Evaluarea Operatiilor Privind Stocurile

CUPRINS

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA STRUNGURILOR FRONTALE ȘI CARUSEL ………………3

1.1. Strunguri frontale. Generalități ……………………………………………..3

1.2. Strunguri carusel. Generalități………………………………………………7

CAPITOLUL 2

PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE FABRICAȚIE A

ARBORELUI MELCAT ……………………………………………………………12

2.1 ANALIZA CONSTRUCTIV TEHNOLOGICĂ A PIESEI …..………………13

2.2 ALEGEREA SEMIFABRICATULUI ..………………………………………14

2.3 STABILIREA ITINERARIULUI TEHNOLOGIC ..……………………………15

2.4 CALCULUL ADAOSURILOR DE PERLUCRARE, STABILIREA

DIMENSIUNILOR INTERMEDIARE ………………………………………………20

2.5 CALCULUL REGIMURILOR RAȚIONALE DE AȘCHIERE ………………26

2.6 NORMAREA TEHNICĂ A OPERAȚIILOR DE AȘCHIERE …..……………36

CAPITOLUL 3

EVALUAREA OPERAȚIUNILOR PRIVIND STOCURILE ȘI

PRODUCȚIA ÎN CURS DE EXECUȚIE LA

FABRICAȚIA MAȘINILOR UNELTE .….…………………………………………44

3.1 DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND STOCURILE.

CONTURILE UITLIZATE ÎN ORGANIZAREA

CONTABILITĂȚII STOCURILOR …………………………………………………44

3.2 ELEMENTE DE EVIDENȚĂ ȘI ÎNREGISTRARE

ALE VALORILOR MATERIALE ……………………………………………………51

3.3 EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA ÎN

GESTIUNEA INTREPRINDERII .…………………………………………………54

3.4 CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR PRIVIND

INTRĂRILE DE STOCURI …………………………………………………………56

3.5 EVALUAREA LA IEȘIRE A STOCURILOR ….………………………………65

3.6 CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR PRIVIND

IEȘIRILE DE STOCURI ..……………………………………………………………71

CAPITOLUL 4

CALCULUL COSTULUI DE FABRICAȚIE

AL ARBORELUI MELCAT …………………………………………………………75

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………80

=== l ===

CUPRINS

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA STRUNGURILOR FRONTALE ȘI CARUSEL ………………3

1.1. Strunguri frontale. Generalități ……………………………………………..3

1.2. Strunguri carusel. Generalități………………………………………………7

CAPITOLUL 2

PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE FABRICAȚIE A

ARBORELUI MELCAT ……………………………………………………………12

2.1 ANALIZA CONSTRUCTIV TEHNOLOGICĂ A PIESEI …..………………13

2.2 ALEGEREA SEMIFABRICATULUI ..………………………………………14

2.3 STABILIREA ITINERARIULUI TEHNOLOGIC ..……………………………15

2.4 CALCULUL ADAOSURILOR DE PERLUCRARE, STABILIREA

DIMENSIUNILOR INTERMEDIARE ………………………………………………20

2.5 CALCULUL REGIMURILOR RAȚIONALE DE AȘCHIERE ………………26

2.6 NORMAREA TEHNICĂ A OPERAȚIILOR DE AȘCHIERE …..……………36

CAPITOLUL 3

EVALUAREA OPERAȚIUNILOR PRIVIND STOCURILE ȘI

PRODUCȚIA ÎN CURS DE EXECUȚIE LA

FABRICAȚIA MAȘINILOR UNELTE .….…………………………………………44

3.1 DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND STOCURILE.

CONTURILE UITLIZATE ÎN ORGANIZAREA

CONTABILITĂȚII STOCURILOR …………………………………………………44

3.2 ELEMENTE DE EVIDENȚĂ ȘI ÎNREGISTRARE

ALE VALORILOR MATERIALE ……………………………………………………51

3.3 EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA ÎN

GESTIUNEA INTREPRINDERII .…………………………………………………54

3.4 CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR PRIVIND

INTRĂRILE DE STOCURI …………………………………………………………56

3.5 EVALUAREA LA IEȘIRE A STOCURILOR ….………………………………65

3.6 CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR PRIVIND

IEȘIRILE DE STOCURI ..……………………………………………………………71

CAPITOLUL 4

CALCULUL COSTULUI DE FABRICAȚIE

AL ARBORELUI MELCAT …………………………………………………………75

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………80

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA STRUNGURILOR

FRONTALE ȘI CARUSEL

Datorită diversității mașinilor-unelte existente s-au ales pentru studiu strungurile frontale și carusel, ca fiind unele dintre cele mai reprezentative mașini-unelte.

Strungurile sunt mașinile-unelte destinate prelucrării suprafețelor de revoluție prin combinarea mișcării de rotație (executată de semifabricat) cu mișcarea de avans (executată de sculă). Suprafețele caracteristice ce se prelucrează sunt : cilindrică sau conică, exterioară sau interioară, plană, elicoidală, spirală, toate prelucrate cu cuțit de strunjit. Se mai utilizează și alte tipuri de scule cum ar fi : burghiul, alezorul, tarodul, filiera etc. În cazuri excepționale se pot efectua și operații de frezare sau rectificare, prin utilizarea dispozitivelor corespunzătoare de adaptare.

1.1. Strunguri frontale. Generalități

Sub această denumire sunt cunoscute strungurile fără păpușă mobilă, destinate prelucrării pieselor scurte, cu diametrul mai mare decât lungimea. Întrucât majoritatea prelucrărilor se efectuează cu mișcări de avans ale saniei transversale, se mai numesc și strunguri plane sau transversale. Sunt mașini-unelte universale, utilizate eficient în fabricația de serie mică, în loturi repetitive de piese cum sunt : capace, discuri, inele, roți, talere, bucșe, role, ș.a.

Strungurile frontale sunt prevăzute, de regulă, cu sisteme de comandă-program secvențială sau comandă numerică, prin care se asigură un grad de automatizare ridicat. În figura 1.1 sunt redate construcția simplificată și cinematica unui strung frontal cu batiu orizontal.

Piesa de prelucrat se prinde în arborele principal AP, fie prin intermediul platoului cu patru bacuri acționate independent, fie în mandrinul universal cu trei bacuri acționate simultan, de regulă hidraulic.

Parametrii caracteristici principali ai strungurilor frontale au următoarele valori :

diametrul maxim de strunjire : 250………1000 mm

lungimea maximă de strunjire : 100………500 mm

Fig. 1.1 Strung frontal cu batiu orizontal

Sculele se fixează pe suportul rotativ SR care poate fi cu patru, cinci sau șase laturi, cu ajutorul unor suporți intermediari.

Sania transversală ST și sania longitudinală SL, efectuează mișcări cu avans tehnologic sau avans rapid, pe axele X și respectiv Z, fiind acționate prin servoacționările SVA1 și SVA2. Arborele principal AP este acționat de la motorul MP, de regulă printr-o cutie de viteze CV, cu cuplaje cu fricțiune comandate electromagnetic.

La strungurile frontale de construcție recentă, arborele principal este acționat cu electromotor de curent continuu sau de curent alternativ, cu reglarea continuă a turației, programabilă prin comandă numerică.

Pentru a avea productivitate superioară, strungurile frontale trebuie să lucreze cu două sau mai multe cuțite simultan. În acest scop, se construiesc strunguri frontale cu câte două perechi de sănii încrucișate, acționate independent ca în figura 1.2 și 1.3.

Strungul frontal cu batiu înclinat, a cărui vedere din față este redată în figura 1.2, este prevăzut cu săniile încrucișate ST1/SL1 care susțin suportul rotativ SR1 și ale căror mișcări cu avans tehnologic sau avans rapid pot fi programate pe axele X/Z, precum și cu săniile ST2/SL2 cu suportul rotativ SR2, ale căror mișcări se programează pe axele U/W.

Fig 1.2 Strung frontal cu batiu înclinat și două

perechi de sănii încrucișate

Prin dispunerea înclinată a săniilor pe sistemul de ghidare al batiului înclinat, se reduce gabaritul strungului și se facilitează evacuarea așchiilor.

La strungul frontal cu batiu dublu-înclinat, având vederea din față reprezentată în figura 1.3, săniile încrucișate ST/SL cu suportul rotativ SR (partea stângă) și respectiv ST/SL cu suportul rotativ SR (partea dreaptă), sunt dispuse înclinat în sensuri diferite.

Prin această dispunere, se obțin aceleași avantaje privind reducerea unor dimensiuni de gabarit și evacuarea așchiilor, precum și posibilitatea adaptării cu ușurință a unor instalații de schimbare automată a pieselor sau de transfer al pieselor în cazul legării mai multor strunguri frontale în linii tehnologice automate, prin instalații de încărcare-descărcare și de transfer.

Lanțul cinematic, cuprins în cutia de viteze, transmite mișcarea de la motorul electric, la arborele principal al strungului.

Fig. 1.3 Strung frontal cu batiu dublu-înclinat și

două perechi de sănii încrucișate

1.2. Strunguri carusel. Generalități

Sunt destinate prelucrării pieselor mari și foarte mari, la care diametrul este mai mare decât lungimea.

La strungurile carusel arborele principal este dispus vertical, astfel că suprafața platoului pe care se așează piesele de prelucrat este orizontală, ceea ce asigură avantaje importante :

se simplifică așezarea și fixarea pieselor

arborele principal nu este solicitat la încovoiere și poate transmite momente de torsiune mai mari

se poate realiza o construcție de o rigiditate mai mare, ceea ce permite prelucrări cu regimuri de așchiere superioare

Fiind mașini-unelte mari, utilizate în fabricația de serie mică și unicate, strungurile carusel sunt prevăzute cu posibilități tehnologice multiple, pentru a fi posibilă prelucrarea completă a pieselor la un număr mic de prinderi, de regulă două.

În acest scop, pe strungurile carusel se pot efectua strunjiri de toate tipurile, inclusiv strunjiri profilate dacă sunt dotate cu sisteme de copiere sau cu comandă numerică de conturare. Unele strunguri carusel sunt dotate cu unități de frezare sau de rectificare.

Strungurile carusel cu un montant se construiesc pentru a permite prelucrarea pieselor cu diametrul maxim până la 1700 mm și înălțimea până la 1200 mm, cu greutatea maximă de 11 tone, în figura 1.4 se prezintă construcția simplificată și cinematica unui strung carusel cu un montant.

Batiul BA este construit monobloc cu montantul MO. Pe ghidajele montantului este amplasată traversa mobilă TM, care susține suportul vertical SV, prevăzut cu portcuțitul PC1. Tot pe sistemul de ghidare al montantului este amplasat și suportul orizontal SO cu portcuțitul PC2.

Pe ghidajul circular al batiului este amplasat platoul PL, pe care se prinde piesa de prelucrat.

Fig. 1.4 Strungul carusel cu un montant

Mișcarea principală de rotație cu turația n, efectuată de platoul PL, este preluată de la motorul electric MP, prin cutia de viteze CV și o transmisie reductoare.

În figura 1.5 se poate observa un sistem de ghidare cu role a platoului PL al unui strung carusel cu un montant, precum și transmisia reductoare constând din pinionul PI și coroana dințată CD solidară cu platoul.

Fig. 1.5 Platou de strung carusel pe ghidaje cu role

La prelucrarea suprafețelor frontale, datorită variației diametrului în timpul prelucrării, apar variații importante ale vitezei de așchiere, cunoscând că v = πdn.

De aceea, unele strunguri care sunt prevăzute cu un sistem de acționare principală cu reglare continuă, care modifică turația n, invers proporțional cu modificarea diametrului D, astfel ca viteza de așchiere v să rămână constantă.

Lanțurile cinematice de avans preiau mișcarea de la acționarea principală, pentru ca mișcările de avans ale suporților să fie controlate cu mișcarea principală.

De la cutia de avansuri CA2, mișcarea poate fi transmisă fie la mecanismul șurub-piuliță pentru mișcarea pe axa X, fie la mecanismul pinion-cremalieră MPC3 pentru mișcarea pe axa Z. Pentru deplasări cu avans rapid, motorul MAR2 poate fi cuplat la lanțul cinematic de avans, printr-un cuplaj de depășire.

