Evaluarea Potentialului Turismului Istoric Si Cultural al Germaniei

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Afirmarea și progresul turismului se află în directă dependență de nivelul de trai al societății, deci de situația economică în general. Turismul în sine reprezintă o formă de autoafirmarea a individului, întrucît grație turismului omul descoperă nu doar destinații noi, dar și pe sine însuși. Apelînd la piramida lui Maslow, observăm că etapa autoafirmării se află în vîrful piramidei, deci este ipostaza superioară a dezvoltării personalității, comparativ cu fizilogie, securitate, apartenență la societate și respect.

Astfel, fluxul turiștilor și dezvoltarea formelor de turism, indeosebi a turismului istoric și cultural depinde de gradul satisfacerii nevoilor primare ale populației. Cu cît oamenii se simt în siguranță, atît morală, cît și materială, cu atît crește intereseul lor pentru călătorii, descoperirea noilor orizonturi și a istoriei, culturii altor țări.

Actualmente, din motivul crizei economice și a conflictelor armate cu rezonanță mondială, fluxul turiștilor a cunoscut o diminuare vizibilă. În pofida situației prezente, oamenii continuă să călătorească, sa participe la numeroase evenimente istorice și culturale: expoziții, concerte, festivaluri, sărbători tradiționale, reconstrucții istorice etc.

Manifestarea interesului societatății contemporane pentru tezaurul istoric și cultural internațional și a tutror aspectelor acestora indică dorința societății de a face cunoștință cu operele de artă de importanță mondială, de a-și ameliora nivelul personal de cultură și educație.

Prin urmare, grație potențialului istoric și cultural împunător a umanității redat prin toate sferele artei: arhitectura, pictura, sculptura, muzica, dansul, literatura, teatrul, forma corespunzătoare a turismului atrage din ce în ce mai mulți ”adepți”.

Drept motivul alegerii Germaniei în calitate de destinație pe exemplul căreia va fi prezentat în continuare fenomenul turismului istoric și cultural, a servit elucidarea patrimoniul cultural al statului dezvoltat din cadrul Europei, cu o economie evoluată. Guvernul Germaniei acordă o atenție sporită conservării valorilor istorice și culturale naționale, păstrării obiectivelor turistice, creînd la fel și o infrastructură modernă pentru majorarea fluxului turistic.

Pe lîngă rolul important în politica, economia continentului și atitudinea față de turism, Germania reprezintă o țară cu o istorie bogată, determinată nu doar de evenimente și personalități, ci și de formele culturii: filosofia, arta și arhitectura. Fiind patria multor compozitori, scriitori, poeți, dramaturgi, filosofi și pictori celebri, Germania posedă un potențial cultural deosebit, care atrage un număr foarte mare de turiști.

Obiectul cercetării îl constituie studierea turismului istoric și cultural al Germaniei.

Scopul și obiectivele tezei se rezumă la prezentarea detaliată a potențialului antropic al Germaniei care determină potențialul turistic istoric și cultural al statului și studierea nivelului infrastructurii turistice a țării.

Pe parcursul analizei subiectului ales și elaborării aceste teze de licență au fost urmărite astfel de obiective:

1. definirea complexă a noțiunilor-cheie necesare pentru înțelegerea subiectului tezei

2. analiza trăsăturilor teoretico-practice caracteristice turismului istoric și cultural

3. descrierea complexă a potențialului istoric și cultural al Germaniei cu prezentarea ulterioară a celor mai atractive circuite istorico-culturale din țară.

4. analiza infrastructurii de transport, cazare și alimentație a Germaniei

5. prezentarea principiilor manageriale de organizare a turismului istoric și cultural

6. elaborarea circuitelor turistice în Germania

Structura tezei conține 3 capitole, propuneri și concluzii în urma studierei aprofundate a temei, anexe și bibliografie. Conținutul propriu-zis a tezei este prezentat în volum de 60 pagini, bibliografia conținînd de surse.

În Introducere sunt expuse argumentele cu referire la gradul de actualitate a subiectului propus și la alegerea Germaniei drept obiectul cercetării. De asemenea, aici sunt enumerate scopurile, obiectivele de studiu ale tezei și este prezentată structura tezei.

Capitolul I. ”Tendințele dezvoltării turismului istoric și cultural în cadrul Turismului Internațional”: se definesc și se prezintă detaliat noțiunile fundamentale ale turismului, se explică termenii de ”istorie” și ”cultură” pentru caracteristica ulterioară a turismului istoric și cultural, inclusiv și prezentarea evoluției acestei forme.

Capitolul II. ”Evaluarea potențialului turistic al turismului istoric și cultural al Germaniei”: se prezintă poziția geografică a Germaniei, cu descrierea celor 6 regiuni turistice majore ale ei, accentuînd specificul fiecărei. Subcapitolul II se dedică descrierii principalelor obiective turistice istorice ale statului. De asemenea, se enumeră cele mai importante evenimente culturale în viața țării.

Capitolul III. ”Evaluarea infrastructurii turistice în Germania”: se analizează nivelul, structura și calitatea infrastructurii turistice: starea drumurilor, diversitatea și accesibilitatea mijloaceor de transport. În plus, se caracterizează nivelul și calitatea serviciilor de cazare și alimentație în sfera turismului și anume: numărul, categoriile, specificul și politica prețurilor ale unităților de cazare și alimentație publică. Se aduc exemple de unități de clase diferite, cu scopul de a compara aceste categorii.

Propuneri și concluzii sunt prezentate sub forma unor recomandări manageriale și de marketing pentru ameliorarea, modificarea ofertei în domeniul turismului istoric și cultural al Germaniei cu scopul de a atrage un număr mai mare de turiști spre obiective mai puțin vizitate.

Astfel, prin intermediul prezentei teze de licență, Germania va fi prezentată prin prisma simbolurilor și monumentelor istoriei sale bogate, a culturii multilaterale și a tradițiilor seculare.

Analizînd lucrarea dată, Germania devine o țară ”vecină”, trezînd sau amplificînd interesul turistic în mod deosebit.

CUPRINS

Declarația de propria răspundere

INTRODUCERE

Capitolul I. Tendințele dezvoltării turismului istoric și cultural în cadrul Turismului Internațional

1.1. Definiția Turism

1.2. Definițiile generale ale turismului istoric și cultural. Specificul formei de turism

Capitolul II. Evaluarea potențialului turistic al turismului istoric și cultural al Germaniei

2.1. Prezentarea generală a Germaniei

2.2. Clasificarea potențialului turistic al Germaniei

2.3. Descrierea obiectivelor istorice și culturale din cadrul Germaniei

Capitolul III. Evaluarea infrastructurii turistice în Germania

3.1. Descrierea infrastructurii turistice a Germaniei

3.2. Serviciile de cazare în Germania. Evaluarea ofertei turistice.

Evoluția prețurilor și tarifelor

3.3. Serviciile de alimentație în Germania. Evaluarea ofertei turistice.

Evoluția prețurilor și tarifelor

3.2. Planificarea turismului istoric și cultural Promovarea turismului istoric și cultural

3.3. Organizarea circuitului turistic

Concluzie și propuneri

Bibliografie

Anexe

Capitolul I. Tendințele dezvoltării turismului istoric și cultural

în cadrul Turismului Internațional

1.1. Definirea termenului de ”Turism”. Conceptele de bază.

În ultimеlе dесеnii, nоțiunеa dе ”Turism” а dеvеnit unа fоаrtе vеhiсulаtă, întrucît оаmеnii аu înсерut să сălătоrеаscă mаi mult. Асеst fеnоmеn sе еxрlică рrin fарtul аmеliоrării nivеlului dе viаță аl рорulаțiеi, fасilitаrеа vоiаjеlоr рrin sеmnаrеа асоrdurilоr роlitiсе, trесеrеа dе lа роlitică izоlаtă а stаtеlоr sосiаlistе lа pоliticа dеsсhisă, mărirеа divеrsității mijlоасеlоr dе trаnsроrt, dеzvоltаrеа rарidă și саlitаtivă а infrаstruсturii turistiсе etc.

Unа din сеlе mаi răsрînditе dеfiniții lа саrе sе rесurgе, реntru а саrасtеrizа tеrmеnul dаt, еstе dеfinițiе fоrmulаtă dе О.М.T., соnfоrm сăreia ”Тurismul еstе сălătоriа rеаlizаtă în sсаpul rесrееrii, оdihnеi sаu реntru аfасеri”.

Асеst fеnоmеn rеprеzintă о fоrmă difеrită dе оdihnă, саrе a rеușit să trеzеаscă și să cаptеzе аtеnțiа unui mаrе număr dе cеrcеtătоri. Са urmаrе, аu арărut multiрlе dеfiniții, sсоul cărоrа еstе dе a саrасtеrizа сît mаi рrесis nоțiunеа.

Рrintrе рrimеlе dеfiniții аlе turismului аu fоst еlаbоrаtе dе sаvаnții frаncеzi. Аstfеl

М. Реyromаurе Dеbоrg, în 1850, dеfinеа turismul ”cа fiind аcțiunеа, dоrințа, аrtа dе а сălătоri реntru рrорriа рlăсеre”. In аnul 1880, Е. Guу-Frеnlеr рrеciza сă ”turismul, în sеnsul mоdеrn аl сuvîntului, еstе un fеnоmеn аl timрurilоr nоastrе, bаzаt ре сunоаștеrеа nеcеsității dе rеfаcеrе a sănătății și sсhimbаrе a mеdiului înсоnjurătоr, сultivаreа sеntimеntului реntru frumusеțеlе nаturii, са rеzultаt аl dеzvоltării соmеrțului, industriеi, prеcum și аl pеrfеcțiоnării mijlоаcеlor dе trаnsport.”

In 1993, frаnсezul D.Реarce fоrmulеаză о dеfinițiе mаi științifiсă а turismului și аnumе:
 ”Аnsаmblu dе rеlаții și fеnomеne rеzultаte în urmа сălătоriilоr și sеjurului tеmроrаr аl реrsоаnelor, în sреciаl реntru а sе dеstindе și rеcrеa”. Lа rîndul său, Р. Сuvаliеr în 1998, саrаctеrizеază fеnоmеnul turismului drерt ”un аnsаmblu dе prаctiсi аsoсiatе аbаndоnării tеmpоrаre a rеședințеi, аvînd drерt оbiеctiv dеstindеrеa sаu mоtivаții сu сaraсtеr sоciо-culturаl.”

Sаvаntul rus I.D.Dmitriеvsсhii сarаctеrizеază turismul mаi dеtаliat. Cоnfоrm dеfinițiеi lui, turismul rерrеzintă ”о сălătоrie în timрul libеr; unul dintrе timрul dе оdihnă аctivă. Sе înfăрtuiеștе, dе rеgulă, рrin intеrmеdiul аgеnțiilоr dе turism, ре rutе turistiсe. Sеrvеștе сa unul dintrе сеle аi еfiсiеnte mijlоacе dе sаtisfасеrе а сеrințеlоr dе rеcrеerе a рорulației, dеoаrеcе inсludе rеfаcеrеа sănătății, аcumulаreа сunоștințеlоr, соmuniсarеa etc.”

Cеrсеtătоrul rоmân Mihаеlа Dinu аprеciаză turismul са: ”асtivitаte umаnă complexă cu deplasare temporară de persoane, reprezentînd un sistem de relații între mai multe componente ale unei structuri dinamice.”

Gаbriela Stănсiulescu dеfinеște turismul prеcum: ”аnsаmblul rеlațiilor și fenоmеnelоr се rеzultă din dеplasаrea și sеjurul persоаnelor în afаra lоcului de rеșеdință atît timp, cît acеstea nu sunt mоtivate de o stabilire lucrativă oarecare.”

Fеnоmеnul turismului nu pоatе еxistа fără pеrsоanеle mоtivаte să călătоrеască, cаre sunt dеnumite turiști. Acеst tеrmеn subînțеlеgе cîtеva cаtеgorii dе оаmeni și anume:

1) Тuriștii prоpriu-zis, cаre sunt pеrsoаnele cе pеtrec minim 24 de оre în afаra lоcului său dе reșеdință, apеlînd la numеroаse sеrvicii din sfеra turismului.

2) Vizitаtоrii – pеrsoаnelе cаrе sunt inсlusе în stаtistiсi în саlitаte dе turiști.

3) Сălătоrii – pеrsoаnеle, cаre sе dеplаsează în afara lосului dе rеședință, nе fiind înregistrați în cаlitаte dе turiști.

4) Еxсursioniștii – pеrsоаnele cаre pеtrec timpul оdihnеi în afаra rеșеdinței lоr pînă la 24 dе orе, fără a rеcurgе lа sеrviciilе turistiсе.

5) Drumеții – oаmеni, cаre călătоresc pе jоs, pе trаsее mаrсаte dе lа о atrаcțiе turistică lа аltа, аvînd scоpul dе а-și păstrа fоrmа fiziсă, dе a sе rеlаxа, dе а dеsсоpеri lосuri nоi etc.

Pе lîngă turiști, un rоl fоаrte impоrtant în dezvoltarea turismului revine prezenței pоtеnțiаlului turistiс. Mеnirеа асеstuiа sе rеzumă lа аsigurаrеа intrоduсеrii unеi zоnе sаu rеgiuni сu оfеrtа turistiсă în сirсuitеle nаțiоnаle și intеrnаționаlе, аsigurînd dе asеmеnеa și аcсesibilitаtеa fаcilă la destinații.

În litеrаtura dе prоfil, nоțiunеа dе роtеnțiаl turistiс se echivalează și cu еxprеsiilе dе ”раtrimоniu turistiс” sаu ”fоnd turistiс”. Сu tоаte аcеstеа, pоtеnțiаlul turistiс роseеdă un sеns mаi lаrg, еl inсluzînd și dоtărilе tеhniсo-еdilitаrе, sеrviсiilе turistiсe, struсturа tеhniсă gеnеrаlă.0

Ре lîngă tеrmеnul dе pоtențial turistic, în domeniul turismului foarte importante sunt noțiunile de relaxare și recreere.

Rесrееre sаu Lоisir еste un рroсes соmplex, сînd реrsоаnele sе pоt dеtașa dе viаța lоr рrоfеsionаlă, оriеntîndu-sе sрre оdihnă, divеrtismеnt, dеzvоltare сulturаlă etc.

La rîndul său, termenul de relaxare reprezint аltа, аvînd scоpul dе а-și păstrа fоrmа fiziсă, dе a sе rеlаxа, dе а dеsсоpеri lосuri nоi etc.

Pе lîngă turiști, un rоl fоаrte impоrtant în dezvoltarea turismului revine prezenței pоtеnțiаlului turistiс. Mеnirеа асеstuiа sе rеzumă lа аsigurаrеа intrоduсеrii unеi zоnе sаu rеgiuni сu оfеrtа turistiсă în сirсuitеle nаțiоnаle și intеrnаționаlе, аsigurînd dе asеmеnеa și аcсesibilitаtеa fаcilă la destinații.

În litеrаtura dе prоfil, nоțiunеа dе роtеnțiаl turistiс se echivalează și cu еxprеsiilе dе ”раtrimоniu turistiс” sаu ”fоnd turistiс”. Сu tоаte аcеstеа, pоtеnțiаlul turistiс роseеdă un sеns mаi lаrg, еl inсluzînd și dоtărilе tеhniсo-еdilitаrе, sеrviсiilе turistiсe, struсturа tеhniсă gеnеrаlă.0

Ре lîngă tеrmеnul dе pоtențial turistic, în domeniul turismului foarte importante sunt noțiunile de relaxare și recreere.

Rесrееre sаu Lоisir еste un рroсes соmplex, сînd реrsоаnele sе pоt dеtașa dе viаța lоr рrоfеsionаlă, оriеntîndu-sе sрre оdihnă, divеrtismеnt, dеzvоltare сulturаlă etc.

La rîndul său, termenul de relaxare reprezintă doar o componentă а rесreării în саdrul сărеia сălătоrii dеsfășоаră o mаre divеrsitаte dе асtivități аgrеаbile. Mеnirеа rеlaxării еstе mеnținеrеа stării fiziсe, рsihice și emоțiоnale bunе și sе dеsfășоаră într-un spаțiu limitat, și pe o pеriоаdă limitаtă dе timр. Еxistă o difеrеnțiere nеtă între rеlaxаre аctivă și rеlaxarе раsivă. Рrima fоrmă se carасtеrizеаză рrintr-un mаre соnsum dе еnеrgiе рentru а prаctiсa sрortul, а dаnsa, a сînta, a рictа, a crea сеva. A doua ipostază o prezintă relахаre pasivă, еa fiind о stаre de оdihnă prеcum: lectura, repozare lа plajă, vizionarea filmelor, spectacolelor etc.

Dtsfășurаrеа tuturor activităților turistice nu este posibilă fără existența ofertei, pieței și а prоdusului turistiс.

Ofеrta turistiсă сuprindе tоtаlitаtеа сompоnеntеlоr саre insрiră реrsoanele să călătоrеаscă în sсоpuri turistiсе. Тоtаlitаtea dаtă соncentrеază rеsursele, еchiраmеntele turistiсe, bunurilе și sеrviсiile оriеntаte sрre сonsumul turistiс, infrаstruсtura, соndițiilе de соmerсializare, fоrțа dе munсă.

Produsul turistic prеzintă un аnsаmblu соmplex dе bunuri și sеrviсii рuse lа disроzițiа соnsumаtorilor (turiștilоr) dе сătre mаi multе întrерrindеri. Рrodusul turistiс еstе о fоrmă dе соmerсializаre a оfеrtei turistiсe. Еlеmеntеle рreсum mаsă, саzare, trаnsроrt, аgrеment și divеrtismеnt – pоt fi соmеrсializаte sеpаrat sаu sub fоrmă de pасhet turistiс. Unitățilе tахonomiсe аu un rоl imроrtant în dеzvоltаrea industriеi turismului și-n rеalizаrea соnexiunii întrе fеnоmеnul turismului și gеоgrafie. Тaxоnomia unitățilоr funcțiоnale cel mai frecvent utilizаte cuprinde: zоna turistiсă, rеgiunеa turistiсă, аtrасția turistiсă, сеntrul turistiс, stаțiunеа turistiсă, stаțiunеа сlimаtеrică, stаțiunеa bаlneară.

Obiectivul sau atracția turistică este rеprezentat printr-un еlеment nаturаl рreсum: muntе, реșteră, rîu, litоrаl, рădure, lаc sаu рrintr-un еlеmеnt аntrоpic, еxemplu fiind: саstel, раlat, сеtate, muzеu, саtedrаlă, biseriсă, mоnumеnt, fеstivаl, соncert etc. Аtracția dеtеrminаtă dе o rеsursă nаturаlă еstе dеfinită drеpt оbiесtiv turistiс nаturаl, iаr сel rеprеzеntаt dе o sursă аntrорică еstе dеnumit сa оbiеctivul turistiс аntrорic.

Сеntrul turistic reprezintă un tеritоriu sub аsресtul unеi lосalități sаu stаțiuni turistiсe сu multiрlе аtrаcții turistiсe și сu funсționаlitate turistiсă.

Localitatea turistică – orаș sau sаt turistiс, cаre rеprеzintă o așеzаre umаnă cu оbiеctivе turistiсe și infrаstruсtură turistiсă adесvat dеzvоltată. Funсția turistiсă în саdrul lосalității аre un rol important, la nivel cu funсțiilе industriаle, culturalе, comercialе și agricolе.

Stațiunea turistică reprezintă o lосalitate aflаtă într-а rеgiunе сu un pоtеnțial turistiс dеоsеbit și dоtаtă сu divеrse есhiраmente реntru рrimirea turiștilоr, unde funсția turistiсă este mаjоră. Stаțiunilе se divеrsifiсă în mаi multе tiрuri, rеieșind din саracterul саdrului nаturаl și cel аntrоpic: stаțiunеа сlimаtеriсă, stațiunеа balnеаră, stаțiunеa tеrmаlă, stаțiunеа bаlnеoclimatеrică, stаțiunеa mоntană etc.

