Evaluarea Performantei Bancare

CUPRINS

I.1. PERFORMANȚE BANCARE ȘI CĂI DE OPTIMIZARE

Indiferent de domeniul,volumul si obiectul de activitate, o entitate economica este intotdeauna formata din mijloace materiale, mijloace financiare si din resurse umane ce trebuie angrenate intr-o structura particulara in vederea realizarii scopurilor propuse. In sens foarte larg, rolul conducatorului entitatii economice respective consta in realizarea angrenajului, in activitatea si orientarea acestui cumul de elemente materiale, financiare si umane in directia si cu viteza necesara astfel incat sa asigure realizarea obiectivului propus.

In cazul particular al unei entitati economice cu activitate comerciala, obiectivul este intotdeauna obtinerea unui grad ridicat de profitabilitate, iar stiinta ce studiaza rolul, functiile, principiile si mijloacele de a asigura conducerea unei asemenea entitati economice in scopul realizarii obiectivelor de dezvoltare si crestere a profitului este stiinta manageriala. Desi, termenul de management este asimilat in Romania stiintei conducerii, trebuie facuta distinctie intre acesti termeni, intrucat stiinta conducerii se refera in general la modalitatile de a conduce ( oameni, in principal), in vreme ce managementul se refera in mod implicit la conducerea unitatilor economice in scopul realizarii de profituri.

Termenul de manager este deci asimilat activitatii economice, care defineste activitatea de conducere a activitatilor economice si este important in special in abordarea managementului ca stiinta. In practica, deosebit de importanta este definirea in primul rand a rolului si functiilor managementului in procesul realizarii obiectivelor de dezvoltare a unei intreprinderi. Astfel, considerandu-se managementul ca fiind in esenta o functie centrala de decizie, organizare si administrare a relatiilor interumane, precum si a intrepatrunderilor dintre factorul uman si elementele patrimoniale de natura financiara si materiala dintr-o intreprindere, se desprinde obiectivul fundamental al managerului unei societati comerciale, acela de a asigura evolutia in timp a entitatii economice pe care o administreaza, in vederea stabilitatii pe piata concurentiala, pe baza careia sa se realizeze dezvoltarea ulterioara a unitatii, concretizata in obtinerea de profituri ridicate.

Obiectivul fundamental al oricarei societati comerciale consta in optimizarea profiturilor. Fata de acest obiectiv, bancile nu se diferentiaza cu nimic fata de unitatile non-bancare. Deosebirea consta in modalitatile de realizare a scopului propus.

Atunci cand o banca isi determina strategia pe termen scurt si politicile de implementare a strategiei in activitatea de promovare a mijloacelor de realizare a cesteia in mediul extern, criteriul de baza este nivelul maxim al profitului posibil de realizat in circumstantele concrete ale pietei si cu conditia minimizarii riscurilor. Avand in vedere atat functiile bancii, cat si caracteristicile de extrema volatilitate a majoritatii produselor si serviciilor bancare, legatura direct proportionala dintre profit si risc in managementul bancar este obligatorie.

Profitul este folosit pentru dezvoltarea bancii si pentru a remunera actionarii. Desi este ratiunea de a fi, el nu este singurul factor de care bancile trebuie sa tina seama la stabilirea politicii lor de investitii. Ele trebuie sa asigure un echilibru activ intre profitabilitate, lichiditate si risc. Bancile actioneaza in conditii de incertitudine, orice incercare de a obtine profitul presupunand diferite riscuri, in functie de tipul plasamentului. In cazul plasamentelor pe termen lung riscul este mai mare. Astfel, obiectivul fundamental al fiecarei banci este nuantat fata de obiectivele unei societati nebancare, in sensul ca se defineste ca fiind optimizare a profitului in conditii de control al riscului. Definirea si recunoasterea acestui obiectiv specific activitatii bancare sunt atat de importante incat, la orice nivel de conducere a unei banci, tipul si calitatea managementului pot fi definite in primul rand in functie de raportul acestuia fata de cei doi parametrii fundamentali ai eficientei activitatii.

Caracterul dualist al bugetului de venituri si cheltuieli, privit ca instrument de aplicare a strategiei bancii si in acelasi timp ca instrument al contabilitatii de gestiune ce asigura urmarirea evolutiei costurilor la nivelul bancii si corelarea acestora cu veniturile, face posibila analiza elementului principal al activitatii manageriale in banca, circumscris conceptului de profitabilitate rezultat din activitatea bancii.

In cadrul strategiilor si politicilor bancare, profitabilitatea este factorul determinant care conditioneaza evolutia viitoare, dezvoltarea si consolidarea pozitiei bancii in cadrul sistemului bancar. Profitul brut este indicatorul ce reflecta eficienta intregii activitati, sintetoizand influentele tuturor factorilor cantitativi si calitativi care actioneaza direct sau indirect asupra veniturilor si cheltuielilor.

Profitabilitatea este un concept managerial ce are ca obiect evaluarea rezultatelor activitatii bancii din punct de vedere al eficientei atat pe ansamblu, cat si pe diferite componente manageriale. Privita conceptual, profitabilitatea reprezinta modalitatea de realizare a scopului fundamental al activitatii bancii, de maximizare a profiturilor in conditii de minimizare a riscurilor. Abordarea din punct de vedere calitativ a rezultatelor activitatii conduce la evaluarea modalitatilor de aplicare a diferitelor componente ale conducerii comparativ cu elementele strategie, astfel incat sa rezulte gradul concret de realizare a componentelor de politica si strategie bancara.

Din punct de vedere managerial, se determina astfel o profitabilitate a unitatilor teritoriale ale bancii.

Conceptul de profitabilitate isi are radacinile in principiile contabilitatii de gestiune care are ca scop defalcarea cheltuielilor unei entitati economice pe purtatori de costuri si locuri de cheltuieli denumite in anumite modele centre de cost. Specificul activitatii bancare reliefat, pe de o parte, de diversitatea de produse si servicii non-materiale si de caracterul volatil si sensibil la timp al banilor, materia prima a activitatii bancare, iar pe de alta parte de structura organizatorica tip retea cu o larga raspandire teritoriala a bancilor determina extinderea obiectivelor contabilitatii de gestiune si particularizarea analizei de la determinarea costurilor unitare la determinarea eficientei unitare, prin evidentierea atat a costurilor, cat si a veniturilor realizate in cadrul sau pe seama substructurilor organizatorice ori a elementelor generatoare de venituri si purtatoare de costuri. Se defineste astfel centrul de profit ce reprezinta o entitate de sine statatoare, componenta a ansamblului activitatii bancii, care realizeaza sau prin intermediul careia se realizeaza venituri. Centrele de cost sunt componente ale activitatii banciicare nu participa direct la realizarea de venituri si care, privite de sine statator, sunt consumatoare de venituri. Se distinge astfel o principala deosebire intre conceptul de profitabilitate si profit.

Profitul reprezinta rezultanta contabila a eforturilor bancii concretizate in realizarea de venituri din care se deduc cheltuielile, in vreme ce profitabilitatea cuprinde o suma de elemente ce nu apartin contabilitatii sau evidentei extracontabile, incluzand aici componenta strategica sau previzionala, ori aspectul concurential concretizat in planurile de marketing. Fiind strans legata de activitatea de planificare, profitabilitatea se concretizeaza in determinarea profitului ca element central al bugetului de venituri si cheltuieli. Modalitatile de determinare a profitului la nivelul unitatilor teritoriale dau o imagine asupra managementului acestor unitati, a eficientei activitatii acestora. Implementarea obiectivelor strategice avand ca scop maximizarea profitului presupune o optimizare atat din punct de vedere al planificarii, cat si al realizarii obiectivelor concrete ale activitatii desfasurate de fiecare unitate a bancii.

In scopul asigurarii unei cresteri sustinute a profitabilitatii, Banca Comerciala Romana acorda o atentie deosebita unui management prudent al riscurilor aferente portofoliului propriu, bazat pe identificarea, evaluarea si intreprinderea de masuri de limitare a riscurilor care pot afecta activitatea si performantele bancii. In scopul realizarii unui management al riscurilor modern si performant, Banca Comerciala Romana utilizeaza metode si instrumente conforme cu standardele internationale si cu cerintele prudentiale stabilite de Banca Nationala a Romaniei.

Scopul fundamental al Bancii Comerciale Romane privind maximizarea profitului este realizat indirect printr-un management corect al resurselor si plasamentelor si direct printr-un management al veniturilor si, in primul rand, al cheltuielilor. Nevoile de evidenta si de informare ale conducerii bancii in aceasta directie sunt conditionate de elemente particulare obiective (marimea bancii, reteaua teritoriala, structura organizatorica) si subiective (tipul de management, calitatea conducatorilor, obiectivele strategice pe termen scurt, mediu si lung ale bancii, evolutia asupra mediului concurential sau mediului economic in general).

Pe de alta parte in conformitate cu prevederile Legii contabilitatii nr. 82/1991 cu modificarile ulterioare, unitatile patrimoniale au obligatia legala sa organizeaze contabilitatea de gestiune in conformitate cu specificul obiectului de activitate, cu volumul activitatii si cu structura organizatorica existenta. In consecinta, este necesara si in BCR dezvoltarea acestui domeniu al contabilitatii care sa dezbata si sa asigure instrumentele si metodele necesare conducerii bancii, astfel incat sa se satisfaca nevoile interne ale acesteia de monitorizare a activitatii. Acest domeniu, definit ca fiind contabilitatea de gestiune (numita contabilitatea analitica sau manageriala), are ca obiect evidentierea tuturor evenimentelor economice ce privesc colectarea si repartizarea cheltuielilor bancii pe destinatii stabilite, ca fiind tipurile de activitati desfasurate in banca, in scopul determinarii costurilor efective ale produselor furnizate si serviciilor prestate.

Organizarea formei de tinere a contabilitatii de gestiune este deci o chestiune de decizie manageriala, ce implica selectarea metodelor si instrumentelor proprii bancii.

Banca Comerciala Romana utilizeaza in prezent atat bugetul de venituri si cheltuieli (conditionat de prevederile Legii contabilitatii), cat si modele de profitabilitate.

In abordarea profitabilitatii, evaluarea eficientei activitatii se efectueaza la nivel de unitati teritoriale organizate ca centre de profit. Termenul este o extensie a conceptului de centru de cost din contabilitatea de gestiune, ce reprezinta o locatie, un produs sau un client, carora li se asociaza diverse categorii de cheltuieli.

In baza modelelor de profitabilitate, BCR asociaza, similar contabilitatii de gestiune, costuri care nu au o reflectare in conturi de cheltuieli ( costul resurselor redistribuite).

In vederea maximizarii profiturilor, managerii sunt interesati in orice

moment sa reduca la un nivel minim posibil costurilor. Acest deziderat se realizeaza printr-o << compartimentare>> a costurilor totale, o repartizare a acestora pe purtatori de costuri.

BCR isi defineste, in functie de interesul managerial urmarit, purtatorii de cheltuieli, respectiv subdiviziunile organizatorice ale bancii ( centrala, sucursalele si agentiile).

Avand in vedere cele prezentate mai sus, consider ca lucrarea de fata prezinta succint principalele aspecte urmarite de mine, privind analiza de management realizata din prisma performantelor si a cailor de optimizare bancare.

I.1.1. PROFIT, PROFITABILITATE, PERFORMANTA

«In lumea contemporana, banca nu mai reprezinta un simplu intermediar ce are doar rolul de a atrage resurse de pe piata si a le plasa in special sub forma de credite, ci este o institutie care administreaza riscurile ce apar ca urmare a activitatii proprii si a actiunii factorilor exteriori.

Obiectivul fundamental al oricarei societati bancare este maximizarea profitului in conditiile dimiunuarii influentei factorilor de risc, precum si maximizarea pozitiei sale pe piata. In vederea maximizarii rezultatelor, bancile utilizeaza o serie de modele de calcul si analiza a profitului. Inainte de a prezenta insa orice model de analiza a profitabilitatii precum si principalii indicatori de performanta bancara este necesar sa raspundem unor Intrebari cum sunt :

Ce intelegem prin profit ?

Cum se calculeaza profitul brut si cel net ?

Cum se calculeaza performanta globala a unei banci ?

Care sunt in general principalii indicatori de performanta bancara ?

Prin profit intelegem o categorie economica care reflecta transformarea plusvalorii realizate intr-o afacere, de catre o persoana fizica sau juridica, intr-un castig sub forma baneasca.

Profitul bancar este definit in mod curent ca diferenta ce apare intre veniturile din dobanzi si comisioane ( incasate sau de incasat ) si cheltuielile efectuate cu dobanzile, comisioanele si taxele platite, precum si cele cu functionarea unitatii bancare.Profitul unei societati bancare este, in ultima instanta, o suma in expresie absoluta ( bruta sau neta ) care trebuie sa fie raportat la principalele sale componente pentru a evidentia interdependentele in evolutia performantelor bancare.

Profitul brut bancar reprezinta diferenta intre veniturile din dobanzi si alte venituri (comisioane, speze) si cheltuieli cu dobanzile si alte cheltuieli (comisioane, taxe, de functionare). Profitul brut este un indicator care reflecta eficienta activitatii bancare sintetizand influentele tuturor indicatorilor cantitativi si calitativi care actioneaza direct sau indirect asupra veniturilor si cheltuielilor.

Profitul net bancar este cel obtinut dupa impozitare. Practic, profitul net se calculeaza ca diferenta intre profitul brut si valoarea absoluta a impozitului (procent aplicat la valoarea profitului brut calculat). In analiza profitabilitatii vom compara profitul brut cu cel net, profitul calculat cu cel incasat.

La nivelul BCR conform modelului de profitabilitate actual, pe centre de profit, unitatile teritoriale calculeaza si analizeaza profitul brut

( calculat ).

Profitul brut calculat  la nivelul bancii se determina ca diferenta intre veniturile si cheltuielile inregistrate in contabilitatea bancii corectate extracontabil cu veniturile/cheltuielile aferente transferului de resurse si cu alte venituri si cheltuieli repartizate sau preluate la nivelul centralei ( vezi detalii in capitolul 3 – Mangementul profitabilitatii pe centru de profit ).

Profitabilitatea bancara este determinata de structura portofoliilor (plasamente, resurse) si de eficienta operatiunilor. Ea nu trebuie confundata insa cu masa profitului net din evidenta contabila definitiva, care reprezinta suma profitabilitatilor centrelor de profit. Aceasta va reflecta profitabilitatea determinata pe clienti si pe produse si servicii bancare aferente clientelei.

I.1.2 PREVIZIUNE FINANCIARA

In vederea desfasurarii unei activitatii eficiente, orice societate bancara isi planifica volumul si evolutia resurselor si plasamentelor, nivelul veniturilor si al cheltuielilor. Aceasta planificare trebuie realizata in asa fel incat sa asigure echilibrul bancar atat pe total cat si in structura, pe scadente, pe tipuri de produse bancare, pe valute.

Principalele instrumentele folosite in activitatea de planificare financiara la nivelul unei societati bancare sunt :

A.Planul financiar ;

B.Bugetul de venituri.

A.Planul financiar

Planul financiar se intocmeste anual, cu defalcare pe trimestre, atat la nivel de centru de profit (sucursala judeteana) cat si la nivel de centrala. In vederea intocmirii planului financiar se utilizeaza o serie de date si informatii existente in planurile operationale.

In vederea desfasurarii in bune conditii a activitatii de planificare financiara este necesar sa se parcurga urmatoarele etape:

1.Intocmirea nivelurilor orientative ale indicatorilor de plan.

2.Defalcarea cifrelor de plan orientative pe centre de profit si centrala bancii, precum si transmiterea lor in teritoriu.

3.Intocmirea proiectelor planurilor financiare si a bugetelor de venituri si cheltuieli de catre fiecare centru de profit din taraă si inaintarea lor centralei bancii.

4.Analiza propunerilor sucursalelor judetene si definitivarea proiectului de plan financiar la nivel de retea.

5.Intocmirea proiectului planului financiar si a bugetului de venituri si cheltuieli consolidate.

Proiectul planului financiar consolidat cuprinde :

-planul financiar al retelei ;

-planul financiar al activitatii proprii a centralei .

Proiectul bugetului de venituri si cheltuieli consolidat este format din :

-bugetul de venituri si cheltuieli a retelei ;

-bugetul de venituri si cheltuieli a activitatii proprii a centralei;

-calculul de fundamentare a cheltuielilor cu functionarea bancii ;

-calculul de fundamentare a cheltuielilor exceptionale ;

-calculul si evolutia fondurilor proprii-capital social, fond de rezerva, rezerva generala pentru riscul de credit, fondul de dezvoltare, fondul imobilizarilor corporale

-bugetul activitatii de investitii.

6.Analiza si aprobarea propunerilor consolidate.

7.Defalcarea planului financiar si a bugetului de venituri si cheltuieli aprobate la nivel de centru de profit si la nivelul centralei bancii. Transmiterea in teritoriu .

O sarcina a oricarui centru de profit este aceea a urmaririi si controlul indeplinirii planului financiar si a bugetului de venituri si cheltuieli. Etapele acestui proces sunt :

a)compararea realizarilor cu obiectivele stabilite cumulat de la inceputul anului

b)determinarea eventualelor abateri in plus si in minus ;

c)analiza cauzelor de ordin intern si extern care au generat abaterile

d)elaborarea unor masuri pentru reducerea efectelor negative, ale abaterilor prin intocmirea unor planuri de actiune de compensare a unor posturi si/sau de realizare a posturilor care au inregistrat abateri ;

e) reactualizarea obiectivelor initiale in special in cazul aparitiei unor evenimente exceptionale, neprevazute.

Obs.-Reactualizarea trebuie facuta pe cat este posibil inainte de inregistrarea abaterilor.

Planul financiar la nivel de centru de profit.

Planul financiar al sucursalei judetene si asimilate acesteia cuprinde plasamentele si resursele unitatii bancare teritoriale atat la nivelul preliminatului pe anul curent, cat si pe total an de plan defalcat pe trimestre.Preliminatul pe anul curent este necesar pentru o comparatie cu ceea ce proiectam pe anul urmator.

Proiectarea volumului plasamentelor (activelor) la nivel de sucursala judeteana ( centru de profit ) se face pe:

-credite in lei pe termen scurt acordate persoanelor fizice si persoanelor juridice;

-credite in lei pe termen mediu si lung acordate persoanelor fizice si juridice,

-credite in valuta pe termen scurt, echivalent lei, acordate persoanelor fizice si juridice;

-credite in valuta pe termen mediu si lung, echivalent lei, acordate persoanelor fizice si juridice.

In cazul resurselor (pasivelor) la nivel de centru de profit proiectia se face pe :

-disponibilitati la vedere in lei si in valuta echivalent lei ale agentilor economici si ale populatiei;

– depozite la termen in lei si valuta echivalent lei ale agentilor economici si ale populatiei;

-certificate de depozit in lei;

-certificate de depozit in valuta echivalent lei;

-provizioane aferente creditelor;

B. Bugetul de venituri si cheltuieli

Bugetul de venituri si cheltuieli este un instrument de planificare financiara utilizat atat la nivelul centrelor de profit, cat si la nivel de centrala a bancii. Prin bugetul de venituri si cheltuieli se proiecteaza nivelul veniturilor, respectiv cel al cheltuielilor unitatii bancare in cauza.