De la cutia de avansuri CA1 mișcarea poate fi transmisă fie la MPC1, fie la MPC2, pentru avans tehnologic pe axele W și respectiv U. Motorul MAR2 servește deplasărilor cu avans rapid pe aceste axe.

Pentru deplasarea traversei mobile TM în poziția de lucru, în funcție de înălțimea piesei de prelucrat, este prevăzut un sistem de acționare electromecanic auxiliar. Motorul MAR3 transmite mișcarea printr-un angrenaj melcat, la un mecanism șurub-piuliță care acționează traversa mobilă. Un sistem de blocare asigură rigidizarea traversei cu montantul, în poziția de lucru. Deoarece traversa mobilă cu suportul vertical au greutate mare, mașina este dotată cu un sistem de echilibrare a greutății acestor subansamble.

Elementele de comandă a ciclurilor de lucru sunt amplasate pe batiu, pe suportul orizontal și la capătul traversei mobile. La strungurile carusel cu servocomandă, elementele de comandă sub formă de butoane sunt concentrate într-un panou de comandă.

Strungurile carusel cu doi montanți sunt construite pentru a permite prelucrarea pieselor cu diametrul maxim până la 16000 mm, înălțime maximă până la 5500 mm și greutate maximă până la 400 tone.

În figura 1.6 este redată construcția simplificată a unui strung carusel cu doi montanți. Suporții verticali SV1și SV2, amplasași pe ghidajele traversei mobile TM, sunt prevăzuți cu portcuțitele PC1 și PC2.

Acești suporți pot efectua deplasări cu avans tehnologic sau cu avans rapid, pe câte două direcții perpendiculare, care reprezintă axele X/Z și U/W.

Traversa mobilă TM este amplasată pe ghidajele montanților MO și se poate deplasa (axa R) în scopul poziționării în funcție de înălțimea piesei de prelucrat. La partea superioară, montanții sunt rigidizați prin traversa fixă TF. La unele strunguri carusel cu doi montanți, pe unul din montanți este amplasat și un suport orizontal cu portcuțit, folosit pentru strunjiri exterioare.

Fig. 1.6 Strung carusel cu doi montanți

Elementele de comandă sunt concentrate într-un panou de comandă de regulă deplasabil. Strungurile carusel cu comandă numerică au axele controlate de sistemul NC ca în figurile precedente. Pe lângă parametrii caracteristici menționați, la strungurile carusel se mai indică :

valorile limită ale turației, 0,2………315 rot/min

valori limită ale avansului. 0,05………8 mm/rot

valoarea avansului rapid, 3………5 m/min

unghiul maxim de înclinare a SV, 150

puterea motorului principal, 30………120 kW

CAPITOLUL 2

PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE FABRICAȚIE A

ARBORELUI MELCAT

Fig. 2.1 Arbore melcat

2.1 ANALIZA CONSTRUCTIV TEHNOLOGICĂ A PIESEI

În figura precedentă, 2.1, se prezintă piesa de prelucrat, arbore melcat:

a) Descriere constructivă

Piesa – arbore melcat, se va executa în clasa de precizie mijlocie, conform STAS 2300-88, și se concretizează prin următoarele condiții tehnice impuse.

Precizie dimensională, realizare cote Φ40h6, Φ50k5, Φ47h12, Φ25h8, M42x1,5;

Precizie geometrică, coaxialitate, 0.02 milimetri între zonele de fus Φ50k5;

Calitatea suprafeței, rugozitate generală Ra =12,5 (m);

Rugozitate impusă Ra = 3,2 ; Ra = 1,6; Ra = 0,8 (m).

b) Descriere funcțională

Piesa face parte din subansamblul unitate de ridicare, având rolul unui organ de mașină ce transmite mișcarea în cadrul sistemului tehnologic: motor electric – transmisie mecanică – mașină de lucru, unitatea de ridicare este parte componentă a unui strung carusel.

c) Stabilirea bazelor tehnologice

Piesa se va orienta și fixa între vârfurile universalului (bacuri) în cazul general de strunjire cilindrică exterioară sau interioară.

În cazul frezării, găuririi, piesa se va prinde pe masa mașinii de frezat sau de găurit cu ajutorul dispozitivelor adecvate, șurub, piuliță, bride.

În cazul danturării sau mortezării, se va prinde în planșaibă sau se orientează și fixează pe prisme.

d)Materialul de prelucrat

Piesa se execută din OLC45, STAS 880-88,oțel carbon de calitate pentru tratament termic, destinat construcției de mașini.

Compoziția chimică a materialului OLC45, este următoarea :

Carbon ,0,42………0,50 %;

Mangan, 0,50………0,80 %;

Sulf, 0,020……..0,045%;

Fosfor, maxim 0,040 %.

Caracteristicile mecanice și tehnologice se extrag din STAS 880-88, și se prezintă în tabelul de mai jos:

Tabelul 2.1

Tabelul 2.2

Duritatea Brinell în stare de livrare pentru OLC45 normalizat este 235 HB.

Tratamentul termic aplicat probelor :

Normalizare la temperatura T=840………8700 C, în mediul de răcire aer;

Călire la temperatura T=820……8500 C, în mediu de răcire apă și T=830……8600 C, în mediu de răcire ulei;

Revenire la temperatura T=540……6800 C, în mediu de răcire aer.

2.2 ALEGEREA SEMIFABRICATULUI

Ținând seama de forma piesei (simplă, complexă), de dimensiunile relative ( mici, mari), și de materialul din care se execută piesa, se alege un semifabricat laminat, forjat, matrițat, turnat sau prelucrat mecanic.

Într-un prim calcul preliminar dimensiunile semifabricatului s-au luat cu 2-5 mm/rază mai mari decât ale piesei.

Coeficientul de utilizare al materialului reprezintă procentul de material ce rămâne în piesă după prelucrare. S-a calculat în valoare absolută cu relația:

Ka = (3.12)pag.51[8]

Calculul volumului semifabricatului:

VSEMIFABRICAT = π 4,252 49 = 2780,5 cm3

Stabilirea densității materialului de prelucrat:

ρMATERIAL =7,85 g / cm3

Calculul masei semifabricatului:

MSEMIFABRICAT =ρMAT. VSEMIFABRICAT = 7,85 2780,5 =

= 21826,9 g = 21,8 kg

Calculul coeficientului absolut de utilizare:

KU =100 % = 100 % = 42,03 %

Se alege un semifabricat forjat.

2.3 STABILIREA ITINERARIULUI TEHNOLOGIC

Se pornește de la un semifabricat forjat Φ85 x 490.

005 Frezare capete frontal curat, cota 478, centruire capete – A3, STAS 1361 / 83.

010 Strunjire cilindrică exterioară, degroșare – în trepte, prindere între vârfuri:

011 – strunjire cilindrică exterioară Φ 80,5, pe lungime 478 mm;

012 – strunjire cilindrică exterioară Φ 60, două porțiuni de lungimi 175, respectiv 205 mm;

013 – strunjire cilindrică exterioară Φ 50,5, 4 porțiuni de lungimi 107, 56, 65, 128 mm;

014 – strunjire cilindrică exterioară Φ 40,5, pe lungime 54; strunjire Φ 25,5, pe lungime 32, respectiv Φ 42,5, pe lungime 23 mm;

020 Strunjire cilindrică exterioară, finisare, prindere între vârfuri.

021 – strunjire cilindrică exterioară Φ 80, pe lungime 98;

022 – strunjire teșire la 300 (zona pentru melc);

023 – strunjire cilindrică exterioară Φ 50,05, 2 zone pe lungimi 52 și 74;

024 – strunjire cilindrică exterioară Φ 40,05, pe lungime 54;

025 – strunjire cilindrică exterioară Φ 42,05, pe lungime 23;

026 – strunjire cilindrică exterioară Φ 25,05, pe lungime 32;

027 – teșire capete 1×450, 1,5×450, și zonele Φ 45 la 450;

028 – filetare M 42×1,5, pe lungime 23.

030 Frezare I, canal de pană, b = 12; t1 = 5; l = 36 mm.

040 Frezare II, canal, b = 6; l = 25; h = 8 mm.

050 Strunjire elicoidală, melc, z = 1 început, ma = 4 (modulul axial), sensul înclinării – dreapta, pE = 12,56 mm (pasul elicei melcului), q = 18 (coeficientul diametral), A = 162 mm.

060 Tratament termic: călire + revenire înaltă.

070 Rectificare rotundă exterioară, Φ 25h8, Φ 50k5, Φ 40h6, pe lungimile 32, 52, 74, 54 mm.

080 Lăcătușărie, ajustare, debavurare, marcare.

090 C.T.C. – măsurare cote importante.

2.4 CALCULUL ADAOSURILOR DE PERLUCRARE, STABILIREA

DIMENSIUNILOR INTERMEDIARE

2.4.1. Metoda de calcul analitic a adaosului de prelucrare

Din [9] pagina 20;21 se determină adaosul de prelucrare.

Adaosul de prelucrare intermediar minim se calculează cu relațiile următoare:

a) pentru adaosuri simetrice (pe diametru) la suprafețe exterioare și interioare de revoluție:

2ACmin = 2(RZp + SP) + (1.3)

b) pentru adaosuri asimetrice, la suprafețe plane opuse prelucrate în faze diferite sau pentru o singură suprafață plană:

ACmin = RZp + SP +ρP + ЄC (1.5)

unde:

Ac min – adaosul de prelucrare minim, considerat pe o parte (rază) sau pe o singură față plană.

Rzp – Hp – înălțimea neregularităților de suprafață rezultate la faza precedentă.

Sp – adâncimea stratului superficial defect (ecruisat) format la faza precedentă.

c – eroarea de așezare la faza de prelucrare considerată.

Fig. 2.2 Suprafața materialului de prelucrat

Dacă la o piesă prelucrată prin așchiere, după efectuarea operației precedente, se face o secțiune longitudinală, se disting în majoritatea cazurilor 3 straturi:

stratul A, format din asperități rezultate la operația precedentă (HP) și din stratul superficial degradat rezultat din operația precedentă (Sp);

stratul B, format din material ecruisat în urma operației precedente;

stratul C, cu structură normală.

Adaosul de prelucrare necesar operației curente va fi:

AC HP + SP (5.5)

La care se adaugă:

abaterile dimensionale cauzate de procesul tehnologic și care sunt cuprinse în mărimea toleranței la dimensiune, TP;

abaterile spațiale, după diferitele operații de prelucrare; abateri de instalare (bazare și fixare), care adunate vectorial la operația curentă se notează cu ЄC.

2.4.2.Calculul dimensiunilor intermediare ale semifabricatelor

Se determină cunoscând mărimea adaosului de prelucrare, pentru operația sau faza considerată.

a) pentru suprafețe de revoluție exterioare, cu adaos de prelucrare simetric (Fig. 2.3):

Fig. 2.3 Dimensiunile intermediare pentru suprafețe

de revoluție exterioare

Unde s-au notat:

dr – dimensiunea de reglare a sculei

amax, amin – dimensiunea maximă (respectiv minimă) obținută la faza precedentă de prelucrare;

bmax, bmin – dimensiunea maximă (respectiv minimă) ce se obține la faza curentă de prelucrare;

jmax, jmin – deplasările maximă (respectiv minimă) a sistemului tehnologic M.D.P.S.

(mașină-unealtă, dispozitiv, piesă, sculă) datorită mărimilor diferite ale adaosului de prelucrare;

2ACmin =amin – bmin (5.18)

2ACmax =amax -bmax (5.19)

Ținând seama de relațiile:

amax =amin + Ta (5.20)

bmax =bmin +Tb (5.21)

2ACmax =amin +Ta – bmin -Tb (5.22)

a) pentru suprafețe de revoluție interioare, cu adaus de prelucrare simetric:

2ACmin = bmax -amax (5.25)

2ACmax =bmin -amin (5.26)

La calculul dimensiunilor intermediare ale semifabricatului, se începe de la operația sau faza precedentă.

