Evaluarea Performantelor Calitative ALE Produselor Postei Romane
CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………………………….3
CAPITOLUL 1 Noțiuni generale despre managementul calității
1.1. Managementul calității – prezentare generală………………………………… 5
1.2. Managementul calității în serviciul public…………………………………… 7
1.3. Certificare și evaluare ………………………………………………………..11
CAPITOLUL 2 Compania Națională Poșta Română – Lider de piață în domeniul serviciilor poștale
2.1. Istoricul Companiei Naționale Poșta Română………………………………. 15
2.2. Prezentarea C.N.P.R………………………………………………………… 23
2.3 Etapele implementării ISO 9001: 2001 în Compania Națională
Poșta Română – diagnostic al calității.. …………………………………………….26
CAPITOLUL 3 CNPR – Analiza pieței produselor poștale
3.1. Analiza S.W.O.T. a C.N.P.R ……………………………………………….. 30
3.2. Societățile de curierat – cel mai vizat concurent……………………………. 33
3.3. Importanța serviciilor poștale în România.. ………………………………… 37
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Calitatea s-a constituit ca o strategie competitivă, aplicată în mod original proceselor industriale și, mai recent, serviciilor. Administrația și Serviciile Publice au rămas în afara acestor concepte, până când s-a ajuns la o criză în domeniul public și în domeniul serviciilor publice. Această situație a dus la regândirea rolului lor și, bineînțeles, a mecanismelor de management. Astfel, se observă din ce în ce mai mult încercarea adaptării și introducerii mijloacelor și instrumentelor managementului calității în sectorul serviciilor și al administrației publice prin simpla copiere sau prin ajustări oportune, pe baza caracteristicilor și particularităților identificate pentru aceste sectoare.
O dată cu pătrunderea companiilor multinaționale în România, s-a răspândit în mediul de afaceri și practica certificării ISO. Aceasta semnifică un set de norme și reguli generale, care trasează cadrul realizării unui management eficient din punct de vedere al calității și competitivității, având drept scop creșterea satisfacției clienților. Certificarea ISO reprezintă implementarea și menținerea unui management eficace, astfel încât compania să se situeze la cel mai bun nivel atât din punct de vedere al organizării interne, cât și din cel al satisfacerii oricăror cerințe externe (ale beneficiarilor, ale societății, ale instituțiilor statului).
În România există deja o serie de organizații care oferă consultanță și/sau certificare ISO: TUV CERT, SRAC, SGS, Lloyd’s Register Quality Assurance, DNV, DQS, Moody International, BVQI sunt câteva dintre ele. Standardul ISO 9001, sau celelalte standarde existente nu reprezintă regulamente obligatorii universale, ci numai linii directoare care pot fi și trebuie adaptate fiecărui tip de activitate în parte, astfel încât rezultatul să fie același, adică produse/servicii de calitate, organizare eficientă, satisfacție garantată, dezvoltare continuă.
Prin procesul de implementare, urmată de certificare, organizația are maximum de avantaje, dacă își configurează un sistem de management competitiv, care să o ajute în propria dezvoltare.
Calitatea produselor și a serviciilor oferite reprezintă factorul principal al performanțelor unei organizații, fapt dovedit și recunoscut la scară mondială. De-a lungul timpului și mai acut la ora actuală se manifestă o tendință din ce în ce mai pronunțată în creșterea exigenței clienților în ceea ce privește calitatea. Această tendință este însoțită de înțelegerea crescândă a faptului că, îmbunătățirea continuă a calității este necesară pentru a atinge și a menține o bună performanță economică.
Familia de standarde internaționale ISO 9000 și-a creat de-a lungul timpului o reputație globală în crearea și dezvoltarea sistemelor de management al calității, elaborarea unui sistem de management al calității și certificarea lui conform standardelor ISO 9000 devenind o permanență a vieții economice contemporane. Acest certificat ISO indică faptul că organizația poate satisface cerințele și nevoile clienților săi într-un mod planificat, controlat și permanent, ceea ce conferă o încredere din partea clienților.
Poșta Română este una din cele mai vechi și mai populare instituții publice din România și una din cele mai accesibile instituții datorită rețelei de oficii și sucursale răspândite pe tot teritoriul țării. Este operatorul național în domeniul serviciilor poștale. Compania se ocupa cu emiterea, editarea, comercializarea timbrelor și a efectelor poștale. Este, în același timp, furnizor de servicii cu valoare adăugata, aici fiind incluse serviciile de transport, dezvoltarea de programe informatice, schimb valutar sau servicii de consultanță.
Creșterea standardelor de calitate a serviciilor poștale a fost și în anul 2006 o preocupare constantă a CN Poșta Română, care, de altfel, traversează un amplu proces de modernizare și de adaptare la standardele poștale din Uniunea Europeană. Un alt obiectiv al anului 2006 a fost creșterea cotei de piață pe anumite segmente importante pe piața serviciilor poștale, si, implicit, creșterea profitului, cu 9,45% față de anul precedent.
Poșta Română și-a propus să continue dezvoltarea și îmbunătățirea serviciilor oferite clienților și să își consolideze statutul de instituție modernă, solidă și eficientă. Echipa managerială a companiei este preocupată și de asigurarea stabilității locurilor de muncă pentru angajați și de motivarea personalului. Totodată, Poșta Română se implică activ în reducerea decalajelor informaționale existente între diferitele zone ale țării, prin implementarea și furnizarea serviciului poștal universal.
CAPITOLUL 1
NOȚIUNI GENERALE DESPRE MANAGEMENTUL CALITĂȚII
Calitatea este ceea ce oferă consumatorului o satisfacție completă, un răspuns la nevoile lui explicite sau implicite. Acest adevăr se aplică oricărei categorii de consumatori, indiferent de zona lui de apartenență socială și economică: industrie, autoritate locală, departament guvernamental, magnat sau simplu cetățean. Nevoile unora dintre consumatori sunt foarte sofisticate, pe când altele se află la polul opus, dar toți vor putea aprecia calitatea a ceea ce achiziționează, precum și măsura în care nevoile și așteptările lor vor fi satisfăcute
1.1 Managementul calității – prezentare generală
Problematica managementului serviciilor publice dobândește semnificație deosebită într-un mediu social și politic extrem de dinamic în care aspectele finanțării, conținutului, calității și eficienței acestui sector de activitate sunt puse permanent în discuție.
Cuvântul management derivă de la latinescul “manus” (mână) și reprezintă ca expresie literară “manevrare” sau “pilotare”. Managerul este cel care se ocupă cu pilotarea, cu conducerea. De la latinescul „manus” s-a format în franceză „manège” de unde a fost împrumutat în engleză, apărând cuvintele derivate manager și management, ceea ce înseamnă conducător și conducere. Deci, din punct de vedere etimologic, management înseamnă a conduce în mod eficient.
Complexitatea semantică a termenului este determinată de sensurile sale multiple, între acestea amintim :
1. managementul se constituie ca o știință, adică un ansamblu organizat și coerent de concepte, principii, metode și tehnici prin care se explică fenomenele și procesele în conducerea organizațiilor.
2. managementul reprezintă de asemenea, o artă, care reflectă latura sa pragmatică și constă în măiestria managerului de a aplica la realitățile practice concrete, în condiții de eficiență, cunoștințele științifice pe care le deține.
3. managementul reprezintă o stare de spirit specifică, reflectată de un anumit fel de a vedea, a dori, a căuta și accepta progresul.
Paleta consumatorilor este foarte largă și ea presupune existența a tot atâtea nevoi și produse sau servicii care să le satisfacă, astfel încât se poate afirma, fără a greși că, nu există nici un produs/serviciu, precum și nici o măsură a calității absolute.
Calitatea poate fi considerată o sumă de:
a) cunoaștere a nevoilor consumatorilor;
b) proiectare a unui produs/serviciu astfel încât acesta să vină în întâmpinarea nevoilor deja cunoscute ale consumatorilor țintă;
c) achiziționarea de materii prime, materiale, subansamble și părți componente la un nivel calitativ corespunzător;
d) fabricarea produsului/prestarea serviciului în mod ireproșabil;
e) performanțe atestate și deplină siguranță în consum sau funcționare;
instrucțiuni de folosire clare;
ambalaj și metodă de ambalare potrivite;
livrare promptă;
servicii post vânzare eficiente;
feed-back informațional cu privire la produs/serviciu.
Conform standardului SR EN ISO 9000:2006-cap.0.2, la baza dezvoltării familiei de standarde ISO 9000 au stat opt principii de management al calității, considerate ca fiind determinante pentru îmbunătățirea continuă a performanței și deci pentru obținerea succesului. Aceste standarde sunt:
1. ORIENTAREA CĂTRE CLIENT
Orice organizație depinde de clienții ei, de aceea ar trebui:
a) să cunoască și să înțeleagă necesitățile curente și viitoare ale clienților
b ) să satisfacă cerințele clienților
c) să se preocupe să depășească așteptările clienților
2. LEADERSHIP
Se pune accent pe responsabilitatea conducerii de a:
a) stabili strategia de dezvoltare a organizației (prin obiective concrete)
b) stabili unitatea între scopul și direcția de dezvoltare a organizației
c) asigură un mediu în care personalul să se implice în îndeplinirea obiectivelor organizației
3. IMPLICAREA PERSONALULUI
Se are în vedere implicarea personalului în luarea deciziilor, ceea ce permite ca abilitățile personalului să fie utilizate în beneficiul organizației.
4. ABORDAREA PE PROCESE
Stabilirea unui mod de lucru orientat spre procese, deoarece rezultatul dorit este obținut mai eficient atunci când activitățile și resursele sunt conduse ca un proces.
5. ABORDAREA MANAGEMENTULUI CA SISTEM
Identificarea, înțelegerea și conducerea proceselor corelate ca un sistem, contribuie la eficacitatea și eficiența unei organizații în realizarea obiectivelor sale.
6. ÎMBUNĂTĂȚIREA CONTINUĂ
a) Îmbunătățirea continuă a performanței globale a unei organizații trebuie să fie un obiectiv permanent al acesteia
b) Managementul proceselor trebuie să se realizeze conform ciclului lui DEMING – Plan-Do-Check-Act (PDCA), ce ar trebui aplicat pentru:
– fiecare proces identificat în cadrul sistemului de management al calității
– sistemul de management al calității – considerat ca un proces
7. ABORDAREA BAZATĂ PE FAPTE ÎN LUAREA DECIZIILOR
Deciziile eficace se bazează pe analiza datelor și a informațiilor. Nu se caută vinovați, ci se caută cauze.
8. RELAȚII RECIPROC AVANTAJOASE CU FURNIZORII
Orice organizație și furnizorii săi sunt interdependenți, iar o relație reciproc avantajoasă crește abilitatea ambilor de a crea valoare.
La elaborarea, implementarea și conducerea sistemului de management al calității într-o organizație, managementul ar trebui să ia în considerare cele opt principii de management al calității.
1.2 Managementul calității în serviciul public
În ultimul deceniu, în economia țărilor dezvoltate, serviciile au devenit principalul element dinamizator al competiției economice. S-a observat, de altfel, că și produsele sunt cumpărate pentru serviciile pe care le oferă.
Importanța crescândă a serviciilor în economie și ascensiunea lor spectaculoasă din ultimul timp au intensificat preocupările pentru cunoașterea acestui sector de activitate.
Serviciile au constituit obiect de studiu de “sine stătător” relativ recent, în a doua jumătate a acestui secol, odată cu dezvoltarea explozivă a sectorului terțiar care constituie un fenomen major al zilelor noastre. Există o cerere puternică de servicii corelată cu evoluția societății în general și cu ridicarea nivelului de trai în special. Serviciul reprezintă un procent important în activitatea economică: 70% în SUA, 65% în Franța, 56% în Germania, 57% în Japonia. În SUA, aproximaterare cele opt principii de management al calității.
1.2 Managementul calității în serviciul public
În ultimul deceniu, în economia țărilor dezvoltate, serviciile au devenit principalul element dinamizator al competiției economice. S-a observat, de altfel, că și produsele sunt cumpărate pentru serviciile pe care le oferă.
Importanța crescândă a serviciilor în economie și ascensiunea lor spectaculoasă din ultimul timp au intensificat preocupările pentru cunoașterea acestui sector de activitate.
Serviciile au constituit obiect de studiu de “sine stătător” relativ recent, în a doua jumătate a acestui secol, odată cu dezvoltarea explozivă a sectorului terțiar care constituie un fenomen major al zilelor noastre. Există o cerere puternică de servicii corelată cu evoluția societății în general și cu ridicarea nivelului de trai în special. Serviciul reprezintă un procent important în activitatea economică: 70% în SUA, 65% în Franța, 56% în Germania, 57% în Japonia. În SUA, aproximativ 75% din populația activă lucrează în servicii.
În sens strict economic, noțiunea de serviciu acoperă un domeniu mult mai restrâns, delimitat de noțiunea de utilitate (valoare de întrebuințare). Văzute ca “utilități”, serviciile pot fi rezultatul muncii vii, al muncii materializate (automobil, televizor etc.), sau al acțiunii unor factori naturali (izvoarele termale, razele soarelui). În acest sens serviciile pot fi definite ca “activități utile destinate satisfacerii unei nevoi sociale”.
Punctul de pornire în definirea categoriei economice de serviciu îl constituie delimitarea (separarea) acestuia de bunurile materiale.
Majoritatea definițiilor întâlnite în literatura de specialitate pun accent pe faptul că serviciile sunt “activități al căror rezultat este nematerial și nestocabil”, nu se concretizează în produse cu existență de sine stătătoare.
În tabelul 1 sunt prezentate unele elemente care fac diferența între bunuri și servicii.
Tabelul 1
Principalele deosebiri dintre bunuri și servicii
(Sursă: Original)
În ultimul timp, se vehiculează tot mai mult ideea că separarea între producția de bunuri și cea de servicii este depășită, deoarece serviciile pot aduce o valoare adăugată mare și pot folosi tehnică de înalt nivel (informatică). De altfel, în practică este foarte dificil să se facă distincția între bunuri și servicii, întrucât achiziționarea unui bun include și un element de serviciu, după cum achiziționarea unui serviciu, presupune, nu de puține ori, prezența unor bunuri tangibile.
Putem considera că serviciile reprezintă o activitate umană, cu un conținut specializat, având ca rezultat efecte utile imateriale și intangibile, destinate satisfacerii unei nevoi sociale. Ele sunt activități de sine stătătoare, autonomizate în procesul D.S.M. și sunt organizate distinct într-un sector economic cunoscut sub numele de sector terțiar.
Întemeietorul clasificării sectoriale a economiei este considerat a fi Jean Fourastie. Conform acestei teorii economia se împarte în trei sectoare cu comportament economic diferit.
Sectorul primar grupează în principal activitățile legate direct de transformarea mediului natural (agricultura, pescuitul, activitățile forestiere și după unele accepțiuni, industria extractivă).Acest sector este definit ca un sector cu progres mediu.
Sectorul secundar cuprinde activitățile industriale prelucrătoare; unii autori includ în cadrul acestuia industriile extractive și construcțiile. Pentru Jean Fourastie, acesta este un sector cu progres tehnic rapid.
Sectorul terțiar include tot ceea ce nu apare în sectoarele primar și secundar: transporturile și telecomunicațiile, comerțul, turismul, finanțele, învățământul, administrația de stat, cultura, ocrotirea sănătății, gospodăria comunală, băncile, asigurările.
Deși în plan teoretic se acceptă identificarea dintre sfera serviciilor și sectorul terțiar, totuși în practică, există activități de natura serviciilor care servesc producției materiale și sunt integrate acesteia (au loc în cadrul întreprinderilor producătoare de bunuri).
Thomas Peter consideră că, după ce atenția managerilor a fost atrasă de productivitatea muncii, costuri, calitate, deceniul acesta va fi al serviciilor. Analizând serviciile, el a elaborat 20 de teze referitoare la acest subiect:
1. Serviciul este în așteptarea clientului (cetățeanului). Prestarea lui cere deseori soluții complexe, dar important este să nu se uite că mai presus de orice este simplitatea.
2. Neplăcerile produse de un serviciu trebuie remediate cu promptitudine.
3. Tehnologiile utilizate în unele servicii sunt, în general, de un nivel și o complexitate scăzute, bazându-se pe simțuri (auz, percepere, pipăit)
4. Clientul trebuie făcut fericit, delectat, nu doar satisfăcut.
5. Serviciul trebuie să răspundă așteptărilor clientului.
6. Caracteristicile intangibile sunt, de regulă, mai importante decât cele tangibile.
7. Serviciul depinde de persoana care îl prestează.
8. Efectuarea serviciului și calitatea acestuia depind mai mult de respectul pe care furnizorul și-l acordă decât de gradul lui de instruire.
9. Serviciul depinde de o multitudine de aspecte minore (aparente) care trebuie abordate într-o manieră de îmbunătățire continuă.
10. Serviciul este un fapt concret, măsurat prin suma plătită.
11. Serviciul are nevoie uneori de tehnologie înaltă, precum cea informatică.
12. Serviciul se prestează într-o competiție cu timpul.
13. Astăzi, serviciile au nevoie de o reorganizare globală care să pună accentul pe rapiditate, sensibilitate, flexibilitate, responsabilitate, inovare și descentralizare.
14. Din adversari, clienții trebuie să devină aliați.
15. Serviciul conduce la transformarea totală a produselor, în sensul că ele trebuie să satisfacă clienții.
16. Serviciul implică un risc și multe firme (instituții) plătesc despăgubiri importante în cazul eșecului serviciului.
17. Serviciul este o bază de susținere a competitivității, chiar pentru întreprinderile industriale.
18. Serviciul se învață.
19. Serviciul este uneori scump (bani pentru energie, instruire).
20. Serviciul se răsplătește. Agenții economici care oferă servicii mai bune practică tarife cu 10-15% mai mari, și totuși ele sunt căutate.
Sistemul de management în organizațiile de servicii prezintă o serie de particularități care influențează semnificativ conținutul activităților desfășurate în procesele de realizare și furnizare a serviciilor publice.
Un sistem eficient de management în organizațiile de servicii implică abordarea într-o viziune holistică a următoarelor componente, (adaptare după Richard Normann):
1. Piața serviciilor
2. Serviciul public
3. Sistemul de furnizare a serviciului
4. Imaginea organizației
5. Cultura și filosofia organizației care oferă serviciul
Succesul unei organizații de servicii este determinat de abilitatea de a identifica, de a mobiliza și de a concentra potențialul factorului uman pentru a dezvolta noi idei, soluții la problemele clienților, pentru a crește productivitatea prin comunicarea eficientă și prin abordarea creativă a tuturor componentelor sistemului de management al serviciilor.
Certificare și evaluare
Pentru a-i fi recunoscute meritele cu privire la calitate sau pentru a determina gradul în care a reușit să realizeze calitatea, o organizație poate opta pentru:
a) certificare – este procedeul prin care o țertă parte garantează în scris că un produs, proces sau serviciu este conform cerințelor unei norme date.
b) evaluare – este un examen global și sistematic, al activităților și rezultatelor organizației, luând ca referință un model determinat al excelenței.
c) autoevaluare – este un examen global și sistematic pe care îl realizeaza propria organizație, după activitățile și rezultatele sale, luând ca referință un model determinat al excelenței.
Evaluarea și autoevaluarea iau ca referință un model de excelență care presupune un ghid pentru asigurarea calității totale.
Atât certificarea cât și autoevaluarea sunt independente, deși pot fi complementare pentru o organizație. Dacă autoevaluarea este mai ampla decât normele ISO, acesta poate reprezenta un punct de plecare pentru stabilirea unui sistem al calității pornind de la cel care duce la bun sfârșit autoevaluarea. Fiecare organizație va hotarî metoda pe care o va urma.
În administrațiile publice, se tinde mai mult spre aplicarea modelului de excelență EFQM, desi acesta nu are nevoie de certificarea ISO pentru realizarea operațiilor sale și nici nu există o presiune a pieței pe care să o suporte o întreprindere privată și lucrativă.
Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO) este o entitate non-guvernamentală cu sediul în Geneva, Elveția, apărută în 1947. Obiectivul său este promovarea și dezvoltarea în cadrul internațional a interschimbului de bunuri și servicii, a cooperării, ca și a colaborării în activități economice, intelectuale, științifice și tehnologice.
Posedarea certificării într-o normă concretă va presupune demonstrarea faptului că întreprinderea furnizoare îndeplinește cerințele normei, prin care va satisface termenii contractului stabilit cu clientul. Bineînteles, aceasta nu înseamnă că certificarea se produce doar când se stabilește un contract cu un client concret, ci și atunci când o întreprindere certificată va îndeplini anumite cerințe care vor fi cerute de un client actual sau potențial.
Avantajele asociate la un sistem al calității certificat de o norma ISO 9000, sunt:
§ reducerea erorilor, datorită unui sistem mai bun de inspecție și probă;
§ reducerea eșecurilor;
§ asigurarea calității datorita utilizării serviciilor;
§ reducerea non-conformităților, prin intermediul măsurilor corective și preventive;
§ reducerea costurilor asociate eșecurilor;
§ creșterea credibilității întreprinderii pe piață;
§ creșterea competitivității produsului sau serviciului
În general, în servicii nu este posibilă efectuarea unui control final pentru refacerea calității, pentru că acestea se realizează în interfaza cu clientul, iar evaluarea de către acesta a oricărei neconcordanțe este imediată. Totuși, se pot stabili acțiuni corectoare de-a lungul procesului de prestare, ceea ce va depinde, în bună măsură, de nivelul detaliat la care acesta a fost descris și cunoscut.
Principalele elemente ale normei ISO 9004-2 „Ghid pentru servicii”vor fi prezentate în cele ce urmează:
I. Într-o primă parte sunt prezentate elemente cu privire la importanța normei și definiții.
II. Caracteristicile serviciilor
a) A. Caracteristicile serviciilor și ale prestării așa-ziselor servicii.
Caracteristicile unui serviciu trebuie să fie definite în termeni observabili și evaluabili, atât de manageri cât și de client. În același timp trebuie să încorporeze standarde precise care sa permită determinarea acceptării sau respingerii caracteristicilor.
b) Controlul caracteristicilor serviciilor și al prestărilor acestora. Se poate reuși prin intermediul controlului procesului, ceea ce implică faptul că verificarea nu trebuie să se realizeze doar la sfârșitul acestuia, ci în diferite puncte ale desfășurării sale, ca să se poată astfel depista deficiențele și să fie corectate înainte de a se ajunge la sfârșit.
III. Principiile sistemului calității
Aspectele-cheie ale sistemului calității.
Sistemul calității trebuie să fie fundamentat pe satisfacerea clientului, lucru care va fi posibil doar prin interacțiunea adecvată dintre :
– responsabilitatea conducerii
– resursele umane și materiale
– structura sistemului calității
b) Responsabilitatea conducerii
Conducerea are responsabilitatea de a stabili o politică de calitate a serviciilor care să caute satisfacerea clientului. Succesul acestei politici depinde de gradul în care se angajează să urmarească dezvoltarea și funcționarea eficace a sistemului calității
Resurse umane și materiale
Resursa cea mai importantă a unei organizații este personalul. Când organizația se dedică prestării de servicii, acest lucru este și mai evident. Personalul care lucreaza direct cu clientul trebuie să aibă abilități necesare în comunicare. Comunicarea între toți cei care alcătuiesc organizația permite armonizarea tuturor eforturilor. Mijloacele materiale trebuie să fie din cele adecvate serviciului care se dorește a fi prestat.
d) Structura sistemului calității
Trebuie să se stabilească, să se desfășoare,să se documenteze și să se mențină un sistem al calității care să permită atingerea obiectivelor calității. Sistemul trebuie să fie structurat astfel încât să fie posibile controlul și asigurarea proceselor care afectează calitatea. Se va sprijini pe acțiunile preventive pentru a evita apariția problemelor.