Bugetul de venituri si cheltuieli la nivelul centrelor de profit

Bugetul de venituri si cheltuieli al sucursalei judetene si asimilate acestora cuprinde :

a)venituri din exploatare :

– dobanzi incasate la credite (persoane juridice, persoane fizice) in lei si in valuta;

-venituri diverse din dobanzi si asimilate ( venituri aferente scrisorilor de garantie emise in favoarea clientilor);

-venituri din transfer aferente resurselor in lei si valuta ( se calculeaza de catre Directia de Trezorerie);

-venituri din comisioane si taxe;

-venituri primite de la carduri pentru numerarul imobilizat in ATM;

-venituri nete din diferente de curs ( cota redistribuita de la Trezorerie)

-venituri din provizioane ;

-venituri din recuperari de creanțe amortizate ;

-dobanzi aferente excedentului de resurse (daca este cazul);

-alte venituridin exploatare.

b)cheltuieli cu exploatarea :

-dobanzi platite agentilor economici si populatiei la disponibilitatii si depozite in lei si in valuta ;

-costuri din transfer cedate Trezoreriei pentru plasamentele efectuate;

-cheltuieli cu comisioanele;

-cheltuieli cu provizioanele

-pierderi din creante nerecuperabile acoperite cu provizioane;

-cheltuieli administrative;

-cheltuieli cu amortizarea imobilizarilor corporale si necorporale

-alte cheltuieli de exploatare inregistrate la unitate;

-alte cheltuieli de exploatare ( alocate de la Centrala) – contributia la fondul de garantare

Cheltuielile administartive cuprind urmatoarele elemente :

– Cheltuieli de personal, din care:

cheltuieli cu remuneratia personalului ;

cheltuieli cu transportul personalului la/de la locul de munca;

cheltuieli cu tichetele de masa ;

cheltuieli aferente salariilor ( CAS, contributia la fondul de somaj, contributia la fondul de sanatate, fond de risc etc)

– cheltuieli cu materialele, din care :

Cheltuieli cu materiale consumabile, evidentiate pe categorii de materiale consumabile ( materiale si furnituri de birou, materiale pentru prelucrarea automata a datelor, materiale pentru intretinere si curatenie, materiale pentru mijloace de transport, materiale pentru protectai muncii, materiale pentru impachetat bilete banca,m materiale pentru reparatii in regie, materiale pentru stingerea incendiilor, alte materiale consumabile)

Combustibili ( pentru mijloace de transport usor, pentru mijloace de transport valori, pentru incalzit)

Cheltuieli privind alte materiale, respectiv publicatii, abonament si alte cheltuieli materiale

-cheltuieli cu obiectele de inventar

– cheltuieli cu lucrari si servicii efectuate de terti, din care:

Cheltuieli cu intretinere si reparatii efectuate de terti

Cheltuieli cu energia si apa

Cheltuieli postale si de telecomunicatii

Cheltuieli cu colaboratorii

Cheltuieli de deplasare si detasare

Alte cheltuieli cu tertii, respectiv cheltuieli cu primele de asigurare, cheltuieli cu redevente si chirii, alte cheltuieli cu tertii ( curatenie, paza, pregatire si perfectionare profesionala, consultanta, auditare)

-cheltuieli de protocol;

În final, se stabilește rezultatul activității , respectiv profitul ca diferență între venituri din exploatare și cheltuieli cu exploatarea.

I.2. MANAGEMENTUL PROFITABILITATII

I.2.1 MODEL DE CALCUL A PROFITABILITATII PE CENTRE DE PROFIT SI CLIENT

Orice societate bancară are drept obiectiv fundamental al activității sale maximizarea profitului în condițiile reducerii influenței factorilor de risc. În strategia unei societăți bancare managementul profitabilității are un loc aparte de care depinde evoluția viitoare a băncii.

În general, banca este structurată din punct de vedere organizațional pe centre de activitate care dispun de resurse ce antrenează costuri și fac o serie de plasamente generatoare de venituri. Aceste centre de activitate sunt grupate în așa-numitele centre de profit. Modelele de calcul a profitabilității trebuie să asigure tocmai evaluarea performanțelor acestor centre de profit, astfel încât rezultatele obținute să reflecte întreaga activitate a societății bancare.

Dar ce înțelegem prin centru de profit ?

Centrul de profit este acea zonă de responsabilitate pentru venituri, costuri, rezultate, planificarea și urmărirea realizărilor în concordanță cu planul financiar și bugetul de venituri și cheltuieli.

Calculația la nivelul centrelor de profit este un instrument de calcul intern care are drept scop acela de a pune la dispoziția conducerii băncii informații relevante necesare administrării corecte a factorilor de risc, realizării obiectivelor strategice și evaluării performanțelor fiecărei sucursale județene.

Problema de bază în determinarea profitabilității unui centru de profit este aceea a administrării costului efectiv în bancă. Gestionarea costurilor trebuie să fie o preocupare constantă a managerilor bancari. Cifrele din planul financiar și din bugetul de venituri și cheltuieli trebuie să fie în prealabil acceptate de conducerea sucursalei județene, iar repartizarea indicatorilor de eficiență trebuie diferențiată în funcție de mediul economic, concurența din zonă, produsele și serviciile programate.

Comparația planificat/realizat este esențială pentru analiza rezultatelor obținute de fiecare centru de profit în parte, pentru stabilirea abaterilor, pentru determinarea măsurilor de corectare a acestora și – nu în ultimul rând – pentru evaluarea performanțelor fiecărei sucursale județene.

Conform structurii organizatorice, la nivelul B.C.R. centrul de profit pentru unitățile din rețea a fost stabilit la nivelul sucursalelor județene, acestea fiind unitățile principale de responsabilitate pentru venituri, cheltuieli, rezultate, planificarea și monitorizarea activității potrivit bilanțului, pentru toate unitățile din județ. Pentru asigurarea unei gestiuni corespunzătoare a veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor pe ansamblul județului, este necesar ca sucursala județeană să organizeze unitățile din subordine ( sucursale și agenții ), astfel încât acestea să poată furniza toate elementele întocmirii lucrării la nivel de județ, precum și pentru a stabili și analiza aportul fiecărei unități la rezultatele centrului de profit.

Analiza profitabilității reprezintă un obiectiv foarte important al managementului bancar care vizează:

optimizarea resurselor și plasamentelor băncii;

optimizarea decontărilor intra și interbancare;

raționalizarea cheltuielilor de funcționare;

încasarea la timp a dobânzilor calculate;

promovarea unor produse și servicii bancare noi;

atragerea de clienți noi, profitabili.

Modelul de calcul al profitabilității la nivelul centrelor de profit :

Baza de calcul și analiză a acestui model îl reprezintă profitul brut calculat.

Etapele calculului și analizei profitabilității sunt :

1. Determinarea veniturilor directe.

Veniturile directe ale unei societăți bancare se determină prin însumarea urmatoarelor categorii de venituri:

– venituri din dobânzi la credite curente și restante în lei și în valută;

– venituri din comisioane și taxe;

– venituri din provizioane;

– alte venituri.

2.Determinarea veniturilor calculate.

Veniturile calculate se determină prin însumarea :

-veniturilor din transfer aferente resurselor in lei si valuta;

-venituri nete din diferente de curs valutar;

-venituri primite de la carduri pentru numerarul imobilizat in ATM.

Veniturile din transfer se determina la nivelul Directiei de Trezoreri si se comunica centrelor de profit. Determinarea veniturilor din transfer are la baza soldul mediu zilnic al resurselor in lei si valuta, pe tipuri de resurse ( la vedere si depozite) ponderat cu nivelul dobanzii de transfer determinat la nivelul retelei. Soldul mediu zilnic se calculeaza ca medie aritmetica dintre suma soldurilor din balanta raportate la numarul de zile calendaristice.

Venituri din transfer= Sold mediu zilnic X proc de dob X nr zile calendaristice/36 zile

Veniturile nete din diferente de curs valutar se calculeaza prin aplicarea unei ponderi de 50% asupra diferentei dintre veniturile din diferenta de curs ( aferente schimburilor valutare) inregistrate la nivel de unitate si cheltuielile cu diferenta de curs inregistrate la nivel de unitate.

Veniturile aferente numerarului imobilizat in ATM se calculeaza la nivelul Directiei de Carduri.

3.Calculul veniturilor totale :

Veniturile totale reprezintă suma veniturilor directe și a veniturilor calculate.

4.Calculul cheltuielilor directe.

Cheltuielile directe se determină însumând :

cheltuielile cu dobânzile bonificate la conturile de disponibilități și de depozit în lei și în valută ;

cheltuielile cu comisioane,taxe ;

cheltuieli cu provizioanele specifice de risc ;

cheltuieli administrative (materiale, personal, lucrări, servicii executate de terți, alte cheltuieli );

cheltuieli cu amortizarea imobilizarilor corporale si necorporale;

alte cheltuieli de exploatare inregistrate la nivel de unitate ( impozite si taxe)

5.Costurile de transfer cedate trezorerie pentru plasamentele efectuate se determina pe seama soldurilor medii zilnice pe categorii de plasamente ( credite pe termen scurt si mediu, in lei si valuta) ponderate cu procentele stabilite la nivel de retea.

6. Calculul cheltuielilor totale .

Cheltuielile totale reprezintă suma cheltuielilor directe cu cele transferate sau calculate si cu contributia la fondul de garantare ( cheltuieli alocate de centrala).

7. Determinarea profitului brut calculat.

Profitul brut calculat = total venituri – total cheltuieli

OBS.- Se mai poate calcula, în special atunci când se fac o serie de analize de ordin financiar-bancar și profitului brut încasat.

Profitul brut încasat = Total venituri încasate – Total cheltuieli aferente veniturilor încasate

Practic, din punct de vedere contabil, profitul brut calculat se determina ca diferenta intre veniturile si cheltuielile inregistrate in contabilitatea bancii corectate extracontabil cu veniturile/cheltuielile de transfer aferente resurselor si plasamentelor si cu alte venituri si cheltuieli repartizate sau preluate la nivelul centralei.

Veniturile încasate = Total venituri + Dobânzi,comisioane neîncasate la 31.12 an precedent(sold debitor) – Dobânzi, comisioane neîncasate la finele perioadei de raportare

Cheltuieli aferente veniturilor încasate = Total cheltuieli calculate + dobânzi, comisioane de plătit la 31.12 an precedent (sold creditor)-Dobânzi, comisioane de plătit la finele perioadei de raportare (sold creditor).

La nivelul centrului de profit exista mai multe modalitati de crestere a profitului brut calculat dupa cum urmeaza :

maximizarea veniturilor ( expl : venit din dobanzi, comisioane, din transfer aferente resurselor in lei si valuta, din provizioane, din recuperari de creante extrabilantiere). ;

minimizarea cheltuielilor ( in special a celor cu functionarea si cu amortizarile);

cresterea intr-un ritm mai rapid a veniturilor decat a cheltuielilor ;

sporirea bazei de clienti cu influenta directa asupra veniturilor din dobanzi, din comisioane.

PROFITABILITATEA PE CLIENT

Această analiză presupune calculul profitabilității la nivelul fiecărui client sau segment de clienți atunci când are loc analiza evoluției lor și în procesul de negociere.

Metoda de analiză a profitabilității pe client este necesară pentru luarea unor decizii cu privire la continuarea și extinderea relațiilor cu clienții.

Conform normelor interne ale BCR profitabilitatea pe client sau pe un segment de clienți se calculează și se monitorizează la nivelul unității bancare operative.

Calculul și analiza profitabilității pe client este necesară datorită faptului că : clientul este unitatea decizională de bază a oricărei unități bancare ; nu toți clienții sunt profitabili. Totodată un astfel de calcul este necesar pentru luarea unei decizii de a începe/continua relațiile cu anumiți clienți. Profitabilitatea pe client reprezintă totodată și elementul de bază în cadrul negocierilor dintre bancă și clienți.

Sistemul informatic utilizat este Sibcor V2, sistem orientat pe client. Acest sistem infomatic furnizează date în legătură cu tranzacțiile în lei, în funcție de tipul instrumentului de decontare folosit ( ordin de plată, bilet la ordin, cec simplu, cec barat, cambie, cec numerar, foaie de vărsământ ), în funcție de modalitatea de transmitere ( electronic, telex, letric ), în funcție de tipul decontării ( locală, interbancară, intrabancară )precum și dacă tranzacția este pe debitul sau creditul contului.

Datele necesare analizei sunt :

soldurile medii zilnice ale conturilor de credite ;

soldurile medii zilnice ale conturilor de disponibilități șI depozite

veniturile percepute din dobânzi ;

cheltuieli cu dobânzile plătite ;

venituri din comisioane și taxe.

Profitabilitatea pe client se calculează ori de câte ori are loc o negociere cu clientul sau când sucursala analizează evoluția clienților, intervalele analizate referindu-se la perioade mai mari – semestru sau an – ce pot cuprinde 2 ani fiscali.

Etapele de calcul a profitabilității pe client sunt :

1. Calculul veniturilor din transfer= sold mediu zilnic X procentul de dobanda la nivel de retea aferent tipului de resursa x numar zile calendaristixe/360 zile

2.Determinarea veniturilor totale

2.1. Calculul veniturilor directe

Venituri directe = Venituri din dobânzi calculate pentru creditele acordate precum șI alte venituri directe aferente clientului + Venituri din taxe șI comisioane + Venituri din provizioane

2.2 Calculul veniturilor transferate

Venituri transferate = Venituri aferente resurselor in lei la vedere+ venituri aferente resuselor in lei la termen + venituri aferente resurselor in valuta la vedere+ venituri aferente resurselor in valuta la termen

Vernituri totale = Venituri directe + Venituri transferate

3. Calculul cheltuielilor totale

3.1 Determinarea cheltuielilor cu operațiunile ( cheltuieli cu funcționarea aferente operațiunilor efectuate pentru client).

Cheltuielile cu operațiunile = Chelt. de funcționare ale unității bancare ( exclusiv . chelt. efectuate cu serviciile de control din sucursală șI cu ATM-urile) x Ponderea veniturilor clientului din comisioane și taxe în total venituri din taxe șI comisioane

3.2 Determinarea cheltuielilor directe

Chelt. directe = Chelt. cu dobânda la dispon. și depozite + provizioane + chelt. cu operațiunile + pierederi din creanțe nerecuperate acoperite cu provizioane

3.3 Determinarea costurilor din transfer

Costurile din transfer = ( sold mediu zilnic x dobânda de transfer la nivel de retea x nr zile calendaristice/360 zile

Costurile de transfer se determina pe fiecare categorie de produs ( credite pe termen scurt, credite pe termen mediu si lung, in lei si valuta)

Chelt. totale = Chelt. directe + Chelt. aferente deficitului

4. Determinarea profitului/pierderii calculate pe client

Profitul/pierderea calculată pe client = Venituri totale – Chelt. totale

OBS. – Profitul/pierderea calculată pe client se face conform Anexei nr.1 din Circulara BCR nr.19/2002  ‘ Determinarea profitului brut pe client ‘.

Determinarea profitului brut pe client

Profit/pierdere brută calculată = venit. – chelt.

venit = venit. din dobânzi calculate pt. creditele acordate precum și alte venituri directe aferente clientului + venituri din taxe și comisioane + venituri din transfer + venituri din provizioane

chelt. = chelt. cu dobânzile la dispon. și depo + costuri din transfer cedate trezoreriei+ chelt. cu operațiunile + chelt. cu provizioanele + pierderi din creanțe nerecuperate acoperite cu provizioane

Chelt. cu operațiunile = Chelt. cu funcționarea aferente operațiunilor efectuate pt. clienți

Calculul costului operațiunilor efectuate pentru client

Chelt. cu operațiunile = Chelt. de funcționare ale unităților bancare excl. chelt. efectuate cu serviciile de control din sucursale șI ATM gestionate X ponderea venit. clienților din comisioane șI taxe în total venituri din taxe și comisioane

Ponderea veniturilor clientului din comisioane și taxe în total venituri din taxe și comisioane ( %) = ( venit. din comisioane șI taxe aferente clientului : total venit. din comisioane șI taxe la nivelul unității bancare ) x 100

I.2.2 INDICATORI DE EFICIENTA CALCULATI LA NIVELUL

CENTRELOR DE PROFIT

Pornind de la premisa că înregistrarea unor rezultate financiare superioare nivelelor realizate în perioadele precedente sau a celor programate prin planul financiar și bugetul de venituri și cheltuieli nu determină în mod automat o creștere a eficienței activității, la nivelul fiecărei societăți bancare este necesară o analiză completă a unor indicatori de eficiență. Faptul că depășirea unor cifre programate nu generează automat eficiență este datorată în special influenței pe care o are situația economiei naționale și a principalilor indicatori economico-financiari asupra activității clienților și implicit a băncii.

La nivelul Băncii Comerciale Române s-a stabilit ca analiza profitabilității pe ansamblul băncii și pe centre de profit să fie completată cu analiza indicatorilor de eficiență.

Indicatori de analiză la nivelul rețelei băncii :

1) Rata profitului brut =(Profit brut / total venituri) x 100

2) Profitul brut pe salariat = (Profit brut realizat / număr mediu de salariați)

3) Gradul de acoperire a cheltuielilor cu salariile din comisioane =

( Venituri din comisioane/salarii si cheltuieli asimilate acestora) x 1000

4) Gradul de acoperire a cheltuielilor de funcționare din comisioane = (Venituri din comisioane / cheltuielile cu funcționarea) x 100

5) Rentabilitatea = (Total profit calculat / total cheltuieli) x100

6) Profit la 1000 lei fond salarii = (Profit brut calculat / fond de salarii) x 1000

Ponderea salariilor în total cheltuieli cu funcționarea = ( fond de salarii și alte

cheltuieli de natura salariilor /total cheltuieli cu funcționarea)x100

8) Salariul mediu=(total fond salarii / număr mediu de salariați)

9) Cheltuieli cu funcționarea pe salariat = (total cheltuieli cu funcționarea/ număr mediu de salariați)

10) Gradul de acoperire al creditelor cu resurse proprii = (total resurse/ total credite) x 100

11) Ponderea creditelor restante în total credite = ( Total credite restante/ Total credite) x 100

12) Ponderea dobânzilor neîncasate în termen în total dobânzi de încasat in lei = ( Total dobânzi neîncasate la termen/ Total dobânzi de încasat ) x 100

In vederea cresterii eficientei si profitabilitatii la nivelul B.C.R. s-au stabilit o serie de masuri de creștere a eficienței și profitabilității, dupa cum urmeaza :

1.Creșterea calității managementului băncii .

2.Creșterea și diversificarea operatiunilor bancare .

3.Promovarea de noi produse și servicii bancare.

4.Îmbunătățirea calității portofoliului de credite.

5.Urmărirea strictă a încadrării în normativele de cheltuieli.

6. Încadrarea în sarcinile valorice aprobate pentru recuperarea creanțelor trecute în afara bilanțului.

7.Urmărirea atentă a evoluției noilor unități.

8.Definitivarea procedurilor de lucru prin monitorizarea de către sucursalele județene a unităților din subordine cu rezultate negative.