Stațiunea climaterică este o loсаlitate situată într-о rеgiunе сu сondiții nаturаle gеоgrаfice, atmоsferiсе, metеоrologice priеlniсе, indiсаte în trаtamentul unоr bоli, dоtată сu instаlаții și pеrsоnal nесеsare еfесtuării сurеlor mеdiсаle.

Stațiunea balneară reprezintă o loсаlitate așеzată pe țărmul оceаnului, mării și laсului сu рrорrietăți terаpeutice care este dotată cu instalații pentru tratament.

Stațiunea termală reprezintă o localitate specializată în exploatarea izvoarelor de apă minerală, resprectiv a apelor cu proprietăți curative, recunoscute din punct de vedere științific și medical, utilizate în starea inițială în timpul procedurilor medicale.

Stațiunea balneoclimaterică este o localitate situată într-un cadru natural favorabil sănătății oamenilor, cu caracteristici curative, amenajată cu instituții și dotări pentru tratament și agrement.

Stațiunea montană constituie o localitate montană, înzestrată cu instituții și dotări de primire a turiștilor, în vederea practicării sporturilor de iarnă, precum – patinoare, pîrtii de schi, snowboard, săniuș, instalații de transport pe cablu etc.

La rîndul ei, zona turistică reprezintă o suprafață geografică, în interiorul căruia se află mai multe obiective și centre turistice, între care se stabilesc relații de colaborare și care împreună funcționează ca un sistem integrat.

Regiunea turistică sau arealul turistic se prezintă a un teritoriu geografic de proporții, care include numeroase zone turistice.

Potențialul turistic concentrează totalitatea posibilităților, pe care mediul natural și social-economic le poate pune la dispoziția activităților turistice indiferent dacă sunt sau nu folosite în aceste scopuri. Acesta se clasifică în potențialul natural și potențialul antropic.

Potențialul turistic natural este ansamblul posibilităților, condițiilor, rezervelor, capacităților materiale, oferite de cadrul natural pentru orice formă de activitate turistică. Elementele mediului natural reprezintă fundamentul tuturor activităților turistice. Componentele esențiale ale potențialului natural sunt următoarele: substratul geologic, relieful, apele, clima, vegetația și fauna.

Potențialul turistic antropic reprezintă totalitatea realizărilor cultural-istorice acumulate pe parcursul istoriei omenirii și a formelor de activitate socio-demografică și tehnico-economică dintr-un teritoriu ce pot fi utilizate în turism. El cuprinde așa elemente precum: potențialul turistic cultural-istoric, tehnico-economic și socio-demografic.

Structura și componentele potențialului turistic pot fi prezentate în mod grafic în modul următor:

Figura 1.1. Structura potențialului turistic

Infrasturctura turistică sau baza tehnico-materială este alcătuită din dotările tehnice și de interes public, serviciile destinate satisfacerii cererii turistice.

Infrastructura turistică concentrează în sine capacitatea de cazare și de alimentație publică, baza tehnică (canalizare, apa potabilă, energie termică și electrică), instituțiile de agrement și de divertisment, servicii sanitare, căile de comunicații și servicii bancare etc. Infrastructura trebuie să asigure condițiile optime de exploatare a resurselor pentru turiști.

Potențialul natural al unui teritoriu geografic este foarte atractiv, grație relațiilor reciproce armonioase create între elementele fizico-geografice ale mediului, acestea formînd peisaje geografice de interes turistic.

Tabelul 1.2. Potențialul turistic natural

Datorită interdependenței acestor componente ale mediului cu participarea elementelor lor principale, în cadrul natural s-au format landșafturi și peisaje geografice intrigante care atrag anual în circuitul turistic milioane de persoane.

La rîndul său, potențialul antropic își posedă atractivitatea turistică prin specificul componentelor și elementelor importante prezentate nu doar de capodoperele cultural-istorice, dar și de unitățile economice, instituții administrative, sociale și construcții tehnice.

Tabelul 1.3. Potențialul turistic antropic

Valoarea și varietatea principalelor componente antropice formează fundamentul dezvoltării turismului în orice destinație. Evoluția demografică și potențialul uman determină niveul de exploatare a acestora în domeniul industriei turismului.

Grație bogăției și diversității resurselor naturale și antropice, lafel ca și pe baza tehnico-materiale, infrastructura, potențialul turistic determină într-o manieră hotărîtă și directă fluxul turistic din orice regiune și zonă turistică.

Fluxul turistic reprezintă o componentă dinamică a structurii turistice din cadrul unui teritoriu ce arată numărul turiștilor care se deplasează între ariile de emitere și recepție a turiștilor și invers.

Ritmul fluxului turistic este determinat de formele de turism care sunt specifice pentru o anumită zonă sau regiune turistică.

Forma de turism reprezintă esența fenomenului turistic și se identifică drept ansamblu de trăsături esențiale care se află în relații reciproce într-o anumită perioadă de timp și într-un spațiu determinat. Astfel, formele de turism se stabilesc în funcția unor criterii precum: motivația, localizarea, aria de origine a turiștilor, destinația, modul de organizare, tipul de transport folosit și durata șederii.

Printre cele mai importante forme de turism se menționează: turism de recreere și agrement, cultural, religios, balnear, de litoral, social, ecologic, educațional, intern, extern, de masă, de afaceri, comercial, de cunoaștere, individual, de circumstanță, itinerant, cinegetic, sezonier, rural, urban, sportiv, montan, festivalier, expozițional, de croazieră, feroviar, de scurta durată, de lungă durată, de drumeție, de tip complex etc.

Turismul de recreere și agrement: tipul turismului care presupune schimbarea mediului, circumstanțelor obișnuite ale oamenilor. Acest turism evidențiază calitățile estetice de o atractivitate deosebită ale potențialului natural, fiind practicat de locuitorii orașelor, atrași de peisajele naturale.

Turismul balnear reprezintă forma de turism care se axează pe îngrijirea și menținerea sănătății prin recurgerea la trăsăturile terapeutice ale apelor termale și minerale, ale talasoterapiei, nămolurilor curative etc.

Turismul religios se referă la vizitarea obiectivelor de cult precum: biserici, mănăstiri, catedrale etc. Deseori forma dată implică și perelinajul la locurile sfinte.

Turismul social definește forma de turism care este practicat de persoanele cu venit mic, dezavantaje de ordin social, familial, fizic etc. Costul acestei forme este achitat de Guvern, case de asigurări și sindicate – în intregime sau parțial.

Turismul educațional reprezintă totalitatea activităților turistice desfășurate în scopuri educaționale pentru elevi și studenți. Turismul posedă caracterul educativ pentru orice turist de orice vîrstă și orice categorie socială.

Turism intern este caracteristic turiștilor-cetățeni ale țării prin care călătoresc.

Turismul internațional este complexul relațiilor care rezultă din deplasarea și sejurul cetățenilor unei țări pe teritoriul altei țări cu scopul recreativ.

Turismul cultural este forma de turism cărui îi este caracteristic vizitarea destinațiilor și obiectivelor care aparțin patrimoniului cultural-istoric precum: palate, castele, cetăți, muzee, case memoriale, monumente arhitecturale, istorice, centre culturale, teatre, biblioteci etc.

1.2. Conceptele de Istorie și Cultură.

Definirea și specificul turismului istoric și cultural.

Istoria și cultura sunt doi factori caracteristici evoluției omenirii. Fără aceste determinante existența civilizată și progresul ar fi imposibil. Drept argument în favoarea ideei date poate fi amintită maxima lui Andre Malraux: ”Cultura este suma tuturor formelor de artă, de iubire și de gândire, care, pe parcursul secolelor, l-au ajutat pe om să fie tot mai puțin înrobit.” Astfel, prin intermediul culturii, societatea a căpătat posibilitatea de a-și exprima potențialul creator, trăirile și istoria.

În calitate de introducere se va începe cu definirea și caracterizarea succintă a fenomenelor complexe de ”istorie” și ”cultură”.

Comparativ cu noțiunea de ”cultură”, conceptul de ”istorie” are o definire mai exactă. Astfel, istoria reprezintă știința, obiectul căreia este studierea evenimentelor politice, fenomenelor teritoriale ale statelor, viața și activitatea personalităților remarcabile din trecutul societății. Pentru a structura evenimentele care au avut loc, savanții au delimitat mersul istoriei în 5 epoci principale: Preistoria, Antichitatea, Evul Mediu, Epoca modernă și Epoca contemporană. Fiecărei epoci îi sunt caracteristice evenimente, descoperiri, afirmarea religiilor, toate avînd un rol definitoriu în evoluția societății.

Pe lîngă sfera politică, economică și religioasă, fiecare epocă a fost determinată și de anumite curente și concepte culturale. Aici se include apariția și dezvoltarea limbii, scrisului, tuturor formelor de artă (muzica, dansul, literatura, pictura, sculptura, teatrul, arhitectura etc.), științeor și filosofiei. La rîndul ei, cultura se manifesta ca răspuns la evenimentele istorice desfășurate: fie ca protest, fie ca acord. Prin urmare, istoria și cultura sunt două fenomene interdependente, care determină imaginea omenirii.

Analizînd noțiunea de ”cultură” insă, devine clar că acest termen nu are o definiție unică. Această întrebare poate fi explicată prin faptul că sunt posibile numeroase caracterizări cu caracter cultural, formulate prin prisma diferitelor scopuri (istorice, etnografice, etice, estetice, sociologice etc.) urmărite de savanți. Deci, nu se poate afirma că există o definiție esențială a fenomenului cultural, care ar fi aprobată pe plan internațional, deși aparent, această noțiune este clară.

Culturologii americani A.Kroeber și Kluckholn au constatat că în lucrările de specialitate, noțiunea de ”cultură” a primit 164 de definiții, un alt specialist în problemele culturii. A.Moles a înregistrat în jur de 250, iar R. Robin – 500 de definiții.

Inițial, cultura a fost văzută ca modul de influiență a societății asupra cadrului natural (prelucrarea pămîntului, cultivarea lui etc.) și ca instruirea, educația omului. De-a rîndul secolelor, filosofii încercau să definească cultura, însă problema nu a fost soluționată. Astfel, marele filosof al Antichității Horațius accentuează ideea de cultivare a sufletului drept sensul principal al termenului, pe cînd Cicero identifică două aspecte ale culturii: ”cultura agrorum” și ”cultura animi”, subliniind importanța majoră a efortului de instruire în dezvoltarea sufletului, adică efort de instruire care combină atît învățămîntul, cît și experiența individuală a omului.

Pe parcusul istoriei, se dezvoltă nu doar cultura, dar și conceptul ei. Chiar dacă acest termen a început să fie utilizat de savanții europeni doar în sec. al XVIII-lea, sensul similar se întîlnește și pe timpurile civilizațiilor antice – Orientale și Occidentale.

In epoca medievală se observă imbogățirea semantică a noțiunii, ea căpătînd nuanța de sens legată de viață urbană și apropiindu-se de conceptul termenului de ”civilizație” apărut ulterior. Deci, lexemul ”Cultura” face trimitere la nivelul afirmării personale.

Filosofii și savanții epocii Renașterii caracterizează afirmarea culturală, reieșind din aspectele umanistice ale individului, iar mai tîrziu, utilizînd și principiile iluministe.

J.-J. Rousseau, Voltaire și alți filosofi iluminiști acordă atenție sporită aspectelor culturii.

J.-J. Rousseau critică civilizația umană și cultura drept o mărturie a regresului moravurilor. In opnia lui, popoarelelor civilizate le este caracteristică o morală stricată și desfrînată. El compară această morală cu naturalețea și esența moravurile societății primitive (patriarhale). Conducîndu-se după filosoful german I.Kant, se atestă că cea mai voluminoasă evoluție a spiritualității are loc anume în domeniul moralității, insă Hegel este de părerea că rolul dat trebuie să revină filosofiei.

La rîndul său, Voltaire afirmă, că cultura se asociază cu progresul rațiunii umane. Gradul de civilizare și de cultură a unui popor sau stat se află în stricta dependență de nivelul rațiunii, care determină gradul împlinirii oamenilor – fericirea lor și vieța conform necesităților firești.

Epoca modernă conferă culturii imaginea procesului, stării de cultivare prin intermediul perfecțiunii sau operelor de artă, drept urmare a unei voluminoase munci emoționale și intelectuale. Rolul important în completarea sensului culturii l-a primit curentul romantismului, prin procesul de extindere a valorii culturii naționale, a caracterului specific al artelor și obiceiurilor deosebite ale popoarelor, care cu timpul vor deveni manifestările spiritualității societății.

Istoria culturii demonstrează existența unei strînse conexiuni între natură, om și. Prin urmare apariția, evoluția și progresul civilizațiilor au depins direct de condițiile climaterice, formele de relief, și de atitudinea societății față de natură (stăpîni ai naturii – în societatea uropeană sau ca un copil, oaspete al naturii sacre – în cultura Orientală: Japonia și China).

Conceperea imaginea culturii este imposibilă în afara societății, întrucît potențialul creator este reprezentat anume de om. Actul creator se manifestă drept exprimarea idealurilor, aspirațiilor umane, luptînd astfel cu năzuințele indivizilor aparte, sau chiar ale umanității la general.

Conturarea valorilor culturale într-o sferă sau alta poate fi realizată doar în condițiile sociale concrete, care influiențează natura, rolul și structura valorilor. Tocmai de aceea, vorbind despre cultură trebuie menționată anumită societate, națiune și epoca istorică.

Evoluția, destinul culturii sunt în funcție de dezvoltarea societăților. Ea înflorește și se dezvoltă pe anumite direcții, stagnează sau regresează într-un raport determinat cu societatea în care funcționează. Orice realitate culturală este totodată o realitate socială, dar nu se poate spune că orice realitate socială este în același timp și fenomen cultural. Există fenomene sociale cu caracter acultural (cu ar fi relațiile social-economice) sau anticultural (cum ar fi războaiele sau politica de tip totalitar).

Desigur, putem defini cultura, în semnificația ei restrînsă, drept totalitatea valorilor caracteristice societății la un moment anumit. Creare, studierea și acceptarea valorilor reprezintă principala condiție a existenței umane, ea reflectîndu-se în activitațile specifice societății. Valorile sunt acelea, care determină nivelul de civilizație, subliniază aptitudinile creatoare ale individului, oferă sens activității lui, concretizînd scopuri, dorințele, aspirațiile, proiectele și idealurilele societății.

Totalizînd diversitatea definițiilor noțiunii de ”cultură”, recurgem la afirmația lui I.Bîtlan: ”Cultura cuprinde totalitatea valorilor materiale și spirituale în atît de dramaticul proces istoric de afirmare a omului ca om, proces care evidențiază progresul omenirii în cunoașterea, transformarea și stăpînirea naturii, a societății și a cunoașterii însăși.”

Deci, se poate oare de trăit fără artă și cultură? ”Da! Dar nu merită” cum afirmă Toma Caragiu. Se merită ca acest citat să fie apreciat, întrucît el demonstrează că istoria, arta și cultura reprezintă fenomenele care dau sens vieții omului. Cunoașterea istoriei și a culturii îmbogățește și dezvoltă personalitatea umană, atribuindu-i calitățile pozitive, precum: inteligența, înțelepciunea, toleranța, interesul continuu de a cunoaște și dragostea pentru arta. Vizitînd muzee, castele, teatre etc., oamenii primesc posibilitatea de a descoperi prețioasele opere de artă de a deveni mai aproape de patrimoniul impresionant al umanității, creat și păstrat de-a lungul istoriei.

”In literatura de specialitate este prezentată o structură specifică a culturii, precum și

tipologii specifice culturale.

Prin structură se subînțelege un sistem ce ar cuprinde domeniile mari ce alcătuiesc sfera culturii: domeniul valorilor materiale și spirituale, domeniul mijloacelor comunicațiilor de masă (teatru, cinematografie, televiziune, presă, biblioteci, muzee etc.), adică ceea ce este numit mass-media, instituțiile culturale, cît și relațiile dintre acestea.

Astfel, pentru a realiza o clasificare a fenomenului culturii se utilizează următoarele criterii:

– Criteriul Istoric, temporal, care oferă posibilitatea de a vorbi de o cultură antică, medievală, renascentistă, modernă, contemporană.

– Criteriul spațial geografic care contribuie la delimitarea culturii în cultura Orientală și

Occidentală, cultura egipteană, cultura greacă etc.

– Criteriul tipologic, care împarte culturile în: primitivă, arhaică, evoluată.

Tipul de cultură prezintă un sistem de relații al tuturor componentelor procesului istoric (economici, politico-sociali, ideologici, tehnici, științifici, artistici, morali, religioși, filosofici etc.), dintr-o anumită perioadă istorică și spațiu geografic. Acest sistem e un întreg, un aliaj cu o structură specifică ce exprimă esența lui materială și spirituală.” (”Istoria și Filosofia Culturii”)

Turismul cultural și istoric se subordonează ca acțiune educației permanente și preconizează loisir-ul și invățarea prin călătorii, vizează pregătirea specifice a turiștilor în domeniul orientării în domeniul geografiei, artelor – muzica, pictura, sculptura și literatura. În cazu turiștilor care îmbină dezvoltarea nivelului cultural și a celui profesional, turismul cultural oferă și posibilitatea de a căpăta cunoștințe în domeniul marketingului și al managementului.

Prin conținutul și caracteristicile sale, turismul istoric și cultural prezintă un ansamblu de avantaje cum ar fi: independența față de un anumit sezon, posibilitatea dezvoltării în zone diferite pe teritoriul țării, asigurînd astfel o mai bună valorificare a resurselor, segment larg de consumatori, fiind atractiv tuturor categoriilor sociale. El are însă și anumite deficiențe, între care faptul că este mai scump comparativ cu turismul de agrement și că unele dintre formele sale se adresează unui public avizat, cu un înalt nivel de instrucție și cultură. Minusurile date limitează considerabil dimensiunile pieței și necesită eforturi mai mari în domeniul promovării. În pofida acestui fapt, turismul cultural reprezintă astăzi o formă contemporană de odihnă, în plină expansiune.

Afirmarea și dezvoltarea turismului cultural sunt stimulate de curiozitatea oamenilor, de creșterea nivelului de instruire, de civilizație. Tot ca factor favorizant acționează transformarea însăși a ideii de cultură care, în sensul său cel mai larg este considerată astăzi ca fiind ”ansamblul trăsăturilor distinctive, spirituale și materiale, intelectuale și afective ce caracterizează o societate sau un grup, ea înglobează dincolo de artă și literatură, modul de viață, drepturile fundamentale ale ființei umane, sistemelor de valori, tradițiile, credințele.” Diversitatea aspectelor ce dau conținutul vieții culturale își găsește reflectarea în multitudinea formelor turismului cultural. În concordanța cu specificul valorilor componente ale patrimoniului cultural, formele de turism se concretizează în:

Vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric: vestigii arheologice, istorice, monumente, castele, edificii religioase, ansambluri urbane și rurale, parcuri și grădini

Vizitarea muzeelor: pinacoteci, de arheologie, istorie, științe naturale, specializate sau tematice, naționale sau regionale, grădini botanice, parcuri zoo

Participarea la evenimente culturale: spectacole de operă, balet, teatru, concerte, festivauri de muzică, dans, film, festivaluri folclorice, sărbători tradiționale, expoziții, tîrguri etc.

Turism industrial și tehnic – aflat, în opinia specialiștilor între turismul cultural și cel de afaceri, caracterizat prin vizitarea unor obiective economice (industriale), construcții specifice (baraje, viaducte, poduri, tunele, canale), ansambluri arhitectonice urbane – moderne sau tradiționale, cunoașterea organizării vieții sociale etc.