IV. Elementele operative ale sistemului calității
a) Identificarea necesității serviciului. Cunoasterea necesităților și asteptărilor clienților se realizează prin intermediul reuniunilor de grup, sondajelor și întrevederilor.
b) Procesul de schematizare. Este al doilea element operațional al sistemelor calității. Specifică descrierea serviciului în mod concret și detaliat. Procesul de schematizare a unui serviciu cuprinde toate acele activități prin intermediul cărora conținutul descrierii serviciului se transformă în specificări, care se refera atât la servicii cât și la prestare și control, având diferite opțiuni pe care le propune organizația.
c) Procesul de prestare a serviciului. Prestarea serviciului pentru un client sau beneficiar cuprinde:
– realizarea specificației scrise a serviciului;
– supervizarea realizării specificării;
– adaptarea procesului când au loc abateri.
d) Analiza și îmbunatațirea rezultatelor serviciului
e) Controlul documentelor. Va trebui să prezinte o metodă pentru controlul emisiei, distribuirii și revizia documentelor care circulă în organizație.
Standardizarea reprezintă, cu certitudine, principalul mod de organizare al relațiilor economice întrucât este utilizată în industrie, în relațiile comerciale și ca referință în relațiile publice. Standardizarea unei game largi de produse, aflate într-un proces continuu de îmbunătățire a calității, de servicii și de activități comerciale, furnizează cel mai potrivit răspuns nevoilor reale ale cetățenilor, contribuind la ridicarea nivelului lor de viață. De asemenea standardizarea oferă soluții noi pentru industrie prin armonizare tehnică și oferă un limbaj tehnic comun la nivel global.
Activitatea de standardizare este determinată de o serie de reguli înscrise în legi, reglementări tehnice sau administrative, standarde internaționale, regionale, naționale, coduri de bună practică, ghiduri ale unor organisme sau organizații cu notorietate în anumite zone geografice, standarde profesionale și de firmă.
Standarde sunt dezvoltate și aplicate pentru o combinație de motive și pentru că aduc beneficii măsurabile pentru utilizatori. Spre exemplu:
• Standardele europene reprezintă instrumente puternice în creșterea competitivității întreprinderilor din Uniunea Europeană;
• Standardele contribuie la protejarea sănătății, securității și mediului cetățenilor;
• Standardele oferă soluții tehnice unor probleme și facilitează comerțul și cooperarea în cadrul comunității europene;
• Standardele ajută la transferul și diseminarea tehnologiei în beneficiul fiecăruia. Standardele contribuie la eficientizarea politicilor comunitare pentru protecția consumatorilor și protecția mediului.
Standardele deschid canale de comunicare și canale comerciale, promovează înțelegerea procedeelor tehnice, asigură compatibilitatea produselor și serviciilor, formează cultura tehnică și managerială a specialiștilor și constituie, alături de reglementările tehnice, baza prescripțiilor pentru calitatea și siguranța produselor în exploatare, protecția sănătății, securitatea ocupațională, pentru o calitate mai bună a vieții. Standardele oferă garanția că produsele sunt adecvate scopului pentru care au fost destinate. Succesul organizației depinde în mare măsură de profesionalismul specialiștilor care cunosc sau nu standardele din domeniul lor de activitate, dacă le aplică corect și dacă le utilizează în funcție de necesitățile dictate de piața pe care activează.
Produsele și serviciile românești pot deveni competitive pe piața unică europeană prin îmbunătățirea calității produselor, a proceselor și a serviciilor. Acest deziderat se obține prin prevederea unor caracteristici și metode de încercare unice, recunoscute la nivel național, european și internațional, pe baza unei evaluări a conformității produselor.
În condițiile unei concurențe puternice pe piața mondială standardizarea constituie o verigă importantă în menținerea pe piață și acapararea a noi segmente ale acesteia, deoarece standardele prezintă o parte importantă a cerințelor pieței și deci, fără utilizarea și recurgerea la acestea, cu greu se va putea imagina derularea unor afaceri pe piața europeană și mondială.
Standardele dețin poziția cea mai importantă în relația care se stabilește între firmă și clienții săi. Atunci când clienții sunt obișnuiți să utilizeze diverse standarde, firma aproape că nu are alternativă decât să le utilizeze și ea. Trebuie menționat că aplicarea multor standarde devine obligatorie, cu toate că se afirmă că ele sunt voluntare, aceasta fie datorită legislației, fie datorită referirilor care se fac la ele în clauzele contractuale.
CAPITOLUL 2
COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ LIDER DE PIAȚA ÎN DOMENIUL SERVICIILOR POȘTALE
Poșta Română este una dintre cele mai democratice instituții, care asigură mentinerea permanentă a legăturilor comerciale si spirituale dintre oameni. Îndeplinirea acestei misiuni nobile a urmărit pas cu pas dezvoltarea civilizației umane, originile sale pierzându-se în negura istoriei. Dezvoltarea relaților interumane și sociale a determinat o perfecționare necontenită a structurilor organizatorice si a proceselor tehnologice specifice acestui sector. Astfel, poșta este considerată, în prezent, una dintre ramurile importante ale industriei serviciilor.
2.1. Istoricul Companiei Naționale Poșta Română
Poșta Româna și-a început adevărata revigorare în anul 1991, prin punerea în aplicare a "Conceptului Național al R.A. Poșta Româna" și dezvoltarea acestuia prin documente strategice și programe guvernamentale. În acest context, au fost stabilite obiective concrete de dezvoltare a infrastructurii poștale, de realizare a unui cadru legislativ corespunzător, de diversificare și modernizare a serviciilor poștale. Prin acțiunile întreprinse, s-a urmărit atingerea și menținerea unui nivel calitativ superior al serviciilor poștale și alinierea acestora la cerințele impuse de integrarea în serviciile intercomunitare.
Acest obiectiv este îndeplinit prin restructurarea radicală a infrastructurii sale, cu implicații profunde asupra organizării teritoriale a regiei, modernizării tuturor domeniilor de activitate, informatizării rețelei poștale atât la nivel managerial, cât și operațional, precum și prin retehnologizarea sectoarelor productive. În condițiile unei concurențe tot mai puternice, comunicațiile poștale din România trebuie să-și mențină ritmul accelerat de dezvoltare propus, astfel încât sectorul poștal să-și întăreasca poziția cuvenită în infrastructura publică a țării, iar reforma poștală să se dovedească într-adevăr o investiție de viitor. În general, dar și în particular, în România, serviciile poștale au fost create cu scopul asigurării unor legături permanente între oameni. Necesitatea permanentizării acestor legături a condus la crearea de servicii specializate pentru satisfacerea acestor nevoi.
Existența serviciului poștal este cunoscută încă din antichitate. În Egipt și în Persia, au existat, din cele mai vechi timpuri, releuri de curieri pedestri și călăreti pentru transportul corespondenței și a ordinelor regale. În Imperiul Roman, serviciul de poștă a luat ființă în anul 510 i.e.n. Dupa cucerirea Daciei, romanii și-au extins rețeaua serviciilor poștale ("cursus publicus") pentru a asigura o legătură permanentă între Roma și noua provincie, legătura se făcea prin cetatea Drubetis (Drobeta-Tr. Severin), unde se găsea podul de peste Dunăre, construit de Apolodor. Serviciul poștal din acea vreme era organizat în poșta rapidă ("cursus velox") si poșta de mărfuri ("cursus clabularis").
Poșta româneasca iși are rădăcinile și este cunoscută încă din Evul Mediu. Ea s-a născut din nevoia de a transmite poruncile voievozilor până la limitele teritoriului aflat în stăpânirea lor. Curierii domnului se slujeau de cai, pe care locuitorii satelor și orașelor tranzitate erau obligați să-i pună la dispoziție. Primul document privind existența serviciilor poștale pe teritoriul țării noastre este "Hrisovul", dat de domnitorul Mircea cel Bătrân, în anul 1399, la Giurgiu. Prin acesta, localitățile erau obligate să pună la dispoziția curierilor domnești mijloace de transport, cai și căruțe pe două roți, numite olace.
La începutul ei, poșta cuprindea mai ales serviciul de transport al călătorilor și al corespondenței oficiale a domnilor și marilor dregători. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat stabilește ca toți curierii să treacă la stat, cu toate cheltuielile. Se construiesc localuri pentru călători și funcționari – așa numitele hanuri de poștă -, grajduri pentru cai și se acceptă și călătoria publicului cu poștalioanele, contra unei taxe. În continuare, evoluția dezvoltării serviciilor poștale este ascendentă, existând și perioade de stagnare în timp de räzboi și de ocupație a Țărilor Românești. Până la revoluția din 1848, poștele au fost arendate unor particulari, de regulă pentru perioade de câte 3 ani. După 1850, în orașele de reședință administrativă, stațiile de poștă orășenești au fost transformate în birouri poștale. În acea perioadă, existau 30 de curse poștale, cu stații de poștă al căror punct nodal era Craiova. Din anul 1852, este organizat serviciul de corespondență pentru particulari, sub supravegherea Ministerului de Finanțe. Între anii 1857-1862, se introduce, etapizat, monopolul de stat asupra activității de poștă. La 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iași a hotărât introducerea timbrelor poștale pe teritoriul Moldovei. Au fost tiparite cu o presă manuală, bucată cu bucată, patru valori ale primei emisiuni "Cap de bour", pusă in vânzare pe data de 22 iulie 1858 – Tabel 2
Tabelul 2
Emisiuni ale mărcii cap de bour
(sursa: www.poșta-română.ro)
La 23 iulie 1862, a fost emis Decretul 527 privind unificarea administrațiilor poștale din Moldova și Muntenia, măsură realizată începând cu 1 august aceluiași an.
În urma unificării, conducerea direcției generale a fost încredințată lui Panaiat Sevescu, care funcționa în aceeași calitate în Muntenia din decembrie 1860.
Perioada poștei moderne a început acum 134 de ani, in 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit serviciul poștal cu cel telegrafic, la care în 1893 s-a adăugat și serviciul telefonic, luând naștere simbolul PTT.
Aceasta decizie a fost luată în ședința Consiliului de Miniștri, care a avut loc în ziua de 29 august 1864, ședinta deșfăsurată sub conducerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În calitate de director general al poștelor și telegrafelor, a fost numit maiorul Cezar Librecht, care ocupa funcția de inspector general al telegrafelor încă din luna mai 1859. Prima lege de organizare a ramurii de comunicații purtând denumirea de "Lege telegrafo-poștală" a intrat în vigoare cu începere din 1 ianuarie 1865, dată de la care a fost reglementată și situația personalului, prin statut propriu. Printre prevederile cele mai importante introduse în legile poștale dupa anul 1864, care au modernizat poșta și au apropiat-o de administrațiile poștale mai evoluate, amintim:
– despărțirea serviciului de diligențe de cel de scrisori;
– predarea scrisorilor insuficient francate numai dupa achitarea taxelor respective;
– stabilirea despăgubirilor pe care le plătea poșta în situațiile care îi erau imputabile;
– organizarea poștei rurale și întocmirea instrucțiunilor de lucru;
– introducerea abonamentelor de presă; întocmirea nomenclaturii poștale a localităților rurale;
– stabilirea a două limite de taxe pentru scrisori, loco și alte localitați;
– instalarea cutiilor de scrisori stradale;
– introducerea taxei de înregistrare;
– introducerea AR-ului, a cărții poștale, a mandatului poștal, a taxei de reclamație, montarea de căsute poștale.
La 1 mai 1865, se introduce serviciul abonamentelor prin poșta la presa din tară și strainătate, administrația poștală percepând un comision fix de 10% din costul abonamentului, plus cheltuielile de expediere a sumelor și francarea trimiterilor.
Tot în anul 1865, este organizat serviciul de poșta rurală, care asigura legatura între comune, prin curse de factori. Se inființează câteva sute de circumscripții rurale, grupate în jurul unor oficii poștale.
În luna august, se înființează in București încă 4 birouri de poștă, sucursale ale biroului existent, noile birouri fiind amplasate în Calea Craiovei (Calea Rahovei), Calea Moșilor, Calea Mogoșoaiei (Calea Victoriei) și Str. Belvedere. La 1 iulie 1871, intră în vigoare prima lege de organizare a personalului, însoțită de "Regulamentul pentru fixarea atribuțiunilor funcționarilor telegrafo-poștali". La 16 feburarie 1874, se înființează "biroul statistic al poștelor și telegrafelor" pe lângă divizia contabilitătii.
Cu începere din 1 mai 1874, intră în vigoare "Legea pentru serviciul de poștă rurală", care a avut ca efect imediat înființarea unui număr de 115 birouri poștale rurale.
În perioada 15 septembrie – 9 octombrie 1874, la Berna se desfășoară primul Congres Poștal în cadrul căruia s-a decis crearea Uniunii Poștale Universale, România fiind unul dintre cei 22 de membri fondatori ai organizației.
La acest Congres, România a fost reprezentată de George Lahovari, director general al poștelor și telegrafelor.La 28 martie 1875 se înființează primul serviciu de poștă ambulantă pe relația București-Ițcani, iar în anul 1876 pe relația București-Vârciorova.După anul 1883, se introduc:
– primele planuri de îndrumare pe linie de cartare;
– timbrele porto;
– serviciul de incaso și mandatul telegrafic.
În anul 1894, dupa modelul unor clădiri similare din occident, începe construcția Palatului Poștelor, care va fi dat în funcțiune în anul 1900.
În anul 1925, adminstrația PTT a preluat exploatarea unei noi ramuri de telecomunicații, radiotelegrafia (comunicațiile radioelectrice, cum se zicea pe atunci), fiind adaugată o noua literă simbolului care a devenit PTTR.
În perioada interbelică, administrația de poștă și telecomunicații a fost trecută în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice și Comunicațiilor, structura organizatorică fiind inițial bazată pe direcții regionale.
În anul 1938, constatând faptul că Administrația PTT se afla într-o stare de deficiență, au fost adoptate trei legi fundamentale, prin care s-a reorganizat activitatea în spirit comercial:
– legea de organizare;
– legea de exploatare;
– legea pentru statutul personalului.
Legea de organizare din iunie 1938 a instituit ca principiu fundamental separarea clară a celor trei mari activități, derivate din atributele administrației și anume: conducere, exploatare și control.
Conducere – Administrația centrală;
Exploatare – Oficiile poștale;
Control – Inspectoratele de ținuturi.
Prin lege, au fost diminuate considerabil atribuțiile și competențele subunităților teritoriale în domeniul financiar-contabil, atribuțiile și competențele în domeniul de personal fiind preluate în totalitate la nivelul administrației centrale.
Datele sintetice ale nivelului de dezvoltare a Poștei Române sunt prezentate în Tabelul 3.
Tabel 3
Poșta Română la 1938
(sursa: www.cnpr.ro)
În perioada postbelică, concepția structurii organizatorice a ramurii de poștă și telecomunicații este derivată din impărtirea administrativ-teritorială a țării.
Astfel, în perioada când teritoriul național a fost organizat in regiuni având în componența lor raioane, structura organizatorică a administrației de poștă și telecomunicații era bazată pe existența direcțiilor regionale de poștă și telecomunicații, având în subordine directă, oficii raionale bilanțiere, ca după 1968, odată cu înfiintarea județelor, să fie constituite direcții județene de poștă și telecomunicații (DJPTC), care au funcționat pâna în anul 1991.
În afară de DJPTC și DPMB, în cadrul Direcției Generale a Poștelor și Telecomunicațiilor (DGPTc), funcționau unități specializate pe activități, cele mai cunoscute fiind:
– Direcția Transporturi Poștale București (DTPB), unitate coordonatoare pe ramură a problemelor specifice prelucrării și transportului trimiterilor poștale, îndeplinind totodată atribuțiile de birou de schimb internațional;
– Direcția de Expediere a Presei (DEP), unitate specializată în operațiunile de preluare a presei din tipografii, condiționarea coletelor și expedierea acestora, precum și relațiile cu editurile, redacțiile și tipografiile;
– Oficiul special pentru editarea timbrelor și controlul mandatelor constituit din comasarea a două entițăti: OSCM – oficiul special pentru controlul mandatelor și OSEDT – oficiul special pentru editarea și distribuirea timbrelor.
În anul 1955, a fost promulgat Decretul nr.197 prin care era stabilit obiectul de activitate al ramurii de poștă și telecomunicații, fiind din nou consfințit monopolul absolut al statului in acest domeniu.
După anul 1989, au avut loc profunde transformări în administrația centrala a statului, reflectate în ramura noastră prin înființarea Ministerului Poștelor și Telecomunicațiilor, denumit ulterior Ministerul Comunicațiilor.
La nivel central, pentru conducerea activitații operaționale, a fost creată în luna septembrie 1990 Regia Autonomă "ROMPOSTTELECOM", care a funcționat pană în luna iunie 1991, prin această masură fiind realizată separarea între organul de reglementare și operatorul serviciilor.
Înființarea Regiei Autonome Poșta Româna
Cadrul legal
Prin Hotărârea nr.448 din luna iunie 1991, Guvernul României a dispus desființarea R.A. "Rompostelecom" și separarea activitățiilor prin înființarea a patru regii autonome, și anume:
– R.A. Poșta Română;
– R.A. RomTelecom;
– R.A. Radiocomunicații;
– Inspectoratul general al Radiocomunicațiilor.
Totodată, a fost înființată și societatea comercială BANCPOST, având statut de societate pe acțiuni, statul urmând să fie până la privatizare unicul detinător de acțiuni.
Obiectul de activitate
Prin Hotărârea nr.448 din 27 iunie 1991 a Guvernului României privind înființarea R.A. Poșta Română este stabilit regulamentul de organizare și functionare al acestei regii.
Regia Autonomă Poșta Română are ca obiect de activitate administrarea, dezvoltarea și exploatarea serviciilor de poștă din domeniul public, colaborând cu organizații similare străine în realizarea acestor servicii pe plan internațional, în scopul satisfacerii interesului public, social și de apărare al țării.
În conformitate cu H.G. nr.124/9 martie 1992, Regulamentul de organizare și funcționare al regiei se completează cu: "activități comerciale, care sunt limitate la comercializarea produselor din tutun și a accesoriilor pentru acestea, papetărie, cărti, broșuri, ambalaje cu reclame imprimate, produse cosmetice, precum și efectuarea unor servicii de copiere, multiplicare și publicitate comercială".
Prin integrarea S.C. Fabrica de Timbre S.A. în Regia Autonomă Poșta Română, dispusă prin H.G. nr.903/1995, se completează obiectul de activitate al regiei cu o nouă prevedere : "asigură emiterea de timbre și efecte poștale cu timbre imprimate, precum și tipărirea acestora".
Transformarea R.A. Poșta Română în societate comercială
Cadrul legal
Prin Hotărârea nr.371 din luna iulie 1998, Guvernul României a dispus transformarea R.A. Poșta Română in societate comercială, cu denumirea Compania Natională "Poșta Română" S.A. Prin aceeasi hotărâre, a fost stabilit "Actul constitutiv" al C.N. Poșta Română S.A. (anexa la H.G. nr.371/1998).
Obiectul de activitate
În conformitate cu actul constitutiv, Compania are urmatorul obiect de activitate:
A. Servicii poștale:
I. Servicii poștale de bază (definite conform legii nr.83/1996) destinate publicului, efectuate contra cost în interiorul țării si în traficul internațional privind:
a. corespondența: scrisori, cărți poștale, imprimate, (inclusiv înscrisurile în relief, înregistrările sonore pentru folosința nevăzătorilor), acte de procedură juridică, telegrame (cu excepția transmiterii);
b. pachete mici (până la două kilograme);
c. mandate poștale sau telegrafice.
II. Servicii poștale, altele decât cele de bază:
a. mesagerie, curier accelerat, publicitate și marketing prin poștă, servicii financiar poștale, curierat în regim de asigurare;
b. poștă electronică, transmisii de date și mesaje, poștă hibrid;
c. contractarea și distribuirea la domiciliu a abonamentelor de presă;
d. declararea, depozitarea și vămuirea trimiterilor poștale în calitate de comisionar în vamă;
e. ambalarea, condiționarea și depozitarea in vederea expedierii;
f. orice alte servicii executate pe bază de contracte sau convenții, în numele terților, legate direct sau indirect de activitatea Companiei.
B. Editarea, tipărirea, comercializarea și păstrarea timbrelor și efectelor poștale în conservatorul de timbre:
a. editarea și tipărirea de timbre și efecte poștale cu timbru imprimat;
b. comercializarea de timbre și efecte poștale;
c. stabilirea și asigurarea condițiilor de conservare, evidență și păstrare a timbrelor și efectelor poștale cu timbru imprimat, a altor bunuri filatelice, precum și stocul de timbre necesar schimbului cu administrațiile poștale din alte țări in Conservatorul său de timbre;
d. asigurarea condițiilor de conservare, evidentă și păstrare a timbrelor de patrimoniu avute în gestiune la data înființării și obligația de a achiziționa timbre de patrimoniu în vederea completării colecției naționale, cu respectarea legislației în vigoare.
C. Compania poate presta servicii conexe celor menționate mai sus și poate executa orice alte activități, după cum urmează:
a. editare și tipărire;
b. aprovizionare și comerț exterior;
c. construcții și reparații utilaje, echipamente și mijloace de transport;
d. servicii informatice, programe de bază și aplicații;
e. servicii de transporturi rutiere, navale și aeriene pentru mărfuri și persoane;
f. consultanță, cercetare și proiectare;
g. închirieri mijloace transport;
h. construcții civile in antrepriză și in regie proprie, inclusiv lucrări de instalații, izolații și alte lucrări care dau funcționalitate clădirilor;
i. închirieri spații (manipulări și depozitări);
j. învățământ, instruire și documentare, organizare de programe, cursuri și seminarii;
k. comerț cu amănuntul;
l. hoteluri și moteluri cu restaurant, alte unități de cazare și alimentație publică;
m. schimb valutar;
n. realizarea de acțiuni cu caracter social pentru personalul propriu și membrii de familie ai acestora.
2.2. Prezentarea C.N.P.R.
Compania Națională Poșta Română S.A. este operatorul național din domeniul serviciilor poștale și se află în proprietatea statului român, reprezentat de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației (75 la sută din pachetul de acțiuni) și Fondul Proprietatea (25 la sută din pachetul de acțiuni). De asemenea, Poșta Română este entitatea responsabilă de îndeplinirea obligațiilor rezultate din aderarea României la Uniunea Poștală Universală, iar în această calitate trebuie să asigure condițiile necesare integrării serviciilor poștale naționale în sistemul celor internaționale, aliniindu-se la tehnologia de ultimă oră din domeniu.
Compania este organizată în zece direcții regionale de poștă, cinci sucursale specializate, respectiv Direcția de Poștă Rapidă, Fabrica de Timbre, Casa de Expediții, Direcția de Servicii Financiare și Muzeul Național Filatelic. La nivelul întregii țări există nouă centre regionale de tranzit. Compania este condusă de directorul general, care ocupă și funcția de președinte al Consiliului de Administrație. Acesta este format din reprezentanți ai Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Compania Națională Poșta Română S.A. este o societate comercială națională, cu sediul principal în București, Bulevardul Dacia, nr.140, sector 2.
Scopul societății este de a fi recunoscută ca un operator poștal și comercial eficient, la cele mai înalte standarde europene, oferind servicii de calitate și accesibile atât comunității de afaceri, dar în special populației."
Poșta română are ca principal obiect de activitate distribuirea mesajelor, bunurilor și efectuarea de plăți. Societatea are acces unic către domiciliul persoanelor fizice datorită rețelei de oficii și factori poștali. De aceea, trebuie să profite de orice oportunitate pentru a exploata și dezvolta sistemul de distribuție, combinat cu sistemul de comunicații existent.
Poșta Română deține în prezent o rețea de peste 7.100 de subunități poștale distribuție la nivel național, distribuind săptămânal peste 8,5 milioane de trimiteri poștale. Peste 550 de oficii poștale din totalul de 1.200 subunități poștale informatizate sunt incluse în VPN (Virtual Private Netwok). Rețeaua informatizată permite efectuarea de operațiuni în condiții optime de siguranță, fiind utilizate sisteme informatice securizate și rețele private de comunicații.
Decizia Poștei Române de a implementa unul dintre cele mai sigure sisteme informatice a fost determinată și de competiția acerba pe unele segmente pe piață, aceasta măsură ducând la extinderea paletei de servicii oferite clienților. Pe lângă serviciile tradiționale, clienții au acces la servicii noi, bazate pe cele mai noi tehnologii, precum serviciile financiare interne și externe (mandat on-line, mandat electronic, Western Union și Eurogiro), e-post (asigura transmiterea de mesaje prin intermediul rețelei Internet, inclusiv de la căsuțe de e-mail la adrese poștale) sau Track&Trace (oferă clienților posibilitatea de a urmăriri electronic trimiterile poștale înregistrate).
