Evaluarea Nivelului DE Risc DE Accidentare Si Imbolnavire Profesionala LA Sistemul DE Munca Sc

Economie

Evaluarea Nivelului DE Risc DE Accidentare Si Imbolnavire Profesionala LA Sistemul DE Munca Sc

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

Introducere pag 5 – 13

Metoda I.N.C.D.P.M. Bucuresti de evaluare a riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala pag 14 – 34

Descrierea sistemului de munca SC CERAMICA S.A. si stabilirea colectivului de evaluare pag 35 – 36

Evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala, pentru 3 locuri de munca, la SC CERAMICA S.A. pag 37 – 84

Raport general al evaluarii pag 85 – 86

Concluzii pag 87

BIBLIOGRAFIE

Băbuț, G., Moraru, R., Protecția muncii, Editura Universitas, Petroșani, 1999.

Darabont, Al., Pece, Șt., Protecția muncii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996.

Darabont, Al., Pece, Șt., Dăscălescu, A., Managementul securității și sănătății în muncă (vol. I și II), Editura AGIR, București, 2001.

Darabont, Al., Darabont, D., Constantin, G., Darabont, D., Evaluarea calității de securitate a echipamentelor tehnice, Editura AGIR, București, 2001.

Moraru, R., Băbuț, G., Analiză de risc, Editura Universitas, Petroșani, 2000.

Moraru, R., Băbuț, G., Matei, I., Ghid pentru evaluarea riscurilor profesionale, Editura Focus, Petroșani, 2002.

Pece, Șt., Metode de analiză apriorică a riscurilor profesionale, I.N.I.D., București, 1993.

Pece, Șt., Metodă de evaluare a securității muncii la nivelul microsistemelor (loc de muncă), Risc și securitate în muncă, I.C.S.P.M. București, nr. 3-4/1994.

Pece, Șt., Dăscălescu, A., Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională la locurile de muncă, M.M.P.S.-I.C.S.P.M. București, 1998.

Pece, Șt., Dăscălescu, A. ș.a., Securitate și sănătate în muncă – Dicționar explicativ, Editura GENICOD, București, 2001.

Pece, Șt., Evaluarea riscurilor în sistemul om-mașină, Editura Atlas Press, București, 2003.

* * *, Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646/26.07.2006.

* * *, H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882/30.10.2006.

14.* * *, SR EN 1050: 2000 – Securitatea mașinilor. Principii pentru aprecierea riscului, Asociația de Standardizare din România (ASRO), București, 2000.

1. INTRODUCERE

Prezenta lucrare își propune investigarea, identificarea factorilor de risc, analiza nivelului de securitate și de risc a sistemului și aprecierea riscurilor profesionale reziduale la S.C. CERAMICA SA, conform prevederilor Legii 319/ 2006 si H.G. 1425/2006 .

Componenta intrinseca a strategiei manageriale, activitatea de prevenire reprezintă un ansamblu de procedee si măsuri luate sau planificate la toate stadiile de concepere, proiectare și desfașurare a proceselor de muncă, menite să asigure desfașurarea proceselor de muncă în condiții de maximă securitate pentru sanătatea și integritatea participanților la proces, prin care se elimină riscurile de accidentare sau îmbolnavire profesională. Astfel, aceasta se constituie ca o știinta de interfată îmbinând cunoștințe și tehnici de strictă specialitate în domeniul de aplicare cu tehnici și cunostințe din domeniul ergonomiei, igienei industriale, psihosociologiei muncii, medicinii muncii și toxicologiei industriale. În acest context se poate afirma că sarcina principală a activitații de prevenire o reprezintă obținerea maximului de eficiență și de calitate a muncii în condițiile reducerii numarului de accidente catre zero.

Din cele prezentate deriva cele două obiective majore ale prevenirii care suscită în principal:

a) pe plan uman: – reducerea numarului accidentelor de muncă și a

îmbolnăvirilor profesionale;

b) pe plan financiar: – reducerea costurilor legate de accidentele de muncă

și îmbolnavirile profesionale.

Aceste deziderate se pot realiza numai prin eliminarea sau reducerea riscurilor profesionale. În acest scop trebuie întreprins un demers global care să cuprindă:

evaluarea riscurilor profesionale;

punerea in conformitate a echipamentelor tehnice;

stabilirea procedurilor de lucru;

ameliorarea condițiilor de muncă ;

selectarea, formarea și informarea personalului;

stabilirea strategiei manageriale.

Punctul de plecare în optimizarea activității de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnavirilor profesionale într-un sistem îl constituie evaluarea riscurilor din sistemul respectiv.

Indiferent dacă este vorba de un loc de muncă, un atelier , o societate comercială sau o institutie publica în ansamblul sau, o asemenea analiză permite ierarhizarea pericolelor în funcție de dimensiunea lor și alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile prioritare.

Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat și cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinației dintre doi parametri: probabilitatea de manifestare și gravitatea consecinței maxime posibile (cea mai frecventă) asupra organismului uman. Se obțin astfel niveluri de risc parțiale pentru fiecare factor de risc, respectiv niveluri de risc global pentru întregul sistem analizat.

Acest principiu de evaluare a riscurilor este deja cuprins în standardele europene (CEI , respectiv project CEN 1992) și stă la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practică.