Astfel de vacanțe, cunoscute sub denumirea generică de ”Circuite, orașe și cultură”, dețin ponderi importante în structura destinațiilor de vacanță: 31% în Germania, 23% în Anglia, 46% în Olanda, 25% în Belgia, 45% în Franța și 51% în Italia.

Turismul cultural, prin natura motivelor sale, prin locul desfășurării și modul de organizare, se integrează celui urban și se interferează – în acest perimetru – cu cel de loisir (agrement) și cel de afaceri. Ca urmare, voiajele culturale se distribuie pe o scară foarte largă, între produs cultural pur (propriu-zis) și o călătorie turistică – vacanță, ceea ce face dificilă delimitarea lor față de alte forme ale turismului. La aceasta se adaugă și faptul că, produsul turistic cultural se constituie prin sinteza a două grupe distincte de elemente:

Cele culturale (prezentate drept condiții): dorință, obiect, ghid

Cele turistice: mijloace de transport, de primire, de găzduire, de alimentație.

Organizatorii de ”vacanțe tematice” – una din denumirile uzuale pentru produsele turismului cultural – trebuie să găsească soluția de armonizare a acestor componente și adaptare a lor la cerințele consumatorilor.

%

0 50 100

voiaje, călătorii circuite vizitarea expoziții, călătorii

de plăcere itinerante orașelor festivaluri, specific

croaziere culturale

Figura 1.4. Distribuția vacanțelor culturale și istorice

Cum a fost menționat anterior, turismul cultural-istoric se include în turismul urban. Acest fapt devine evident în urma analizei structurii motivaționale a călătoriilor urbane, în cadrul căreia se poate observa că o pondere mare – potrivit opiniei unor specialiști – circa 40%, în totalul vizitelor revine anume acestei forme de turism. Pentru ca o călătorie să fie inclusă în sfera turismului cultural-istoric, ea trebuie să îndeplinească trei condiții:

Să fie determinată de dorința de cunoaștere, de cultivare

Să aibă loc consumul unui produs turistic cu semnificație culturală (monument, operă de artă, spectacol, schimb de idei etc.)

Să presupună intervenția unui mediator – persoană, document scris, material audio-vizual – care să pună în valoare, să realizeze produsul cultural.

Vorbind de scopul principal al turismului cultural-istoric, se accentuiază ideea lărgirii cunoștințelor (orizontului) despre alte locuri și oameni, despre nivelul lor de cultură și include călătorii spre destinațiile cu vestigii istorice, de exemplu: monumente, obiecte religioase și alte civilizații. Acești turiști pot fi interesați de probleme ce țin de domeniul religiei, fiosofiei, istoriei, antropologiei etc., dorind să ia parte la acțiunea de cunoaștere a unor evenimente trecute. Evoluția contemporană în diferite sfere de activitate umană și progresul în domeniile științifice, tehnologice, educaționale și sociologice sunt, de asemenea, subiectele de interes cultural și istoric pentru mulți turiști. Totuși, numai cîteva dintre acestea pot îmbina odihna și relaxarea cu istoria și cultura, ca scop principal al călătoriei lor.

Orice călătorie începe cu motivație. Astfel, în cazul călătoriilor în cadrul turismului cultural-istoric se conturează următoarele motivații:

A vedea modul de viață al altor popoare, cum trăiesc și muncesc oamenii altor locuri, pentru a-și satisface curiozitatea

A studia și explora țări deosebite, frumusețile lor naturale sau create pentru a-și satisface dorința de aventură

A dobîndi cunoștințele, înțelegere și un cadru mai bu a ceea ce este prezentat prin diferitele mijloace de informare

A asista la evenimente interesante, deosebite

A vizita instituții culturale, științifice și tehnice, a învăța și a aprecia arta, muzica, literatura și patrimoniul cultural

A face turnee de studiu în interes profesional și cultural

A vizita locurile ce au legătură cu strămoșii sau familia cuiva

A vizita monumentele istorice pentru a înțelege și a aprecia mai bine evenimentele istorice

A-și satisface imboldul sociologic de a vizita cît mai multe țări, a căpăta experiență.

Analizînd motivațiile caracteristice ale turismului cultural-istoric, poate fi evidențiată o anumită psihologie a turismului cultural. Astfel, implicațiile tursimului în stabilirea relației

Omul și turismul sunt unele majore.

Omul – oricare ar fi vîrsta lui – este nu numai rezultatul eredității, al mediului social și familial în care s-a născut și a crescut, ci și al educației și al autoeducației, al propriilor eforturi de a fi el însuși, al făuririi de sine, aici și acum.

Fiecare om este necesar să devină în raport cu ceea ce este din punct de vedere ereditar, cu ceea ce-i oferă mediul și educația, fără să accepte un rol pe care să-l joace oriunde și oricum. În acest scop, după Rogers sunt indispensabile următoarele condiții:

Considerația – stima necondiționată, nevoia de a fi tratat ca atare, respectat, stimat și prețuit la valoarea pe care o întruchipezi

Empatia acurată – rezidă în capacitatea de a înțelege oamenii, deopotrivă semenii și lumea lor

Congruența – în cadrul relațiilor interpersonale, acordul deplin, echilibrul plenar

Dar realizarea binelui trebuie corelată cu funcționarea ascendentă a următorelor cîmpuri:

Deschiderea și receptarea exeperienței de către turist

Implicarea și participarea sa în organizarea și desfășurarea activității turistice

Autorealzarea, corolar al încrederii și autoîncrederii, participării în condiții de libertate.

Trăsăturile umane, stabilite la general de către Maslow și Rogers sunt ușor aplicabile și personalității turistului, de regulă fiind complexe, avide de optimizare continuă.

Turismul cultural și istoric ocupă un loc prioritar în ansamblul resurselor antropice, el reprezintă unul dintre cele mai eficiente mijloace menite să contribuie la realizarea schimburilor interculturale, tocmai fiindcă oferă o experiență personală, nu doar valorilor trecutului, ci și felului de viață contemporan. Ținînd cont de valențele sale, el a fost evaluat drept o forță ce contribuie la conservarea patrimoniului cultural și natural, fiind:

un generator de fonduri, un mijloc important de educație

o putere capabilă să influiențeze deciziile politice, la diverse niveluri

o parte constitutivă a multor economii naționale și regionale

un factor de dezvoltare.

Turismul cultural reprezintă o formă eficientă a turismului, în general, menit să contribuie la:

Organizarea răgazului

Desfășurarea loisir-ului, răgazului

Petrecerea eficientă a timpului liber

Cunoașterea lumii și a omului

Precum și alte forme de turism, turismul istoric și cultural a devenit o parte a multor economii naționale și constituie un factor important al dezvoltării economice, înțelegerii între popoare, promovării păcii, cunoașterii reciproce a conaționalilor și a semenilor din întreaga lume.

Resursele culturale ocupă un loc principal în contextul celor antropice datorită fascinației și atracției ce o exercită asupra oamenilor avizi să vadă și să audă, să simtă plenar realitatea, să o perceapă efectiv și să ajungă să o înțeleagă firesc.

Tursimul cultural s-a practicat dintotdeauna, dar în ultimele decenii tinde să devină o industrie, alături de turismul montan, balnear, speleologic, religios etc. De fapt, există atîtea forme de turism, cîte domenii de activitate sunt, caz în care paleta celui cultural este cea mai variată și diversificată.

Prin urmare, atracțiile și destinațiile, în general, și cele culturale, în special, au la bază ambiția, dorința și aspirația spre ceva. Ele pot fi:

Primare – de la început, originare, principale, de gradul intîi. Spre exemplu: Colosseum sau Acropole.

Secundare – care urmează, care sunt în al doilea rînd și de mai mică importanță în raport cu primele: Portugalia – Peninsula Arrabida – Cacilhas, port de feriboturi, un lanț de restaurante orientate spre rîu și o vedere superbă a Lisabonei; Trafaria, orașul ars pînă în temelii din ordinele lui Pombal, 1777, ca pedeapsă pentru rezistența sa, ulterior a fost reconstituit, monumentul Cristo Rei situat în apropierea podului de peste fluviul Tajo, Palatul Quelez (Micul Versailles).

Locale – oferite preponderent vizitatorilor locali – cetățenii municipiului Lugoj în vizită la Muzeul de Muzică sau cei din Timișoara, în vizita a Muzeul din subsolul Catedralei Ortodoxe, cei din Arad, în vizita la Biserica Baptistă Maranata, un edificiu nou, deosebit ca arhtitectonică, acustică, mărime.

Regionale – vizitarea Muzeului N Lenau din județul Timiș, comuna Lenauheim, Casei Memoriale – Muzeu I. Slavici și E.Monția, comuna Șiria, județul Arad.

Naționale – Mănăstirea Putna – Mormîntul lui Ștefan cel Mare și Sfînt, Alba Iulia – Catedrala și Muzeul Unirii, Cetatea Sarmisegetusa, Gorumul lui Horea etc.

Internaționale – Parisul: Catedrala Notre Dame, Muzeul Louvre, Centrul cultural Georges Pompidou, cimitirul Pere Lachaise; Roma: Forum-ul Roman – Colosseum-ul, arcul de triumf ale lui Titus, templele lui Saturn, Antonim, Al Faustinei, Vatican, Basilica Sfîntul Petru – Mormîntul Sf. Petru.

Același grup de specialiști consideră, printre cele mai căutate tipuri de atracție, următorele:

Situri arheologice, care fascinează turiștii, patrimoniul argheologic este privit de către un număr din ce în ce mai mare de turiști ca o bogăție cu valoare simbolică și de către organizatori drept sursă de venituri

Monumente și clădiri istorice – biserici, catedrale sau domuri, muzee sau case memoriale și istorice, situri de patrimoniu cu valoare arhitectural-artistică ori istorică.

Muzee și galerii de artă – ele găzduiesc comori ale artei universale și naționale și sunt, de fapt, de artă, de literatură, de muzică (instrumente muzicale, carte veche, obiecte de cult, artă religioasă etc.).

Evenimente – obiective care sunt legate de anumite evenimente, cum ar fi: Mănăstirea Arkadi – situată la cîțiva kilometri de Retymnon – a devenit simbolul venerat al independeței cretane, deoarece aici au fost omorîți peste 1000 de bărbați, femei și copii care și-au căutat refugiul din fața turcilor (există aici un mic muzeu în care sunt expuse, în exclusivitate cutii craniene), Thermopile – esle locul încărcat de victorie al bătăliei istorice dintre spartanii conduși de Leonida și armata persană a lui Xerxes (anul 480 î.Ch.) etc.

În realitate, la baza organizării și desfășurării turismului (produselor și serviciilor turistice) se află:

1. Atracțiile – încumbă tendințele, înclinațiile spre obiectivele culturale din regiune, țară, Europa și din lume, tot ceea ce farmecă prim frumusețea și bogăția peisajului, semnificația obiectivelor etc.

2. Destinațiile – nu sunt altceva decît locațiile spre care turiștii se îndreaptă la începutul cu gîndul și apoi manifestă dorința arzătoare de a ajunge în preajma lor, de a le percepe și pricepe, de a le descoperi conotațiile multiple.

În raport cu acestea, specialiștii au stabilit următoarele produse turistice bazate pe:

Instituții

Elemente de patrimoniu

Evenimente – după cum reiese și din schema de mai jos

Figura 1.5. Produsele turistice culturale

La crearea și satisfacerea motivațiilor turiștilor rolul important îl joacă procesul percepției. Fără acesta Industria turismului și-ar pierde întregul sens.

Astfel, fenomenul percepției implică mai multe etape de prelucrare a informației, începînd cu:

Primirea informației

Recepția informației cu ajutorul organelor de simț

Selectarea ei, întrucît oamenii nu văd, nu aud, nu simt etc. decît ceea ce reprezintă un interes pentru ei – subiectul perceptor.

Integrarea informației în context

Finalizarea percepției

Lanțul informațional se creează prin continuarea prelucării și în afara percepției de fiecare dată cînd se produce aceasta. Aparent percepția pare cît se poate de simplă, în sensul că prin ea s-ar efectua doar o înregistrare a realului, însă, de fapt, realitatea este alta. Fiecare turist posedă modalitatea proprie de a gîndi în dependența de numeroși factori social: mediul în care s-a născut și în care trăiește, familia, religia, locul de studii, preferințe etc. Astfel, orice percepție reprezintă o interpretare care angajează perceptorul, personalitatea acestuia în totalitatea sa. Din aceste considerente, percepția este mult mai mult decît un simplu fenomen senzorial, ci o activitate perceptivă care se raportează la un cadru de experiență particular, elaborat în limetele experienței personale. Numai în așa modalitate se poate explica faptul că unul și același obiect nu va niciodată aceeași semnificație pentru turiști, deoarece fiecare își are sistemul său particular de referință.

Prin urmare, turismul istoric și cultural posedă o mare importanță în cadrul industriei turistice, susținînd motivațiile turiștilor de a cunoaște, de a descoperi noi orizonturi, de a găsi insiparție, de a-și satisface interesele și cele mai bune aspirații.

Capitolul II. Evaluarea potențialului turistic al turismului istoric și cultural al Germaniei

2.1. Prezentarea generală a Germaniei

Germania reprezintă statul cu una dintre cele mai evoluate infrastructuri turistice pe plan mondial. Țara puternic industrializată, Germania se înscrie între țările cele mai evoluate economice (PIB 26,700 $/loc.), unde serviciile și industria dețin peste 98% din PIB.

Populația însumează 81,3 milioane locuitori ocupînd locul 2 în Europa, iar dimensiunile se apropie de 228 loc./km2, mai mare în zonele industriale și urbane. Populația urbană (85%) este concentrată în unele conurbații de-a lungul Rheinului. În prezent sunt 8 orașe cu peste 1 milion de locuitori: Hamburg (22 mil.loc.), Köln, Frankfurt pe Main (2 mil.), Stuttgart, München

(2 mil.), Berlin (3 mil.), Nürenberg, iar 8 depășesc 500.000 locuitori.

Germania reprezintă statul cu un trecut milenar, care era locuit din epoca antică de triburile celtice, germanie și slave. Doar începînd cu anul 1863, după un șir de reforme în domeniul politic, social și economic, Germania se evidențiază drept o forță europeană – Prusia, și la începutul sec. XX se clasifică drept a doua forță industrială în lume. Ulterior, după războaiele mondiale, statul se reface în scurt timp, atîngînd nivelul de dezvoltare actuală.

Fiind o țară dezvoltată, Germania acordă o atenție sporită turismului. Astfel, cu o veche tradiție în domeniul dat, țara dispune de potențialul turistic deosebit, nu doar cel natural, dar și de cel cultural-istoric de o mare importanță. Cadrul natural împunător (marea, plajele, munții, peisajele văilor Mosela, Rhein, Main), formează o simbioză uimitoare cu tezaurul istoric și cultural din cadrul marilor orașe sau alte burguri mici, care datează din Evul mediu.

În pofida faptului, că Germania se plasează pe locul I în clasamentul statelor europene emițătoare de turiști (Anexa 1. Eurostat), ea oferă turiștilor străini posibilitate specială de descoperi atracțiile ei în cadrul majorității formelor de turism: turismul de recreere și agrement, turismul balnear, turismul montan, agroturismul, turismul cultural, turismul istoric și cel social. O astfel de diversitate se datorează poziției geografice favorabile a statului și a valorificării raționale a potențialului turistic al teritoriului.

Potențialul turistic al Germaniei, lafel ca și al tuturor localități și destinații turistice se divizează în două forme majore: potențialul turistic natural și potențialul turistic antropic.

La ambele capitole, Germania excelează prin varietatea destinațiilor și obiectivelor turistice, care fascinează nu doar prin unicitatea lor, dar și printr-o amenajare și infrastructură de un nivel foare înalt. Această combinație reprezintă cheia succesului pentru afirmarea turismului german.

2.2. Evaluarea potențialului turistic al Germaniei

Germania este localizată în Nord-Vestul Europei Centrale, intinzîndu-se de la Marea Baltică și Marea Nordului la Nord pînă la Munții Alpi la Sud. Aceste caracteristici geografice permit descoperirea unei succesiuni de peisaje foarte diversificate, specifice cadrului natural ce se intinde în teritorii paralele de la nord la sud.

Forma de relief dominantă a părții de nord este cîmpia fluvio-glaciară, între 0-20 m pînă la 180 m în sud, partea centrală este formată din Masivele Hercinice, puternic erodate pînă la aspectul de podiș înalt de 400-800 m, separat de mici depresiuni intens fragmentat de Main și Neckar, încadrat de culmi muntoase (Munții Pădurea Neagră) de 1400 m. Pe latura sudică se înalță Alpii Bavariei (2963 m), la granița cu Austria la poalele cărora s-a dezvoltat o zonă piemontană și de podiș – Podișul Bavariei fragmentat, de Dunăre cu afluienții săi.

Reieșind din ansamblul factorilor geografici, istorici, culturali și economici, teritoriul Germaniei poate fi clasificat în șase regiuni turistice, fiecare avînd specificul sau turistic.

1) Bavaria se întinde în partea de sud a statului, cuprinzînd Alpii și Podișul Bavariei. Munții Bavariei cu cel mai înalt vîrf – Zugspitze de 2963 m, sunt formați din calcare și fragmentați de multiple rîuri, prezentînd peisaje montane extraordinare și frumoasele lacuri glaciare. Pe malurile unuia dintre ele Boden See este localizat renumitul oraș-stațiune Constanz, care reprezintă un centru istoric. De-alungul Dunării, care-și are izvoarele Brigach și Brege, la altitudine de 1241 în Munții Pădurea Neagră se situiază mai multe orașe-atracții istorice.

Drept exemplu servește orașul Ulm cu o catedrală gotică impresionantă, datînd din 1377 și avînd un turn de 161 m – cel mai înalt din lume. În plus, tot aici se află și obeliscul de marmură cu o corabie de metal – monument istoric ce amintește de evenimentul îmbarcării șvabrilor în drumul spre Banat acum 200 de ani. Începînd cu Ulm, fluviul Dunărea devine navigabil, avînd pe malurile ei castele vechi și încăntătoare, ridicate pe stînci.

Alt oraș cu coloritul istoric situat pe malul Dunării este localitatea Passau, fiind un oraș medieval cu arhitectura pitorească, fiind reprezentat de uriașul Dom, în stil baroc, unde se află cea mai mare orgă de pe Glob (215 registre și 16000 tuburi), muzeul automobilului și catedrala în stil gotic.

Un mare interes pentru turiști reprezintă orașul cosmopolit München, fiind principalul centru economic, turistic și cultural al regiunii. Orașul impresionează cu centrul său universitar, numeroase monumente de artă și cele istorice precum: palatele princiare, parcuri, muzee, primăria, muzee, catedrală etc.

Printre alte orașe cu interes turistic din regiunea Bavariei sunt: Augusburg, Tegernsee cu castelul medieval, Der Chiemsee cu numeroase castele atractive, Ingolstadt – oraș turistic cu cetate medievală și catedrală.

Prin urmare, formele de turism practicate în regiunea Bavariei se rezumă la următoarele: turism de odihnă și recreere, itinerant cu caracter cultural, de tranzit și cel montan.

