare a calității, aprecierea frumosului și a adecvării la scop sau utilizare.

Experiențele din cadrul lui presupun explorarea proceselor de a construe, compune, inventa.Copiii acumulează astfel cunoștințe și abilități ce le permit șă reacționeze într-o manieră personală la ceea ce văd, aud, ating, simt.Toate aceste experiențe pot fi găsite în orice component currculară dar mai ales în cadrul unor discipline ce solicit imaginația, emoția cum ar fi muzica, activități artistico-plastice, drama, euritmia, etc.

2.Domeniul experiential om și societate se axează pe studiul omului, a modului de viață al acestuia, relațiilor cu alți oameni, cu mediul social însă domeniul are și o extindere către context curriculare care privesc tehnologia, în sensul abordării capacităților umane de a controla evenimentele și de a ordona mediul.

În cadrul acestui domeniu preșcolarii pot manipula diverse materiale și execută lucrări ce țin de domeniul abilităților practice, constată proprietăți ale materialelor prin selecția acestora în funcție de caracteristicile lor ( culoare, textură, formă, etc.).Este important ca preșcolarii să înțeleagă faptul că situațiile prezente își au originile în trecut, să observe asemănări și deosebiri între evenimente, să-și imagineze viața în alte perioade istorice, să-și construiască chiar și imaginar propria viață, propiu viitor.Cu acest scop, în cadrul domeniului DOS ei vor fi antrenați în explorare activă a zonei sau a cartierului, din punct de vedere uman sau social.

În abordarea acestui domeniu se pornește și de la principiu că instituția școlară reprezintă un context favorabil pentru înșușirea principiilor și acțiunilor morale.Copiii vor înțelege mai ușor concepte precum libertatea, dreptatea, echitatea, bunătatea, adevărul, etc. și-și vor forma o conduit morală prin observarea și discutarea unor problem morale, exersarea lor în joc didactic sau liber.

3.Domeniul experiential Limbă și comunicare acoperă stăpânirea exprimării orale și scrise, ca și abilitatea de a înțelege comunicarea verbal și scrisă.

Situațiile de ascultare și exprimare în grup , favorizează la preșcolari vorbirea fluentă, cursivă, bazată pe încredere în exprimare precum și utilizarea de modalități de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu.Studierea operelor literare specific vârstei dezvoltă gândirea și limbajul, capacitatea de a înțelege situații interpersonale complexe precum și capacitatea de autoevaluare.

În cadrul acestui domeniu copilul va fi ajutat să învețe cuvinte care să-I permit să vorbească despre el însuși și despre mediul înconjurător, care să-I faciliteze relațiile sociale simple cu diverși vorbitori și care să-l ajute să participle oral la viața/ activitatea din grupă / comunitate.

4.Domeniul experiential Științe include atât abordarea domeniului mathematic pri abordarea experiențelor practice cât și înțelegerea naturii, ca fiind modificabilă de ființele umane cu care se află în interacțiune.

Preșcolarul este pus în contact în cadrul domeniului mathematic cu diferite jocuri didactice cu materiale sau sau jocuri prin simulare dezvoltându-și astfel concept cum ar fi volumul, masa, număr și implicându-se totodată în activități de clasificare, descriere cantitativă, etc. Dezvoltarea capacităților de raționament, inclusive rationament abstract, va fi încurajată în conexiune cu obiecte și activități familiar în sala de grupă sau la domiciliu preșcolarilor.

Domeniul Științe oferă totodată copilului posibilitatea de a explora și context ale unor alte componente curriculare , oriunde apar elemente cum ar fi generarea unor desene geometrice, scheme, estimarea unor costuri, planificarea unor activități, cuantificarea unor rezultate, etc.

În cadrul cunoașterii mediului prin activități ca observarea unor fiinte/ plante/ animale/ obiecte copiii selectează elemente semnificative din masa elementelor irelevante, generează ipoteze, generează alternative, concepe și realizează experimente etc.

Totodată în cadul acestui domeniu copiii sunt încurajați să facă experimente , să utilizeze în condiții de securitate diverse instrumente sau echipamente, să înregistreze și să comunice rezultatele observațiilor științifice făcute, să caute soluții, să sintetizeze concluzii valide.

5.Domeniul experiential Psihomotric acoperă coordonarea și controlul mișcărilor corporale, mobilitatea generală și rezistența fizică , abilitățile motorii și de manipulare de finite, ca și elementele de cunoaștereș legate mai ales de anatomia și fiziologia omului.

Activitățile din cadrul acestui domeniu presupun mișcare corporală, competiții între indivizi sau grupuri, având ca scop abilități psihomotorii dar și activități ce pot avea drept rezultat o mai bună suplețe, forță, rezistență sau ținută.