Extinderea rețelei de oficii poștale care operează în timp real a dus la încheierea de parteneriate cu instituțiile bancare sau de asigurări care activează pe piața autohtonă, companiile de telefonie fixă și mobilă, dar și cu administrațiile publice locale. Poșta Română a dobândit o experiență solidă în încasarea ratelor acordate de băncile partenere, a impozitelor și a taxelor locale, a facturilor la utilități (electricitate, telefonie fixă și mobilă, gaze) și în încheierea asigurărilor RCA și de locuințe.
Angajați: peste 34.000
Oficii poștale: peste 7.100
Oficii poștale informatizate: peste 1.200
Oficii poștale in VPN: peste 550
Suprafața țării: 237.500 Km
Total populație deservită: 21.698.181
Adrese de distribuție: 7.500.000
Structura fluxului de informații de comunicat din rețeaua poștală este prezentat în figura 1.
Figura 1 – Schema logica a structurii fluxului de informații de comunicat din rețeaua poștală
(Sursă: C.N.P.R.)
2.3. Etapele implementării standardelor ISO 9001-2000 în C.N.P.R.
Implementarea sistemului de management al calității necesită aplicarea unor principii de bază:
• Orientarea către clienți, pentru a înțelege și a satisface cerințele acestora;
• Îmbunătățirea continuă a activităților instituțiilor/organizațiilor, calitatea fiind privită ca o filozofie permanenta organizațională;
• Definirea și consistența proceselor, fiind garantată desfășurarea acestora;
• Garantarea calității proceselor, calitatea unui proces bazându-se pe calitatea proceselor desfășurate înaintea lui; ca urmare, calitatea serviciului de instruire reflectă controlul procesului de formare profesională;
• A preveni în loc de a monitoriza și corecta, costul măsurilor preventive fiind net inferior costurilor corecțiilor și a măsurărilor pe perioada monitorizării.
Organizațiile de formare profesionala care și-au implementat sisteme de management al calității, au adoptat în general, următoarele principii1:
• Angajamentul conducerii privitor la calitate;
• Munca în echipă;
• Calitatea este problema fiecăruia (“quality is everybody’s task”);
• Abordarea pe bază de fapte și pe cunoașterea datelor obiective, în luarea deciziilor;
• Soluționarea sistematică a problemelor, prin probleme înțelegându-se “orice aspect care poate fi îmbunătățit”.
Etapele de certificare a sistemului de management al calității din organizație,în conformitate cu cerințele SR EN ISO 9001: 2001 sunt următoarele:
1. Solicitarea certificării;
Solicitanții se pot adresa unui Organism de Certificare Sisteme de Management al calității prezentând cererea de intenție;
2. Informare
Organismul de certificare pune la dispoziția solicitantului, contra cost, mapa cu documente informative. Solicitantul primește CEREREA TIP și CHESTIONARUL DE INFORMARE ȘI EVALUARE PRELIMINARĂ.
3. Achitare tarife
Solicitantul transmite organismului de certificare Cererea tip și Chestionarul de informare și evaluare preliminară completate, împreună cu dovada achitării tarifului de inițiere certificare, evaluare preliminară, contractare. Responsabilul de contract înregistrează Cererea și Chestionarul.
4. Contractare
Organismul de certificare, prin responsabilul de contract, pe baza informațiilor din chestionar, elaborează proiectul de contract pe care îl transmite solicitantului. Solicitantul are dreptul să formuleze observații care, daca sunt justificate, pot conduce la modificarea contractului.
Contractul definitivat și acceptat se semnează de ambele părți.
5. Transmiterea documentației
Solicitantul transmite organismului documentația sistemului calității (Manualul calității și procedurile de sistem) precum și copia documentului prin care s-a achitat tariful pentru etapa respectivă.
6. Analiza documentației solicitantului
Conducătorul echipei de audit evaluează documentația sistemului calității și solicită implementarea acțiunilor corective (dacă este cazul).
7. Auditul de certificare (la fața locului)
Auditul inițial de certificare urmărește să demonstreze că sistemul calității implementat de solicitant este în conformitate cu standardul de referință (SR EN ISO 9001:2001). Este precedat de achitarea tarifului aferent acestei activități și urmat de implementarea acțiunilor corective dacă este cazul.
8. Evaluarea dosarului de certificare
Organismul de certificare anunță în scris solicitantul că trebuie să achite tariful aferent etapei de evaluare a dosarului de certificare, prin responsabilul de contract elaborează sinteza evaluării și o transmite fiecărui membru al Grupei de Lucru pe domeniu.
Managerul organismului de certificare programează, în prima reuniune a Grupei de Lucru pe domeniu, discutarea Dosarului de certificare. Grupa de Lucru analizează sinteza evaluării și dosarul și recomandă acordarea/neacordarea certificării. Pe baza recomandării, , prin votul membrilor săi, se decide acordarea/neacordarea certificării.
9. Acordarea certificării
Organismul de certificare anunță în scris solicitantul că trebuie să achite tariful aferent etapei de acordare a certificării și eliberează certificatul care este semnat de Președintele Consiliului de Certificare și Directorul General.
10. Supravegherea titularilor de Certificat
În cazul CNPR pașii urmăriți pentru implementarea standardului ISO 9001: 20001 au fost următorii:
1) identificarea obiectivelor organizației: creșterea eficienței și profitabilității, realizarea de produse și servicii care să corespundă perfect cerințelor clientului, îmbunătățirea comunicării în organizație, reducerea costurilor, obținerea satisfacției clientului; creșterea cotei de piață, creșterea încrederii în producția proprie
2) identificarea cerințelor părților interesate: clienții și utilizatorii finali, angajații furnizorii, acționarii, societatea comercială în ansamblul ei
3)obținerea informațiilor despre standardele ISO 9001 : 2000
4) aplicarea principiilor standardului ales, urmărindu-se etapele si pașii prezentați anterior
5) stabilirea stadiului actual al problemelor în raport cu SR EN ISO 9001:2001: autoevaluare, evaluarea de către organizații externe
6) determinarea proceselor necesare pentru furnizarea produselor către clienți
7) dezvoltarea unui plan pentru eliminarea problemelor identificate și pentru documentarea proceselor: identificarea acțiunilor necesare pentru eliminarea neconcordanțelor, se alocă resursele necesare , se stabilesc responsabilități
8) îndeplinirea planului: implementarea acțiunilor stabilite si urmărirea îndeplinirii acestuia
9) evaluarea internă periodică prin audituri:
10) desfășurarea unui audit intern
11) continua îmbunătățire a activității
Organizația a stabilit, documentat, implementat și menținut un sistem de management al calității și îmbunătățește continuu eficacitatea acestuia în conformitate cu cerințele SR EN ISO 9001-2001.
Organizația își propune realizarea următoarele obiective: să realizeze, să mențină și să urmărească îmbunătățirea continuă a calității produselor sale în raport cu condițiile referitoare la calitate; să aducă îmbunătățiri calității propriei activități astfel încât să satisfacă continuu necesitățile exprimate sau implicite ale părților interesate; să dea încredere managementului intern și angajaților că sunt îndeplinite și menținute condițiile referitoare la calitate și că îmbunătățirea calității are loc; să dea încredere părților interesate că sunt sau vor fi îndeplinite condițiile referitoare la calitate de către serviciului prestat.
Manualul managementul calității include:
a) domeniul sistemului de management al calității;
b) referirea la procedurile documentate stabilite pentru sistemul de management al calității;
c) o descriere a interacțiunii dintre procesele sistemului de management al calității.
Principalele scopuri ale acestui manual sunt:
a) comunicarea politicii, procedurilor și cerințelor organizației referitoare la calitate;
b) descrierea și implementarea unui sistem de management al calității
c) prevederea unui control îmbunătățit al practicilor;
d) furnizarea bazelor documentate pentru auditarea sistemului de management al calității
e) asigurarea integralității sistemului de management al calității în cazul modificărilor;
f) instruirea personalului cu privire la condițiile referitoare la sistemul de management al calității;
g) prezentarea sistemului de management al calității pentru scopuri externe, cum ar fi, de exemplu, demonstrarea conformității cu SR EN ISO 9001:2001;
h) demonstrarea conformității sistemului de management al calității cu cerințele calității
CAPITOLUL 3
CNPR – Analiza pieței produselor poștale
Poșta Română joacă un rol din ce în ce mai important în colaborarea cu alți operatori poștali, urmărind să îmbunătățească standardele și calitatea serviciilor poștale, fiind recunoscută ca unul din cei mai dinamici operatori poștali din Centrul si Estul Europei.
3.1. Analiza S.W.O.T. a C.N.P.R.
SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezești "Strengthts" (Forte, Puncte forte), "Weaknesses" (Slăbiciuni, Puncte slabe), "Opportunities" (Oportunități, Șanse) si "Threats" (Amenințări). Primele două privesc firma și reflectă situația acesteia, iar următoarele două privesc mediul și oglindesc impactul acestuia asupra activității firmei.
Punctele forte ale firmei sunt caracteristici sau competențe distinctive pe care aceasta le posedă la un nivel superior în comparație cu alte firme, îndeosebi concurente, ceea ce îi asigură un anumit avantaj in fața lor. Altfel prezentate, punctele forte, reprezintă activități pe care firma le realizează mai bine decât firmele concurente, sau resurse pe care le posedă și care depășesc pe cele ale altor firme.
Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care ii determina un nivel de performanțe inferior celor ale firmelor concurente. Punctele slabe reprezintă activități pe care firma nu le realizează la nivelul propriu celorlalte firme concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le posedă.
"Oportunitățile" reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru firmă, altfel spus șanse oferite de mediu, firmei, pentru a-și stabili o nouă strategie sau a-și reconsidera strategia existentă in scopul exploatării profitabile a oportunităților apărute. "Oportunități" există pentru fiecare firmă și trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia necesară fructificării lor sau pot fi create, îndeosebi pe baza unor rezultate spectaculoase ale activităților de cercetare-dezvoltare, adică a unor inovări de anvergura care pot genera chiar noi industrii sau domenii adiționale pentru producția și comercializarea de bunuri și servicii.
"Amenințările" sunt factori de mediu externi negativi pentru firma, cu alte cuvinte situații sau evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsura semnificativă, capacitatea firmei de a-și realiza integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performanțelor ei economico-financiare. Ca și în cazul oportunităților, "amenințări" de diverse naturi și cauze pândesc permanent firma, anticiparea sau sesizarea lor la timp permițând firmei să-și reconsidere planurile strategice astfel încât să le evite sau să le minimalizeze impactul. Mai mult, atunci când o amenințare iminentă este sesizată la timp, prin măsuri adecvate ea poate fi transformată in oportunitate.
În cazul Companiei Naționale Poșta Română , punctele forte ale acesteia sunt:
Renunțarea la serviciile neprofitabile;
Optimizarea operațiunilor de încasare, dezvoltându-se parteneriate cu mari firme din țară;
Oferirea unor tarife accesibile unui public larg;
Este operatorul național in domeniul serviciilor poștale;
Oferă servicii de mesagerie internă și externă la prețuri rezonabile;
Are o gamă largă de acoperire teritorială (este accesibilă chiar in zonele dificile);
Tendința conservatoare a poporului român;
Cultura calității în societate;
Posedarea unor abilități comerciale deosebite;
Existența unei imagini favorabile despre firmă;
Existența unui sistem bine organizat și eficace de planificare strategică;
Viteza de reacție decizională la modificările produse în mediul intern sau extern;
Gama largă de servicii oferite consumatorilor;
Dezvoltarea de parteneriate cu mari companii din țară (ABN AMRO Bank, Orange România, Banca Comerciala Română, Banc Post, Banca Română de Dezvoltare, ING Group, Hit Mail și mulți alții);
Existența unui sistem de canale de distribuție foarte bine dezvoltat, la nivel național;
Compania a dezvoltat un know-how identificabil, ce cuprinde proceduri operaționale și logistice, standarde de amenajare și marketing – ceea ce permite urmărirea respectării standardelor de calitate a produselor și serviciilor;
Are o strategie de marketing coerentă, implementată la nivelul tuturor magazinelor;
Standarde și proceduri de operare bine definite și eficiente;
Posta Română este singurul agent autorizat Western Union care efectuează plata la domiciliu, iar in Europa, doar administrația poștală a Marii Britanii mai oferă un serviciu similar;
Sunt cei care distribuie pensiile, drepturile sociale;
Un client important este statul român, în condițiile în care 27% din cifra de afaceri a Poștei este realizată în relație cu statul român;
Tariful serviciilor poștale din România este printre cele mai scăzute, comparativ cu cele practicate in Europa;
Este, în același timp, furnizor de servicii cu valoare adăugată, aici fiind incluse serviciile de transport, dezvoltarea de programe informatice, schimb valutar sau servicii de consultanță;
Creșterea productivității dublată de creșterea pieței;
Modernizarea permanentă și implementarea tehnologiilor informatice;
Asigurarea unui răspuns eficient la provocările concurenței;
Diversificarea gamei de servicii oferite clientelei, atât populației, cât și persoanelor juridice.
Printre punctele slabe al Companiei Naționale Poșta Română de numără:
Timpul mare în care consumatorii își primesc coletele și produsele poștale;
Cozile foarte mari la care aceștia trebuie să stea și să aștepte;
Existența unui personal puțin calificat pentru munca la ghișeuri;
Menținerea unui nomenclator inadecvat de produse și/sau servicii;
Lipsa unor abilități sau competențe deosebite;
Erodarea imaginii firmei în percepția deținătorilor de interese;
Nu există un soft de gestiune funcțional, care să integreze atât aprovizionarea cât și vânzarea mărfii;
Posibilitățile de control a unităților din teritoriu este limitată;
În lipsa unui sistem complet nou, sunt tot felul de operațiuni de formulare care se încheie la un ghișeu, la predarea unei scrisori;
Comparativ cu Polonia sau Ungaria, suntem foarte în urmă, undeva la 15-20% din ceea ce reprezintă o piață matură de servicii poștale;
Imposibilitatea de motivare suplimentară a personalului;
Comunicare dificilă cu clienții;
Imaginea slab ape care compania și-a creat-o in rândul unora dintre consumatori;
Existența unui sistem slab dezvoltat pentru plata produselor achiziționate(în oficiile poștale nu există sisteme pe plată prin card, achitarea produselor sau serviciilor se realizează prin numerar);
Existența unui program de promovare al produselor puțin dezvoltat;
În ultimul timp Poșta Română a devenit mai mult un ghișeu de servicii diverse care nu au nici o legătură cu activitatea de poșta: vinderea de săpunuri și detergenți, pixuri, cartele telefonice, încasare de facturi diverse, transferuri de bani , plăți de rate etc.
Inexistenta unui sistem informatic destinat monitorizarii tuturor produselor existente intr-un oficiu postal
Cu privire la oportunitățile existente, putem menționa:
Creșterea rapidă a pieței;
Existența cererii de noi produse și/sau servicii pe piețele existente sau pe piețe noi;
Posibilități de încheiere a unor alianțe, acorduri avantajoase;
Posibilități de încheiere a unor contracte de leasing, factoring, franchising;
Beneficiază de umbrela unui brand de renume;
Avantajul marketingului și publicității la nivel central și local;
Are o marjă comercială asigurată;
Existența unui proces de restructurare continuă;
Poșta există de zeci de ani, și chiar in Poșta Română există servicii poștale care se desfășoară după reguli de zeci de ani. Unele dintre ele sunt operațiuni clasice;
Intrarea în Uniunea Europeană;
Liberalizarea pieței serviciilor;
Asigurarea unui mediu propice desfășurării activității pentru întreg personalul companiei;
Derularea unor programe de pregătire profesională pentru angajați;
Conștientizarea angajaților cu privire la importanța activității individuale pentru atingerea scopurilor propuse;
Asigurarea unui răspuns eficient la provocările concurenței.
În categoria amenințări includem:
Existența concurenților;
Operativitatea mai mare a concurenților;
Intenția majorării tarifelor: până la sfârșitul lui 208 tarifele serviciilor poștale urmează să crească cu 60%;
Conducerea companiei este realizată de oameni tineri, fără prea mare experiență, ceea ce ar putea fi o amenințare pentru societate;
Pierderea poziției de monopol pe care Poșta Română o deținea în trecut;
Existenta unui personal inflexibil la schimbările mediului;
Dezvoltarea rapidă a concurenților care câștigă poziții din ce in ce mai bune pe piața produselor poștale.
Dezvoltarea rapidă a pieței produselor poștale
Pierderea terenului in fața pricipalilor competitori
Existența confliectelor in care Poșta Română este implicată
3.2. Societățile de curierat – cel mai vizat concurent.
Compania Națională Poșta Română traversează, de trei ani de zile, o perioadă interesantă, similară cu perioadele pe care le-au parcurs alte companii din Europa, la nivelul anilor 1999-2000. În cea mai mare parte din Europa, ca de altfel și în Statele Unite, companiile de servicii poștale sunt în proprietatea statului respectiv. Toate aceste companii au fost restructurate în perioada pe care am amintit-o, având în vedere dinamica pieței de servicii poștale. Poșta există de zeci de ani, și chiar în Poșta Română, există servicii poștale care se desfășoară după reguli de zeci de ani. Unele dintre ele sunt operațiuni clasice. În lipsa unui sistem complet nou, sunt tot felul de operațiuni de formulare care se încheie la un ghișeu, la predarea unei scrisori.
Piața produselor poștale se afla într-o explozie continuă . În ultimul an, s-au înregistrat creșteri de aproximativ 30% pe diferite segmente. Volumul pe care îl operează Poșta a înregistrat o creștere spectaculoasă. Global, există această percepție că unele companii concurente au acaparat Poșta Română. Ca cifră de afaceri, ocupă peste 95% din întreaga piață de servicii poștale.
Companiile comunică un avantaj competițional pe care Poșta Română îl recunoaște în ceea ce privește serviciile de poșta rapidă, acolo unde sunt TNT, DHL, Fan Courier și Cargus. Însă, față de tot ce înseamnă operațiuni de retail, nu există termeni de comparație. Poșta Română are 7.000 de puncte de prezență în România, pe care le va eficientiza. Anual, se investesc în jur de 35 milioane de euro, cea mai mare parte din sumă mergând către infrastructură.
Avansul rapid al curierilor locali a redus din cota de piață a poștei pe segmentul de curierat, deși pe partea de corespondență continuă să conducă detașat. Practic, activitatea de poștă de scrisori contribuie cel mai mult la afacerile companiei, cu circa 30%, în timp ce poșta rapidă reprezintă doar 5%, iar coletele doar 3%. O pondere consistentă o au și serviciile financiare, care au un aport de peste 7% la rulaj serviciilor și prin asigurarea de beneficii suplimentare clienților.
Compania Națională Poșta Română SA a început să piardă teren în planul curieratului intern, adică exact acolo unde se află nucleul afacerii sale, în favoarea noilor jucători intrați pe piață. Acest lucru a reprezentat un impuls pentru agenții economici din domeniu, care și-au extins activitatea, dezvoltând o importantă piață locală de curierat rapid. În prezent, numeroasele firme de curierat reprezintă o veritabilă amenințare pe piața monopolizată în trecut de Poșta Română, lucru recunoscut chiar de reprezentanții acestei instituții. "Într-adevăr, numărul mare de astfel de firme reprezintă o amenințare pentru Poșta Română pentru că practică tarife extrem de convenabile. Este o piață în creștere, unde se vehiculează sume foarte mari, de ordinul sutelor de miliarde". Atât reprezentanții companiei naționale, cât și cei ai firmelor din domeniu apreciază că numărul agenților economici din domeniu va crește considerabil și în următoarea perioadă, când vor apărea din ce în ce mai multe firme mici de curierat. De altfel, pentru a demara o afacere în domeniul serviciilor de curierat rapid, nu este nevoie de o logistica foarte costisitoare.
Practic, este necesară achiziționarea unor mașini, biciclete sau motoscutere, închirierea unui sediu și angajarea câtorva curieri. Toate acestea sunt suficiente însă numai dacă este vorba despre o companie care deservește doar piața locală. Pentru o firma care trimite corespondența în mai multe orașe sau regiuni, investiția crește substanțial. În acest caz poate fi vorba și despre câteva sute de mii de euro.
Unul dintre marile avantaje ale unei astfel de afaceri consta în faptul ca investiția se poate amortiza extrem de rapid. Totul depinde de promovare, apoi de numărul de clienți, investițiile putând fi recuperate chiar și într-o jumătate de an. Expansiunea pieței locale a curieratului rapid a demarat în septembrie 2001, odată cu spargerea monopolului deținut de Posta Română.
Compania a început să piardă teren în planul curieratului intern, adică exact acolo unde se află nucleul afacerii sale, în favoarea noilor jucători intrați pe piață. Pe un anumit sector, Poșta Româna încă deține monopolul. Astfel, compania națională a fost desemnată, printr-o decizie a Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații, furnizor de serviciu universal pentru o perioadă de cinci ani. În virtutea acestui statut, Poșta este obligată să își aducă rețeaua de distribuție și colectare la anumiți parametri în ceea ce privește acoperirea teritoriului. În schimb, compania a primit dreptul exclusiv de a presta servicii poștale având ca obiect trimiteri de corespondență a căror greutate este mai mică de 100 grame și al căror tarif este mai mic de 12 mii lei (1,2 RON). În consecință, pentru trimiterile sub 100 grame, ceilalți operatori trebuie să practice tarife egale sau mai mari de aceasta sumă.
Piața ieșeană de curierat rapid se prezintă ca una dintre cele mai dinamice puncte ale economiei locale, ajungând să dezvolte o noua piață în domeniu. În ultimii ani, au apărut numeroase companii din domeniu, iar din ianuarie 2007 au pătruns pe piață și marile companii internaționale. De câțiva ani, piața de curierat a avut un trend ascendent care se va menține în continuare, creșterea fiind de 20-30 la sută pe an.
Cererea acestor servicii de calitate este în creștere datorită investițiilor mari care se fac în Iași, a firmelor multinaționale care deschid afaceri aici, dar și datorita dezvoltării firmelor autohtone. Integrarea în Uniunea Europeană a confirmat tendința ascendentă a pieței, în special a celei internaționale, având în vedere dispariția barierelor vamale. Pe de alta parte, acest lucru a generat și o creștere a concurenței, tot mai mulți operatori dorind să activeze și pe piața ieșeană. Anul trecut, valoarea pieței naționale de curierat, în ceea ce privește expedițiile interne și externe, a fost de 140 milioane Euro, pentru acest an estimându-se o valoare de 200 milioane Euro.
În ultima perioadă se poate observa existența unui adevărat conflict în Compania Națională Poșta Română , societățile de curierat apărute si societățile de comunicații. Acestea din urmă prefera să trimită facturi prin companiile de curierat, cu toate că acestea percep tarife cu 150% mai mari decât poșta. Poșta Română acuză companiile furnizoare de servicii de telecomunicații că fac înțelegeri "pe sub masă" cu firmele de curierat, încălcând legea. Potrivit reglementărilor în vigoare, Compania Națională Poșta Română (CNPR) are monopol pe corespondența cu o greutate sub 50 de grame, în timp ce curierii sunt obligați să perceapă tarife cu 150% mai mari pentru astfel de corespondență.
Scenariul făcut de reprezentanții CNPR este următorul: o companie semnează un contract perfect legal cu o firmă de curierat pentru livrarea facturilor către clienți, la prețul minim impus de Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații (ANRC), cu 150% mai mare decât al Poștei. Doar că, în paralel, compania respectivă mai semnează un contract de publicitate cu firmă de curierat, prin care se obligă să scrie pe fiecare plic "livrat prin curierul X".
Acest contract îi aduce companiei înapoi la buget exact diferență de preț dintre Poștă și firmă de curierat. Conducerea CNPR a acuzat public firmele de curierat de aceste practici, însă până la oră actuală nu a prezentat nici o dovadă legată de existența vreunui contract încrucișat. "Deocamdată nu avem dovezi, dar știm că așa se întâmplă. ANRC nu are acces la verificarea contractelor comerciale, însă poliția, Fiscul, cineva trebuie să aibă".