Pentru determinarea dimensiunilor semifabricatului brut, se pleacă de la dimensiunea piesei, la cere se adaugă adaosurile de prelucrare intermediare, considerate în ordine inversă a prelucrării.

2.4.3.Calculul propriu-zis al adaosului de prelucrare

Calculul adaosurilor de prelucrare, pentru suprafața cilindrică Φ80, se face considerând operațiile și fazele necesare prelucrării în ordinea inversă.

Pentru că adaosul de prelucrare este simetric, se utilizează relațiile din [9].

a) Rectificarea de finisare

TP =23 μm, (STAS 8101-88);

HP =5 μm, tab.(5.2);

SP =0, (deoarece în cazul prelucrării semifabricatelor care au fost supuse la tratamente termochimice, din expresia adaosului de prelucrare se elimină valoarea lui SP, în scopul păstrării stratului tratat termochimic)

ρP =ΔC lC +ЄCentr.

ΔC =0,08 μm/mm, tab.(5.5), curbura specifică;

lC =478 mm

ЄCentr =0, eroarea de bazare în direcția radială, la instalarea semifabricatelor între vărfuri

ρP =0,05 478 +0 =38,24 μm, unde ЄC =0

Înlocuind datele în relația de calcul a adaosului de prelucrare:

2AC1 =23 + 2(5 + 0) +2(38,24 + 0)=109,48 μm

Se calculează diametrul intermediar, înaintea rectificării de finisare:

d1max = bmax + 2ACmax = 80 +0,109 = 80,109 mm

d1min = d1max – Ta = 80,109 – 0,023 = 80,086 mm

b)Rectificarea de degroșare

TP =70 μm

HP =10 μm

SP = 20

ΔC = 0,10 μm/mm

ρP =ΔC lC +ЄCentr = 0,10 478 + 0 = 47,8 μm

Adaosul de prelucrare, se calculează cu relația:

2AC2 = 70+2(10 + 20) + 2(47,8 + 0) = 225,6 μm

Adaosul intermediar înaintea rectificării de degroșare va fi :

d2max = 80,109 + 0,225 = 80,334 mm

d2min = 80,334 – 0,070 = 80,264 mm

c) Strunjire de finisare

TP = 230 μm

HP = 25 μm

SP = 25 μm

ρP + ЄC = 0,96 ЄCentr + 0,4 ρP

ρP = 0,96 ЄCentr + 0,4 ΔC lC

ЄCentr = 57,5 μm tab. (5.7)

ΔC =0,3 μm/mm tab. (5.5)

ρP =0,96 57,5 + 0,40,3 478 = 112,6 μm

ЄC =0

Adaosul de prelucrare, se calculează cu relația:

2AC3 = 230 + 2(25 + 25) + 2(112,6 + 0) = 555 μm

Se calculează diametrul intermediar înaintea strunjirii de finisare:

d3max = 80,334 +0,555 = 80,889 mm

d3min = 80,889 – 0,230 = 80,659 mm

d)Strunjire de degroșare

Adaosul de prelucrare se calculează folosind următoarele date:

TP = 460 μm tab. (5.6)

HP = SP = 50 μm (semifabricat neprelucrat prin așchiere, laminat la cald)

ρP =0,96 ЄCentr + 0,4 ΔC lC

ЄCentr = 275 μm tab. (5.6)

ΔC = 0,3 μm/mm tab. (5.4)

lC = 478 mm

ρP =0,96 275 + 0,40,3 478 = 321,36 μm, unde ЄC =0

Adaosul de prelucrare, va fi :

2AC4 = 460 + 2(50 +50) + 2(321,36 +0) = 1303 μm

Diametrul semifabricatului laminat, înaintea strunjirii de degroșare va fi:

d4 = 80,889 + 1,303 = 82,192 mm

Se va alege din STAS 333/91, un semifabricat forjat cu diametrul Φ 85 +0,8-1,3 mm.

Adaosul real la degroșare va fi:

2AC4 = d4 – d3max = 85 – 80,889 = 4 mm

e) Pentru suprafața frontală, L = 478 mm

Din tabelul (5.3), se obțin :

TP = 2500 μm

HP = SP = 150 μm

ρP = 300 μm

Є0 = Єf = 100 μm, tab.(5.9),eroarea de fixare la instalarea semifabricatului în universal cu trei bacuri.

Pentru prelucrarea suprafețelor frontale, adaosul de prelucrare se calculează cu relația:

2AC =TP+2(Hp+Sp) + 2(ρP +Єf) = 2500 + 2(150 +150) +2(300+100) =

= 3900 μm = 3,9 mm

Dimensiunile înainte de strunjire, vor fi:

Lmax =L +2AC = 478 + 3,9 = 481,9 mm

Lmin =Lmax –TP = 481,9 – 2,5 = 479,4 mm

2.5 CALCULUL REGIMURILOR RAȚIONALE DE AȘCHIERE

Parametrii regimului de așchiere s-au calculat pentru următoarele 5 operații:

strunjire degroșare;

strunjire finisare;

filetare M 42×1,5

frezare canal de pană;

rectificare rotundă exterioară.

Algoritmul de calcul pentru regimurile de așchiere, se prezintă în [8].

a) Strunjire degroșare

Date inițiale :

dimensiunea de prelucrat: Φ 80,5 mm;

lungimea de prelucrat l = 478 mm;

adaos de prelucrare d1 = 85 mm;

mașină unealtă SN 400×1500, cu randamentul = 0,80;

cuțit Rp, = 450, = 6…100, = 10…150, r = 1 mm, q = 25×25 mm;

Se calculează adaosul de prelucrare:

AP1 = mm

Modul de lucru :

– numărul de treceri i=1;

adâncimea de așchiere t = 2,25/2 = 1,125 mm;

durabilitatea T = 60 min, pentru cuțit din Rp3;

avansul s, tab.(10.6)[8]pag 169; s = 0,9 mm/rot;

viteza de așchiere:

(10.27)

unde:

Cv – coeficient funcție de caracteristica materialului de prelucrat și materialul sculei așchietoare cu răcire;

Cv = 42; xv = 0,25; yv = 0,66; n = 1,75; tab.(10.26)[6]pag.184 pentru oțel carbon cu HB = 207;

xv, yv, n – exponenții adâncimii de așchiere, avansului și durității, tab.(10.26)[6];

T = 60 min – duritatea sculei așchietoare;

m = 0,1 – exponentul durabilității, tab.(10.25)[6]pag.183;

t = 1,125 mm – adâncimea de așchiere;

s = 0,9 mm/rot – avansul de așchiere;

kv = k1.k2. k3.k4. k5.k6. k7.k8. k9

k1…k9.- coeficienți cu valori prezentate în continuare;

Cuțit 25 x 25 mm : ASecțiune transversală = 625 mm2

ξ = 0,08 – pentru oțel;

k1 – coeficient funcție de influența secțiunii transversale:

(10.28)[8]

k2 – coeficient funcție de unghiul de atac principal

(10.28)[8]

unde: = 0,6 – exponent funcție de materialul de prelucrat

k3 – coeficient funcție de unghiul de atac secundar

(10.30)[8]

unde: a = 10

k4 – coeficient funcție de influența razei de racordare a vârfului cuțitului

(10.31)[8]

unde: = 0,1 – pentru degroșare

k5 = 1, (10.27)[8]

k6 = 1, (10.28)[8]

k7 = 1, oțel fără țunder;

k8 = 1, pentru forma plană a suprafeței de degajare;

kv = 1,033 0,767 0,939 0,933 1 1 1 1 = 0,67417

Viteza de așchiere va fi :

– turația de lucru:

Se recomandă n 800, pentru degroșare

– se alege imediat turația inferioară sau superioară din gama de turații ale M.U:

n = 76 rot/min, turație aleasă din gama M.U. – SN 400×1500;

– recalcularea vitezei reale:

viteza de avans vf = n s = 76 0,9 = 68,4 mm/min

– forța principală de așchiere

Fz= C4 tx1sy1HBn1 [daN] (10.5)

unde:

C4 – coeficient funcție de materialul de prelucrat

C4 = 3,57; t = 1,125 mm; x1 = 1; y1 = 0,75; n1 = 0,75;

HB = 229; , tab.(10.13)[7]pag.173;

x1, y1, n – exponenții adâncimii de așchiere, avansului și durității, tab.(10.17)[6]

Fz =3,571,12510,90,752070,75 = 202,52 daN

F = 1,1Fz [daN]; tab.(10.23)[6] F = 202,77 daN

– puterea de așchiere:

– verificarea puterii motorului:

unde: PME = 7,5 kW, pentru un strung SN 400 x 1500.

b) Strunjire finisare

Date inițiale :

dimensiunea de prelucrat: Φ 80 mm;

lungimea de prelucrat l = 98 mm;

adaos de prelucrare d1 = 80,5 mm;

mașină unealtă SN 400×1500, cu randamentul = 0,80;

cuțit Rp, = 450, = 6…100, = 10…150, r = 0,5 mm, q = 25×25 mm;

Se calculează adaosul de prelucrare:

AP1 = mm

Modul de lucru :

– numărul de treceri i=1;

adâncimea de așchiere t = 0,25/2 = 0,125 mm;

durabilitatea T = 60 min, pentru cuțit din Rp3;

avansul s, tab.(10.6)[8]pag 169; s = 0,13 mm/rot;

viteza de așchiere:

(10.27)

unde:

Cv – coeficient funcție de caracteristica materialului de prelucrat și materialul sculei așchietoare cu răcire;

Cv = 96,2; xv = 0,25; yv = 0,33; n = 1,75; tab.(10.26)[6]pag.184 pentru oțel carbon cu HB = 207;

xv, yv, n – exponenții adâncimii de așchiere, avansului și durității, tab.(10.26)[6];

T = 60 min – duritatea sculei așchietoare;

m = 0,125 – exponentul durabilității, tab.(10.25)[6]pag.183;

t = 0,125 mm – adâncimea de așchiere;

s = 0,13 mm/rot – avansul de așchiere;

kv = k1.k2. k3.k4. k5.k6. k7.k8. k9

k1…k9.- coeficienți cu valori prezentate în continuare;

Cuțit 25 x 25 mm : ASecțiune transversală = 625 mm2

ξ = 0,08 – pentru oțel;

k1 – coeficient funcție de influența secțiunii transversale:

(10.28)[8]

k2 – coeficient funcție de unghiul de atac principal

(10.28)[8]

unde: = 0,6 – exponent funcție de materialul de prelucrat

k3 – coeficient funcție de unghiul de atac secundar

(10.30)[8]

unde: a = 10

k4 – coeficient funcție de influența razei de racordare a vârfului cuțitului

(10.31)[8]

unde: = 0,2 – pentru finisare;

k5 = 1, (10.27)[8]

k6 = 1, (10.28)[8]

k7 = 1, oțel fără țunder;

k8 = 1, pentru forma plană a suprafeței de degajare;

kv = 1,033 1 0,8734 0,757 1 1 1 1 = 0,74

Viteza de așchiere va fi :

– turația de lucru:

Se recomandă n 800, pentru degroșare

– se alege imediat turația inferioară sau superioară din gama de turații ale M.U:

n = 480 rot/min, turație aleasă din gama M.U. – SN 400×1500;

– recalcularea vitezei reale:

viteza de avans vf = n s = 480 0,13 = 62,4 mm/min

– forța principală de așchiere

Fz= C4 tx1sy1HBn1 [daN] (10.5)

unde:

C4 – coeficient funcție de materialul de prelucrat

C4 = 3,57; t = 0,125 mm; x1 = 1; y1 = 0,75; n1 = 0,75;

HB = 207; , tab.(10.13)[7]pag.173;

x1, y1, n – exponenții adâncimii de așchiere, avansului și durității, tab.(10.17)[6]

Fz =3,570,12510,130,752070,75 = 5,272 daN

F = 1,1Fz [daN]; tab.(10.23)[6] F = 5,79 daN

– puterea de așchiere:

– verificarea puterii motorului:

unde: PME = 7,5 kW, pentru un strung SN 400 x 1500.

c) Filetare, M 42 x 1,5

Scula: cuțit de filetat, cu partea activă din carbură metalică, P20; secțiunea cuțitului S, S =16 x 25 mm2; Є=600; α=60; γ=00; r = 0,5 mm.