4.4.2. Jocuri didactice pentru evaluarea preșcolarilor în cadrul domeniurilor DLC, DS și DOS

Domeniul Limbă și comunicare

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ Cutia cu surprize “

Scop : Verificarea capacității copiilor de a folosi correct adjectival și de a face acordul acestuia cu substantivul

Sarcină didactică :

găsirea unor adjective potrivite cu substantivele date

realizarea acordului correct între substantive și adjectiv

Regulile jocului : Educatoarea numește copilul care trebuie să vina la Cutia cu surprize. Jetonul ales va fi dat și unui alt coleg pentru a adăugă alte însușiri potrivite ( adjective )

Material didactic : o cutie al cărei capac este prevăzut cu o deschizătură care să permit copiilor să ia din interiorul ei jetoanele, jetoane care reprezintă unul sau mai multe obiecte, ecusoane pentru recompensarea răspunsurilor corecte

Elemente de joc : aplauze, mânuirea materialelor, surpriza

Desfășurarea jocului : Copiii sunt așezați în semicerc.Educatoarea numește un copil care allege din Cutia cu surprize, aflată pe masa educatoarei, un jeton.La întrebarea Ce surpriză ai găsit în cutie ? , copilul trebuie să denumească imaginea de pe jeton și să precizeze o însușire a acestuia. ( de ex. Eu am găsit o minge roșie ). Copilul va putea apoi să cheme la el un coleg căruia îi va înmâna jetonul rugându-l să precizeze și el o însușire despre imaginea respectivă.

Complicarea jocului : Copiii sunt așezați în cerc. În mijloc va veni un copil care așază în dreptul altui coleg un steguleț și spune și un cuvânt ce denumește un obiect. ( substantive ). Cel care a primit stegulețul trebuie să adauge un adjective care să redea o caracteristică a substantivului dat.Dacă răspunde correct va trece în mijlocul cercului și jocul va continua.

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ Unde s-a oprit roata ?“

Scop : verificarea deprinderii de a formula propoziții în care să fie utilizat correct singularul și pluralul, stimularea spiritului de observație

Sarcină didactică : diferențierea și enunțarea corectă a substantivelor la singular și la plural contruind corect propoziția

Regulile jocului :copiii trebuie să recunoască imaginea la care s-a oprit roata și să indice correct dacă este a unui obiect sau a mai multor obiecte

Material didactic : un disc cu segmente pe care sunt desenate obiecte în grup sau într-un singur exemplar .Pe acest disc este fixat de un ax, un alt disc cu un segment lipsă.Prin învârtirea acestuia, se descoperă pe rând câte o singură imagine.Jocul presupune de asemenea existenta unor jetoane cu imagini de obiecte asemănătoare celor de pe disc.

Elemente de joc : surpriza, aplauze

Desfășurarea jocului : Copiii vor fi așezați pe scăunelele dispuse în semicerc.În timpul jocului se va acorda atenție formulării corecte de către preșcolari a propozițiilor “ Roata s-a oprit la măr “ , “ Roata s-a oprit la mere “ ( la scaun- la scaune, la păpușă – la păpuși, la masă – la mese, la pisică – la pisici , etc ). În funcție de nivelul de dezvoltare a grupei se poate cere copiilor să însoțească substantivele de adjectival care arată culoarea obiectului din imagine. ( de ex. “ Roata s-a oprit la mingea roșie” ).Copiii numiți vor alege de pe masă un jeton reprezentând un obiect sau mai multe obiecte după cum indică imaginea de pa disc.

Complicarea jocului : Copiii vor fi puși în situația de a allege imaginea opusă celei de pe disc. De exemplu , dacă imaginea conține un măr , copiii trebuie să aleagă imaginea cu mai multe mere și să formuleze o frază în care să fie incluse atât forma singularului cât și cea a pluralului.

Domeniul Știință ( Cunoașterea mediului )

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ Cine a venit la noi ? “

Scop : verificarea și sistematizarea cunoștințelor despre animalele cunoscute privind înfățișarea, hrana și foloasele pe care le aduc, formarea deprinderii de a descrie pe scurt înfățișarea unui animal folosind material intuitiv

Sarcină didactică :

Recunoașterea animalului după onomatopee

Denumirea și descrierea înfățișării acestuia

Indicarea hranei necesare animalului corespunzător și a unor foloase pe care le adduce omului

Regulile jocului : copilul va recunoaște animalul după onomatopee.Cel indicat de educatoare îl selectează din mulțimea de animale – jucării ( sau a imaginii lor ) și spune ce știe despre el. La întrebările educatoarei Ce mănâncă ? și Ce foloase adduce? Răspunde alt copil numit de ea.El allege jetonul care reprezintă hrana necesară animalului respectiv și jetonul din care se pot deduce unele foloase aduse de acel animal. Dă verbal precizările necesare și așează jetoanele în fața animalului respective ( sau a imaginii acestuia ).

Material didactic : animale- jucării sau mulaje ( câine, pisică, vacă, iepure, găină, cocoș , etc.), jetoane reprezentând hrana fiecărui animal, jetoane reprezentând foloasele aduse de ele, medalioane reprezentând animale, hrana lor și foloasele pe care le aduc.