Obligativitatea evaluării riscurilor profesionale în țara noastră decurge din legislația actuală în domeniu, care a fost armonizată cu legislatia Uniunii Europene privind securitatea și sănătatea în muncă. Astfel, in Leg. 319/2006 ,Cap. III, Sectiunea 1 Art. 7 ” (4)Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ținând seama de natura activităților din întreprindere și/sau unitate, angajatorul are obligația: a)să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă;” preluând paragraful 2, punctul b -art. 5 din Directiva Cadru 391/89 C. E. E., prevede: "… conducătorul unitații trebuie să asigure evaluarea riscurilor pentru securitatea si sănătatea angajaților în vederea stabilirii măsurilor de prevenire..".

Îndeplinirea efectivă a acestei obligații se face de catre lucratorii desemnati cu sprijinul instituțiilor de specialitate si/sau a persoanelor fizice autorizate ;de catre serviciile de prevenire si protectie sau de serviciile externe cu care angajatorii colaboreaza.. Astfel, Capitolul III , Sectiunea 2 , art. 15 (1) din Normele Metodologice de aplicare a Legii 319/2006 stabilește ca primă obligatie a angajatorului in organizarea activitatii de prevenire si protectie " (1)Activitățile de prevenire și protecție desfășurate prin modalitățile prevăzute la art. 14 în cadrul întreprinderii și/sau al unității sunt următoarele:

1.identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/ echipamente de muncă și mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru; ”

1.1 . SCOPUL EVALUĂRII RISCURILOR PROFESIONALE

În toate sistemele și la toate locurile de muncă, angajatorul are obligația generală de a asigura starea de securitate și de a proteja sănătatea muncitorilor.

Evaluarea riscurilor are drept obiectiv să permită angajatorului adoptarea măsurilor de prevenire/protecție adecvate, cu referire la:

prevenirea riscurilor profesionale;

formarea muncitorilor;

informarea muncitorilor;

implementarea unui sistem de management care să permită aplicarea efectivă a măsurilor necesare.

Dacă scopul de bază al evaluării riscurilor constă întotdeauna în prevenirea riscurilor profesionale, realizarea acestui obiectiv nu este întotdeauna posibilă în practică. Atunci când nu este posibilă eliminarea riscurilor, acestea trebuie reduse, iar riscu1 rezidual trebuie controlat. În stadiile ulterioare și în cadrul unui program riguros de control, riscurile reziduale vor fi reevaluate, analizându-se posibilitatea eliminării sau reducerii lor suplimentare, ca urmare a evoluției cunoștințelor științifice și tehnice.

Evaluarea riscurilor trebuie să fie structurată astfel încât să permită muncitorilor și persoanelor care răspund de protecția muncii:

-să identifice pericole existente și să evalueze riscurile asociate acestor pericole, în vederea stabilirii măsurilor destinate protejării sănătății și asigurării securității muncitorilor, în conformitate cu prescripțiile legale.

1.2. DICȚIONAR

EXPLICATIV DE TERMENI

În sensul legii 319/2006 art. 5, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

accident de muncă – vătămare violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

accident major – Accident de muncă, de regulă accident nuclear, incendiu sau explozie, care determină creșterea bruscă și masivă a morbității și mortalității colectivității umane situate în proximă vecinătate a locului accidentului și/sau poluarea severă a mediului înconjurător.

accident ușor – eveniment care are drept consecință leziuni superficiale care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale și a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile;

alți participanți la procesul de muncă – persoane aflate în întreprindere și/ sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activități în folosul comunității sau activități în regim de voluntariat, precum și șomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională și persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă și pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice altfel mijloc de probă;

angajator – persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are posibilitatea întreprinderii și/ sau unității;

aptitudine – Însușire sau sistem de însușiri ale subiectului, mijlocind reușita în activitate; posibilitate de a acționași obține performanțe; factor al persoanei ce facilitează cunoașterea, practica, elaborările tehnice și artistice. comunicarea;

boală legată de profesiune – boală cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanți sunt de natură profesională.

boala profesională – afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenți nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;

deprindere – componentă automatizată a activității concretizată prin desfășurarea în afara sau prin reducerea controlului conștient, realizare spontană și facilă. Rezultă pri exersare repetitivă și se fundează pe un stereotip dinamic sau pe o matrice func]ională în care sunt reunite veriga afectivă și afectorie a reflexelor;

dispozitiv de protecție – Dispozitiv care reduce sau elimină, singur sau în asociere cu un protector, riscul de accidentare;

echipament de muncă – orice mașină, aparat, unealtă sau instalație folosită în muncă;

echipament individual de lucru – Echipament utilizat în procesul muncii sau în asociere cu un protector, riscul de accidentare;

echipament individual de protecție – orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea și sănătatea la locul de muncă, precum și oriclizare spontană și facilă. Rezultă pri exersare repetitivă și se fundează pe un stereotip dinamic sau pe o matrice func]ională în care sunt reunite veriga afectivă și afectorie a reflexelor;

dispozitiv de protecție – Dispozitiv care reduce sau elimină, singur sau în asociere cu un protector, riscul de accidentare;

echipament de muncă – orice mașină, aparat, unealtă sau instalație folosită în muncă;

echipament individual de lucru – Echipament utilizat în procesul muncii sau în asociere cu un protector, riscul de accidentare;

echipament individual de protecție – orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea și sănătatea la locul de muncă, precum și orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;

evaluare – Acțiune de determinare a aspectelor cantitative ale unui sistem analizat și rezultatul ei.