Se aleg dimensiunile la prelucrarea filetelor metrice, din [9] tab. (8.57), astfel:

dmax = 42 – 0,172 = 41,83 mm

dmin = 42 – 0,34 = 41,66 mm

Din [9], se aleg următoarele adaosuri pentru filetare, funcție de pasul filetului :

p = 1,5 mm

adaosul de prelucrare total, AP =0,974 mm;

adaosul de prelucrare, la degroșare APD =0,874 mm;

adaosul de prelucrare, la finisare APF =0,10 mm;

Din același tabel, se stabilesc numărul de treceri, i:

iD = 7 treceri, pentru degroșare

iF = 3 treceri, pentru finisare

Adâncimile de așchiere pe trecere:

pentru degroșare, tD ===0,125 mm

pentru finisare, tF === 0,033 mm

– Avansul la filetare:

s = p =1,5 mm

– Durabilitatea economică a sculei așchietoare:

Tec =30 min, tab.(9.10);[9]

– Viteza de așchiere, funcție de tipul filetării și al sculei așchietoare, se alege din tab.(9.40):

vtab = 25 m/min

Se aplică următorii coeficienți de corecție:

K1=0,8; pentru prelucrarea filetelor cu degajare, tab.(9.32);

K2 =1,1; pentru durabilitatea sculei, tab.(9.40).

Viteza de așchiere:

vC =vtab.K1K2=0,8 1,125= 22 m/min

– Turația semifabricatului:

n === 166,73 rot/min

Din caracteristicile M.U. – SN 400×1500, se alege turația reală, tab.(10.1):

nr =150 rot/min

Se recalculează viteza reală de așchiere:

vr = == 19,79 m/min

– Puterea la filetare, pentru material oțel:

Ne =24,210-3p1,7 KMNi-0,71 [kw] (14,7)

unde:

KMN =, coeficient de corecție funcție de duritatea materialului (14.9)

Avem: p =1,5 mm; v = 19,79 m/min; i = 7 treceri pentru degroșare

Puterea la filetare

Ne =0,215 kw

– Verificarea puterii motorului:

PMe kw; unde: PMe =7,5 kw

d) Frezare canal de pană

Scula: freză cilindro-frontală, din oțel carbon pentru scule OSC 12.

Avem următorii parametri:

– adâncimea de așchiere, t = 5 mm

– lungimea de contact, tl = b =12 mm

– diametrul frezei, Ds = 12 mm

– numărul de dinți al frezei, zs= 5 dinți

Avansul pe dinte, sd, la frezare, se alege din tabelul (2.1):

sd = 0,25 mm/dinte

Avansul pe rotație, sr, se calculează cu formula:

sr = sd zs [mm/rot] (2.2)

sr = 0,25 5 =1,25 mm/rot

Viteza economică de așchiere, se calculează cu relația:

ve = [m/min] (2.4)

unde: T = 60 min, durabilitatea frezei, tab. (2.2)

Cv, m, yv, xv,qv, rv, coeficienți dependenți de materialul de prelucrat și de condițiile de așchiere, tabelul (2.3);(2.4).

Avem: Cv =48; m=0,33; qv =0,45; xv =0,3; yv =0,4; rv =0,1; nv =0,1;

Kv – coeficient global de corectare a vitezei de așchiere,

Kv =KmKsKж (2.5)

Km, coeficient funcție de caracteristicile materialului de prelucrat

Km = Cm (2.7)

Cm =1, tab.(2.7)

σr = 65 daN/mm2, rezistența la rupere a materialului de prelucrat

u =1; pentru oțel carbon și oțel aliat cu σr = 55……85 daN/mm2;

u =2; pentru oțel cu σr =90……140 daN/mm2;

Km =1 =1,0553

Ks, coeficient funcție de materialul sculei, tab.(2.5)

Ks = 1;

Kж, coeficient funcție de unghiul de atac principal al tăișului

Kж =1,06; tab.(2.6)

Coeficientul de corectare Kv, are valoarea:

Kv= 1,055 1,06 1 = 1,1187

Viteza economică de așchiere corectată, este:

ve =m/min

Se calculează turația frezei, cu formula (2.1):

ns =rot/min

Se alege din gama mașinii de frezat Fv 2a -TOS, turația imediat inferioară, ceea ce înseamnă că se va lucra cu o viteză mai mică decât cea economică, a cărei valoare este:

va = m/min

Forța tangențială de așchiere, se calculează cu:

Ft = 9,8 CF [N] (2.8)

unde: KF, coeficient de corecție, se calculează cu formula:

KF = KV Kγ (2.9)

KV, coeficient de corecție, funcție de unghiul de degajare γ

Kγ, coeficient de corecție, funcție de viteza de așchiere va

KF =0,9 1 = 0,9

CF, coeficient și yF, xF,qF, rF, exponenți, care se extrag din tabelul (2.8), având următoarele valori:

CF = 68; xF = 0,86; yF = 0,74; rF = 1; qF = – 0,86;

Ft =9,8 68 120,86 0,250,74 5 5 12-0,860,9= 5375,18 N

Puterea efectivă la frezare, se calculează cu relația (2.10):

Pa =kw

Frezarea cu regimul de așchiere propus poate avea loc dacă este satisfăcută condiția:

Pa PMEηa (2.11)

Considerând ηa =0,8, și puterea nominală a mașinii de frezat Fv 2a – TOS, PME =4,5 kw, se obține:

1,35 4,5 0,8 =3,6 kw

e) Rectificare rotundă exterioară

Avem următoarele date:

– l = 74 mm, lungimea piesei de prelucrat;

– Dp = 50 mm, diametrul piesei;

– a = 0,25 mm, adaosul de prelucrare radial;

– B = 30 mm, lățimea discului abraziv;

– Dd = 300 mm, diametrul discului abraziv.

Scula: disc abraziv E 40 KC, electrocorindon, granulație 40, duritatea K, liant ceramic C.

Din tabelul (6.1) se obține prin interpolare, avansul de pătrundere la rectificarea rotundă exterioară, pentru L/Dp = 1,48 și Dp = 50 mm :

– sp = 0,018 mm/c.d.

Pentru β = 0,42; determinat din tabelul (6.2), se calculează avansul longitudinal cu relația (6.1):

– sL = β B =0,42 30 = 12,6 mm/rot

Din tabelul (6.3), se obține prin interpolare, viteza periferică a piesei:

– vp = 40 mm/rot

Se obține astfel turația piesei:

np =254,64 rot/min

Numărul necesar de treceri, se obține cu relația :

nt = treceri (6.3)

Se determină forța de așchiere, FZ [daN],cu relația :

FZ = CFvp0,7sL0,7sp0,6 [daN] (6.4)

unde:

CF = 2,2; pentru oțel călit

FZ =2,2 400,712,60,70,0180,6 = 15,39 daN

Puterea necesară, antrenării discului abraziv, Pd, se calculează cu relația:

Pd = kw (6.5)

unde: vd =30 m/s, viteza periferică a discului abraziv

Puterea pentru antrenarea piesei, se calculează cu aceeași formulă, însă vd se înlocuiește cu vp, păstrând neschimbată valoarea forței FZ:

Pp =0,1 kw (6.6)

PdPMot.acț.disc =2,2 kw, mașină de rectificat WMW – SA 200×800;

Pp PMot.acț.piesă =0,5 kw;

2.6 NORMAREA TEHNICĂ A OPERAȚIILOR DE AȘCHIERE

Norma tehnică de timp este durata necesară pentru executarea unei operații în condiții tehnico-economice determinate și cu folosirea cea mai rațională a tuturor mijloacelor de producție.

În norma tehnică de timp intră o sumă de timpi, astfel:

[min] (12.1)

unde:

Tu – timpul normat pe operație;

tb – timpul de bază (tehnologic, de mașină);

ta – timpul auxiliar;

ton – timp de odihnă și necesități firești;

td – timp de deservire tehnico-organizatorică;

tpi – timp de pregătire-încheiere;

N – lotul de piese care se prelucrează la aceeași mașină în mod continuu.

Suma dintre timpul de bază și timpul auxiliar se numește timp efectiv sau timp operativ. Algoritmul pentru calculul normei de timp, se găsește în [9].

Timpul de bază se poate calcula analitic cu relația:

[min] (12.2)

unde:

L – lungimea de prelucrare, [mm];

L1 – lungimea de angajare a sculei, [mm];

L2 – lungimea de ieșire a sculei, [mm];

i – numărul de treceri;

n – numărul de rotații pe minut;

s – avansul, [mm/rot].

a) Strunjire degroșare

Pentru calculul timpului de bază, se folosește schița de mai jos:

Fig.2.4 Strunjire cu scăpare liberă a cuțitului

Avem:

n = 76 rot/min;

s = 0,9 mm/rot;

vs = n x s = 68,4 mm/min;

l = 478 mm;

l1 =(0,5……2) = 2,5 mm;

l2 = (1……5) = 2,5 mm;

Timpul de bază, tb, va fi:

= 7,06 mm

Timpul ajutător pentru prinderea și desprinderea piesei, ta, tab.(11.21):

Timpul de deservire tehnică, tdt, tab.(11.26):

Timpul de deservire organizatorică, tdo, tab.(11.26):

Timpul de odihnă și necesități firești, ton, tab.(11.27):

Timpul de pregătire-încheiere, tpi , tab.(11.26):

tpi = 20 min

Lotul de piese: n = 20 buc.

Norma de timp, la strunjire degroșare:

min

b) Strunjire finisare

Pentru calculul timpului de bază, se folosește schița de mai jos:

Avem:

n = 480 rot/min;

s = 0,13 mm/rot;

vs = n x s = 62,4 mm/min;

l = 98 mm;

Fig. 2.5 Strunjire exterioară până la un prag

l1 =(0,5……2) = 2 mm;

l2 = (1……5) = 1 mm;

Timpul de bază, tb, va fi:

= 1,602 mm

Timpul ajutător pentru prinderea și desprinderea piesei, ta, tab.(11.21):

Timpul de deservire tehnică, tdt, tab.(11.26):

Timpul de deservire organizatorică, tdo, tab.(11.26):

Timpul de odihnă și necesități firești, ton, tab.(11.27):

Timpul de pregătire-încheiere, tpi , tab.(11.26):

tpi = 11 min

Lotul de piese: n = 20 buc.

Norma de timp, la strunjire degroșare:

min

c) Filetare

Pentru calculul timpului de bază se folosește schița de mai jos, fig. 2.6:

Fig. 2.6 Filetare cu cuțitul

Avem:

s = p =1,5 mm, pasul filetului;

id = 7 treceri; if = 3 treceri;

n = 150 rot/min, turația la filetare;

l = 23 mm, lungimea filetului;

v = 19,79 m/min, viteza de așchiere.

Funcție de diametrul (d) și lungimea filetului (l), se alege timpul operativ tabelar direct din tabelul (11.6):

TOP.tab. =2,5 min

Se aplică următorii coeficienți de corecție:

K1 = 1,2; funcție de cantitatea de piese; tab.(11.6)

K2 = 0,9; funcție de rezistența piesei; tab.(11.7)

K3 =;

K4 =; funcție de numărul de treceri adoptat și tabelar;

top =K1K2K3K4TOP.tab. =0,9 1,2 2,12 1,43 2,5 = 8,177 min

Timpul de deservire tehnico- organizatorică, tdt, tab.(12.26):

tdt =top min

Timpul de odihnă și necesități firești, ton, tab.(12.27):

ton = top min

Timpul de pregătire încheiere, tpi, tab.(12.6):

tpi =10 min

Numărul de piese din lot: n =20 buc.