Companiile mari neagă existența contractelor încrucișate și susțin că motivul pentru care au ales să lucreze cu firmele private de curierat rapid este calitatea serviciilor. "Curierii nu pierd colete și nu rătăcesc facturi", spune directorul unei companii de telecomunicații.
Atât reprezentanții Orange, cât și cei ai firmei Curiero neagă existența contractelor încrucișate. "Orange România folosește în anumite zone din țara serviciile companiei Curiero, întrucât politică Orange în domeniul achiziției de produse și servicii considerate strategice este aceea de a avea doi furnizori pentru același tip de serviciu sau produs, acolo unde acest lucru este posibil" a declarat, pentru "Adevărul", Bogdan Atanasiu, Activation&Dealers Manager la Orange România.
"Serviciul Curiero Post nu intră în concurență directă cu serviciul Poștei de livrare simplă a corespondenței sub 50 grame. Curiero se diferențiază prin calitatea serviciilor și prin asigurarea de beneficii suplimentare clienților".
3.3 Importanța serviciilor poștale în România
Datorită excelentelor relații cu operatorii poștali internaționali Poșta Română a derulat o politică internațională activă menită să consolideze cooperarea europeană prin parteneriate bilaterale și multilaterale la diverse nivele. Poșta Română joacă un rol din ce în ce mai important în colaborarea cu alți operatori poștali, urmărind să îmbunătățească standardele și calitatea serviciilor poștale, fiind recunoscută ca unul din cei mai dinamici operatori poștali din Centrul și Estul Europei.
Provocările momentului:
– modernizarea permanentă și implementarea tehnologiilor informatice;
– asigurarea unui răspuns eficient la provocările concurenței;
– diversificarea gamei de servicii oferite clientelei, atât populației, cât și persoanelor juridice.
Soluții optime:
– să câștige încrederea și loialitatea clienților prin creșterea calității serviciilor;
– transformarea Poștei Române într-o companie modernă, eficientă și viabilă, capabilă să facă față unei competiții deschise;
– asigurarea unui mediu propice desfășurării activității pentru întreg personalul companiei, derularea unor programe de pregătire profesională pentru angajați, conștientizarea angajaților cu privire la importanța activității individuale pentru atingerea scopurilor propuse.
– mărirea numărului oficiilor informatizate;
– oferirea de servicii financiare de bază, mai ales pentru clienții din micile localități;
– extinderea sistemului track & trace pentru o gamă largă de servicii poștale;
– îmbunătățirea și eficientizarea centrului de informații la nivel național pentru corecta și rapidă informare a clienților;
– implementarea și îmbunătățirea unor noi aplicații bazate pe tehnologii Internet.
Există multiple oportunități pentru Poșta Română și există voința de a valorifica toate aceste oportunități.
Serviciile poștale sunt unele din cele mai vechi produse existente pe piața românească și care vor continua să existe. Poporul român va continua să utilizeze aceste servicii deoarece poșta română este principalul distribuitor de pensii. Persoanele cu dizabilități primesc acest drept legal acasă, fără a mai fi nevoie să se deplaseze până la oficiul poștal de care aparține.
Compania Națională Poșta Română este cea care a contribuit la înființarea Muzeul Național Filatelic, care a fost inaugurat la începutul lunii octombrie 2004, în timpul desfășurării, la București, a Congresului Uniunii Poștale Universale. În cele 3 săli de prezentare există expuse o parte a celor peste 11 milioane de timbre, constituind aproximativ 3 milioane de serii filatelice, unele unicate mondiale. Tot aici sunt expuse matrițele originale din oțel cu care s-au tipărit cele patru valori din prima emisiune Cap de Bour Moldova (1858) precum și probe, machete, diverse stadii de realizare a timbrelor din anul 1872, pana astăzi.
De asemenea, se pot admira diferite obiecte poștale datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea si prima jumătate a secolului XX, ce ilustrează evoluția CN Poșta Română în această perioadă. Sunt prezentate tablouri vechi, tipărituri și efecte poștale, mobilier din oficiile poștale, trăsuri de postă, lăzi de valori.
Printre piesele reprezentative expuse se regăsesc costume de surugii, o ladă de valori metalică cu emblema Principatului Moldovei datând din 1840, documentele Congresului UPU de la Viena (1891), cartea poștală din coajă de mesteacăn expediată în timpul bătăliei de la Mărășești, din Primul Război Mondial, hărți poștale din 1849, respectiv 1873 și o bibliografie cuprinzătoare (cărți, cataloage, articole etc.) despre istoria filatelică românească, precum si diplome și medalii obținute de CN Poșta Română de-a lungul anilor.
Din punct de vedere operațional, anul 2006 a reprezentat o piatră de temelie pentru proiectele de modernizare ale CN Poșta Română. Procesul de modernizare s-a materializat în 2006 prin inaugurarea noului Centru Regional de Tranzit Cluj Napoca. De asemenea, s-au asigurat condițiile pentru transportul de numerar în condiții de securitate și siguranță la standardele solicitate de legislația în domeniu, prin colaborare cu o firma externă.
Procesul de informatizare a oficiilor poștale a continuat și în 2007, rețeaua VPN ajungând la 771 subunități. Totodată, începând cu luna martie a anului 2006, a fost implementat un nou plan de îndrumare aferent trimiterilor de corespondență din cea mai rapidă categorie standard, realizându-se legături directe între municipiul București și cele 120 localități sedii de OPRM din țară, în ambele sensuri. La alcătuirea planului de îndrumare s-au luat în considerare toate posibilitățile disponibile pentru asigurarea timpilor de circulație Z+1 între municipiul București și cele 120 localități. Planul de îndrumare prezentat anterior a condus la o îmbunătățire a timpilor de circulație pentru trimiterile interne și intracomunitare de corespondență din cea mai rapidă categorie standard.
În ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor legate de accesul direct și liberalizarea pieței poștale, la nivelul Direcției Operaționale în cursul anului 2007 s-au analizat, în cadrul unei echipe de specialiști din CN Poșta Română, condițiile în care compania acordă clienților externi accesul direct la produsele și serviciile sale interne. De asemenea, s-au întreprins măsuri pentru îmbunătățirea obiectivelor de calitate stabilite pentru normele de distribuire a trimiterilor intraeuropene de corespondență din cea mai rapidă categorie standard. În acest sens, s-a acționat prin asigurarea asistenței vamale non stop la nivelul Biroului de Schimb Internațional București și prin implementarea unui nou plan de îndrumare pentru trimiterile interne și intracomunitare de corespondență din cea mai rapidă categorie standard. Mai mult chiar, s-au întreprins măsuri în vederea asigurării a cel puțin unei cutii poștale în fiecare localitate (s-a conturat acțiunea de amplasare de cutii poștale, astfel încât la sfârșitul anului 2006 erau amplasate 13.927 cutii poștale).
Compania Naționala Poșta Română este importantă deoarece a reușit încheierea de parteneriate strategice cu furnizorii de utilități (telefonie, electricitate, cablu TV) dezvoltând împreună servicii care permit clienților plata on-line a facturilor de utilități la ghișeele informatizate. Prin lansarea acestor servicii s-a făcut un nou pas spre economisirea timpului clienților, oferindu-se populației posibilitatea de a beneficia, la același ghișeu, atât de serviciile poștale tradiționale cât și de servicii de încasare a taxelor și impozitelor locale, a facturilor emise de furnizorii de utilități cât și de către operatorii de telefonie și comunicații prin cablu. Serviciile oferite de poșta română s-au diversificat prin stabilirea de parteneriate cu băncile comerciale. În urma acestora, a fost oferit populației noul serviciu de acordare de împrumuturi bancare și încasare de rate. Serviciul este disponibil în peste 500 de oficii poștale informatizate din țară, care prestează operațiuni în timp real.
Poșta Română este cea care asigură distribuirea trimiterilor de publicitate ce constau exclusiv în materiale de reclamă, marketing sau publicitate, la adresa indicată de expeditor pe trimiterea în sine sau pe ambalajul acesteia. Trimiterile conțin mesaje identice, cu excepția numelui, adresei și numărului de identificare ale destinatarului, precum și a altor modificări care nu alterează natura mesajului. Constau în: foi volante, broșuri, pliante, afișe, reclame, cataloage publicitare sau alte materiale publicitare, de reclamă sau marketing care sunt reproduceri obținute pe hârtie, pe carton sau alte materiale cu ajutorul unui procedeu tipografic, mecanic sau prin altă tehnică de multiplicare.
Ca serviciu suplimentar, Poșta Română oferă în exclusivitate achitarea la domiciliu a sumei transmise prin sistemul de transfer rapid de bani Western Union. Serviciul de achitare la domiciliu acoperă întreaga suprafață a țării și este disponibil la solicitarea expeditorului
Calitatea serviciului poștal este o preocupare constantă a Poștei Române în vederea îndeplinirii misiunii sale permanente de distribuire a trimiterilor poștale la timp pe tot teritoriul național. Totodată nevoia de calitate este o informație constantă în aprecierea satisfacției clienților noștri.
În plus față de standardele definite de legislația națională, Poșta Română recunoaște că există o serie de argumente comerciale pentru îmbunătățirea calității serviciului, cum ar fi activitatea competițională, liberalizarea, mijloacele de comunicații alternative și nu în ultimul rând creșterea cerințelor clienților.
Toate acestea au determinat Poșta Română să crească nivelul calitativ în tot ceea ce face. Începând cu 1 ianuarie 2005, Poșta Română a participat la testul UNEX organizat de Internațional Post Corporation, test prin care se măsoară timpul de circulație cap-la-cap al trimiterilor de corespondență internaționale prioritare din momentul depunerii până în momentul distribuirii.
Este foarte bine cunoscut faptul ca CNPR este distribuitorul național al pensiilor de stat atât la domiciliu pensionarilor cât și la ghișeele de distribuție din cadrul ghișeelor poștale. Majoritatea pensionarilor asociază pensiile pe care aceștia le primesc cu imaginea poștei române, cea care de-a lungul timpului a fost distribuitoarea acestora.
Poșta Română colaborează de mai multa vreme cu BancPost, prin intermediul căreia derulează servicii de plată a alocațiilor școlare, depuneri și restituiri pe carnete de economii, acordarea de credite și încasarea ratelor la nivel național. Dar a încheiat parteneriate anul trecut și cu alte instituții: cu Citibank, pentru acordarea de credite de nevoi personale și încasarea ratelor prin intermediul celor 500 de oficii poștale din rețeaua VPN (Virtual Private Network), cu Finansbank – pentru care încasează ratele la creditele acordate clienților Altex – și cu Omniasig, pentru vânzarea asigurărilor pentru locuințe și asigurărilor obligatorii de răspundere civila auto. Tot în 2005, CNPR și Raiffeisen au dezvoltat un serviciu care permite plata online a facturilor la utilități, iar pentru CitiFinancial Poșta oferă serviciul de eliberare și achitare a împrumuturilor prin cele peste 500 de oficii poștale informatizate din țară, care prestează operațiuni în timp real.
De asemenea, Poșta Română încasează, prin rețeaua de oficii poștale VPN, ratele la creditele obținute și la cardurile cobranded emise în parteneriat de BRD Finance cu Carrefour, Praktiker, Rombiz și Real. "În viitorul apropiat, urmează ca prin oficiile poștale să fie încasate ratele creditelor acordate de ABN Amro și Porsche Bank. De asemenea, suntem în diverse faze de negociere cu mai multe bănci și furnizori de utilități pentru încasarea ratelor și facturilor. Informații mai multe despre acestea vă vom oferi după semnarea contractelor".
CONCLUZII
Poșta Română este una din cele mai vechi și mai populare instituții publice din România și una din cele mai accesibile instituții datorită rețelei de oficii și sucursale răspândite pe tot teritoriul țării. Este operatorul național în domeniul serviciilor poștale. Compania se ocupa cu emiterea, editarea, comercializarea timbrelor și a efectelor poștale. Este, în același timp, furnizor de servicii cu valoare adăugata, aici fiind incluse serviciile de transport, dezvoltarea de programe informatice, schimb valutar sau servicii de consultanță.
La începutul ei, poșta cuprindea mai ales serviciul de transport al călătorilor și a corespondenței oficiale a domnilor si marilor dregători. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat stabilește ca toți curierii să treacă la stat, cu toate cheltuielile. Se construiesc localuri pentru călători și funcționari – așa numitele hanuri de poștă -, grajduri pentru cai și se accepta și călătoria publicului cu poștalioanele, contra unei taxe.
Evoluția dezvoltării serviciilor poștale este ascendenta, existând și perioade de stagnare în timp de război și de ocupație a Țărilor Românești. Până la revoluția din 1848, poștele au fost arendate unor particulari, de regulă pentru perioade de câte 3 ani. După 1850, în orașele de reședința administrativă, stațiile de poștă orășenești au fost transformate în birouri poștale. În acea perioadă, existau 30 de curse poștale, cu stații de poștă al căror punct nodal era Craiova. Din anul 1852, este organizat serviciul de corespondență pentru particulari, sub supravegherea Ministerului de Finanțe. Între anii 1857-1862, se introduce, etapizat, monopolul de stat asupra activității de poștă. La 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iași a hotărât introducerea timbrelor poștale pe teritoriul Moldovei.
În momentul de fața compania este organizată în zece direcții regionale de poștă, cinci sucursale specializate, respectiv Direcția de Poștă Rapidă, Fabrica de Timbre, Casa de Expediții, Direcția de Servicii Financiare și Muzeul Național Filatelic. La nivelul întregii țări există nouă centre regionale de tranzit. Compania este condusă de directorul general, care ocupă și funcția de președinte al Consiliului de Administrație. Acesta este format din reprezentanți ai Ministerului Comunicațiilor si Tehnologiei Informației, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Activând pe o piață din ce în ce mai dinamică, Compania Națională Poșta Română reușește sa supraviețuiască tocmai datorită tradiției deținute în acest domeniu si al punctelor forte si oportunități. Fiind singurul distribuitor al pensiilor de stat dar si al celor dedicate persoanelor cu dizabilități. Poșta română își păstrează în continuare această poziție.
Poșta Română joacă un rol din ce în ce mai important în colaborarea cu alți operatori poștali, urmărind să îmbunătățească standardele și calitatea serviciilor poștale, fiind recunoscută ca unul din cei mai dinamici operatori poștali din Centrul si Estul Europei.
CNPR este singurul operator pe piața produselor poștale, ea deținând o gamă largă de acoperire teritorială (este accesibilă chiar în zonele dificile), oferiră tarife accesibile unui public larg, dezvoltă parteneriate cu mari companii din țară, tarifele serviciilor poștale din România sunt printre cele mai scăzute, comparativ cu cele practicate în Europa, aceste motive constituind premisele dezvoltării Companiei Naționale Poșta Română .
Secolul XX a marcat spectaculoase realizări îndreptate spre satisfacerea nevoilor sociale. Țările cu tradiție în comerț au supraviețuit de-a lungul timpului numai prin vânzarea de mărfuri. Competiția pe piețele lumii a cunoscut în timp o dezvoltare extrem de puternică, fapt ce a determinat menținerea pe piață numai a companiilor care au oferit cele mai bune servicii și cea mai bună investiție. În timp, s-a dovedit că secretul succesului este pătrunderea și rămânerea permanentă pe piață a produsului/serviciului fabricat. Ca urmare, a devenit o dorință legitimă a oricărei companii, din orice colț al lumii, să ofere servicii de înaltă calitate.
În seria de standarde ISO 9001: 2000 îmbunătățirea continuă a calității produselor nu este doar un element al sistemului calității, ci devine un mod de conducere a acestuia. Standardul cere ca oportunitățile și prioritățile pentru îmbunătățirea sistemului calității să fie identificate prin compararea performanțelor calității realizate cu obiectivele definite în cadrul politicii calității și a obiectivelor calității.
În condițiile dezvoltării fără precedent a concurenței mondiale, autoritățile publice naționale și europene au responsabilitatea si datoria de-a asigura agenților economici români și europeni acele condiții care favorizează atât dezvoltarea lor cât și creșterea competitivității lor pe piața mondială.
În prezent, calitatea mărfurilor și serviciilor reprezintă un instrument strategic al managementului global al întreprinderilor, dar și un element determinant al competitivității acestora prin importanța pe care o are pentru consumatorul și cetățeanul european constituind un factor esențial, în slujba societății civile.
Dezvoltarea durabilă a României nu poate fi concepută si realizată în absența unei politici, a unei strategii si a unui program la nivel național privind promovarea calității în toate domeniile vieții social-economice. Însăși calitatea vieții locuitorilor României – a cărei permanentă creștere ar trebui să reprezinte interesul național cel mai important – depinde în mod esențial de calitatea produselor si a serviciilor oferite populației, de calitatea mediului ambiant, de calitatea învățământului, de calitatea asistenței medicale si de calitatea administrației centrale și locale.
BIBLIOGRAFIE
1. Anghelache, C. – „România 2003. Starea economică, Ed. Economică, București, 2003
2. Baron, T., Isaic- Maniu, Al., și colab. – “Calitate si fiabilitate. Manual practice”, București, Editura Tehnică, 1998
3. Chirilă, V. – Managementul calității totale, Editura Tehnică – Info, 2002
4. Ciubotaru, V., Angelescu, A. Vișan, S. – Progres tehnic, calitate, standardizare , București ASE- Biblioteca Digitală
5. Dinu, V.- Standardizarea și certificarea produselor, București, 2002
6. Dobrin, C, – Managementul total al calității, București, Editura ASE, 2006
7. Drăgulănescu, N.- De la calitatea controlată la calitatea totală, Editura Alternative, București, 1996
8. Hinescu, A., Cordoș, M., Hinescu, D. – Motivația în managementul calității, București, Editura ASE, 2005
9. Ionescu, S. – Managementul și asigurarea calității, Centrul de Informare documentară pentru electrotehnică, București, 1994
10. Juran J.M. – Supremația prin calitate , Editura Teora, București, 2002
11. Maniu, A. I. – Manualul calității , Editura Economică, București, 1998
12. Olaru, M. – Managementul calității. Concepte și principii de bază, Ed. ASE, București, 1999
13. Perigord, M – .Etapele calității. Demersuri și instrumente; Editura Tehnică, București, 1999
14. Potie, Ch. – Diagnosticul calității. Metode de expertiză și investigații, Editura Tehnică, București , 2001
15. Vasile, D. -Standardizarea și certificarea produselor, București, Editura Economică, 1999
16. *** – Catedra de Merceologie și Managementul Calității,ASE “Managementul calității și protecția consumatorilor”, Volumele I, II, III, ASE, București, 1997
17. *** Guvernul României – „Raportul de activitate al ANPC în perioada 2001-2003”, Capitolul: „Continuarea procesului de armonizare a legislației naționale cu directivele europene în domeniul calității și protecției consumatorilor”, 2004
18. *** Ordonanța Guvernului 113/ 1999 privind reglementarea producției, circulației și comercializării produselor și serviciilor, publicată în M.O. 430/31.08.1999
19. *** Ordonanța Guvernului 99/2000 privind activitatea de standardizare națională din România, publicată în Monitorul Oficial 421/01.09.2000
20. *** Organizația Internațională de Standardizare;Site web al ISO http:// www.iso.ch, Sistemul de management al calității conform ISO 9001: 2000
21. *** Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor; www.anpc.ro
22. *** Colecția “Capital”, 2001-2004
23. *** ISO 9001 :2001- Sisteme de management al calității, cerințe
24. *** www.acpr.ro
25. *** www.srac.ro
ANEXE
În temeiul prevederilor art.7 alin.(1), (3) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.134/2006 privind înființarea Autorității Naționale pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației, precum și ale art.15 din Ordonanța Guvernului nr.31/2002 privind serviciile poștale aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.642/2002, cu modificările și completările ulterioare,
PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE
PENTRU REGLEMENTARE ÎN COMUNICAȚII ȘI TEHNOLOGI INFORMAȚIEI
emite prezenta:
DECIZIE
privind regimul de autorizare generală pentru furnizarea serviciilor poștale
Art.1. – Prezenta decizie reglementează procedura de autorizare a persoanelor care intenționează să furnizeze servicii poștale, precum și condițiile în care furnizorii de servicii poștale beneficiază de regimul de autorizare generală.
Art.2. – (1) Regimul de autorizare generală este regimul juridic adoptat de Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației, denumită în continuare ANRCTI, care stabilește drepturile și obligațiile furnizorilor de servicii poștale, permițând furnizarea de servicii poștale fără obținerea unei decizii explicite din partea ANRCTI, prin notificarea intenției de a presta activități de furnizare a serviciilor poștale.
(2) Drepturile și obligațiile persoanelor care furnizează servicii poștale în condițiile regimului de autorizare generală sunt prevăzute în anexa nr.1.
Art.3. – (1) Orice persoană fizică sau juridică ce intenționează să furnizeze servicii poștale, denumită în continuare solicitant, este obligată să transmită ANRCTI o notificare cu privire la această intenție, cel mai târziu în ziua începerii activității.
(2) Notificarea se va realiza în mod obligatoriu prin completarea și transmiterea, în original, a formularului-tip prevăzut în anexa nr.2.
Art.4. – (1) Solicitantul care are calitatea de comerciant va anexa la formularul-tip următoarele documente, care fac parte integrantă din notificare:
a) certificatul de înregistrare la oficiul registrului comerțului conținând codul unic de înregistrare, în copie;
b) autorizația pentru desfășurarea de către persoane fizice a unor activități economice în mod independent, precum și pentru înființarea și funcționarea de asociații familiale, dacă este cazul, în copie;
c) actul de identitate al reprezentantului solicitantului menționat în formularul-tip al notificării, în copie;
d) condițiile generale privind furnizarea serviciilor poștale.
(2) Solicitantul persoană juridică care nu are calitatea de comerciant va anexa la formularul-tip următoarele documente, care fac parte integrantă din notificare:
a) certificatul de înregistrare fiscală, în copie, precum și, dacă este cazul, certificatul de înregistrare în registrul special al asociațiilor și fundațiilor, în copie;
b) actul de înființare, cu toate modificările și completările ulterioare, în copie;
c) actul de identitate al reprezentantului solicitantului menționat în formularul-tip al
notificării, în copie;
d) condițiile generale privind furnizarea serviciilor poștale.
(3) Solicitantul persoană străină va anexa la formularul-tip următoarele documente, care fac parte integrantă din notificare:
a) documentele echivalente celor prevăzute la alin.(1) lit.a) și b) sau la alin.(2) lit.a) și b), după caz, în traducere legalizată în limba română;
b) actul de identitate al reprezentantului solicitantului menționat în formularul-tip al notificării, în copie;
c) condițiile generale privind furnizarea serviciilor poștale, în limba română.
(4) Solicitantul poate indica, în cuprinsul formularului-tip al notificării, data estimativă a începerii furnizării fiecărui serviciu poștal. Data estimativă reprezintă data de la care solicitantul va dobândi, cu respectarea condițiilor prevăzute la art.5 alin.(1), drepturile și obligațiile prevăzute de regimul de autorizare generală pentru fiecare serviciu poștal.
(5) În cazul în care solicitantul nu a indicat nicio dată estimativă ori a indicat o dată
estimativă anterioară datei realizării notificării, acesta dobândește drepturile și obligațiile prevăzute de regimul de autorizare generală pentru serviciile indicate în notificare de la data realizării notificării în condițiile art.5 alin.(1).
Art.5. – (1) Notificarea nu este considerată realizată decât dacă au fost îndeplinite toate cerințele legale privind transmiterea, forma și conținutul notificării. Până la realizarea notificării solicitantul nu are dreptul de a furniza servicii poștale.
(2) În cazul în care nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute la alin.(1), ANRCTI, în termen de 7 zile de la data transmiterii notificării, va cere în scris solicitantului îndeplinirea acestora.
(3) În cazul prevăzut la alin.(2), notificarea este considerată realizată la data transmiterii către ANRCTI a documentelor care atestă îndeplinirea cerințelor, prevederile art.4 alin.(4) și (5) aplicându-se în mod corespunzător.
Art.6. – (1) Solicitantul care a realizat notificarea în condițiile prevăzute de prezenta decizie este considerat furnizor de servicii poștale, denumit în continuare furnizor, și dobândește drepturile și obligațiile specifice prevăzute de regimul de autorizare generală pentru serviciile poștale indicate în notificare, de la data prevăzută la art.4 alin.(4) sau (5), după caz.