evaluare a riscului de accidentare/îmbolnăvire profesională – Activitate prin care se identifică factorii de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională și se determină nivelul de risc

evaluare a securității muncii – activitate prin care se estimează, valoric sau procentual dimensiunea securității muncii într-un sistem de muncă; determinarea nivelului de securitate. Este parte componentă a auditului de conformitate.

eveniment – accidentul care a antrenat decesul sau vătămările organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situația de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulație, în condițiile care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum și cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;

factor de risc – Însușiri, stări, fenomene, comporatmente proprii elementelor implicate în procesul de muncă și care pot provoca accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale; cauze potențiale ale accidentelor de muncă și bolilor profesionale;

Formare – acțiune de a pregăti, instrui, educa și rezultatul ei.

Grup vulnerabil la risc – grup de persoane departajat după criterii de sex, vârstă, stare fizică și/sau fiziologică și care îndeplinesc condiția specificată pentru persoanele vulnerabile (de exemplu, grupuri vulnerabile la risc pot fi femeile, tinerii, persoanele handicapate etc.).

incident periculos –evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncționalitatea unei activități sau a unui echipament de muncă sau/și din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi posibil să aibă asemenea urmări și/ sau a cauzat ori ar fi posibil să producă pagube materiale;

Informare – acțiune intreprinsă de către conducătorul firmei în scopul aducerii la cunoștința salariaților a riscurilor profesionale specifice firmei, a modului concret de operare în situații de funcționare anormală sau în cazul unor dereglări previzibile, precum și a acțiunilor ce trebuiesc întreprinse pentru evitarea consecințelor riscurilor profesionale.

locul de muncă – locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii și/ sau unității, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii și/ sau unității la care lucrătorul are acces în cadrul desfășurării activității;

lucrător – persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice;

Lucrător expus – orice angajat care se găsește în întregime sau parțial în zona periculoasă.

Management al securității și sănătății în muncă – Componentă a managementului general, care include structura oragnizatorică, activitățile de planificare. responsabilitățile, practicile, procedurile, procesele și resursele pentru eleborarea, implementarea, realizarea și revizuirea planului de securitate și sănătate în muncă;

Măsuri de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale – modalități tehnice și organizatorice a realizării securității muncii.

Mediu de muncă – ansamblul condițiilor fizice, chimice, biologice și psihosociale în care unul sau mai mulți executanți își realizează sarcina de muncă.

Mijloace de producție – totalitatea mijloacelor de muncă (clădiri,instalații, mașini, unelte, mijloace de transport etc.) și a obiectelor muncii (materii prime, produse intermediare etc.) utilizate în procesul de producție a bunurilor materiale.

Nivel de risc – indicator convențional ce exprimă sintetic și cumulativ dimensiunea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională existente într-un sistem de muncă. Se determină în cadrul activității de evaluare, pe baza combinației dintre gravitatea și probabilitatea consecințelor maxim previzibile ale acțiunii factorilor de risc existenți în sistemul respectiv asupra personalului.

Nivel de risc acceptabil sau risc rezidual – nivel de risc admis prin convențiile sociale în materie de securitate a muncii. Riscul rezidual este riscul cu gravitatea consecințelor redusă și probabilitate mică sau medie,

Nivel de securitate – indicator convențional ce exprimă global starea sau nivelul de securitate a muncii într-un sistem de muncă. Se determină direct prin autoevaluarea securității sau evaluarea nivelului de securitate, sau indirect prin stabilirea nivelului de risc, fiind invers proporțional cu acesta. Se exprimă prin gradul de conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.

Normă de securitate în muncă – ansamblu de reglementări și prevederi cu caracter juridic prin care se apreciază cerințele desfășurării unei activități în condiții de securitate a muncii.

Noxă (factor nociv) – Agent fizic, chimic sau biologic cu acțiune în mediul de muncă asupra organismului uman, dăunător sănătății; factor de risc de îmbolnăvire profesională;

Parametrul – o mărime fizică măsurabilă, o acțiune sau operație ce trebuie realizată (temperatura, presiunea, debitul, concentrația, densitatea, vâscozitatea și timpul).

Pericol – proprietate intrisecă a elementelor (materialelor de lucru, surselor de energie, echipamentelor tehnice, mediului de lucru, metodelor, practicilor și tehnologiilor de lucru) de a cauza evenimente nedorite sau daune (accidente, îmbolnăviri și pagube materiale).

Pericol de accidentare și îmbolnăvire profesională – sursă a unei posibile leziuni sau afectare a sănătății executantului unui proces de muncă.

Pericol deosebit – pericol care poate conduce la consecințe grave, ireversibile.

pericol grav și iminent de accidentare – situația concretă, reală și actuală căreia îi lipsește doar prilejul declanșator pentru a produce un accident în orice moment;

Pericol iminent – pericol care poate produce în orice moment un eveniment nedorit.