Elemente de joc : surpriza, aplauze, mânuirea materialului

Desfășurarea jocului : Copiii ascultă onomatopeele fie imitate de educatoare, fie înegistrate pe CD- player, recunosc animalul, iar cel numit allege jucăria ( sau imaginea )corespunzătoare de pe masa educatoarei și o descrie. După descrierea acestuia un alt copil allege jetoanele reprezentând hrana specifică animalului respective și foloasele aduse de el, exprimă verbal ce conțin acestea și le așează în dreptul animalului – jucărie ( sau a imaginii lui ).Copiii vor imita la sfârșit sunetele scoase de animalul descries, eventual unele mișcări specifice ( săritura iepurașului, ciugulitul găinii, etc. ).

Complicarea jocului : Copiii primesc medalioane reprezentând unele imaginea a câte unui animal cunoscut, altele hrana ce o consumă și altele imagini referitoare la foloasele pe care le aduc. Cel care are imaginea unui animal va căuta copilul carer poartă medalionul cu imaginea alimentelor care constituie hrana sa și împreună pe cel ce poartă medalionul reprezentând foloasele pe care le aduc.

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ Ce putem face cu el ( ea )“

Scop : verificarea cunoștințelor despre alimentele de bază ( carne, lapte, făină, zahăr )și unele derivate sau produse obținute prin prepararea lor, obișnuirea copiiilor cu stabilirea legăturilor între natura și felul alimentelor precum și modul lor de folosire

Sarcină didactică : recunoașterea și denumirea alimentelor de bază , a unor derivate și a unor produse obținute prin diverse moduri de preparare a lor, diferențiindu-se după caracteristici.

Regulile jocului : copiii care au ilustrații cu imaginea unui derivat al unui aliment de bază sau cu produsele obținute prin prepararea unuia dintre alimentele de bază prezentat de educatoare , se deplasează la tablă și-l denumesc, îi precizează caracteristicile și-l așează lângă imaginea respectivă.

Material didactic : ilustrații mari reprezentând alimente de bază ca o sticlă de lapte, un sac cu făină, o pungă sau bucăți de zahăr, o bucată de carne; jetoane cu imaginea ale derivatelor acestora sau ale produselor obținute prin prepararea lor – iaurt, unt, brânză, cașcaval, frișcă, cafea cu lapte, pâine, cornuri, cozonac, covrigi, chiflă, bomboane, dulceață, prăjituri, cârnați, friptură, salam, șuncă, etc.

Elemente de joc : mânuirea materialelor, aplauze

Desfășurarea jocului : Copiii sunt așezați în semicerc. În fața lor se află ilustrații mari iar jetoanele se impart copiilor ( câte 3 de fiecare copil ).Educatoarea indică pe rând câte o ilustrată pe care este reprezentat un aliment de bază și pune întrebarea Ce putem face cu el ( ea ) ?.Copiii care au jetoane pe care sunt desenate derivate sau produse obținute din alimentul respective vin în față pe rând , le denumesc și le descriu indicând culoarea , forma, eventual gustul, mirosul, starea produsului ( lichid, solid ). Jocul continuă până la epuizarea ilustrațiilor cu alimentele de bază . Pierd copiii care rămân cu jetoane.

Complicarea jocului : Educatoarea stabilește un moment al zilei – de ex dimineața, apoi intervine cu întrebarea Ce mâncăm dimineața, la micul dejun ?.Copiii care au jetoane cu alimentele sau derivatele lor se deplasează la panou și le așează în dreptul simbolului dimineții ( o ceașcă sau o farfurioară ). Se enumeră diferite alimente sau preparate care se consumă dimineața. În același mod se procedează pentru masa de prânz ( symbol – o farfurie adâncă și întinsă ) , gustare ( symbol – o farfurie mica sau un șervețel ) , masa de seară ( symbol – o farfurie format mijlociu ) .

Domeniul Știință ( Matematică )

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ “

Scop :

Sarcină didactică :

Regulile jocului :

Material didactic :

Elemente de joc :

Desfășurarea jocului :

Complicarea jocului :

Scop :

Sarcină didactică :

Regulile jocului :

Material didactic :

Elemente de joc :

Desfășurarea jocului :

Complicarea jocului :

Domeniul Om și societate

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ Cine spune mai departe ? “

Scop : verificarea cunoștințelor preșcolarilor referitoare la normele de comportare civilizată în societate

Sarcină didactică :

Educarea grijii față de bunurile din casă ………

Precizarea unor reguli de circulație

Regulile jocului : copilul numit continua povestea începută de educatoare , în funcție de imagine ape care și-o allege

Material didactic :

pentru educatoare – 3 tablouri –unul cu imaginea unui robinet deschis din care curge apă, unul cu imaginea unei haine rupte și unul cu imaginea unui copil ce traversează strada fără să se asigure și o mașină care circulă,

pentru preșcolari – câte o imagine cu un telefon, un clește, un robinet închis, ac, ață, degetar, și un medic consultând

Elemente de joc : mânuirea materialelor, imitarea acțiunilor de repetare ( închiderea robinetului, cusutul hainelor, etc.)