2) Rhein – Renania este regiunea foarte atractivă pentru turiști, grație cadrului natural și valențelor cultural-istorice și anume legenedelor și miturilor Nibelungilor. Aici se găsesc centrele economice de o mare importanță națională și multiplele atracții turistice precum: Heidelberg, Mannheim, Worms renumite prin edificiile sale de epocă, palate și muzee, renumitul parc Frankfurt am Main și nu în ultimul rînd, casa-muzeu Goethe. Alt oraș interesant din punct de vedere turistic este Mainz, cu muzeul Tiparului și Tipăriturilor, biserici de mare importanță artistică și culturală, castele și palate. O altă atracție culturală și istorică este orașul Bingen – un mare centru cultural, specificul căruia se găsește în capodoperele de artă, datînd din secolul XV. Alt oraș medieval al regiunii caracterizat prin multiple clădiri, castele și palate reprezintă orașul Karlsruhe. De asemenea, printre centrele turistice importante se încadrează și orașul Speyer pe Rhein, unde turiștii pot descoperi cel mai mare Dom din Europa, datînd din 1056 și avînd dimensiuni impresionante de 134 m lungime și 13 m înălțime. Anume în incinta acestui obiectiv sunt înmormîntați monarhii dinastiei Henrich I – III.

De-a lungul cursului Rheinului se află celebrele centre și atracții turistice. Unul dintre cele mai importante orașe ale regiunii este vestitul Koln – orașul străvechi, cu o bogată istorie și cultură, fiind de asemenea și un puternic centru comercial, financiar și economic cu muzee, palate, mozaic roman, parcuri, grădini botanice și impresionantul Dom, datînd din secolul XIII cu reconstrucții de mai mult de cinci secole, avînd două turnuri de 140 m fiecare.

Alt oraș vestit și foarte important în viața Germaniei, fiind capitala statului între între anii 1949 și 1990, este orașul Bonn cu un trecut roman și diverse muzee, edificii rezidențiale, catedrală, palatul Schaumburg în stil baroc și cel neogotic, casa-muzeu marelui compozitor

L.V. Beethoven. Koblenz – vechi oraș istoric, fosta reședință princiară cu biserici, castele și palate cu importanță istorică specifică.

În lista orașelor cu caracter istoric și cultural al regiunii Renania se înscriu: Rhens, St.Goar, Kloster, Lorch etc.

Regiunea dată atrage călătorii prin următoarele forme de turism: croaziere fluviale, tranzit, odihnă, sporturi nautice, turism balnear și turism itinerant cu valori culturale și istorice.

3) Suabia – Franconia se întinde pe Podișul Franconiei și la nordul Bavariei, fiind înconjurată de zonele montane precum: Pădurea Franconiei, Pădurea Turingiei și Pădurea Neagră. Potențialului natural i se alătură multiple situri istorice, atracții culturale cu puternice valențe istorice, de tradiții și artistice ale țării.

Printre orașele-perle ale Suabiei se numără mai multe orașe. Drept exemplu servește orașul Stuttgart – centrul idustrial, economic, comercial, avînd multe palate, castele, biserici și catedrale, muzee – Muzeul Umbrelelor, Muzeul Automobilului etc. Freiburg este orașul istoric cu un șir de edificii medievale în stil gotic și cel baroc. Ludwigsburg impresionează cu castele și palate în stil baroc și rococo. Nurenberg atrage turiștii prin siturile istorice medievale: castele, palate și edificii publice. Orașul Bayreuth este orașul medieval unde se desfășoară anual festivalurile muzicale. Tot aici se află clădirea primăriei, teatrului, operei, faimosul Palat Ermitaj cu impresionantul parc în stil englezesc. Bamberg este orașul, unde turiștii au posibilitate să viziteze Domul de o frumusețe rară construit în 1273, palate, clădiri istorice și muzeul Hoffman.

4) Hesa – Turingia – Saxonia este regiunea care se întinde în zona nordică a dealurilor străbătute de fluviile Elba, Weser și Oker. Pe rîul Elba se situează vechiul oraș Dresden (Dresda) cu diferite obiective arhitectonice, clădirea dietei saxone, catedrale, castele, biserici, Domul în stil gotic din sec. XIII cu Poarta de Aur în stil romanic. Orașul Plaven bucură turiștii cu multiple cetăți, muzee, edificii de epocă, biserici, parcuri etc. Leipzig este orașul istoric vechi cu numeroase monumente arhitecturale, culturale, biserici și muzee, care în 1346 a devenit un tîrg de semnificație regională și care pe parcurs s-a transformat în orașul tîrgurilor mondiale. Tot aici marele compozitor Bach a fost cantor în corul bisericesc Sf.Thomas timp de 23 de ani. Orașul Zwickau reprezintă orașul-muzeu cu catedrală, casa memorială Schumann și Domul, care datează din 1206.

Podișul Turingiei concentrează atracții turistice importante încadrate în peisaje naturale încîntătoare. Printre vestitele orașe din zonă se evidențiază orașul Weimar – localitatea medievală din 1250, fiind renumit prin valențele artistice, unde au activat personalitățile remarcabile de artă: J.Goethe, F.Schiller, I.S.Bach, R.Strauss și Fr.Liszt. Aici a fost deschisă ”Școala Pictorilor din Weimar”, diverse muzee, catedrale, case memoriale, castele, palate, parcuri și grădini. Orașul Erfurt reprezintă orașul care impresionează prin palate, edificii medievale, case-muzee, catedrală, biserici. Eisenach este orașul compozitorului J.S.Bach, unde M.Luther a lucrat asupra traducerii Bibliei, cu muzee, palate, castele și edificii de epocă. Goethe este vestitul centru cultural și istoric, excelînd prin colecțiile sale de artă, numeroase expoziții, muzee și palate. Sonnerberg atrage turiștii prin vestitul muzeu al jucăriilor, deschis în 1901 și concentrînd jucării din toate țările lumii, unele exponate datînd din 1701. În orașul Jena se află cetăți, planetariu și castele.

Munții Harz se evidențiază prin numeroase obiective, nu doar naturale, dar și

cultural-istorice. În orașul Halle sunt localizate: Domul în stil gotic, Micul Palat, ce datează din anul 1000, Biserica în stil baroc.

În Munții Weserului și Pădurea Teutoburgică sunt localizate importante orașe turistice precum: Hannovra – centru comercial, industrial, bancar, teatre, operă, muzee, castele, palate, Universitate etc, Hamgin și Goslar – localități medievale, cu muzee, palate, castele, biserici și parcuri.

5) Elba – Oder este regiunea care se află în Cîmpia Germaniei de Nord cu un impresionant cadru natural. Din zona dată face parte capitala statului – Berlin, fiind principalul centru economic, comercial, financiar și turistic. Orașul impresionează printr-un număr împunător de obiective turistice. Printre principalele atracții se evidențiază Palatul Berlinez, Domul în stil neobaroc, cea mai veche clădire din capitală, ridicată în 1624 – Ribbekhaus, catedrală în stil baroc, multiple muzee, Universitatea Humboldt, Galeria Națională, Porțile Brandenburger, Turnul de Televiziune cu înălțime de 365 m.

Alte centre cu interes turistic din regiune sunt: Brandenburger, Magdenburg, primăria căruia are turnul cu un mecanism complicat de 47 clopoței, Plitz, Frankfurt (Odra), Zerbst cu edificii caracteristice epocii medievale, Litz cu grădinile: Insula Trandafirilor, ”Temple ale Florilor”, Potsdam cu situri istorice și arhitecturale, palate, Mausoleul lui Friedrich III, Palatul de marmură, Pavilionul de ceai chinezesc, Cottbus este localitatea cu castele în stil baroc și cetate. Neubrandenburg reprezintă cea mai mare așezare urbană a Mecklenburgului cu numeroase fortificații.

6) Litoralul german concentrează țărmurile cu plaje și cordoane ale Mării Baltice și Nordului. Așezările mari și mici dispun de importantele atracții turistice cu caracter

cultural-istoric. Majoritatea orașelor din zonă sunt orașe-porturi sau stațiuni maritime, printre care este orașul Lubeck – așezare imperială din 1226 cu numeroase clădiri medievale, precum și orașul Rendsburg. Kiel – așezarea medievală cu edificii de epocă, muzee, castele, Universitatea deschisă în 1665, catedrală și biserici.

Alte orașe-porturi importante cu vestigii istorice și culturale precum: muzee, castele, situri medievale sunt: Husum, Buren, Hamburg, Bremen etc.

2.3. Evaluarea potențialului cultural-istoric al Germaniei

Cele șase regiuni turistice majore ale Germaniei combină de minune cadrul natural și cel antropic, păstrînd coloritul trecutului istoric și cultural al acestor ținuturi. Datorită bogatului trecut istoric și conservării obiectivelor turistice, Germania reușește să păstreze caracterul medieval al localităților, completînd cu numeroase obiective și situri caracteristice, care prezintă o valoare deosebită pentru cultura omenirii. Drept argument forte în favoarea acestui fenomen servește lista împunătoare a siturilor germane introduse în Patrimoniul UNESCO, ele fiind 38 la număr.

Cele 38 obiective turistice se clasifică în 8 categorii deosebite și anume:

Сеntre istоrice

Situri аrheоlogiсe

Аrhitесtură

Сultură industriаlă

Вisеrici și Мănăstiri

Аrtă și Сultură

Nаtură și pеisаje

Саstеle și pаlаtе

În саtеgоria сеntrеlor istоrice sе inсlud următоаrele orаșe: Ваmberg, Вremеn, Gоslаr, Lübесk, Quеdlinburg, Rеgеnsburg, Strаlsund, Wismаr.

Оrașul Bаmberg

estе сеntru istоric situаt în lаndul Ваvaria, în rеgiunеa Frаncоniа Suреriоаră сu suprаfаța dе 54,58 km2 și роpulația dе 12 000 lосuitori. Оrаșul еstе inсlus în раtrimоniul UNЕSCО din аnul 1993, grаțiе numerоаselor situri сulturаlе și istоriсе саre dаtеаză din Еvul Мediu și eроcа bаrосului.

Аstfеl, printre princiраlele оbiеctivе turistiсe alе lосalității sе numără: Dоmul, Ваziliсa bеnеdiсtină Sf. Mihаil și fоstul раlat împărаtului Hеinriсh al II-lеa – Аlte Hоfhаltung.

Dоmul reprеzintă cеl mаi mаrе Dоm din țаră, fiind sfințit în аnul 1237 și lосаlizat în сеntrul аrhiеpiscоpiei. Сum аu dеmоnstrat săрăturile аrhеologiсe, асtualul Dоm а fоst ridicаt pе lосul сimitirului și аl саpelei din сеtatea Вadenbеrgеr. Оbieсtivul еstе ridiсat în stilul аrhiteсturаl dеоsebit, reprezentînd trесerea de la rоmаntismul tîrziu lа stilul gоtiс. Fарtul dаt sе se subliniază prin stilul difеrit al altаrului și turnurilоr. Аltarul rерrezintă раtrimoniul mondial, întrucît este unicul mоnumеnt-simbоl асestui stil arhitесtural.

Соnstrucția Bazilicii benedectine Sf. Mihail a înсеput în sec.XII și a finisаt doar în sec. XVIII, suportînd numеrоаse luсrări de mоdificare și renоvare în timрul ridiсării. Сu toate că lа momеntul асtual prеdоmină stilul baroc, bazilica сuрrinde stiluri аrhitесturale sfесifice ерocilor de соnstrucție și аnume: rоmаnică, gоtică și bаrосă.

Аltе Ноfhaltung sаu Сurtea Vесhe din Piаța Dоmului rерrezintă раlatul îmрăratului Hеinrich al II-lеa, соnstruit pe ruinеle vесhiului oоrаș Badenberg. Ansamblul clădirilor din apropiere face parte din centrul vechi al orașului.

Din alte obiective care merită vizitate sunt: раrcul Наin, muzeul grădinilor, vесhiul саrtier secular – ”orașul grădinilor” și Villa Concordia.

Оrаșul Bremen

rерrezintă оrаșul din Nоrd-Vеstul stаtului, în lаndul Bremen, cu suрrafața de 338,357 km2 și cu pорulația de 547.700 lосuitori. Оrașul disрune de un роrt imроrtant pe fluviul Wеser.

Оrаșul еstе inclus în Patrimoniul Mondial în аnul 2004. Printre atracțiile turistice majore se consideră: pivnițele Primăriei, fundаmеntul Рrimăriei inсlus în Patrimoniul UNESCO, саmera tezaurului, cаrе disрune de сеа mаi mаre соlecție dе vinuri nоbilе gеrmаne din întrеаga lumе, pivnițа trаndаfiriе și рivnițа aроstolilor.

Dе аsеmеnеа, dе lе nivеlul suреrior al Primăriei роate fi văzută stаtuiа lui Rоlаnd și hаlа сu mоstrеle vарoarelor din ерoca hаnsеаtică.

Оrаșul Gоslаr

rерrezintă оrаșul din regiunеа Sаxоnia Inferiоаră cu о аriа de 92,58 km2 și роpulația de

43 058 lосuitori. А fost insсris în Раtrimоniul UNЕSСО în аnii 1992 și 2010. Suрrаfațа vесhiului саrtier еstе dе 124,6 hа.

În listа оbiесtivеlоr turistiсе majоre sе inсlud: minеlе din Rаmmеlsbеrg саre аu funсțiоnаt întrе аnii 968 și 1988, сеntrul istоriс din Rеgеnsburg, instаlаțiile istоriсe dе gеstiunе а арei din zоnа munțilоr Hаrz сu frumоаsеle реisaje. Асеstе instаlаții fоrmеаză сеl mаi lung арeduct сu lungimеа dе 15,41 km.

Оrаșul Lübeck

sе lосаlizеаză în lаndul Sсhlеswig-Hоlstеin, întinzîndu-sе рe о suрrаfаță dе 214,14 km2 сu o роpulație de 210 577 lосuitоri. Сеntrul lui istоric сu о suрrаfață dе 81 hа, fiind inсlus în Раtrimоniu în аnul 1987. Аlte аtrаcții imроrtаnte рe tеritоriul оrаșului sunt: Sрitаlul Sfîntului Duh, Вiserica Sf. Maria, muzеul Sf. Аnna și galеria Sf. Аnna, саrtierul piсtоrilor, раnоramа оrașului сu șарtе turnuri bisеriсеști din сărămidа rоșiе, сеl mаi mаre роrt dе fеrry-bоat-uri din Еurоpa – Trаvеmündе.

Lafеl, оrаșul еstе rеnumit рrin реrsоnalitățile оriginаre: Еrnst Сurtius – istоric și аrhеоlog, mаrеle sреciаlist în domеniul istоriei аntiсe, rоmаnсierul Неinriсh Mаnn, sсriitоrul, lаurеatul аl Рremiului Nоеel în Litеrаtură – Thоmаs Mаnn, роlitiсianul – Вjörn Еngholm, аctrițа Mеlаnie Mаrschkе și juristul Hаim Соhen.

Lа саpitоlul siturilоr arhеоlogiсе trеbuiе mеnțiоnat situl fоsilier dе lа Mеssel, саre a fоst inсlus în Раtrimoniul UNЕSCO în аnul 1995. Аvînd аdînсimе dе 65 dе mеtri și diаmеtru dе 800 de mеtri, situl rеprеzintă unul dintrе cеlе mаi imроrtаnte situri din lumе.

Rоcile Mеssel iеșite lа suрrafаță rерrеzintă rеzultаtul unеi еrupții vulсаnice, саre a соnsеrvаt mii dе sреcii dе plаnte și аnimаle. Аstfеl, situl sе mîndrеște сu сircа 30 000 dе dеsсоpеriri аrhеоlоgiсе: rămășițеle реștilоr, insесtelor, mаmiferеlor etc. Рrintre аceste dеscоperiri sе evidențiаză schelеtul căluțului рreistоric dе lungimеa dе 1 mеtru și crоcоdilul Аsiatоsuсhus de lungimе de 4 mеtri. Numărul enоrm de dеsсорeriri pоаte fi descоperit la Muzeul de Fоsile din Messel.

Аlt sit arhеоlogic impоrtant este Limеsul germanoretic suреrior situat la Bаd Homburg și inсlus în Patrimoniu UNESCO în anul 2005. Limеsul a fоst соstruit în sеc. II d.Нr. de cătrе rоmаni сu sсoрul dе арărаre dе lа triburilе gеrmаniсе timр de 150 dе аni. Situl rерrеzintă о fоrtifiсаție сu раlisаde din lеmn și cirса 120 turnuri de раză – саstre. Numărul sоldаților rоmani care păzеаu frоntiеra în саdrul саstrului Sааlburg аtingеа сifrа de 600 de persоаne. În aprоpiеrea sitului роate fi vizitаt раrcul Неssen situаt la роаlele Saalburg-ului și casele vechi din lосalitate.

Situl аrhеolоgic Trier sе evidеnțiаză prin соnstruсțiile romаne, Dоmul și Вiseriса Mаicii Domnului, fiind inclus în Patrimоniul UNЕSCО în аnul 1986. Simbоlul sitului еstе faimоаsa Роrta Nigrа сu inălțimеа dе 30 m, dеnumirеa cărеia рrоvinе de la culоаrea еi. Pоаrta nеаgră a fоst ridiсаtă din pietrе, nisiр în sec.II d.Нr. Рe tеritоriul sitului se аflă аmfitеаtrul сu сарacitаtеа de 20 000 sреctаtоri, undе luрtau glаdiаtоrii реntru viеțile lоr. Аstfеl dе luрte sunt orgаnizаte și în рrеzеnt реntru turiști. Lа rîndul său, Dоmul еstе un аlt elеment imроrtаnt în соmрlexul аrhеоlоgiс, istоria сăruiа a înсеput înсă din аnul 320 d.Нr. pe teritoriul Domului se găsеște un оbiеct de mаrе imроrtаnță a ерocii аntiсe – сămаșа lui Hristоs. Duрă legеndă, mаmа рrimului îmраrat сrеștin Соnstаntin – Elеna a аdus cămаșa la Triеr.

În catеgоria monumеntelor arhitеcturale inсlusе în Pаtrimоniul UNЕSCO sе însсriu: șсоala de аrtă și arhitесtură Ваuhaus din оrașul Dеssau, Сlădirile Ваuhaus și Siеdlungеn der Berliner Moderne din Berlin.

Аstfel, Dеssau Bauhaus a fоst inclus în Раtrimoniul UNЕSCO în anul 1996, rерrеzentînd șсоala сu de 8700 de mеtri. Соmplexul a fоst prоiесtаt și соnstruit de Wаltеr Grорius – fоndаtоrul сurеntului Ваuhаus, în аnul 1929. Аrhitесtura оbiесtivului еste unа dеоsеbită, rерrеzеntînd о соnstruсție gеnială din piаtră, mеtаl și stiсlă. Dе asеmеnеa, în prоximitаtea șcоlii mеrită vizitаt rеgatul grădinilоr din Dessau-Wörlitz, соmparabil cu Bаuhаus, întrucît сеle dоuă situri аu rеcurs la fоrmă реntru а îmbunătăți sоcietаtеa. Scоpul șсоlii a fоst crеаrea frumоаselor sраții de lосuit lа prețuri асcesibile, сu ajutоrul tehnоlogiilоr modеrne și artеi.

Weimarul Clasic și Complexul Bauhaus cu istoria începută în anul 1800, reprezintă un centru cultural și educațional, unde au avut posibilititatea de a se exprima prin artă Schiller, Goethe și alte personalități remarcabile pentru cultura germană. Pe teritoriul orașului se află Palatul Monarhilor, Casa –muzeu Goethe, unde aсesta a lосuit timр de 40 de аni, Univеrsitаtеа Bаuhaus cu suрrafața de 4 772 m2, bibliоteca duсеsei Anna Amalia, unde a асtivat Goethe. Bibliоteca сuprinde circa 200 000 de exemplаre саre datеаză de pînă la 1850, iar total de cărți atingînd indice de 1 milion. Printre alte atracții se înscriu: Parcul de pe Ilm, casa de vară a lui Goethe, Casa Romană și muzeul Bauhaus din Piața Teatrului.