(2) Obținerea dreptului de a furniza un anumit serviciu poștal indicat în notificare nu conferă dreptul de a furniza un alt serviciu poștal.
(3) Furnizorul nu are obligația de a începe prestarea efectivă a serviciilor poștale indicate în notificare.
(4) Neînceperea prestării efective a serviciilor poștale de către un furnizor nu amână nașterea drepturilor și obligațiilor acestuia prevăzute de regimul de autorizare generală.
(5) Drepturile prevăzute de regimul de autorizare generală nu pot fi transmise cu titlu particular către terți.
Art.7. – (1) În termen de 7 zile de la data realizării notificării ANRCTI eliberează și transmite solicitantului un certificat-tip care atestă că acesta beneficiază de dreptul de a furniza serviciile poștale indicate în notificare, precum și data de la care se naște dreptul de a furniza fiecare dintre aceste servicii poștale, în conformitate cu prevederile art.4 alin.(4) sau (5), după caz.
(2) Certificatul-tip are forma prevăzută în anexa nr.3 și este însoțit de un exemplar al Regimului de autorizare generală pentru furnizarea serviciilor poștale, prevăzut în anexa nr.1.
Art.8. – (1) Orice modificare a datelor cuprinse în notificare va fi comunicată ANRCTI în termen de 15 zile de la data apariției, prin transmiterea, în original, a unei informări însoțite, acolo unde este cazul, de actele doveditoare, în copie.
(2) În cazul în care modificarea privește furnizarea altor servicii poștale, suplimentare față de cele indicate în notificarea anterioară, ori data estimativă a începerii furnizării serviciilor poștale este necesară realizarea unei noi notificări, în condițiile art.3.
(3) În cazul prevăzut la alin.(2), precum și în cazul în care modificarea privește datele de identificare ale solicitantului/furnizorului, cuprinse în certificatul-tip, ANRCTI va emite un nou certificat-tip conținând aceste modificări.
(4) Persoanele care devin, prin absorbție ori prin orice alt mod, succesori universali ori cu titlu universal ai unui furnizor care își încetează astfel existența au obligația de a transmite ANRCTI o informare, în condițiile alin.(1).
(5) Furnizorul persoană juridică are obligația de a comunica ANRCTI certitudinea intervenției oricărei situații de desființare voluntară a sa, prin transmiterea unei informări, în condițiile alin.(1).
Art.9. – (1) Dreptul de a furniza servicii poștale, precum și celelalte drepturi și obligațiile prevăzute de regimul de autorizare generală încetează în următoarele cazuri:
a) la cererea furnizorului, prin transmiterea, în original, a cererii-tip prevăzute în anexa nr.4, însoțită de copia actului de identitate al persoanei care o semnează, dacă aceasta este alta decât reprezentantul solicitantului menționat în formularul-tip al notificării;
b) în cazul aplicării sancțiunii suspendării sau retragerii acestui drept.
(2) Cererea prevăzută la alin.(1) lit.a) își produce efectele de la data transmiterii către ANRCTI. ANRCTI va confirma în scris furnizorului încetarea dreptului de a furniza unele sau toate serviciile poștale și va emite un nou certificat-tip în cazul în care furnizorul nu a renunțat la dreptul de a furniza toate serviciile poștale.
(3) Încetarea suspendării dreptului de a furniza servicii poștale produce renașterea drepturilor și a obligațiilor prevăzute de regimul de autorizare generală.
(4) Persoana căreia i s-a aplicat sancțiunea retragerii dreptului de a furniza servicii poștale nu mai poate dobândi dreptul de a furniza servicii poștale o perioadă de 3 ani de la retragerea dreptului.
(5) Prin excepție de la prevederile alin.(1) lit.a), furnizorii de serviciu universal nu pot renunța, pe perioada desemnării, la dreptul de a furniza serviciile poștale pentru care au fost desemnați furnizori de serviciu universal.
Art.10. – (1) În scopul realizării unei evidențe oficiale a furnizorilor, ANRCTI întocmește și actualizează Registrul public al furnizorilor de servicii poștale, disponibil pe pagina de internet a ANRCTI.
(2) În Registrul public al furnizorilor de servicii poștale sunt înscrise următoarele informații privind fiecare furnizor:
a) datele de identificare;
b) serviciile poștale pe care are dreptul să le furnizeze;
c) data nașterii dreptului de a furniza fiecare serviciu poștal;
d) lista punctelor de acces fixe deservite de personal.
Art.11. – (1) În cazurile în care prezenta decizie impune solicitantului/furnizorului obligația transmiterii în original a unor documente către ANRCTI, acestea trebuie să fie ștampilate și semnate de reprezentantul solicitantului/furnizorului, iar transmiterea se poate efectua către sediul central sau către structura teritorială a ANRCTI în a cărei rază se situează sediul ori domiciliul solicitantului/furnizorului numai în unul din următoarele moduri:
a) prin depunere, personal sau de către un reprezentant al solicitantului/furnizorului, sub luare de semnătură;
b) printr-un serviciu poștal;
c) ca înscris în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice.
(2) Este considerată dată a transmiterii, după caz, data înscrierii în registrul general de intrare-ieșire a corespondenței al ANRCTI, data confirmării primirii documentelor la sediul central al ANRCTI printr-un serviciu poștal cu confirmare de primire sau data confirmării primirii înscrisului în formă electronică.
(3) În cazurile în care prezenta decizie impune solicitantului/furnizorului obligația transmiterii în copie a unor documente către ANRCTI, transmiterea acestora se poate efectua către sediul central sau către structura teritorială a ANRCTI în a cărei rază se situează sediul ori domiciliul solicitantului/furnizorului, în modurile prevăzute la alin.(1), ori prin poștă electronică sau fax.
(4) Personalul ANRCTI are obligația de a nu divulga către terți informațiile cuprinse în documentele transmise decât în cazurile și cu procedura prevăzută de lege.
(5) În cazurile în care prezenta decizie prevede transmiterea unor documente de către ANRCTI, acestea se transmit în original către sediul ori domiciliul solicitantului/furnizorului printrun serviciu poștal cu confirmare de primire; solicitantul/furnizorul poate conveni cu ANRCTI transmiterea documentelor în alte condiții.
(6) Formularele prevăzute la art.3 alin.(2) și art.9 alin.(1) lit.a) pot fi obținute de la sediul central, de la orice structură teritorială a ANRCTI sau de pe pagina de internet a ANRCTI.
Art.12. – (1) Până la data de 31 decembrie 2007, toți furnizorii au obligația de a realiza nouă notificare.
(2) Nerealizarea unei noi notificări în condițiile alin.(1) produce încetarea dreptului de a furniza servicii poștale.
Art.13. – Anexele nr.1 – 4 fac parte integrantă din prezenta decizie.
Art.14. – (1) Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, și va intra în vigoare la 3 zile de la publicare.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei decizii, Decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații nr.118/2003 privind procedura de autorizare a furnizorilor de servicii poștale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.212 din 1 aprilie 2003, cumodificările ulterioare, se abrogă.
PREȘEDINTE,
DAN CRISTIAN GEORGESCU
București, 7 august 2007
Nr. 2858
Anexa nr.1
Regimul de autorizare generală pentru furnizarea serviciilor poștale
1. Definiții
1.1. În înțelesul prezentei anexe următorii termeni se definesc astfel:
a) imprimate – trimiteri poștale constând în: cărți, periodice, ziare, cataloage, hărți geografice, partituri muzicale etc.;
b) colete poștale – trimiteri poștale cu greutatea maximă de 50 kg, altele decât trimiterile de corespondență sau imprimatele;
c) trimitere poștală înregistrată – trimitere poștală care face obiectul unui serviciu poștal care are drept particularitate eliberarea de către furnizor expeditorului a unui document care atestă data depunerii, precum și, de regulă, plata tarifului;
d) servicii de curierat – servicii poștale, altele decât serviciile poștale pe care are obligația să le presteze furnizorul de serviciu universal;
e) serviciul de publicitate prin poștă – serviciu poștal având ca obiect un număr minim de 500 de trimiteri poștale interne sau internaționale care urmează să fie transportate și livrate la adresa indicată de expeditor pe trimiterea în sine sau pe ambalajul acesteia, depuse în același punct de acces, de către același expeditor, prin aceeași expediție, constând exclusiv în materiale de reclamă, marketing sau publicitate, care conțin mesaje identice, cu excepția numelui, adresei și a numărului de identificare ale destinatarului, precum și a altor modificări care nu alterează natura mesajului. Nu constituie publicitate prin poștă chitanțele, facturile, situațiile financiare și alte mesaje având un conținut diferit, precum și trimiterile care conțin, în afară de publicitate prin poștă, și alte trimiteri în același ambalaj;
f) serviciul Express – serviciu poștal care presupune, în mod cumulativ:
– eliberarea de către furnizor expeditorului a unui document care atestă data și ora depunerii, precum și, de regulă, plata tarifului;
– predarea trimiterii poștale la adresa destinatarului, personal către acesta sau către persoana autorizată să primească trimiterea poștală;
– răspunderea furnizorului pentru predarea cu întârziere a trimiterii poștale;
– predarea rapidă a trimiterii poștale;
g) serviciul Ramburs – serviciu poștal având ca obiect trimiteri poștale înregistrate, a cărui particularitate constă în achitarea contravalorii bunului care face obiectul trimiterii poștale de către destinatar expeditorului prin intermediul rețelei poștale;
h) serviciul Confirmare de primire – serviciu poștal având ca obiect trimiteri poștale înregistrate, a cărui particularitate constă în predarea către expeditor a dovezii privind predarea trimiterii, confirmată în scris de către destinatar;
i) serviciul Schimbare destinație – serviciu poștal având ca obiect trimiteri poștale înregistrate, a cărui particularitate constă în posibilitatea schimbării, la solicitarea expresă a expeditorului, înainte de predare și într-un termen convenit cu furnizorul, a destinatarului sau a adresei înscrise pe trimiterea poștală, precum și în posibilitatea opririi predării trimiterii poștale;
j) serviciul Livrare specială – serviciu poștal având ca obiect trimiteri poștale înregistrate, a cărui particularitate constă în predarea trimiterii poștale potrivit indicațiilor expeditorului privind data și ora predării, la adresa indicată, personal destinatarului sau persoanei autorizate să primească trimiterea poștală, sau ordinea de predare, în cazul mai multor destinatari;
1.2. În cuprinsul prezentei anexe sunt, de asemenea, aplicabile definițiile prevăzute în Ordonanța Guvernului nr.31/2002 privind serviciile poștale, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr.642/2002, cu modificările și completările ulterioare.
2. Serviciile poștale care intră sub incidența regimului de autorizare generală
2.1. Servicii poștale incluse în sfera serviciului universal
2.1.1. colectarea, sortarea, transportul și livrarea trimiterilor poștale interne și internaționale în greutate de până la 2 kg:
2.1.1.1. trimiteri de corespondență:
– interne;
– internaționale.
2.1.1.2. imprimate:
– interne;
– internaționale.
2.1.1.3. trimiteri de publicitate prin poștă:
– interne;
– internaționale.
2.1.2. colectarea, sortarea, transportul și livrarea coletelor poștale în greutate de până la 10 kg:
– interne;
– internaționale.
2.1.3. distribuirea coletelor poștale cu limite de greutate între 10 și 20 kg expediate din afara teritoriului României către o adresă aflată pe teritoriul acesteia.
2.1.4. serviciul de trimitere recomandată având ca obiect:
2.1.4.1. trimiteri poștale în greutate de până la 2 kg:
– interne;
– internaționale.
2.1.4.2. colete poștale în greutate de până la 10 kg:
– interne;
– internaționale.
2.1.4.3. colete poștale cu limite de greutate între 10 și 20 kg expediate din afara teritoriului României către o adresă aflată pe teritoriul acesteia.
2.1.5. serviciul de trimitere cu valoare declarată având ca obiect:
2.1.5.1. trimiteri poștale în greutate de până la 2 kg:
– interne;
– internaționale.
2.1.5.2. colete poștale în greutate de până la 10 kg:
– interne;
– internaționale.
2.1.5.3. colete poștale cu limite de greutate între 10 și 20 kg expediate din afara teritoriului României către o adresă aflată pe teritoriul acesteia.
2.2. Servicii poștale neincluse în sfera serviciului universal
2.2.1. Servicii având ca obiect trimiteri poștale interne și internaționale în greutate mai mare de 2 kg:
2.2.1.1. trimiteri de corespondență:
– interne;
– internaționale.
2.2.1.2. imprimate:
– interne;
– internaționale.
7/18
2.2.1.3. trimiteri de publicitate prin poștă:
– interne;
– internaționale.
2.2.2. Servicii având ca obiect colete poștale interne cu limite de greutate între 10 și 50 kg.
2.2.3. Servicii având ca obiect colete poștale cu limite de greutate între 10 și 50 kg expediate de pe teritoriul României către o adresă aflată în afara teritoriului acesteia.
2.2.4. Servicii având ca obiect colete poștale cu limite de greutate între 20 și 50 kg expediate din afara teritoriului României către o adresă aflată pe teritoriul acesteia.
2.2.5. Servicii care prezintă caracteristici suplimentare serviciilor poștale incluse în sfera serviciului universal:
2.2.5.1. Serviciul Ramburs;
2.2.5.2. Serviciul Schimbare destinație;
2.2.5.3. Serviciul Livrare specială;
2.2.5.4. Serviciul Confirmare de primire;
2.2.5.5. Serviciul Express.
2.2.6. Serviciul de schimb de documente.
3. Regulile aplicabile furnizării serviciilor poștale
3.1. Aplicabilitatea regulilor
3.1.1. Regulile prevăzute în prezenta anexă se aplică serviciilor de curierat, precum și serviciilor din sfera serviciului universal pe care are obligația să le presteze furnizorul de serviciu universal, dacă prin dispoziții speciale nu se prevede altfel.
3.2. Obiectul serviciilor poștale
3.2.1. Serviciul poștal standard constă în preluarea de către furnizor a trimiterii poștale și în predarea acesteia în aceeași stare la adresa destinatarului, într-un anumit termen și în schimbul unui tarif.
3.2.2. Furnizorul poate adăuga la serviciul poștal standard diferite caracteristici suplimentare care individualizează fiecare serviciu poștal pe care îl prestează și care, de regulă, presupun costuri și tarife suplimentare.
3.2.3. Serviciile prevăzute la pct.1.1 lit.f)-j) sunt considerate servicii poștale distincte; furnizorul poate adăuga la acestea alte caracteristici suplimentare.
3.3. Dreptul de a furniza servicii poștale
3.3.1. Furnizorul are dreptul de a presta serviciile poștale indicate în notificare în orice localitate de pe teritoriul României, pe o perioadă nedeterminată, în condițiile ofertelor sale comerciale.
3.3.2. Furnizorul are dreptul de a presta serviciile poștale indicate în notificare, având ca obiect trimiteri poștale internaționale, numai cu respectarea legislației statelor pe teritoriul cărora prestează serviciile poștale respective.
3.4. Oferta de servicii poștale
3.4.1. Ofertele comerciale ale furnizorului, stabilite cu respectarea dispozițiilor legale, cuprind condițiile generale privind furnizarea serviciilor poștale respective și tarifele aplicabile.
3.4.2. În cazul în care furnizorul adoptă denumiri comerciale ale unor servicii poștale, acesta are obligația de a menționa în ofertele sale comerciale categoria în care se încadrează serviciul respectiv, conform prevederilor pct.2.
3.4.3. Furnizorul poate diferenția ofertele sale comerciale, printre altele, în funcție de:
a) categoriile de expeditori (persoane fizice și persoane juridice);
b) zona geografică unde se prestează serviciul (unde se realizează colectarea și livrarea);
c) numărul minim de trimiteri poștale care pot face obiectul serviciului poștal;
d) gradul de prelucrare a trimiterilor poștale.
3.5. Tarifarea serviciilor poștale
3.5.1. Furnizorul are dreptul de a stabili în mod liber tarifele corespunzătoare serviciilor oferite utilizatorilor, inclusiv reducerile pe care le aplică în funcție de volumul sau de gradul de prelucrare a trimiterilor poștale.
3.5.2. Furnizorul are dreptul să dezvolte orice fel de sisteme de plată ori de atestare a plății serviciilor pe care le furnizează (etichete autoadezive care să ateste plata tarifului, precum și orice alt mod de plată convenit cu utilizatorul), cu excepția timbrelor poștale.
3.5.3. Furnizorul are obligația de a respecta drepturile rezervate furnizorului de serviciu universal, respectiv de a presta servicii poștale având ca obiect trimiteri de corespondență cu respectarea limitelor de greutate și de tarif care determină întinderea drepturilor rezervate ale furnizorului de serviciu universal, chiar în condițiile în care se acordă expeditorului facilități tarifare.
3.5.4. În situația în care furnizorul aplică tarife diferențiate în funcție de dimensiunile fizice ale trimiterilor poștale (în particular în funcție de greutate), acesta are obligația de a deține, la fiecare punct de acces deservit de personal, instrumentele de măsură necesare (în particular cântare).
3.6. Asigurarea accesului nediscriminatoriu la serviciile poștale
3.6.1. Furnizorul, în cazul în care a lansat o ofertă publică, are obligația de a asigura în
mod nediscriminatoriu accesul expeditorilor la serviciul poștal, respectiv de a nu refuza preluarea trimiterii poștale în cazul în care expeditorul respectă condițiile generale privind furnizarea serviciilor poștale care fac obiectul ofertei. Furnizorul nu poate refuza accesul expeditorului la serviciul poștal decât din motive temeinic justificate.
3.7. Contractul de furnizare a serviciilor poștale
3.7.1.1. Contractul individual între expeditor și furnizor se consideră încheiat, fără a fi necesară întocmirea unui înscris, în condițiile generale privind furnizarea serviciilor poștale stabilite de furnizor, la momentul acceptării unei trimiteri poștale în rețeaua poștală.
3.7.1.2. Orice alte clauze pot fi stabilite prin acordul părților, cu sau fără întocmirea unui înscris în acest sens, cu respectarea prevederilor legale imperative.
3.7.2. Momentul acceptării trimiterii poștale în rețeaua poștală este momentul depuneriitrimiterii poștale neînregistrate la punctul de acces nedeservit de personal (cutia poștală) sau momentul preluării trimiterii poștale înregistrate sau neînregistrate de către personalul furnizorului.
3.7.3. Prin preluarea de către personalul furnizorului a trimiterii poștale, furnizorul recunoaște respectarea de către expeditor a condițiilor de acceptare a trimiterilor poștale.
3.7.4. Contractul individual între expeditor și furnizor încetează în unul din următoarele cazuri:
a) prin predarea trimiterii poștale către destinatar (răspunderea părților subzistă acestui moment);
b) prin acordul părților;
c) la expirarea termenului de păstrare prevăzut la pct.3.12.1;
d) prin imposibilitatea fortuită de executare, timp de 6 luni, a contractului;
e) prin denunțare unilaterală de către furnizor, în condițiile pct.3.12.4.
3.7.5. Legea aplicabilă contractului este legea română. Litigiile rezultate din contractul de furnizare a serviciilor poștale incluse în sfera serviciului universal se soluționează de către instanțele judecătorești competente.
3.8. Prestarea unui serviciu poștal de către mai mulți furnizori
3.8.1. Furnizorul are dreptul de a încheia contracte având ca obiect prestarea de către terți a unor servicii de colectare, sortare, transport și livrare a trimiterilor poștale. Contractul
având ca obiect colectarea sau livrarea trimiterilor poștale poate fi încheiat numai cu un alt furnizor.
3.8.2. Furnizorul are dreptul să-și pună rețeaua poștală la dispoziție în vederea furnizării de servicii poștale, pe bază contractuală, numai unui alt furnizor.
3.9. Preluarea trimiterii poștale
3.9.1. Preluarea trimiterii poștale se realizează numai în unul dintre următoarele moduri:
a) pentru trimiterea poștală neînregistrată, prin punctele de acces nedeservite de personal (cutii poștale) ori prin personalul furnizorului, la punctele de acces deservite de personal sau de la adresa indicată de expeditor;
b) pentru trimiterea poștală înregistrată, prin personalul furnizorului, la punctele de acces deservite de personal sau de la adresa indicată de expeditor.
3.9.2. Furnizorul are obligația de a prelua trimiterea poștală, înregistrată sau neînregistrată, chiar dacă aceasta nu are înscris numele/denumirea sau adresa expeditorului.
3.10. Predarea trimiterii poștale către destinatar
3.10.1. Predarea trimiterii poștale se realizează numai în unul dintre următoarele moduri:
a) la orice recipient (cutia poștală de la adresa destinatarului, căsuță poștală, post-restant etc.) în care destinatarul este de acord să primească trimiteri poștale;
b) la adresa indicată de expeditor, personal către destinatar sau către persoana autorizată să primească trimiterea poștală;
c) la punctul de contact deservit de personal, personal către destinatar sau către
persoana autorizată să primească trimiterea poștală, după transmiterea prealabilă a unui aviz care să anunțe sosirea trimiterii poștale.
3.10.2. Predarea trimiterii care face obiectul serviciului Ramburs, al serviciului Confirmare de primire, al serviciului de trimitere recomandată sau al serviciului de trimitere cu valoare declarată se realizează numai într-unul din următoarele moduri:
a) la adresa indicată de expeditor, personal către destinatar sau către persoana autorizată să primească trimiterea poștală;
b) la punctul de contact deservit de personal, personal către destinatar sau către
persoana autorizată să primească trimiterea poștală, după transmiterea prealabilă a unui aviz care să anunțe sosirea trimiterii poștale.
3.10.3. Furnizorul are dreptul de a refuza predarea către destinatar a trimiterii poștale în următoarele cazuri:
a) când trimiterea poștală neînregistrată preluată prin punctele de acces nedeservite de personal nu respectă condițiile generale de acceptare stabilite de furnizor, în special când:
– expeditorul nu a plătit integral tariful corespunzător trimiterii poștale;
– ambalajul trimiterii poștale prezintă inscripții care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sau trimiterea poștală constă în bunuri care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri, dacă se depun neambalate;
b) când, după preluarea trimiterii poștale, rezultă în mod neîndoielnic, în urma utilizării unor metode de observare rezonabile care să nu afecteze secretul corespondenței, că trimiterea poștală conține bunuri interzise la transport sau care nu respectă condițiile speciale de transport;
c) când, după preluarea trimiterii poștale, aceasta a produs sau poate produce iminent pagube persoanelor, mediului, instalațiilor utilizate sau altor trimiteri poștale.
3.10.4. Furnizorul serviciului Ramburs are obligația de a încasa, la predarea trimiterii poștale, contravaloarea bunului care face obiectul acesteia, declarată de expeditor, și de a o transmite ulterior expeditorului.
3.10.5. Furnizorul serviciului Confirmare de primire are obligația de a preda trimiterea poștală numai cu condiția ca destinatarul să completeze formularul tipizat utilizat de furnizor în acest scop.
3.10.6. Furnizorul serviciului Confirmare de primire are obligația de a preda expeditorului, în condițiile pct.3.10.2, formularul tipizat completat de destinatar.
3.10.7.1. Furnizorul are obligația de a păstra la punctul de contact deservit de personal, în vederea predării, trimiterile poștale care nu au putut fi predate destinatarului, cu condiția avizării acestuia.
3.10.7.2. Furnizorul are dreptul de a-și stabili termenul de păstrare în vederea predării, care nu poate fi mai mic de 5 zile de la data avizării destinatarului.
3.11. Returnarea trimiterii poștale
3.11.1. Furnizorul are obligația de a preda expeditorului, cu aplicarea, în mod corespunzător, a prevederilor pct.3.10, trimiterea poștală înregistrată care nu a putut fi predată destinatarului din una dintre următoarele cauze:
a) adresa destinatarului nu există sau la acea adresă nu există nicio construcție sau recipient la care trimiterea poștală să poată fi predată;
b) destinatarul sau persoana autorizată să primească trimiterea poștală nu au fost găsite la adresa indicată, iar termenul de păstrare la punctul de contact deservit de personal a expirat;
c) destinatarul sau persoana autorizată să preia trimiterea poștală au refuzat primirea.