Desfășurarea jocului : Educatoarea prezintă tabloul cu imaginea unui robinet din care curge apa și cere copiilor să spună ce s-a întâmplat.Copiii identifică acțiunea spunând că un copil a uitat apa deschisă. La întrebarea Ce va face acest copil?, educatoarea cere copiilor să caute pe masă jetoanele și , în funcție de imaginile de pee le să găsească soluția de rezolvare a acestei neatenții ( telefon, clește, sau robinet închis ). Copiii răspund întrebării adresate de educatoare susținând idei cum ar fi Copilul dă repede telefon mamei / Copilul închide rpbinetul / Copilul roagă un vecin să-I repare robinetul cu cleștele .Se continua în același mod și cu celelalte tablouri. De fiecare data se apelează la gândirea logică a preșcolarilor, la experiența lor de viață și la deprinderile dobândite anterior ( intuirea sau imitarea unor acțiuni – cusutul unui nasture, închiderea robinetului , etc. )

Complicarea jocului : Copiii primesc câte o fișă pe care sunt desenate două aspect din viața cotidiană – unul pozitiv și unul negative- cerându-se copiilor să bareze imaginea cu aspectul negative.

Joc didactic pentru evaluarea cunoștințelor preșcolarilor “ Să primim musafiri “

Scop : verificarea regulilor de comportare în timpul primirii unor musafiri, însușirea unor formule de politețe, educarea la copii a spiritului de ospitalitate și de sociabilitate.

Sarcină didactică : interpretarea corectă a rolului de musafir și de gazdă , elaborarea răspunsurilor adecvate rolului asumat ( musafir sau gazdă )

Regulile jocului : copiii – musafiri vin în vizită la familiile prietene aducând flori, gazdele îi vor primi pe musafiri cu multă placer și îi vor servi, atât gazdele cât și musafirii trebuie să se comporte frumos, să vorbească unii cu alții, să folosească cuvinte potrivite situației date.

Material didactic : câte un buchet de flori natural sau confecționate pentru copiii care vor interpreta rolul de musafiri, veselă pentru servitul biscuiților sau bomboanelor, șervețele, pahare cu apă , tăvi mici

Elemente de joc : mânuirea materialelor, surpriza

Desfășurarea jocului : Înainte de începerea jocului se vor aranja împreună cu copiii 2-3 mese pentru musafiri și gazed. Se vor pune la îndemână materialele necesare pentru servit. Grupa se va împărți în 4 – 6 subgrupuri formate din 3 – 4 copii Jumătate din ei vor fi gazde, iar cealaltă jumătate musafiri. Gazdele se vor așeza la mesele pregătite în fața grupei și vor aștepta musafirii. Subgrupamde musafiri care primește buchetul de flori din partea educatoarei pleacă în vizită.Își aleg gazdele după preferință.Copiii vor fi îndemnați să își reamintească impresii avute cu ocazia unor vizite sau să țină seama de câteva momente ( sunatul sau ciocănitul la ușă, salutul sau strângerea mâinii, oferirea florilor de către musafiri, adresarea mulțumirilor de către gazdă , poftirea musafirului să ia loc, discuții și informarea reciprocă cu privier la evenimentele recente, servirea musafirului, despărțirea musafirului de gazdă ). Această parte se poate prezenta sub forma unei dramatizări sau a unei simple discuții. Reușita jocului depinde de în mare măsură de alegerea a câte unui copil din ambele subgrupuri ( musafiri și gazde ) care să conducă dialogul.

Complicarea jocului : Fiecare grup va desfășura o vizită cu un anumit prilej ( ziua de naștere a unei gazde, vizitarea unui bolnav , etc – caz în care se va duce un dar potrivit iar dialogul va conține și aspect specific cazului ).

4.5. Evaluarea cunoștințelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice interdisciplinare

Jocul didactic interdisciplinar este o activitate în care se îmbină sarcini didactice din domenii de cunoaștere diferite, de obicei 2 -3 domenii, într-o structură complexă, axată pe învățare, în condiții agreabile, relaxante fără conștientizarea de către copii a efortului intelectual depus.

Cu ajutorul lui, activitatea didactică are un character dynamic și atrăgător, induce o stare de bucurie și ce previne monitonia și oboseala și întărește energiile intelectuale și fizice ale copiilor.

Abordarea interdisciplinară a conținuturilor pedagogice oferă copiilor posibilitatea de a-și aplica cunoștințele însuțite din diverse domenii, prin punerea în practică a propiilor initiative, prin asumarea de responsabilități – e responsabil de propiul comportament, cuvânt, atitudine – prin accelerarea abilităților de comunicare, descoperindu-și astfel capacitățile și limitele.

