Evaluarea Nivelului de Risc de Accidentare sau Imbolnavire la S.c. Sandru S.r.l. Salaj

DISERTAȚIE

Evaluarea nivelului de risc de accidentare sau imbolnavire la S.C. Sandru S.R.L. Salaj

CUPRINS

Introducere

Metode de analiză a riscurilor de accidente și boli profesionale

Determinarea nivelului de sănătate și securitate în muncă la

S.C. SANDRU S.R.L. SALAJ

3.1. Prezentarea firmei

3.2. Locul de muncă – administrator

Fișa de evaluare a locului de muncă

Fișa de măsuri propuse pentru locul de muncă

3.3. Locul de muncă – muncitor necalificat – vulcanizare

Fișa de evaluare a locului de muncă

Fișa de măsuri propuse pentru locul de muncă

3.4. Locul de muncă – muncitor necalificat – spălătorie auto

Fișa de evaluare a locului de muncă

Fișa de măsuri propuse pentru locul de muncă

3.5. Locul de muncă – contabil

Fișa de evaluare a locului de muncă

Fișa de măsuri propuse pentru locul de muncă

3.6. Locul de muncă – barman

Fișa de evaluare a locului de muncă

Fișa de măsuri propuse pentru locul de muncă

4. Nivelul de risc global

5. Concluzii

INTRODUCERE

Punctul de plecare în optimizarea activității de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnavirilor profesionale într-un sistem îl constituie evaluarea riscurior din sistemul respectiv.

Indiferent ca este vorba de un loc de muncă, un atelier sau o întreprindere, o asemenea analiză permite ierarhizarea riscurilor în funcție de dimensiunea lor și alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile prioritare.

Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat și cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinației dintre doi parametric: gravitatea și frecventa consecinței maxime posibile asupra organismului uman. Se obțin astfel niveluri de risc parțiale pentru fiecare factor de risc , respectiv nivel de risc global pentru întregul sistem analizat.

Acest principiu de evaluare a riscurior este inclus deja în standardele europene (CE 812-85, respective EN 292-1/1996, EN 1050/1996) și stă la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practică. Astfel, SR EN 292-1/1996, preluat în Romania după Standardul European amintit, în capitolul 6 se precizează că factorii ce trebuie luați în considerare la evaluarea riscului sunt probabilitatea producerii unei leziuni sau afectări a sănătății și gravitatea maximă previzibilă a leziunii sau afectării sănătătii.

Obligativitatea evaluării riscurilor la locurile de muncă în țara noastră decurge din legislația actuală în domeniu, care a fost armonizată cu legislația Uniunii Europene privind sănătatea și securitatea în muncă.

Articolul 7 din LEGEA SECURITĂȚII și SĂNĂTĂȚII în MUNCĂ NR. 319/2006, alin.3, pct.b, preluând paragraful 2 pct.b, art.6, din Directiva cadru 391/89/CEE, prevede: ,,evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate”.

Îndeplinirea efectivă a acestei obligații legale se realizează de către personalul din cadrul serviciului intern de prevenire și protecție, cu sprijinul instituțiilor de specialitate sau a persoanelor fizice autorizate și/sau a serviciilor externe de prevenire și protecție.

De asemenea art.15 din Normele metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, alin.1, pct.1, stabilește ca primă atribuție a personalului din cadrul serviciului de prevenire și protecție, evaluarea riscurilor: Activitățile de prevenire și protecție desfășurate prin modalitățile prevăzute la art.14 în cadrul întreprinderii și/sau unității următoarele:

identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente de muncă și mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru.

Pentru facilitarea îndeplinirii obligațiilor legale ale angajatorilor în domeniul evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională au fost concepute și utilizate în prezent un număr relativ mare de metode.

Din multitudinea de metode utilizate pe plan mondial și național pentru evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională, în cadrul lucrării s-a optat pentru utilizarea metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. București. Această metodă a fost avizată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale în anul 1993 și a fost experimentată până în prezent în majoritatea ramurilor industriale, aducându-i-se permanent îmbunătățiri.

Metoda elaborată de I.N.C.D.P.M. București face parte din categoria metodelor analitice, semnificative și constă în esență, în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) cu ajutorul unor liste de control prestabilite și cuantificarea riscului pentru fiecare factor de risc în parte, pe baza combinației dintre gravitatea și frecvența consecinței maxime previzibile. Nivelul de risc global, pe loc de muncă se determină ca medie ponderată a nivelurilor de risc parțiale, astfel încât compensările să fie minime. Nivelul de securitate rezultat este invers proporțional cu nivelul de risc.

Aplicarea metodei se finalizează cu două documente centralizatoare pentru fiecare loc de muncă:

fișa de evaluare a riscurilor

fișa de măsuri propuse.

În prima fișă se înscriu factorii de risc identificați, parametrii de cuantificare ai acestora, consecința maximă previzibilă, clasele de gravitate și frecvență, nivelul de risc pentru fiecare factor de risc în parte și nivelul de risc global pe loc de muncă.

Fișa a doua conține măsurile tehnice și organizatorice necesare pentru combaterea acțiunii fiecărui factor de risc de la locul de muncă evaluat, ierarhizate în funcție de nivelurile de risc, începând cu nivelurile foarte mari (7,6,5,4,…). Prin aplicarea acestor măsuri, locul de muncă trece de la un nivel de risc superior, la niveluri inferioare.

În prima parte a lucrării este prezentată o descriere detaliată a metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. București (finalitate, principiu, utilizatori, etape, mod de aplicare, procedura de lucru și condițiile de aplicare), precum și a instrumentelor de lucru (lista de identificare a factorlilor de risc, lista de consecințe, scala de cotare a gravității și a frecvenței, grila de încadrare a nivelurilor de risc etc.).

Partea a doua este dedicată prezentării modului concret de utilizare a metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. București în vederea evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională pentru locurile de muncă din cadrul S.C. SANDRU SRL SALAJ.

2. METODE DE ANALIZĂ A RISCURILOR DE ACCIDENTE

ȘI BOLI PROFESIONALE

Generalități

Procesele de identificare și analiză a pericolelor de accidentare sau boală profesională, de evaluare și control al riscurilor constituie instrumente cheie pentru managementul riscurilor la nivel de organizație, conform cerințelor OHSAS 18001 și ale Legii 319/2006.

Metodele de analiză a riscurilor, complexitatea și documentarea lor variază foarte mult în funcție de domeniul de activitate și mărimea organizației.

Alegerea metodei de analiză, precum și complexitatea sa, modul de aplicare sunt lăsate la latitudinea organizației care își planifică această activitate în funcție de necesitățile sale, de cerințele legislative și de cerințele standardului de referință. De asemenea, aceste analize trebuie realizate nu numai pentru activitățile proprii, ci și pentru pericolele și riscurile aferente activităților contractorilor.

2.1. Premise teoretice

2.1.1. Relația risc –securitate

În termilologia de specialitate, securitatea omului în procesul de muncă este considerată ca acea stare a sistemului de muncă în care este exclusă posibilitatea de accidentare și îmbolnăvire prfesională.

În limbajul uzual, securitatea este definită ca faptul de a fi la adăpost de orice pericol, iar riscul – posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, pericol potențial.

Dacă luăm în considerare sensurile uzuale ale acestor termini, se poate defini securitatea ca starea sistemului de muncă în care riscul de accidentare și îmbolnăvire este zero.

Prin urmare, securitatea și riscul sunt două noțiuni abstracte, contrare, care se exclude reciproc.

În realitate, datorită trăsăturilor oricărui sistem de muncă, nu nu se pot atinge asemenea stări cu character de absolute. Nu există sistem în care să fie exclus complet pericolul potențial de accidentare sau îmbolnăvire; apare întotdeauna un risc rezidual crește, pe măsură ce elementele locului de muncă se degradează prin ,,îmbătrânire”.

În consecință, sistemele pot fi caracterizate prin ,,niveluri de securitate”, respectiv ,,niveluri de risc”, ca indicatori cantitativi ai stărilor de securitate, respectiv de risc.