Norma de timp, la filetare cu cuțitul:

min

d) Frezare canal de pană

Timpul de bază, tb, se calculează cu relația din tabelul (8.11) și având în vedere schița de mai jos:

tb =min

unde: L = l1 +l2 +l3 = 36 mm;

szzn = 500 mm/min;

Timpul ajutător pentru prinderea și desprinderea piesei, ta, tab.(8.33):

ta = ta1 + ta2 + ta3 = 0,8 +0,3 +0,12 + 0,15 + 1 = 2,37 min

Fig. 2.7 Frezare canal de pană

Timpul de deservire tehnică, tdt, tab.(8.51):

Timpul de deservire tehnico- organizatorică, tdt, tab.(8.51):

tdo =top min

Timpul de odihnă și necesități firești, ton, tab.(8.52):

Timpul de pregătire încheiere, tpi, tab. (8.1):

tpi = 12 min

Lotul de piese: n = 20 buc.

Norma de timp, la frezare canal de pană:

min

e) Rectificare rotundă exterioară

Timpul de bază, tb, se calculează cu relația din tabelul (12.2), și având în vedere schița de calcul de mai jos:

Coeficientul ‘’k’’, pentru degroșare și finisare, k= 1,2……1,3.

Fig. 2.8 Rectificare rotundă exterioară

tb =min

Timpul de pregătire încheiere, tpi, tab.(12.1):

tpi =16 min

Lotul de piese: n = 20 buc.

Timpul ajutător pentru prinderea și desprinderea piesei, ta, tab.(12.8):

ta = ta1 + ta2 + ta5 = 1,5 + 1,2 +0,5= 3,2 min

Timpul de deservire tehnică, tdt, tabelul (12.6):

tdt ==0,2756 min

Durabilitatea discului abraziv, T = 9 min.

Timpul de deservire organizatorică, tdo, tab.(12.12):

Timpul de odihnă și necesități firești, ton, tab.(12.13):

Norma de timp, la rectificare rotundă exterioară:

min

CAPITOLUL 3

EVALUAREA OPERAȚIUNILOR PRIVIND STOCURILE ȘI

PRODUCȚIA ÎN CURS DE EXECUȚIE LA

FABRICAȚIA MAȘINILOR UNELTE

3.1 DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND STOCURILE. CONTURILE UITLIZATE ÎN ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII STOCURILOR

Stocurile și producția în curs de execuție reprezintă după caz, bunuri materiale, lucrări și servicii, destinate să fie consumate la prima lor utilizare, să fie vândute în situația în care au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare, precum și producția în curs de execuție aflată sub forma producție neterminate.

În contabilitatea financiară a întreprinderii, stocurile sunt clasificate și delimitate în funcție de patru criterii: fizic, faza ciclului de exploatare, destinația și locul de creare a gestiunilor. Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele structuri:

materiile prime; care participă la fabricarea produselor, regăsindu-se în componența lor integral sau parțial, în starea inițială sau transformată;

materiile consumabile; sau furniturile, care cuprind materialele auxiliare, combustibilii, ambalajele, semințele și material de plantat etc.;

produsele; sub forma semifabricatelor (produse în curs de fabricație), produse finite (produse care au parcurs întregul proces de fabricație) și produse reziduale (resturi, materiale recuperabile și deșeuri);

animale tinere și la îngrășat; precum și animale adulte pentru producție;

producția în curs de fabricație; reprezintă materiile prime care nu au trecut prin toate stadiile de fabricație, produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime, precum și lucrările și serviciile în curs de execuție sau neterminate;

mărfurile; respectiv bunurile pe care întreprinderea le cumpără în vederea vânzării.

În contabilitatea din țara noastră, în sfera stocurilor, se includ și:

obiectele de inventar; care sunt bunuri cu o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu durata mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcăminte specială, scule, instrumente, mecanismele, dispozitivele și verificatoarele cu destinație specială, modelele, ștanțele, matrițele etc.;

baracamentele și amenajările provizorii; sunt achiziționate sau construite de unitățile patrimoniale pentru executarea lucrărilor și prestațiilor de construcții (barăci, podețe) din care, prin demontare sau demolare, se recuperează materiale.

Evidența constituirii și mișcării stocurilor și a producției în curs de execuție se realizează prin conturile ce formează conținutul clasei a 3-a din Planul de conturi general, denumită „Conturi de stocuri și producție în curs de execuție”:

grupa 30 – stocuri de materii și materiale:

300 „Materii prime”

301 „Materii consumabile”

3.011 „Materiale auxiliare”

3.012 „Combustibili”

3.013 „Materiale pentru ambalat”

3.014 „Piese de schimb”

3.015 „Semințe și materiale de plantat”

3.016 „Furaje”

3.018 „Alte materiale consumabile”

grupa 32 – obiecte de inventar:

321 „Obiecte de inventar”

322 „Uzura obiectelor de inventar”

323 „Baracamentele și amenajări provizorii”

328 „Diferențele de preț la obiecte de inventar”

grupa 33 – producția în curs de execuție:

331 „Produse în curs de execuție”

332 „Lucrări și servicii în curs de execuție”

grupa 34 – produse:

341 „Semifabricate”

345 „Produse finite”

346 „Produse reziduale”

348 „Diferențe de preț la produse”

grupa 35 – stocuri aflate la terți:

351 „Materii și materiale aflate la terți”

352 „Obiecte de inventar la terți”

354 „Produse aflate la terți”

356 „Animale aflate la terți”

357 „Mărfuri în custodie sau consignație la terți”

358 „Ambalaje aflate la terți”

grupa 36 – animale:

361 „Animale și păsări”

grupa 37 – mărfuri:

371 „Mărfuri”

378 „Diferențe de preț la mărfuri”

grupa 38 – ambalaje:

381 „Ambalaje”

388 „Diferențe de preț la ambalare”

grupa 39 – provizioane pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție:

390 „Provizioane pentru deprecierea materiilor prime”

391 „Provizioane pentru deprecierea materialelor consumabile”

392 „Provizioane pentru deprecierea obiectelor de inventar”

393 „Provizioane pentru deprecierea producției în curs de execuție”

394 „Provizioane pentru deprecierea produselor”

395 „Provizioane pentru deprecierea stocurilor aflate la terți”

396 „Provizioane pentru deprecierea animalelor”

397 „Provizioane pentru deprecierea mărfurilor”

398 „Provizioane pentru deprecierea ambalajelor”

Sunt conturi de bilanț sau inventar, ele furnizează informația de reflectare și control gestionar privind situația și mișcarea stocurilor și comenzilor în curs de execuție. Soldul lor debitor este preluat în activul bilanțului.

În evidența stocurilor trebuie să ținem seama de următoarele:

bunurile intrate se evaluează la prețul pretins de furnizor fără TVA sau la costul efectiv de producție dacă au fost produse de unitate;

la ieșire bunurile se evaluează la prețul efectiv de vânzare (indiferent de cel de intrare) + TVA;

în condițiile în care pe parcursul desfășurării activității aceleași feluri de bunuri (materiale, mărfuri, ambalaje) se procură la prețuri diferite, pentru evaluarea cantității de stocuri ieșite sau consumate, având la bază valoarea de intrarea a acestora, reglementările în vigoare recomandă următoarele metode de evaluare:

metoda costului mediu ponderat (CMP);

metoda prima intrare – prima ieșire (FIF0);

metoda ultima intrare – prima ieșire (LIF0);

metoda proxima intrare – prima ieșire (NIF0);

metoda costului standard.

d) există două cazuri posibile de organizare a evidenței:

cazul inventarului permanent;

cazul inventarului intermitent.

e) contabilitatea urmărește în fapt nu numai stocurile ce semnifică existentul la un moment dat, ci și mișcările, respectiv intrările și ieșirile;

f) atât la intrare cât și la ieșire, în legătură directă cu mișcarea valorilor materiale apar și alte cheltuieli ulterioare sau diferențe de preț care trebuie înregistrate în conturi perechi, urmare a interesului informațional ca și a decalajului de timp;

g) periodic, existența stocului scriptic trebuie verificată, obligatoriu prin inventariere și evaluare la prețul de înregistrare (cu reglarea „diferențelor de preț”), dar și la nivelul pieței;

h) este necesară și organizarea evidenței în al doilea palier „contabilitatea analitică și internă de gestiune”, cantitativ și valoric ori numai valoric, dar pe fiecare persoană responsabilă gestionar în parte.

Cazul inventarului permanent constă în urmărirea stocurilor și mișcărilor separat, așa cum se produc ele pe bază de documente (conturile se debiteză cu intrările de valori materiale și se creditează cu ieșirile de valori materiale), se prezintă în figura următoare 3.1 de mai jos:

Fig. 3.1 Cazul inventarului permanent

Cazul inventarului intermitent constă în faptul că orice aprovizionare este considerată apriori consum , urmând ca la finele fiecărei luni de gestionare, consumul efectiv să fie reglat prin inventarierea și reglarea diferențelor dintre stocul inițial și cel final (conturile din debit înregistrează la sfârșitul perioadei (inventar) stocul, iar la deschiderea exercițiului, în credit, stocurile de la începutul perioadei preluate în categoria cheltuieli, se prezintă în figura 3.2 de mai jos:

Fig. 3.2 Cazul inventarului intermitent

Contul 300 „Materii prime”, este un cont de activ, care se debitează cu prețul de înregistrare al materiilor prime intrate în unitate și se creditează pe măsura ieșirii în consum spre subunități sau activități de exploatare. Are sold debitor și exprimă prețul de înregistrare al materiilor prime aflate în depozit la un moment dat.

Contul 301 „Materiale consumabile”, se desfășoară pe conturi de gradul II, în funcție de natura acestora, și anume:

contul 3011 „Materii auxiliare”;

contul 3012 „Combustibili”;

3013 „Materiale pentru ambalat”;

3014 „Piese de schimb”;

3015 „Semințe și materiale de plantat”;

3016 „Furaje”;

3017 „Alte materiale consumabile”.

Contul 308 „Diferențe de preț la materii prime și materiale”, este de activ, destinat a evidenția global toate activele materiale „diferența dintre prețul efectiv și prețul de înregistrare a acestora, în funcție de natura diferențelor (diferențe între prețul efectiv de intrare și prețul de înregistrare, cheltuieli de transport – aprovizionare). Ele se debitează cu diferențele de preț ale materialelor de aprovizionare precum și cu cheltuielile de transport aprovizionare efectuate în acest scop și se creditează cu suma diferențelor determinate ca aparținând materialelor ieșite spre consum. Are sold debitor și exprimă diferența de preț aferentă materialelor aflate în stoc la un moment dat (înscrisă „în roșu” sau „în negru” în funcție de natura ei).

Contul 345 „Produse finite”, cont de activ care se debitează cu prețul de înregistrare al producției finite obținute și predate subunităților depozitare și se creditează cu același preț al producției vândute sau expediate clienților. Are sold debitor și exprimă valoarea la preț de înregistrare a producției finite, aflate în stoc la un moment dat.

Contul 348 „Diferențe de preț la produse”, este un cont de activ care se debitează numai la finele lunii cu diferențele dintre costul efectiv obținut prin „calculație” și prețul de înregistrare al producției obținute în cursul lunii (și aici ele pot fi favorabile și se înscriu „în roșu” sau nefavorabile și se înscriu „în negru” pentru a putea face rectificarea prețului de înregistrare); se creditează tot la finele lunii cu diferența de preț aferentă produselor finite expediate la vânzare (determinate după aceeași metodologie a direct proporționalității descrisă în cazul „materialelor”). Are sold debitor final și exprimă diferența de preț pentru produsele finite consumate în stoc la finele lunii.

Contul 371 „Mărfuri”, este un cont de activ care se debitează cu prețul de vânzare al mărfurilor intrate (cu sau fără TVA), preț pe care și-l propune apriori agentul economic (sau și-l modifică pe parcurs), preț de înregistrare format prin calcule analitice și se creditează cu același preț al mărfurilor vândute. Are sold debitor și exprimă prețul de vânzare al mărfurilor aflate în stoc la un moment dat.

Contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri”, este un cont de pasiv (rectificativ). El se creditează cu adausul comercial atașat prețului de cumpărare al mărfii intrate și se debitează cu adausul aferent mărfurilor vândute. Are sold creditor și arată adausul comercial corespunzător mărfurilor aflate în stoc la un moment dat.