Post de lucru – element al structurii organizatorice a unei unități economico-sociale ce constă în ansamblu obiectivelor, sarcinilor, autorității și responsabilotăților care în mod regulat revin spre exercitare unui component al unității (unui executant) sau locul pe care îl ocupă operatorul unui echipament tehnic (mașină, instalație,utilaj etc.) pe parcursul desfășurării procesului tehnologic; un echipament poate să aibă mai multe posturi de lucru.

prevenire – ansamblul de dispoziții sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;

Prevenire intrinsecă – prevenire realizată prin introducerea criteriilor de securitate în concepția și proiectarea echipamentelor tehnice, a tehnologiilor, construcțiilor etc., acționând asupra formei, așezării, modului de montaj, principiului de construcție și funcționare, fără a adăuga elemente special concepute pentru realizarea securității muncii. Prevenirea intrinsecă presupune eliminarea riscurilor din faza de concepție și proiectare.

Prevenirea accidentelor de muncă și imbolnăvirilor profesionale – ansamblul procedeelor și măsurilor luate sau planificate la toate stadiile de lucru pentru evitarea sau reducerea riscurilor. Are ca scop reducerea numărului de accidente și reducerea costurilor.

Procedură de lucru – descriere detaliată a unei operații sau faze de lucru (procedeu de lucru nepericulos).

Protecție colectivă – protecție constând în utilizarea unor mijloace tehnice de protecție destinate să asigure protecția simultană a doi sau mai mulți excutanți.

Protecție condiționată – protecție constând în utilizarea unor mijloace tehnice de protecție la care îndeplinirea funcției de securitate este dependentă de executant.

Protecție individuală – protecție care constă în utilizarea de mijloace individuale de protecție destinate să asigure protecția unui singur executant.

Protecție necondiționată – protecție constând în utilizarea unor mijloace tehnice de protecție la care îndeplinirea funcției de securitate este independentă de executant.

reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor – persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceștia în ceea ce privește problemele referitoare la protecția securității lucrătorilor în muncă;

Risc – combinație între probabilitatea și gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătății într-o situație periculoasă. Risc înseamnă pericol potențial. Pericol nu înseamnă risc.

Risc de accidentare și îmbolnăvire profesională – posibilitate de producere a unui accident sau a unei îmbolnăviri profesionale, cu o anumită frecvență și gravitate a consecințelor, într-o situație periculoasă.

Sarcina de muncă – totalitatea acțiunilor ce trebuie efectuate de executant, prin intermediul mijloacelor de producție și în anumite condiții de mediu, pentru realizarea scopului sistemului de muncă.

securitate și sănătate în muncă – ansamblul de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă;

servicii externe – persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/ unității, abilitate să presteze servicii de protecție și prevenire în domeniul securității și sănătății în muncă, conform legii;

Sistem de muncă – ansamblu constituit în vederea realizării unui proces de muncă dintr-unul sau mai mulți executanți, sarcina lor de muncă, ale cărui elemente interacționează pe baza unui circuit informațional. Prin definiție accidentele de muncă și bolile profesionale se produc exclusiv în sistemul de muncă, fiind rezultatul factorilor de risc generați de sistem.

Situație periculoasă – orice situație în care operatorul sau orice persoană este expusă unuia sau mai multor pericole.

stagiu de practică – instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialității în care se pregătesc elevii, studenții, ucenicii, precum și șomerii în perioada de reconversie profesională;

Notă: Termenul de ..echipament tehnic" din prezentele norme are corespondent .equipment'" sau „equipement du travail"" în textul versiunilor engleză respectiv franceză al directivelor europene.

2. METODA I.N.C.D.P.M.

DE EVALUARE A RISCURILOR DE ACCIDENTARE ȘI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ

2.1.

PREMISE TEORETICE

Fig. 1 Relația risc – securitate

Fig. 2 Curba de acceptabilitate a riscului

2.2.

DESCRIEREA METODEI

2.2.1. SCOP ȘI FINALITATE

determinarea cantitativă a nivelului de risc/securitate pentru un loc de muncă, sector, secție sau întreprindere, pe baza analizei sistemice și evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională;

aplicarea metodei se finalizează cu un document centralizator (FIȘA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ), care cuprinde nivelul de risc global pe loc de muncă care constituie baza fundamentării programului de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale pentru locul de muncă, sectorul, secția sau întreprinderea analizată.

2.2.2. PRINCIPIUL METODEI

identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) pe baza unor liste de control prestabilite și cuantificarea dimensiunii riscului pe baza combinației dintre gravitatea și frecvența consecinței maxim previzibile;

nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporțional cu nivelul de risc.

2.2.3. UTILIZATORI POTENȚIALI

metoda poate fi utilizată:

în faza de concepție și proiectare a locurilor de muncă pentru integrarea principiilor și măsurilor de securitate a muncii în concepția și proiectarea sistemelor de muncă;

în faza de exploatare pentru îndeplinirea de către personalului de la compartimentele de protecție a muncii din întreprinderi a următoarelor atribuții:

analiza pe o bază științifică a stării de securitate a muncii la fiecare loc de muncă;

fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire.

aplicarea metodei necesită echipe complexe formate din persoane specializate atât în securitatea muncii, cât și în tehnologia analizată (evaluatori + tehnologi).