Definind securitatea ca o funcție de risc y=f(x), unde y=1/x, se poate afirma că un sistem va fi cu atât mai sigur, cu cât nivelul de risc va fi mai mic și reciproc.

Astfel, dacă riscul este zero, din relația dintre cele două variabile rezultă că securitatea tinde către zero (fig. 1.1):

y = 1/0 > +∞; y = 1/∞ > 0;

+∞

Securitate

y =f(x)

+∞

Risc

Figura 1.1 Relația risc securitate

În acest context, în practică trebuie admise o limită de risc minim, respectiv un nivel al riscului diferit de zero, dar suficient de mic pentru a se considera că sistemul este sigur, ca și limită de risc maxim, care să fie echivalentă cu un nivel atât de scăzut de securitate, încât să nu mai fie permisă funcționarea sistemului.

2.1.2. Noțiunea de risc acceptabil

Riscul a fost definit în literatura de specialitate în domeniul securității muncii prin probabilitatea cu care, într-un proces de muncă, intervine un accident sau o îmbolnăvire profesională, cu o anumită frecvență și gravitate a consecințelor.

Întradevăr, dacă admitem un anumit risc, putem să-l reprezentăm, în funcție de gravitatea și probabilitatea de producere a consecințelor, prin suprafața unui dreptunghi F1, dezvoltat pe verticală; rezultă că aceeași suprafață poate fi exprimată și printr-un pătrat F2 sau printr-un dreptunghi F3 extins pe orizontală (figura 1.2).

În toate cele trei cazuri riscul este la fel de mare. În consecință, putem atribui unor cupluri gravitate – probabilitate diferite, același nivel de risc

Dacă unim cele trei dreptunghiuri printr-o linie trasată prin vârfurile care nu sunt pe axele de coordonate, obținem o curbă cu alură de hiperbolă, care descrie legătura dintre cele două variabile: gravitate – probabilitate. Pentru reprezentarea riscului în funcție de gravitate și probabilitate, standardul CEN-812/85 definește o astfel de curbă drept ,,curbă de acceptabilitate a riscului” (figura 1.3).

y

4

3

F1

2

F2

1

F3

1 2 3 4 5 6 x

Fig. 1.2 Reprezentarea graphică a echivalenței riscurilor

caracterizate prin cupluri diferite de gravitate – probabilitate

Gravitatea Y

A

B

ACCEPTABIL Curba C

C=X*Y

0 10-9 10-6 10-3 Probabilitatea X

Fig. 1.3 Curba de acceptabilitate a riscului

Această curbă permite diferențierea între riscul acceptabil și cel inaccptabil.

Astfel, riscul de producere a unui eveniment A, cu consecințe grave, dar frecvență foarte mică, extreme sub curba de acceptabilitate, este considerat acceptabil, iar ricție de gravitate și probabilitate, standardul CEN-812/85 definește o astfel de curbă drept ,,curbă de acceptabilitate a riscului” (figura 1.3).

y

4

3

F1

2

F2

1

F3

1 2 3 4 5 6 x

Fig. 1.2 Reprezentarea graphică a echivalenței riscurilor

caracterizate prin cupluri diferite de gravitate – probabilitate

Gravitatea Y

A

B

ACCEPTABIL Curba C

C=X*Y

0 10-9 10-6 10-3 Probabilitatea X

Fig. 1.3 Curba de acceptabilitate a riscului

Această curbă permite diferențierea între riscul acceptabil și cel inaccptabil.

Astfel, riscul de producere a unui eveniment A, cu consecințe grave, dar frecvență foarte mică, extreme sub curba de acceptabilitate, este considerat acceptabil, iar riscul evenimentuluib, cu consecințe mai puțin grave, dar cu o probabilitate mai mare de apariție, ale cărui extreme se situează deasupra curbei, este inacceptabil.

De exemplu, în cazul unei centrale atomice se iau astfel de măsuri încât riscul unui eveniment nuclear – fie el riscul evenimentului A – este caracterizat printr-o gravitate extremă a consecințelor, dar de o probabilitate de producere extrem de mică.

Din cauza frecvenței foarte reduse de apariție, activitatea este considerată sigură și riscul acceptat de societate.

În schimb, dacă pentru riscul evenimentului B luăm ca exemplu accidentul rutier din activitatea unui conducător auto, deși acest tip de eveniment provoacă consecințe mai puțin grave decât un accident nuclear, probabilitatea de producere este atât de mare (frecvență foarte ridicată), încât locul de muncă al șoferului este considerat nesigur (risc inacceptabil).

Orice studiu de securitate are drept obiectiv stabilirea riscurilor acceptabile.

O asemenea tratare a riscului ridică două probleme:

– cum se stabilesc coordonatele riscului: cuplul gravitate – probabilitate;

– ce coordonate ale riscului se vor alege pentru a delimita zonele de acceptabilitate de cele de inacceptabilitate.

Pentru a rezolva, premisa de la care s-a pornit în elaborarea metodei de evaluare a fost relația risc-facror de risc.

2.1.3 Determinarea coordonatelor riscului

Existența riscului într-un sistem de muncă este datorată prezenței factorilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională. Prin urmare, elementele cu ajutorul cărora poate fi caracterizat riscul, deci pot fi determinate coordonatele sale, sunt de fapt probabilitatea cu care acțiunea unui factor de risc poate conduce la accident și gravitatea consecinței acțiunii factorului de risc asupra victimei.

În consecință, pentru evaluarea riscului, respectiv a securității, este necesară parcurgerea următoarelor etape:

identificarea factorilor de risc din sistemul analizat;

stabilirea consecințelor acțiunii asupra victimei, ceea ce înseamnă determinarea gravității lor;

stabilirea probabilității de acțiune a lor asupra executantului;

atribuirea nivelurilor de risc funcție de gravitatea și probabilitatea consecințelor acțiunii factorilor de risc.

Modelul teoretic al genezei accidentelor de muncă și bolilor profesionale elaborat de I.N.C.D.P.M. București, abordând sistematic cauzalitatea acestor evenimente, permite elaborarea unui instrumentpragmatic pentru identificarea tuturor factorilor de risc dintr-un sistem.

În condițiile unui sistem de muncă real, aflat în funcțiune, nu există suficiente resurse (de timp, financiare, tehnice, etc.) pentru ca să se poată interveni simultan asupra tuturor factorilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională.

Chiar dacă ar exista, criteriul eficienței (atât în sensul restrâns, al eficienței economice, cât și al celei sociale) interzice o astfel de acțiune. Din acest motiv, nici în cazul analizelor de securitate nu se justifică luarea lor integral în considerare.

Din multitudinea factorilor de risc a căror înlănțuire se finalizează potențial cu un accident sau o îmbolnăvire, factorii care pot reprezenta cauze finale, directe, sunt cei a căror eliminare garantează imposibilitatea producerii evenimentului, deci devine obligatorie orientarea studiului asupra acestora.

Diferențierea riscurilor în raport cu gravitatea consecinței este ușor de realizat. Indiferent de factorul de risc și de evenimentul pe care îl poate genera, consecințele asupra executantului pot fi grupate după categoriile definite prin lege: incapacitate temporară de muncă, invaliditate și deces. Mai mult, pentru fiecare factor de risc se poate afirma cu certitudine care ste consecința sa maximă posibilă. De exemplu, consecința maximă posibilă a electrocutării va fi întotdeauna decesul, în timp ce consecința maximă a depășirii nivelului normat de zgomot va fi surditatea profesională – invaliditate. Cunoscând tipurile de leziuni și vătămări, ca și localizarea potențială a acestora, în cazul accidentelor și bolilor profesionale, așa cum sunt ele precizate de criteriile medicale de diagnostic clinic, funcționalși de evaluare a capacității de muncă elaborate de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, se poate aprecia pentru fiecare factor de risc în parte la ce leziuni va conduce în extremis, ce organ va fi afectat și în final, ce tip de consecință va produce: incapacitate, invaliditate sau deces. La rândul lor aceste consecințe se pot diferențiaîn mai multe clase de gravitate. De exemplu, invaliditatea poate fi de gradul I, II sau III, iar incapacitatea: mai mică de trei zile (limita minimă stabilită prin lege pentru definirea accidentului de muncă), între 3-45 zile și între 45-180 zile. Ca și în cazul probabilității de producere a accidentelor sau îmbolnăvirilor, putem stabili și pentru gravitatea consecințelor mai multe clase, după cum urmează:

clasa 1: consecințe neglijabile (incapacitate de muncă mai mică de trei zile);

clasa 2: consecințe mici (incapacitate cuprinsă între 3-45 zile care necesită tratament medical);

clasa 3: consecințe medii (incapacitate 45-180 zile, tratament medical și spitalizare);

clasa 4: consecințe mari (invaliditate de gradul III);

clasa 5: consecințe grave (invaliditate de gradul II);

clasa 6: consecințe foarte grave (invaliditate de gradul I);

clasa 7: consecințe maxime (deces).