3.11.2. Furnizorul are dreptul de a stabili tarife suplimentare pentru returnarea la expeditor a trimiterii poștale.
3.12. Păstrarea trimiterilor poștale care nu au fost predate destinatarului și nici returnate expeditorului
3.12.1. Furnizorul are obligația de a păstra la dispoziția utilizatorului, în magaziile sale de păstrare, o perioadă stabilită în condițiile generale privind furnizarea serviciilor poștale, toate trimiterile poștale care nu au fost predate destinatarului și nici returnate expeditorului.
3.12.2. După expirarea termenului de păstrare trimiterile poștale nerevendicate trec din proprietatea expeditorului în proprietatea furnizorului.
3.12.3. Furnizorul are dreptul de a stabili tarife suplimentare pentru păstrarea trimiterii poștale la dispoziția utilizatorului.
3.12.4. Furnizorul poate distruge trimiterea poștală care a produs sau poate produce iminent pagube importante persoanelor, mediului, instalațiilor utilizate sau altor trimiteri poștale, cu informarea expeditorului, dacă aceasta este posibilă. În acest caz contractul încetează prin denunțare unilaterală de către furnizor. Sarcina probei revine furnizorului.
3.13. Marcarea trimiterilor poștale și a elementelor rețelei poștale
3.13.1. Furnizorul are obligația de a inscripționa în mod lizibil toate trimiterile poștale introduse în rețeaua sa poștală cu denumirea sau marca sa comercială, precum și cu data acceptării trimiterilor poștale înregistrate, respectiv cu data colectării trimiterilor poștale neînregistrate.
3.13.2. Furnizorul serviciului Express are obligația de a inscripționa în mod lizibil toate trimiterile poștale introduse în rețeaua sa poștală cu data și ora acceptării trimiterilor poștale.
3.13.3. Furnizorul are obligația de a marca toate trimiterile poștale care fac obiectul serviciului Express sau al serviciului de publicitate prin poștă cu inscripția "Serviciu Express" sau, respectiv, "Publicitate".
3.13.4. Furnizorul are obligația de a inscripționa în mod lizibil cu denumirea sau marca sam comercială toate instalațiile fizice care fac parte din rețeaua sa poștală, în special cutiile poștale și celelalte puncte de acces, mijloacele de transport rutier și punctele de contact.
3.13.5. Punctele de acces nedeservite de personal (cutii poștale) utilizate de un furnizor trebuie să aibă altă culoare decât cutiile poștale utilizate de furnizorii deja existenți pe piață și trebuie să fie inscripționate în mod lizibil cu zilele și orele la care furnizorul colectează trimiterile poștale.
3.14. Condițiile generale privind furnizarea serviciilor poștale
3.14.1. Furnizorul are obligația de a stabili condiții generale privind furnizarea serviciilor poștale având conținutul prevăzut la pct.3.14.2 – 3.14.7, aplicabile tuturor ori numai unora dintre serviciile prestate, în funcție de caracteristicile fiecărui serviciu.
3.14.2. Furnizorul are obligația de a stabili condiții de acceptare a trimiterilor poștale, respectiv reguli pe care trebuie să le îndeplinească trimiterea poștală pentru încheierea ori executarea contractului de furnizare a serviciilor poștale. Aceste condiții pot privi:
a) dimensiunile și greutatea trimiterii poștale;
b) ambalarea sau gradul de prelucrare a trimiterii poștale;
c) modul de completare a numelui/denumirii și a adresei destinatarului;
d) modul de completare a numelui/denumirii și a adresei expeditorului;
e) numărul minim sau maxim de trimiteri poștale care pot face obiectul serviciului poștal;
f) trimiterile poștale refuzate la colectare (a căror colectare este interzisă de dispozițiile legale sau care nu pot fi prelucrate cu personalul și mijloacele obișnuite de care dispune furnizorul);
g) zonele geografice în care furnizorul poate livra trimiterile poștale prin mijloace proprii și zonele geografice în care furnizorul poate asigura livrarea trimiterilor poștale prin intermediul unui alt furnizor;
h) dovada identității/calității de reprezentant al expeditorului persoană juridică a persoanei care depune trimiterea poștală la punctul de acces deservit de personal;
i) în cazul serviciului Ramburs și al serviciului de trimitere cu valoare declarată: limita maximă admisă a rambursului, respectiv a valorii declarate;
j) modalitățile de plată a tarifului serviciului poștal.
3.14.3. Furnizorul are obligația de a stabili termenul de păstrare a trimiterilor poștale care nu au fost predate destinatarului și nici returnate expeditorului, care nu poate fi mai mic de 6 luni de la data preluării acestora.
3.14.4.1. Furnizorul are obligația de a stabili condițiile de calitate pe care urmează să le îndeplinească serviciile poștale prestate, respectiv timpii de livrare garantați.
3.14.4.2. Furnizorul serviciului Express are obligația de a stabili timpii de livrare garantați, care încep de la acceptarea trimiterii poștale și care vor respecta următoarele condiții:
a) în cazul trimiterilor poștale interne, timpii de livrare nu vor depăși 12 ore în aceeași localitate, 24 de ore între reședințele de județ și intrajudețean, respectiv 36 de ore între oricare
alte două localități;
b) în cazul trimiterilor poștale internaționale, timpul cât trimiterea poștală se află pe teritoriul României nu poate depăși limitele prevăzute la lit.a);
c) în cazul trimiterilor poștale internaționale, timpul cât trimiterea poștală se află în afara teritoriului României nu poate depăși timpul în care aceeași trimitere poștală s-ar afla în afara teritoriului României în cazul în care ar face obiectul serviciului poștal standard prestat de furnizorii de serviciu universal.
3.14.5.1. Furnizorul are obligația de a stabili condițiile în care este angajată răspunderea sa contractuală față de expeditor. Aceste condiții pot privi:
a) cauzele care angajează răspunderea furnizorului: pierdere, furt, distrugere, deteriorare, întârziere, neefectuarea caracteristicilor suplimentare ale serviciilor etc.
b) modul de calcul și cuantumul despăgubirilor;
c) clauze de agravare a răspunderii.
3.14.5.2. În cazul în care furnizorul nu stabilește condițiile în care este angajată răspunderea sa față de expeditor, sunt aplicabile prevederile art.43 din Ordonanța Guvernului nr.31/2002.
3.14.5.3. Furnizorul serviciului Express are obligația de a stabili condițiile în care este angajată răspunderea sa față de expeditor pentru predarea cu întârziere a trimiterii poștale.
3.14.6. Furnizorul poate stabili condițiile în care este angajată răspunderea contractuală a expeditorului, precum și celelalte obligații ale acestuia.
3.14.7. Furnizorul are obligația de a stabili un mecanism simplu, transparent și accesibil de soluționare a reclamațiilor primite de la utilizatori, în special în ceea ce privește pierderea, furtul, distrugerea parțială ori totală sau deteriorarea trimiterii poștale, precum și nerespectarea condițiilor de calitate a serviciilor. Acest mecanism trebuie să conțină prevederi referitoare la:
a) persoana care poate introduce reclamația;
b) modurile de transmitere și de confirmare a primirii reclamației;
c) termenul de introducere a reclamației, care, pentru serviciile incluse în sfera serviciului universal, nu poate fi mai mic de 30 de zile de la preluarea trimiterii poștale;
d) proceduri care să permită soluționarea echitabilă și promptă a reclamațiilor, în special în ceea ce privește dovezile acceptate;
e) termenul de soluționare a reclamației, care, pentru serviciile incluse în sfera serviciului universal, nu poate fi mai mare de 3 luni de la data introducerii acesteia;
f) un sistem adecvat (din punct de vedere al termenului și al modului de plată) de rambursare sau compensare a prejudiciului, în cazul reclamațiilor întemeiate;
g) proceduri pentru determinarea furnizorului căruia îi revine răspunderea, în cazul în care sunt implicați 2 sau mai mulți furnizori, respectiv în cazul în care livrarea trimiterilor poștale este realizată de un alt furnizor.
3.14.8. În cazul în care regimul de autorizare generală prevede obligația furnizorului de a stabili anumite termene, iar acestea nu se regăsesc în condițiile generale privind furnizarea serviciilor poștale, se aplică termenele prevăzute de regimul de autorizare generală.
3.15. Informarea utilizatorilor
3.15.1. Furnizorul este obligat să pună la dispoziția utilizatorului, la cerere, în limba română, la fiecare punct de acces deservit de personal, condițiile generale privind furnizarea serviciilor poștale și tarifele corespunzătoare acestora.
3.15.2. În cazul în care furnizorul (altul decât furnizorul de serviciu universal) nu poate preda, prin mijloace proprii, trimiterea poștală înregistrată, acesta este obligat să comunice expeditorului, înainte de acceptarea trimiterii poștale, furnizorul care va realiza predarea trimiterii către destinatar, precum și modalitatea în care se va realiza predarea.
3.16. Secretul corespondenței, protecția datelor cu caracter personal, asigurarea confidențialității informațiilor transmise sau stocate, protecția dreptului la viață privată
3.16.1. Furnizorul are obligația de a nu utiliza, pe întreaga perioadă în care se află în detenția trimiterii poștale, metode de manipulare a trimiterilor poștale care pot altera/deteriora, prin intervenția unor factori externi, trimiterea poștală ori conținutul acesteia.
3.16.2. Furnizorul are obligația de a nu deschide trimiterea poștală și de a nu condiționa prestarea serviciilor poștale de deschiderea trimiterii poștale depuse închisă.
3.16.3. Furnizorul are obligația de a nu utiliza metode de manipulare a trimiterilor poștale care pot da oricăror persoane posibilitatea de a cunoaște conținutul trimiterii poștale.
3.16.4. Furnizorul are obligația de a nu divulga și de a nu oferi terților posibilitatea de a lua cunoștință, în orice mod și în orice moment al prestării serviciilor poștale, de informații referitoare la identitatea sau la alte date cu caracter personal ale deponentului, expeditorului sau destinatarului trimiterii poștale ori la conținutul trimiterii poștale, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
3.17. Disponibilitatea serviciului
3.17.1. Furnizorul serviciilor poștale incluse în sfera serviciului universal având ca obiect trimiteri poștale interne în greutate de până la 2 kg are obligația de a prelua trimiteri poștale de la expeditori, la fiecare punct de acces, cel puțin trei zile pe săptămână și cel puțin două ore în fiecare din aceste zile.
3.18. Calitatea serviciilor
3.18.1. Furnizorul serviciilor poștale incluse în sfera serviciului universal având ca obiect trimiteri poștale interne în greutate de până la 2 kg are obligația de a asigura cel puțin o colectare de la fiecare punct de acces și cel puțin o livrare în fiecare săptămână.
3.18.2. Furnizorul serviciilor poștale incluse în sfera serviciului universal având ca obiect trimiteri de corespondență interne are obligația de a asigura livrarea la destinatari a 80% din aceste trimiteri poștale în cel mult 3 zile lucrătoare de la data colectării acestora și a 95% din aceleași trimiteri poștale în cel mult 5 zile lucrătoare de la data colectării.
3.19. Gestionarea reclamațiilor
3.19.1.1. Furnizorul are obligația de a primi reclamațiile prealabile adresate de utilizatorul care se consideră prejudiciat prin prestarea necorespunzătoare a serviciului.
3.19.1.2. În cazul unui serviciu poștal prestat de mai mulți furnizori, furnizorul care a predat trimiterea poștală este obligat să transmită reclamațiile primite, spre soluționare, furnizorului care a preluat trimiterea poștală respectivă.
3.19.2. Reclamația prealabilă poate fi adresată de către expeditor sau de către destinatar, în numele expeditorului. Expeditorul poate renunța oricând la reclamația introdusă de către destinatar.
3.19.3. Furnizorul are obligația de a întocmi și de a actualiza permanent un registru în care vor fi înscrise toate reclamațiile adresate de expeditori sau destinatari, inclusiv în cazul în
care serviciul poștal este prestat de mai mulți furnizori, precum și rezultatul acestora.
3.19.4. Reclamația este considerată întemeiată atunci când este angajată răspunderea contractuală a furnizorului față de expeditor.
3.19.5. Numărul anual de reclamații întemeiate privind prestarea necorespunzătoare a serviciilor incluse în sfera serviciului universal prestate de un furnizor trebuie să fie mai mic de 2 reclamații la 1.000 de trimiteri poștale preluate.
3.20. Tariful de monitorizare
3.20.1. Furnizorul are obligația de a plăti către ANRCTI un tarif de monitorizare anual, în cuantumul și în condițiile prevederilor cap. VIII1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr.591/2002, cu modificările și completările ulterioare.
3.21. Informarea ANRCTI
3.21.1. Furnizorul are următoarele obligații de informare a ANRCTI:
a) de a transmite informațiile solicitate potrivit prevederilor deciziei președintelui ANRCTI privind raportarea unor date statistice de către furnizorii de servicii poștale;
b) de a înștiința ANRCTI cu privire la instalarea efectivă de puncte de acces nedeservite de personal (cutii poștale), menționând și culoarea acestora, în termen de 15 zile de la instalare;
c) de a transmite o copie a contractului având ca obiect colectarea sau livrarea trimiterilor poștale încheiat cu un alt furnizor, în termen de 15 zile de la încheiere;
d) de a comunica modificarea condițiilor generale privind furnizarea serviciilor poștale, precum și orice altă modificare a datelor cuprinse în notificarea transmisă ANRCTI, în termen de 15 zile de la data apariției, prin transmiterea, în original, a unei informări însoțite, acolo unde este cazul, de actele doveditoare, în copie;
e) de a transmite orice informație solicitată de ANRCTI în condițiile legii.
Ordonanța Guvernului nr.31/2002 privind serviciile poștale, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr.642/2002, cu modificările și completările ulterioare
– text consolidat neoficial, în vigoare din 27 mai 2007 –
CAPITOLUL I: Dispoziții generale
Art.1. – Prezenta ordonanță are ca scop stabilirea condițiilor de furnizare a serviciilor poștale și asigurarea accesului la serviciul universal, în vederea creării unei piețe concurențiale și promovării intereselor utilizatorilor.
Art.2. – În înțelesul prezentei ordonanțe, următorii termeni se definesc astfel:
a) servicii poștale – serviciile destinate publicului, constând în colectarea, sortarea, transportul și livrarea la destinatari a trimiterilor poștale, efectuate cu caracter profesional și în scopul obținerii de profit;
b) rețea poștală – sistemul de organizare și resursele de orice fel, utilizate de furnizorii de servicii poștale, în principal, pentru:
– colectarea trimiterilor poștale de la toate punctele de acces;
– transportul și manipularea trimiterilor poștale de la punctele de acces până la centrele de distribuire;
– distribuirea trimiterilor poștale la adresele indicate pe acestea;
b1) rețea poștală publică – sistemul de organizare și resursele de orice fel, utilizate de unul sau mai mulți furnizori de serviciu universal, în principal, pentru:
– colectarea trimiterilor poștale care fac obiectul unei obligații de serviciu universal de la toate punctele de acces;
– transportul și manipularea trimiterilor poștale de la punctele de acces până la centrele de distribuire;
– distribuirea trimiterilor poștale la adresele indicate pe acestea;
c) puncte de acces – ansamblul instalațiilor fizice, inclusiv cutiile poștale, puse la dispoziție publicului, prin intermediul cărora trimiterile poștale pot fi introduse în rețeaua poștală;
d) puncte de contact – ansamblul instalațiilor fizice prin intermediul cărora trimiterile poștale pot fi livrate destinatarilor;
e) colectare – operațiunea de preluare a trimiterilor poștale depuse la punctele de acces;
f) distribuire – procesul care începe cu sortarea trimiterilor poștale la centrul de distribuire și se încheie cu livrarea acestora la destinatari;
g) trimitere de corespondență – comunicare scrisă, tipărită, imprimată sau înregistrată pe orice fel de suport material, care urmează să fie transportată și livrată, altfel decât electronic, la adresa indicată de expeditor pe acest suport sau pe ambalajul acestuia. Cărțile, cataloagele, ziarele și periodicele nu sunt considerate trimiteri de corespondență;
h) trimitere poștală – un bun aflat în forma finală în care urmează să fie transportat și livrat, altfel decât prin mijloace electronice, la adresa indicată de expeditor; din această categorie fac parte trimiterile de corespondență, precum și cărți, cataloage, ziare, periodice și colete poștale conținând bunuri cu sau fără valoare comercială;
i) trimitere poștală internațională – trimiterea poștală expediată de pe teritoriul României către o adresă care nu se află pe acest teritoriu sau expediată din afara teritoriului României către o adresă aflată pe teritoriul acesteia și trimiterea poștală expediată din afara teritoriului României către o adresă care nu se află pe acest teritoriu, dar aflată în tranzit pe teritoriul României;
i1) trimitere poștală intracomunitară – trimiterea poștală internațională expediată de pe teritoriul României către o adresă de pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene sau expediată de la o adresă de pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene către o adresă de pe teritoriul României și trimiterea poștală expediată de pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene către o adresă de pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, dar maflată în tranzit pe teritoriul României;
j) publicitate prin poștă – trimiterile poștale interne sau internaționale care urmează să fie transportate și livrate la adresa indicată de expeditor pe trimiterea în sine sau pe ambalajul acesteia, constând exclusiv în materiale de reclamă, marketing sau publicitate, care conțin mesaje identice, cu excepția numelui, adresei și numărului de identificare a destinatarului, precum și a altor modificări care nu alterează natura mesajului, dacă aceste trimiteri sunt expediate unui număr semnificativ de destinatari, stabilit de autoritatea de reglementare. Nu constituie publicitate prin poștă:
– chitanțele, facturile, situațiile financiare și alte mesaje având un conținut diferit;
– trimiterile poștale care conțin în afară de publicitate prin poștă și alte trimiteri în același ambalaj;
k) serviciu de trimitere recomandată – serviciu poștal ale cărui particularități constau în oferirea unei garanții forfetare împotriva riscurilor de pierdere, furt, distrugere totală sau parțială ori deteriorare a trimiterii poștale și în eliberarea, la cerere, a unei dovezi privind depunerea la punctul de acces sau livrarea la destinatar;
l) serviciu de trimitere cu valoare declarată – serviciu poștal a cărui particularitate constă în asigurarea unei trimiteri poștale împotriva pierderii, furtului, distrugerii totale sau parțiale ori deteriorării, pentru o sumă egală cu valoarea declarată de expeditor;
m) serviciu de trimitere contra ramburs – serviciu poștal a cărui particularitate constă în achitarea contravalorii bunului care face obiectul trimiterii poștale de către destinatar expeditorului prin intermediul rețelei poștale;
n) abrogat
o) serviciu de schimb de documente – furnizarea de mijloace, inclusiv punerea la dispoziție de către un terț de sedii ad-hoc și de mijloace de transport, care permit autolivrarea prin schimb reciproc a trimiterilor poștale între utilizatorii abonați la acest serviciu;
p) furnizor de servicii poștale – orice persoană, fizică sau juridică, a cărei activitate constă, în tot sau în parte, în prestarea de servicii poștale;
q) furnizor de serviciu universal – furnizorul de servicii poștale care prestează unul sau mai multe servicii poștale din sfera serviciului universal, desemnat în acest sens de autoritatea de reglementare;
r) cheltuieli terminale – remunerarea furnizorului de serviciu universal pentru distribuirea pe teritoriul României a trimiterilor poștale expediate din afara teritoriului României;
s) expeditor – persoana care generează efectiv trimiterea poștală și, personal sau prin intermediul unui terț, o introduce în rețeaua poștală;
t) destinatar – persoana căreia îi este adresată trimiterea poștală;
u) utilizator – persoana care beneficiază de servicii poștale în calitate de expeditor sau de destinatar;
v) cerințe esențiale – condiții generale, care nu sunt de natură economică, impuse de stat pentru furnizarea serviciilor poștale, constând în: protecția secretului corespondenței, asigurarea securității rețelei poștale în ceea ce privește transportul bunurilor periculoase, precum și, în cazuri justificate, protecția datelor cu caracter personal, asigurarea confidențialității informațiilor transmise sau stocate, protecția dreptului la viață privată, protecția mediului și respectarea normelor privind amenajarea teritoriului și urbanismul;
w) abrogat
Art.3. – Prevederile prezentei ordonanțe nu sunt aplicabile următoarelor servicii:
a) transportul și livrarea trimiterilor poștale proprii personal de către expeditorul real al acestora;
b) transportul și livrarea trimiterilor poștale proprii ale expeditorului prin intermediul unui sediu secundar al acestuia, în cazul în care trimiterile în cauză se referă la activitatea expeditorului și urmăresc în mod nemijlocit satisfacerea unui interes al acestuia, legat de activitatea în cauză;
c) transportul și livrarea unei singure trimiteri poștale a expeditorului, efectuate cu titlu gratuit și în mod nemijlocit de către o persoană fizică împuternicită de expeditor în acest scop;
d) colectarea, sortarea, transportul și livrarea trimiterilor poștale în cadrul unui serviciu organizat pentru uzul exclusiv al autorităților publice, în temeiul unor dispoziții legale speciale;
e) transportul și livrarea cu titlu gratuit ale înscrisurilor care însoțesc bunurile transportate și livrate împreună cu acestea.
Art.4. – (1) Secretul trimiterilor poștale este inviolabil.
(2) Reținerea, predarea sau deschiderea trimiterilor poștale este permisă numai în condițiile și cu procedura prevăzute de lege.
CAPITOLUL II: Serviciul universal
Art.5. – (1) Dreptul de acces la serviciul universal reprezintă dreptul de a beneficia de furnizarea permanentă a serviciilor poștale incluse în sfera serviciului universal, la anumite standarde de calitate, în orice punct de pe teritoriul României, la tarife accesibile tuturor utilizatorilor.
(2) Orice persoană are dreptul de acces la serviciul universal.
(3) Autoritatea de reglementare stabilește condițiile de amplasare a punctelor de acces și a punctelor de contact, astfel încât densitatea acestora să țină seama de nevoile utilizatorilor, precum și de standardele de calitate a serviciilor poștale din sfera serviciului universal.
(4) Serviciile incluse în sfera serviciului universal sunt:
a) colectarea, sortarea, transportul și livrarea trimiterilor poștale interne și internaționale, în greutate de până la 2 kg;
b) colectarea, sortarea, transportul și livrarea coletelor poștale interne și internaționale, în greutate de până la 10 kg;
c) distribuirea coletelor poștale în greutate de până la 20 kg, expediate din afara teritoriului României către o adresă aflată pe teritoriul acesteia;
d) serviciul de trimitere recomandată având ca obiect trimiteri poștale din categoriile prevăzute la lit.a)-c);
e) serviciul de trimitere cu valoare declarată având ca obiect trimiteri poștale din categoriile prevăzute la lit.a)-c);
f) orice alte servicii poștale stabilite prin hotărâre a Guvernului, dacă răspund unor\ necesități de ordin social sau economic ale utilizatorilor, care nu pot fi asigurate în mod satisfăcător în condițiile unei piețe concurențiale.
(5) Autoritatea de reglementare poate mări limita de greutate prevăzută la alin.(4) lit.b) până la cel mult 20 kg și poate stabili condiții speciale pentru livrarea la domiciliu a coletelor poștale respective.
(6) Dimensiunile minime și maxime ale trimiterilor poștale care fac obiectul serviciilor poștale incluse în sfera serviciului universal se stabilesc de autoritatea de reglementare, în conformitate cu prevederile actelor adoptate de Uniunea Poștală Universală.
(7) Nu sunt incluse în sfera serviciului universal:
a) serviciul de schimb de documente;
b) serviciile poștale stabilite de autoritatea de reglementare, care prezintă caracteristici
suplimentare față de cele prevăzute de prezenta ordonanță pentru serviciile incluse în sfera serviciului universal.
Art.6. – (1) Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației stabilește politica și
trategia privind implementarea serviciului universal, cu respectarea principiilor transparenței, obiectivității, proporționalității și nediscriminării. În stabilirea acestei politici și strategii Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației va acționa în vederea limitării posibilelor efecte negative asupra concurenței, determinate de furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal, precum și a asigurării protecției interesului public.
(2) Pe baza politicii și strategiei stabilite potrivit alin.(1), autoritatea de reglementare stabilește și comunică public condițiile și procedura pe care le aplică pentru a desemna unul sau mai mulți furnizori de servicii poștale ca furnizori de serviciu universal, precum și condițiile speciale pe care trebuie să le respecte aceștia și drepturile de care beneficiază în furnizare serviciului universal.