În funcție de condițiile concrete a fiecărei grupe de copii educatoarea poate utiliza o gamă variată de jocuri interdisciplinare ce vor duce cu certitudine la formarea unor deprinderi trainice, proprii învățării și implicit la un progress evident al proceselor psihice, al nivelului intellectual al preșcolarilor.

Jocurile interdisciplinare cât mai interesante, exercițiile a căror soluționare necesită mintea ageră a preșcolarilor, cheițele minune ale acestora, duce la dezvoltarea unui climat care generează curiozitate, dragoste pentru investigație , favorizând descătușarea tuturor forțelor intelectuale precum și motivația intrinsecă a copiilor.

E de la sine înțeles așadar ca atât timp cât activitatea predominantă a preșcolarilor este jocul, evaluarea cunoștințelor copiilor se va face tot prin aceeași modalitate specifică.

Voi prezenta în continuare câteva jocuri interdisciplinare specifice evaluarii preșcolarilor la toate cele trei grupe din cadrul unei instituții preșcolare.

Grupa mică – “ Ce ai scos din săculeț ? “

Domenii experențiale implicate – DLC și DȘ

Scop

Verificarea cunoștințelor preșcolarilor despre jucăriile din grupă precum și ……………………..

Sarcină didactică

Recunoașterea și denumirea corectă a unor jucării din sala de grupă

Gruparea jucăriilor în funcție de criteriul dat : formă sau mărime

Regulile jocului

Copilul numit de educatoare scoate din săculeț o singură jucărie. Copiii grupează jucăriile în funcție de criteriul precizat de educatoare și în locul stabilit. Pentru fiecare răspuns copiii sunt aplaudați.

Material didactic

Jucării, un săculeț, cercuri mari de diferite culori

Elemente de joc

Aplauze, recompense

Desfășurarea jocului

În prima parte copilul ales de educatoare răstoarnăun sac de jucării și cere colegilor să-și aleagă o jucărie.Educatoarea cere apoi ca jucăriile de același fel să fie grupate în spații bine delimitate ( în cercuri ). Se vor forma astfel grupa copiilor cu ursuleți, grupa copiilor cu mașinuțe, grupa copiilor cu păpuși. Educatoarea așează pe covor două cercuri de culori diferite : roșu și albastru și le cere copiilor să așeze jucăriile pe care le au în cele două cercuri în funcție de mărime :în cercul albastru jucăriile mari, iar în cercul roșu jucăriile mici

Complicarea jocului

Educatoarea cere copiilor să grupeze jucăriile în funcție de culoarea acestora în cercuri de aceeași culoare

Grupa mijlocie – Știi cum este correct?

Domenii experențiale – DOS ,DȘ și DLC

Scop

Verificarea cunoștințelor legate de cele trei medii de viață ( apă, aer, pământ ), protejarea acestora precum și a capacității acestora de a formula propoziții

……..

Sarcina didactică

Gruparea animalelor pe cele trei medii de viață

Înlăturarea din tablou a elementelor poluante pentru mediul de viață respective

Îngrijirea plantelor și peștisorilor de la centrul Științe

Material didactic

Trei tablouri reprezentând cele trei medii de viață –apă, aer, pământ

Siluete de animale, imagini reprezentând acțiuni realizate de copii, câte o bilă alba și una neagră pentru fiecare copil

Regulile jocului

Copiii vor grupa animalele în funcție de mediul de proveniența al acestora și vor identifica acele elemente nocive fiecăruia din cele trei medii de viață. Pentru a arăta o mai bună cunoaștere a modalitaților de protejare a medului copiii vor identifica din imaginile prezentate pe acelea care sunt benefice mediului prin ridicarea unei bile albe și vor ridica o bilă neagră pentru acele imagini care arată acțiuni nocive mediului

Elemente de joc

Apluze, mișcarea, mânuirea materialelor

Desfășurarea jocului

Copiii intuiesc cele trei tablouri afișate.Aleg apoi la cererea educatoarei câte un jetoncu un anumal , îl denumesc și-l așează pe panoul ce reprezintă mediul său de viață.După gruparea animalelor copiii vor trebui să identifice în tablouri acele elemente care pot dăuna naturii ( ex. În apă sunt aruncate sticle, în aer este fum, etc.).

Complicarea jocului

Educatoarea arată pe rând căte o imagine ce reprezintă o acțiune întreprinsă de om .Copiii precizează într-o propoziție acțiunea apoi stabilesc dacă ceea ce face copilul din imagine dăunează sau nu naturii. Dacă acțiunea este în favoarea naturii copiii ridică bila alba, dacă acțiunea dăunează naturii ridică bila neagră.În final se pot desfășura activități gospodărești la colțul naturii iar dacă timpul este frumos se poate iesii în curte unde copiii pot sădi flori, pot aduna hârtii, etc.