Referitor la frecvență, este cunoscut că accidentul sau boala sunt evenimente aleatorii. Prin urmare, factorii de risc se vor diferenția între ei prin faptul că fiecare conduce cu o altă probabilitate la producerea unui accident sau a unei îmbolnăviri. De exemplu, probabilitatea de producere a unui accident datorită mișcării periculoase a organelor în mișcare ale unei foreze este diferită față de cea a producerii, la același loc de muncă, a unui accident datorită trăsnetului. De asemenea, același factor va putea fi caracterizat printr-o altă frecvență de acțiune asupra executantului, în diverse momente ale funcționării unui sistem de muncă sau în sisteme analoge, în funcție de natura și de starea elementului generator. Astfel, probabilitatea de electrocutare prin atingere directă la manevrarea unui aparat acționat electric este mai mare dacă acesta este vechi și are uzată izolarea de protecția conductorilor, decât dacă aparatul este nou.

Din punct de vedere al operativității, nu se poate lucra însă cu probabilități determinate strict pentru fiecare factor de risc. În unele cazuri, ele nici nu pot fi calculate, cum se întâmplă cu factorii proprii executantului.

Probabilitatea de a acționa într-o anumită manieră generatoare de accident nu poate fi decât aproximată. În aceste situații, calculul necesitat de determinarea riguroasă a probabilității de producere a consecinței este atît de laborios, încât ar fi mai costisitor și mai îndelungat decât aplicarea efectivă a măsurilor de prevenire.De aceea ar fi mai indicat să se stabilească probabilitățile, de regulă, prin apreciere și să se grupeze pe intervale. Este mai ușor și mai eficient pentru scopul urmărit să se aproximeze că un anumit accident este probabil să fie generat de acțiunea unui factor de risc cu o frecvență mai mică de o dată la 100 de ore.

Diferența față de niște valori riguroase de la 1 la 85 ore sau 1 la 79 ore este nesemnificativă, evenimentul putând fi caracterizat în toate trei cazurile ca fiind foarte frecvent.

Din acest motiv, dacă utilizăm intervalele precizate în CEI 812/1985, obținem 5 grupe de evenimente, pe care le putem ordona astfel:

extrem de rare: P < 10-7/h;

foarte rare: 10-7 < P < 10-5/h;

rare: 10-5 < P < 10-4/h;

puțin frecvente: 10-4 < P < 10-3/h;

frecvente: 10-3 < P < 10-2/h;

foarte frecvente: P < 10-2/h.

Vom atribui acum fiecărei grupe o clasă de probabilitate, de la 1 la 6, așa încât vom spune că evenimentul E1, a cărui frecvență probabilă de producere este de P1 < 10-7/h, este de clasa 1 de probabilitate, iar evenimentul E6, cu frecvența P6 >10-2/h, este de clasa a 6-a de probabilitate.

Având la dispoziție aceste două scale de cotare a probabilității și a gravității consecințelor acțiunii factorilor de risc putem să asociem fiecărui factor de risc dintr-un system un cuplu de elemente caracteristice, gravitate – probabilitate, pentru fiecare cuplu stabilindu-se un nivel de risc.

Pentru atribuirea nivelurilor de risc, respective de securitate s-a utilizat curba de acceptabilitate a riscului.

Mai întâi, deoarece gravitatea este un element mai important din punct de vedere al finalității protecției muncii, s-a admis ipoteza că are o incidență mult mai mare asupra nivelului de risc decât frecvența. În consecință, corespunzător celor 7 clase de gravitate s-au stabilit 7 niveluri de risc, în ordine crescătoare, respective 7 niveluri de securitate, dată fiind relația invers proporțională între cele două stari (risc-securitate):

N1 – nivel minim de risc – S7 – nivel maxim de securitate;

N2 – nivel foarte mic de risc – S6 – nivel foarte mare de securitate;

N3 – nivel mic de risc – S5 – nivel mare de securitate;

N4 – nivel mediu de risc – S4 – nivel mediu de securitate;

N5 – nivel mare de risc – S3 – nivel mic de securitate;

N6 – nivel foarte mare de risc – S2 – nivel foarte mic de securitate;

N7 – nivel maxim de risc – S1 – nivel minim de securitate.

Dacă luăm în considerare toate combinațiile posibile ale variabilelor specificate, câte două, obținem o matrice Mg,p cu 7 linii – g, care vor reprezenta clasele de gravitate, și 6 coloane – p, care reprezintă clasele de probabilitate:

(1.1) (1.2) (1.3) (1.4) (1.5) (1.6)

(2.1) (2.2) (2.3) (2.4) (2.5) (2.6)

(3.1) (3.2) (3.3) (3.4) (3.5) (3.6)

Mg,p = (4.1) (4.2) (4.3) (4.4) (4.5) (4.6)

(5.1) (5.2) (5.3) (5.4) (5.5) (5.6)

(6.1) (6.2) (6.3) (6.4) (6.5) (6.6)

(7.1) (7.2) (7.3) (7.4) (7.5) (7.6)

Reprezentând grafic (figura 1.4) matricea în cadrul unui sistem de coordonate rectangulare obținem un dreptunghi a cărui bază (abcisa) o constituie mulțimea claselor de probabilitate, înălțimea (ordonata) – clasele de gravitate, iar suprafața sa: mulțimea nivelurilor de risc posibile:

De asemenea, cu ajutorul fiecăruia dintre cupluri descriem un dreptunghi care considerăm că figurează un risc; fiecărei microsuprafețe îi vom atribui un nivel de risc, astfel încât prin reuniune să obținem:

g

7

6

5

4

3

2

1

1 2 3 4 5 6 p

Fig. 1.4 reprezentarea grafică a matricei cuplurilor de variabile

gravitate –probabilitate (mulțimea nivelurilor de risc):

g – clasa de gravitate; p – probabilitate;

Observație:

Din considerente practice la construirea graficului s-au acceptat următoarele convenții:

atât pe axa Og cât și pe axa Op clasele corespunzătoare au fost figurate prin segmente egale, deși diferențele între gravitățile evenimentelor de la o clasă la alta, cât și intervalele de timp în cazul claselor de probabilitate, pe baza cărora s-au determinat, sunt egale;

pentru intervalele care reprezintă clasele de gravitate s-au folosit segmente cu lungime mai mare decât pentru cele care delimitează clasele de frecvență (11/2-1), tocmai datorită premisei că gravitatea are o pondere mult mai mare în dimensiunea riscului.

g

7

6

5

4

3

2

1

1 2 3 4 5 6 p

Fig. 1.5a Trasarea curbelor nivelurilor de risc.

Stabilirea punctelor prin care se trasează curbele de nivel;

Curba de nivel 1(risc minim acceptabil)

Prin suprapunerea succesivă, în anumite condiții, a curbei de acceptabilitate a riscului asupra reprezentării obținute a mulțimii nivelurilor de risc s-a stabilit încadrarea cuplurilor pe niveluri de risc asa cum se explicitează în continuare.

Menținând logica reprezentării prin segmente egale a claselor, rezultă că și curbele care delimitează nivelurile de risc trebuie să fie echidistante. În consecință, împărțim diagonala mare a dreptunghiului care semnifică suma mulțimilor nivelurilor de risc în 7 segmente egale, prin care se vor trasa curbele.