CAPITOLUL II

II.1 ANALIZA SI INTERPRETARE PRIVIND PERFORMANTA BCR SUCURSALA JUDETEANA COVASNA

Situațiile financiare ale băncii au fost întocmite în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară ( IFRS ) adoptate de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate ( IASB ) și cu interpretările emise de Comitetul Permanent pentru Interpretarea Standardelor al IASB.

Situațiile financiare ale Băncii au fost întocmite pe baza convenției valorii juste pentru activele și pasivele financiare deținute pentru tranzacționare și pentru instrumentele financiare disponibile pentru vânzare, cu excepția acelora pentru care valoarea justă nu poate fi stabilită în mod credibil.

Alte active și pasive financiare precum și activele și pasivele nefinanciare sunt prezentate în baza abordării la cost amortizat sau la cost istoric, conform cerințelor IAS 29( Raportări financiare în economii hiperinflaționiste ).

Forma în care sunt prezentate situațiile financiare este conformă cu modelul de ra-portare prevăzut de IAS 30 ( Informații ce trebuie prezentate în situațiile financiare ale băncilor și instituțiilor financiare similare ).

Evidențele contabile întocmite în conformitate cu legislația contabilă din România și cu reglementările emise de Banca Națională a României au fost ajustate pentru a reflecta diferențele dintre situațiile financiare întocmite în lei istorici în conformitate cu normele românești de contabilitate și cele întocmite în conformitate cu IFRS.

Natura activității Băncii și incertitudinea existentă în România referitor la rezultatul politicilor economice curente implementate în condiții real operaționale, fac posibilă apariția unor variații considerabile în ceea ce privește intrările de numerar viitoare.

Intocmirea planului financiar si a Bugetului de venituri si cheltuieli

Instrumentele de management prin care se urmareste evolutia activitatii bancii sunt planul financiar si bugetul de venituri si cheltuieli.

Pentru elaborarea planului financiar se folosesc instrumentele de planificare ale managementului bancar.

Planificarea se concretizează în planuri centrate pe obiective și căi de atingere, programe adecvate și cuprinzătoare, norme și normative. Pentru managementul băncii este util sistemul planurilor financiare și nefinanciare, a cărui structură cuprinde:

planul financiar al băncii, elaborat de către centrele de responsabilitate, respectiv sucursale și Centrală ( Anexa 1)

bugetul de venituri și cheltuieli ( Anexa 3);

planurile operaționale, care susțin și fundamentează planurile financiare și bugetul.

Între planurile operaționale se evidențiază și planul de credite.

Creditul este și va rămâne și pentru următorii ani principalul produs bancar din România, având în vedere volumul modest al intermedierii bancare din țara noastră (25% din PIB, în noiembrie 2006), comparativ cu media europeană (110% ).

Pentru realizarea planului de credite se analizează situația resurselor și plasamentelor din anul precedent, se urmărește trendul ratei dobânzii și evoluția ratei inflației, analizând în același timp care sunt cerințele pieței în ceea ce privește activitatea de creditare , ca volum și tipuri de credite.

În urma acestei analize, se previzionează pentru anul următor volumul de resurse ce se consideră că pot fi atrase de către bancă de la clientelă, în vederea utilizării acestora în activitatea de creditare.

Volumul plasamentelor nu trebuie să depășească volumul resurselor totale ale băncii.

În situația în care se întâmplă totuși acest lucru, deficitul apărut se acoperă cu sumele necesare de la Centrala băncii, împrumuturile interbancare fiind prea costisitoare.

În cazul în care valoarea totală a resurselor depășește volumul plasamentelor din activitatea de creditare, excedentul apărut este pus la dispoziția Centralei băncii.

Natura activității Băncii și incertitudinea existentă în România referitor la rezultatul politicilor economice curente implementate în condiții real operaționale, fac posibilă apariția unor variații imprevizibile considerabile în ceea ce privește fluxurile de numerar viitoare.

Acest aspect impune tratarea cu maximă responsabilitate a activității de întocmire a planului de credite, pentru minimizarea riscurilor bancare și maximizarea profitului.

Astfel se urmareste atingerea nivelurilor planificate ale resurselor si plasamentelor cu implicatii directe in atingerea tintelor din Bugetul de Venituri si Cheltuieli.

II.1.2. Activitatea băncii

Anul 2006 s-a încheiat cu un rezultat favorabil, înscriindu-se în trendul ascendent al anilor precedenți în ceea ce privește activele și pasivele băncii.

Considerata ca o prioritate, activitatea de creditare a cunoscut în anul 2006 acelasi trend crescator, astfel volumul agregat al portofoliului de credite catre clienti ( inainte de provizionare) a crescut cu 25.59% fata de anul 2005, la valoarea de 150.289 mii lei.

In ceea ce priveste activitatea de creditare trebuie subliniate trei aspecte majore:

creditele retail, atingand remarcabila valoare de aproape 71.493 mii lei, au reprezentat cel mai dinamic plasament al bancii in 2006, cu o crestere de 35,66% fata de 2005, in cadrul carora creditele in lei au crescut cu 52.31%.

Banca a tintit finantarea pe termen lung, incurajand deciziile investitionale ale clientilor, creditele pe termen mediu si lung ajungand sa reprezinte 72,71% din portofoliul de credite;

Creditele in moneda nationala predomina portofoliul BCR -77,17 total credite, pe o piata inca dominata de creditele in valuta.

Portofoliul de credite Corporate a crescut cu 17,67% fata de anul precedent, pana la aproximativ 78.796 mii lei. Aceasta crestere a fost alimentata in principal de sectorul IMM-urilor.

Banca a continuat aplicarea politicii prudentiale, urmarind realizarea unei structuri optime a plasamentelor în credite în raport cu gradul de risc aferent principalelor ramuri economice și cu respectarea reglementarilor Băncii Naționale a României cu privire la expunerea maximă față de un singur debitor.

Depozitele de la clienti au crescut cu 28,24% fata de anul anterior, la 192.683 mii lei de la 150.254 mii lei.

Depozitele retail au continuat sa creasca, inregistrand o crestere cu 24,21%, in special datorita unor noi produs ede economisire lansate de BCR in 2006.

Depozitele corporate au cunoscut o crestere si mai semnificativa, de 34,52% depasind 79.038 mii lei.

Depozitele in lei au avut o crestere mai dinamica, reprezentand cira 80% din total depozite, crestere stimulata de o remunerare imbunatatita. ( Anexa nr. 5 )

II.1.3. Consideratii asupra realizarii Bugetului de Venituri si Cheltuieli

Datele analizate privesc veniturile, cheltuielile și structura acestora din Bugetul de Venituri si cheltuieli al BCR sucursala Covasna pe ultimii doi ani ( vezi Anexa nr 6 )

Analiza a scos in evidență că, in 2006, circa 60,57% din venituri sunt generate de dobânzile încasate la împrumuturi, in scadere față de 2005 când acestea reprezentau circa 69,54%. Se observă o ușoară creștere a ponderii veniturilor din comisioane de la 18,07% la 20,05%, venituri din care, de obicei, se acoperă cheltuielile de funcționare ale băncii.

Considerăm că, această politică promovată de BCR care vizează creșterea veniturilor din comisioane și speze bancare, prin diversificarea serviciilor și in special a celor purtătoare de valoare adăugată mare, este una eficientă, care contribuie, prin limitarea riscului ratei dobânzii aferent creditelor, la creșterea profitabilității.

In anul 2006 veniturile din comisioane inregistreaza o crestere cu 24,13% fata de anul 2005.

Cu toate acestea, constatăm că BCR menține o pondere destul de redusă a veniturilor din taxe și comisioane, ceea ce impune o diversificare masivă a serviciilor băncii la standarde internaționale, inclusiv in ce privește diversele forme de consultanță pe piețele de capital, servicii de asigurări, servicii imobiliare etc., pentru a urma tendința de pe piața bancară internațională.

De asemenea se observa o crestere a veniturilor din provizioane, cu 53,82%, in timp ce cheltuielile cu provizioanele inregistreaza o crestere cu 46,09%. Pierderile din creante nerecuperabile acoperite cu provizioane inregistreaza un trend descendent realizandu-se o scadere considerabila cu 87,90%. Cele doua tendinte corelate ne indica o imbunatatire a calittii portofoliului de credite, aspect ce rezulta si din scaderea soldului conturilor de provizioane constituite la data de 31.12.2006.

O crestere importanta se inregistreaza si la venituri din recuperari creante amortizate, cu 156,86%, prin valorificarea garantiilor , fapt ce ne arata preocuparea permanenta a managementului pentru imbunatatirea performantelor unitatii.

Pe ansamblul BCR sucursala judeteana Covasna, in perioada 2005-2006, atât veniturile, au inregistrat un trend crescator, realizandu-se o crestere cu 11,91% in 2006 fata de 2005, iar cheltuielile au avut un trend descrescător, respective o scadere cu 1,82% in 2006 fata de 2005.

Aceasta se datorează, in mare măsură, mutațiilor intervenite in structura acestora, ca

urmare a influențelor mediului economic general și ale celui financiar-bancar, a situației

clienților și a evenimentelor importante din viața băncii, și anume:

– in ceea ce privește veniturile, pe fondul scăderii de la un an la altul a marjei dobânzii, s-a înregistrat o scadere a ponderii veniturilor din dobânzi la credite și plasamente interbancare de la 69,55% la 60,58% la 31.12.2006, in conditiile in care volumul plasamentelor a crescut in 2006 cu 25,59% fata de 2005;

– veniturile din comisioane au crescut cu 24,13% pe fondul diversificarii serviciilor oferite clientelei;

– veniturile din creanțe amortizate au înregistrat o dinamică deosebită, respectiv o crestere cu 156,86%;

Se remarcă o scadere a veniturilor din diferențe de curs, deoarece a avut loc o începere a procesului de revalorizare a monedei naționale și o reducere a inflației începând cu anul 2004.

Constatăm, incă o dată, că analiza profitabilității reprezintă o coordonată de bază a

managementului bancar vizând: resursele și plasamentele băncii, optimizarea decontărilor in lei și in devize, intra și interbancare, raționalizarea cheltuielilor de funcționare, creșterea productivității muncii a lucrătorilor bancari, încasarea dobânzilor calculate, lansarea de produse și servicii bancare noi, atragerea de clienți noi, etc.

Situația rezultatelor obținute la nivel de centru de profit o regasim in Anexa nr 8.

Analiza in evoluție a datelor de profitabilitate pe acest centru de profit a scos in evidență

saltul calitativ înregistrat la sfârșitul anului 2006 la 20,82%, evoluție ce s-a reflectat și in

profitul pe un salariat care a crescut de la 19,55 mii lei/salariat in 2005 la 48,83 mii lei/salariat in 2006. Evoluția acestui indicator a avut la bază scaderea cheltuielilor totale ale centrului de profit si in special a cheltuielilor din corectii asupra creantelor si provizioanelor, concomitant cu cresterea veniturilor din comisioane si a veniturilor din recuperari creante.

Profitul neinfluentat de provizioane inregistreaza o crestere de la 3943 mii lei in 2005 la 4422 mii lei in 2006, respective o crestere cu 12,15%, ceea ce ne indica faptul ca unitatea inregistreaza crestere din activitatea specific bancara.

Este de reținut faptul că in cadrul veniturilor totale, cresterea volumului veniturilor din taxe și comisioane a fost semnificativ, respectiv a inregistrat o creștere cu 24,13%.

Acest lucru va reieși și din datele ce reflectă gradul de acoperire a cheltuielilor cu

funcționarea băncii din taxe si comisioane.

In ceea ce privește cheltuielile totale, acestea s-au menținut la un nivel ridicat, îndeosebi

cheltuielile cu funcționarea băncii și in cadrul acestora, ponderea cea mai mare având-o

cheltuielile cu salariile si asimilate.

Așa cum s-a menționat mai sus, gradul de acoperire a cheltuielilor cu funcționarea băncii din taxe și comisioane a crescut de la 66,44% in 2005 la 86,28% in 2006.

Semnificativ este faptul că a crescut gradul de acoperire a cheltuielilor cu salariile din comisioane de la 84,31% in 2005 la 106,19% in 2006.

Scaderea cheltuielilor cu provizioanele de la 6083 mii lei in 2005 la 252 mii lei in 2006 ne indica o imbunatatire a calitatii portofoliului de credite cu influentr directe asupra cheltuielilor viitoare., aspect reliefat si din evolutia soldului provizioanelor de la 979 mii lei la 31.12.2005 la 569 mii lei la 31.12.2006.

Desi veniturile inregistreaza un trend negativ ( -5,77%in 2006 fata de 2005 ) , ritmul de scadere al acestora este inferior ritmului de scadere al cheltuielilor ( – 22,53% in 2006 fata de 2005), cu influenta pozitiva asupra profitului final.

II.2 REZULTATE, CONCLUZII, OPINII PRIVIND TEMATICA SUPUSA CERCETARII

Activitatea de creditare are o influență semnificativă asupra economiei, ajutând la dezvoltarea acesteia.

Prin acordarea de credite pentru investiții cu dobânzi avantajoase se realizează relansarea economică prin retehnologizarea unităților productive care, astfel, își vor reduce consumurile, își vor spori producția și vor micșora efectul nociv asupra mediului.

Prin creditul imobiliar și ipotecar se stimulează construcția de locuințe.

Acordarea de credite de consum duce la creșterea cererii care stimulează indirect și oferta de bunuri și servicii.

Scăderea inflației și trendul descendent al ratei dobânzii a dus la creșterea cererii de credite, fapt care a determinat diversificarea portofoliului acestora.

În identificarea continuă a celor mai presante cereri ale pieței, BCR vine în întâmpinarea acestora, având și lansând permanent o gamă largă de produse prin rețeaua sa teritorială: credite într-o paletă diversificată, adaptată specificului clientelei, depozite în lei și valută cu dobândă fixă sau variabilă pe diferite perioade, certificate de depozit nominative și la purtător, operațiuni valutare, operațiuni interne și internaționale, operațiuni cu numerar, carduri, Internet Banking, Mobile Banking, transferuri rapide în lei și valută, consultanță de specialitate.

BCR a demonstrat a fi o instituție financiară stabilă care, prin profesionalismul și activitatea internă de inovare, s-a adaptat continuu la cerințele pieței.

În ultimii trei ani consecutivi, ca o recunoaștere a bunei activități, BCR a fost cotată de revista de specialitate „ Finance Central Europe „ în topul celor mai bune bănci din România, ocupând locul I ROA

( Randamentul Activelor ) în toată această perioadă.

În vederea consolidării poziției Băncii pe piața interbancară și câștigării clientelei, trebuie intensificată activitatea de publicitate, astfel încât cei interesați să poată intra cu ușurință în contact cu oferta de produse bancare de care pot beneficia și să poată aprecia care sunt avantajele de care ar dispune în raport cu alte oferte existente pe piață.

Pentru sporirea eficienței activității, a creșterii valorii Băncii și a consolidării poziției acesteia pe piață, consider necesară continuarea politicii de selectare și promovare a personalului cu multă exigență și îmbunătățirea continuă a calității acestuia prin diverse forme de pregătire profesională organizate de Institutul Bancar Român. Trebuie urmărită în același timp motivarea personalului și un sistem riguros de promovare a acestuia, precum și identificarea și pregătirea viitorilor manageri.

De asemenea trebuie continuate investițiile informatice constând în modernizarea infrastructurii de comunicare, mesageria electronică și gestiunea centralizată a rețelei.

Pentru consolidarea și îmbunătățirea poziției pe piață trebuie intensificată promovarea și extinderea ofertei de produse și servicii financiare integrate ( bancare, de asigurări, leasing, piața de capital ), operativitatea și flexibilitatea în raport cu cerințele clien-ților, precum și extinderea serviciilor de consultanță.

Pentru întărirea prudenței bancare trebuie urmărită monitorizarea și gestionarea tuturor categoriilor de riscuri semnificative și asociate, perfecționarea instrumentelor utilizate pentru cuantificarea și evaluarea acestora precum și elaborarea de practici de protecție.

Pentru redresarea unitatilor care au inregistrat pierderi BCR Suc.Jud. Covasna a elaborat un program de masuri care sa conduca la cresterea veniturilor:

Cresterea volumului de comisioane;

Atragerea de clienti noi, cu situatie economico-financiara buna in vederea acordarii de credite;

Recuperarea creantelor inregistrate in afara bilantului

Reducerea cheltuielilir cu functionarea;

Banca trebuie să fie preocupată de următoarele aspecte:

perfecționarea și dezvoltarea produselor proprii, creșterea calității serviciilor bancare;

dezvoltarea activității de carduri: VISA, Master Card, Maestro;

aderarea la noul sistem interbancar de plăți SEP – sistem electronic integral, compatibil cu cel european;

promovarea de soluții bancare moderne: Terra Banking – Internet Banking, Terra M – Mobile Banking, etc.

In scopul creșterii volumului de plasamente în lei și valuta, dar și a îmbunatatirii calității portofoliului de credite, a dispersiei acestora și, în final, pentru îmbunătățirea situației din punct de vedere al profitabilității sucursalei judetene Covasna a BCR, se va acționa cu prioritate în perioada următoare în conformitate cu următorul plan de masuri, care vizează:

creșterea numărului de operațiuni efectuate în unitățile BCR din județ în scopul creșterii veniturilor din comisioane și dobânzi;

atragerea de resurse ieftine, la vedere și plasarea lor eficientă în credite cu risc scăzut;

inițierea unei campanii de stopare a iesirilor de resurse din sistem BCR, prin monitorizarea atentă a agenților economici- clienti și neclienti BCR- care efectuează frecvent plăți mari spre alte banci comerciale și Trezorerie, precum și vizitarea lor;

analizarea limitelor de expunere pe ramuri de activitate, pe segmente și categorii de clienți, pe un client sau pe grupuri, în vederea realizării unei dispersii sănătoase a masei creditului și a limitării riscului de credit;

monitorizarea permanentă a concurenței pe piața bancară locală, identificarea punctelor forte și a punctelor slabe ale BCR în raport cu băncile concurente;

efectuarea de vizite la clienții actuali și potentiali de către echipe de vânzari în vederea promovării ofertei de carduri, POS-uri, credite;

consultanta si asistenta in initierea unor noi afaceri;

mediatizarea prin toate mijloacele mass-media a programelor de finantare accesibile intreprinzatorilor;

adaptarea si personalizarea ofertei de produse si servicii pentru fiecare client;

urmarirea feed-back-lui in urma transmiterii ofertei personalizate;

dezvoltarea relatiilor publice prin participarea la intalnirile de lucru ale membrilor Asicomv,participarea la simpozioanele organizate pe diferite teme de catre ASIMCOV (Judetul Covasna-realitati si posibilitati);

analiza celor mai profitabili clienti pentru bancă;

recuperarea restanțelor de la agenții economici cu volum mare al restanțelor și provizioanelor specifice de risc prin urmărirea fluxurilor de încasări și plăți ale agenților respectivi, păstrarea unei legaturi strânse cu ei, monitorizarea tuturor operațiilor efectuate de către aceștia;

recuperarea creanțelor înregistrate în afara bilanțului menținerea relațiilor de parteneriat cu toți clienții actuali și identificarea si atragerea de noi clienti, oferind servicii de consultanță atât pentru finanțarea proiectelor noi, viabile ale clienților, cât și în ceea ce privește gama largă de produse și servicii oferite în prezent de BCR;

Pentru consolidarea si menținerea poziției de lider a BCR pe piața bancară locală, se va acționa în continuare prin cresterea volumului de credite, atât pentru clienții din categoria corporate cat si pentru segmentul de retail, majorarea resurselor atrase de la clienții nebancari, creșterea satisfacției clienților, creșterea cotei pe piața cardurilor și lărgirea sferei de comercianți acceptatori de carduri ca modalitate de plată, creșterea numărului total de clienți, îmbunătățirea raportului cost/venituri, dezvoltarea activităților desfășurate de unitățile din grupul BCR (asigurări, leasing, fond de investiții BCR Clasic). Se va urmări în mod deosebit atragerea și menținerea clienților corporate , respectiv a celor cu activități profitabile și rulaje bancare semnificative, precum și a societăților mai mici, dar care au o dezvoltare dinamică.