2.2.4. ETAPELE METODEI

definirea sistemului de analizat (loc de muncă);

identificarea factorilor de risc din sistem;

evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională;

ierarhizarea riscurilor și stabilirea priorităților de prevenire;

propunerea măsurilor de prevenire.

2.2.5. INSTRUMENTE DE LUCRU UTILIZATE

Lista de identificare a factorilor de risc (Anexa 1)

este un formular care cuprinde, într-o formă ușor identificabilă și comprimată, principalele categorii de factori de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională, grupate după criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă, mijloace de producție și mediu de muncă).

Lista de consecințe posibile ale acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 2)

este un instrument ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravității consecințelor;

cuprinde categoriile de leziuni și vătămări ale integrității și sănătății organismului uman, localizarea posibilă a consecințelor în raport cu structura anatomo-funcțională a organismului și gravitatea minimă – maximă generică a consecinței.

Scala de cotare a gravității și probabilității consecințelor acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 3)

este o grilă de clasificare a consecințelor în clase de gravitate și clase de probabilitate a producerii lor;

gravitatea consecințelor se bazează pe criteriile medicale de diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de muncă elaborate de M.S. și M.M.S.S.F.;

clasele de probabilitate sunt stabilite prin adaptarea standardului U.E.

Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4)

cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în sistemul analizat, sub forma cuplului gravitate – frecvență de apariție.

Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5)

construită pe baza grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat în aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate.

Fișa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6)

este documentul centralizator al tuturor operațiilor de identificare și evaluare a riscurilor de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională;

acest formular cuprinde:

date de identificare a locului de muncă: unitatea, secția (atelierul), locul de muncă;

date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcție;

componentele generice ale sistemului de muncă;

nominalizarea factorilor de risc identificați;

explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificați (descriere, parametri și caracteristici funcționale);

consecința maximă previzibilă a acțiunii factorilor de risc;

clasa de gravitate și probabilitate previzionată;

nivelul de risc.

Fișa de măsuri propuse (Anexa 7)

este un formular pentru centralizarea măsurilor de prevenire necesare de aplicat, rezultate din evaluarea locului de muncă.

2.3.

APLICAREA METODEI

2.3.1. PROCEDURA DE LUCRU

Constituirea echipei de analiză și evaluare

echipa de analiză și evaluare va cuprinde specialiști în domeniul securității muncii și tehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate;

înainte de începerea activității membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu metoda de evaluare, instrumentele utilizate și procedurile concrete de lucru;

este necesară o minimă documentare prealabilă asupra locurilor de muncă și proceselor tehnologice care urmează să fie analizate și evaluate;

după constituirea echipei de analiză și evaluare, respectiv după însușirea metodei, se trece la parcurgerea etapelor propriu-zise.

Definirea sistemului de analizat (loc de muncă)

în această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă, urmărind:

identificarea și descrierea componentelor sistemului și modului său de funcționare: scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operațiilor de muncă, precum și a mașinile și utilajele folosite (parametrii și caracteristici funcționale) etc.;

precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în sistem (pe baza fișei postului, a ordinelor și deciziilor scrise, a dispozițiilor verbale date în mod curent etc.);

descrierea condițiilor de mediu existente;

precizarea cerințelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului, pe baza normelor și standardelor de securitate a muncii, precum și a altor acte normative incidente.

informațiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele întreprinderii (fișa tehnologică, cărțile tehnice ale mașinilor și utilajelor, fișa postului pentru executant, caietele de sarcini, buletinele de analiză a factorilor de mediu, norme, standarde și instrucțiuni de securitate a muncii) și din discuțiile purtate cu lucrătorii de la locul de muncă analizat.

Identificarea factorilor de risc din sistem

în această etapă se stabilește, pentru fiecare componentă a sistemului de muncă evaluat (respectiv loc de muncă), în baza listei prestabilite (Anexa 1) ce disfuncții poate prezenta, în toate situațiile previzibile și probabile de funcționare;

identificarea tuturor riscurilor posibile presupune simularea funcționării sistemului și deducerea respectivelor abateri; aceasta se poate face printr-o analiză verbală cu tehnologul, prin aplicarea metodei arborelui de evenimente, prin simularea pe un model experimental sau prin procesare pe computer;

factorii de risc identificați se înscriu în Fișa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6), unde se mai specifică, în aceeași etapă, și forma lor concretă de manifestare: descrierea acestora și dimensiunea parametrilor prin care se apreciază respectivul factor (de exemplu, rezistența la apăsare, forfecare, greutate și dimensiuni, curba Cz etc.).

Evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională

pentru determinarea consecințelor posibile ale acțiunii factorilor de risc se utilizează lista din Anexa 2;

gravitatea consecinței astfel stabilite se apreciază pe baza grilei din Anexa 3; informațiile pentru aprecierea cât mai exactă a gravității consecințelor posibile se obțin din statisticile accidentelor de muncă și bolilor profesionale produse la locul de muncă respectiv sau la locuri de muncă similare;

pentru determinarea frecvenței consecințelor posibile se folosește scala din Anexa 3; încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe bază statistică sau de calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic, săptămânal, lunar, anual etc.); intervalele respective se transformă ulterior în frecvențe exprimate prin număr de evenimente posibile pe an;

rezultatul obținut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4) și se înscrie în Fișa locului de muncă (Anexa 6).

cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi aceste niveluri pentru fiecare factor de risc în parte; se obține astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea stabilirii unei ierarhizări a măsurilor de prevenire și protecție, funcție de factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc;

nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie ponderată a nivelurilor de risc (Ri) stabilite pentru factorii de risc identificați; pentru ca rezultatul obținut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca element de ponderare rangul factorului de risc (ri), care este egal cu nivelul de risc; formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea:

nivelul de securitate (Ns) pe loc de muncă se identifică pe Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate (Anexa 5);

atât nivelul de risc global, cât și nivelul de securitate se înscriu în Fișa locului de muncă (Anexa 6).

Stabilirea măsurilor de prevenire

pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătățirii nivelului de securitate a sistemului de muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conform Scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5), în ordinea:

7 – 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;

1 – 7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.

se ține cont și de ordinea ierarhică generică a măsurilor de prevenire:

măsuri de prevenire intrinsecă;

măsuri de protecție colectivă;

măsuri de protecție individuală.

măsurile propuse se înscriu în Fișa de măsuri de prevenire propuse (Anexa 7).

2.3.2. CONDIȚII DE APLICARE

locul de muncă analizat trebuie să fie bine definit (scop, elemente componente);

existența unei echipe de evaluare, complexă și multidisciplinară, care să includă specialiști în securitatea muncii, proiectanți, tehnologi, ergonomi, medici de medicina muncii etc.

ANEXA 1

LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC

ANEXA 2

LISTA DE CONSECINȚE POSIBILE ALE ACȚIUNII FACTORILOR DE RISC

ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

Sursa: Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei

ANEXA 3

SCALA DE COTARE A GRAVITĂȚII ȘI PROBABILITĂȚII CONSECINȚELOR ACȚIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

ANEXA 4

GRILA DE EVALUARE A RISCURILOR

COMBINAȚIE ÎNTRE GRAVITATEA CONSECINȚELOR ȘI PROBABILITATEA PRODUCERII LOR

ANEXA 5

SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE RISC/SECURITATE

ANEXA 6

FIȘA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ

ANEXA 7

FIȘA DE MĂSURI PROPUSE

ANEXA 8

ORDINEA IERARHICĂ

A MĂSURILOR DE PREVENIRE

3. Descrierea generală a

S.C. CERAMICA SA

S.C. CERAMICA SA este o firma care are ca activitate principala : Producerea de caramizi din argila arsa.

Cod CAEN: 2669 – Fabricarea caramizilor din argila arsa pentru constructii

Forma de proprietate: privata

Firma dispune de o puternica baza materiala care se compune in principal din :

Sectie productie caramizi, cu o linie tehnologica formata din :

alimentator, colergan, valturi, presa, uscatorie, cuptor ardere.

Atelier electric

Atelier mecanic

Centrala termica, pentru producerea aburului tehnologic

Parc auto, format din : autobasculanta, escavatoare, buldozere, incarcatoare

Birourile, respectiv sediul administrativ al firmei ;

Magazie materii prime, depozit produse finite

Personalul, in numar de 88 persoane, din care 64 direct productivi si 24 – administrativ si intretinere (72 barbati si 16 femei)

Au fost monitorizate trei accidente cu spitalizare sub 45 zile, in ultimii 5 ani.

Firma are un beneficiu anual de aproximativ 4 % din valoarea productiei vandute.

Prin lucrarea de fata se evalueaza riscurile locurilor de munca si prin masurile propuse pentru diminuarea acestora se doreste ca salariatii firmei sa nu fie supusi unor riscuri majore de accidentare si imbolnavire profesionala.

3.1. COLECTIVUL DE EVALUARE

– evaluator

– specialisti in SSM

– conducatori ai locurilor de munca

– reprezentanti ai lucratorilor

4. EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE

ȘI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ

LA 3 LOCURI DE MUNCĂ

4.1. Locul de muncă nr.1

– Electrician instalatii interioare –

4.1.1. PROCESUL DE MUNCĂ

Electricienii de instalatii interioare executa lucrari de exploatare si intretinere la instalatiile electrice interioare aferente societatii. De asemenea, electricianul dă curs sesizărilor primite de la sefii ierarhici si de la colaboratorii de la celelalte locuri de munca.

4.1.2. ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI

DE MUNCĂ EVALUAT

MIJLOACE DE PRODUCȚIE

cutiile de distribuție de 0,4 kV;

tablouri generale:

grupuri de măsură;

siguranțe: generale, plecări;

contactori;

separatori;

alte aparate de măsură (ampermetre, voltmetre);

coloanele:

trifazate;

monofazate;

contoare;

instalația electrică din birouri;

instalația electrică din halele de productie;

instalația electrică din magazii si alte incaperi.

dotare specifică:

trusă scule electrician;

degetare electroizolante;

echipament electroizolant și de protecție;

bormașină acționată electric;

clești DITZ – multimetru electronic;

clește de măsură curent;

scări;

lanternă;

alcool tehnic;

vopsea;

spray insecticid.