Nivelul 1 – nivel minim de risc acceptabil

Limita din dreapta a primului segment este unul dintre punctele prin care se va trasa curba nivelului 1. Luăm acum în considerare toate cuplurile în care gravitatea intră cu valoarea 1 (linia 1 a matricei Mg,p).

Întradevăr, toți facorii de risc a căror consecință posibilă este incapacitate de muncă mai mică de trei zile pot fi considerați ca fiind de nivel minim de risc acceptabil, evenimentele produse neconstituind subiect al prevenirii (nu sunt accidente de muncă; de regulă, sunt tratate ca incidente și eliminarea lor face obiectul acțiunii de mărire a confortului în muncă, nu a securității). Cuplul limită este cel în care gravitatea are valoarea 1 și probabilitatea valoarea 6.

Trasăm prin cele două puncte astfel stabilite o curbă având alura curbei de acceptabilitate stabilită prin CEN-815/85 (figura 1.5a).

Suprafața care este delimitată de laturile dreptunghiului și de curba trasată va reprezenta grafic nivelul 1 de risc. Toți factorii de risc ce pot fi caracterizați prin cupluri ale căror coordonate generează puncte situate în interiorul suprafeței astfel delimitate sau pe curbă vor fi considerați de nivel 1 de risc, respectiv 7 de securitate.

Din reprezentatea grafică (fig. 1.5a), rezultă că din matricea Mg,p nivelului 1 de risc îi corespunde submatricea:

= (1.1) (1.2) (1.3) (1.4) (1.5) (1.6) și elementul (2.1)

Nivelul 2 – 7

Trasăm curbele pentru nivelurile 2-6 paralel la curba de nivel de risc minim acceptabil prin punctele care dilimitează segmentele stabilite pe diagonala dreptunghiului mulțimii nivelurilor de risc (fig. 1.5b).

Nivelul de risc 1 cuplurile g-p: (1.1) (1.2) (1.3) (1.4) (1.5) (1.6) (2.1);

Nivelul de risc 2 cuplurile g-p: (2.2) (2.3) (2.4) (3.1) (3.2) (4.1);

Nivelul de risc 3 cuplurile g-p: (2.5) (2.6) (3.3) (3.4) (4.2) (5.1) (6.1) (7.1);

Nivelul de risc 4 cuplurile g-p: (3.5) (3.6) (4.3) (4.4) (5.2) (5.3) (6.2) (7.2);

Nivelul de risc 5 cuplurile g-p: (4.5) (4.6) (5.4) (5.5) (6.3) (7.3);

Nivelul de risc 6 cuplurile g-p: (5.6) (6.4) (6.5) (7.4);

Nivelul de risc 7 cuplurile g-p: (6.6) (7.5) (7.6).

Ca și mai sus, secțiunea delimitată de curba nivelului 1 și de curba imediat superioară va reprezenta grafic nivelul 2 tuturor factorilor de risc pentru care cuplurile gravitate – probabilitate generează puncte situate în interiorul acestei suprafețe sau pe limita sa superioară li se acordă nivelul 2 de risc.

Similar se atribuie nivelurile 3,4,…..,6.

Suprafeței delimitate de curba nivelului 6 și de cele două laturi superioare ale dreptunghiului i se alocă nivelul 7.

Interpretând reprezentarea din fig. 1.5b rezultă că fiecărui nivel de risc îi corespunde cel puțin o submatrice din matricea Mg,p:

= ║(2.2) (2.3) (2.4) ║

– nivelul 2: și elementul (4.1);

= ║(3.1)║

g

7………………………………………..

6………………………………………..

5………………………………………..

4………………………………………..

3………………………………………..

2………………………………………..

1………………………………………..

1 2 3 4 5 6 p

Fig. 1.5b Trasarea curbelor nivelurilor de risc.

Trasarea curbelor pentru nivelurile 2-7

= ║(3.5) (3.6)║

=║(4.3) (4.4)║

– nivelul 4:

=║(5.2) (5.3)║

=║(6.2) (7.2)║

=║(4.5) (4.6)║

=║(5.4) (5.5)║

– nivelul 5:

=║(6.3) (7.3)║

nivelul 6: =║(6.4) (6.5)║și elementele (5.6), (7.4)

nivelul 7: elementul (6.6) și submatricea: =║(7.5) (7.6)║

Din relația risc securitate definită se deduce imediat că nivelul 7 de risc reprezintă un nivel critic, la care securitatea sistemului este minimă. Dincolo de această limită, securitatea tinde către zero, deci desfășurarea procesului de muncă nu mai poate avea loc, deoarece ea ar fi echivalentă cu producerea accidentului sau îmbolnăvirii. Despre factorii de risc caracterizați prin cuplurile (6.6) (7.5) (7.6) se poate afirma că ei vor conduce rapid și cu certitudine la producerea evenimentului extrem – decesul (pericol iminent).

Reglementările normative din majoritatea țărilor nu permit însă atingerea stadiului critic. Pentru aceasta, în general, se stabilesc pentru fiecare factor de risc fie limite maxime sub formă de valori, în cazul factorilor a căror formă de manifestare poate fi caracterizată prin elemente măsurabile, fie interdicții – factorii la care măsurătorile nu sunt posibile. Normele respective corespundunui nivel de risc maxim acceptabil, care diferă de la o țară la alta, în funcție de condițiile economice și sociale.

Autorii metodei elaborate în cadrul I.N.C.D.P.M. București consideră că pentru țara noastră ar fi indicat ca nivelul de risc maxim acceptabil să corespundă nivelului 3,5. Aceasta ar însemna în primul rând ca autorizarea de funcționare a agenților economici din punct de vedere al protecției muncii să se acorde numai dacă evaluarea riscurilor la locurile de muncă confirmă nedepășirea acestui nivel.

Plecând de la premisele teoretice prezentate anterior, a fost elaborată metoda de evaluare a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională la locurile de muncă, metodă care va fi prezentată în continuare.

2.2 DESCRIEREA METODEI I.N.C.D.P.M. București

2.2.1 Scop și finalitate

Metoda elaborată În cadrul I.N.C.D.P.M. București are ca scop determinarea cantitativă a nivelului de risc/securitate pentru un loc de muncă, sector secție sau întreprindere, pe baza analizei sistemice și evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională. Aplicarea metodei se finalizează cu un document centralizator (FIȘA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ), care cuprinde nivelul de risc global pe loc de muncă.

Fișa locului de muncă astfel întocmită constituie baza fundamentării programului de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale pentru locul de muncă, sectorul, secția sau întreprinderea analizată.

2.2.2 Principiu metodei

Esența metodei constă în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) pe baza unor liste de control prestabilite și cuantificarea dimensiunii riscului pe baza combinației dintre gravitate și frecvența consecinței maxim previzibile.

Nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporțional cu nivelul de risc.

2.2.3 Utilizatori potențiali

Metoda poate fi utilizată atât în faza de concepție și proiectare a locurilor de muncă, cât și în faza de exploatare. Aplicarea ei necesită însă echipe complexe formate din persoane specializate atat în securitatea muncii, cât și în tehnologia analizată (evaluatori + tehnologi).

În prima situație, metoda constituie un instrument util și necesar pentru proiectanți în vederea integrării principiilor și măsurilor de securitate a muncii în concepția și proiectarea sistemelor de muncă.

În faza de exploatare, metoda este utilă personalului de la compartimentele de protecție a muncii din întreprinderi pentru îndeplinirea următoarelor atribuții:

analiza pe o bază științifică a stării de securitate a muncii la fiecare loc de muncă;

fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire.

2.2.4 Etapele metodei

Metoda cuprinde următoarele etape:

definirea sistemului analizat (loc de muncă);

identificarea factorilor de risc din sistem;

evaluarea riscurilor den accidentare și îmbolnăvire profesională;

ierarhizarea riscurilor și stabilirea priorităților de prevenire;

propunerea măsurilor de prevenire.