Contul 321 „Obiecte de inventar”, este un cont de active circulante, cont de activ. Se debitează cu valoarea obiectelor de inventar intrate în gestiunea unității patrimoniale, prin cumpărări de la furnizori, aduse ca aport la capital, obținute din producție proprie sau din alte surse. Obiectele de inventar intrate în gestiunea unității pot fi înregistrate în contabilitate fie la costul de achiziție, fie la prețul prestabilit (standard). Se creditează cu valoarea obiectelor de inventar scoase din uz. Soldul debitor reprezintă valoarea la preț de înregistrare a obiectelor de inventar aflate în gestiunea unității patrimoniale.

Contul 322 „Uzura obiectelor de inventar”, este un cont rectificativ al valorii obiectelor de inventar, iar după funcția contabilă este cont de pasiv. Se creditează cu uzura obiectelor de inventar inclusă pe cheltuieli. Se debitează cu valoarea obiectelor de inventar scoase din folosință. Soldul creditor al acestui cont reprezintă valoarea uzurii obiectelor de inventar inclusă în cheltuieli.

3.2 ELEMENTE DE EVIDENȚĂ ȘI ÎNREGISTRARE ALE VALORILOR MATERIALE

Contabilitatea valorilor materiale trebuie organizată de așa natură încât să asigure: furnizarea de date cantitative și valorice în orice moment cu privire la existența valorilor materiale, locurile de depozitare și mișcările intervenite; cunoașterea gradului de realizare a planului de aprovizionare și desfacere a produselor finite și a mărfurilor; constatarea în timp real a stocurilor care depășesc stocurile normale, fără mișcare, cu mișcare lentă, greu vandabile, nevandabile sau deteriorate în scopul luării deciziilor corespunzătoare; asigurarea controlului gestiunii valorilor materiale în scopul asigurării integrității patrimoniului întreprinderii.

În vederea asigurări elementelor de mai sus se impune luarea unor măsuri corespunzătoare cum ar fi: etichetarea la locul de păstrare a valorilor materiale cu precizarea denumirii, numărului de cod și a prețului unitar; crearea condițiilor corespunzătoare pentru depozitarea și păstrarea valorilor materiale primite de la terți spre prelucrare sau păstrare; întocmirea nomenclatorului de materiale; stabilirea persoanelor însărcinate cu primirea, păstrarea și eliberarea valorilor materiale, care poartă răspunderea gestionară; consemnarea în documente a intrărilor sau ieșirilor de materiale; stabilirea listei persoanelor care au dreptul de a solicita eliberarea valorilor materiale și întocmirea listei ce cuprinde specimenele de semnătură; stabilirea stocurilor normate.

Contabilitatea valorilor materiale se ține cantitativ și valoric sau numai valoric prin:

folosirea inventarului permanent;

folosirea inventarului intermitent.

Aplicarea inventarului permanent presupune înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiunilor de intrare/ieșire prin debitarea și creditarea conturilor de stocuri, stabilindu-se și cunoscându-se în orice moment situația cantitativă și valorică a acestora. Astfel se asigură un control permanent al stocurilor. Cu toate acestea, se consideră că folosirea inventarului permanent conduce la costuri ridicate, ca urmare a numeroaselor înregistrări în conturi și calcule reiterate (acest aspect negativ poate fi diminuat prin folosirea tehnicii de calcul).

Aplicarea inventarului intermitent conduce la stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei. În cursul perioadei intrările și ieșirile sunt înregistrate prin conturile de cheltuieli corespunzătoare. La sfârșitul perioadei ieșirile din stoc se determină prin calcul extracontabil, ca diferență între valoarea stocurilor inițiale plus valoarea intrărilor pe de o parte și valoarea stocurilor finale, determinate cu ocazia inventarierii fizice, pe de altă parte.

Inventarul intermitent se poate aplica la întreprinderile mici și mijlocii, este mai puțin costisitor decât inventarul permanent dar datorită anumitor limite poate conduce la deformarea informației contabile.

În cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică se poate organiza după:

a) metoda operativ – contabilă (pe solduri), care constă în ținerea, la locul de depozitare a evidenței contabile a bunurilor materiale pe categorii, iar la contabilitate a evidenței materiale pe categorii.

Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidența depozitelor cu cel din contabilitate se asigură lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fișierele de magazie în registrul stocurilor;

b) metoda cantitativ – valorică (pe fișe de cont analitic), care constă în ținerea evidenței cantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare, iar în contabilitate, a evidenței cantitativ valorice.

Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidența de la locurile de depozitare și din contabilitate se face prin punctajul periodic dintre cantitățile înregistrate în fișele de magazie și cele din fișele de cont analitic de la contabilitate;

c) metoda global – valorică, care constă în ținerea evidenței numai valoric, atât la nivelul gestiunii, câr și în contabilitate.

Controlul concordanței dintre evidența gestionară contabilă se face periodic.

În cadrul unei întreprinderi se întocmesc următoarele documente cu ocazia operațiunilor de intrare sau ieșire de stocuri:

pentru operațiunile de intrare: factura, pentru stocurile achiziționate de la furnizori, avizul de însoțire a stocurilor, pentru stocurile achiziționate de la furnizori fără factură, aceasta urmând a fi primită ulterior, nota de recepție și constatarea de diferențe, ce se întocmește cu ocazia stocurilor cumpărate, bonul de predare – transfer – restituire, pentru stocurile obținute din producția proprie sau pentru mișcările dintre unitățile aceleiași întreprinderi etc.

pentru operațiunile de ieșire: factura, pentru stocurile valorificate prin vânzare, avizele de însoțire a mărfii, pentru stocurile vândute clienților fără factură, aceasta urmând a fi emisă ulterior, bonul de consum, fișa limită de consum, pentru darea în consum a stocurilor, dispoziția de livrare, pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau altor valori destinate vânzării, bonul de materiale pentru eliberări ocazionale de stocuri etc.

În vederea determinării indicatorilor specifici necesari conducerii întreprinderii în luarea de decizii de eficientizare a activității, datele din documentele primare prezentate mai sus sunt prelucrate întocmindu-se situații, fișe de evidență sau registre (fișa de evidență a materialelor de natura obiectelor de inventar, registrul stocurilor, lista de inventariere, situația stocurilor greu vandabile, deteriorate etc.).

3.3 EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA ÎN GESTIUNEA INTREPRINDERII

Evaluarea stocurilor la intrare se realizează la :

costul de achiziție, pentru stocurile achiziționate cu titlu oneros.

Acest cost include prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe care nu pot fi recuperate de la autoritățile fiscale, costurile de transport, manipulare, orice alte costuri care pot fi atribuite direct achizițiilor.

În vederea determinării costului de achiziție reducerile comerciale, rabaturile și orice alte elemente similare sunt deduse.

costul de producție pentru bunurile obținute din producție proprie.

Costul de producție este reprezentat de cheltuielile cu materiile prime și materiale, cheltuielile cu salariile și alte costuri legate de personalul angajat direct în obținerea bunurilor din producție proprie. De asemenea, în cadrul costului de producție este inclusă și alocarea sistematică a regiei de producție, fixă și variabilă, generată de transformarea materialelor în produse finite (costuri indirecte fixe = costuri care rămân relativ constante, indiferent de volumul producției: amortizarea, întreținerea secțiilor și utilajelor, costurile cu conducerea și administrația secțiilor; costuri indirecte variabile = costuri care variază direct proporțional producției: costurile indirecte cu materiile prime, materialele și forța de muncă).

Alocația costurilor indirecte fixe asupra costurilor de producție se face pe baza capacității normale de producție, aceasta fiind producția estimată a fi obținută, în medie în decursul perioadei, în condiții normale, ținându-se cont și de pierderile de capacitate rezultate ca urmare a activităților de întreținere planificată a echipamentului.

Pierderile de materiale, manoperă înregistrate peste limitele considerate ca fiind normal admise, cheltuielile de deplasare (cu excepția cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în procesul de producție, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricație), cheltuielile generale de administrație care nu participă la aducerea stocurilor în forma și locul în care se găsesc, precum și cheltuielile de desfacere nu se includ în costul de producție al stocurilor, ele fiind recunoscute ca cheltuieli ale perioadei în care s-au efectuat.

Stocurile pot fi evaluate, potrivit Standardelor Internaționale de Contabilitate, și prin intermediul metodei costului standard, costul standard luând în considerare nivelurile normale privind consumul de materiale, consumabile, cheltuieli cu manopera, eficiența și utilizarea capacității de producție.

Această metodă se poate folosi atât pentru stocurile provenite din cumpărări cât și pentru cele obținute din producție proprie.

Astfel, stocurile sunt evaluate la prețuri standard, diferențele de preț față de acestea fiind evidențiate distinct în contabilitate. Diferențele de preț, la intrarea bunurilor în patrimoniu se înregistrează proporțional, atât asupra valorii stocurilor ieșite, cât și asupra stocurilor existente în patrimoniul întreprinderii.

Repartizarea diferențelor de preț asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul coeficientului de repartizare (K) a cărui formulă de calcul este:

K = (3.6)pag.89[5]

Unde:

X, soldul inițial al diferențelor de preț;

Y, diferențe de preț aferente intrărilor în cursul perioadei cumulat de la începutul anului;

X’, soldul inițial al stocurilor la preț de înregistrare;

Z, valoarea intrărilor în cursul perioadei la preț de înregistrare cumulat de la începutul anului.

Coeficientul se înmulțește cu valoarea stocurilor ieșite din gestiunea întreprinderii la preț de înregistrare, suma rezultată fiind înregistrată în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate stocurile ieșite.

Diferențele de preț = coeficientul de repartizare x rulajul creditor al conturilor de stocuri la cost standard.

Coeficienții de repartizare a diferențelor de preț se pot calcula fie la nivelul conturilor sintetice de gradul I, fie la nivelul conturilor sintetice de gradul II prevăzute în planul de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.

valoarea de utilitate, pentru stocurile ce reprezintă aport la capitalul social sau pentru stocurile obținute cu titlu gratuit (donații) etc. Eventualele plusuri de inventar sunt evaluate, de asemenea la valoarea de utilitate.

În cadrul întreprinderilor de comerț se folosește în vederea evaluării stocurilor, metoda cu amănuntul, potrivit căreia costul este determinat prin deducerea marjei comerciale din prețul de vânzare al stocurilor.

3.4 CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR PRIVIND INTRĂRILE DE STOCURI

Intrările de stocuri se realizează în mod diferit, în funcție de modalitatea de evaluare a acestora. Astfel, se au în vedere:

intrările de stocuri, cu titlu oneros, evaluate la cost de achiziție sau cost standard (prestabilit);

intrările de stocuri, cu titlu oneros, evaluate la preț de vânzare cu amănuntul;

intrările de stocuri din producție proprie, evaluate la cost de producție efectiv sau cost standard (prestabilit);

intrările de stocuri primite ca aport de capital social, primite cu titlu gratuit, înregistrate ca plus de inventar etc., evaluate la valoarea de utilitate;

intrările de stocuri ca urmare a prelucrării acestora de către terți etc., evaluate la valoarea de utilitate.

Pentru evaluarea concretă a acestor operațiuni, se consideră o întreprindere care fabrică mașini – unelte, și anume strunguri frontale și carusel, de tipul următor:

strung frontal cu batiu orizontal, având prețul de 20.000 UE – adică 720.000.000 lei (la cursul de schimb 36.000 lei/UE);

strung frontal cu batiu înclinat și două perechi de sănii încrucișate, având prețul de 25.000 – adică 900.000.000 lei;

strung frontal cu batiu dublu înclinat, având prețul de 27.000 UE – adică 972.000.000 lei;

strung carusel cu un montant, având prețul de 50.000 UE – adică 1.800.000.000 lei;

strung carusel cu doi montanți, având prețul de 65.000 UE – adicâ 2.350.000.000 lei.

Totodată ca și piese de schimb se mai execută următoarea gamă de sortimente:

pinioane;

roți dințate;

melci;

cremaliere;

montanți;

traverse;

ghidaje;

transmisii reductoare;

roți de curea;

planșaibe;

intrările de stocuri, cu titlu oneros, evaluate la cost de achiziție;

În situația folosirii inventarului permanent presupun debitarea conturilor de stocuri și creditarea, de regulă, a conturilor de furnizori (dacă aprovizionarea se face pe credit comercial) sau de trezorerie (în cazul folosirii instrumentelor de plată imediate).