(3) Autoritatea de reglementare poate desemna ca furnizor de serviciu universal numai un furnizor care asigură condițiile prevăzute în prezenta ordonanță pentru prestarea serviciilor poștale din sfera serviciului universal.
(4) Autoritatea de reglementare va informa Comisia Europeană cu privire la măsurile luate privind asigurarea dreptului de acces la serviciul universal și, în special, cu privire la furnizorii de serviciu universal desemnați.
Art.7. – (1) Furnizorul de serviciu universal trebuie să asigure, în fiecare localitate în care prestează serviciile din sfera serviciului universal pe care are obligația să le furnizeze, cel puțin o colectare de la fiecare punct de acces și cel puțin o livrare la locuința fiecărei persoane fizice și la sediul fiecărei persoane juridice, în fiecare zi lucrătoare, dar nu mai puțin de 5 zile pe săptămână cu excepția cazurilor sau condițiilor geografice considerate excepționale de autoritatea de reglementare.
(2) Prin excepție de la prevederile alin.(1) autoritatea de reglementare poate stabili ca livrarea să se facă la anumite instalații corespunzătoare, în condiții determinate.
(3) Autoritatea de reglementare va informa Comisia Europeană și celelalte autorități naționale de reglementare din statele membre ale Uniunii Europene cu privire la situațiile de excepție determinate potrivit alin.(1) și (2).
Art.8. – Furnizorul de serviciu universal trebuie să respecte în mod cumulativ următoarele condiții generale în îndeplinirea obligațiilor de asigurare a serviciilor din sfera serviciului universal care îi incumbă:
a) să garanteze respectarea cerințelor esențiale;
b) să ofere servicii identice utilizatorilor care se află în condiții comparabile;
c) să ofere servicii disponibile pentru toți utilizatorii, fără nici un fel de discriminare;
d) să ofere servicii în mod neîntrerupt, cu excepția cazurilor de forță majoră;
e) să asigure o evoluție continuă a serviciilor în funcție de cerințele tehnice, economice și sociale, precum și adaptarea serviciilor la cerințele utilizatorilor.
Art.9. – (1) Furnizorul de serviciu universal are obligația să pună la dispoziție utilizatorilor, în mod regulat, informații detaliate și actualizate cu privire la caracteristicile serviciilor din sfera serviciului universal pe care le furnizează, în special informații referitoare la condițiile generale de acces la aceste servicii, precum și la tarifele și nivelul standardelor de calitate ale acestor servicii.
(2) Informațiile menționate la alin.(1) se publică pe cheltuiala furnizorului de serviciu universal și în condițiile stabilite de autoritatea de reglementare.
(3) Autoritatea de reglementare va informa Comisia Europeană cu privire la modalitățile de punere la dispoziția utilizatorilor a informațiilor prevăzute la alin.(1).
Art.10. – (1) Furnizorul de serviciu universal are obligația de a asigura accesul utilizatorilor la rețeaua poștală publică pe care o operează, în condiții de transparență, obiectivitate și nediscriminare.
(2) Autoritatea de reglementare poate impune furnizorului de serviciu universal cu poziție dominantă pe piața relevantă obligații privind condițiile în care acesta trebuie să permită accesul altor furnizori de servicii poștale la rețeaua poștală publică pe care o operează, dacă o asemenea măsură se impune pentru asigurarea unui mediu concurențial și pentru respectarea principiilor transparenței, obiectivității și nediscriminării.
CAPITOLUL III: Drepturi acordate furnizorului de serviciu universal
Art.11. – În vederea asigurării serviciului universal, furnizorul de serviciu universal beneficiază de următoarele drepturi:
a) abrogat
b) abrogat
c) dreptul de acces cu prioritate la punctele de frontieră și la organele vamale;
d) dreptul de a instala, întreține, înlocui și muta, cu titlu gratuit, cutii poștale pe imobilele aflate în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale;
e) dreptul de a beneficia de sumele sau de avantajele de orice altă natură care i se cuvin în temeiul oricărui mecanism de compensare a costurilor implicate de prestarea serviciilor poștale din sfera serviciului universal, în condițiile stabilite de lege și de autoritatea de reglementare;
f) dreptul de a acționa în relațiile internaționale în calitate de furnizori de serviciu universal și de a încheia acorduri operaționale în această calitate;
g) dreptul de a utiliza formularele internaționale specifice, prevăzute în acordurile internaționale la care România este parte.
Art.111. – abrogat
CAPITOLUL IV: Finanțarea serviciului universal
Art.12. – Dreptul de a presta unul sau mai multe servicii poștale incluse în sfera serviciului universal, având ca obiect trimiteri de corespondență interne sau internaționale, indiferent dacă livrarea acestora este accelerată ori nu, a căror greutate este mai mică de 50 g și al căror tarif este mai mic decât de 2,5 ori tariful public corespunzător unei trimiteri de corespondență din prima treaptă de greutate a celei mai rapide categorii standard, poate fi rezervat de către autoritatea de reglementare furnizorului de serviciu universal, în măsura necesară îndeplinirii obligațiilor de asigurare a serviciilor din sfera serviciului universal care îi revin. Serviciile care fac obiectul unui asemenea drept rezervat de autoritatea de reglementare sunt denumite în continuare servicii rezervate.
Art.13. – Dreptul de a presta servicii poștale având ca obiect publicitatea prin poștă nu poate fi rezervat, indiferent de greutatea trimiterilor poștale care fac obiectul serviciilor sau de tariful aplicabil.
Art.14. – (1) Începând cu data expirării drepturilor rezervate conform art.12, în măsura în care costul net asociat îndeplinirii obligațiilor de asigurare a serviciilor din sfera serviciului universal care revin unui furnizor de serviciu universal reprezintă o sarcină injustă pentru acesta, autoritatea de reglementare va decide suportarea partajată a acestui cost de către furnizorii de servicii poștale ori de către utilizatori.
(2) Autoritatea de reglementare va determina, cu respectarea principiilor transparenței, minimei atingeri aduse concurenței, nediscriminării și proporționalității, un mecanism de compensare care va fi bazat pe contribuții ale furnizorilor de servicii poștale ori ale utilizatorilor și care va fi administrat de autoritatea de reglementare, în condițiile stabilite de aceasta. În acest scop, autoritatea de reglementare va stabili:
a) furnizorii de servicii poștale sau utilizatorii care au obligația să contribuie la compensare;
b) cuantumul contribuțiilor datorate, stabilite ca un procent din cifra de afaceri a furnizorilor de servicii poștale sau ca o sumă fixă suplimentară percepută utilizatorilor la furnizarea serviciilor poștale, fără a se limita doar la aceste modalități de stabilire a contribuțiilor;
c) modalitatea și termenul de plată a contribuțiilor;
d) orice alte elemente necesare în vederea funcționării mecanismului de compensare.
(3) În măsura în care sumele care ar putea fi colectate din contribuțiile prevăzute la
alin.(2), în condițiile stabilirii unui cuantum al contribuțiilor rezonabil și care să nu aducă atingere viabilității economice a furnizorilor, sunt insuficiente, diferența dintre costul net prevăzut la alin.(1) și aceste sume va fi suportată de la bugetul de stat.
(4) În acest scop, autoritatea de reglementare va comunica Ministerului Economiei și Finanțelor, până la data de 15 iulie a fiecărui an, o previziune a diferenței determinate conform prevederilor alin.(3), iar Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația introducerii acesteia în proiectul legii bugetului de stat pentru anul următor.
(5) Autoritatea de reglementare stabilește și comunică Ministerului Economiei și Finanțelor condițiile în care se virează furnizorilor de serviciu universal diferența determinată conform prevederilor alin.(3), iar Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a vira furnizorilor de serviciu universal aceste sume, în termen de 30 de zile de la data comunicării condițiilor stabilite de autoritatea de reglementare.
CAPITOLUL V: Regimul de autorizare a furnizorilor de servicii poștale
Art.141. – abrogat
Art.15. – (1) Furnizarea serviciilor poștale se realizează în condițiile regimului de autorizare generală prevăzut de prezentul capitol.
(2) Regimul de autorizare generală este regimul juridic adoptat de autoritatea dereglementare, care stabilește drepturile și obligațiile furnizorilor de servicii poștale, permițând furnizarea de servicii poștale fără obținerea unei decizii explicite din partea autorității de reglementare, prin notificarea intenției de a presta activități de furnizare a serviciilor poștale.
(3) Regimul de autorizare generală stabilește obligații privind furnizarea serviciilor poștale, în scopul și în măsura necesare pentru garantarea respectării cerințelor esențiale.
(4) Regimul de autorizare generală poate stabili obligații specifice privind furnizarea serviciilor incluse în sfera serviciului universal, în scopul și în măsura necesare pentru asigurarea dreptului de acces la serviciul universal.
(5) Obligațiile prevăzute la alin.(4) pot privi, printre altele:
a) furnizarea unor servicii din sfera serviciului universal;
b) calitatea, disponibilitatea și modul de prestare a serviciilor furnizate;
c) respectarea drepturilor rezervate furnizorilor de serviciu universal, în conformitate cu prevederile cap.IV;
d) eventualele contribuții datorate de titular în temeiul unui mecanism de compensare a costurilor implicate de furnizarea serviciilor poștale din sfera serviciului universal.
Art.16. – (1) În scopul realizării unei evidențe oficiale a furnizorilor, orice persoană care intenționează să furnizeze servicii poștale transmite autorității de reglementare o notificare.
Notificarea se va realiza în mod obligatoriu prin completarea formularului-tip stabilit și actualizat de autoritatea de reglementare.
(2) Autoritatea de reglementare stabilește condițiile și procedura de obținere, modificare, suspendare și retragere a dreptului de a furniza servicii poștale în condițiile regimului de autorizare generală, cu respectarea principiilor transparenței, nediscriminării, proporționalității și obiectivității.
(3) Persoana care a transmis notificarea cu respectarea dispozițiilor legale este autorizată să furnizeze serviciile poștale pe care le-a indicat în notificare, aplicându-i-se în mod corespunzător regimul de autorizare generală.
(4) La cerere sau din oficiu, autoritatea de reglementare va elibera în cel mult 7 zile
persoanei care a transmis notificarea cu respectarea dispozițiilor legale un certificat-tip prin care se atestă dreptul de a furniza servicii poștale.
Art.17. – abrogat
Art.18. – Persoanele cărora li s-a aplicat sancțiunea retragerii dreptului de a furniza servicii poștale pe baza regimului de autorizare generală nu pot beneficia de dreptul de a furniza servicii poștale pe o perioadă de 3 ani de la aplicarea sancțiunii.
Art.19. – abrogat
Art.20. – abrogat
CAPITOLUL VI: Tarife și contabilitate
Art.21. – abrogat
Art.22. – (1) Tarifele practicate de furnizorul de serviciu universal pentru serviciile din
sfera serviciului universal pe care are obligația să le presteze trebuie să fie accesibile, transparente, nediscriminatorii și fundamentate în funcție de costuri.
(2) Furnizorul de serviciu universal are obligația de a supune spre aprobare autorității de reglementare tarifele percepute pentru serviciile din sfera serviciului universal pe care areobligația să le presteze și de a le aduce la cunoștință publicului, cu cel puțin 30 de zile înainte de data la care acestea intră în vigoare, în condițiile stabilite de autoritatea de reglementare.
(3) abrogat
(4) Furnizorul de serviciu universal poate aplica tarife speciale în cazul unui volum mare de trimiteri poștale. În această situație, acesta are obligația de a aplica principiile transparenței și nediscriminării atât cu privire la tarifele propriu-zise, cât și cu privire la condițiile asociate acestora.
(5) Stabilirea și practicarea tarifelor speciale prevăzute la alin.(4) trebuie să respecte următoarele condiții cumulative:
a) stabilirea tarifelor speciale va ține seama de costurile ce sunt evitate, datorită volumului mare de trimiteri poștale, față de situația în care serviciul, incluzând întreaga gamă de prestații aferente colectării, sortării, transportului și livrării, s-ar referi la o singură trimitere poștală;
b) tarifele speciale și condițiile asociate acestora se aplică în același mod atât în raport cu furnizori de servicii poștale diferiți, cât și în raport cu serviciile echivalente prestate de furnizorii de serviciu universal;
c) tarifele speciale sunt practicate în mod nediscriminatoriu față de toți utilizatorii care folosesc serviciile poștale în condiții similare;
d) tarifele speciale sunt făcute publice în condițiile stabilite de autoritatea de reglementare și pe cheltuiala furnizorului de serviciu universal.
(6) Autoritatea de reglementare poate stabili în sarcina furnizorului de serviciu universal obligația menținerii pe întregul teritoriu național a unui nivel uniform al tarifelor percepute pentru serviciile din sfera serviciului universal pe care este obligat să le presteze, fără a aduce atingere posibilității furnizorului de serviciu universal de a încheia acorduri tarifare individuale cu utilizatorii.
Art.23. – (1) Furnizorul de serviciu universal trebuie să respecte următoarele principii la încheierea acordurilor privind cheltuielile terminale pentru trimiterile poștale intracomunitare expediate de pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene către o adresă aflată pe teritoriul României:
a) cheltuielile terminale să fie fixate în funcție de costurile prelucrării și livrării trimiterilor poștale internaționale;
b) nivelul tarifelor să fie corespunzător calității serviciului;
c) cheltuielile terminale să fie transparente și nediscriminatorii.
(2) În cazul în care nu există asemenea acorduri, furnizorul de serviciu universal aplică
prevederile acordurilor internaționale în domeniu la care România este parte.
Art.24. – (1) Furnizorul de serviciu universal are obligația de a ține evidența contabilă
separată, în cadrul contabilității interne de gestiune, prin aplicarea, în mod unitar, a principiilor privind elaborarea sistemului de evidență contabilă separată și a cerințelor privind întocmirea și transmiterea situațiilor financiare separate stabilite de către autoritatea de reglementare.
(2) În cadrul evidenței contabile separate sunt evidențiate distinct cel puțin fiecare dintre serviciile rezervate, pe de o parte, și serviciile nerezervate, pe de altă parte, iar în cadrul serviciilor nerezervate se urmăresc distinct serviciile incluse în sfera serviciului universal și cele neincluse în sfera serviciului universal.
(3) Respectarea de către furnizorul de serviciu universal a principiilor și cerințelor prevăzute la alin.(1) se verifică de un auditor independent, în condițiile stabilite de autoritatea de reglementare. Furnizorul de serviciu universal are obligația de a publica anual o declarație privind respectarea acestor principii și cerințe, în condițiile stabilite de autoritatea de reglementare.
(4) Autoritatea de reglementare va transmite Comisiei Europene, la cerere, informații detaliate cu privire la sistemul de evidență contabilă separată elaborat de furnizorul de serviciu universal în procesul de implementare a obligației prevăzute la alin.(1).
(5) Furnizorul de serviciu universal va transmite autorității de reglementare și Comisiei Europene, la cerere, informații contabile detaliate rezultate din sistemul de evidență contabilă separată prevăzut la alin.(4), cu respectarea confidențialității acestora.
(6) În cazul în care autoritatea de reglementare decide că nu se justifică rezervarea unor servicii poștale furnizorului de serviciu universal, potrivit art.12, și nici stabilirea unui mecanism de compensare a costurilor ocazionate de furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal, potrivit art.14, iar furnizorul de serviciu universal nu beneficiază de măsuri de natura ajutorului de stat sau cu efecte similare, autoritatea de reglementare poate decide să nu impună obligația de a ține evidența contabilă separată. Autoritatea de reglementare va informa Comisia Europeană cu privire la această măsură.
Art.241. – abrogat.
Art.25. – (1) Subvenționarea de către furnizorul de serviciu universal a serviciilor din sfera serviciului universal pe care este obligat să le presteze și care nu i-au fost rezervate, pe baza veniturilor obținute din furnizarea serviciilor rezervate, este permisă numai în cazul și în măsura în care această subvenționare este strict necesară pentru îndeplinirea anumitor obligații de furnizare a serviciilor nerezervate din sfera serviciului universal.
(2) Condițiile în care operează subvenționarea încrucișată prevăzută la alin.(1) se stabilesc de către autoritatea de reglementare și se comunică Comisiei Europene.
Art.26. – (1) Nu sunt supuse tarifării categoriile de trimiteri poștale internaționale a căror gratuitate este prevăzută în acorduri internaționale la care România este parte.
(2) Prin hotărâre a Guvernului se pot stabili și alte gratuități, precum și modalitățile de
compensare financiară a furnizorului de servicii poștale desemnat să le asigure.
CAPITOLUL VII: Protecția utilizatorilor
Art.27. – (1) Furnizorul de serviciu universal are obligația de a respecta, în relațiile cu utilizatorii, regulile stabilite potrivit prezentului articol.
(2) Furnizorul de serviciu universal stabilește și supune spre aprobare autorității de reglementare, într-un termen stabilit de aceasta, regulile aplicabile serviciilor poștale din sfera
serviciului universal pe care are obligația să le presteze. În cazul în care apreciază că regulile propuse sunt nesatisfăcătoare din punct de vedere tehnic sau al protecției utilizatorilor ori contravin prevederilor legale, acordurilor internaționale la care România este parte sau regulilor minime obligatorii stabilite potrivit alin.(3), autoritatea de reglementare poate solicita modificarea corespunzătoare a acestor reguli, iar furnizorul de serviciu universal este obligat să opereze modificările cerute.
(3) Autoritatea de reglementare poate stabili reguli minime obligatorii aplicabile serviciilor poștale din sfera serviciului universal, cu respectarea prevederilor cuprinse în prezenta ordonanță, mîn celelalte acte normative și în acordurile internaționale la care România este parte.
Art.28. – Publicitatea prin poștă trebuie să conțină un marcaj distinctiv care să asigure
identificarea acesteia ca atare, pe ambalajul trimiterii sau pe trimiterea în sine, în condiții stabilite de autoritatea de reglementare.
Art.29. – (1) Trimiterile poștale distribuite de un furnizor de servicii poștale trebuie să fie marcate corespunzător cu denumirea sau marca comercială a furnizorului respectiv.
(2) Furnizorul de servicii poștale are obligația să marcheze toate instalațiile fizice care fac parte din rețeaua poștală pe care o operează, inclusiv cutiile poștale, cu un semn distinctiv care să asigure identificarea furnizorului în cauză.
(3) Autoritatea de reglementare poate stabili condițiile în care furnizorii de servicii poștale m,trebuie să își îndeplinească obligațiile prevăzute la alin.(1) și (2).
Art.30. – (1) Furnizorul de serviciu universal are obligația de a respecta standardele de
calitate pentru serviciile din sfera serviciului universal pe care are obligația să le presteze.
(2) Furnizorul de serviciu universal are obligația de a asigura livrarea la destinatari a 85% din trimiterile poștale intracomunitare de corespondență din cea mai rapidă categorie standard în 3 zile lucrătoare de la data depunerii acestora la punctele de acces și a 97% din trimiterile poștale intracomunitare de corespondență din cea mai rapidă categorie standard în 5 zile lucrătoare de la data depunerii acestora la punctele de acces.
(3) În cazuri excepționale, determinate de infrastructura rețelei poștale publice sau de
situații geografice speciale, autoritatea de reglementare poate stabili excepții de la standardele de mcalitate prevăzute la alin.(2), cu informarea în acest sens a Comisiei Europene.
(4) Standardele de calitate pentru serviciile poștale ce au ca obiect trimiteri poștale interne ,se stabilesc de autoritatea de reglementare. Standardele de calitate privind normele de distribuire a trimiterilor poștale interne se stabilesc astfel încât să se asigure respectarea standardelor de calitate pentru serviciile poștale ce au ca obiect trimiteri poștale intracomunitare, prevăzute la alin.(2), și se comunică de către autoritatea de reglementare Comisiei Europene.
(5) Respectarea standardelor de calitate de către furnizorul de serviciu universal va face anual obiectul evaluării de către un organism independent, în condițiile stabilite de autoritatea de reglementare. Raportul de evaluare se publică anual pe cheltuiala furnizorului de serviciu universal.
(6) Autoritatea de reglementare va lua toate măsurile necesare pentru asigurarea realizării evaluării respectării standardelor de calitate pentru serviciile poștale ce au ca obiect trimiteri poștale interne, verificarea acestora și publicarea raportului de evaluare.
(7) Evaluarea respectării standardelor de calitate pentru serviciile poștale ce au ca obiect trimiteri poștale intracomunitare și publicarea raportului de evaluare se realizează în condițiile stabilite de Comisia Europeană.
(8) Autoritatea de reglementare poate dispune, din oficiu ori la primirea unei plângeri sau sesizări, obligarea furnizorului de serviciu universal de a lua măsurile necesare în vederea asigurării respectării standardelor de calitate prevăzute la alin.(1).
(9) Standardele de calitate pentru serviciile poștale având ca obiect trimiteri poștale interne și trimiteri poștale intracomunitare se publică pe paginile de internet ale furnizorului de serviciu universal și autorității de reglementare.
Art.31. – (1) Furnizorii de servicii poștale au obligația să pună la dispoziția utilizatorilor condițiile generale privind furnizarea serviciilor poștale, care vor conține cel puțin următoarele:
a) condițiile de acceptare a trimiterilor poștale;
b) condițiile de calitate pe care urmează să le îndeplinească serviciile poștale prestate;
c) răspunderea furnizorului de servicii poștale;
d) un mecanism simplu, transparent și accesibil de soluționare a reclamațiilor primite de la mutilizatori, în special în ceea ce privește pierderea, furtul, distrugerea parțială ori totală sau mdeteriorarea trimiterilor poștale, precum și nerespectarea condițiilor de calitate a serviciilor.
(2) La momentul acceptării unei trimiteri poștale în rețeaua poștală, între furnizorul de
servicii poștale și expeditor se consideră încheiat un contract individual, în condițiile generale
prevăzute la alin.(1). Orice alte clauze pot fi stabilite prin acordul părților, cu respectarea prevederilor legale imperative.
(3) Mecanismul de soluționare a reclamațiilor prevăzut la alin.(1) lit.d) trebuie să prevadă:
a) proceduri pentru determinarea furnizorului de servicii poștale căruia îi revine
răspunderea, în cazul în care sunt implicați 2 sau mai mulți asemenea furnizori;
b) proceduri care să permită soluționarea echitabilă și promptă a reclamațiilor, precum și ,un sistem adecvat de rambursare sau compensare.
(4) Informațiile privind statistica reclamațiilor adresate furnizorului de serviciu universal, precum și modul în care acestea au fost soluționate se publică odată cu raportul de evaluare prevăzut la art.30 alin.(5).
(5) În cazul în care reclamația adresată furnizorului de servicii poștale nu a fost soluționată în mod satisfăcător, utilizatorul în cauză poate introduce o cerere de chemare în judecată la instanța competentă.
Art.32. – (1) Răspunderea față de utilizatori pentru serviciile poștale se stabilește potrivit contractelor încheiate cu utilizatorii, în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță și de celelalte dispoziții legale în vigoare.
(2) Răspunderea față de utilizatori pentru serviciile poștale incluse în sfera serviciului
universal, prestate de furnizorul de serviciu universal, se stabilește, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanțe și a celorlalte dispoziții legale în vigoare, prin clauzele contractului-cadru care se avizează de autoritatea de reglementare și se publică pe cheltuiala furnizorului de serviciu universal, în condițiile stabilite de autoritatea de reglementare.
CAPITOLUL IX: Emiterea și comercializarea timbrelor și efectelor poștale
Art.33. – abrogat
Art.34. – Planurile emisiunilor filatelice, condițiile de emitere, tipărire, punere în circulație, ,retragere din circulație și de comercializare a timbrelor și efectelor poștale se stabilesc de ,autoritatea de reglementare.
Art.35. – abrogat
Art.36. – Componența și modul de administrare ale Conservatorului de timbre se stabilesc de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației.