2.2.5 Instrumente de lucru utilizate

Etapele necesare pentru evaluarea securității muncii într-un sistem, descrise anterior, se realizează utilizând următoarele instrumente de lucru:

lista de identificare a factorilor de risc;

lista de consecințe posibile ale acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman;

scala de cotare a gravității și probabilității consecințelor;

grila de evaluare a riscurilor;

scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de securitate;

fișa locului de muncă – document centralizator;

fișa de măsuri propuse.

Conținutul și structura acestor instrumente sunt prezentate în continuare

Lista de identificare a factorilor de risc (tabelul 1.1) este un formular care cuprinde, într-o formă ușor identificabilă și comprimată, principalele catergorii de factori de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională, grupate după criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă, mijloace de producție și mediul de muncă).

Lista de consecințe posibile ale acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman (tabelul 1.2) este un istrument ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravității consecințelor. Ea cuprinde categoriile de leziuni și vătămări ale integrității și sănătății organismului uman, localizarea posibilă a consecințelor în raport cu structura anatomo-funcțională a organismului și gravitatea minimă – maximă generică a consecinței.

Scala de cotare a gravității și probabilității consecințelor acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman (tabelul 1.3) este o grilă de clasificare a consecințelor în clase de probabilitate a producerii lor.

Partea din grilă, referitoare la gravitatea consecințelor, se bazează pe criterii medicale de diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de muncă elaborate de ministerul Sănătății și Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei.

În ceea ce privește clasele de probabilitate, în urma experimentărilor s-a optat în forma finală a metodei pentru adaptarea standardului Uniunii Europene, astfel încât în locul intervalelor precizate de acesta s-au luat în considerare următoarele:

clasa 1: frecvența evenimentului: o dată la peste 10 ani;

clasa 2: frecvența de producere: o dată la 5-10 ani;

clasa 3: o dată la 2-5 ani;

clasa 4: o dată la 1-2 ani;

clasa 5: o dată la 1 an – 1 lună;

clasa 6: mai mică de 1 lună.

Tabelul 1.1

LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC

Tabelul 1.2

LISTA DE CONSECINȚE POSIBILE ALE AFECȚIUNII FACTORILOR DE RISC

ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

Sursa: Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei.

Tabelul 1.3

SCALA DE COTARE A GRAVITĂȚII ȘI PROBABILITĂȚII

CONSECINȚELOR ACȚIUNII FACTORILOR DE RISC

ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

Tabelul 1.4

GRILA DE EVALUARE A RISCURILOR

COMBINAȚIA ÎNTRE GRAVITATEA CONSECINȚELOR ȘI PROBABILITATEA PRODUCERII LOR

Tabelul 1.5

SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE

RISC/SECURITATE

Grila de evaluare a riscurilor (tabelul 1.4) este de fapt transpunerea sub formă tabelară a graficului din figura 1.5b prezentată în capitolul precedent.

Liniile din tabel sunt liniile claselor de gravitate din grafic, iar coloanele – coloanele claselor de probabilitate. Fiecare căsuță corespunde câte unui punct din grafic, de coordonatele g-p. Culorile diferite marchează secțiunile obținute în grafic prin trasarea curbelor de nivel.

Cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în sistemul analizat, sub forma cuplului gravitate – frecvență de apariție.

Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (tabelul 1.5) construită pe baza grilei de evaluare a riscurilor este un instrument utilizat în aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate.

Tabelul 1.6

ORDINEA IERARHICĂ

A MĂSURILOR DE PREVENIRE

Scala cuprinde în fapt cele 7 zone din matricea Mg,p transformate în niveluri, numerotate de la 1 la 7 pentru nivelul de risc și de la 7 la 1 pentru nivelul de securitate.

În zona centrală a formularului sunt prezentate explicit elementele din submatricele delimitate, precum și elementele singulare corespunzătoare fiecărui nivel de risc, respectiv toate cuplurile gravitate – probabilitate aferente nivelurilor de risc.

Fișa de evaluare a locului de muncă este documenul centralizator al tuturor operațiilor de identificare și evaluare a riscurilor de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională. Ca urmare, acest formular cuprinde:

Date de identificare a locului de muncă: unitatea, secția (atelierul), locul de muncă;

Date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcție;

Componentele generice ale locului de muncă;

Nominalizarea factorilor de risc identificați;

Explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificați (descriere, parametri și caracteristici funcționale);

Consecința maximă previzibilă a acțiunii factorilor de risc;

Clasa de gravitate și probabilitate previzionată;

Nivelul de risc.

Fișa de măsuri propuse este un formular pentru centralizarea măsurilor de prevenire necesare de aplicat, rezultate din evaluarea locului de muncă sub aspectul securității muncii.

2.3 APLICAREA METODEI

2.3.1. Procedura de lucru

A. Constituirea echipei de analiză și evaluare

Primul pas în aplicarea metodei îl reprezintă constituirea echipei de analiză și evaluare. Aceasta va cuprinde specialiști în domeniul securității muncii și tehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate.

Înainte de începerea activității, membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu metoda de evaluare, instrumentele utilizate și procedurile concrete de lucru.

De asemenea, este necesară o minimă documentare prealabilă asupra locurilor de muncă și proceselor tehnologice care urmează să fie analizate și evaluate.

După constituirea echipei de analiză și evaluare, respective după însuțirea metodei, se trece la parcurgerea etapelor propriu-zise.

B. Descrierea sistemului analizat

În această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă, urmărind:

Identificarea și descrierea componentelor sistemului și modului său de funcționare: scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operațiilor de muncă, mașinile și utilajele folosite – parametri și caracteristici funcționale, unelte, etc.;

Precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în sistem (pe baza fișei postului, a ordinelor și deciziilor scrise, a dispozițiilor verbale date în mod curent, etc);

Descrierea condițiilor de mediu existente;

Precizarea cerințelor de securitate existente pentru fiecare componentă a sistemului, pe baza normelor și stabdardelor de securitate a muncii, precum și a alotor acte normative incidente.

Informațiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele întreprinderii (fișa tehnologică, cărțile tehnice ale mașinilor și utilajelor, fișa postului pentru executant, caiete de sarcini, buletine de analiză a factorilor de mediu, norme, standarde și instrucțiuni de securitate a muncii). O sursă complementară de informații pentru definirea sistemului o constituie discuțiile cu lucrătorii de la locul de muncă analizat.

C. Identificarea factorilor de risc din sistem

În această etapă, esențială pentru calitatea analizei, se stabilește pentru fiecare componentă a sistemului de muncă evaluat (respectiv loc de muncă), în baza listei prestabilite (tabelul 1.1) ce disfuncții poate prezenta, în toate situațiile previzibile și probabile de fucționare.

Pentru identificarea tuturor riscurilor posibile este deci necesară simularea funcționării sistemului și deducerea respectivelor abateri. Aceasta se poate face fie printr-o analiză verbală cu tehnologul, în cazul unor locuri de muncă relativ puțin periculoase, în care disfuncțiile accidentogene (sau generatoare de îmbolnăviri) sunt cvasievidente, fie prin aplicarea metodei arborelui de evenimente.

De asemenea, simularea se poate realiza concret, pe un model experimental sau prin procesare pe computer. Indiferent de soluția adoptată, metodele de lucru sunt observarea directă și deducția logică.

În cazul factorilor de risc obiectivi (generați de mijloacele de producție sau mediul de muncă), identificarea lor este relativ ușoară, cunoscându-se parametrii și caracteristicile funcționale ale mașinilor, utilajelor, instalațiilor, proprietățile fizico-chimice ale materiilor și materialelor utilizate sau dispunându-se de buletinele de analiză a condițiilor de mediu.

Referitor la executant, operația este mult mai dificilă și implică un grad ridicat de nedeterminare. Pe cât posibil, se analizează toate erorile previzibile și probabile ale acestuia în raport cu sarcina de muncă atribuită, sub forma omisiunilor și acțiunilor sale greșite, precum și impactul lor asupra propriei sale securități și asupra celorlalte elemente ale sistemului.

Identificarea factorilor de risc dependenți de sarcina de muncă se realizează, pe deoparte, prin analiza conformității dintre conținutul său și capacitatea de muncă a executantului căruia îi este atribuită, iar pe de altă parte, prin precizarea eventualelor operații, reguli de muncă, procedee de lucru greșite.