Cazul 1. Întreprinderea achiziționează materii prime în valoare de 200.000.000 lei de la o altă întreprindere.

Costul achiziționării materiilor prime după aplicarea TVA – ului de 19%, va fi:

200.000.000 + 38.000.000 = 238.000.000 lei, după aplicarea TVA – ului, calculat astfel:

200.000.000 x 19/100 = 38.000.000 lei

Cazul 2. Întreprinderea achiziționează materii prime din străinătate în valoare de 10.000 UE. Se cunosc următoarele elemente:

taxa vamală = 10%;

comisionul vamal = 1%;

TVA = 19%.

La data facturării, care coincide cu data livrării și vămuirii, cursul de schimb era de 36.000 lei/UE. Se calculează astfel:

valoarea în vamă a materiilor prime = 10.000 UE x 36.000 lei/UE = 360.000.000 lei;

valoarea taxei vamale = 360.000.000 x 10% = 36.000.000 lei;

valoarea comisionului vamal = 360.000.000 x 1% = 3.600.000 lei;

baza impozitabilă TVA = 360.000.000 + 36.000.000 + 3.600.000 = 399.600.000 lei;

valoarea TVA = 19% x baza imp. TVA = 75.924.000 lei.

a) plata taxei vamale, comisionului vamal și TVA:

b) înregistrarea importului de materii prime:

În cazul folosirii inventarului intermitent, intrările de stocuri, cu titlu oneros evaluate la cost de achiziție sunt contabilizate direct în conturile de cheltuieli cu stocurile respective.

Acest mecanism presupune debitarea conturilor de stocuri la costul de achiziționare standard, abaterile dintre costul de achiziție standard și costul de achiziție efectiv fiind contabilizate cu ajutorul conturilor de diferențe de preț. Diferențele în plus între costul de achiziție standard și costul de achiziție efectiv , conduc la debitarea în roșu, cu sumele corespunzătoare, a conturilor de evidență; iar în caz contrar, diferențele sunt înregistrate în debitul conturilor de evidență, în negru.

Cazul 3. Întreprinderea ține evidența sortimentului „roată dințată” de materii prime la cost standard, costul unitar de achiziție standard fiind de 500.000 lei/buc. În cursul lunii se achiziționează 1.000 bucăți, la un cost de achiziție efectiv de:

550.000 lei/buc;

450.000 lei/buc;

TVA 19%.

Varianta a) :

Varianta b) :

intrările de stocuri cu titlu oneros, evaluate la preț de vânzare cu amănuntul;

Sunt întâlnite în cadrul întreprinderilor comerciale cu amănuntul. Metoda inventarului permanent la preț de vânzare se caracterizează prin evaluarea intrărilor și ieșirilor de mărfuri la preț de vânzare, prețul de vânzare formându-se plecând de la costul de achiziție al mărfurilor la care se adaugă marja comercială (cota de adaos comercial).

Această metodă este posibilă în cadrul întreprinderilor comerciale care organizează contabilitatea analitică în concordanță cu metoda global valorică pe gestiune, fiind cel mai des întâlnită.

Evidența marjei comerciale se realizează prin intermediul contului 378 „Diferențe de preț la mărfuri”, care se creditează cu marja brută aferentă intrărilor de mărfuri și se debitează cu marja comercială aferentă mărfurilor din stoc.

Cazul 1. Întreprinderea de mașini unelte (strunguri frontale și carusel), se aprovizionează cu marfă în valoare de 200.000.000 lei, TVA – 19%, întreprinderea practică o marjă comercială de 30%.

a) aprovizionarea cu marfă;

b) înregistrarea marjei comerciale și a TVA neexigibilă;

Rezultă prețul de vânzare inclusiv TVA este:

200.000.000 lei + 109.400.000 lei = 309.400.000 lei

intrările de stocuri din producție proprie evaluate la cost de producție sau standard (prestabilit);

Înregistrarea în contabilitate a stocurilor din producția proprie, în cazul utilizării costurilor de producție efective , este utilizată mai rar, deoarece presupune cunoașterea acestor costuri în timpul unei luni, încă din momentul obținerii bunurilor; de regulă costurile de producție efective se determină la sfârșitul lunii.

În cazul utilizării inventarului permanent, produsele recepționate se înregistrează după cum urmează:

Produsele obținute din producție proprie care îmbracă forma materialelor de natura obiectelor de inventar, ambalajelor etc. sunt înregistrate ca intrări folosind formula:

Cazul 1. În cursul unei luni întreprinderea obține din producție proprie produse finite, într-una din secțiile productive, în valoare de 7.000.000.000 lei din care materiale de natura obiectelor de inventar în valoare de 700.000.000 lei și ambalaje metalice de 1.000.000.000 lei sunt reținute de unitate în vederea utilizării lor.

a) înregistrarea produselor finite obținute:

b) evidențierea materialelor de natura obiectelor de inventar și a ambalajelor:

În condițiile utilizării inventarului intermitent se procedează după cum urmează:

dacă întreprinderea are în gestiune produse, se înregistrează destocarea acestora;

în timpul perioadei, obținerea de produse nu se înregistrează în contabilitate;

la sfârșitul lunii se stabilește prin inventariere stocul de produse existent în gestiune și se efectuează înregistrarea contabilă:

Cazul 2. La începutul lunii valoarea stocurilor de produse finite este, conform datelor înregistrate în contabilitate, de 80.000.000.000 lei. În cursul lunii se obțin produse finite în valoare de 120.000.000.000 lei. La finele lunii cu ocazia inventarierii se constată existența unor stocuri de produse în valoare de 40.000.000.000 lei.

– destocarea stocurilor existente la începutul lunii:

– înregistrarea stocurilor constatate cu ocazia inventarierii:

Înregistrarea în contabilitate a stocurilor din producție proprie, în cazul utilizării costului standard (prestabilit) se utilizează mai des în cadrul întreprinderilor, deoarece, de regulă, costurile de producție efective se determină la sfârșitul lunii. La sfârșitul lunii se calculează diferențele de preț dintre costurile de producție efective și costurile standard (prestabilite), diferențele fiind înregistrate în contabilitate prin intermediul contului 348 „Diferențe de preț la produse”.

Cazul 3. Întreprinderea ține evidența sortimentului de produse „ghidaje și montanți”, obținute din producția proprie la cost standard, costul unitar de producție fiind de 10.000.000 lei/buc.

În cursul lunii se obțin 135 de bucăți din sortimentul „ghidaje și montanți”, costul de producție efectiv fiind de:

10.500.000 lei/buc;

9.800.000 lei/buc.

Situația stocului de produse finite „ghidaje și montanți” și a diferențelor de preț se prezentau la începutul lunii după cum urmează:

200 buc.x 10.000.000 lei = 2.000.000.000 lei;

soldul contului de diferențe de preț = 10.000.000 lei (diferență nefavorabilă);

varianta a:

– înregistrarea produselor finite obținute:

Situația în conturi se prezintă astfel:

Valoarea produselor finite la preț de cost de producție standard (prestabilit) = 3.350.000.000 lei;

Valoarea produselor finite la preț de cost de producție efectiv:

P = 3.350.000.000 + 77.500.000 = 3.427.500.000 lei.

varianta b:

– înregistrarea produselor finite obținute:

Situația în conturi se prezintă astfel:

Valoarea produselor finite la preț de cost de producție standard (prestabilit) = 3.323.000.000 lei;

Valoarea produselor finite la preț de cost de producție efectiv:

P = 3.323.000.000 + 37.000.000 = 3.360.000.000 lei.

intrările de stocuri primite ca aport la capitalul social, cu titlu gratuit sau înregistrare ca plus de inventar etc., presupun următoarele înregistrări contabile:

înregistrarea aportului la capitalul social;

înregistrarea intrărilor cu titlu gratuit (donație);

înregistrarea plusurilor de inventar.

intrările de stocuri ca urmare a prelucrării acestora de către terți;

Conduce la înregistrarea, ca intrare aferentă a unui bun de natura stocurilor, a valorii bunului transmis sore prelucrare și a valorii lucrărilor și serviciilor prestate de terți.

Cazul 1. Pentru prelucrarea roților dințate, melcilor și roților melcate, întreprinderea primește de la terți materiile prime transmise spre prelucrare. Se cunosc următoarele:

valoarea materiilor prime transmise spre prelucrare 100.000.000 lei;

valoarea lucrărilor prestate de terți 20.000.000 lei;

cota TVA = 19%.

Înregistrările contabile generate de această operație sunt:

3.5 EVALUAREA LA IEȘIRE A STOCURILOR

La ieșirea din patrimoniul unei întreprinderi evaluarea stocurilor se realizează în funcție de stocurile identificabile (reprezentate de bunuri individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri) și de stocurile fungibile (reprezentate de bunurile care în interiorul unei categorii nu sunt identificabile în mod unitar).

Pentru stocurile fungibile, evaluarea ieșirilor se realizează folosind una dintre metodele următoare:

metoda primul intrat – primul ieșit (FIFO). Această metodă presupune evaluarea bunurilor ieșite din gestiune la costul de achiziție (sau de producție) al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție (sau de producție) al lotului următor, în ordine cronologică;

metoda costului mediu ponderat (CMP). Această metodă presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costurilor elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic (lunar), sau după fiecare recepție;

metoda ultimului intrat – primul ieșit (LIFO). Această metodă presupune ca bunurile să fie evaluate la costul de achiziție (sau de producție) al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție (sau de producție) al lotului anterior, în ordine cronologică.

Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvență, schimbarea, (în situații excepționale), a metodei de evaluare a stocurilor fungibile urmând a fi menționată în notele explicative, împreună cu informații legate de modificările ce au condus la schimbarea metodei și efectele acestei modificări asupra rezultatelor.

În vederea înțelegerii modului de evaluare a bunurilor materiale considerăm că întreprinderea de mașini-unelte (strunguri frontale și carusel), se aprovizionează și dă în consum materialele dintr-un sortiment de stocuri (cremaliere), după cum urmează:

stoc la data de 01.05.2005 – 100 buc., la prețul unitar PU = 10.000.000 lei/buc.;

04.05.2005 – intrare – 100 buc., PU = 10.500.000 lei/buc;

07.05.2005 – ieșire – 100 buc.;

08.05.2005 – ieșire – 20 buc.;

17.05.2005 – intrare – 50 buc., PU = 10.750.000 lei/buc.;

25.05.2005 – intrare – 50 buc., PU = 11.000.000 lei/buc.;

27.05.2005 – ieșire – 50 buc.;

28.05.2005 – ieșire – 90 buc.;

30.05.2005 – intrare – 75 buc., PU = 11.100.000 lei/buc.;

a) metoda primului intrat – primul ieșit (FIFO);

b) metoda costului mediu ponderat calculat lunar;

Costul mediu ponderat se calculează ca raport între valoarea totală a stocului inițial plus valoarea intrărilor în stoc și cantitatea existentă în stocul inițial plus cantitățile intrate în stoc.

CMP = (8.18)pag.230[5]

Unde:

qi = cantitatea de stoc, (buc);

pi = prețul unitar pentru stocul i, (lei).

Costul mediu ponderat calculat lunar este:

CMP=

lei/buc

Metoda costului mediu ponderat după fiecare intrare:

CMP = (8.19)pag.230[5]

c) metoda ultimul intrat – primul ieșit (LIFO);

În situația în care evaluarea bunurilor s-a realizat la prețuri (costuri) standard sau la preț de vânzare cu amănuntul, repartizarea diferențelor de preț asupra valorii de ieșire se realizează cu ajutorul coeficientului de repartizare al cărui mod de calcul a fost prezentat anterior.

3.6 CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR PRIVIND IEȘIRILE DE STOCURI

Ieșirile de stocuri se realizează prin consum, vânzare, lipsă de inventar, pierderi din calamități, aport la capitalul social al altor întreprinderi, transmitere la terți spre prelucrare sau păstrare etc.