In acest scop, in viitor, prin consolidarea realizarii sucursalelor judetene ca centre de profit va fi posibil sa se influenteze pozitiv activitatea unitatilor, pe urmatoarelor coordonate:

Gestionarea optima a activelor si pasivelor bancare;

Imbunatatirea indicatorilor de rentabilitate si lichiditate;

Stimularea sporirii aportului de profitabilitate, printr-o comensurare mai judicioasa a aportului fiecarei entitati;

Determinarea profitabilitatii pe clienti si produse bancare.

Un criteriu de apreciere a managemntului unitatilor teritoriale si de orientare a directiilor de dezvoltare si a politicilor practicate de acestea il constituie adoptarea de catre conducerea bancii a cadrului de valorificare a resurselor proprii atrase avand la baza:

Analiza periodica a profitabilitatii pe baza modelelor adoptate;

Urmarirea indicatorilor specifici si efectuarea unor comparatii cu unitati reprezentative din cadrul sistemului bancar romanesc sau din alte tari;

Monitorizarea in mod diferentiat, in functie de specificul teritorial si de ramura, a riscurilor bancare; arhitectura sistemului informatic si informational pe categorii de unitati;

Imbunatatirea structurilor folosite in activitatea cu amanuntul, de trezorerie si de creditare pentru o relatie directa si eficienta cu clientii, pentru implementarea unor noi produse si servicii.

In concluzie, sectorul bancar incepe sa traverseze o noua perioada, in care concurenta inseamna si confruntarea cu tine insuti. Daca pana acum a existat si exista concurenta interbancara ce vizeaza detinerea unui numar cat mai mare de clienti si detinerea unei cote de piata cat mai mare, viitorul va rezerva bancilor noi probleme. Una din ele, poate va fi cea a administrarii resurselor, respectiv de plasare a acestora in mod rentabil si responsabil ( pentru cresterea economica, dar si pentru recuperarea in mod normal a banilor), situatie specifica tarilor dezvoltate si care dispun de lichiditati. Una dintre solutii o va reprezenta plasamentul in sectorul persoane fizice, avantajat de potentialul enorm ce exista, precum si de posibilitatea de finantare pe termen mediu si lung (plasamente constante in timp).

Totusi, creditul destinat persoanelor fizice, desi stimuleaza , cererea de piata, nu este in masura sa garanteze cresterea economica generalizata.

Din acest motiv, apreciem ca plasamentele sub forma creditelor acordate companiilor vor avea in continuare un rol important pentru stimularea productiei si dezvoltarea economica. Acestea, coroborate cu plasamentele in sectorul persoane fizice, vor pune in valoare importanta bancilor ca intermediari financiari, actori de prim rang in economie.

In aceste conditii, creditul a fost si ramane principalul plasament al bancii care incurajeaza clientii profitabili si in mod special pe cei din economia privata.Tendinta este de a imbunatati structura creditelor in favoarea celor pe obiect sau a produselor de credit mai complexe.

Banca Comerciala Romana Sucursala Judeteana Covasna a fost preocupata si are in continuare in vedere politici specifice care pot raspunde la cererea in crestere a pietei locale si care pot asigura realizarea obiectivelor sale strategice cu privire la:

Personalizarea relatiei cu clientii care presupune printre altele cunoasterea cererii acestora si servirea precisa si eficienta prin preocuparea permanenta pentru inovare, prin adaptarea adecvata a tehnologiei operationale si prin prestatia de calitate a personalului bancar;

Managementul relatiei cu clientii pentru care in banca s-au creat structurila nivelul Centralei si la nivelul unitatilor din teritoriu da un plus de eficienta si calitate dialogului banca-client si asigura o comunicare permanenta cu partenerii de afaceri;

Promovarea oportunitatilor de afaceri care trebuie sa determine consolidarea unor relatii complexe intr-un ambient partenerial si de lunga durata, cu efecte pozitive asupra eficientei si profitabilitatii atat a clientului, cat si a bancii;

Monitorizarea procesului de servire a clientilor in vederea cresterii calitatii noilor produse si servicii oferite pentru care se va asigura in continuare un grad sporit de accesibilitate a acestora, un nivel ridicat de fiabilitate si totodata, un grad de securitate adecvat;

Asigurarea unui plus de de atractivitate fata de oferta concurentei, prin concentrarea pe satisfacerea elementelor ce tin de unicitatea dorintelor si aspiratiilor personalizate, precum si o anumita cultura educationala care trebuie formata si intretinuta cu grija de personalul bancii, avand in vedere ca aceste elemente sunt primordiale fata de cele materiale si de infrastructura a caror conversie este relativ mai usor de realizat.

Plecand de la aceste cerinte , sunt adepta ideii ca succesele noastre vor fi multumitoare in masura in care vom cunoaste mai bine realitatile de piata, tendinta preocuparilor diverselor categorii de clienti, motiv pentru care acordam o mare atentie marketingului bancar.

In cadrul marketingului nostru, o relevanta deosebita o are modul in care stim sa oferim o imagine convingatoare a caracteristicilor bancii, sa studiem opinia clientilor fata de produsele si serviciile BCR, comparativ cu cele ale concurentei, si, pe aceste baze, sa putem stabili punctele forte si slabe in fundamentarea coordonatelor altor strategii de vanzare si crestere a profitabilitatii.

ANEXA NR 1.

ANEXA NR. 2

FUNDAMENTAREA

VENITURILOR SI CHELTUIELILOR DIN ACTIVITATEA DE RESURSE SI PLASAMENTE PE ANUL 2006

ANEXA NR 4.

ANEXA NR 7

Anexa nr 8

BIBLIOGRAFIE

1. Aurel Octavian Berea – Strategie bancară – Editura Expert, București, 2001;

2. Banca Comerciala Romana – „Caiete de studii”, trim. I, II, III, IV;

3. Banca Comerciala Romana – „Norme metodologice privind activitatea de creditare”;

4. Banca Comerciala Romana „ Revista Bancii” – martie – iunie 2006;

5. Banca Comerciala Romana „ Revista Bancii”-iunie-setembrie 2006;

6. Banca Comerciala Romana „ Revista Bancii”-martie 2004;

7. C. Basno si Dardac – „Operatiuni bancare”, Editura Didactica si Pedagogica;

8. Constantin Mares – Contabilitate financiara – Editura Independenta Economica, Pitesti 2000;

9. Daniela Iov – Note de curs- An universitar UPG Ploiesti;

10. Dictionar de Management „ – Editura Diacon Coresi – Bucuresti, pag. 33;

11. Finante Banci  Asigurari” revista lunara  editata de Tribuna Economica- an 2002;   an 2003,2005,2006;

11. Gafteniuc Simona  – „Practici bancare internationale”, Editura Economica,1995;

12. Gheorghe I. Ana „ Finantele si Politicile Financiare ale Intreprinderii” – Editura Economica- 2001;

13. George Enescu – Note de curs –An Universitar UPG Ploiesti;

14. Ioan Done- Economie comparata- Editia Universitatii din, Ploiesti 2005;

15. Ion Bucur – Diagnostic financiar –Editia Cartea Universitara,Bucuresti 2006;

16. Ion Iarca – Sisteme economice,modelare si clasificare – Editia Imprimeria 1999;

17. Ionescu Lucian  – „Banca si operatiunile bancare”, 1995;

18. Ilie  Mihai „ Tehnica si Managementul Operatiunilor Bancare „ – Editura Expert- 2003;

19 . Jacques Mason – „Creditele bancare pentru intreprinderi”, traducere aparuta in 1994;

25. Manolescu Gheorghe „ Moneda si Credit” – Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti-2001;

26. Marin Dumitru „ Gestiunea Financiara a Intreprinderii”, Editura Fundatiei Romania de Maine- Bucuresti – 2003;

28. Mugur C. Isarescu – Reflecții economice. Piețe, bani, bănci –Editura Expert, București, 2001;

29. Nicolae Danila, Aurel Octavian Berea – Managementul bancar – fundamente și orientări – Editura Economică, București, 2000.

30. Nicolae Danila,Lucian Claudiu Anghel,Marius Ioan Danila – Managementul lichiditatii bancare – Editura Economica Bucuresti,2002;

31.  Stancu Ion  „ Finante” – Editura Economica – 2002.

=== evaluare ===

CAPITOLUL I

ACTIVITATEA DE EVALUARE A INTREPRINDERII

1.1. Consideratii generale privind evaluarea intreprinderii

Economia de piata include o multime de categorii care faciliteaza miscarea, transferarea, divizarea si mai ales formarea capitalurilor.

Cea mai importanta din operatiunile ce privesc capitalul este evaluarea marimii, dupa care urmeaza profitul ce poate fi adus de un capital intr-o perioada anume.

In lumea afacerilor economice, proprietatea este comensurabila prin capital, iar trecerea de la o forma la alta de proprietate nu schimba forma capitalului.

In toate tarile in care societatile comerciale, regiile autonome sau alte forme organizatorice ce folosesc proprietatea sub forma de capital aducator de profit sunt supuse fie privatizarii, fie etatizarii sau se implica in fuziuni, divizari, comasari, dizolvari, lichidari, etc, acolo putem de fapt sa vorbim de o piata a intreprinderilor, de cerere si oferta, de vinzare si cumparare a acestora.

Fie ca este vorba de totalitatea unei intreprinderi, fie ca include numai o parte din activele sale, vinzarea acestora nu este numai un transfer de proprietate insotit de o mutatie juridica de capital ci si un proces complex de evidentiere a unor elemente de apreciere care servesc la evaluarea financiara si economica a lor. Evaluarea la rindul sau constituie baza negocierii sau a pretului de inceput in licitatiile organizate special pentru vinzare.

Procesul de evaluare tine si de vederile vinzatorilor si cumparatorilor, nu numai de datele si informatiile existente in cadrul intreprinderii supusa negocierii. Deci nu se poate lua in consideratie o singura valoare, ci trebuie sa estimam mai multe valori, care sa asigure negocierii o arie suficienta.

Evaluarea reprezinta operatiunea de a aprecia, a stabili valoarea, pretul, numarul, a calcula, a socoti.

Reevaluarea inseamna a evalua din nou, de regula, aducerea valorii la pretul zilei. Deci, intre evaluare si reevaluare nu exista deosebiri de esenta, diferenta vizind momentele diferite de existenta a elementelor care fac obiectul operatiunii.

In operatiunea de evaluare intervin:

• Subiectul, cel care rea1izeaza evaluarea, respectiv specialistul evaluator, care poate avea pregatire economica, juridica, tehnica, etc.

De exemplu, atunci cind se evalueaza o cladire sau un utilaj specific, evaluatorul trebuie sa posede cunostiinte in domeniul respectiv.

• Obiectul supus evaluarii sau reevaluarii, reprezentat prin proprietati mobiliare sau imobiliare, afaceri sau activitati intangibile.

In principiu valoarea intreprinderii vizeaza stabilirea valorii afacerii la un moment dat, masurarea avutiei reale si a potentialului acesteia de a-si mari potentialul in perioada urmatoare.

Aceasta inseamna ca evaluarea intreprinderii nu reprezinta doar stabilirea valorii proprietatii sau a bunurilor din patrimoniul acesteia, ci si determinarea capacitatii firmei de a genera fluxuri la dispozitia proprietarului sau, avindu-se in vedere ca obiectul evaluat este un bun care are capacitatea de a crea alte bunuri.

1.2. Valoare si pret

Teoria economica ofera numeroase concepte ale valorii, telul acestora fiind sa comunice utilizatorilor evaluarii semnificatia cifrelor si sa realizeze concordanta aprecierilor intre evaluatori.

Valoarea unui bun este fondata pe notiunea de schimb, pretul fiind acel punct de echilibru in care vinzatorul si cumparatorul accepta tranzactia.

Valoarea reprezinta o calitate conventionala a unui bun, a unei proprietati sau afaceri care ii este atribuita conventional in urma unor calcule sau a unei expertize. Valoarea nu este un fapt, ci o opinie.

Pretul este rezultatul negocierii dintre vinzator si cumparator, respectiv suma platita/incasata pentru incheierea tranzactiei, E1 are un caracter real, obiectiv, fiind verificabil.

Diferenta dintre pret si valoare este determinata de motivatiile vinzatorului si cumparatorului, de situatia pietei si de criterii subiective.

Optiunea de a vinde poate fi determinata de:

• Scaderea nivelului afacerii

• Nevoia urgenta de lichiditati

• Consideratii strategice

• Degradarea conjuncturii economice

• Modificarea tipului de proprietate

• Cauze naturale

Motivatia de a cumpara poate fi determinata de:

• Dorinta de a-si consolida pozitia pe piata

• Initierea unei afaceri noi, dorinta de a avea propria afacere

• Rentabilitatea ridicata a afacerii

• Diversificarea activitatii pentru diminuarea riscului

• Intensificarea procesului de integrare pe verticala.

Pretul este asadar infIuentat de criterii obiective si subiective.

Criteriile obiective sunt determinate de metodele de calcul capabile sa stabileasca valoarea corecta a intreprinderii. Valoarea corecta se bazeaza pe o parte a proprietatii, bunurile tangibile si activele intangibile, pe volumul datoriilor firmei considerate.

Caracterul obiectiv rezulta din faptul ca valoarea in acest caz se bazeaza in cea mai mare parte pe tranzactii trecute recunoscute de piata, acestea avind un caracter verificabil.

Criteriile subiective sunt bazate pe notiunea de utilitate, in fond pe intensitatea , dorinta de a vinde, respectiv de a cumpara.

In cadrul criteriilor subiective distingem doua mari categorii de elemente:

• Elemente psihologice — in general cel mai frecvent element psihologic il reprezinta notorietatea. Cumparatorul va accepta sa plateasca un suprapret, pentru ca odata cu aceasta intreprindere isi va insusi si prestigiul acesteia.

• Elemente economice — cele mai importante pot fi grupate astfel:

1. Elemente economice bazate pe raritate, respectiv posibilitatea de a cumpara o firma in situatie de monopol sau o intreprindere concurenta care sa ofere cumparatorului consolidarea pozitiei sale in cadrul pietei.

2. Elemente economice bazate pe sinergie. De exemplu absorbirea unei firme care are o retea comerciala importanta, genereaza efect de sinergie.

1.3. Clasificarea evaluarilor

Evaluarile pot fi clasificate in functie de:

a) obiectul supus evaluarii, distingindu-se:

• evaluari de bunuri, cum ar fi active fixe, elemente ale activelor circulante ( stocuri, creante)

• evaluari de active economice, acestea fiind parti dintr-o intreprindere care pot functiona independent fara a perturba activitatea acesteia

• evaluari de societati comercia1e, firme, intreprinderi, acestea avind ca obiect al evaluarii totalitatea unei afaceri.

b) scopul evaluarii:

• evaluari administrative, se realizeaza de regula in scopuri fiscale, avind la baza reglementarile specifice sau baremuri

• evaluari economice, vizeaza stabilirea valorii de piata a unei proprietati sau afaceri in vederea privatizarii, vinzarii.

c) beneficiarul evaluarii:

• evaluari pentru proprietarii afacerii sau a proprietatii evaluate in vederea stabilirii bazei de negocieri pentru vinzare

• eva1uari pentru institutiile financiar-bancare si fiscale in vederea constituirii unor garantii pentru credite, impozitarea unei operatii de vinzare-cumparare,etc.

• eva1uari pentru institutii sau organisme publice

• evaluari pentru instantele judecatoresti

• evaluari pentru persoanel fizice, salariati, mostenitori

d) pozitia evaluatorului

• eva1uari realizate de evaluatorul consultant

• evaluari realizate de evaluatorul arbitru

• evaluari realizate de evaluatorul expert neutru

e) metoda de evaluare utilizata:

• evaluari patrimoniale

• evaluari bazate pe randamentul afacerii

• evaluari combinate

• evaluari bazate pe cifra de afaceri.

1.4. Necesitatea si obiectivele evaluarii

Necesitatea evaluarilor, indiferent ca bunuri, active sau intreprinderi decurge din nevoile pe care le au proprietarii sau administratorii, care au un mandat de vinzare, pentru cunoasterea mai multor valori care sa serveasca ca baza a negocierii pretului de vinzare/cumparare.

Acelasi lucru este necesar si cumparatorilor potentiali indiferent ca sunt straini, autohtoni, salariati sau intermediari.

Urmarea unor asemenea operatiuni in piata capitalurilor apare ca un segment nou si anume piata de vinzare/cumparare a intreprinderilor si a activelor acestora.

Aceasta piata reuneste investitori sau detinatori de capital dispusi sa investeasca direct in intreprinderile existente cumparindu-le si sperind sa obtina un profit mai mare decit folosind capitalul in alt fel.

Pentru a cumpara trebuie sa existe vinzator cu care sa negocieze. Negocierea pomeste de la o anumita valoare care este diferita in conceptia ambelor parti.

Circumstantele in care se fac eva1uari sunt legate de anumite evenimente din economie, intre acestea mai importante au ca obiective:

• Schimbarea titlurilor de proprietate, emisiunea de titluri de proprietate noi, de actiuni noi, pregatirea pentru participarea la bursa

• Cresterea intreprinderii prin elemente exterioare ei precum majorarea de capital, fuziunea cu alta intreprindere, absorbtia sau cesiunea

• Vinzarea partiala sau a unor active apartinind intreprinderii sau vinzarea integrala a intreprinderii

• Cumpararea unor active sau a unor societati comerciale, intreprinderi

• Lichidarea intreprinderii in cazurile in care s-a ajuns la termenele prevazute in contractul de asociere, in cazurile de faliment sau la vointa asociatilor.

1.5. Cadrul profesional al activitatii de evaluare

Activitatea complexa de evaluare a intreprinderii necesita folosirea de informatii din diverse domenii de disciplina si impune lucrul in echipa, implicind si:

Existenta unui cadru profesional, metodologic, acceptat si recunoscut in cadrul comunitatii economice-financiare, cadru ce nu contravine reglementarilor legale. Existenta unui cadru legal nu este de natura sa ingradeasca sau sa limiteze initiativa si aprecierile specialistului evaluator.

In ceea ce priveste cadrul metodologic, acesta este asigurat de Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania ( ANEVAR ) care desfasoara cursuri de pregatire organizate impreuna cu alte organizatii guvemamentale si neguvemamentale, editari de publicatii si materiale de specialitate, intrarea in sistemul european si intemational de organizare a profesiei.