Grupa mare – “ Cine trebuie să plece ? “

Domenii experențiale implicate – DȘ și DLC

Scop

Verificarea cunoștințelor copiilor legate de basmele și poveștile învățate precum și consolidarea capacității acestora de a seseza însușirea comună unui grup de obiecte

Sarcina didactică

Recunoașterea personajelor din poveștile și basmele cunoscute și eliminarea celui care nu aparține poveștii numite

Constituirea unei categorii de obiecte și eliminarea obiectului care nu aparține acelei categorii

Material didactic

3- 5 tablouri cu personaje din povești și basme, plicuri numerotate cu mulțimi diferite, cifre în concentrul 1 – 7

Regulile jocului

La întrebarea Cine trebuie să plece?, copiii elimină personajul ce nu face parte din povestea prezentată.

Elemente de joc

Aplauze, mișcare , surpriză, mânuirea materialului

Desfășurarea jocului

Copiii descoperă pe rând câte un tablou pe care sunt așezate câteva personaje dintr-u basm.Pe fiecare tablou se regăsesc și personaje ce nu aparțin basmului respective.Copiii privesc tabloul, recunosc basmul și enumeră personajele acestuia. La întrebarea Cine trebuie să plece?, copiii elimină personajul care nu face parte din narațiune.

Complicarea jocului

Copiii vor fi împărțiți pe două grupe fiecare având pe masă între 7-10 plicuri numerotate cu jetoane grupate pe categorii ( fiecare echipă are aceleași seturi de jetoane ). Educatoarea va ridica o cifră iar copiii din fiecare echipă vor allege plicul cu numărul respective și vor scoate jetoanele pe masă. La întrebarea Cine trebuie să plece?, copiii vor elimina obiectul care nu aparține categoriei date, explicând de ce au procedat așa ( de ex. Jetoanele din plic reprezintă măr, pară, strugur, prună,etc. Este eliminate cartoful pentru că este o legume și nu un fruct )

ANEXA 1

Motto:

“Ne cheama toamna in vie

Sa-i ascultam viorile tarzii

Si sa ciocnim cupele pline

De-arome galbene, zglobii.

Din poala ei de aur si de-arama

Rostogoleste strugurii brumati

Si nuci, si pere-n galbena naframa

Si mere cu obrajii-mbujorati.”

( Toamna , Oltea Paraschiv)

Tema anuala : „ Când, cum și de ce se întâmplă? ”

Proiect tematic : „ Niciodată toamna , nu fu mai frumoasă …. „

Durata proiectului: 3 săptămâni

Grupa/Nivel de vârstă: mijlocie /Nivel I

Justificarea alegerei temei: interesul copiilor pentru aspectele specifice anotimpului toamna

Direcții de dezvoltare:

Subteme :

1. “ A venit asa deodata…”

2. “ Cosul aromat al toamnei ”

3. “ De la legume , vitamine ptr tine “

4.” Din gradini..ne privesc cu nostalgie”

5.” Ce ne povesteste toamna ”

ALEGEREA SUBIECTULUI

Am așezat la centrul tematic frunze ruginii, crengi uscate, flori, fructe si legume de toamnă. I-am lăsat pe copii să se apropie, să observe și să comenteze între ei. M-am apropiat apoi de ei spunându-le poezia „Toamna” de Oltea Paraschiv.

Am purtat apoi o discuție cu copiii despre cele observate de ei și despre poezie, pentru a afla ce știu ei despre anotimpul toamna. Cum curiozitatea copiilor se manifesta in aceste impejurari , la fel de mult ca in alte situatii , imediat s-au strans in jurul meu sa vada legumele, fructele de aproape. Intrebarile coerente sau nu , au inceput sa curga : “Ce sunt astea?” , “De unde le aveti?” , “De unde sunt legumele in magazine sau piata?” , “De ce sunt atat de multe legume?” , “De ce mancam legume?”

Surprinzand discutiile nu am pierdut ocazia si le-am propus un proiect pe aceasta tema .

INVENTAR DE PROBLEME

CE ȘTIM ?

Ce se intampla cu frunzele toamna ?

Unde merg pasarile calatoare ?

Ce fac oamenii in anotimplul toamna ?

De ce manancam fructe,legume, seminte, cereale?

CE NU ȘTIM ȘI VREM SĂ AFLĂM?

Pe unde merg pasarile calatoare in drumul lor?

Ce se intampla cu insectele iarna?

Ce sunt vitaminele ? Ce rol au ele pentru organism ?

De ce spunem „Minte sanatoasa in corp sanatos”?

Ce legume contin vitamina A, B-uri, C, D, E ?

– Cum se numește locul de distribuire a legumelor, fructelor, cerealelor? ;

– Sub ce forma mai conservam legumele, fructele (congelate, uscate)?

– Sunt folositoare semintele fructelor, dar ale cerealelor?

Care sunt fructele/legumele care se coc si se culeg toamna la noi in tara?

De ce se culeg toamna toate legumele, fructele deși nu sunt coapte ?

Toate legumele au semințe ?

Care legume sunt bune de consumat proaspete ?