Cazul 1. Întreprinderea prezintă următoarele informații privind stocul de subansamble de tipul „cutii de viteză, cutii de avans, transmisii reductoare” evaluate la costul unitar standard de 10.000.000 lei/buc., la nivelul unei anumite perioade:

stoc inițial, la cost de achiziție standard:

10 buc. X 10.000.000 lei/buc. = 100.000.000 lei

valoarea intrărilor în cursul perioadei la preț de înregistrare, cumulat de la începutul anului:

30 buc. X 10.000.000 lei/buc. = 300.000.000 lei

soldul inițial al diferențelor de preț = 10.000.000 lei;

valoarea diferențelor de preț aferente intrărilor în cursul perioadei cumulate de la începutul anului – 30.000.000 lei.

Se dau în consum 20 de bucăți de subansamble de tipul „cutii de viteză, cutii de avans, transmisii reductoare” la prețul de 10.000.000 lei/buc.

Înregistrarea consumului la cost de achiziție standard:

calcularea și contabilizarea abaterilor de la costul de achiziție standard aferente consumului de materii prime:

(exprimă o abatere favorabilă)

Abaterile de la costul de achiziție standard:

A = 200.000.000 lei x 10% = 20.000.000 lei

Valoarea ieșirilor se determină prin calcul extracontabil sau este preluată din contul de cheltuieli, ea reprezentând soldul final debitor al acestuia.

Cazul 2. Întreprinderea prezintă următoarele informații cu privire la mărfurile sale din gestiunea unei secții producătoare de produse de tipul „pinioane, roți dințate și cremaliere”:

stoc inițial, inclusiv TVA – 309.400.000 lei;

marja comercială aferentă stocului inițial – 60.000.000 lei;

TVA neeligibilă aferentă stocului inițial – 49.400.000 lei.

În cursul lunii se achiziționează mărfuri în valoare de 450.000.000 lei (cost de achiziție) și se vând mărfuri în valoare de 700.000.000 lei, inclusiv TVA. Întreprinderea practică o marjă comercială de 30%, TVA 19%.

a) aprovizionarea cu marfă

b) înregistrarea marjei comerciale și a TVA neeligibilă

Secția deține în gestiune mărfuri la preț de vânzare, inclusiv TVA în valoare de:

309.400.000 lei + 450.000.000 lei + 246.150.000 lei = 1.005.550.000 lei

c) înregistrarea vânzării mărfurilor

d) înregistrarea scoaterii din gestiune a mărfurilor vândute

determinarea coeficientului mediu de marfă vândută:

K=

determinarea marjei comerciale:

Marja comercială = 588.235.290 lei x 23,08% = 135.764.700 lei

determinarea costului de achiziție:

Costul de achiziție = 700.000.000 lei – 135.764.700 lei – 111.764.710 lei =

= 452.470.590 lei

CAPITOLUL 4

CALCULUL COSTULUI DE FABRICAȚIE

AL ARBORELUI MELCAT

4.1 MANOPERA TOTALĂ A PROCESULUI TEHNOLOGIC

Se vor studia două variante tehnologice astfel:

prelucrare pe mașini – unelte clasice;

prelucrare pe strung cu comandă numerică program.

Este unul dintre indicii frecvent utilizați în compararea variantelor tehnologice.

Manopera totală se determină ca sumă a normelor tehnice de timp pentru toate operațiile de prelucrare, astfel:

Ttot = [min] (19.11)[6]pag.508

Ttot1 = 21 + 17 + 19 + 15 = 72 min

Ttot2 = 53 min

Manopera totală este indicele principal care caracterizează procesul tehnologic de prelucrare mecanică în privința cheltuielilor de muncă vie, însă nu dă posibilitate aprecierii variantelor tehnologice și după cheltuielile de muncă materializată în mijloacele de producție și în materialele utilizate în fabricație.

4.2 COSTUL FABRICAȚIEI

Costul de fabricație este principalul indice de evaluare a gradului de economie fie pentru întregul proces tehnologic, fie pentru o operație separat.

Costul de fabricație se compune din costul materialului, M, retribuția muncitorilor productivi (manopera) S și din cheltuielile generale ale secției legate de organizarea producției, R (regia) și se determină cu relația:

C = M + S + R, [lei] (19.12)[6]pag.508

În cazul în care piesa se execută din semifabricat forjat, turnat sau matrițat în unitate, pentru atelierul de prelucrare mecanică, costul materialului este tocmai costul semifabricării care se determină cu relația:

M = m G – m1 k (G – g), [lei] (19.13)[6]pag.508

M1 = M2 = 21,8 22.000 – 17.000 0,8 (21,8 – 9,164) = 307.750 lei

Unde:

m – costul unui kilogram de material, lei;

m1 – costul unui kilogram de deșeu din materialul utilizat, lei;

G – greutatea semifabricatului, kg;

g – greutatea piesei obținută după executarea operațiilor de așchiere, kg;

k – coeficient de utilizare a deșeurilor;

m = 22.000 lei;

G = 21,8 kg;

m1 = 17.000 lei;

g = 9,164 kg;

k = 0,8.

Retribuția muncitorilor direct productivi se determină cu relația:

S = [lei] (19.15)[6]pag.508

Unde:

N – norma de timp pe bucată pentru operația analizată, min;

s – retribuția tarifară orară corespunzătoare categoriei de retribuție a operației care se execută, lei/oră;

m – numărul operațiilor cu aceeași categorie de încadrare tarifară.

Salariul pe categorii de muncă (se determină din normativele interne ale întreprinderii), și este:

Slăcătuș = 38.700 lei/oră;

Sfrezor = 42.600 lei/oră;

Srectificator = 43.000 lei/oră;

Sstrungar = 45.000 lei/oră;

Sprelucrător comandă numerică = 65.000 lei/oră.

S1 = 1/60 (21 38.700 + 17 42.600 + 19 45.000 + 15 43.000) = 50.615 lei

S2 = 1/60 (53 45.000) = 39.750 lei

Cheltuielile generale de fabricație ale secției se pot determina în funcție de retribuția muncitorilor direct productivi cu relația:

R = 100, [lei] (19.16)[6]pag.508

În care:

Ca – este suma cheltuielilor generale de fabricație ale secției pe un an, lei/an;

Sa – retribuția anuală a muncitorilor direct productivi, lei/an.

Avem cheltuielile generale de fabricație ale secției:

R1 = 2.150.000 lei;

R2 = 3.000.000 lei;

C1 = M1 +S1 + R1 = 307.750 + 50.615 + 2.150.000 = 2.508.365 lei

C1 = 2.508.365 lei – pentru o bucată de piesă „arbore melcat”, prelucrată pe mașini – unelte clasice.

C2 = M2 +S2 + R2 = 307.750 + 39.750 + 3.000.000 = 3.347.500 lei

C2 = 3.347.500 lei – pentru o bucată de piesă „arbore melcat”, prelucrată pe strung cu comandă numerică program.

Pentru a stabili economicitatea diferitelor variante, se întocmesc grafice de variație a costului în raport cu numărul de piese care se prelucrează, în acest scop cheltuielile care compun costul de fabricație se împart în două categorii și anume:

cheltuieli care se fac la executarea fiecărei piese, numite cheltuieli variabile, V;

cheltuieli care se fac pentru întregul lot de piese care se execută într-un anumit timp, numite cheltuieli constante K.

Cheltuielile din prima categorie cuprind retribuția muncitorilor direct productivi, costul materialului, cheltuieli legate de consumul de energie electrică, toate raportate la o piesă.

În categoria a doua sunt incluse cheltuielile pentru investiții, dispozitive, reglarea mașinii-unelte pentru întregul lot de piese etc.

Costul pentru executarea tuturor pieselor din lot se determină cu relația:

C = V n + K, (19.17)[6]pag.508

Ctot1 = 2.508.365 20 + 1.250.000 = 51.417.300 lei, pentru un lot de piese prelucrat pe mașini – unelte clasice.

Ctot2 = 3.347.500 20 + 1.500.000 = 68.450.000 lei, pentru un lot de piese prelucrat pe strung cu comandă numerică program.

Unde:

n = 20, numărul de piese din lot;

V1 = C1;

V2 = C2;

K1 = 1.250.000 lei;

K2 = 1.500.000 lei.

Compararea costului la două variante tehnologice se poate face grafic prin întocmirea diagramei de dependență a cheltuielilor anuale necesare pentru ambele variante în funcție de mărimea lotului de piese.

Costul pentru prima variantă C1 este reprezentat pe diagrama din figura 4.1 prin dreapta I – I, iar pentru varianta a doua, C2, prin dreapta II – II.

Fig. 4.1 Alegerea variantei optime

Cele două drepte intersectează ordonata în punctele K1 și K2 și se întâlnesc în punctul O, care corespunde pe abscisă unui număr de piese, ncr, numit program de fabricație critic.

Pentru programul de producție care este egal cu ncr costul ambelor variante este egal , în care caz se poate folosi oricare din cale două variante tehnologice.

Dacă programul de fabricație efectiv n este mai mic decât ncr se alege varianta a doua pentru că în acest domeniu C2 C1.

Dacă programul efectiv este mai mare decât ncr se va lucra după prima variantă pentru că în acest interval C2 C1.

Mărimea programului critic se poate determina analitic prin egalarea costului celor două variante:

V1 ncr + K1 = V2 ncr + K2;

ncr = (19.18)[6]pag.508

Sunt situații când pentru realizarea programului de producție sunt necesare investiții suplimentare. Mărimea programului la care se recuperează investițiile suplimentare poate fi determinată pe cale grafică sau analitică.

Se alege varianta de prelucrare pe mașini –unelte clasice, care chiar dacă Ttot1 > Ttot2, costul Ctot1 < Ctot2, deci se alege varianta mai economică.

BIBLIOGRAFIE

1. Coman, F., – Contabilitatea financiară a societăților comerciale,

Editura Lumina Lex,

București, 2002

2. Coman, F. ș.a., – Activitatea financiar-contabilă a societăților bancare,

Editura Lumina Lex,

București, 2002

3. Dumez, H., – Diriger L’Economie, L’Etat et Les Prisen en France,

Editions L’Harmattan, PARIS, 2000

4. Feleagă, N., – Contabilitatea financiară, vol. I – II,

Editura Economică, BUCUREȘTI, 1998

5. Feleagă, N. ș.a., – Tratat de contabilitate financiară, vol. I – II,

Editura Economică, BUCUREȘTI, 1999

6. Muller, I., – Probleme de raționalizare și automatizare

a pregătirii tehnice a producției,

Editura economică, BUCUREȘTI, 1998

7. Picoș, C. ș.a., – Normarea tehnică pentru prelucrări prin

așchiere, Volumul 1 și 2,

Editura tehnică, BUCUREȘTI, 1979

8. Picoș, C. ș.a., – Calculul adaosurilor de prelucrare și

al regimurilor de așchiere,

Editura tehnică, BUCUREȘTI, 1974

9. Ristea, M., – Contabilitatea societăților comerciale,

Editura Mărgăritar, BUCUREȘTI, 2002

10. Vlase, A., – Calculul regimurilor de așchiere,

Editura tehnică, BUCUREȘTI, 1997

11. Vlase, A.ș.a., – Regimuri de așchiere, adaosuri de prelucrare

și norme tehnice de timp, Volumul 1 și 2,

Editura tehnică, BUCUREȘTI, 1983

12. Vacher, M., – Pour Comprendre l’indice des prix,

I.N.S.E.E., 1999

13.GHID PRACTIC PENTRU APLICAREA STANDARDELOR INERNAȚIONALE DE CONTABILITATE,

Volumul 1. d.,

Editura tehnică, BUCUREȘTI, 1984

14. COLECȚIE DE STANDARDE – ORGANE DE MAȘINI,

Volumul 1. d.,

Editura tehnică, BUCUREȘTI, 1984

15. Colecțiile revistelor de specialitate: Expertiza contabilă, revista

generală de contabilitate și expertiză, Tribuna economică, Economistul,

Adevărul economic, 1990 – 2001