Notiunile categorial-valorice utilizate cum ar fi:

1. Preturi libere, formate prin negociere sau cotate

2. Preturi inteme utilizate in contabilitatea de gestiune

3. Preturi de achizitie, care reprezinta costul de cumparare al bunurilor, respectiv pretul de constructie

4. Valoarea contabila sau valoarea de intrare

5. Valoarea ramasa, care reprezintavaloarea neta a unui activ imobilizat, la un moment dat.

Instrumentul tehnico-economic folosit, cum ar fi:

– aparate de masura, control si reglare

– coeficienti, indici sau diferite norme/baremuri prevazute in acte normative sau recunoscute pe baza practicii interne si intemationale.

In multe tari, evaluatorii au infiintat societati profesionale bazate pe asociere voluntara care sa le reprezinte interesele si sa reglementeze activitatea de evaluare.

Aceste organizatii contribuie la promovarea si dezvoltarea activitatii prin:

– dezvoltarea si actualizarea cunostintelor din domeniu

– stabilirea unor criterii minime de calificare si experienta pentru cei ce vor sa practice aceasta activitate

– adoptarea unui cod de comportament si practica profesionala

– examinarea diferitelor aspecte profesionale si oferirea de recomandari practice

– oferirea de informatii cu privire la serviciile pe care le presteaza membrii lor.

Asociatiile profesiona1e acorda multa atentie codului de comportament profesional, pe care il foloseste ca element esential in consolidarea si protejarea profesiunii de evaluator.

Astfel, codul de comportament al ANEVAR, care este parte integrata din statut, cuprinde:

– principalele indatoriri si responsabilitati ale evaluatorului

– obligatii ale evaluatorului fata de client

– practici lipsite de etica si profesionalism in activitatea de evaluare.

In domeniul evaluarii intreprinderii, in anul 1981 a luat fiinta Comitetul Intemational pentru Standarde de Evaluare ( TIAVSC ). Inca de la infiintare TIAVSC a cistigat recunoastere intemationala, prin statutul sau de organ consultativ aI Consiliului Economic si Social aI Natiunilor Unite si al Consiliului International pentru Standarde de Contabilitate.

Pe plan european, in 1977 s-a infiintat Grupul European al Evaluatorilor ( TEGOVOFA). In 1988, TEGOFOVA a elaborat un set de 17 standarde, 23 de recomandari si 5 articole de informare reunite in Cartea Albastra, ce constituie un ghid cu autoritate in domeniul evaluarilor.

In Romania, in 1992 s-a constituit Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania (ANEVAR), o organizatie profesionala, neguvemamentala, non-profit, avind drept scop promovarea metodelor si tehnicilor de diagnostic si evaluare a intreprinderii si a altor bunuri.

Obiectivele principale ale ANEVAR sunt:

sa contribuie la dezvoltarea si valorificarea potentialului profesional al evaluatorilor romani

sa asigure la difuzarea pe plan intem a principiilor, metodelor si tehnicilor de diagnostic si evaluare

sa faciliteze cooperarea cu alte organisme, asociatii si experti in domenii conexe

sa asigure un inalt nivel de calificare profesionala a membrilor sai

sa defineasca si sa faca cunoscute regulile si principiile deontologice ce guverneaza activitatea evaluatorilor

sa promoveze si sa protejeze interesele profesionale comune ale membrilor sai.

ANEVAR are recunoastere internationala prin statutul sau de membru asociat la Grupul European al Evaluatorilor TEGOVOFA.

Standardele de evaluare ( profesionale si etice)

In ultimul timp pe plan intemational s-a constatat o preocupare crescuta referitoare la eficienta standardelor de evaluare a intreprinderilor. Un aspect important il reprezinta recunoasterea standardelor de catre instantele judiciare si fiscale.

Societatea Americana a Evaluatorilor (ASA) a introdus in 1992 — 9 standarde de evaluare a intreprinderilor.

Uniunea Europeana a Expertilor Economici Contabili si Financiari a introdus in 1980 standardul de evaluare a intreprinderii TRC 1 care trateaza urmatoarele aspecte:

o pozitia evaluatorului fata de client

o evaluarea prin metoda fluxurilor financiare actualizate

o eva1uarea prin metoda capitalizarii profitului

o alte metode utilizate in practica

o principii genera1 acceptate in eva1uarea intreprinderilor

o recomandari catre evaluator

o limitele raportului de evaluare

o responsabilitatea evaluatorului

Pentru evaluarea proprietatilor inclusiv intreprinderile bazate pe proprietari, Grupul European de Evaluatori (TEGOFOVA) a elaborat o culegere de documente normative numita Cartea Albastra care contine 17 standarde numite note-ghid, 23 de lucrari fundamentale explicative, 5 lucrari de informare.

Obiectivul TEGOFOVA este ca aceste standarde sa fie acceptate in tarile Uniunii Europene si in celelalte tari europene nemembre UE. Standardele TEGOFOVA sunt corelate cu standardele TIAVSC si cu cele intemationale IVS.

In tara noastra s-a constituir in 1992 Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania (ANEVAR), asociatie profesionala non-profit, care are intre obiectivele principale elaborarea de standarde de evaluare a intreprinderilor si proprietatilor, standarde care sa reprezinte punctul de vedere al profesionistilor in domeniu.

Prima editie aparuta in ianuarie a rea1izat cerinta compatibilitatii cu standardele EVS si internationale IVS.

In 1995 ANEVAR a creat Institutul Roman de Cercetare in Domeniul Evaluarii (LROVAL), institutie specializata care are si sarcina coordonarii activitatii de elaborare a standardelor de evaluare prin colaborarea cu organizatii europene, cu Comitetul International pentru Standarde de Eva1uare, precum si cu asociatiile profesionale din tarile cu experienta in domeniu ( Anglia, Franta, SUA).

Rolul standardelor de evaluare este in principal:

o sa instituie proceduri care sa permita certificarea valorii in conditii comparabile cu legislatia intema si intemationala, cu practica evaluarii si cu standardele contabile

o sa ajute evaluatorii prin definirea elementelor fundamentale ale evaluarii, creindu-se o baza precisa si compatibila in activitatea practica

o sa asigure parametrii de calitate pentru beneficiarii evaluarilor.

Intr-o economie globala, in care granitele geografice nu sunt importante asupra miscarii capitalului, rolul evaluarilor si al standardelor de evaluare creste semnificativ.

Principalele standarde vizeaza valoarea de piata ( SEV 4 03 ), categorii de valori in afara valorii de piata ( SEV 4 04 ), eva1uare pentru garantarea creditelor, ipoteci si gajuri (SEV 7 02).

Codul deontologic al profesiei de evaluator

Ca in cazul oricarei profesiuni liberale si evaluatorii au un cod deontologic in cadrul caruia isi pot desfasura activitatea.

Acesta face parte integranta din statutul ANEVAR si urmareste a stabili o linie de conduita pentru evaluatori, astfel incit acestia sa desfasoare o activitate competenta, conforma eticii profesionale si corespunzatoare standardelor intemationale.

Referitor la indatoririle si responsabilitatile evaluatorului sunt stabilite urmatoarele

~ obligatia evaluatorului de a determina tipul potrivit de evaluare in fiecare situatie

~ evaluatorul trebuie sa execute competent si constiincios fiecare evaluare in fiecare situatie

~ evaluatorul are obligatia de a evita abordarea gresita sau aproximarile foarte largi pentru a nu fumiza rezultate false ale evaluarii.

Pozitia evaluatorului fata de client

Standardele profesionale recunosc urmatoarele pozitii ale evaluatorului, in raport cu clientul:

~ consultant — cea mai frecventa situatie si anume atunci cind un partener angajat intr-o tranzactie solicita o opinie calificata din partea unei firme sau persoane specia1izate cu privire la valoarea unei intreprinderi care sa constituie baza pentru negociere.

In acest caz, rezultatul va fi o evaluare subiectiva, pentru ca evaluatorul trebuie sa contina cont de interesele clientului sau. Acest lucru nu inseamna ca evaluatorul va abdica de la standardele si procedurile profesionale specifice.

~ Arbitru — atunci cind evaluatorul este solicitat simultan, de toti partenerii af1ati in tranzactie. In acest caz, opinia evaluatorului trebuie sa se concretizeze intr-o marja ingusta de valori sau chiar la o valoare unica, care va fi acceptata de partenerii ce au recurs la arbitraj.

~ Expert neutru — atunci cind evaluatorul este solicitat de o instanta judecatoreasca sau de o alta institutie cu statut echivalent sa evalueze o intreprindere ce constituie obiectul unei cauze legale sau fiscale.

Responsabilitatile evaluatorului

Desi activitatea de evaluare nu este reglementata de catre institutii guvernamentale, ea se desfasoara dupa standardele si proceduri profesionale si etice specifice, care implica responsabilitatea evaluatorului.

Primul aspect este responsabilitatea profesionala care ref1ecta modul de aderare la codul de comportament etic.

A1 doilea aspect este responsabilitatea civila care se manifesta in virtutea contractu1u~ivi1 dintre evaluator si clientul sau, prin care evaluatorul se obliga sa fumizeze un serviciu de calitatea promisa in oferta. Daca eva1uatorul nu reuseste sa indeplineasca conditiile contractuale si prin aceasta a produs daune clientului sau, trebuie sa suporte despagubirile de rigoare.

A1 treilea aspect, este responsabilitatea penala atunci cind in legatura cu activitatea de evaluare, evaluatorul a incalcat legea penala.

CAPITOLUL II

METODE DE EVALUARE ECONOMICA A INTREPRINDERII

2.1. Consideratii generale. Clasificari.

Larg dominate de pragmatism, metodele de evaluare au la baza un ansamblu de tehnici care reprezinta rodul muncii unui numar mare de teoreticieni.

J.M.Keynes defineste valoarea fundamenta1a aunei intreprinderi ca fiind estimarea valorii actualizate a f1uxurilor de venituri viitoare generate de detinerea capitalului.

Fondator al analizei dinamice, Keynes se separa de teoreticienii utilitaristi, precum si de conceptul de valoare de schimb, concept ce sta la originea formularii economice a metodelor de evaluare patrimoniala.

Aceste doua abordari — patrimoniala si dinamica — reprezinta axele in jurul carora se articuleaza principalelor metodologii de evaluare a afacerilor.

In functie de criteriul in baza caruia se determina valoarea economica a intreprinderii, metodele de evaluare pot fi grupate in

Metode de evaluare patrimoniale;

Metode de evaluare bazate pe randament;

Metode de evaluare bazate pe fluxul de disponibilitati;

Metode de evaluare bazate pe valoarea bursiera;

Metode combinate.

In teoria si practica eva1uarii intreprinderilor se folosesc un numar de 8-10 grupe de metode. In cadrul fiecarei grupe se disting alte metode particulare, astfel incit in teoria si practica evaluarii se intilnesc un numar de 180-200 de modalitati concrete, sub forma de formule matematice.

In acelasi timp, este de mentionat faptul ca nu poate fi utilizata o metoda unica, intrucit fiecare intreprindere este un caz particular, chiar daca prin profit, tehnologie sunt mai multe unitati asemanatoare.

Obligativitatea utilizarii mai multor metode pentru evaluarea unei firme este precizata expres in legislatia mai multor tari, inclusiv in Romania. Astfel, in Normele metodologice de aplicare a Legii nr.77/94 privind asociatiile salariatilor si membrilor conducerii societatii care se privatizeaza, este prevazut ca se vor utiliza cel putin doua dintre urmatoarele metode:

Metoda activului net actualizat (corectat);

Metoda fluxurilor financiare actualizate;

Metoda comparatiilor de piata;

Metoda capitalizarii veniturilor.

Alegerea unei set de metode de evaluare pentru un anumit caz concret este conditionata atit de factori obiectivi, cum ar fi:

Sectorul de activitate;

Disponibilitatea unor informatii referitoare la tranzactii similare;

Scopul evaluarii;

Solicitari exprese ( legislative ale clientului);

Marimea si structura capitalului;

Natura activelor societatii.

Cit si de factori subiectivi:

Interesele celor implicati in tranzactie;

Disponibilitatea informatiilor asupra societatii evaluate;

Logistica evaluatorului, experienta sa;

Rezultatele diagnosticului.

2. 2. Metode de evaluare patrimoniala

Valoarea patrimoniala a unei intreprinderi are in vedere valoarea actuala a elementelor materiale ale capitalului propriu, respectiv forma concreta de utilizare a acestuia.

In stabilirea metodelor patrimoniale se include:

Activul net evidentiat sau contabil;

Activul net actualizat sau reevaluat;

Activul net corectat sau corijat;

Activul net de lichidare;

Valoarea substantiala a patrimoniului.

2.2.1. Activul net contabil

Activul net contabil sau patrimoniul net contabil ( cunoscut si sub denumirea de valoare matematica de patrimoniu reprezinta metoda cea mai simpla de evaluare folosita in tara noastra pentru privatizarea intreprinderilor mici prin metoda MEBO recomandata de HG nr.88/2002 pentru evaluarea societatilor comerciale cu capital de stat care se privatizeaza potrivit Legii nr. 55/2002.

Determinarea activului net contabil (Anc), in optica evaluarii rapide a societatilor comerciale pe baza unui raport de evaluare simplificat, se face pe baza relatiilor dintre indicatorii ultimului bilant contabil conform tabelului l.

Determinarea activului net contabil (Anc)

Activul net contabil A — B

Calcularea Anc cu ajutorul relatiilor din tabelul 1., nu reprezinta doar simple calcule aritmetice, ci presupune efectuarea unor corectii, a caror necesitate deriva din insasi interpretarea financiar-contabila a indicatorilor economici.

2.2.2. Activul net reevaluat (ANR)

Patrimoniul net la valorile actualizate, ale activelor imobilizate si activelor circulante reprezinta activul net reevaluat (ANR).

In perioada de inf1atie, indicele acesteia se elimina cu ajutorul unor indici calculati pe baza evolutiei preturilor sau cursurilor de schimb.

2.2.3. Activul net corectat (ANC)

Necesitatea corectarii bilantului contabil si construirii unui bilant economic, care sa ref1ecte patrimoniul net existent al intreprinderii, rezulta din necesitatea depasirii incovenientelor metodei Anc.

Activul net corecatt are la baza si valoarea de folosinta a elementelor patrimoniale necesare intreprinderii, elementele care nu sunt necesare exploatarii sunt evaluate separat, in functie de posibilitatile de valorificare.

In esenta, ANC reprezinta marimea capitalului necesar pentru a reconstitui patrimoniul net existent al intreprinderii, la nivelul valorii reale de utilitate a acestuia.

ANC = Activul contabil corectat — Datoriile contabile corectate (pe termen scurt, mediu si lung)

a) Corectarea elementelor de activ

Elementele de activ contabil din exploatare care se corecteaza prin adaugarea sau scaderea de valoare sunt:

1. Imobilizarile necorporale, sunt cel mai greu de evaluat. Principiile de evaluare sunt:

Evaluarea celorlalte active necorporale ( fond comercial, clientela, brevete, marci, licente, vad).

2. Imobilizarile corporale sunt evaluate prin mai multe metode, in functie de natura lor, astfel:

Terenurile, prin metoda pretului pietei, practicindu-se o diminuare cu 30% pentru pretul pe mp al terenului construit fata de pretul terenului neconstruit. Evaluatorul trebuie sa interpreteze corect principalii parametrii vcare influenteaza pretul terenului : pozitia, existenta utilitatilor, rezistenta la constructii, reglementarile administratiei in domeniul regimului constructiilor, raportul intre cerere si oferta.

Cladirile, constructiile speciale si capitalul fix activ ( masini, aparate, instalatii,etc) se evalueaza dupa principii specifice care trebuie sa tina cont de pozitia lor, de costul actual, de gradul de uzura fizica, de uzura morala, cheltuielile necesare pentru asigurarea functionarii normale.

3. Imobilizarile financiare sunt formate din titluri de participare, titluri imobilizate ale activitatii de portofoliu, alte titluri imobilizate si creante imobilizate.

Evaluarea elementelor imobilizarilor financiare prezentate mai sus, se face in moduri diferite, punctul de plecare constituindu-1 pretul de cumparare sau valoarea inscrisa.

4. Stocurile sunt evaluate prin mai multe metode, majorindu-se sau diminuindu-se valoarea lor contabila.

5. Creantele se evalueaza in functie de riscul de neincasare si de vechimea lor.

6. Platile anticipate nu se include in evaluare.

7. Avansurile anticipate nu se include in evaluare.

8. Avansurile primite de la fumizori nu se includ in evaluare.

9. Disponibilitatile banesti in lei se preiau la valoarea lor nominala, iar cele in valuta sunt transformate in lei la cursul de referinta al B.N.R. la data evaluarii.

10. Cecurile, cambiile, biletele la ordin si alte valori se evalueaza la valoarea cotatiei pe piata din data evaluarii.

11. Marcile postale si timbrele fiscale se evalueaza la valoarea lor nominala.

12. Cheltuielile de repartizat pe mai multe perioade, nu se include in evaluare.

b) Corectarea elementelor de pasiv

Corectarea unor elemente de pasiv se face astfel:

1. datoriile se evalueaza, de regula, la valoarea lor probabila de plata,

2. creditele pe termen lung se evalueaza la valoarea lor contabila ramasa.

3. Includerea in datoriile totale a sumelor de natura unor obligatii, a caror estimare este posibila. De exemplu:

Plati cu periodicitate regulata pentru care nu s-au primit, pina in momentul evaluarii, note de plata;

Datorii pe cale a se produce, de plata a unor daune, despagubiri, penalitati;

Dividende aferente exercitiului, propuse si neaprobate,

Includerea redeventelor totale ramase de plata pentru bunurile imobilizate corporale, achizitionate in regim de leasing.

2.2.4. Valoarea substantiala bruta (VSB)

Valoarea substantiala bruta reprezinta tota1ul valoric al activelor existente la dispozitia intreprinderii, indiferent de modul de finantare, pe care aceasta il utilizeaza pentru a-si asigura realizarea obiectului de activitate.

Formula de calcul a VSB este:

VSB = ANC + datorii pe termen scurt, mediu si lung + valoarea bunurilor neaf1ate in proprietate dar folosite de aceasta+ cheltuielile de constituire+ cheltuieli de reparatii necesare pentru mentinerea bunurilor de productie in stare de functionare

Observatii:

• nu se include activele corporale sau necorporale care nu sunt necesare functionarii normale a intreprinderii (exploatarii );

• cind sunt inscrise in active bunuri corporale inchiriate sau in leasing, in pasiv se inscrie si valoarea actualizata a chiriilor sau redeventelor,

• activele necorporale ca brevete si marci sunt incluse in VSB, la marimea valorii lor de evaluare, ca el emente distincte.

VSB se refera numai la activitatea de baza si este folosita in practica pentru aplicarea unor metode de randament.

2.2.5. Valoarea matematica (VM)

Valoarea matematica este egala cu valoarea de utilizare a elementelor de activ din care se scade datoria totala. In esenta, este egala cu ANC diminuat cu valoarea elementelor necorporale.