Factorii de risc identificați se înscriu în fișa de evaluare a locului de muncă (tabelul 1.6), unde se mai specifică în aceeași etapă și forma lor concretă de manifestare: descrierea acestora și dimensiunea parametrilor prin care se apreciază respectivul factor (de exemplu, rezistența la apăsare, forfecare, greutate și dimensiuni, curba Cz etc.).

D. Evaluarea riscurilor

Pentru determinarea consecințelor posibile ale acțiunii factorilor de risc se utilizează lista din tabelul 1.2. Gravitatea consecinței astfel stabilite se apreciază pe baza grilei din tabelul 1.3.

Informații importante pentru aprecierea cît mai exactă a gravității consecințelor posibile se obțin din statisticile accidentelor de muncă și bolilor profesionale produse la locul de muncă respectiv sau la locuri de muncă similare.

Pentru determinarea frecvenței consecințelor posibile se folosește scala din tabelul 1.3. Încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe bază statistică sau de calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic, săptămânal, lunar, anual etc.). Intervalele respective se transformă ulterior în frecvențe exprimate prin număr de evenimente posibile pe an.

Rezultatul obținut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila de evaluare a riscurilor (tabelul 1.4) și se înscrie în fișa locului de muncă (tabelul 1.6).

Cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi aceste niveluri pentru fiecare factor de risc în parte. Se obține astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea stabilirii unei priorități a măsurilor de prevenire și protecție, funcție de factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc.

Nivelul de risc global (Nr ) pe locul de muncă se calculează ca o medie ponderată a nivelurilor de risc stabilite pentru factorii de risc identificați. Pentru ca rezultatul obținut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca element de ponderare rangul factorului de risc, care este egal cu nivelul de risc.

În acest mod, factorul cu cel mai mare nivel de risc va avea și rangul cel mai mare. Se elimină astfel posibilitatea ca efectul de compensare între extreme, pe care îl implică orice statistică, să mascheze prezența factorului cu nivel maxim de risc.

Formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea:

i . Ri

Nr=

i

unde: Nr – nivelul de risc global pe loc de muncă;

ri – rangul factorului de risc ,,i”;

Ri – nivelul de risc pentru factorul de risc ,,i”;

n – numărul factorilor de risc identificați la locul de muncă.

Nivelul de securitate (Ns) pe loc de muncă se identifică pe scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate, construită pe principiul invers proporționalității nivelurilor de risc și securitate.

Atât nivelul de risc global, cât și nivelul de securitate se înscriu în fișa locului de muncă (tabelul 1.6).

În cazul evaluării unor macrosisteme (sector, secție, întreprindere), se calculează media ponderată a nivelurilor medii de securitate determinate pentru fiecare loc de muncă analizat din componența macrosistemului (locurile de muncă similare se consideră ca un singur loc de muncă), pentru a se obține nivelul global de securitate a muncii pentru atelierul/secția/sectorul sau întreprinderea investigată – Ns :

p . Nsp

Ng=

p

unde: rp – rangul locului de muncă ,,p” (egal ca valoare cu nivelul de risc al

locului;

n – numărul de locuri de muncă analizate;

Nsp – nivelul mediu de securitate a muncii pentru locul de muncă ,,p”.

E. Stabilirea măsurilor de prevenire

Pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătățirii nivelului de securitate a sistemului de muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conform scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii în ordinea:

7-1 dacă se operează cu nivelurile de risc;

1-7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.

De asemenea se ține seama de ordinea ierarhică generică a măsurilor de prevenire, respectiv:

măsuri de prevenire intrinsecă;

măsuri de protecție colectivă;

măsuri de protecție individuală.

Măsurile propuse se înscriu în ,,fișa de măsuri propuse”.

Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei. Acesta este un instrument neformalizat care trebuie să conțină, clar și succint, următoarele:

modul de desfășurare a analizei;

persoanele implicate;

rezultatele evaluării, respectiv fișele locurilor de muncă cu nivelurile de risc;

interpretarea rezultatelor evaluării;

fișele de măsuri de prevenire.

2.3.2 Condiții de aplicare

Pentru ca aplicarea metodei să conducă la cele mai relevante rezultate, prima condiție este ca sistemul ce urmează să fie analizat să fie un loc de muncă, bine definit sub aspectul scopului și elementelor sale. În acest mod se limitează numărul și tipul de interrelaționări potențiale ce urmează să fie investigate și implicit factorii de risc de luat în considerare.

O altă condiție deosebit de importantă este existența unei echipe de evaluare, complexă și multidisciplinară, care să includă specialiști în securitatea muncii, proiectanți, tehnologi, ergonomi, medici specialiști în medicina muncii etc., corespunzător naturii variate a elementelor sistemelor de muncă, dar și a factorilor de risc. Conducătorul echipei trebuie să fie specialistul în securitatea muncii, al cărui rol principal va fi de armonizare a punctelor de vedere ale celorlalți evaluatori, în sensul subordonării și integrării criteriilor folosite de fiecare dintre ei scopului urmărit prin analiză: evaluarea securității muncii.

Un avantaj al metodei elaborate în cadrul I.N.C.D.P.M. București îl constituire faptul că aplicarea ei nu este limitată de condiția existenței fizice a sistemului de evaluat. Ea poate fi utilizată în toate etapele legate de viața unui sistem de muncă sau a unui element al acestuia: concepția, proiectarea, realizarea fizică, constituirea și intrarea în funcțiune, desfășurarea procesului de muncă.

Deoarece formele concrete de manifestare a factorilor de risc, chiar și pentru un sistem relativ simplu, sunt multiple, procedura de lucru în cadrul acestei metode este relativ laborioasă. Aplicarea ei și gestionarea riscurilor la locurile de muncă pe baza rezultatelor obținute necesită personal specializat și tehnică de calcul.

2.3.3. Considerații privind utilizarea tehnicii de calcul automate în aplicarea metodei și gestiunea computerizată a riscurilor

Aplicarea practică a metodei de evaluare a riscurilor în sistemul de muncă este suficient de laborioasă, ca număr de informații care trebuie luate în considerare în cazul urmăririi mai multor locuri de muncă, pentru a justifica folosirea tehnicilor moderne de prelucrare automată a datelor.

Utilizarea calculatorului este posibilă datorită anumitor caracteristici ale metodei, respectiv:

procedura de lucru etapizată;

existența unui algoritm de calcul al nivelului de risc;

tipul de legături dintre variabilele luate în considerare la determinarea nivelului de risc;

Tehnica automată de calcul poate fi aplicată atât la evaluarea propriu-zisă a riscurilor, cât și la gestiunea computerizată a acestora în cadrul unității.

În timpul evaluării propriu-zise utilizarea computerului este recomandabilă în două modalități:

Constituirea unor bănci de date privind:

Durata de viață a echipanetelor tehnice;

Timpul de fucționare;

Numărul de persoane expuse;

Timpul de expunere;

Statistica acidentelor de muncă și bolilor profesionale produse;

Utilizarea statisticii pentru a determina cu mai mare acuratețe clasele de probabilitate.

Calculul automat al nivelurilor de risc parțiale și al nivelului de risc global pe loc de muncă, sector de activitate, întreprindere.

b) Gestiunea computerizată a riscurilor presupune realizarea unor bănci de date complete și actualizabile permanent, cuprinzând datele din fișele de risc și de măsuri pentru toate locurile de muncă evaluate din unitate.

În acest mod, în fiecare moment se poate cunoaște și corecta conform ultimei evaluări situația exactă a riscurilor existente, a dimensiunii acestora (nivelurile de risc), a măsurilor care trebuie luate, a celor care s-au luat, a răspunderilor și competențelor pentru respectivele măsuri.