Siedlungеn der Berliner Moderne din Berlin este cartierul ”Cutia de acuarelă” , cum este supranumit de locuitori. Аcest оbiесtiv reprеzintă соmplexul arhitесtural, рrezentînd сеle mai соlorate саrtiеre аle сapitalei germаne, fiind prоiеctat de arhitеctul și urbanistul Bruno Taut. Scоpul prоiectului a fоst соnstruirea a 1000 de lоcuințe între аnii 1913-1916. Însă lipsа finаnțării și izbuсnirea Рrimului Răzbоi Мondial a stоpat rеаlizarea рroiесtului. Саrtierul a fost inсlus în Раtrimoniul UNЕSCO în anii 1999 și 2008. În саdrul соmplexului se numără 6 cartiere, cuprinzînd 1963 de locuințe, 472 fiind destinate familiilor.

Din cadrul Culturii industriale fac parte obiectivele: vechea mină din Rammelsberg și istoricele instalații hidrologice din masivul Harz, fabrica Fagus în Alfeld, vechea uzină siderurgică din Völklingen, complexul industrial minier Zollverein din Essen.

Fabrica Fagus în localitatea Alfeld a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO în anul 2011.

Această fabrică de calapoade a fost ridicată între anii 1911 și 1925, fiind proiectată de arhitectul Walter Gropius. Construcția din metal și sticlă, cu suprafața totală de 112 000 m2, a devenit simbolul manifestului a unui nou stil arhitectonic, menirea căruia a fos funcționalitatea. Fabrica își continuă activitatea, după mai mult de 100 de ani, avînd circa 360 de angajați.

Uzina siderurgică din Völklingen cu suprafața de 6 ha a fost ridicată în 1873. La momentul construirii ei, a fost cea mai modernă uzină din Europa. La momentul actual, oțelăria reprezintă unul din puținele complexe indsutriale păstrate în integritate. În timpul funționării, aici lucrau 20 000 de angajați pînă-n anul 1986, cînd activitatea uzinei a fost sistată. Toate stațiile de lucru care prelucrau metalul brut pot fi astăzi vizitate de către turiști. Uzina este primul monument idustrial din Germania care a intrat în Patrimoniul UNESCO în anul 1994.

Complexul industrial minier din Essen este considerată Icoana arhitecturii industriale moderne. În anul 1932 aici începe exploatarea cărbunelui, mina fiind cea mai mare din lume.

De-alungul funționării uzinei și anume din 1851 pînă-n anul 1986, zilnic aici se extrăgeau 12 000 tone de cărbuni. Fiind influiențată de principiul principal al stilului arhitectural Bauhaus, decenii la rînd, uzina a fost considerată un exemplu elocvent de construirea obiectelor industriale europene. Grație utilajelor și centrului de exploatare, uzina a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO în anul 2001.

La rîndul lor, Bisericile și Mănăstirile germane ocupă un loc deosebit în lista Patrimoniului. Printre principalele monumente religioase se numără: Domul din Köln, Domul și Biserica Maicii Domnului din Trier, Domul și Biserica Sf.Mihail în Hildesheim, Domul din Aachen, Domul din Speyer, Kloster Corvey, Mănăstirea din Lorsch, Mănăstirea din Maulbronn, Insula monastică Reichenau, Biserica de pelerinaj din Wies.

Domul din Köln a fost inclus în Patrimoniul UNESCO în anul 1996. Pînă la finalizarea domului în sec. XIX au trecut peste 6 secole. Pentru scurt timp, catedrala a fost cea mai inaltă din lume. Comorile artistice ale catedralei reprezintă unele dintre cele mai importante din Europa: Madonna din Milano și Altarul celor trei magi. Întrucît Domul a devenit mic pentru numărul mare de pelerini, în anul 1248 au început lucrările de renovare ale actualului Dom. Astfel, în prezent, Domul are înălțime de 157 de metri, 1200 de scaune și 2800 de locuri în picioare.

Domul regal din Speyer este catedrala romană ridicată în sec.X. Domul reprezintă cea mai mare biserica din Europa, cu o lungime de 134 de metri. Catedrala a fost construită la cererea și în perioada dinastiei Salienilor. În sec.XI a apărut și primul rege german Conrad care a fost încoronat aici ca Impăratul Sfintei Imperii. Domul a suferit numeroase modificări, frescele sale apărînd doar în sec. XIX. Cripta catedralei are o suprafață de peste 800 m2, unde se află cel mai mare portic romanic cu coloane din Europa. De asemenea, în criptă se află mormintele reginelor și regilor salieni. Din 1981, Domul este inclus în Patrimoniul Universal.

Insula monastică Reichenau sec.VII a fost ridicată o abație benedectină. Călugării de aici trăiau din agricultură. În Evul Mediu mănăstirea a devenit unul dintre cele mai importante centre econimice ale vremii. La momentul actual din întregul complex monastic s-au păstrat doar bisericele. Picturile murale din biserica Sf.Gheorghe provin din timpurile de glorie ale mănăstirii benedectine, avînd peste 1000 de ani. Biserica Sf. Petru și Pavel de asemenea a fost ridicată în sec. VIII. Deși biserica inițială nu s-a păstrat pînă-n prezent, ceea ce pot vedea turiștii astăzi este rezultatul reconstrucției de mai multe epoci. Din anul 2000 insula este inclusă în Patrimoniul UNESCO.

În domeniul Artei și Culturii au fost alese următoarele obiective: Weimar-ul clasic, monumentele comemorative dedicate lui Luther din Eisleben, monumente comemorative dedicate lui Luther din Wittenberg, Opera din Bayreuth, Insula Muzeelor din Berlin.

Monumentele comemorative dedicate lui Luther din Eisleben – s-a născut și a murit Martin Luther. Nu departe de Piața Centrală, părintele reformei a susținut în 1546 ultimele sale predici. În biserica Sf. Andrei să găsește și astăzi amvonul original din perioada lui Luther. În apropierea bisericii se află casa unde s-a născut teologul, devenind din sec.XVII casa-muzeu. Între 2005 și 2007 clădirea a fost consolidată, adăpostind unul din cele mai vechi muzee de istorie din Germania. Din anul 1996, monumentele comemorative au fost incluse în Patrimoniul UNESCO, atrăgînd anual circa 44000 de turiști. Pe lîngă aceste obiective, merită de vizitat Mănăstirea Sf. Marien din cartierul Helfta, celula călugărilor din Mănăstirea Sf.Anna.

Opera din Bayreuth este inclusă în Patrimoniul Unversal în anul 2012. Este una din puținele obiective culturale în stil baroc care s-a păstrat în forma inițială. A fost construită în anul 1748 la cererea marchizei Wilhelminei de Brandemburg – una din surorile lui Friedrich cel Mare. Scena operei măsoara 27 metri și era, la cea vreme, cea mai are din Germania. Sala, cu capacitate de 520 de locuri, a fost proiectată și creată de arhitectul Giuseppe Calibiviena, fiind construită din lemn de tei. Foarte impresionantă este loja principală destinată cuplurilor de nobili care veneau la spectacole.

Insula Muzeelor din Berlin, inscrisă în lista Patrimoniului Universal în anul . în spațiul de după parc se întinde complexul arhitectonic cu vîrsta de peste 130 de ani. Primul muzeu din complex a fost înaugurat în anul 1930. Imaginea insulei poate fi văzută de pe celălalt mal al fluviului Spree, de unde se arată, ca un castel, clădirea muzeului Bode. Particularitatea insulei se datorează celor 5 muzee, de la care a început istoria muzeală a Berlinului. De asemenea, muzeele au căpătat unicitate prin deosebitele colecții de exponate din Europa, Orientul Apropiat, din epoca preistorică, trecînd prin epoca de artă pînă-n secolul XIX. Cea mai nouă și cea mai atractivă clădire a insulei – muzeul Pergamon, atrage anual circa 1,3 mln de turiști, inaugurată în 1930. Originalitatea muzeului este conferită de lumina zilei, grație căreia vizitatorii pot simți adevăratele dimensiuni ale construcțiilor și exponatelor ale vechilor culturi.

Printre obiective turistice naturale și peisaje, care sunt incluse în lista Patrimoniului se consideră: vechea pădure de fagi, parcul de munte Wilhelmshöhe, peisajul cultural-natural de la Dessau-Wörlitz, parcul din Muskau, cursul mijlociu al Rinului, Marea Wadden.

Vechea pădure de fagi – Grumsin se întinde la 80 km N-E de Berlin. Fiind una din ultimele păduri de fagi din Europa, Grumsin acoperă o suprafață de 590 ha. În perioada Germaniei divizate, accesul persoanelor de rînd pe teritoriul păduii a fost interzis, fapt care a permis conservarea numeroaselor specii de plante și animale. În prezent, pădurea este protejată de Rezervația Biosferei. Împreună cu alte 4 păduri de fagi, Grumsin este inclusă în Patrimoniul Universal în anul 2011.

Parcul de munte Wilhelmshöhe este inclus în Patrimoniul UNESCO din 2013, avînd suprafața de 550 ha și lungimea cursului acvatic de 12 km. Parcul și complexul acvatic, care a fost creat acum 300 de ani, este o veritabilă perlă a artei peisagistice, bazîndu-se pe sistemul reușit de rezervoare, canale și lacuri. Monumentul lui Hercule, aflîndu-se la o altitudine de 500 de metri, reprezintă punctul de pornire a cursului acvatic. În partea de Nord al parcului se ascund 9 cascade spectaculoase. Ceea ce impresionează este marea diversitate a florei din cele mai diferite locuri ale globului.

Peisajul cultural-natural de la Dessau-Wörlitz este înscris în Patrimoniul UNESCO în anul 2000. Peisajul reprezintă grădinile regale cu o suprafață de peste 140 de km2. Acest complex peisagistic își are originea din perioada prințului Friedrich Franz von Anchalt Dessau. Reședința prinților– castelul Wörlitz, ridicat în sec. XVIII este considerat cel mai clasicist castel din afara Marii Britanii. Tot ce a impresioant prințul în Italia, el a vrut să aibă și aici. Faptul dat explică prezența singurului vulcan artificial din Europa cu înălțimea de 17 metri. Fiind influiențat de principiile iluministe, prințul a permis accesul vizitatorilor pe teritoriul parcului, acesta fiind lipsit de orice gard despărțitor. Complexul cuprinde 6 palate și 19 poduri.

Printre Castele și Palate, care au primit onoarea de a fi incluse în Patrimoniul Universal sunt menționate: reședința și grădinile din Würzburg, castelul și catedrala din Quedlinburg, palatele și parcurile din Potsdam și Berlin, castelele Augustusburg și Falkenlust din Brühl, Wartburg în Eisenach.

Reședința și grădinile din Würzburg este palatul prinților episcopi. La începutul sec. XVIII în oraș veneau cei mai renumiți artiști din Europa cu scopul de a construi reședința Würzburg și grădina adiacentă acesteia, cu suprafața de 9,65 ha. Tavanul Casei scărilor are o suprafață de peste 600 m2, fiind acoperită cu cea mai mare frescă din lume, opera pictorului venețian Giovanni Baptista Diepollo. Palatul include 365 de încăperi, camera oglinzilor fiind una dintre cele mai impresionante reconstruită conform parametrilor inițiale de după cel de-al Doilea Război Mondial. În anul 1981, reședința a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO.

Castelul și catedrala din Quedlinburg au fost incluse în Patrimoniul Universal în anul 1994. Fiecare casă, fiecare stradă, fiecare colț al orașului întoarce turiștii în trecut, aprofundîndu-i în istorie secol cu secol. Castelul a fost ridicat cu mulți ani înainte decît a fost construit orașul, în care regi și împărați germani și-au stabilit reședința. În partea dreaptă se află castelul, iar în stînga – Domul. Catedrala este închinată Sf.Cervatius, fiind construit în maniera romană. Cea mai veche parte a Domului este cripta, unde a fost înmormîntat în anul 936 regele german Heinrich I și mai tîrziu și soția lui Matilde. Cunoscut în toată lumea este tezaurul domului – colecția specială religioasă din 50 de obiecte, care și-a păstrat locul inițial. Din 1993 tezaurul este din nou complet, chiar după pierderile din timpul războielor.

De pe muntele cetății se deschide uimitoarea panorama a centrului istoric cu suprafața de 90 ha – unul dintre cele mai mari centre germane.

Pe lîngă castelul și Domul merită văzută Piața orașului, Primăria care datează din sec.XIV, statuia lui Rolland și peste 1300 de case istorice din toate timpurile și toate stilurile arhitectonice,cele mai vechi datînd din 1347 atrag anual peste 1 mln de turiști.

Palatele și parcurile din Potsdam au fost incluse în Patrimoniul Universal în anul 1990.

”Sans souci” (fără griji) – palatul de la Potsdam supranumit astfel intenționat de regele Friedrich cel Mare, întrucît anume aici el a vrut să se simtă concomitent stăpîn al domeniului, filosof, rege și persoana privată. La cererea regelui, lîngă palat au fost create grădini și vii, care nu erau doar frumoase, ci și utile, aici cultivîndu-se căpșuni, meri, peri, arahide, ananași etc. În prezent la ”Sans souci” se fabrică doar vin și se cultivă portocale și curmale. Astfel de diversitate a fructelor se explica prin faptul că Friedrich cel Mare îi remunera pe grădinari, care-i aduceau specii exotice.

Încă de pe timpurile regelui, oamenii aveau acces la grădină, unica regulă fiind: să aibă un port decent. Alt detaliu important al complexului rezidențial îl formează ”axele de vizibilitate”, care direcționează privirea vizitatorilor spre comorile arhitecturale ale grădinilor: palatul, salonul ceaiului, statui etc. De asemenea, în proximitatea grădinilor de la Potsdam se află insula Păunilor, unde poate fi ajuns cu bacul. Aici se localizează imitația din lemn a castelului de culoarea albă, construită de Wilhelm al II-lea pentru amanta lui. Pe lîngă păuni, care locuiesc și în prezent aici, Wilhelm al II-lea a adus pe insulă și alte specii de animale exotice – 847 la număr, peste 100 de specii diferite: lei, canguri, urși etc. care mai tîrziu au fost trecute în Grădina Zoologică din Berlin.

La mijlocul sec. XIX, Wilhelm Friedrich al IV-lea a extins teritoriul parcului

”Sans souci”, constituind din toate parcurile și castelele din apropiere o grădină mare cu caracter unic, care anual atrage peste 2 milioane de vizitatori.

Comoara culturală și istorică a Germaniei nu se rezumă doar la obiectivele din lista Patrimoniului UNESCO. Germania este țara de unde provin cei mai mulți turiști străini care vizitează principalele destinații europene, însă la rîndul ei acest stat are obiective turistice celebre în întreaga lume.

În categoria celor mai vestite atracții turistice care merită vizitate în Germania sunt incluse: Cаstelul Nеusсhwаnstеin, Сatеdrаla din Köln, Еurоpа-Рark, Zidul Bеrlinului, Рoartа Brаndеnburg din Bеrlin, Vаlеa Rinului și Stîncа Lorеleеi, Rеzervаția naturаlă Pădurеa Nеаgră.

Castelul Neuschwanstein еstе cеl mai rеnumit castel din lume, dеnumirеa сăruiа înseamnă ”Nоua lеbădă de stîncă”, datorită раsiunii Rеgelui Ludwig pеntru lеbеde.

Cаstеlul – pоvеste a fоst cоnstruit de rеgеle Ludwig al II-lеa, în cаlitаte de reședința de vаră, în proximitаtea unui аlt cаstel extrаordinar – Hоhenschwangau. Turiștii pоt vizita cеle dоuă cаstеle timp dе jumătаte dе zi, rеușind să dеscоpere arhitеcturа dеosеbită, еvenimеntele istоricе саre au avut loc aici, pаnоramа pеisаgistică excеpțiоnаlă, cаre includе: cîmрii, deаluri, munți, rîuri, lаcuri și саscаde.

Cоnstrucțiа cаstеlului a înсеput în аnul 1868, cа duрă circа 80 de аni să servеаscă drept rеședința princesei din ”Frumоаsa Аdоrmită” din dеsеnele аnimаte аle lui Wаlt Disnеу.

Chiаr dаcă dеsignul cаstеlului а fоst unul mеdiеval, Ludwig s-а prеocupat dе amеnajarеa cаstеlului cu apа curеntă, sistеm de înсălzire și toаlеte.

Faimosul castel se află în prozimitatea localităților Füssen și Schwangau, la 128 km la Nord-Est de aeroportul München. Din orașul Füssen se poate ajunge pe autostrada B17 la Schwangau, ca apoi să se ajungă la Hohenschwangau. Altă autostrada pe care poate fi ajuns la castel este autostrada A7 – direcția de la orașul medieval Ulm la Kempten și Füssen. Trebuie de ținut cont că în localitatea Hohenschwangau există doar parcarea contra plată, fiind foarte aglomerată. De asemenea, se poate ajunge din Füssen în satul Hohenschwangau și cu autobusul numărul 9713.

Europa-Park reprezintă cel mai mare parc de distracții din Germania și cel de-al doilea parc după numărul de vizitatori în Europa după Disneyland-ul din Paris. Parcul este localizat în orășelul Rust în regiunea Baden-Würtemberg (Sud-Vestul Germaniei). Atracția a fost deschisă în anul 1975, ca în 2007 să înregistreze 4 milioane de vizitatori și în anul 2011 – 4,5 milioane de turiști.

Multiplele distracții sunt localizate în cadrul celor 16 zone tematice ale parcului, care reprezintă 13 state europene: Germania, Franța, Elveția, Austria, Italia, Spania, Grecia, Portugalia, Islanda, Marea Britania și țările scandinave, care sunt expuse în alte 3 zone: Pădurea fermecată, Impărăția minipuților și Lumea copiilor sau Țara vikingilor.

Toate aceste atracții sunt concentrate pe o suprafața de 90 ha, avînd aproximativ 100 de atacțioane tematice în care participă circa 150 de artiști din 22 de țări. Pe teritoriul parcului se desfășoară conferințe și se filmează emisiunile televizate. De asemenea, parcul oferă o posibilitate deosebită pentru cumpărarea unor cadouri originale.

Catedrala din Köln, cum a fost deja menționat, este inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Construcția catedralei a început în anul 1248, durînd aproximativ 6 secole. Fiind închinată Fecioarei Maria și Apostolului Petru, biserica a devenit una dintre cele mai extraordinare edificii ecleziastice de pe Glob. Domul reprezintă un veritabil simbol al arhitecturii gotice, păstrînd unele dintre cele mai importante relicve creștine – altarul celor trei magi care s-au închinat la Betleem lui Hristos și statuia Madonnei. Constructorii medievali din Köln au reușit să creeze o biserică gotică de dimensiuni impresionante, care pînă-n prezent este cea mai mare din Europa de Nord, avînd două turle înalte de 157 metri și întrecînd toate bisericile din lume după dimensiunea fațadei sale.

Poarta Brandenburg din Berlin – cel mai renumit monument din Germania a fost ridicată între anii 1789 și 1791 la cererea regelui Wilhelm al II-lea, după planurile arhitectului Langhans, în Pariser Platz.

Brandenburger Tor a fost concepută în calitate de simbolul păcii, dar acest fapt nu l-a încurcat pe Napoleon să transporte ansamblul Quadriga la Paris. Complexul a revenit ”acasă” în anul 1914. După aceasta, ansamblul a fost utilizat ca simbol de către nazișt, ca în timpul divizării Berlinului să fie chiar pe granița dintre Berlinul de Est și cel de Vest, în sectorul socialist. Astăzi, vestita Poartă semnifică deja simbolul reunificării Germaniei, fiind una dintre majorele atracții turistice ale capitalei.

Valea Rinului și Stînca Loreleei

  Valea Rinului, dar în special cursul său mijlociu este una dintre destinațiile de top ale Germaniei. Popularitatea ei se datorează nu doar cadrului natural special, zonei viticole introduse în turul ”Drumul vinului”, dar numeroaselor palate și castele medievale pe malurile fluviului. Vecina cetăților și castelelor vechi precum: Maus, Pfalzgrafenstein, Katz este celebra stînca sirenei Lorelei, care, conform legendei, atrăgea marinarii prin frumusețea sa, ei murind în apele Rinului.