Calcularea VM se face, in functie de cazurile concrete, prin utilizarea valorii de utilitate sau valorii venale. Valoarea venala se foloseste pentru evaluarea unui element al imobilizarilor corporale care nu prezinta nici un interes pentru cumparator.

Din calcule pot fi eliminate bunurile care nu prezinta nici o importanta pentru functionarea intreprinderii.

2.2.6. Metoda capitalurilor permanente necesare exploatarii (CPNE)

Aceasta metoda a fost fundamentata de Bamay si Calba. CPNE nu ref1ecta valoarea reala a intreprinderii, ci doar valoarea capitalului necesar pentru a crea o intreprindere cu aceleasi caracteristici cu cele ale intreprinderii evaluate.

CPNE este foarte apropiat ca marime de activul economic total al intreprinderii, deoarece ref1ecta totalul resurselor necesare pentru finantarea imobilizarilor de exploatare si a necesarului de fond de rulment de exploatare.

CPNE = Imobilizari nete pentru exploatare corectate + NFR+ imobilizari in leasing+ imobilizari inchiriate

sau

CPNE = VSB — datorii pe termen scurt- efecte de comert scontate si neajunse la scadenta

Referitor la metoda CPNE sunt necesare unele precizari:

• In imobilizarile pentru exploatare nu sunt incluse bunurile si titlurile de valoare nelegate direct de activitatea intreprinderii;

• In cazul unei trezorerii nete pozitive ( FRN ~NFR ), excedentul de trezorerie este apreciat ca un activ in afara exploatarii;

• CPNE si VSB nu sunt utilizate ca metode propriu-zise de evaluare ci servesc numai pentru determinarea valorii intreprinderii prin metodele care include in formula lor matematica capitalizarea rentei de goodwill.

2.3. Metode de evaluare bazate pe valoarea de randament

Aceasta metoda este cunoscuta si sub denumirile de metoda capitalizarii profitului net, metoda capacitatii beneficiare sau metoda de evaluare prin rezultate.

Esenta acestei metode deriva din teoria utilitatii, care confera o anumita valoare unui bun ( sau proprietati) cumparat, numai in masura in care investitorul realizeaza o satisfactie din achizitia respectiva.

In cazul proprietatii, aceasta satisfactie se reflecta prin cistiguri viitoare realizabile din exploatarea proprietatii.

In legatura cu folosirea acestei metode, trebuie solutionate unele aspecte cum sunt:

• Determinarea marimii profitului net annual reproductibil,

• Stabilirea coeficientului multiplicator sau a ratei de capitalizare.

Calcularea profitului net annual reproductibil (PNr) se bazeaza pe citeva principii si uzante:

• PNr nu se identifica cu profitul net contabil,care este deformat fie de catre reglementarile financiar-contabile, fie de f1uctuatiile intimplatoare sau conjuncturale ale indicatorilor pe baza carora se calculeaza PNr ( veniturile, costurile, fiscalitatea).

PNr este un indicator teoretic, dar cu o determinare economica mult mai aproape de realitate.

• PNr este un profit corectat, punctul de pomire in calcularea acestui indicator reprezintindu-1 analiza nivelului si structurii cheltuielilor.

PNr = Profit brut contabil +1- cheltuieli economice corectate- impozitul pe profit

Pentru calcularea marimii PNr, uzantele constau in ajustarea anomaliilor involuntare sau voluntare care au deformat, in mod semnificativ si perceptibil, elementele de cheltuieli si venituri inregistrate in contul anual de profit si pierderi.

Fizarea marimii Pnr pe baza caruia se calculeaza VR se face dupa mai multe uzante, in functie de dinamica trecuta, prezenta si previzibila pentru viitorul cifrei de afaceri (exprimate in preturi comparabile).

In concluzie, se poate aprecia ca cea mai buna solutie pentru determinarea PNr o constituie nivelul acestui indicator acceptat de investitor, avizat si prudent.

Elementele pe baza carora se calculeaza VR sunt inscrise in raportul de evaluare sub forma de ipoteze si variante de calcul. Aceste ipoteze sunt elemente asupra carora se concenteraza cea mai mare parte a negocierilor pentru finalizarea printr-un pret ferm, a tranzactiei.

Rata de capitalizare (1/t) este un divizor prin intermediul caruia un venit net ( PNr, cash-f1ow, dividend) se transforma in capital, respectiv valoare a investitiei.

Utilizarea ratei de capitalizare pentru transformarea unui venit net in capital se face numai in cazul in care venitul net este de natura unei anuitati (marimi anuale egale). Formula de calcul a valorii de randament este:

VR = PNr/t sau VR = Pnr * 1/t; unde:

1 / t = k ; coeficient multiplicator.

Asadar, rata de capitalizare exprima rata rentabilitatii ( profit net/capital investit * 100 ) pe care o prefera un investitor pentru a-si plasa capitalul intr-o afacere, pe care o prefera altor altemative de plasament.

Stabilirea nivelului ratei de capitalizare (t) se face plecind de la o rata de baza def1atata ( idef1) la care se dauga o prima de risc.

Deoarece Pnr viitor este exprimat in preturi constante rezulta, in mod logic ca si nivelul ratei de baza fara risc trebuie exprimat fara a include inf1uenta inf1atiei; este vorba de o rata de baza fara risc deflatata (idef1).

Astfel formula este:

Tdef1 = idef1 * (1+R)

In care R reprezinta prima de risc cu valoare cuprinsa intre 25-200% din idef1.

In cazul cresterii cu o rata anuala (g) previzibila PNr, valoarea de rentabilitate se Calculeaza cu ajutorul formulei Gordon —Shapiro:

VR = PNr / (t — g)

Unde g = rata anuala previzibila de crestere a PNr se va exprima de asemenea, in preturi constante ( deci farA inf1atie).

In cazul evaluarii unei societati cotate la bursa, coeficientul multiplicator (k) este PER, respectiv raportul intre cursul actiunii si profitul net / actiune.

Deci,

VR = PNr * PER

2.4. Metode financiare de evaluare a intreprinderii

Metodele financiare de evaluare pot fi clasificate in functie de fluxurile la care se raporteaza, precum si in functie de tehnicile utilizate.

In functie de f1uxurile utlizate in calcularea valorii intreprinderii se pot deosebi:

• Metode bazate pe profit;

• Metode bazate pe dividende;

• Metode bazate pe cash-f1ow.

Selectarea f1uxului financiar care se utilizeaza va tine seama de scopul si obiectivele raportului de evaluare.

In functie de tehnicile de calcul utilizate se intilnesc:

• Metode care folosesc tehnica actualizarii;

• Metode care folosesc tehnica capitalizarii.

Prin combinarea celor doua criterii se obtine o paleta diversificata de metode de evaluarefinanciare.

2.4.1. Metoda disconted cash-flow (DCF)

Cea mai modema si complexa metoda de evaluare o reprezinta metoda f1uxurilor financiare actualizate sau, In exprimarea anglo-saxona, disconted cash-f1ow (DCF).

Sunt foarte importante doua precizari referitoare la utilizarea acestei metode:

• Exprimarea indicatorilor economico-financiari pentru perioada de previziune explicita se face in preturi curente, deci care include si inf1uenta inf1atiei; de altfel, metoda DCF este singura metoda care utilizeaza aceste preturi.

In tarile cu o inf1atie galopanta( rata inf1atiei mai mare de 10%) se procedeaza in doua moduri pentru a se evita estimarea evolutiei ratei inf1atiei: fie se calculeaza intr-o valuta putin erodabila de inf1atie ( $ sau DM), fie se utilizeaza preturi constante ( respectiv cele existente in momentul evaluarii).

• Proiectia f1uxurilor financiare viitoare nu se face printr-o simpla extrapolare a situatiei economico-financiare trecute a intreprinderii, ci din unghiul de vedere al asigurarii viabilitatii si profitabilitatii ei, in corelatie cu impactul economic al investitiilor de dezvoltare necesare.

In lucrarile de specialitate notiunea de cash-f1ow poate fi utilizata ca f1ux de numerar, f1ux de lichiditati, f1ux financiar, f1ux de disponibilitati nete, f1ux de trezerorie etc.

Indiferent de denumire, un f1ux de disponibilitati nete rezulta din diferenta dintre intrarile ( incasarile ) si iesirile ( platile ) efectuate de o intreprindere, pe parcursul exercitiului financiar.

Din aceasta diferenta rezulta la sfirsitul anului o suma de disponibilitati nete, denumita si cash-flow disponibil (free cash-f1ow).

E1 ref1ecta fructul net pentru un proprietar, degravat de orice obligatii de plata ( in sens de impozite, taxe, investitii, rambursarea datoriilor pe termen lung), deci disponibilitati in cont ce pot fi insusite si utilizate pentru interesul propriu.

Disponibilitatile nete ale proprietarului la sfirsit de an rezulta din:

Disponibilitati la inceput de an + incasarile pe parcursui anului platile pe parcursu/ anului.

In varianta tarii noastre , calculul cash-f1ow se face pe baza Normelor de aplicare a prevederilor OG nr. 13/2002 privind masuri de accelerare a procesului de restructurare a regiilor autonome si a societatilor comerciale cu capital majoritar de stat.

2.5. Evaluarea pe baza de goodwill sau supraprofit

Goodwill sau supraprofitul exprima consideratia, stima, buna reputatie de care se bucura o intreprndere din partea clientilor sai, a creditoritor.

In terminologia anglo-saxona, goodwill (GW) este un activ intangibil care reprezinta, in mod normal, surplusul valorii unei intreprinderi fata de valoarea activelor sale. Surplusul de valoare este datorat indeosebi faptului ca afacerea ( firma ) genereaza un profit suplimentar fata de masa dobinzii care ar rezulta din investirea unei sume echivalente cu valoarea activelor sale tangibile.

Goodwill este un activ vandabil atunci cind intreprinderea este vinduta si, uneori, este inregistrat in bilantul contabil.

In concluzie, goodwil-ul se distinge fata de elementele patrimoniale prin citeva particularitati:

• Este in legatura cu rentabilitatea firmei, pe care o influenteaza, o amplifica prin elementele sale. In momentul in care rentabilitatea scade, se transforma in badwill (are semnul minus si diminueaza valoarea economica a intreprinderii);

• Este o valoare nemateriala pe care intreprinderea o poate poseda peste cea a activelor sale, si care se materializeaza numai daca aceasta functioneaza.

Goodwill-lul nu poate fi atasat unui patrimoniu care nu este in functiune;

• Este limitat in timp, el exista atit timp cit actioneaza elementele care il determina;

• Nu poate fi transferat separat, ci numai impreuna cu intreprinderea si numai daca cumparatorul actioneaza pentru mentinerea si chiar amplificarea lui.

Practic, el constituie partea nevazuta a intreprinderii, reprezentind acele elemente care fac din fiecare intreprindere un caz partcicular si care, in conditii eegael de dotare tehnica, tehnologica, cu forta de munca, sa dea un surplus de eficienta acelei intreprinderi care le exploateaza mai bine.

Ele este expresia tuturor cauzelor care justifica atribuirea unei valori economice superioare activului net.

Valoarea intreprinderii, cu luarea in seama a goodwill-ului este data de relatia:

V=ANC+GW

In consecinta pentru a stabili valoarea intreprinderii, este encesara evaluarea goodwill-ului, prin urmatoarele metode:

2.5.1. Metoda capitalizarii directe

Aceasta metoda se bazeaza pe capitalizarea directa pe durata nedeterminata a diferentei de profit realizata comparativ cu rata medie a ramurii sau un alt criteriu, cum ar fi procentul mediu de dobinda.

Aceasta diferenta poarta denumirea de renta de goodwill.

GW = ( P —ANC * r ) / t

In care:

r = rata medie a rentabilitatii sau rata de plasament pe piata financiara,

t = rata de actualizare care include si priam de risc.

Metoda simplificata a Uniunii Expertilor Contabili Europeni (UEC):

GW = ( PN — i * Vpatrim) * an

In care:

PN = profitul net reprezentat fie de PNc, fie de CB.

Vpatrim = ANC sau VSB, in corelatie cu forma de exprimare a PN.

i = rata def1atata a plasamentelor fara risc;

an = factorul valorii actuale a unei anuitati.

2.5.2. Metoda Retail

Metoda este aplicabila numai pentru unitatile din comertul cu ridicata, cu amanuntul si pentru intreprinderile industriale mici:

GW = PN * an / 2

In care:

PN = profitul mediu al ultimilor trei ani ( dupa deducerea dobinzilor aferente capitalului imprumutat in scopul cumpararii fondului de comert).

n = durata ramasa a contractului de bail (de vinzare pe timp limitat a fondului de comert).

t rata legala a dobinzii in domeniul creditului comercial (t intra in calculul an).

2.5.3. Metoda practicienilor

GW= 1/2 *(PN/I – ANC)

In care:

PN = profitul net real diminuat cu 30%

i=rata def1atata a dobinzii la plasamentele fara risc, majorata cu o prima de risc de 25-50%

2.5.4. Metoda indirecta de calcul GW

Utilizarea acestei metode este simpla si practica, cu conditia determinarii prealabile a:

•ANC

• Valorii de rentabilitate sau de randament (VR, Vrd)

GW=VR-ANC

GW=Vrd-ANC

2.6. Metode bursiere de evaluare a intreprinderii

Baza teoretica a metodelor bursiere de evaluare a valorii de piata a capitalului (exprimata prin capitalizarea bursiera) o reprezinta analiza fundamentala.

Scopul analizei fundamentale este de a convinge un investitor potential si circumspect sa-si plaseze capitalul in actiunile unei societati cotate, pe baza indicilor publicati de bursa, dar in corelatie cu o analiza economico-financiara aprofundata, scopul acestei analize este aprecierea valorii reale (intrinseci ) a actiunilor, care poate fi diferita de cursul acestora.

Nota introductiva

Versiunea prezentata reprezinta studiul de caz efectuat pentru lucrarea de diploma la absolvirea Facultatii de Contabilitate si Informatica de Gestiune din A.S.E.

Lucrarea foloseste date reale.

Documentele utilizate la evaluare:

• Certificat de inmatriculare la Oficiul Registrului Comertului,

• Certificat de inregistrare fiscala;

• Contract de societate;

• Statutul societatii;

• Procesele verbale ale Adunarii Generale a Actionarilor;

• Acte aditionale diverse;

• Hotariri judecatoresti referitoare la societate;

• Cereri de inscriere in mentiuni;

• Bilanturi, balante de verificare, raport de gestiune, raportul cenzorilor din perioada 2003-2005;

• Date privind investitiile realizate si in curs;

• Inventarul complet al mijloacelor fixe apartinind societatii evaluate.

Alte date care au stat la baza intocmirii prezentatului raport de evaluare provin din informatiile fumizate de catre conducerea societatii sau persoane desemnate de aceasta din concluziile desprinse in urma vizitarii societatii de catre evaluator.

CAPITOLUL III

RAPORT DE EVALUARE A SC ANAIRO SA

3.1. Fisa de prezentare a raportului

1. Obiectul evaluarii

Obiectivul prezentului raport de evaluare il constituie determinarea valorii de piata la societatea comerciala ANAIRO SA din TARGU-JIU, in vederea unei eventuale vinzari pe piata a societatii, pomind de la premisa de continuare a activitatii desfasurate pina la data de evaluarii:

2. Data evaluarii

Evaluarea societatii s-a facut la data de 31.10.2005.

3. Beneficiarul evaluarii

Beneficiarii evaluarii sunt actionarii societatii in vederea stabilirii bazei de negociere pentru vinzare.

4. Rezultatele evaluarii privind valoarea de piata a S.C. ANAIRO SA

Modul de calcul al valorii de piata prin cele patru metode s-a facut in conformitate cu standardele si recomandarile ANEVAR si recunoscute in Romania prin Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 77/2001 privind asociatiile salariatilor si membrii conducerii societatilor comerciale care se privatizeaza.

5. Recomandari

In privinta utilizarii rezultatelor se precizeaza ca valorile prezentate reprezinta estimari ale valorii economice a societatii evaluate, stabilite in conditiile contextului actual al datelor de baza utilizate, drept care nu pot fi folosite decit ca elemente de negociere pentru eventualele tranzactii de natura vinzarii de participatiuni, asocieri si/sau majorari de capital, precum si ca valori de referinta pentru depuneri de gaj sau asigurari.

Privitor la evolutia societatii se precizeaza ca realizarea rezultatelor preliminate este functie de respectarea programului si strategiei proprii de dezvoltare in perioada urmatoare.

Recomandam ca acest program sa fie readaptat pe parcurs in functie de rezultatele obtinute si contextul economic si social.

3.2. Prezentarea societatii evaluate

3.2.1. Prezentarea generala a societatii

Prezenta evaluare se refera la SC. ANAIRO SA, iar pentru fluenta si eficienta lucrarii, la acest capitol se vor prezenta un minim de date de identificare si localizare, prezentarea unitatii intregindu-se cu datele si informatiile ce sustin aspectele retinute in cadrul analizei privind diagnosticul de evaluare ce urmeaza:

Adresa SC.ANAIRO SA : GORJ Romania

Societatea este persoana juridica romana, cu capital privat si isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile Legii 3 1/1990.

SC.ANAIRO S.A. are sediul in TARGU-JIU, dar isi desfasoara activitatea aproape pe intreg teritoriul judetului GORJ.

Activitatea de productie industriala a SC.ANAIRO S.A. cuprinde in prezent 4 unitati, dintre care:

• 1 moara de griu si 1 moara de porumb;

• 1 sectie de paste fainoase;

• 1 sectie de patiserie.

Societatea nu are infiintate filiale si nu apartine vreunui holding..

Obiectul de activitate cu care este inscrisa SC.ANAIRO S.A. in Registrul Comertului sub nr. J/24/75/1998 cu mentiunile efectuate ulterior, consta in urmatoarele:

~ macinarea cerealelor;

~ fabricarea si comercializarea produselor de morarit panificatie, zaharoase si produse fainoase;

~ prestari de servicii;

~ operatiuni de import-export in activitate proprie;

~ comert cu ridicata;

~ activitati de intermediere de comert cu ridicata ( alimentare ), bauturi si tutun, produse diverse;

~ comert cu amanuntul in magazine specializate, nespecializate, in piete, cantine, birturi, restaurante;

~ comert cu amanuntul de legume si fructe;

~ comert cu amanuntul de came si produse din came;

~ fabricarea de constructii metalice, panouri si altele.

3.2.2. Istoricul societatii comerciale SC.ANAIRO S.A.

Sediul social se afla in TARGU-JIU. Conform statutului durata societatii este nelimitata cu incepere de la data inregistrarii in Registrul Comertului.

SC. ANAIRO SA este inscrisa la Oficiul Registrului Comertului al judetului sub nr. J24/75/1998.

Societatea nu are filiale si nu apartine niciunui holding.

Capitalul social la infiintare a fost de 44,5 milioane lei.

Societatea dispune de autorizatiile legale de functionare pentru activitatile din profilul de activitate.

In baza declaratiilor de inregistrare pentru platitorii de impozite, firma achita impozitele pe profit, pe salarii, TVA, si alte taxe si impozite legale.

Societatea comerciala detine patrimoniul conform documentelor de proprietate, facturi, devize de executie sau, dupa caz, Hotariri Guvemamentale, aparute sau incheiate pe tot parcursul existentei sale.