– Cum se păstrează legumele, fructele, cerealele pentru iarnă?

– Se aruncă semințele legumelor sau se păstrează, de ce?

– In ce se conservă legumele?

– Cum trebuie să fie locul în care se păstrează legumele, fructele, cerealele?

– Ce se întâmplă cu legumele dacă locul de păstrare nu are aerisire și are multă umiditate?

– Ce s-ar intampla daca nu am avea legume?

De ce spalam legumele inainte de a le folosi?

– De ce sunt numite “izvor de sanatate?"

– Ce se întâmplă cu animalele, păsările și insectele în anotimpul tomna?

Cum îngrijim florile?

De ce au florile diferite culori?

CE DOREȘTE SĂ TRANSMITĂ EDUCATOAREA

Toamna se îngălbenesc, se uscă și cad frunzele;

Din frunze si flori uscate se pot realiza lucrări deosebite;

Toamna e mai rece și plouă;

Se coc fructele și legumele;

Înfloresc crizantema, tufănica și dalia;

În fiecare toamnă oamenii culeg roadele din grădini, livezi și vii;

Cum păstrăm fructele și legumele peste iarnă?

OBIECTIV CADRU

Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, stimularea curiozității pentru investigarea acestuia, îmbogățirea cunoștințelor și a vocabularului copiilor cu cuvinte noi , precum și însușirea unor cunoștințe despre activitățile specifice începutului de toamna.

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ

Să dobândească unele cunoștințe despre anotimpul toamna (date despre vreme, aspecte din viața plantelor, păsărilor, insectelor, animalelor)

Să-și îmbogățească experiența senzorială, ca bază a cunoștințelor matematice referitoare la recunoașterea , denumirea obiectelor, cantitatea lor, constituirea de mulțimi;

Să efectueze operații cu grupele de obiecte: multimi, apreciere a cantitatii

Să numere în limita 1 – 4 recunoscând grupele cu 1- 4 obiecte și cifrele corespunzătoare;

Să cunoască unele elemente ale lumii înconjurătoare;

Să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate;

Să cunoască norme de comportare specifice asigurării sănătății și protecției omului, si a naturii.

să participe la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât în calitate de vorbitor cât și în calitate de auditor;

să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că l-a înțeles, urmărind indiciile oferite de imagini;

să aprecieze în situații concrete unele comportamente;

să trăiască în relațiile cu cei din jur stări afective, pozitive, să manifeste prietenie, toleranță, armonie;

să participe activ la conversații, să-și argumenteze alegerea făcută;

să asambleze părțile pentru a realiza tema cerută, lucrând atât în echipă, cât și individual, sau în perechi;

să-și formeze deprinderi practice și gospodărești;

să cânte acompaniați de educatoare; să acompanieze ritmic cântecele și jocurile muzicale;

să redea teme plastice specifice desenului, picturii, folosind corect ustensilele de lucru;

să interpreteze liber, creativ lucrări plastice;

să fie capabil să execute mișcări motrice de bază, precum și rostogolirea și prinderea mingii;

să execute corect mișcările diferitelor segmente ale corpului;

să răspundă motric la o comandă dată;

să-și formeze o ținută corporală corectă;

METODE: Brainstormingul, observația spontană și dirijată, explicația, demonstrația, exercițiul, jocul, învățarea prin descoperire, conversația, problematizarea, experimentul, metode interactive de grup („Știu, vreau să știu, am aflat”, „R.A.I.”, „Turul galeriei”, „Cvintetul”, „Bula dublă").

RESURSE :

-MATERIALE: imagini, planșe, cărți diverse, atlase, enciclopedii, insectare, jetoane, creioane colorate, carioci, lipici, hârtie glase, creioane, cuburi din materiale diferite, materiale din natură, (semințe, mărgeluțe, pietricele, paiete, ața, etc. casetofon, CD-uri)

– UMANE : copiii de la grupă, părinti, alti copii, educatoare.

– DE TIMP: 5 săptămâni

CENTRU TEMATIC: A fost realizat cu sprijinul parintilor care ne-au oferit: atlase, reviste, imagini, Cd-uri educationale, CD-uri muzicale, DVD-uri cu diferite aspecte ale inceputului de toamna, fructe, legume, frunze. Materialele sunt expuse la zona Biblioteca ,dar si la zona Stiine.

EVALUAREA PROIECTULUI:

Album de fotografii din timpul derulării proiectului

Expoziție cu lucrările efectuate pe parcursul derulării proiectului

Portofoliul copiilor.