SARCINA DE MUNCĂ

Activitatea electricianului este precizata generic de un document numit ,, FISA POSTULUI „ care stabileste :

cerintele de pregatire profesionala a executantului ;

sistemul relational in care isi desfasoara activitatea ;

lista atributiilor , sarcinilor si a lucrarilor de executat ,impreuna cu frecventa acestor actiuni ;

limitele de competenta si responsabilitate ;

Activitatile pe care le indeplinesc electricienii sint reglementate de urmatoarele prevederi legale :

NSPM – TDEE 65/2002 ;

NSSMUEEMN 111/2001;

Fise Tehnologice ;

Instructiuni Tehnice ;

Alte acte normative si reglementari din domeniul protectiei muncii si PSI ;

Programul Zilnic:

sosirea la serviciu;

raportarea gradului de executare a lucrărilor din ziua precedentă;

prezentarea programului activităților ce urmează a fi executate în ziua în curs;

instruirea tehnică și de securitate a muncii în funcție de activitățile ce urmează a fi efectuate;

consemnarea sub semnătură în registrul de evidență a lucrărilor dispuse;

constituirea bazei materiale necesare lucrărilor ce urmează a fi efectuate;

execută, în principal, următoarele feluri de activități:

verificarea premergătoare punerii sub tensiune a noilor consumatori;

rezolvarea deranjamentelor sesizate de consumatori;

verificare tablouri și readucere în stare de conformitate;

principalele tipuri de operații:

identificarea instalației la care urmează să se intervină;

verificarea lipsei tensiunii în porțiunea de instalație unde se intervine;

deconectarea sarcinii de la consumator;

verificarea respectării schemei noilor instalații;

întocmirea documentelor specifice fiecărui tip de lucrare;

refacerea presiunii de contact între elementele diferitelor conexiuni;

înlocuire de elemente coloană;

înlocuire siguranțe în tablouri;

mici lucrări de lăcătușerie;

refacere izolații deteriorate (pe porțiuni mici);

măsurători de sarcină și tensiune;

MEDIUL DE MUNCĂ

activitatea se desfășoară în mare parte in interior dar și în aer liber;

temperatură scăzută în anotimpul rece;

curenți de aer pe traseele de intervenție exterioară.

4.1.3. FACTORI DE RISC IDENTIFICAȚI

A. Factori de risc proprii mijloacelor de producție

Factori de risc mecanic:

Rostogolirea materialelor stivuite și neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate, în timpul lucrului în incinta magaziilor;

Cădere liberă de scule, materiale, de la cotele superioare în cazul operațiilor la care se execută lucrări suprapuse;

Contact direct al epidermei cu suprafețe tăietoare, înțepătoare (capete conductori, bavuri);

Factori de risc termic:

Temperatură ridicată a unor elemente de instalație electrică sau a unor alte echipamente;

Temperatură coborâtă a suprafețelor metalice atinse în mod direct în timpul iernii (scule, dispozitive, carcase).

Factori de risc electric:

Curent electric:

electrocutare prin atingere directă;

lucrul sub tensiune în contact.

Electrocutare prin atingere indirectă:

la apariția accidentală a tensiunii pe elemente de carcasare;

defecte în instalațiile electrice.

B. Factori de risc proprii mediului de muncă

Factori de risc fizic:

Temperatura ridicată a aerului în anotimpul călduros;

Temperatura aerului scăzută în anotimpul rece(la lucrari exterioare);

Nivel redus de iluminare la lucrul în unele zone insuficient iluminate;

Calamități naturale – trăsnet, grindină, viscol, prăbușiri de copaci.

C. Factori de risc proprii sarcinii de muncă:

Conținut:

Absența trusei de scule electrice pentru lucrul sub tensiune.

Suprasolicitare fizică:

Poziții de lucru forțate și/sau vicioase.

Suprasolicitare psihică:

Decizii dificile în timp scurt, operații repetitive de ciclu scurt, stress cauzat de relația cu consumatorii (clienții) și datorită conștientizării permanente a riscului de electrocutare.

D. Factori de risc proprii executantului:

Acțiuni greșite:

Executarea unor legături din memorie;

Montarea greșită a siguranțelor;

Punerea la masă a fazei în tabloul electric, la lucrari sub tensiune;

Provocarea de scurtcircuit prin atingerea unui conductor de fază la carcase;

Cădere la același nivel prin dezechilibrare, împiedicare, alunecare;

Cădere de la înălțime – de pe scară.

Omisiuni:

Omiterea verificării lipsei de tensiune la lucrari;

Neutilizarea mijloacelor individuale de protecție din dotare (echipament individual de protecție, mijloace electroizolante etc.).

4.1.4 FISA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCA

FIGURA 4.1.1.

LEGENDA FIGURA 4.1.1.

4.1.5. FIȘA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr. 1

4.1.6. INTERPRETAREA

REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr. 1

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă “ELECTRICIAN ” este egal cu 3,40, valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc acceptabil.