Societatea comerciala ANAIRO SA nu are participari de capital la alte societati.

3.3. Diagnosticul juridic

3.3.1. Dreptul comercial

a) avind personalitate juridica deplina, societatea are contracte cu fumizorii intemi si extemi de materii prime si materiale specifice obiectului de activitate;

b) prin relatiile sale comerciale, societatea si-a format un portofoliu stabil de clienti putemici;

c) societatea detine patrimoniul conform documentelor de proprietate,facturi, devize de executie sau alte acte dupa caz, incheiate pe parcursul existentei sale;

d) societatea evaluata are o strategie de dezvoltare aprobata de AGA;

e) societatea nu are titluri de participare la capitalul social al altor societati.

3.3.2. Dreptul fiscal

a) societatea ANAIRO SA este inregistrata la administartia financiara a orasului GORJ, avind codul fiscal

b) In baza declaratiilor de inregistrare pentru platitorii de impozite, societatea achita impozitul pe profit, pe salarii, pe dividende, TVA si alte taxe si contributii la bugetul de stat si la bugetul local.

c) Societatea a efectuat plati catre stat in raport cu termenele exigibile.

3.3.3. Dreptul muncii

a) activitatea salariatilor in cadrul societatii este reglementata prin regulamentul de ordine interioara care este adus la cunostiinta fiecarui lucrator cu ocazia angajarii sale.

b) Societatea a incheiat cu fiecare salariat contract de munca individual, inregistrat la Directia de Munca si Protectie sociala TARGU-JIU. Contractul s-a incheiat de reprezentantii conducerii societatii cu fiecare salariat, in scopul stabilirii drepturilor si obligatiilor reciproce ale partilor si promovarii unor relatii de munca echitabile.

Prin contract s-au stabilit conditiile de munca si de protectie a muncii, conditiile de salarizare, alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca, ca si dispozitiile cu privire la sanctiuni, litigii si modalitati de conciliere.

c) societatea respecta regimul contractelor de munca si achita in mod curent drepturile salariale si obligatiile legate de asigurarea protectiei sociale.

d) In general nu exista revendicari ale salariatilor nesolutionate si nu s-au semnalat conflicte de munca, relatiil e salari ati-administratie fiind amiabile.

e) Contractele individuale a1e salariatilor nu sunt afectate de transferul de proprietate.

3.3..4. Dreptul mediului

a) activitatea firmei evaluate se desfasoara in cadrul impus de legislatia de mediu, fiind obtinute toate autorizatiile in acest sens.

b) Din perspectiva restrictiilor privind efectele activitatii asupra mediului inconjurator, firma si-a intocmit un program de colectare si recuperare a deseurilor rezultate.

c) Societatea nu are probleme legate de protectia mediului, neavind procese tehnologice poluante.

3.3.5. Litigii

Societatea nu este implicata in litigii majore sau arbitraje, nu s-au semnalat conf1icte sociale, de munca sau de orice alta natura care sa inf1uenteze situatia actuala si de viitor.

3.3.6. Analiza SWOT

a) punctele forte ale situatiei juridice:

• are un statut corespunzator, relatii contractuale conforme cu prevederile legale, nu a fost amendata sau penalizata de organele fiscale,

• nu are in momentul de fata litigii contractuale sau de munca care sa influenteze situatia actuala si de viitor;

• este de remarcat ca se trateaza cu profesionalism si promptitudine, fiecare caz de litigiu juridic ce apare in activitatea firmei.

b) punctele slabe:

• nu se remarca nici un punct slab din punct de vedere al situatie juridice.

c) oportunitati:

• societatea are numeroase oferte din partea altor uniatti de profil in vederea asocierii sau constituirii unui holding pe profil agro-alimentar.

3.4.Diagnosticul productiei si exploatarii

3.4.1. Premise si obiective

PRODUCTIA este in prezent functiune ade baza a SC. ANAIRO SA. Din acest punct de vedere circa 90 % din resursele materiale si umane ale societatii sunt ocupate in activitati de productie.

Gama produselor s-a extins in ultimii ani, societatea fiind capabila sa realizeze in loturi mari, un mare sortiment de piine si specialitati de panificatie.

Nivelul tehnic si tehnologic al productiei este la nivelul mediu al ramurii, cu un decalaj insemnat fata de nivelul tarilor dezvoltate.

Calitatea produselor SC. ANAIRO SA, in general s-a imbunatatit, in ultima perioada de timp, af1indu-se la nivelul mediu al subramurii. Pe linga limitele proprii privind calitatea produselor, are si limite determinate de insusirile de panificatie necorespunzatoare ale griului — principala materie prima pe care societatea o achizitioneaza din afara, de regula de la regia autonoma de profil agricol (ROMCEREAL).

3.4.2. Structura organizatorica a productiei

Functiunea de productie la SC. ANAIRO SA se realizeaza in 4 subunitati de productie. Structura actuala a productiei asigura realizarea unor produse in cantitati mari.

SC. ANAIRO SA este principalul producator de piine si specialitati de panificatie, faina, malai, gris si paste fainoase din judet.

Piinea si specialitatile de panificatie se produc pe linii specializate cu o capacitate cuprinsa intre 5,5-18 t /zi . Utilajele care compun liniile tehnologice sunt in totalitate de fabricatie romaneasca caracterizate prin prepararea discontinua a aluatului, urmata de dospirea si coacerea continua a piinii si specialitatilor, apoi incarcarea in navete sau containere rastel in vederea distributiei.

Unitatile care au in dotare cuptoare de timp Dampf discontinue, prepara aluatul il modeleaza manual sau mecanizat, asigura dospirea discontinua pe dulapuri rastel si coacerea pe sarje, urmata de ambalarea la navete sau containere — rastele pentru distributie.

Cuptoarele folosesc combustibil lichid.

Utilajele ce compun liniile pot fi caracterizate astfel:

• Nivel tehnic scazut determinat si de gradul inaintat de uzura f1zica si morala;

• Grad redus de automatizare;

• Consumuri specifice mari in special de combustibil si energie, cu mult peste nivelul tarilor dezvoltate;

• Cheltuieli suplimentare determinate de ameliorarea calitatii fainii obtinute din griul de slaba calitate cum este cel din judetul GORJ.

Faina pentru consum propriu si pentru vinzari in afara, se produce in prezent la moara de griu.

Cele doua mori vor asigura necesarul de faina pentru productie, cit si cantitatile necesare pentru consumul populatiei din judet.

Pastele fainoase se produc cu o capacitate de 15 kg pe ora, pusa in functiune in luna mai 2004.

3.4.3. Analiza activitatii sectoarelor de productie

Sectorul panificatie

Este sectorul de baza al societatii comerciale care dispune de cele mai importante resurse materiale si umane.

Evolutia principalilor indicatori pentru fabricatia produselor de panificatie rezulta atit din analiza retrospectiva (2001-2005) este prezentata in tabelul urmator:

Sectorul panificatie a avut o evolutie descrescatoare in perioada 2001-2005. Restringerea activitatii in acaestor sector de baza al productiei societatii s-a concretizat in diminuarea continua a productiei de piine, astfel ca, in 2005 s-a produs doar 57% din productia realizata in 2001.

Fenomenele care au generat reducerea productiei de piine sunt urmatoarele:

• Diminuarea consumului datorita eliminarii consumului destinat animalelor si a reducerii activitatii in constructii si investitii, deci o reducere a navetistilor,

• Existentei griului in gospodariile taranesti, si deci prepararea piinii in gospodarie, corelat cu o slaba preocupare pentru apropierea productiei de consumator;

• Neadaptarea structurii sortimentale la cerintele cerintele pietii, datorate inexistentei decit in stare incipienta, a activitatii de marketing;

• Neadaptarea la cererea pietii de piine calda, datorata in buna parte dotarii tehnice existente indreptata spre productia de masa, dar si nefolosirii avantajului existentei capacitatilor mici in diverse puncte ale orasului, actiune demarata in ultima perioada de timp de noua conducere;

• Sistem defectuos de preluare a comenzilor de la magazinele proprii si de la clienti, distributia inca neconcludenta din punct de vedere al organziarii si apropierii de client;

• Calitatii slabe a piinii datorate pe de o paret calitatii griului, pe de alta parte, dotarii tehnice a morilor de griu, precum si unei preocupari scazute pentru activitatea proprie de cercetaredezvoltare, care sa asigure tehnologia necesara fabricarii unei piini constant bune.

Sectorul de morarit

Sectorul de morarit al societatii ANAIRO SA este bine dezvoltat, dispunind de o moara de griu care asigura faina necesara fabricarii celorlalte produse.

Evolutia principalilor indicatori ai morii de griu este prezentata in urmatorul tabel:

Societatea dispune si de o moara de porumb cu degerminare realizata in 2004. Evolutia principalilor indicatori ai morii de porumb este prezentata in urmatorul tabel

Diminuarea cererii de malai a condus la reprofilarea morii prin forte propeii in moara de griu, care sa asigure necesarul de materie prima pentru celelalte produse, dar datorita calitatii scazute a fainii obtinute, conducerea actuala a trecut la modernizarea ei pentru a functiona ca moara de griu si de porumb.

Aceasta modernizare va asigura necesarul de faina pentru societate, cit si pentru consumul locuitorilor din judet. Mentionam ca modernizarea se realizeaza cu utilaje romanesti care sunt de nivel mediu faat de nivelul morilor din tarile dezvoltate si chiar a celor de frunte din Romania caracterizate prin consumuri energetice mai mari cu 30-40% si cu randamente de macinis cu 5-8% mai mici.

PUNCTE TARI, PUNCTE SLABE SI PROBLEME CHEIE IN

DOMENIUL PRODUCTIEI

PUNCTE TARI

• Sistemul productiei format din mai multe verigi ( subsisteme ) da posibilitatea societatii sa se adapteze mai usor la cerintele pietii, sa ofere o gama larga de produse si servicii, si astfel sa reziste mai bine la influentele negative si aleatoare ale pietei de tranzitie.

Integrarea productiei, de la preluarea materiei prime, pastrarea acesteia, macinarea cerealelor si pina la fabricarea piinii si produselor de panificatie, si a pastelor fainoase, reprezinta un punct forte al SC. ANA1RO SA atit pentru situatia curenta, cit si in perspectiva.

• Intreg lantul integrat al productiei se af1a sub aceeasi autoritate decizionala, si in acest caz posibilitatile de reglare in fiecare veriga si pe intreg sistemul, sunt mult mai mari si, mai ales deciziile pot fi eficace in dirijarea intregului sistem pentru utilizarea unor strategii de sucecs. Orice interventie in cadrul unei verigi poate avea efecte poztive in intregul lant integrat si astfel efortul financiar facut se recupereaza in termen mai scurt.

• Muncitorii si specialistii din sectoarele de productie ale societatii reprezinta, de asemenea un punct forte prin capacitatea lor profesionala, experienta si vechime in cadrul firmei. Multi angajati sunt policalificati si au capacitatea de a-si insusi tehnologii noi, printr-un proces eficient de perfectionare si reciclare.

PUNCTE SLABE

• Eficienta productiei a scazut in perioada 2001-2005 cu intensitati diferite, astfel daca la piine si specialitati de panificatie anii 2001,2002 s-au incheiat cu pierderi (24 si respectiv 97 lei la 1000 lei venituri), anul 2003 a avut o rata a rentabilitatii de 4.3% pentru ca in anii urmatori sa scada la 1,05 si respectiv 1,86, tendinta ce se mentine si in primele luni ale anului 2002 cu o usoara tendinta de ameliorare.

Cauzele reducerii eficientei productiei sunt atit obiective:

cresterea mai rapida a preturilor materiilor prime, materialelor, combustibilului, energiei si altele decit pretul de vinzare a produselor;

cit si subiective:

consumuri specifice mari;

grad redus de utilizare a capacitatilor;

deficiente in organizarea productiei si a muncii;

un sistem defectuos global de evidenta a cheltuielilor, care face aproape imposibila analiza pe produse.

Neacordarea importantei cuvenite reparatiilor capitale reprezinta un punct slab al societatii. Politica societatii trebuie sa aiba in vedere un echilibru intre reparatiile capitale si investitii, deoarece nu sunt putine cazurile cind o reparatie este destul de apropiata ca valoare de o investitie. Se releva lipsa unei strategii coerente de restructurare si modernizare, care nu a fost avuta inca in vedere, punindu-se accentul pe conducerea curenta.

Managementul societatii, nu si-a definitivat strategia in ceea ce priveste retehnologizarea tutror verigilor, care sa vizeze cererea pietei pentru perioada urmatoare, si de aici, stabilirea prioritatilor de modernizare sau de introducere de noi linii sau utilaje, care sa asigure apropierea parametrilor productiei de nivelul societatilor performante din Romania sau din tarile dezvoltate.

Lipsa unui compartiment de cercetare-dezvoltare propriu care sa asigure creatia si inovatia atit in domeniul tehnic si tehnologic, cit si in domeniul economico-financiar si al managementului in general.

La SC.ANAIRO SA este nerezolvata una din cele mai importante probleme pentru un producator care doreste sa devina competitiv pe piata — calitatea corespunzatoare a materiei prime ( griul).

Astfel, producatorul trebuie determinat prin pret sa cultive soiuri de griu destinate panificatiei. In acest domeniu, pina in prezent, relatia producator-beneficiar nici nu exista.

In viitor trebuie practicata o noua politica in acest domeniu, acordind producatorului agricol facilitati care sa-i asigure un venit stabil si decent.

3.5. Diagnosticul resurselor umane si al managementului firmei

Societatea comerciala ANAIRO SA are o structura organizatorica relativ complexa determinata de profilul activitatii, cit si de dispersia teritoriala a unitatilor de productie si comerciale.

Diversitatea instalatiilor tehnologice si de asigurare a utilitatilor, precum si uzura avansata a acestora a condus la dezvoltarea unui puternic compartiment de intretinere si reparatii (persoane de diferite specialitati si ateliere cu dotare corespunzatoare).

Societatea dispune de un puternic parc auto cu care se realizeaza distributia piinii si produselor de panificatie in reteaua proprie cit si in magazinele celorlalti clienti. Cu acelasi parc se asigura aprovizionarea cu produse alimentare a magazinelor proprii, cit si a unitatilor de productie (materii prime, materiale, combustibili, ambalaje).

Compartimentele functionale asigura serviciile necesare intregii societati.

Se poate aprecia preocuparea, din ultima perioada de timp, pentru imbunatatirea structurii organizatorice in corelare cu activitatile ce se desfasoara in societate, si ca noua echipa manageriala compusa din doi manageri ( unul general si unul tehnic ), un directoe comercial si un contabil sef este echilibrat incarcata si asigura coordonarea operationala a activitatilor.

Numarul total de personal permanent a fost in 2005 de 247 salariati — numar care s-a micsorat fata de 2004 cu 10% tendinta ce se va mentine si in 2002, iar in urmatorii 2-3 ani, numarul se va diminua cu 5-9% anual.

Ponderea personalului muncitor este de 85.8%, iar a personalului tehnic productiv de 4.2%, si respectiv 10% personalul de conducere si administratie.

Analiza numarului si structurii personalului dupa sex, evidentiaza o pondere a femeilor de 64% si respectiv de 30% a barbatilor.

Structura personalului dupa sex in 2005 se prezinta astfel:

Structura personalului dupa virsta arata un echilibru, atit pe total cit si pe categorii, cu o mentiune ca la personalul muncitor ponderea celor pina la 30 ani este mai mare de 30.8%, o structura mai matura a personalului tehnico-productiv, care la grupa 41-50 ani prezinta o pondere de 32.5% fata de 23.5% media pe societate.

Structura ponderilor pe virste a personalului in 2005 se prezinta astfel:

Analizind miscarea personalului in perioada 2003-2005 se retine coeficientul fluctuatiei (respectiv al plecarilor) care este dublu fata de cel al intrarilor in anul 2005, fapt ce explica scaderea numarului total de personal cit si al muncitorilor.

Anii 2003 si 2004 reprezinta un maxim din acest punct de vedere (9.23% si respectiv 9.47% coeficientul f1uctuatiei fata de 3.69% si respectiv 6.31% coeficientul intensitatii intrarilor).

Indicele de utilizare a timpului de munca s-a mentinut constant in 2004 si 2005, el fiind de 85.3% si respectiv 85.32% destul de scazut ceea ce pune in evidenta ca personalul unitatii a fost indiferent privind pozitia societatii pe piata.

Aprofundind analiza la categoria muncitori se poate remarca ca din totalul de 200 persoane in 2005, 58 adica 29% sunt ocupate in activitati de intretinere si reparatii, activitati logistice si comerciale ( vinzatori, cintaragii si magazioneri).

Analiza structurii pe meserii a personalului societatii scoate in evidenta ca din cei 200 muncitori, 158 sunt direct productivi (79%) si din acestia 83% sunt brutari si 17% morari.

Din numarul total de brutari — grad de mecanizare destul de scazut — majoritatea sunt modelatori, ambalatori si muncitori calificati.

Cu privire la perfectionarea in domeniul economic si al managementului pentru specificul unui sistem concurential de piata se recomanda organizarea unui ciclu de seminarii si workshopuri pe probleme actuale ale restructurarii si managementului tranzitiei la care sa participe managerii, administratorii si specialistii, care prin profilul sarcinilor de serviciu au atributii sau vin in incidenta cu problemele comerciale, economico-financiare sau problemele resurselor umane.

In acest fel se asigura relativ rapid cresterea PERFORMANTELOR ECHIPEI MANAGERIALE, omogenizarea acesteia si dezvoltarea activitatilor comerciale si de marketing, a celor de analiza si prognoza economico-financiara si a aspectelor legate de managementul resurselor umane.

Sistemul informational al societatii poarta amprenta economiei centralizate, deoarece este orientat preponderent catre informari si rapoarte post factum si intr-o mica masura, directionat spre furnizarea de informatii de natura sa sustina cerintele unei strategii de firma ofensive si a unui sistem decizional propriu.

Cu ajutorul tehnicii de calcul se asigura aplicatii traditionale specifice evidentei tehnico-operative si contabile.

Se apreciaza ca sistemul informational nu asigura nevoile manageriale propriu-zise, ca se dovedeste nesatisfacator pentru deciziile operative cu caracter corectiv, deci se impune reproiectarea si dezvoltarea in concordanta cu strategia firmei, cu accent pe productie, piata si dezvoltare tehnica si tehnologica.

Diagnosticul comercial

Societatea comerciala SC. ANAIRO SA este o unitate de morarit panificatie cu traditie pe piata judetului GORJ , ea detinind ponderea la majoritatea sortimentelor pe care le fabrica (faina, malai, piine si produse de panificatie).

3.6.1. Principalele produse oferite si veniturile obtinute

Gama sortimentala oferita pe piata judetului cuprinde doua grupe de produse, unele fabricate in mai multe sortimente, cum este cazul piinii si a specialitatilor.

Analizand din punct de vedere cantitativ productia realizata in 2005 rezulta urmatoarele:

Rezulta ca ponderea absoluta o detine piinea si specialitatile de panificatie.