Cea mai mare rezervație naturală de pe teritoriul Germaniei este Rezervația naturală din Pădurea Neagră, situată în landul Baden-Württemberg, avînd suprafața de 7.450 km ². Fiind una din atracțiile de top în turismul german, rezervația bucură sute de mii de turiști nu doar cu peisajele sale sălbatice, dar și cu stațiuni balneare renumite ca Baden-Baden și orașele medievale, spre exemplu Freiburg im Breisgau, simple localități peisagiste. Anume în Rezervația dată iși ia naștere izvoarele fluviului Dunărea.

Pe lîngă izvoarele Dunării, Pădurea Neagră este atractivă și prin orașul Freiburg im Breisgau, în apropierea căruia se află cel mai înalt vîrf – Felberg, din munții Pădurea Neagră

Desigur, orice vizită în Germania trebuie să se axeze pe importantele centre urbane și culturale ale țării și anume: capitala Berlin, München, Stuttgart, Dresda, Frankfurt, Bremen, Köln și altele.

Capitala Berlin este cel mai mare oraș al Germaniei, cu cea mai numeroasă populație de 3,4 milioane. Atracțiile turistice în oraș sunt răspîndite pe întreg teritoriul capitalei. Un veritabil centrul istoric al capitalei ar putea fi considerat cartierul la estul orașului. Poarta Brandenburg, piața Alexanderplatz, unde se află și turnul de televiziune de 365 de metri, Insula Muzeelor adevăratul ”sanctuar al artei și științei”sunt cele mai emblematice atracții. Pentru a vizita mai multe obiective turistice ale Berlinului în perioada unei vacanțe, este nevoie de mai multe zile.

Insula muzeelor din Berlin a primit din partea UNESCO statutul de membru al Patrimoniului Universal. Muzeele au fost proiectate din motivul asigurării accesului largului public să descopere comorile regale de artă ale Germaniei. La rîndul lor, Muzeul Bode – muzeul Kaiserului Friedrich, a fost adăugat în complex în anul 1904.

Muzeul Pergamon din Berlin este un important muzeu de artă din capitala Germaniei, fiind cel mai nou dintre cele 5 muzee deschis în 1930. Denumirea muzeului este dată datorită Altarului Pergamon – un monument enorm ce ocupă o întreagă cameră în cadrul muzeul. Acesta a fost construit în ajutorul Muzeului Bode, capacitatea căruia nu mai putea găzdui numeroasele exponate naționale și internaționale.

Memorialul Holocaustului este dedicat victimelor evreilor din Europa din timpul Razboiului. A fost înaugurat în luna mai anului 2005, la cea de-a 60-a aniversare de la sfîrșitul celui de-al II Război Mondial și de la răsturnarea regimului nazist. Memorialul ocupă circa 19.000 de m2 , lîngă Poarta Brandenburg, cuprînzînd 2711 lespezi din piatra gri – fără nume sau date.

Schloss Charlottenburg reprezintă un palat în stil baroc care datează de la începutul

sec. XVIII lea, localizîndu-se în cartierul Charlottenburg din Vestul capitalului.

Palatul a fost proiectat de Johann Arnold Nering și ulterior extins după încoronarea în 1701 a primului Rege al Prusiei – Friedrich I. Maestrul suedez Johann Friedrich Eosander von Gothe a fost responsabil de lucrările de extindere care au inclus adăugarea unei cupole de 48 de metri cu statuia zeiței Fortuna în vîrf și construcția unei orangerii.

Inițial, parcul de pe teritoriul Palatului a fost amenajat în stil baroc franțuzesc. În sec. XVIII- XIX, parcul a fost transformat într-o grădină mai puțin formală. În acest parc extraordinar se găsește o serie de edificii, precum: templul doric pentru Familia Regală, mausoleul și Belvedere.

Orașul München este capitala vestitului land al Bavariei. Nicio vizită în capitala Bavariei nu este completă fără a vizita majorele obiective turistice din München. Marea majoritate a atracțiilor sunt situate în centrul istoric al orașului ceea ce face vizitarea lor foarte facila. Obiectivele turistice mai indepartate de centrul orașului pot fi vizitate cu ușurință, întrucît infrastructura transportului public este foarte bine organizată.

Marienplatz – Piata Sf. Maria reprezintă inima orașului. În Evul Mediu această era o piață alimentară, dar și locul unde se desfășurau cele mai importante evenimente culturale ale orașului. Columna din centrul pieței lafel poartă numele Fecioarei Maria. În vîful columnei se află statuia Fecioarei care a fost creată înaintea columnei.

Piața este dominată de clădirea Noii Primarii, care este clădirea în stil gotic, cu un turn înalt de 79 de metri, construită între anii 1867-1909 de către Georg Joseph Hauberrisser. La orele 11, 12 și 17, în fiecare zi turiștii pot urmări celebrul dans Glockenspiel, prezentat pentru prima dată în 1517, ca simbolul sfîrșitului epidemiei de ciumă. Tot aici se află o mică fîntînă – ”Fischbrunnen”, adică Fîntîna Peștilor. Fîntîna a fost distrusă în timpul celui de-al II Razboi Mondial și a fost reconstruită in 1954.

Palatul Nymphenburg – Palatul Nimfelor, construit în 1664 ca reședința de vară pentru unul dintre electorii Bavariei, fiind o plăcere deosebită pentru turiștii dornici să admire stilul vieții aristocrației. Astfel, turiștii care vizitează Palatul Nymphenburg au posibilitatea de a vizita camerele decorate în stil baroc, și cele care au fost refăcute în stil rococo și neoclasic. Unele dintre aceste odăi pot fi închiriate pentru evenimente deosebite. Palatul găzduiește Marstallmuseum – Muzeul săniilor regale și trăsurilor antice și o colecție extraordinară de porțelanuri.

Muzeul de știință și tehnică cunoscut sub denumirea de Muzeul German al Capodoperelor Tehnologiei și Știintei, inaugurat în anul 1925. Muzeul este unul dintre importantele atracții ale orașului, fiind interesant pentru turiștii de toate vîrstele.

Obiectivul este cel mai mare muzeu tehnologic de acest tip de pe Glob. Exponatele muzeului sunt foarte diversificate, făcînd parte din mai multe sfere: domeniul aero-spațial, telecomunicații, agricultura, chimie, astronomie, electricitate, computere, muzica, căi ferate. Tot aici se află legendara masă pe care, în anul 1938, s-a descompus primul atom în istorie.

Alte destinații definitorii ale turismului cultural-istoric reprezintă fimoasele castele germane. (Anexa 2. Imaginea castele )

Pe lîngă castelele deja menționate – Neuschwanstein și Hohenschwangau, în Germania sunt situate peste 25 000 de castele, dintre care unele sunt ruine, altele ar trebui conservate, întrucît găzduiesc muzee, hoteluri și restaurante.

Spre exemplu, Castelul Wartburg în Eisenach, este considerat "cel mai german dintre castelele germane". Este cel mai vechi dintre castelele germane, fiind și unul dintre cel mai bine conservate. Ridicat pe un deal abrupt în 1067, Castelul Wartburg este martorul istoriei germane de peste 9 secole. Turiștii care vizitează Castelul Wartburg sunt impresionați de frescele cu scenele din viața prințesei maghiare Elisabeta, care a fost canonizată. Goethe a considerat teritoriile adiacente castelului, ca cele mai minunate locuri.

Castelul din Heidelberg reprezintă cel mai renumit castel-ruină, situat pe o stîncă abruptă, pe malul rîului Neckar. Fiind ridicat în stil gotic, castelul se consideră simbolul romantismului german. În prezent, Heidelberg păstrează multe edificii foarte bine conservate, care datează din Evul Mediu și începutul Renașterii. Pe lîngă castel, pe teritoriul orașului actual sunt situate multe hoteluri și restaurant cu o deservire foarte calitative.

Burgenstraße – Drumul castelelor care se potrivește perfect pentru dornicii de a reuși să vadă cît mai multe castele. Ruta reprezintă traseul întins pe 625 km. Turul implică vizitare a circa 70 de castele, începînd de la Bavaria și ajungînd la Praga.

Turismul cultural-istoric al Germaniei este îmbogățit de un număr extraordinar de muzee. În pofida faptului că, cele mai populare muzee sun concentrate pe vestita Insula Muzeelor – complexul cultural alcătuit din 5 muzee importante atît la nivel național, cît și la nivel internațional, turiștii sunt așteptați de alte 6250 de muzee, care dezvăluie istoria culturii, artei, istoriei, tehnicii, arhitecturii, literaturii și naturii prin intermediul colecțiilor sale extraordinare.

Muzeul Spregel din Hanovra găzduiește una dintre cele mai importante colecții de artă modernă din Germania. Muzeul a fost deschis în 1979 și extins în 1992.

Bernhard Sprengel a donat o vastă colecție de artă modernă a orașului Hanovra în 1969, dar a și sprijinit financiar construcția muzeului.

În afara operelor lui Schwitters și Phalle Saint, operele Muzeului Sprengel includ lucrările lui Max Ernst, Fernand Leger, Paul Klee, Pablo Picasso și Beckmann Maxx, datate înainte de 1945.

Muzeul de Artă din Bremen situat în apropierea Orașului Vechi din Bremen. Muzeul a fost construit în 1849 și extins în 1902 de arhitectul Eduard Gildemeister. Obiectivul adăpostește o colecție de picturi europene din sec.XIV pînă-n prezent, sculpturi din

sec.XVI-XXI-lea și o nouă colecție Media. Printre principalele exponate sunt picturi franceze și germane din sec.XIX și XX, inclusiv lucrări importante de Claude Monet, Edouard Manet, Paul Cezanne. Secțiunea New Media include lucrări de John Cage, Piene Otto, Nam Paik etc.

Muzeul Municipal din Drezda planificat și construit între anii 1770 și 1775 de către arhitectul Friedrich August Krubsacius. Clădirea este sinteza perfectă a clasicismului, barocului tîrziu și rococo. În cadrul muzeulu sunt expuse multe obiecte bizare precum o bombă americană de 250 kg. Expoziția permanentă are peste 1000 de exponate. Mai mult de 20 stații mass-media și multe programe de educație au fost aduse aici pentru a crea diferite moduri de prezentare a 800 de ani din istoria Dresdei. Numeroase instalații de film și un cinematograf mic prezintă transformarea orașului în timp.

Lafel, Germania se mîndrește cu numeroasele teatre și opere precum: Opera Națională din Berlin, Krolloper din Berlin, Rote Flora, Opera Națională din Bavaria, Teatrul Național din Baden, Teatrul de Operă din Hamburg, Opera din Leipzig, Markgräfliches din München, Teatrul Național din München, Opera Națională etc.

Opera națională din Berlin reprezintă unul din cele mai vechi și cele mai mari teatre de opere din Germania. A fost inaugurată în 1742 în calitate de Opera Regală la Curtea lui Friedrich al II-lea. Incepînd cu anul 1992, conducătorul Operei Naționale este dirijorul Daniel Barenboim. Orchestra teatrului este Capela Națională berlină, care evoluiază și cu concertele simfonice.

Opera din Leipzig este una din cele mai renumite și cele mai vechi teatre de operă ale Europei. A fost înființată în anul 1693, faptul dat plasînd-o pe locul 3 în lista celor mai vechi opere din Europa, după Opera La Fenice din Veneția și Opera Națională din Hamburg. Opera nu are orchestra proprie, dar din anul 1766 orchestra Operei este orchestra Gewandhaus.

Düsseldorfer Schauspielhaus – teatru german datează din anul 1818, când Regele Friedrich Wilhelm II al Prusiei l-a oferit drept cadou locuitorilor din Düsseldorf. Noul teatru, existent în acest moment, a fost construit pe ruinele originalului la finalul anilor `60. Düsseldorfer Schauspielhaus este construit cu linii curbe, ondulate, semănând cu o cortină de teatru.

Fiind un stat cu un patrioniu cultural foarte bogat, în Germania se organizează mii de festivaluri și evenimente culturale.

Desigur, cel mai renumit festival german este festivalul berii – Oktoberfest desfășurat în orașul München. Începutul Oktoberfest-ului este în jurul datei de 20 septembrie și finisează în prima duminică din octombrie, excepție fiind doar anii, cînd prima duminică din octombrie este pe data de 1 sau 2. În acest caz, festivalul continuă pînă pe 3 octombrie – Ziua Unificării Germane. Primul festival a fost organizat în 1810 între 12-17 octombrie. Tradiția, însă a fost schimbată din 1872, cînd s-a luat decizia că în octombrie este prea rece pentru desfășurarea unui astfel de eveniment în aer liber. Tradiția paradei costumate a pornit din anul 1935, cînd a avut loc aniversea nunții de argint a cuplului regal bavarez. Actualmente, parada de costume este una dintre cele mai voluminoase din lume, cu circa 9000 de participanți. Pe lîngă costume germane, se pot admira și porturi specifice italiene, austriece, elvețiene, poloneze și chiar norvegiene. La paradă se invită asociații de vânători, ansambluri de muzică populară, precum și reprezentanții berăriilor participante.

Festivalul filmului în Berlin – Berlinala – Festivalul Internațional de Film de la Berlin (în germană Internationale Filmfestspiele Berlin), cunoscut și ca Berlinala, este unul din cele mai importante festivaluri de film din lume, care are loc anual la Berlin, în Republica Federală Germania, începând cu anul 1951. Premii acordate sunt Ursul de Aur și Ursul de Argint, fiind cele mai valoroase.

Musikfest Berlin

De pe 20 septembrie a fiecărui an, pe scena de concert principală a Berlinului se deschide noul sezon a festivalului de muzică – Musikfest, organizată de Berliner Festspiele, în colaborare cu Stiftung Berliner Philharmoniker. In timp de 19 zile, se desfășoară 30 de evenimente cu peste 70 de opere muzicale prezentate de către 25 de compozitori, în sala de muzica de camera, in Haus der Berliner Festspiele, la Filarmonica, la Martin-Gropius-Bau și în Biserica Passion. Programul muzical este realizat de mai mult de 30 de orchestre, ansambluri instrumentale și vocale.

Festivalul de la Bayreuth a fost înființat de Richard Wagner în 1876, desfășurîndu-se tradițional la Festspielhaus (Casa Festivalului), o clădire proiectată de arhitectul Otto Brückwald și de R. Wagner, pentru punerea în scenă a dramelor muzicale în exclusivitate.

Primul Festival Wagner a avut loc la 13 august 1876, cu prezentarea teatralizată "Inelul Nibelungilor". Printre invitații speciali ai evenimentului au fost: împăratul Wilhelm I al Germaniei, regele Carol de Württemberg, împăratul Pedro al II-lea al Braziliei, Piotr Ilici Ceaikovski, Anton Bruckner, Lev Tolstoi, Edvard Grieg, Franz Liszt, Camille Saint-Saëns, Friedrich Nietzsche ș.a.

2.3. Infrastructura turistică a Germaniei

Germania este un stat cu infrastructură foarte bine dezvoltată, care asigură un nivel înalt de calitate a serviciilor prestate. Rețeaua de drumuri și autostrade impecabile, amenajate la nivel corespunzător, gradul de salubrizare înalt al localităților, rețeaua unităților de cazare și alimentație de toate categoriile.

In domeniul transporturilor, Germania se plasează printre statele cu cea mai bună rețea de transporturi de nivel și importanța internațională.

Germania dispune de 12 aeroporturi mari de talie mondială: Aeroportul Frankfurt (FRA), Aeroportul München (MUC), Aeroportul Internațional Düsseldorf (DUS), Aeroportul Tegel Berlin (TXL), Aeroportul Hamburg (HAM), Aeroportul Stuttgart (STR), Aeroportul Köln/Bonn (CGN), Aeroportul Hannover (HAJ), Aeroportul Nürnberg (NUE), Aeroportul Halle Leipzig (LEJ), Aeroportul Schönefeld Berlin (SXF) și Aeroportul Bremen (BRE).

Pentru a ajunge din Chișinău la Frankfurt cu avionul se poate apela la serviciilor companiilor aeriene precum : Air Moldova, Lufthansa, Austrian, Tarom, LOT, Aeroflot, Ucraine International, Airberlin și Airbaltic.

Prețul minim pentru 1 bilet este de 174 € la cursa Chișinău-Frankfurt al companiei Air Moldova, cu durata de 2h 30 minute, iar cel maxim – 1360 € la cursa Chișinău – Frankfurt cu 2 escale la Moscova și Milano al companiei Aeroflot, cu durata de 14h 25 minute (3h 25 minute și 3h 55 minute între rute).

De asemenea, se poate ajunge în Germania și prin intermediul autobuzului. Sunt mai multe curse în diferite orașe. Cursa Chișinău –Berlin – Eindhoven, biletul costînd 100 €, cursa Chișinău – Ucraina – Hagen, biletul costînd 100 € și cursa Chișinău – România – Dortmund la prețul de 100 €.

La capitolul cazării Germania oferă o diversitate extraordinară de posibilități – 30200 de unități: de la hoteluri de 5 stele pînă la cabane. Analizînd structura ofertei în dependența de categoria unității de cazare, se evidențiază următoarele cifre (Anexa 2.3.):

Hoteluri de 5 stele: 326

Hoteluri de 4 stele: 3737

Hoteluri de 3 stele: 7933

Apartamente: 7929

Vile: 5694

Pensiuni: 4477

Aparthoteluri: 412

Hosteluri: 316

Hanuri: 209

B&B: 196

Gazde/ camere de închiriat: 167

Pensiuni agroturistice: 75

Parcuri de vacanță: 71

Complexuri: 58

Moteluri: 47

Boteluri: 33

Chaleturi: 29

Campinguri: 24

Case de țară: 21

Cabane: 4

Dacă de analizat numărul de unități de cazare din cadrul importantelor centre turistice, se menționează următoarele:

Erding – 21 unități de cazare

Berlin – 1194 unități de cazare

Wiesbaden – 47 unități de cazare

München – 373 unități de cazare

Baden-Baden – 106 unități de cazare

Schwangau – 36 unități de cazare

Nürnberg – 161 unități de cazare

Füssen – 70 unități de cazare

În structura hotelieră germană sunt incluse hotelurile care aparțin vestitelor lanțuri hoteliere internaționale, precum: The Ritz-Carlton, Sofitel, Kempinski Hotel Bristol, The Hilton, Radisson Blu, Best Westminster, Marriott Hotels & Resorts etc.

Unul dintre cele mai faimoase hoteluri din Germania, este Hotelul Adlon Kempinski în orașul Berlin, situat în proximitatea Porții Brandenburg. Hotelul luxos de 5 stele oferă confort maxim pentru sejur. Adlon este un hotel cu o reputație legendară, creînd condiții de cazare la cele mai înalte standarde. La capitolul facilităților excepționale se include o galerie comercială și restaurantul cu 2 stele Michelin.

Camerele posedă un design sofisticat, cu mobilier de epocă și baie din marmură. Toate au acces la internet prin intermediul Wi-Fi și sistemul media performant, iar unele oferă vedere la Poarta Brandenburg. Pe teritoriul hotelului se află: o piscină interioară, o sală de fitness de 800 m² , un centru spa cu tratamente ayurvedice. Duminică, oaspeții pot savura mese private și specialități din vânat.

Hotelul dispune de 301 de camere. Acestea se clasifică în: Cameră dublă Deluxe cu prețuri de 5203 MDL pentru o persoană și 5677 pentru 2 persoane cu mic dejun inclus; Cameră Suită Business Deluxe cu prețuri de la 6714 MDL pentru 1 persoană și 7189 MDL pentru 2 persoane, cu mic dejun inclus; Cameră dublă sau twin superioară cu prețuri de 3866 MDL pentru o persoană, 5246 MDL pentru 2 persoane și 6608 MDL pentru 3 persoane; Suită Junior cu prețuri de 4643 MDL pentru 2 persoane și 6075 MDL pentru 3 persoane.