CAPITOLUL X: Condițiile de acceptare a trimiterilor poștale
Art.37. – Furnizorul de servicii poștale are obligația de a presta serviciile pentru care este autorizat, în condițiile prezentei ordonanțe, atât timp cât sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:
a) sunt întrunite atât condițiile de acceptare a trimiterilor poștale prevăzute de prezentul capitol și de regulile stabilite potrivit art.27, cât și, pentru trimiterile poștale internaționale, condițiile prevăzute în acordurile internaționale la care România este parte și condițiile de acceptare stabilite de țările de destinație;
b) colectarea, sortarea, transportul și livrarea trimiterilor poștale sunt posibile cu personalul mși mijloacele obișnuite de care dispune furnizorul respectiv;
c) colectarea, sortarea, transportul și livrarea trimiterilor poștale nu sunt împiedicate de
împrejurări de forță majoră, caz fortuit ori ca urmare a faptei expeditorului sau a unei terțe persoane pentru care furnizorul de servicii poștale nu este chemat, potrivit legii, să răspundă.
Art.38. – (1) Sunt excluse de la colectare, sortare, transport și livrare:
a) trimiterile poștale constând în bunuri al căror transport este interzis prin dispoziții legale, fie chiar și numai pe o porțiune din parcurs;
b) trimiterile poștale al căror ambalaj prezintă inscripții care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri, precum și trimiterile poștale constând în bunuri care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri, dacă se depun neambalate;
c) trimiterile poștale care prezintă etichete sau inscripții vechi neîndepărtate.
(2) Următoarele categorii de trimiteri poștale sunt admise la colectare, sortare, transport și livrare numai dacă, pe lângă condițiile generale, sunt îndeplinite și condițiile speciale prevăzute pentru transportul acestor mărfuri, astfel:
a) trimiterile poștale constând în bunuri pentru care sunt stabilite condiții speciale de
transport, prin dispoziții legale administrative, economice, sanitare, veterinare, fitosanitare și altele similare, în condițiile prevăzute prin aceste dispoziții;
b) trimiterile poștale constând în bunuri al căror transport, încărcare, descărcare sau transbordare prezintă greutăți privind manipularea față de mijloacele sau instalațiile furnizorului de servicii poștale, în condițiile tehnice și de exploatare convenite de furnizor cu expeditorul, pentru fiecare caz.
Art.39. – (1) Atunci când natura bunului care face obiectul unei trimiteri poștale cere ca el să fie ambalat, furnizorul de servicii poștale trebuie să protejeze acest bun conform standardelor și normelor tehnice în vigoare. Pe toată durata operațiunilor de colectare, sortare, transport și ,livrare furnizorul de servicii poștale răspunde pentru pierderea totală sau parțială a bunului expediat, precum și pentru pagubele pricinuite persoanelor, mediului, instalațiilor utilizate sau celorlalte bunuri.
(2) Furnizorul de servicii poștale este obligat să accepte bunul ambalat de către expeditor atunci când ambalajul folosit corespunde standardelor și normelor tehnice în vigoare. În această situație responsabilitatea pierderii totale sau parțiale, deteriorării, pagubelor pricinuite persoanelor, mediului, instalațiilor utilizate ori celorlalte bunuri, provocate de vicii ascunse prin ambalare, revine expeditorului.
(3) Dacă pentru anumite trimiteri poștale sunt necesare măsuri speciale de manipulare și ,depozitare, în funcție de natura lor, furnizorul de servicii poștale trebuie să aplice etichete sugestive care să indice modul de manipulare și depozitare. Furnizorul de servicii poștale poate pune la dispoziție expeditorului etichete tipizate. Furnizorul de servicii poștale este obligat să recunoască și să folosească inscripționările și etichetele aplicate de expeditor, atunci când acestea corespund standardelor și normelor tehnice în vigoare.
CAPITOLUL XI: Răspunderea pentru furnizarea serviciilor poștale
Art.40. – (1) Furnizorul de servicii poștale este răspunzător față de utilizatori pentru
prestarea serviciului în condițiile prevăzute de lege și de contractul încheiat cu expeditorul.
(2) În cazul pierderii totale sau parțiale ori al deteriorării trimiterii poștale, furnizorul de servicii poștale răspunde pentru paguba pricinuită, dacă aceste împrejurări au survenit între momentul depunerii trimiterii la punctul de acces și momentul livrării la destinatar.
(3) Înainte de a se adresa instanței, în condițiile art.31 alin.(5), utilizatorul care se consideră prejudiciat prin prestarea necorespunzătoare a serviciului de către furnizorul de servicii poștale va adresa o reclamație prealabilă acestuia. Reclamația prealabilă poate fi adresată de către expeditor sau de către destinatar.
(4) Termenul de introducere a reclamației prealabile adresate furnizorului de serviciu universal în legătură cu un serviciu din sfera serviciului universal pe care are obligația să îl presteze este de 6 luni și se calculează de la data depunerii trimiterii poștale la punctul de acces.
(5) Furnizorul de serviciu universal are obligația de a soluționa reclamația prealabilă în termen de 3 luni de la data introducerii acesteia.
(6) Furnizorul de serviciu universal are obligația de a păstra trimiterile poștale care fac obiectul serviciilor din sfera serviciului universal pe care are obligația să le presteze timp de cel puțin 18 luni de la data depunerii trimiterii poștale la punctul de acces.
(7) Termenele prevăzute la alin.(4)-(6) se aplică și în cazul trimiterilor poștale internaționale, dacă prin acordurile internaționale la care România este parte nu se prevede altfel.
(8) În toate celelalte cazuri, termenul de introducere a reclamației prealabile, termenul de soluționare a acesteia și termenul de păstrare a trimiterilor poștale se stabilesc prin contractul încheiat de furnizorul de servicii poștale cu utilizatorii.
Art.41. – (1) Termenul pentru introducerea cererii de chemare în judecată este de 6 luni pentru trimiterile poștale interne și de un an pentru cele internaționale.
(2) Termenul prevăzut la alin.(1) este termen de prescripție și curge de la data primirii răspunsului la reclamația prealabilă sau, în cazul în care nu s-a răspuns la reclamația prealabilă, de la expirarea termenului de soluționare a acesteia.
(3) Cererea de chemare în judecată va fi însoțită de dovada îndeplinirii procedurii reclamației prealabile.
Art.42. – (1) Expeditorul are dreptul la o despăgubire corespunzătoare valorii reale a
prejudiciului cauzat prin pierderea, furtul, distrugerea totală sau parțială sau prin deteriorarea trimiterii, valoare care nu va depăși limitele prevăzute la art.43. Pagubele indirecte și beneficiile nerealizate nu se despăgubesc.
(2) Expeditorul poate renunța la dreptul său de despăgubire în favoarea destinatarului.
Art.43. – (1) Furnizorii de servicii poștale răspund pentru trimiterile poștale interne, după cum urmează:
a) în caz de pierdere, furt sau distrugere totală:
1. cu întreaga valoare declarată, pentru o trimitere poștală care face obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;
2. cu întreaga valoare declarată, pentru o trimitere poștală care face obiectul unui serviciu de trimitere contra ramburs, până în momentul livrării la destinatar;
3. cu întreaga valoare a rambursului, pentru o trimitere poștală care face obiectul unui
serviciu de trimitere contra ramburs, după livrarea acesteia destinatarului, când furnizorul de servicii poștale a omis încasarea rambursului de la destinatar;
4. abrogat
5. cu suma reprezentând de 10 ori tariful serviciului, pentru trimiterile poștale care nu fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;
b) în caz de pierdere parțială, distrugere parțială sau deteriorare:
1. cu valoarea declarată pentru partea lipsă, distrusă sau deteriorată, înscrisă în nota de
inventar, pentru trimiterile poștale depuse deschise, care fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;
2. cu cota-parte corespunzătoare greutății lipsă din valoarea declarată, pentru trimiterile poștale depuse închise, care fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;
3. cu cota-parte din suma prevăzută la lit.a) pct.5, stabilită în raport cu greutatea lipsă sau cu greutatea conținutului deteriorat, pentru coletele care nu fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;
4. cu suma prevăzută la lit.a) pct.5, în caz de pierdere parțială, distrugere parțială sau
deteriorare a trimiterilor poștale, altele decât coletele.
(2) La sumele prevăzute la alin.(1) lit.a) și b) se adaugă dobânda legală care curge din
momentul introducerii reclamației prealabile.
(3) abrogat
(4) Pierderea completă a conținutului este echivalentă cu pierderea trimiterii poștale.
(5) Când expeditorul a declarat o valoare mai mică decât cea reală, despăgubirea este la nivelul valorii declarate.
(6) În afara despăgubirilor prevăzute la alin.(1) lit.a) se restituie și tarifele încasate la
depunerea trimiterii poștale la punctul de acces.
(7) În cazul neefectuării prestațiilor care constituie caracteristici suplimentare ale serviciilor poștale, nominalizate de expeditor prin indicații speciale, se restituie numai tarifele încasate suplimentar față de tariful aplicabil pentru serviciul poștal standard.
Art.44. – Furnizorul de servicii poștale este exonerat de răspundere în următoarele situații:
a) paguba s-a produs ca urmare a faptei expeditorului;
b) trimiterea a fost primită fără obiecții de către destinatar, cu excepția reclamațiilor
referitoare la pierderea, furtul sau distrugerea conținutului trimiterii poștale;
c) paguba s-a produs ca urmare a unui caz de forță majoră sau a cazului fortuit; în acest caz expeditorul are dreptul la restituirea tarifelor achitate, cu excepția tarifului de asigurare.
Art.45. – Trimiterile poștale care nu au putut fi livrate destinatarilor și nici expeditorilor devin proprietatea furnizorului de servicii poștale după expirarea termenului de păstrare prevăzut la art.40 alin.(6) sau (7), după caz.
Art.46. – abrogat
Art.47. – Furnizorul de servicii poștale răspunde pentru trimiterile poștale internaționale în mconformitate cu prevederile acordurilor internaționale la care România este parte. În situația în care nu există acorduri internaționale se aplică prevederile prezentului capitol.
Art.48. – Părțile pot stabili prin contract clauzele de agravare a răspunderii furnizorului de servicii poștale prevăzute de prezentul capitol.
CAPITOLUL XII: Autoritatea de reglementare
Art.49. – (1) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de prezenta ordonanță autoritatea de
reglementare urmărește, în principal, atingerea următoarelor obiective:
a) asigurarea dreptului de acces la serviciul universal;
b) promovarea intereselor utilizatorilor, în special ale celor cu handicap, boli cronice, de mvârstă înaintată, cu venituri mici sau care locuiesc în zone izolate, în zone din perimetrul rural sau în zone cu densitate demografică redusă;
c) promovarea eficienței economice a furnizorilor de servicii poștale;
d) asigurarea sustenabilității economice a activităților efectuate de furnizorii de servicii poștale.
(2) Pentru scopurile aplicării prezentei ordonanțe atribuțiile autorității de reglementare sunt îndeplinite de Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații1.
(3) Autoritatea de reglementare este, de asemenea, împuternicită:
a) să adopte reglementările și să ia măsurile necesare în vederea organizării aplicării
prezentei ordonanțe;
b) să asigure supravegherea respectării prevederilor prezentei ordonanțe, a măsurilor luate în aplicarea acesteia, precum și a drepturilor și obligațiilor furnizorilor de servicii poștale, putând lua orice măsuri pe care le apreciază necesare în acest scop.
(4) Autoritatea de reglementare poate încheia contracte cu persoane juridice de drept
public sau de drept privat, având ca obiect efectuarea unor activități specifice, necesare îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de prezenta ordonanță.
Art.50. – Autoritatea de reglementare poate solicita furnizorilor de servicii poștale
informațiile necesare în vederea exercitării atribuțiilor prevăzute la art.49 alin.(3).
Art.51. – abrogat
Art.52. – În cazurile în care, în temeiul prezentei ordonanțe, autoritatea de reglementare este împuternicită să stabilească anumite obligații, condiții, standarde, reguli, proceduri sau termene, autoritatea de reglementare este, de asemenea, împuternicită să stabilească sancțiunile aplicabile pentru nerespectarea acestor obligații, condiții, standarde, reguli, proceduri sau termene.
Art.53. – Autoritatea de reglementare participă la negocierea sau semnarea acordurilor
internaționale cu autoritățile de reglementare în domeniul poștal ale altor țări.
CAPITOLUL XIII: Regim sancționator și dispoziții procedurale
Art.54. – (1) Controlul respectării prevederilor prezentei ordonanțe revine autorității de
reglementare, care acționează prin personalul de control împuternicit în acest scop.
(2) abrogat
Art.55. – În exercitarea atribuțiilor de control personalul împuternicit în acest scop al
autorității de reglementare poate solicita furnizorilor de servicii poștale informațiile care îi sunt necesare, menționând temeiul legal și scopul solicitării, și poate stabili termene până la care aceste informații să îi fie furnizate, sub sancțiunea prevăzută de prezenta ordonanță.
Art.56. – (1) Personalul de control al autorității de reglementare, împuternicit în acest
scop, poate să solicite declarațiile sau documentele necesare pentru efectuarea controlului, să
1 În conformitate cu prevederile art.10 lit.a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.134/2006 privind înființarea Autorității Naționale pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației, în cuprinsul actelor normative în vigoare, denumirile "Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații" și "ANRC" se înlocuiesc în mod corespunzător cu "Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației" și "ANRCTI" ridice copii de pe registre, acte financiar-contabile și comerciale sau alte evidențe; de asemenea, este autorizat să facă inspecții inopinate, al căror rezultat va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare, și să primească, la convocare sau la fața locului, informații și justificări.
(2) La solicitarea personalului de control al autorității de reglementare, împuternicit în acest scop, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne sunt obligați să acorde tot sprijinul pentru a permite exercitarea puterilor de investigare prevăzute la alin.(1).
Art.57. – (1) În cazul în care pentru efectuarea controlului sunt necesare documente, date sau informații aflate în posesia altor autorități publice, acestea sunt obligate să permită personalului de control al autorității de reglementare, împuternicit în acest scop, accesul la documentele, la datele și informațiile în cauză, cu respectarea prevederilor Legii nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
(2) Personalul de control al autorității de reglementare, împuternicit în acest scop, primind acces la documentele, datele și informațiile menționate la alin.(1), este obligat să respecte caracterul de secret de stat sau secret de serviciu atribuit legal respectivelor documente, date și informații, în conformitate cu prevederile Legii nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
Art.58. – Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de
condiții încât să constituie, potrivit legii penale, infracțiuni:
1. depunerea la un punct de acces a următoarelor categorii de trimiteri poștale:
a) trimiteri poștale constând în bunuri care, prin natura lor sau prin modul cum sunt
ambalate, pot pricinui pagube persoanelor, mediului, instalațiilor utilizate sau celorlalte bunuri;
b) trimiteri poștale al căror ambalaj prezintă inscripții care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri, precum și trimiterile poștale constând în bunuri care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri, dacă se depun neambalate;
c) trimiteri poștale constând în bunuri al căror transport este interzis prin dispoziții legale fie chiar și numai pe o porțiune din parcurs;
d) trimiteri poștale constând în bunuri pentru care sunt stabilite condiții speciale de
transport, prin dispoziții legale administrative, economice, sanitare, veterinare, fitosanitare și altele similare, cu încălcarea condițiilor obligatorii prevăzute prin aceste dispoziții;
2. introducerea în trimiterile poștale cu tarif inferior a unor trimiteri poștale pentru care ,sunt stabilite tarife superioare sau tarife care prin însumare depășesc tariful trimiterii în care au fost introduse;
3. francarea trimiterilor poștale cu timbre decupate din efecte poștale sau din alte
formulare cu marcă poștală imprimată ori cu mărci poștale întrebuințate sau prin oricare alt mijloc fraudulos;
4. împiedicarea instalării cutiilor poștale sau a instalațiilor fizice care constituie puncte de contact;
5. distrugerea sau deteriorarea cutiilor poștale sau a instalațiilor fizice care constituie
puncte de contact ori deschiderea lor neautorizată;
6. amplasarea în vecinătatea sau pe suprafața unui obiect a oricăror semne, inscripții,
mărci, embleme sau alte mijloace de identificare care pot genera riscul de confuzie cu cutiile
poștale sau cu instalațiile fizice care constituie puncte de contact;
7. introducerea în cutiile poștale sau în instalațiile fizice care constituie puncte de contact a unor bunuri care pot pricinui pagube persoanelor, mediului, instalațiilor utilizate sau celorlalte bunuri;
8. încălcarea drepturilor acordate furnizorului de serviciu universal în temeiul prevederilor cap.III;
9. încălcarea obligațiilor prevăzute la art.7;
10. încălcarea obligațiilor prevăzute la art.8, 9 sau 10;
11. prestarea sau oferirea către public a serviciilor care fac obiectul unui drept rezervat
furnizorului de serviciu universal;
12. colectarea trimiterilor de corespondență care fac obiectul unui serviciu rezervat, urmată de livrarea acestora către alte persoane decât furnizorul de serviciu universal căruia i-a fost rezervat dreptul de a presta serviciul în cauză;
13. utilizarea de semne, inscripții, mărci, embleme, ștampile sau orice alte mijloace de
identificare care pot genera riscul de confuzie cu cele utilizate de un furnizor de serviciu universal;
14. prestarea sau oferirea către public de servicii poștale de către persoane care nu sunt
autorizate să furnizeze servicii poștale în sensul prezentei ordonanțe;
15. prestarea sau oferirea către public a altor servicii poștale decât cele pentru care a fost obținut dreptul de a furniza servicii poștale în condițiile regimului de autorizare generală;
16. nerespectarea obligațiilor care incumbă furnizorilor de servicii poștale, stabilite prin regimul de autorizare generală, precum și prin reglementările adoptate în temeiul prezentei ordonanțe;
17. încălcarea obligațiilor prevăzute la art.22 alin.(1), (2), (4), (5) sau (6), art.23, 24 sau 25;
18. încălcarea prevederilor art.26;
19. încălcarea obligațiilor prevăzute la art.27;
20. încălcarea obligațiilor prevăzute la art.28, art.29 alin.(1) sau (2), art.30, 31, art.32
alin.(2), art.37 sau art.40 alin.(6);
201. nerespectarea planurilor emisiunilor filatelice sau a condițiilor de emitere, tipărire, punere în circulație, retragere din circulație ori comercializare a timbrelor și efectelor poștale;
202. nerespectarea normelor referitoare la componența și modul de administrare a
Conservatorului de timbre.
21. abrogat
22. abrogat
23. abrogat
Art.59. – (1) Contravențiile prevăzute la art.58 se sancționează astfel:
a) faptele prevăzute la pct.1-8, cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei;
b) faptele prevăzute la pct.9-202, cu amendă de la 5.000 lei la 60.000 lei, pentru furnizorii de servicii poștale cu o cifră de afaceri de până la 3.000.000 lei;
c) faptele prevăzute la pct.9-202, prin derogare de la dispozițiile art.8 alin.(2) lit.a) din
Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă în cuantum de până la 2% din cifra de afaceri, iar în cazul unor încălcări repetate, cu amendă în cuantum de până la 5% din cifra de afaceri, pentru furnizorii de servicii poștale cu o cifră de afaceri peste 3.000.000 lei.
(2) Individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute la art.58 pct.9-201 se face ținându-se seama de gravitatea faptei și a consecințelor sale asupra
concurenței.
(3) Cifra de afaceri este cea prevăzută în ultima situație financiară anuală întocmită de
operatorul economic.
(4) În situațiile în care gravitatea faptei o justifică, autoritatea de reglementare poate
decide retragerea dreptului de a furniza servicii poștale în condițiile regimului de autorizare
generală.
Art.60. – (1) Autoritatea de reglementare poate obliga furnizorii de servicii poștale la plata unor amenzi administrative în sumă de până la 10.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, stabilind totodată și data de la care acestea se calculează, pentru a-i determina:
a) să furnizeze în mod complet și corect informațiile care le-au fost cerute conform
prevederilor art.50 sau 55;
b) să se supună controlului prevăzut la art.54-57;
c) să se conformeze în termenul stabilit măsurilor luate de autoritatea de reglementare, în temeiul atribuțiilor de control menționate la art.54.
(2) Cuantumul amenzilor administrative prevăzute la alin.(1) poate fi actualizat prin
hotărâre a Guvernului, în funcție de evoluția indicelui inflației.
(3) Prin derogare de la prevederile art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.30/2002 ,pentru modificarea unor anexe la Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr.743/2001, precum și a unor alte acte normative, aprobată prin Legea nr.315/2002, sumele rezultate din încasarea amenzilor administrative stabilite la alin.(1) se rețin integral ca venituri proprii extrabugetare, cu titlu permanent, la dispoziția autorității de reglementare, și or fi folosite în conformitate cu prevederile bugetului de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii.
Art.61. – (1) Contravențiile prevăzute la art.58 pct.1-201 se constată de către personalul de control împuternicit în acest scop al autorității de reglementare, iar cele prevăzute la art.58
pct.1-8, și de către ofițerii și agenții din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
(2) Contravenția prevăzută la art.58 pct.202 se constată de către personalul de control
împuternicit în acest scop al Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației.
(3) Sancțiunile pentru faptele prevăzute la art.58 pct.1-8 se aplică de către personalul de control împuternicit în acest scop al autorității de reglementare ori de către ofițerii sau agenții din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, după caz.
(4) Sancțiunile pentru faptele prevăzute la art.58 pct.9-201 se aplică, prin rezoluție scrisă, de către președintele autorității de reglementare.
(5) Sancțiunile pentru faptele prevăzute la art.58 pct.202 se aplică de către personalul de control împuternicit în acest scop al Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației.
(6) Sancțiunile prevăzute la art.60 se aplică de către președintele autorității de
reglementare, iar decizia prin care sunt aplicate, neatacată în termenul legal, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Art.62. – Bunurile ce fac obiectul contravențiilor prevăzute la art.58 pct.1 vor fi confiscate și valorificate, în condițiile legii.
Art.63. – În măsura în care prezenta ordonanță nu dispune altfel, contravențiilor prevăzute la art.58 li se aplică dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Art.64. – abrogat
CAPITOLUL XIV: Dispoziții finale și tranzitorii
Art.65. – (1) Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației este organul adminstrației publice centrale care are sarcina de a organiza și de a supraveghea îndeplinirea obligațiilor ce rezultă pentru România din actele Uniunii Poștale Universale și din alte instrumente juridice internaționale în domeniul poștal la care România este parte.
(2) Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației reprezintă administrația poștală română în relațiile cu toate organizațiile internaționale.
(3) Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației poate delega îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alin.(1) și (2) altor persoane juridice.
Art.66. – În situații excepționale, precum stare de asediu, stare de urgență, dezastre sau
calamități, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, în colaborare cu Ministerul Apărării Naționale și cu celelalte instituții din sistemul național de apărare, poate dispune reorganizarea,
restrângerea sau suspendarea temporară a serviciilor poștale, făcând publică această decizie.
Art.67. – (1) Autorizațiile existente rămân valabile timp de un an de la data intrării în
vigoare a prezentei ordonanțe, cu excepția cazului în care prevăd un termen mai scurt.
(2) Până la expirarea duratei de valabilitate, stabilită conform prevederilor alin.(1), titularii vor solicita acordarea dreptului de a furniza servicii poștale în condițiile regimului de autorizare generală sau emiterea licenței individuale, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe.
Art.68. – Organizarea evidenței contabile separate, potrivit art.24, de către furnizorii de
servicii poștale care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, sunt autorizați să presteze asemenea servicii în baza Legii serviciilor poștale nr.83/1996 se va realiza în termen de 6 luni de ,la această dată. În situații excepționale autoritatea de reglementare poate autoriza prelungirea acestui termen cu încă 6 luni.
Art.69 Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă:
a) Legea serviciilor poștale nr.83/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.156 din 22 iulie 1996;
b) Ordonanța Guvernului nr.116/1999 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor poștale nr.83/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.426 din 31 august 1999;
c) Legea nr.5/2001 privind scutirea de taxe pentru expedierea unor publicații destinate
diasporei românești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.61 din 5 februarie 2001;
d) orice alte dispoziții contrare.
Prezenta ordonanță transpune Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind regulile comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale comunitare și îmbunătățirea calității serviciilor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr.L 15 din 21 ianuarie 1998, modificată și completată prin Directiva 2002/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 pentru modificarea Directivei 97/67/CE în ceea ce privește continuarea deschiderii concurenței în domeniul serviciilor poștale comunitare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr.L 176 din 5 iulie 2002.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evaluarea Performantelor Calitative ALE Produselor Postei Romane (ID: 134585)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.