TEHNICI DE EVALUARE

a. secvențială : jocul de rol, lucrări practice, fișe individuale de lucru

b. finală : lucrări practice(produse finite – machete), expoziție cu lucrările realizate de copii

BIBLIOGRAFIE

1. MECT- „Curriculum pentru învățământul preșcolar 3-6/7 ani”

2. Viorica Preda, Filofteia Grama – „Ghid pentru proiecte tematice”,Ed. Humanitas, Bucuresti, 2005

3. Silvia Breban, Elena Goncea – „Metode interactive de grup”, ghid metodic, Ed. Arves, Bucuresti, 2002

4. Laurentiu Culea, Filofteia Grama – „Activitatea integrată în grădiniță”, ghid metodic ,Ed. DPH, Bucuresti,2008

5. „Învață cu Pufi, Oana și Alex – Activități practice pentru grădiniță „ –Ed. Teora, 2007

6. Zoe Partin, Ioana Stana – „Educație pentru sănătate”, Editura Corint, București – 2005

Stimați părinți ,

Așteptarea îndelungată a celui mai bogat anotimp al anului a trezit interesul copiilor dumneavoastră în a cunoaște cât mai multe detalii despre acesta. În perioada 27.09. – 29.10., vom desfășura proiectul tematic „Niciodata toamna nu fu mai frumoasa…..”. În cadrul acestuia vom discuta și vom învăța multe lucruri despre:

– caracteristicile anotimpului toamna, flori, legume, fructe, fenomene specifice, activitățile din gradină ,campii si livezi jocuri , îmbrăcăminte, măsuri de protecție a sănătății în acest anotimp,pregatirea animaleleor pentru iarna.

În acest scop, vă rog să discutați cu copiii dumneavoastră despre anotimpul toamna.Orice materiale legate de această temă – reviste, fotografii, imagini,materiale naturale, CD-uri – sunt binevenite.

Vă mulțumim,

educatoarele și copiii grupei „Istețilă”

A VENIT AȘA DEODATĂ ……..

COȘUL AROMAT AL TOAMNEI

DE LA LEGUME, VITAMINE PENTRU TINE..

DIN GRĂDINI, NE PRIVIȚI CU NOSTALGIE…

CE NE POVESTEȘTE TOAMNA….

BIBLIOGRAFIE

Miron, Cătălina, 2011, Cuvinte…în joacă. Jocuri didactice, Ed. George Tofan, Suceava

Glava, Adina, 2002, Introducere în pedagogia preșcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca

Dumitrana, Magdalena, 2005, Jocuri și jucării pentru preșcolari, Ed. Compania, București

Dumitrana, Magdalena, 1999, Educarea limbajului în învățământul preșcolar.Vol.I – Comunicare scrisă, Ed. Compania, București

Dumitrana, Magdalena, 1999, Educarea limbajului în învățământul preșcolar.Vol.II – Comunicare orală, Ed. Compania, București

Kolumbus, Elinor Schulman, 2000, Didactica preșcolară, Ed. V&I Integral, București

Dumitra , Magdalena, 2000, Copilul, familia și grădinița, Ed. Compania, București

Preda, Viorica, 2000, Educație pentru Știință în grădiniță, Ed. Compania, București

Lespenanu, Monica, 2007, Tradițional și modern în învățământul preșcolar, Ed. Omfal Educațional, București

Boca, Cristiana, 2007, Introducere în educația timpurie, Ed. Didactică și Pedagogică, București

Gherghina, Dumitru, 2007, Metodica activităților instructive- educative în învățământul preșcolar, Ed. Didactica Nova, 2007

Ștefan, Mircea, 2006, Lexicon Pedagogic,Ed. Aramis , București

Boca, Cristiana, 2009, P.R.E.T.- Să construim împreună cei 7 ani de acasă, Ed. Educația 2000, București

Boca, Cristiana, 2009, P.R.E.T.- Noile repere ale educației timpurii în grădiniță, Ed. Educația 2000, București

Bulboacă, Anca, 2012, Revista învățământului preșcolar și primar, Ed. Arlequin, București

Ezechil, Liliana, 2002, Laborator preșcolar, Ed. V&I Integral, București

Tătaru, Lolica lenuța, 2009, Educația timpurie.Ghid metodic pentru aplicarea curricumului preșcolar, Ed. Paralele 45, Pitești

Bulc, Mihaela, 2013, Elemente de didactică preșcolară aplicată, Ed. Mega, Cluj – Napoca

Taiban, Maria, 1976, Jocuri didactice pentru grădinițele de copii, Ed. Didactică și pedagogică, București

Voiculescu , Elisabeta, 2003, Pedagogie preșcolară, Ed. Aramis, București

Boca – Miron, Elena, 2001, Document metodic pentru activitățile de educare a limbajului la preșcolari, Ed. V& I Integral, București

Chiscop, Liviu, 2000, Didactica educației limbajului în învățământul preșcolar. Ghid metodic, Ed. Grigore Tăbăcaru, Bacău

Șchiopu, Ursula, 1970, Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor, Ed. Didactică și pedagogică, București

Elkonin, D. B., 1980, Psihologia jocului, Ed. Didactică și pedagogică, București

Liboteanu, Ileana, 1998, Jocuri didactice matematice pentru grădiniță, Ed. V & I Integral, București

Preda, Viorica, 2003, Grădinița altfel, Ed. V & I Integral, București