3. DETERMINAREA NIVELULUI DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE ÎN MUNCĂ SANDRU S.R.L. SALAJ

3.1 PREZENTAREA FIRMEI

S.C. SANDRU S.R.L. este o persoană juridică română, ce își desfășoară activitatea în loc. Vama, str. Ion Pilat, nr. 26, com. Indagra, jud. Salaj, cu sediul la adresa mentionata anterior, în conformitate cu prevederile legislației aplicabile, ale regulamentului propriu de funcționare adoptat și în conformitate cu prevederile statutului de funcționare aprobat.

OBIECTUL DE ACTIVITATE

Obiectul de activitate:

– întreținerea și repararea autovehiculelor, cu punct de lucru în loc. Vama, str. Ion Pilat, nr. 26, COD CAEN – 4520;

– baruri și alte activități de servire a băuturilor, cu punct de lucru în loc. Vama, str. Ion Pilat, nr. 26, COD CAEN – 5630.

ORGANIGRAMA S.C. SANDRU S.R.L. Salaj

Locurile de muncă analizate:

Administrator;

Muncitor necalificat – vulcanizare;

Muncitor necalificat – spălătorie auto;

Contabil;

Vanzator-BAR

Celelalte posturi de lucru din organigrama societății (financiar contabil, sănătate și securitate în muncă, resurse umane și marketing nu au fost încadrate, activitățile fiind realizate prin externalizarea serviciilor).

3.2 LOCUL DE MUNCĂ – ADMINISTRATOR

ELEMENTELE DE MUNCĂ ALE SISTEMULUI EVALUAT

Sarcina de muncă

Locul de muncă analizat face parte din categoria celor de execuție, din punct de vedere ierarhic.

Atribuțiile principale ale postului sunt:

urmărește perfecționarea pregătirii profesionale a personalului din subordine;

controlează activitatea personalului subordonat;

răspunde de tinerea corecta si la zi a evidentei primare privind activitatile de incasari si plati prin casierie;

întocmeste corect si la zi chitantele pentru sumele incasate de la clienti;

încaseaza sumele de bani de la clienti, prin numarare faptica, in prezenta acestora;

ridica zilnic de la banca Extrasul de cont si il preda in contabilitate pentru a fi inregistrat;

raspunde de depunerea integrala a numerarului incasat in fiecare zi la banca, in contul unitatii;

Respecta plafonul de casa, plafonul de plati/zi si incasarea maxima /client/zi, conform legislatiei in vigoare;

ține evidenta cecurilor predate la banca in Registrul intern de evidenta a cecurilor de incasat, pe care il preda la Serviciul Financiar la sfirsitul lunii, impreuna cu borderoul de depunere a cecurilor (exemplarul vizat de banca);

raspunde de exactitatea calculelor din documentele intocmite;

elibereaza numerar din caserie numai pe baza de documente justificative;

are obligatia de a permite efectuarea controlului si de a pune la dispozitia organelor de control a documentelorspecifice;

raspunde material si disciplinar pentru pagubele produse, daca prin fapta si in legatura cu munca a cauzat pagube materiale societatii;

respecta cu strictete procedurile de lucru;

are obligatia sa raporteze in scris conducerii direct si in timp util orice nereguli pe care le observa in modul de executare a sarcinilor ce revin oricarui angajat al societatii, indiferent de functia pe care o detine, daca din cauza acestor nereguli s-ar putea crea sau s-au creat deja prejudicii firmei.

Concluzionăm că sarcina de muncă pentru locul de muncă studiat presupune următoarele riscuri principale de accidentare și îmbolnăvire profesională:

suprasolicitare psihică datorită raspunderii generate de sarcina de muncă;

suprasolicitare psihică generată de un climat socio-profesional tensionat, dăunător.

Mijloacele de producție

Mijloacele de producție principale folosite la locul de muncă studiat, sunt:

produsele aflate la vanzare

casa de marcat

bani cash sau card-uri

actele care se completeaza la intrarea si iesirea din serviciu

rafturile si stative pe care sunt asezate articolele de vanzare.

Aceste echipamente respectă standardele de conformitate în vigoare și sunt utilizate în acord cu regimul de funcționare reglementat de producător.

Pentru alimentarea echipamentelor electrice se folosesc prize legate la centura de împământare a clădirii.

Echipametele sunt alimentate cu tensiune de 220 V.

În activitatea sa lucrătorul mai folosește:

diferite accesorii de papetărie birotică (ace cu gămălie, capsator, perforator, pioneze, foarfece, lipici, etc.).

În cadrul societății mobilierul utilizat este parțial ergonomic, dotare ce asigură un confort acceptabil la postul de muncă. Climatizarea se face în mod natural,prin ventilație directă fapt pentru care nu prezintă riscuri deosebite în utilizare.

În locația de desfășurare a activității, încălzirea se realizează cu centrala proprie cu combustibil lemnos. În timpul iernii activitatea se suspendă temporar atunci cănd temperatura mediului ambiant un permite efectuarea activității în condiții de siguranță și calitate corespunzătoare. Acest tip de încălzire nu implică riscuri decât de suprasolicitare a instalației electrice. Totuși, în acest context, gestionarea situațiilor de riscuri și exploatarea corectă a acestor echipamente revine administratorului ce verifică împreună cu responsabilul activității de securitate în muncă a echipamentelor în sine, eliminând neconformitățile.

Există semnalizări de securitate la locul de muncă în toate spațiile, în conformitate cu H.G. 971/2006.

3. Mediul de muncă

Iluminatul la locul de muncă este de tip artificial și natural. Temperatura mediului ambiant este ajustabilă cu ajutorul caloriferelor electrice și a centralei proprii pe lemne. La centrala termica cu combustibil lemnos exista lada cu nisip. Avantajul acestui tip de climatizare este confortul termic, deoarece amplasarea lor este corect dispusă și judicious dimensionată, în funcție de volumul de aer ce ce trebuie răcit sau încălzit.

4. Executant

Activitatea se desfășoară de un lucrător. Executantul are avizul de medicului de medicina muncii. Acesta este instruit, având vechimea minimă în activitate conform locului de muncă.

Lucrătorul ce își desfășoară activitatea pe locul de muncă studiat are experiență și pregătire profesională corespunzătoare în domeniu, drept urmare, riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională ce ar putea fi generate de executant sunt minime.

Omisiuni

Acțiuni greșite privind începerea lucrului fără verificarea aparaturii utilizate.

Neutilizarea echipamentului de protecție corespunzător postului.

Accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers.

i . Ri 0x(7×7)+0x(6×6)+0x(5×5)+6x(4×4)+15x(3×3)+18x(2×2)

Nrg = = = 2,88

i 0x7+0x6+0x5+6×4+15×3+18×2

FIȘA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ

ADMINISTRATOR

LEGENDA LOCULUI DE MUNCĂ:

ADMINISTRATOR

NIVELURILE PARȚIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

PENTRU LOCUL DE MUNCĂ: ADMINISTRATOR

NIVELUL GLOBAL DE RISC: 2.88

PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAȚI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ PENTRU: ADMINISTRATOR

INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU LOCUL DE MUNCĂ:

ADMINISTRATOR

Nivelul de risc global calculat pe locul de muncă este egal cu 2,88 valoare ce se încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc ACCEPTABIL.

Rezultatul este susținut de FIȘA DE EVALUARE, din care se observă că din totalul de 43 de factori de risc identificați, doar 6 depășesc ca nivel parțial de risc, valoarea 4, după cum urmează:

6 au ca nivel de risc, valoarea 4 încadrându-se în categoria de factori de risc mediu;

0 au ca nivel de risc, valoarea 5 încadrându-se în categoria de factori de risc mare;

0 au ca nivel de risc, valoarea 6 încadrându-se în categoria de factori de risc mare mare;

0 au ca nivel de risc, valoarea 7 încadrându-se în categoria de factori de risc maxim.