3.6.2. Piata

Piata produselor pe care intreprinderea le livreaza traditional s-a pastrat, dar prezinta si unele elemente noi, specifice:

• Cererea pentru produsul de baza — piinea, s-a diminuat, remarcindu-se o scadere notabila a consumului datorita eliminarii consumului de asemenea produse ca furaj pentru animale, precum si reducerii activitatii in domeniul constructiilor si industriei, deci a reducerii numarului de navetisti pe de o parte, iar pe de alta parte datorita existentei in gospodaria taraneasca a griului, care a permis prepararea piinii in gospodarie.

• Nu trebuie omis nici faptul ca cererea a scazut si datorita calitatii mai slabe a produselor, a gamei sortimentale restrinse afectata de liniile tehnologice cu flexibilitate scazuta, de calitatea slaba a griului, si nu in ultimul rind, de preocuparea inca insuficienta a conducerii intreprinderii pentru cunoasterea mai detaliata a pietii.

• Scaderea pronuntata a ofertei de produse zaharoase si specialitati de panificatie care in anul 2002 se desfaceau intr-o cantitate de 4760 t, iar in 2005 s-a ajuns la 214 t (4.5% fata de 2002).

A sporit preocuparea pentru dezvoltarea retelei proprii de magazine, in special cele aflate in incinta unitatilor de fabricatie, ceea ce asigura desfacerea a peste 65% din productia fabricata.

Avantajul utilizarii corespunzatoare a retelei de magazine poate asigura ponderea necesarului de resurse financiare, sub forma de lichiditati, si o sporire a vitezei de rotatie a capitalului circulant.

Volumul vinzarilor prin magazinele proprii in 2005 se prezinta astfel:

3.7. Diagnosticul economico-financiar

3.7.1. Potentialul financiar al societatii

Potentialul financiar al societatii se analizeaza pornind de la datele cuprinse in bilanturile contabile intocmite in perioada 2002-2005.

Determinarea indicatorilor economico-financiari conduce la efectuarea unei analize diagnostic pe cei patru ani luati in calcul, pentru desprinderea unor concluzii pertinente privind dezvoltarea de perspectiva a SC.ANARO SA GORJ.

3.7.2. Analiza patrimoniului net

Evolutia patrimoniului net a fost inf1uentata de urmatoarele aspecte:

• Reducerea ponderii elementelor de pasiv de la 65.2% la 12.16% prin diminuarea creditelor si imprumuturilor si respectiv a dobinzilor aferente.

• Blocajul financiar care a dus la majorarea imobilizarilor in stocuri, cu efecte negative asupra rezultatelor economico-financiare.

• Cresterea inregistrata de elementele de activ si pasiv, diferita de la un an la altul.

Valoric patrimoniul net a cunoscut o crestere continua fata de anul 2002, de 10.5 ori in 2003, de 11.3 ori in 2004 si de 103.8 ori in 2005. Aceasta crestere se datoreaza in primul rind aplicarii hotaririlor guvernamentale de reevaluare a mijloacelor fixe, dar si intr-o mai mica masura, achizitionarii de noi active circulante, a caror valoare a crescut de 1a48.546mii lei in 2002 la 1.102.331 mii lei in 2005.

Se constata ca ponderea patrimoniului net in totalul elementelor de activ creste de la 34.71% in 2002 la 87.84% in 2003, ceea ce demonstreaza reducerea si chiar eliminarea creditelor, lichidarea datoriilor si deci diminuarea corespunzatoare a elementelor de pasiv pina la 12.16% in 2005.

3.7.3. Capitalul social

Ponderea capitalului social in patrimoniul net reprezinta in anul 2005 — 95.6%.

Gradul de asigurare cu disponibilitati banesti

3.7.4. Indicatorii de bonitate

Pentru a determina capacitatea unei societati comerciale de a-si plati obligatiile, se calculeaza mai multi indicatori, avind ca baza bilantul contabil anual sau situatia trimestriala a patroimoniului.

Dintre acestia, mai importanti sunt:

• Lichiditatea;

• Solvabilitatea;

• Rentabilitatea.

In cazul SC.ANAIRO SA, datele au fost preluate din bilanturile contabile ale anilor 2002,2003,2004,2005.

Lichiditatea patrimoniala exprima posibilitatea SC.ANAJRO SA de a-si onora eventualele obligatii pe termen scurt prin transformarea, intr-o perioada scurta, a unor elemente patrimoniale active in disponibilitati banesti.

Calculul lichiditatii patrimoniale

SC.ANAIRO SA a beneficiat de credite pe termen scurt numai in anul 2002, iar valoarea supraunitara a coeficientului demonstreaza capacitatea societatii de a-si onora obligatiile pe termen scurt, concluzionind ca activitatea ei a fost pozitiva.

Solvabilitatea patrimoniala

Acest coeficient are in vedere gradul in care capitalul social al unitatii acopera orice categorie de credite ( pe termen scurt, mediu si lung).

Situatia solvabilitatii patrimoniale a SC.ANAIRO SA conform datelor din bilanturi se prezinta astfel:

Calculul solvabilitatii patrimoniale

Din analiza de mai sus se desprinde ideea ca SC.ANAIRO SA nu desfasoara o activitate rentabila care sa-i permita obtinerea de profit, cu exceptia anului 2003, dar si in acest an profitul obtinut nu reprezinta o sursa pentru dezvoltarea firmei.

O situatie aparte o reprezinta anul 2005 cind profitul obtinut in primele luni ale anului a determinat plata unui impozit pe profit mai mare decit rezultatul intregului exercitiu (total an 2005), astfel incit la sfirsitul perioadei societatea se inscrie cu pierdere.

Rata indatorarii nete sau evolutia indatorarii nete reprezinta legatura dintre datoriile pe termen scurt si valorile realizate pe termen scurt.

Rata indatorarii nete

Din analiza indicatorilor rezulta ca in 2002 indatorarea neta era nefavorabila, datoriile pe termen scurt fiind cu mult mai mari decit cuantumul valorilor realizabile in aceeasi perioada de timp.

Pe parcursul anilor acest raport s-a ameliorat, ce releva o evolutie negativa a acestui indicator.

Capacitatea de autofinantare

Evolutia acestui indicator de la 0.55 in anul 2002 la 0.97 in anul 2005 dovedeste ca instabilitatea societatii comerciale SC.ANAIRO SA s-a ameliorat treptat, astfel ca la sfirsitul perioadei analizate societatea prezinta o capacitate de autofinantare a activitatii de productie din surse proprii de 100%.

3.7.5. Situatia indicatorilor rezultatelor finale pe anii 2002-2005

3.7.6. Concluzii

Din analiza efectuata rezulta ca din punct de vedere al patrimoniului si capitalului social societatea dispune de suficiente resurse de dezvoltare, care insa, conform rezultatelor financiare bilantiere au fost ineficient administrate.

In anul 2002 societatea a inregistrat cheltuieli de exploatare mai mari decit veniturile corespunzatoare, dovada a unei slabe preocupari in rentabilizarea resurselor. Avind si credite la care s-au platit dobanzi in valoare de 5800 mii lei, societatea a inregistrat pierderi de 72.700 mii lei la sfirsitul exercitiului.

In anul 2003, societatea a asigurat o crestere mai accentuata a veniturilor in comparatie cu cheltuielile, obtinind un profit brut de 79.244 mii lei, care nu se ridica insa la nivelul ratei profitului ce se poate obtine in unitati cu profil similar si cu resurse asemanatoare.

Dovada slabei preocupari pentru rentabilizarea societatii o constituie situatia financiara fluctuanta care face ca in 2004 sa fie inregistrate din nou pierderi, datorate in principal cheltuielilor financiare mari.

In anul 2005 situatia financiara se amelioreaza din nou si intr-un ritm mai accentuat decit in 2003, obtinindu-se din activitatea de baza un profit de 288.605 mii lei.

Coroborate cu impozitul pe profit platit la inceputul anului, aceste cheltuieli au condus la o pierdere neta de 69.616 mii lei.

In conditiile scaderii productiei fizice motivata ca factor obiectiv in toate cazurile, dar ascunzind o serie de resurse organizatorice nevalorificate inca in mod corespunzator in anul 2005 fata de anul 2002 se pot evidentia urmatoarele aspecte:

• Cresterea productiei marfa ( bazata pe evolutia preturilor),

• Cresterea cheltuielilor la 1000 lei productie marfa, insotite de reducerea ponderii cheltuielilor materiale in total cheltuieli,

• Cresterea substantiala a stocurilor de materii prime, materiale, produse finite, productie neterminata si stocuri la terti, care se datoreaza nu atit imobilizarilor cantitative, cit mai ales preturilor in crestere.

Fluctuatiile situatiei financiare a societatii si/sau situarea ei la limitele de ios ale pragului norma1 de rentabilitate pentru societatile de acest tip, ne indreptatesc sa apreciem ca defectuoasa administrarea patrimoniului si resurselor, ceea ce impune anumite masuri de redresare:

• Restructurarea organizatorica, tehnologica si economica,

• Prospectarea pietelor de desfacere si producerea de marfuri cu desfacere asigurata, evitindu-se blocarea disponibilitatilor financiare in stocuri,

• Achitarea corecta si la termen a datoriilor catre stat, evitindu-se amenzile si penalizarile;

• Reducerea cheltuielilor cu personalul;

• Organizarea marketingului de produs in vederea reducerii costurilor de productie;

• Urmarirea si incasarea pe orice cale legala, si in cel mai scurt timp a creantelor.

3.8. Metode de evaluare aplicate

In practica economica evaluarea unei societati comerciale presupune un evantai de metode care asigura stabilirea nuantata a unor valori care sa constituie baza de pomire in diverse negocieri comerciale.

Cu cit pretul ce se va obtine in urma negocierii, va fi mai apropiat de valoarea determinata prin una sau mai multe metode utilizate, cu atit mai mult va fi confirmata valabilitatea metodei sau metodelor respective.

Multitudinea metodelor de evaluare practicate in prezent, cu limitele si avantajele fiecareia, a impu clasificarea si gruparea acestor metode dupa anumite criterii, in patru mari categorii si anume:

• Metode bazate pe valoarea patrimoniala;

• Metode bazate pe valoarea de randament;

• Metode bazate pe comparatii de piata;

• Metode bazate pe valoarea bursiera.

Tipologia societatii comerciale SC.ANAIRO SA determina utilizarea metodelor bazate pe valoarea patrimoniala, metode bazate pe valoarea de randament si metode combinate.

3.8.1. Metoda activului net corectat (ANC)

Aceasta metoda pomeste de la valoarea contabila a patrimoniului societatii si determina o valoare de piata la data evaluarii. Se evalueaza separat toate tipurile de active, precum si datoriile exigibil e ale societatii comercia1e.

Metoda este nominalizata de reglementarile legale in vigoare.

Pentru deterrninarea activului net corijat s-a promit de la soldurile balantei de verificare la 31.05.2002 care s-au comparat cu soldurile din balanta de verificare anterioara.

Asupra valorilor contabile s-au aplicat o serie de corectii pentru actualizarea valorilor.

Ipotezele tehnico-economice ce au stat la baza calculului corectiilor bilantiere

Evaluarea ansamblului mijloacelor fixe

Evaluarea a fost efectuata in concordanta cu principiile evaluarilor pentru tranzactii comerciale, cu luarea in considerare a legilor in vigoare.

Evaluarea mijloacelor fixe avind drept scop stabilirea valorii lor de piata la data evaluarii s-a bazat pe:

– valoarea de inlocuire, determinata prin metoda identificarii sau indicilor de actualizare, de fumizor sau ramura;

– gradul de uzura fizica si morala real la data evaluarii.

In aplicarea prevederilor legale privind amortizarea mij!oacelor fixe s-au considerat patru mari categorii de mijloace fixe supuse evaluarii, si anume:

– mijloace fixe neamortizate si in functiune;

– mijloace fixe amortizate, dar care mai sunt in functiune;

– mijloace fixe amortizate si care nu sunt in functiune;

– obiecte de inventar cu caracter de mijloc fix.

In tabelul urmator este prezentata situatia centralizatoare a evaluarii mijloacelor fixe pe categoriile de mai sus, care releva o stare tehnica precara si o uzura morala avansata, in special a utilajelor si echipamentelor, precum si a mijloacelor de transport.

*) mijloacele fixed achizitionate la sfirsitul lunii mai.

Pentru mijloacele fixe amortizate integral si aflate in functiune s-a operat cu durate de viata ramase, estimate.

In legatura cu mijloacele fixe af1ate in patrimoniul societatii comerciale se pot considera urmatoarele situatii:

• Se considera operationale fiind mentinute in functiune mijloacele fixe neamortizate sau amortizate integra1, a caror stare fizica si morala, corelata cu utilitatea lor pentru agentul economic, impun evaluarea lor ca mijloace operationale,

Pentru constructii, la stabilirea indicilor de pret s-au luat in consideratie cladiri cu acelasi specific, executate in conditii similare si duratele normale de functionare prevazute in Iegislatie.

Intre criteriile utilizate la determinarea indicilor s-au avut in vedere si:

– etapa de realizare a structurilor, respectiv conformatia lor antiseismica raportata la prevederile normativului pentru protectia antiseismica ( P 100/1981);

– gradul de finisare al constructiilor ( la interior si la exterior);

– amenajari interioare specifice;

– dotarea cu utilitati.

Evaluarea terenurilor

Societatea comerciala ANAIRO SA detine in proprietate 4 terenuri dintre care 2 in GORJ si 2 in alte localitati in judet.

Dreptul de proprietate asupra terenului este atestat de actul de proprietate M 09 nr. 0444 din 14.09. 2002.

Valoarea contabila reevaluata conform HG 500 a tuturor terenurilor este de 1.629 mil.lei.

Evaluarea titlurilor de participatie

SC.ANAIRO SA nu detine titluri de participatie la alte societati.

Evaluarea stocurilor si creantelor

Din datele culese de la societatea comerciala a reiesit ca societatea nu are stocuri fara miscare sau declasate, si nici creante neexigibile.

Toate corectiile de mai sus au fost aplicate soldurilor conturilor respective, operind in balanta de verificare contabila la 31.05.2002.

VANC = 4112.4 mil.lei

Valoarea substantiala neta rezulta prin scaderea din valoarea activului net actualizat (corectat) a valorii tuturor activelor care nu contribuie la realizarea profitului.

3.8.2. Metoda valorii substantiale nete

Deoarece societatea analizata nu are astfel de active, valoarea substantiala neta este egala cu valoarea obtinuta prin metoda ANC.

Rezulta:

VSN = 41 12.4 mil.lei

Valoarea patrimoniala (ANC) , corecta din punct de vedere economic, are un caracter static, netinind seama de perspectiva activitatii societatii comerciale.

Metodele de randament inlatura acest neajuns, rezultatul lor fiind determinat de dinamica activitatii societatii.

3.8.3.. Metoda fluxurilor de disponibilitati actualizate (DCF)

Determinarea valorii societatii comerciale prin aplicarea acestei metode urmareste evaluarea capacitatii potentiale a societatii de a genera fluxuri financiare de lichiditati la dispozitia investitorului.

Metoda DCF — scenarii de evaluare utilizate

• Viabilitatea societatii comerciale in orizontul de timp luat in considerare (6 ani) si degajarea unor fluxuri financiare nete pozitive diponibile. Varianta lichidarii sau divizarii este exclusa.

• Continuarea activitatii de baza desfasurata pina in prezent cu extinderea unor profile de productie si a unor noi capacitati in functie de cerintele pietii.

Aceasta ipoteza permite posibilitatea utilizarii datelor economico-financiare din trecut, ca baza pe care se fundamenteaza proiectia activitatii viitoare.

Datele economico-financiare au fost convertite in preturi actuale si apoi s-au eliminat elementele exceptionale sau de conjunctura.

• Valoarea rezultata este o valoare potentiala care exprima sansa societatii comerciale de a realiza in viitor o fructificare a capitalului la nivelul de risc estimat pentru societatea comerciala.

• Valoarea de randament rezultata inglobeaza valoarea activelor operationale si elementele de good-will.

Ipotezele tehnico-economice ce au stat la baza scenariilor

Rata de actualizare

Marimea ratei de actualizare este determinata de rata medie a dobinzii real pozitive fara risc (1%), la care s-au adaugat ratele de risc asociate incadrate in urmatoarele categorii:

• Riscul investitiei 2% se datoreaza slabei inclinatii a investitorilor romani spre investitiile in actiuni, precum si nivelul scazut de acumulare a capitalului,

• Riscul sectorului de activitate 5%, nivel estimat pentru o piata saturata, cu un mediu concurential deja instaurat si foarte puternic

• Riscul afacerii 1%, nivel apreciat in functie de situatia prezenta a societatii comerciale ( lichiditate erdusa, echilibru financiar precar, rentabilitati eterogene).

Insumind aceste rate obtinem o rata de actualizare totala de 1 8% exprimata in conditii de inflatie zero.

Orizontul de timp

Pentru analiza activitatii economice viitoare a fost ales intervalul de 6 ani (literatura de specialitate recomanda intre 5-10 ani), avind in vedere si prezumarile anului in curs.

Activitatea viitoare a societatii comerciale

Previzionarea activitatii viitoare a societatii comerciale are la baza urmatoarele elemente fundamentale:

• Continuarea activitatilor de productie alimentara,

• Cresterea potentialului economic printr-o politica de investitii care sa permita reinoirea utilajului de productie comercial si a mobilierului in vederea consdolidarii pe piata a societatii comerciale.

Prezentarea calculelor

In urma aplicarii metodei de evaluare pe baza actualizarii f1uxurilor financiare (DCF) au rezultat valorile prezentate in tabelul urmator:

Evaluare prin metoda cash-flow

La sfirsitul perioadei proiectate ( 6 ani ) societatea va avea o anumita valoare ce trebuie estimata, actualizata si adunata la valoarea f1uxurilor de lichiditati.

Sunt cunoscute doua tehnici pentru determinarea acestei valori reziduale:

• O tehnica ce privilegiaza latura contabila : valoarea reziduala este egala cu activul net la sfirsitul perioadei,

• O tehnica ce privilegiaza latura economica, asa zisa tehnica de extrapolare a cash-f1ow-ului din ultimul an prognozat.

In cazul SC.ANARO SA vom opta pentru o medie ponderata intre rezultatele obtinute prin ambele tehnici.

Rezultatul a fost reactualizat cu factorul de actualizare al ultimului an.

Formula de calcul adoptata:

VR (K1*(ANC+Am-Inv)+K2+CFn /I )/(K1+K1)*Fan

In care:

VR = valoarea reziduala actualizata

K1, K2 = coeficienti de ponderare

ANC = activul net corijat

Am amortizarea

Inv = investitii

CFn = cash-f1ow in ultimul an

I = rata de actualizare

Fa = factorul de actualizare al ultimului an

BIBLIOGRAFIE

Analiza economico-financiară a întreprinderii – coordonator Valceanu Gheorghe, Editura Economica, Bucuresti, 2005

Evaluarea intreprinderii – Isfanescu Aurel, Serban Claudia, Stanusi Andreea, Editura Universitara, Bucuresti, 2003

Evaluareaintreprinderii – Robu Vasile, Anghel Ion, Serban Claudia, Tutui Daniela, Editura ASE, 2003

Analiza economico – financiară – Ișfănescu Aurel, Stanescu Constantin, Baicusi Adrian, Editura Economică, București, 2000