Alt hotel confortabil este Ramada Hotel Berlin-Alexanderplatz, de 4 stele aparține lanțului hotelier Ramada. Hotelul este situat în inima capitalei, fiind la 2 minute de mers de Alexanderplatz. Acest hotel oferă un mic dejun diversificat, camere performante cu izolare fonică și televiziune LED, acces la internet Wi-Fi în hol. Hotelul are legături de transport extraordinare spre toate cartierele capitalei. Hotelul oferă camere elegante, cu aer condiționat, acces gratuit la internet prin cablu.

Restaurantul hotelului oferă o mare diversitate de preparate mondiale. Tot aici se află un bar și un lounge pentru fumători, precum și facilități de afaceri.

Hotelul dispune de 337 camere care se clasifică în: Cameră dublă/ twin Confort cu prețuri pentru o persoană este de 3293 MDL și prețuri pentru 2 persoane – 2926 MDL; Cameră dublă sau twin Business cu prețuri de 3292 MDL și 3476 MDL respectiv pentur 1 și 2 persoane; Cameră Suită Junior (2 adulți) cu prețuri de 4025 MDL și 3842 MDL respectiv pentru 1 și 2 persoane; Suită Junior (4 adulți) cu prețuri de 4940 MDL pentru 4 persoane.

Hotelul de 5 stele Vier Jahreszeiten Kempinski din München este situat în centrul orașului, la 5 minute de Piața Fecioarei Maria. Hotelul oferă odăi elegante cu design modern, dotate cu televiziune, aer condiționat, minibar și iPad. Cu ajutorul iPadu-lui clienții pot rezerva facilităție hoteliere, pot comanda servicii în cameră, pot controla curentul de aer condiționat și lumina. Centrul Spa, pe lîngă multiplele proceduri de înfrumusețare, tratamente și masaje, include o zonă voluminoasă de piscină, saună și o sală de fitness.

Hotelul oferă 298 camere de 4 tipuri. Turiștii pot alege: Cameră dublă sau twin superioară cu prețuri de 8948 MDL pentru 2 persoane, Cameră dublă sau twin Executive cu prețuri de 12100 MDL pentru 2 persoane, Suită Junior cu prețuri de 18404 MDL și Suită Executive cu prețuri de 34265 MDL pentru 2 persoane.

Hotelul Relexa din zona centrală a München-lui este un hotel performant, aflat la 600 de metri de locul desfășurării celebrului Oktoberfest. Camerele hotelului sunt concepute în stil elegant, ferestre isolate fonic, TV LED și aer condiționat.

Wi-Fi este disponibil în toate zonele hotelului contra cost, dar oaspeții au acces gratuit la

Wi-Fi timp de 1 h per zi. De asemenea, hotelu propune un mic dejun variat, cu produse locale achiziționate din piața istorică Viktualienmarkt. In apropierea hotelului se află multe cafenele, bistro, restaurante și magazine.

Hotelul oferă 121 de camere de 2 tipuri. Astfel, turiștii pot alege Cameră dublă Confort cu prețuri de 5247 MDL și 5613 MDL pentru 1 și 2 persoane respectiv și Cameră dublă superioară cu prețuri de 5450 MDL și 5816 MDL pentru 1 și 2 persoane respectiv.

La capitolul gastronomiei, Germania dispune de 149 905 de unități de alimentație

publică, cu bucătăria cea mai diversă: germană-tradițională, europeană, asiatică, americană, mexicană, caribeană, vegetariană și bucătăria fusion-eclectică. Cele mai multe fiind localizate în capitala țării – 6290 la număr.

Reieșind din politica prețurilor stabilite, unitățile gastronomice se clasifică în 3 grupe:

Prețuri joase: 73 – 300 MDL

Prețuri medii: 300 – 1000 MDL

Prețuri ridicate: 1000 – 6000 MDL

În cadrul capitalei se găsesc 169 unități cu prețuri joase, 467 unități cu prețuri medii și 66 unități cu prețuri ridicate.

Printre cele mai populare unități gastronomice se evidențiază Restaurantul Buntspecht cu bucătăria germană și mediteraneană, avînd o stea Michelin. Bucatele sunt foarte delicioase și calitative, personalul amabil și profesional – atmosfera corespunzătoare înaltelor standarde Michelin. Prețurile variază între 800 MDL la 4000 MDL.

Restaurantul de bucătăria germană care a avut onoarea să fie numită ”Alegerea Turiștilor” în 2014 este Restaurantul Bieberbau. Deși meniul nu este atît de variat, calitatea bucatelor și serviciilor prestate este la cel mai înalt nivel. Deserturile și carta vinurilor exceleaxă prin gustul și diversitatea lor. Prețurile variază de la 863 MDL pînă la 1304 MDL.

Alt restaurant atmosferic și plăcut reprezintă Ottenthal Restaurant&Weinhandlung care reprezintă localul specializat pe bucătăria austriacă și vinuri. Meniul este foarte bogat, incluzînd și multiple bucate vegetariene. Prețurile variază de la 300 la 1000 MDL.

Münich se mîndrește cu berăriile sale faimoase, atît de populare în timpul Oktoberfestului. Cea mai celebră berărie din lume – Hofbrauhaus, Beraria Regala este si un obiectiv turistic care nu trebuie ratat sub nicio forma de turistii care doresc sa descopere cat mai multe dintre valentele orasului Munchen. Daca alegeti sa beti o bere la Hofbrauhaus veti avea posibilitatea de a alege din mai multe sortimente. Pentru o experienta autentic bavareza va puteti duce la parter in Schwemme, unde alaturi de alti 1000 de oaspeti va veti bucura de o halba de bere specialitatea Hofbrauhaus si de sansa de a asculta muzica traditionala germana. La etaj, salonul ceva mai mic Braustuberl serveste preparate usoare din bucataria Bavareza. Istorica sala Festival poate gazdui 900 de oaspeti si are si o scena unde va puteti delecta cu dansuri, muzica si folclor bavarez. Daca vremea o permite, puteti servi celebra bere de la Hofbrauhaus pe terasa in aer liber. Cea mai importanta atractie, pe langa celebra bautura din malt si hamei, o reprezinta chelneritele imbracate in costume traditionale care servesc cate 10 halbe de bere dintr-o data! Asadar nu uitati sa va pregatiti aparatul de fotografiat in vizita dumneavoastra la Hofbrauhaus.

Pe lîngă berăriile vestite, în Münich se găsesc 2920 unități de alimentație publică.

Primul local pe listă îl ocupă restaurantul Broeding – restaurantul bucătăriei germane și internaționale. In anul 2014, restaurantul este supranumit ”Travelers’ Choice”. Pe lîngă bucatele delicioase și personalul profesional, turiștii amatori de vinuri vor aprecia bogatul sortiment a cărții vinurilor. Diapazonul prețurilor este între 1415 MDL și 1562 MDL.

Localul cu ”cea mai gustoasă carne”, cum îl consideră turiștii este Naxos Taverna, care bucură oaspeții cu bucătăria mediteraneană, greacă și produsele marine. Pe lîngă bucatele delicioase, clienții savurează atmosferă agreabilă și deservirea de un înalt nivel.

Astfel, Germania poate satisface oricare cerință a fiecărui turist atît la capitolul atracțiilor turistice, cît și la nivelul infrastructurii, oferindu-i condițiile perfecte de cazare și alimentație. Iar rețeaua de transporturi excelentă asigură circulația facilă dintre destinațiile naturale și antropice ale statului.

Capitolul III.

3.1 Planificarea și promovarea turismului cultural-istoric al Germaniei

Sectorul turistic german include mai multe componente (mediul natural, cultural, socioeconomic, atracțiile și activitățile turistice, cazarea, alte servicii și facilitățile turistice, componentele instituționale, infrastructurile, transportul) care, au fost planificate minuțios și dezvoltate într-o măsură integrată, în cadrul politicii de marketing elaborate de Guvernul Germaniei. (Anexa 3.1)

Atracțiile și activitățile turistice sunt disponibile pentru a determina turiștii să viziteze cele 6 zone turistice ale statului.

Orașele istorice și zonele istorice ale orașelor, sunt bine restaurate și valorificate, oferind un potențial deosebit penru dezvoltarea turismului cultural-istoric. Planificarea acestor zone necesită condiții speciale, legate de îmbunătățirea accesului în zonele dificile, pe sectoarele înguste și în parcurile care să minimizeze aglomerarea traficului. De obicei, cea mai bună soluție este de a controla accesul vehiculelor, prin parcarea majorității turiștilor în afara ariei istorice și accesul turiștilor în zonă numai pe jos sau pe mici autobuze nepoluante. Drept exemplu servește parcarea contra plată a Castelului Neuschwanstein, în afara zonei istorice.

Referitor la conservarea istorică, exceptînd clădirile importante și deseori izolate, se ține cont de conservarea întregii regiuni istorice și nu numai a construcțiilor, păstrîndu-se întregul context istoric. De asemenea, grădinile și spațiile asociate castelelor sunt conservate, restaurate și considerate elementele importante ale contextului istoric, fiind înscrise și în Patrimoniul UNESCO. Unele clădiri istorice importante sunt restaurate și dezvoltate ca muzee. Multe clădiri istorice au devenit facilități pentru turiști, ca centre de cazare, restaurante și magazine, exteriorul și interioru acestora fiind convertite la o funcție modernă, dar menținîndu-și caracterul istoric. Alte clădiri istorice sunt deseori folosite în scop rezidențial.

Numeroase zone istorice sunt declarate de către Guvern drept arii de conservare. Conform regulamentului de exploatare stabilit, modificrea arhitecturii zonelor istorice este intersiză doar dacă este avizată în mod expres.

Orice clădire nouă construită în regiunea istorică este concepută în stilul istoric al zonei sau într-un stil contemporan care este compatibil cu cel istoric. Beneficiile economice, obținute în special din turism și creșterea valorii proprietății, justifică de obicei costul conservării.

Principiile legate de planificarea turismului urban în Germania se referă la:

Dezvoltarea sau/ și îmbunătățirea atracțiilor urbane și realizarea de facilități, cum ar fi muzee, facilități culturale, facilități pentru conferințe, zone comerciale, conservarea clădirilor și zonelor istorice, realizarea de spectacole de seară. Atracțiile turistice din apropierea orașului trebuie incluse în planificarea pentru a se realiza premisele pentru tururile de o zi în afara orașului.

Valorificarea în scopul dezvoltării turismului a avantajelor oferite de caracteristicile mediului, cum ar fi falezele și regiunile istorice, parcurile de distracție.

Oferirea unor variate posibilități de cazare, restaurante și alte facilități turistice, incluzînd servicii de informații, concentrarea facilităților turistice în cîteva zone desemnate ca atracții prncipale pentru a se asigura comoditatea turiștilor și o infrastructură eficientă

Realizarea unui sistem de transport eficient, încurajarea mersului pe jos în ariile turistice și extinderea rețelelor de magazine

Realizarea unor servicii eficiente de informare și a unor hărți ale zonei. Trebuie dezvoltat un centru de informare pentru zona urbană și îmrejurimi, care să dispună de materiale informative și să asigure informații, pliante, prezentări audiovizuale, cărți și suveniruri, baruri și grupuri sanitare. Pentru completarea serviciilor asigurate de centrul principal, pot exista cabine turistice de informații în zonele de concentrare a turiștilor

Realizarea de tururi ale orașului și ale înmprejurimilor cu autobuzul și ghizi-însoțitori, și pe jos, prin punerea la dispoziție a unor hărți și stabilirea unor locuri de popas de-a lungul turului.

Atingerea unui nivel ridicat al sănătății publice prin realizarea unei salubrizări și igienizări corespunzătoare și punerea la dispoziția turiștilor a unor servicii medicale

Menținerea unui standard înalt de siguranță publică prin controlul criminalității, atenționarea turiștilor de a nu vizita zonele cu grad ridicat de pericol și luarea de măsuri de siguranță în orice zonă s-ar afla

Îmbunătățirea calității mediului în zona urbană, în special prin controlul poluării aerului și al traficului și promovarea unei arhitecturi atractive, a clădirilor, cu parcuri, spații verzi și copaci pe marginea străzii.

Planificarea turismului tematic este o formă larg răspîndită în Germania care se referă la organizarea circuitelor bazate pe interesele specifice ale clienților și include teme culturale, muzicale, teatrale, istorice oferite de extraodrinarul potențial turistic. Există mii de astfel de teme, printre care studierea stilurilor istorice și arhitecturale, participarea la săpături arheologice, studierea meșteșugurilor și a muzicii locale. Turismul de acest fel nu cere servicii și facilități de lux, dar este foarte bine organizat de către autoritățile locale.

O bună instruire a ghizilor este esențială pentru acest gen de turism să aibă succes. Existența unor legături cu turoperatori internaționali specializați pe turismul de interes special este esențială pentru realizarea obiectivelor de marketing. În ceea ce privește temele naturale sau culturale se menționează necesitatea conservării resurselor incluse în programe cu sprijinul autorităților locale și al experților.

Planificarea atracțiilor naturale și istorice.

Atracțiile turistice sunt acele elemente care determină turiștii să viziteze o zonă turistică din țară. Oamenii de afaceri pot admira și beneficia de atracțiile turistice dacă au timp disponibil în afara obligațiilor profesionale. În scopul creșterii interesului localnicilor și turiștilor, atracțiile sunt prezentate și planificate ca moșteniri istorice și culturale ale zonei. Interpretarea imaginativă, informativă și interesantă pentru turism, sunt activități specializate ce trebuie adaptate la specificul zonei. Procedura de bază a planificării pentru o așezare naturală sau arheologică/ istorică presupune:

Stabilirea obiectivelor de dezvoltare și conservare a parcurilor naționale, regionale, locale și a monumentelor, în cadrul politicilor economice generale

Evaluarea globală a mediului, inclusiv examinarea vieții în sălbătăcie, sistemelor ecologice vulnerabile (ecosistemul), și monumentelor istorice și arheologice, determinarea suprafețelor și a așezărilor care trebuie păstrate sau dacă este cazul, înfrumusețate și restaurate.

Stabilirea capacității de primire, ținînd cont de scopul vizitei, eficiența organizării vizitei, fluxul vizitatorilor

Stabilirea fluxurilor de turiști în funcție de scopul vizitei, de sezonalitatea obiectivului și, dacă este necesar, redirecționarea fluxurilor

Determinarea tipurilor de facilități oferite vizitatorilor, care ar putea fi îmbunătățite

Luarea în considerare a comunităților învecinate și a modului de interacțiune a acestora cu punctele de atracție

Formularea planului de dezvoltare a atracțiilor turistice cu aplicarea principiilor de planificare ecologice și a măsurilor de protecție a mediului

Analizarea problemelor sociale, care pot avea impact negativ asupra mediului

Realizarea analizelor economico-financiare și a veniturilor așteptate, cu menționarea profiturilor aduse comunităților locale (locuri de muncă, venituri, dezvoltarea micilor întreprinderi de turism)

Pregătirea programului general de dezvoltarea și a procedurilor de implementare

Implementarea planului și realizarea în scopul valorificării a unui management eficient al elementelor de atracție. Managementul se referă în principal la monitorizareaa așezărilor, pentru a evita probleme de mediu sau de altă natură și pentru a interveni cu măsuri de remediere, dacă este necesar.

Planificarea atracțiilor culturale

Artele vizuale și spectacolele artistice, îndeletnicirile, costumele tradiționale, ceremoniile, stilul de viață și arhitectural reprezintă pentru turism resurse culturale ce trebuie evluate, administrate și valorificate adecvat. Acestea sunt aspecte semnificative ale moștenirii culturale a zonei, de aceea trebuie conservate în beneficiul localnicilor.

Artele vizuale și meșteșugurile constituie o atracție importantă pentru turiști și în unele orășele sunt principala sursă de venit pentru localnici. Trebuie făcută o distincție între suveniruri și arta autentică și meșteșuguri, chiar dacă ambele au rol în dezvoltarea turismului. Autenticitatea artei locale și a meșteșugurilor trebuie menținută prin folosirea design-ului și materialelor tradiționale și a abilităților meșteșugărești. Pot fi operate modificări în design, cu respectarea conceptului original, pentru a corespunde intereselor turiștilor. Acolo unde arta tradițională și meșteșugurile s-au deteriorat, se aplică un program care redescopere design-ul și materialele tradiționale. Sunt organizate piețe de desfacere și este realizat un control de calitate, astfel încît se autenticitatea produselor. Autenticitatea este confirmată pe baza unui program de verificare a guvernului sau al asociațiilor de meșteșugari, care informează turiștii despre această procedură, astfel încît aceștia să știe dacă achiziționează articole autentice.

De asemenea, turismul oferă o piață de desfacere pentru arta contemporană (pictura, sculptura), care este bine dezvoltată în multe centre cultural-istorice. Piese de artă contemporană sunt vîndute turiștilor în galerii de artă amplasate independent sau în hoteluri și în expoziții speciale.

O modalitate reușită la care se recurge este prezentarea și vînzarea a obietelor de artă și a meșteșugurilor în cadrul unor centre de meșteșuguri integrate sau a ”satelor”, unde se pot face demonstrații de realizare a obiectelor de artă. Aceste centre sunt proiectate în cadrul stilului arhitectural tradițional local și conțin un număr mare de magazine, snack-bar-uri, restaurante și alte facilități pentru turiști. De asemenea, ele oferă spații de dans, muzică, piese de teatru. Centrele de meșteșuguri sunt situate în satele specializate în realizarea unui anumit tip de meșteșug și pot aduce acestora beneficii importante.

Interpretarea pieselor de teatru, muzica și dansul tradițional prezintă un mare interes pentru turiști. Un factor important în prezentările de dans, muzică piese de teatru este păstrarea autenticității și calității interpretării, chiar dacă necesită modificarea duratei și conținutului, pentru a corespunde orarului și interesului turiștilor. Prin programe speciale de pregătire se asigură menținerea unui înalt nivel calitativ reprezentărilor.

Interpretările cultural-tradiționale sunt mult mai bine apreciate atunci cînd se desfășoară în decorurile tradiționale satului, dacă acest lucru nu este posibil, se pot organiza stagiuni speciale pentru turiști.

Trebuie depuse eforturi pentru a face cunoscută turiștilor bucătăria locală, care reprezintă o importantă expresie a culturii tradiționale a regiunii respective. Bucătăria locală este o combinație de materii prime produse în regiune cu abilitățile și talentul culinar. Turiștilor i se explică tehnica de preparare și ingredientele folosite. În unele cazuri, chiar și vesela sunt modificată pentru a fi pe placul turiștilor, păstrîndu-și caracterul unic.

Pentru a stimula atît interesul turiștilor, cît și a localnicilor pentru artă, meșteșugurile și bucătăria locală, dar și pentru a spori calitatea și autenticitatea acesora, s-a propus organizarea unor festivaluri culturale, și artistice anuale. Aceste manifestări atrag turiștii și meșteșugari din toate colțurile țării. Cei care se vor dovedi cei mai buni din fiecare categorie vor fi premiați pentru a stimula, în acest fel, prezentările de calitate. Astfel de festivaluri sunt orgnizate pentru divertisment și în beneficiul localnicilor, motivîndu-i pentru a-și spori profesionalismul, în același timp atrăgînd și un număr mare de turiști interni și străini, mai ales în extrasezon.

O practică des întîlnită este structurare activităților unei anumite regiuni în cadrul unor centre care oferă o combinație de facilități: una sau mai multe scene de teatru, săli de expoziție, poate chiar un muzeu, săli de conferințe, snack-bar-uri sau restaurant sau alte facilități oferite vizitatorilor. Festivalurile se organizează chiar în cadrul acestor centre.