Rezultatul este susținut de “Fișa de evaluare nr. 1”, din care se observă că din totalul de 22 factori de risc identificați (Fig.4.1.1), numai 3 depășesc, ca nivel parțial de risc, valoarea 3, unul încadrându-se în categoria factorilor de risc mare, unul încadrându-se în categoria factorilor de risc mediu.

Cei 3 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:

Pentru diminuarea sau eliminarea celor 3 factori de risc (care se situează în domeniul inacceptabil), sunt necesare măsurile generic prezentate în “Fișa de măsuri propuse” pentru locul “ELECTRICIAN ”.

În ceea ce privește repartiția factorilor de risc pe sursele generatoare, situația se prezintă după cum urmează (vezi Fig. 4.1.2):

31.82 %, factori proprii mijloacelor de producție;

18.18 %, factori proprii mediului de muncă;

15.64 %, factori proprii sarcinii de muncă;

36.36 %, factori proprii executantului.

Din analiza Fișei de evaluare se constată că 50,00% dintre factorii de risc identificați pot avea consecințe ireversibile asupra executantului (DECES sau INVALIDITATE) ceea ce indică existența elementelor cu pericol deosebit de accidentare și îmbolnăvire profesională.

Figura 4.1.2.

Ponderea factorilor de risc identificati

dupa sursa generatoare din cadrul sistemului de munca

Legenda

4.2. LOCUL DE MUNCA 2

– MAGAZIONER –

4.2.1. PROCESUL DE MUNCA

Primirea-predarea materialelor de schimb necesare atelierelor pentru desfasurarea activitatii si a materiilor prime.

4.2.2. ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCA

4.2.2.1.MIJLOACE DE PRODUCTIE

birou

calculator

telefon

cantare

rafturi

materiale (vopsele, diluanti, piese de schimb, anvelope, elemente de caroserie)

materii prime (var, ciment, carbune, motorina, uleiuri, etc.)

piese schimb auto si utilaje

4.2.2.2.MEDIUL DE MUNCA

Activitatea se desfasoara preponderent in incinta acoperita si temporar in afara acesteia

incalzire artificiala in incinta

iluminat natural si artificial

ventilatie naturala

temperatura normala in incinta sic ea a mediului ambiant in afara acesteia

zgomot si vibratii sub limitele admise(CMA)-aproape inexistente

4.2.2.3.SARCINA DE MUNCA

cunoasterea subansamblelor si reperelor

cunoasterea si respectarea intocmirii evidentei in gestiune

participarea la predarea-primirea materialelor si pieselor de schimb

participarea la predarea-primirea materiilor prime

legarea si dezlegarea sarcinilor in si din mijloacele de ridicat

cunoasterea si respectarea normelor de SSM si PSI

cunoasterea si utilizarea obligatorie a EIP

4.2.3. FACTORII DE RISC IDENTIFICATI

FACTORI DE RISC PROPRII MIJLOACELOR DE PRODUCTIE

FACTORI DE RISC MECANIC

F 01 – Deplasari ale mijloacelor de transport-surprinderea de mijlocul de transport aflat la incarcare-decarcare

F 02 – Caderea libera-caderea obiectelor situate la cote superioare si neasigurate contra deplasarii

F 03 – Suprafete sau contururi periculoase-contact direct cu suprafetele ori contururile taioase, intepatoare

FACTORI DE RISC ELECTRIC

F 04 – Curent electric-atingerea directa sau indirecta a partilor obiectelor aflate sub tensiune

FACTORI DE RISC CHIMIC

F 05 – Substante toxice-lucrul cu substante toxice

FACTORI DE RISC PROPRII MEDIULUI DE MUNCA

FACTORI DE RISC FIZIC

F 06 – Temperatura aerului-temperatura scazuta a aerului in anotimpul rece

C. FACTORI DE RISC PROPRII SARCINII DE MUNCA

F 07 – Solicitare fizica-efort dinamic : manipularea marfurilor

D. FACTORI DE RISC PROPRII EXECUTANTULUI

ACTIUNI GRESITE

F 08 – Efectuarea defectuoasa de operatii-manevre gresite : manipularea defectuoasa a produselor toxice, inflamabile

F 09 – Nesincronizarea de operatii-nesincronizarea actiunilor la lucrul in echipa

F 10 – Efectuarea de operatii neprevazute-deplasarea cu pericol de cadere de la acelasi nivel : dezechilibrarea, alunecarea pe suprafete umede ori fara aderente

F 11 – Efectuarea de operatii neprevazute-deplasarea cu pericol de cadere de la inaltime: dezechilibrarea, pasirea in gol la accesarea nivelului rafturilor superioare

OMISIUNI

F 12 – Omiterea unor operatii-nedepozitarea in locuri special amenajate a substantelor inflamabile

F 13 – Neutilizarea mijloacelor de protectie-neutilizarea EIP si a celorlalte mijloace din dotare

4.2.4. FISA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCA

NIVELUL DE RISC GLOBAL AL LOCULUI DE MUNCA :

MAGAZIONER

NIVELURILE PARTIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

LOCUL DE MUNCA : MAGAZIONER

NIVEL GLOBAL DE RISC : 2,71

FIG. 4. 2.1

4.2.5. LEGENDǍ la fig.4.2.1.