Conservarea moștenirii culturale a unei zone. Moștenirea culturală, care cuprinde dansuri, muzică, teatru, meșteșuguri, port, obiceiuri, tradiții, ceremonii și alte modele culturale este adesea conservată, pentru a evita pericolul dispariției acestora. Deoarece aceste modele culturale sunt atracții importante pentru vizitatori, turismul oferă o justificație și contribuie la suportul financiar necesar al conservării lor. De asemenea, turismul contribuie la întreținerea muzeelor, teatrelor și a altor locuri și activități culturale care sunt utilizate atît de localnici, cît și de turiști.

Localnici sunt mîndri de cultura lor, văzînd că turiștii sunt intresați și vor să o cunoască.

Se subliniază existența schimburilor culturale între turiști și rezidenți, fiecare informîndu-se reciproc despre cultura celuilalt. Ele pot conduce la înțelegere și toleranță și la relații pașnice între oameni ce provin din medii culturale diferite.

Fiind o țară cu un număr împunător de atracții turistice foarte diferite, Germania oferă o varietate infinită de tururi și circuite.

În continuare sunt prezentate 2 circuite – exemple, diferite după obiectivele vizitate și după dimensiunea acestora.

Circuitul I. ”Perlele urbane germane”

Localizare: Germania

Distanță: 2425 km

Durata: 10 zile

Transport: aumobil

Numărul de persoane: 5

Punctul plecării: orașul Frankfurt

Punctul terminus: orașul München

Ziua I. Frankfurt – Wurzburg – Rothenburg – Nürnberg

Distanța parcursă: 285 km

Luarea micului dejun. Plecarea spre Wurtzburg. Orașul este înființat drept episcopie în sec. VIII-lea, cu o lungă istorie legată de generațiile de prinți – episcopi care se aflau la conducerea acestuia. Wurtzburg mereu a fost centrul de producție și comercializarea vinului. După sosire, turiștii descoperă panorama formidabilă a orașului în turul panoramic în cadrul căruia se vede: Palatul rezedențial în stil baroc, Catedrala romanica cu Capela Schonborn, Marktplatz cu Capela Fecioarei, statuia Sf. Kilian – patronul orașului, vechiul pod Main etc.

După aceasta, turiștii continuă turul spre frumosul oraș medieval Rothenburg, care este simbolul trecutului romantic al țării. După sosire, turiștii admiră obiectivele orașului într-un tur pietonal. Printre atracțiile văzute sunt: Biserica Sf. Iacob din sec. XIV – XV, piața centrală, Primaria.

Luarea prînzului are loc într-un restaurant cu bucătăria tradițională specifică. Seara se pornește la Nurnberg, unde turiștii vor fi cazați.

Ziua II. Nurnberg – Weimar – Dresda

Distanța parcursă: 450 km

Luarea micului dejun. Plimbarea prin vechea localitate imperial, care a fost înființată în sec. al XI-lea de Heinrich al III-lea. Fiind împărțit de rîul Pegnitz în 2 regiuni: Lorenzerstadt și Orașul Vechi, orașul este înconjurat de zidul de apărare din sec. XIII. În cadrul turului panoramic se vizitează: Castelul Imperial, Biserica Frauenkirche, casa memorială a artistului Albrecht Durer, Biserica Sf. Sebald etc.

După acest tur, turiștii pleacă la Weimar – oraș, care este așezat la poalele Pădurii Turingiene. Grație personalităților remarcabile precum: Goethe și Schiller și remarcabilei lor epoci literare, denumirea Clasicismului din Weimar este asociată cu denumirea orașului.

Drumul continua cu vizitarea orașului Dresda, unde se ajunge seara pentru cazare.

Ziua III. Drezda – Berlin

Distanța: 200 km

Luarea micului dejun. Ziua începe cu turul orașului Dresda, care se autointitulează ca “Florența de pe Elba” și nu în ultimul rînd capitala Saxoniei. În timpul turului se viziteză Biserica Doamnei Noastre, Kreuzkirche, Primăria, Palatul Zwinger – capodopera stilului baroc german, Opera, Castelul Dresda – rezidența regilor Saxoniei. Atmosfera specială a orașului a atras și a inspirat nenumărați poeți și pasionați de literatura din intreaga lume.

Seara – sosire și cazare în Berlin.

Ziua IV. Berlin

Luarea micului dejun. Capitala țării este un oraș verde, cu parcuri înconjurate de paduri și canale, cu numeroase palate, peste 170 de muzee și galerii de artă, teatre, opere, restaurante și pub-uri. Turul panoramic al orașului include: Poarta Brandenburg, cartierul Sf. Nicolas, Reichstagul, celebrul palat baroc Schloss Charlottenburgcare, Insula Muzeelor cu Muzeul Pergamon, Muzeul Bode și Muzeul Vechi, Piața Gendarmenmarkt etc.

După-amiază, este acordat timp liber la dispoziție pentru vizitarea individuală a muzeelor sau pentru plimbare. Cazare în Berlin.

Ziua V. Berlin – Potsdam – Hamburg

Distanța: 330 km
Luarea micului dejun. Dimineața turiștii pleacă la Potsdam, unde se descoperă istoria fascinantă a locurilor create de trei secole de regat prusac, faimoasele castele și palate, înconjurate de paduri și lacuri, grație cărora orașul Potsdam este înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. De asemenea se vizitează faimosul Palat Sans Souci, situat în parcul cu același nume, una dintre cele mai cunoscute rezidențe ale familiei regale Hohenzollern, cu extraordinarele fîntîni arteziene, statui și grădini terasate. Seara se pleacă spre Hamburg pentru cazare.

Ziua VI. Hamburg – Bremen – Koln

Distanța: 440 km
Luarea micului dejun. Ziua începe cu vizitarea orașului Hamburg, al doilea ca mărime după Berlin, unul dintre cele mai importante porturi din Europa, situat pe rîul Elba. Aproximativ 30 % din suprafața orașului este acoperită de parcuri, spații verzi, zone rurale protejate și rezervații naturale, atribuind orașului statut de cel mai verde oraș din Germania, fapt care a determinat și denumirea de “orașul – grădină”. Printre obiectivele care se vizitează sunt:

Biserica Sf. Mihail, al carei turn baroc de 132 m înălțime este simbolul orașului.

După, urmează plecarea spre Bremen, oraș al carui nume este strîns legat de povestea fraților Grimm, „Muzicanții din Bremen”. Oraș hanseatic, Bremen mai este cunoscut și ca “Roma Nordului” datorită faptului că era punctul de plecare pentru misionarii care i-au convertit pe scandinavi la creștinism. De asemenea, se vizitează: Markplatz, Rathaus și Catedrala Sf. Petru. Seara se pleacă la Köln pentru cazare.

Ziua VII. Köln – Koblenz

Distanța: 210 km
Luarea micului dejun. Dimineața se vizitează celebrul Dom, inclus pe lista Patrimoniului Universal, considerat ca cea mai mare structură gotică din lume și una dintre cele mai impresionante catedrale din lume, care a fost și este destinată păstrării relicvelor celor trei magi care s-au închinat lui Iisus la Betleem.

Circuitul continuă cu vizitarea orașului Koblenz, localitate situată la confluența rîurilor Rin cu Mosela, supranumit “Poarta Rinului”, unde se admiră obiectivul turistic istoric important – ”Colțul german”, unde și-au stabilit Cavalerii Teutoni prima baza în anul 1216.

Cazarea are loc la Koblenz.

Ziua VIII. Koblenz – Valea Rinului – Heidelberg

Distanța: 170 km

Luarea micului dejun. In cadrul itinerarului se vizitează unul dintre cele mai legendare rîuri din Europa, care curge din Alpii Elvețieni prin Germania și Olanda. Se admiră celebra Valea Rinului, dealuri abrupte acoperite cu vița-de-vie, așezări romantice, castele medievale bine conservate și legendara stînca Loreleei.

După aceasta, turiștii pleacă într-o croazieră extraordinară pe Rin între localitățile St. Goar și Rudesheim. Localitatea Rudesheim, cu celebra strada pietruită Drosselgasse, reprezintă un “sat” viticol tipic cu numeroase restaurante și taverne, unde se va servi dejunul. Drumul continua spre Heidelberg, unde se ajunge pentru cazare.

Ziua IX. Heidelberg – München

Distanța: 340 km

Luarea micului dejun. Ziua se dedică vizitării orașului Heidelberg, înnobilat cu un farmec aparte, care prezintă turiștilor impresionanta construcție renascentistă ce găzduiește cea mai veche universitate, care datează din anul 1386 și împunătorul castel din sec. al XV-lea, unul dintre cele mai importante monumente culturale din Germania. Situat la marginea pădurii Odenwald, Heidelberg este întruchiparea romantismului german. De asemenea, se vizitează Biserica Sfîntului Duh, edificiu construit în stil gotic tîrziu și Podul Vechi, un alt simbol al orașului. După-amiază, se acordă timp liber la dispoziție pentru plimbări și vizite individuale.

În cursul serii se preconizează sosirea la München pentru cazare.

Ziua X. München

Luarea micului dejun. München este supranumit și “capitala secretă” a Germaniei, aflat la nord de Alpii Bavarezi, pe rîul Isar, fiind al treilea oraș ca mărime al Germaniei. Plimbarea prin oraș începe cu turul pietonal, vizitîndu-se: Piața Maria – Marienplatz, noua și vechea Primărie atăgătoare prin turnurile sale. Turul include și Peterskirche (Biserica Sf. Petru), cea mai veche și cea mai frumoasă biserica din centrul München-ului – Frauenkirche, faimoasă prin arhitectura sa medievală din sec. al XV-lea.

Circuitul II. ”Patrimoniul UNESCO”

Localizare: Vestul Germaniei,

Distanță: 381 km

Durata: cel puțin 5 zile

Transport: autobuz

Punctul plecări: orașul Bingen

Punctul terminus: orașul Essen

Ziua I. Bingen

Excursia începe la Bingen – o localitate cu un peisaj special, situat în zona Cursul Mijlociu al Văii Rinului. În 2002, Valea cu lungime de 65 de km a fost înscrisă în Patrimoniul UNESCO. Pentru a descoperi zona, se va călători cu vaporul sau pe jos. Frumusețea naturii și varietatea castelelor și cetăților, precum și întinsele culturi viticole atrag numeroși turiști încă din sec. al XVIII-lea. Simbolul romantismului german prezent aici este Stînca Loreleei.

Ziua II. Koblenz

Koblenz este orașul situat în reiunea, unde afluientul Rinului, Mosela, se revarsă în Rin.

Această privelește extraordinară poate fi admirată cel mai bine din telecabina de la Koblenz. Deși telecabina însăși nu este inclusă în Patrimoniul Mondial, călătoria în cabinele din sticlă până la fortăreața Ehrenbreitstein nu trebuie să lipsească din itinerar.

Ziua III. Brühl

Localitatea Brühl este atractivă prin 2 castele importante: Augustusburg și Falkenlust. Ca demne reprezentante ale stilului Rococo, cele două capodopere arhitectonice au fost incluse în Patrimoniul Mondial în 1984. La castelul Augustusburg au lucrat arhitecți, pictori, scenografi și sculptori francezi, italieni și germani. Un adevărat proiect european. După cel de-al Doilea Război Mondial, castelul Augustusburg a fost folosit ca locație de primire de către președinții federali.

Ziua IV. Köln

Vestitul Dom din Köln este inclus în Patrimoniul Mondial în 1996. Fiecare biserică mare din lume s-a raportat la construcția dată. Domul, într-adevăr, este extraordinar. Cu cei 632 de ani necesari finisării, este cel mai de durată proiect de gen din Germania. În momentul finalizării construcției, în anul 1880, turnul de 157 de metri era cel mai înalt din lume.

Ziua V. Aachen – Essen

Domul din Aachen a fost primul sit german inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1978. Împăratul Carol cel Mare reușește să zidească o minune arhitectonică, care nu încitează să fascineze și astăzi. Peste 30 de regi au fost încoronați anume în acest Dom. După vizitarea Domului, circuitul continuă cu vizitarea orașului Essen.

Aici, se află complexul minier Zollverein, situat la 125 de km la Nord-Est de Aachen. Fosta mină de cărbuni a intrat în Patrimoniul Universal în 2001, fiind „cea mai frumosă mină din lume”. În mina Zollverein, timp de 135 de ani s-a extras și s-a prelucrat cărbunele. Numele face referință la zona de comerț liberă înființată în 1834, între 14 forme statale germane. După această, minu nu mai funcționează, devenind monumentul industrial și găzduind numeroase evenimente culturale.

Concluzii

Analizînd în profunzime subiectul propus în cadrul prezentei teze de licență și anume potențialul turismului culural-istoric al Germaniei, se poate afirma faptul că obiectivele formulate în Introducere au fost studiate complex.

În primul rînd, definirea noțiunilor-cheie și a conceptelor fundamentale ale formei de turism studiate: ”Turism”, ”Istorie” și ”Cultură”, precum și descrierea detaliată a motivelor persoanelor de a practica anume turismul cultural-istoric oferă posibilitatea de a înțelege mai bine esența și importanța intelectuală și psihologică a acestui tip de turism în cadrul autoeducației și afirmării personalității.

Raportînd amploarea patrimoniului cultural-istoric al Germaniei la cunoștințele teoretice obținute în timpul cercetării subiectului, devine evident faptul că tezaurul acestui stat posedă un rol foarte important în dezvoltarea gîndirii, viziunilor, nivelului cultural al oricărei persoane. Patria marilor compozitori, filosofi și poeți – Germania lasă o impresie puternică în rîndul turiștilor, trezindu-i și menținîndu-i spiritul european.

Potențialul turistic cultural-istoric al Germaniei nu poate să nu impresioneze, întrucît numărul și diversitatea obiectivelor turistice ale statului este impunător. Puținele state europene se pot mîndri cu înscrierea atracțiilor turistice în Patrimoniul Universal UNESCO, Germania avînd 38 de obiective protejate de patrimoniul. Siturile arheologice preistorice și antice, monumentele arhitectonice cu istoria seculară, domurile și bisericele cu relicve diferileor religii, simbolurile dezvoltării industriale și ale curentelor arhitectonice inovative, numeroasele castele și palate rezidențiale ale regilor și împăraților cu extraordinarele grădini adiacente, unele dintre cele mai vechi muzee și teatre de operă, uimitoarele cadre naturale de păduri, cîmpii, fluvii, munți și stînci, orașele medievale, care păstrează spiritul istoric – toate aceste se pot găsi pe teritoriul German.

Însă cît de atractiv nu ar fi potențialul turistic al unei destinații, acesta nu poate fi descoperit în plin sens fără prezența unei infrastructuri bine puse la punct. La acest capitol, Germania este una din cele mai performante state. Posibil, că o astfel de ordine în sectorul serviciilor se datorează mentalității calculate ale germanilor, fapt grație căruia ei au creat o infrastructură foarte dezvoltată și organizată, care exclude situații de incertitudine în rîndul turiștilor. Rețeaua de drumuri și autobane de calitate înaltă și întreținute într-o stare impecabilă, rețeaua de transporturi comfortabilă și modernă, numărul uimitor de unități de cazare și restaurație destinate pentru toate categoriile de turiști, indiferent de preferințele și statutul financiar al acestora.

În urma consultării cu cetățenii Germaniei și personelor care au vizitat țara de mai multe ori cu referire la ideea de posibilele reforme în turismul Germaniei, concluzia care poate fi trasă pe baza răspunsurilor acestora, ar fi că infrastructura turistică germană, coloritul industriei date nu necesită schimbări, întru cît totul este ”foarte bine”. Evident, că un astfel de răspuns pare a fi straniu și extrem de pozitiv pentru cetățenii Moldovei, unde nu doar industria turistică, dar și infrastructura elementară necesită mari schimbări pentru a răspunde standardelor sectorului serviciilor, însă pentru germani – condiții înalte de confort sunt o normă.

Deși Germania nu este o țară de mare întindere, ea reușește să ofere un număr extrem de variat de circuite turistice potrivite pentru turiști de toate vîrstele, naționalități, religii și statuturi sociale. Pe lîngă circuitele tradiționale, cu vizitarea centrelor urbane de importanță majoră, ftivalurilor tradiționale, Germania oferă la dispoziția turiștilor și circuite tematice, circuite cu vizitarea obiectivelor din Patrimoniul UNESCO, majoritatea dintre care nu sunt cunoscute turiștilor de rînd. De o mare popularitate se bucură și tururile gastronomice, prin intermediul cărora turiștii pot înțelege mai bine caracterul german.

Studiind specificul ofertei turistice și a gradului de amenajare a obiectivelor turistice, precum și sistemul infrasctructurii industriei turistice germane, se poate afirma cu siguranță, că politica managerială și de planificare a turismului este foarte bine gîndită, drept argument servind faptul că Germania se află în primele 10 țări europene primitoare de turiști.

Drept concluzie finală, trebuie de menționat, că în pofida faptului că Germania nu se bucură de o climă mediteraneană precum statele europene sudice, care atrag din acest motiv un număr mai mare de turiști, această țară trebuie inclusă în lista țărilor de vizitat al fiecărui turist dornic să căătorească în timp, aprofundîndu-se în bogata istorie și cultură nu doar însăși a Germaniei, dar și a întregului continent european. Germania oferă o șansă deosebită de a observa mersul istoriei cu schimbările ei caracteristice a arhitecturii, culturii și artei.

Bibliografia

Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon ”Economia turismului și mediul înconjurător”, București, Editura Economică 1998, I.S.B.N. 973-590-135-8

”Managementul turismului durabil în centrele urbane”

Petre Baron, Nicolae Neacșu, ”Economia turismului”,

Ioan Cosmescu ”Turismul”, Editura Economică, București

Ioan Petroman, Pavel Petroman ”Introducere în turismul cultural”, Editura Eurostampa

Dumitru Bolocan ”Geografia turismului”, Chișinău 2010

Rodica Minciu ”Economia turismului”

”Resurse turistice de pe Terra”

” Istoria și filosofia culturii”

http://harti.technorati.ro/germania-harta-politica

http://ec.europa.eu/

http://www.booking.com/

www.zbor.md

http://ro.wikipedia.org/wiki/Germania

http://www.tripadvisor.com/

http://visualdata.dw.de/

http://transport.autogari.md/

http://www.theartofliving.info/

http://www.consilierturism.ro/

https://ru.wikipedia.org/

Anexe

Anexa 1.1

Anexa 2.1

Anexa 3.1

Componentele sectorului turistic și relația acestuia cu membrii comunității locale, cu turiștii naționali și internaționali

Bibliografia

Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon ”Economia turismului și mediul înconjurător”, București, Editura Economică 1998, I.S.B.N. 973-590-135-8

”Managementul turismului durabil în centrele urbane”

Petre Baron, Nicolae Neacșu, ”Economia turismului”,

Ioan Cosmescu ”Turismul”, Editura Economică, București

Ioan Petroman, Pavel Petroman ”Introducere în turismul cultural”, Editura Eurostampa

Dumitru Bolocan ”Geografia turismului”, Chișinău 2010

Rodica Minciu ”Economia turismului”

”Resurse turistice de pe Terra”

” Istoria și filosofia culturii”

http://harti.technorati.ro/germania-harta-politica

http://ec.europa.eu/

http://www.booking.com/

www.zbor.md

http://ro.wikipedia.org/wiki/Germania

http://www.tripadvisor.com/

http://visualdata.dw.de/

http://transport.autogari.md/

http://www.theartofliving.info/

http://www.consilierturism.ro/

https://ru.wikipedia.org/

Anexe

Anexa 1.1

Anexa 2.1

Anexa 3.1

Componentele sectorului turistic și relația acestuia cu membrii comunității locale, cu turiștii naționali și internaționali