Cei 6 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:

F 8 – Ingreunarea evacuării în caz de urgență ca urmare a nerespectării normelor în vigoare, nivel

parțial de risc 4;

F 11 – Incendiu și/sau propagare necontrolată a focului ca urmare a nerespectării

cerințelor de siguranță la foc a construcțiilor nivel parțial de risc 4;

F 15 – Explozie, proiectare de particule, aca urmare a lipsei verificărilor ISCIR pentru

echipamente sub presiune, nivel parțial de risc 4;

F 24 – Contaminare ca urmare a contactului cu bani si documente purtatoare de agenti biologici,

nivel parțial de risc 4;

F 25 – Epidemii, pandemii si altele, datorită contactului direct cu publicul (boli transmise pe cale

respiratorie sau prin atingere), nivel parțial de risc 4;

F 30 – Stres datorat gestionării valorilor, nivel parțial de risc 4;

Pentru diminuarea sau eliminarea factorilor de risc existenți, sunt necesare măsurile generic prezentate în ,,FIȘA DE MĂSURI PROPUSE” pentru locul de muncă.

În ceea ce privește repartiția factorilor de risc pe surse generatoare, situația se prezintă astfel:

44,18% – factori proprii mijloacelor de producție;

16,28% – factori proprii mediului de muncă;

16,28% – factori proprii sarcinii de muncă;

23,24% – factori proprii executantului.

Din analiza fișei de evaluare se constată că 13,95% dintre factorii de risc identificați pot avea consecințe ireversibile asupra executantului (DECES sau INVALIDITATE).

3.4 LOCUL DE MUNCĂ – MUNCITOR NECALIFICAT – VULCANIZARE

ELEMENTELE DE MUNCĂ ALE SISTEMULUI EVALUAT

Sarcina de muncă

Locul de muncă analizat face parte din categoria celor de execuție, din punct de vedere ierarhic.

Atribuțiunile principale ale postului sunt:

Execută lucrări de etanșare a găurilor din cauciucuri și îmbinărilor la valve de jenți și jenți cauciuc precum și demontarea cauciucului de pe jantă, demontarea roții de pe autovehicul;

verific;

efectuează vizualizarea pierderilor de aer, etanșarea pierderilor (vulcanizare), montarea cauciucului pe jantă, umflat cu aer comprimat;

verifică etanșietatea, echilibrat roata și montat roata pe autovehicul cu strângerea prezoanelor;

asigură o bună echilibrare a roților;

asigură strângerea corectă și la momentul optim al prezoanelor de roată;

asigură ridicarea în siguranță a autovehiculului, menținerea lui pe poziție și coborârea lui după montarea roții;

asigură vehiculul pe timpul lucrului de eventuale accidente de cădere de pe cric sau loviri de către alte vehicule sau utilaje;

asigură depozitarea cauciucurilor iremediabile departe de sursele de căldură sau tablourile electrice;

asigură ordinea și curățenia la locul de muncă și înlătură orice pete sau scurgeri de fluide inflamabile folosite la lipirea peticelor sau vulcanizare;

răspunde de calitatea lucrărilor efectuate.

Alte sarcini:

menținerea integrității aparatelor pe durata utilizării lor;

verificarea zilnică a stării tehnice a aparatelor;

respectă regulile de acces la locul de muncă și interzice accesul neautorizat al persoanelor străine;

respectă instrucțiunile de sănătate și securitate în muncă și P.S.I.;

îndeplinirea și a altor atribuții date de șeful ierarhic, în limita competențelor sale.

Concluzionăm că sarcina de muncă pentru locul de muncă studiat presupune următoarele riscuri principale de accidentare și îmbolnăvire profesională:

riscuri de afecțiune ale coloanei vertebrale datorită poziției de lucru preponderent în picioare, sau poziții de lucru forțate sau vicioase (montare/demontare anvelope, jenți).

2. Mijloacele de producție

Mijloacele de producție principale folosite la locul de muncă studiat, sunt:

– cauciucuri cu defectiuni de diverse tipuri si dimensiuni ce urmeaza a fi vulcanizate sau casate (anvelopele casate se vor preda la o societate colectoare din zonă);

– dispozitive mecanice si/sau hidraulice ptr. ridicat autovehicole;

– chei ptr.demontarea si montarea rotilor; 

– scule de mana, leviere de diverse forme si dimensiuni;

– cheie dinamometrica;

– pistol de umflat anvelope cu manometru;

– masina de dejantat;

– masina de echilibrat;

– rafturi;

– furtune de presiune;

– cricuri hidraulice 3,5 t;

– cricuri cu perna de aer;

– electrocompresor;

– petice de cauciuc autoadezive;

– diverse solutii de lipit si etansat;

– valve si ventile;

– snur;

– presa mecanica pentru petice.

Aceste echipamente respectă standardele de conformitate în vigoare și sunt utilizate în acord cu regimul de funcționare reglementat de producător.

Pentru alimentarea echipamentelor electrice se folosesc prize legate la centura de împământare a clădirii.

Echipametele sunt alimentate cu tensiune de 380V si 220 V.

Există semnalizări de securitate la locul de muncă în toate spațiile în conformitate cu H.G. 971/2006.

3. Mediul de muncă

Iluminatul la locul de muncă este de tip artificial și natural. Temperatura mediului ambiant este ajustabilă cu ajutorul caloriferelor electrice instalate. Avantajul acestui tip de climatizare este confortul termic, deoarece amplasarea lor este corect dispusă și judicious dimensionată, în funcție de volumul de aer ce ce trebuie încălzit. Deoarece postul de lucru presupune în mod frecvent efectuarea de operațiuni în aer liber, se vor respecta prevederile legale privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme.

4. Executant

Activitatea se desfășoară de un un lucrător. Executantul are avizul de medicului de medicina muncii. Acesta este instruit, având vechimea minimă în activitate conform locului de muncă.

Lucrătorul ce își desfășoară activitatea pe locul de muncă studiat are experiență și pregătire profesională corespunzătoare în domeniu, drept urmare, riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională ce ar putea fi generate de executant sunt minime.

Omisiuni

Acțiuni greșite privind începerea lucrului fără verificarea aparaturii utilizate.

Neutilizarea echipamentului de protecție corespunzător postului.

Accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers.

i . Ri 0x(7×7)+0x(6×6)+0x(5×5)+8x(4×4)+20x(3×3)+18x(2×2)

Nrg = = = 2,97

i 0x7+0x6+0x5+8×4+20×3+18×2

FIȘA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ

MUNCITOR NECALIFICAT – VULCANIZARE

LEGENDA PENTRU LOCUL DE MUNCĂ:

MUNCITOR NECALIFICAT – VULCANIZARE

NIVEL URILE PARȚIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC PENTRU

LOCUL DE MUNCĂ: MUNCITOR NECALIFICAT – VULCANIZARE

NIVELUL GLOBAL DE RISC: 2,97

PONDEREA

FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAȚI DUPĂ

ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ PENTRU: MUNCITOR NECALIFICAT – VULCANIZARE

INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU LOCUL DE MUNCĂ:

MUNCITOR NECALIFICAT – VULCANIZARE

Nivelul de risc global calculat pe locul de muncă este egal cu 2,97 valoare ce se încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc ACCEPTABIL.

Rezultatul este susținut de FIȘA DE EVALUARE, din care se observă că din totalul de 46 de factori de risc identificați, doar 8 depășesc ca nivel parțial de risc, valoarea 4, după cum urmează:

8 au ca nivel de risc, valoarea 4 încadrându-se în categoria de factori de risc mediu;

0 au ca nivel de risc, valoarea 5 încadrându-se în categoria de factori de risc mare;

0 au ca nivel de risc, valoarea 6 încadrându-se în categoria de factori de risc mare mare;

0 au ca nivel de risc, valoarea 7 încadrându-se în categoria de factori de risc maxim.

Cei 8 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:

F 6 – mișcări funcționale ale echipamentelor tehnice, organe de mașini în mișcare mașina de dejantat,

de echilibrat), nivel parțial de risc 4;

F 9 – deplasări sub efectul propulsiei, proiectare de particule praf, gunoi (de la jetul de aer),

nivel parțial de risc 4;

F 11 – vibratii excesive ale echipamentelor tehnice si a mijloacelor auto, nivel parțial de risc 4;

F 13 – ingreunarea evacuarii in caz de situatii de urgenta ca urmare a nerespectarii

normelor in vigoare, nivel parțial de risc 4;

F 17 – explozie, proiectare de particule, aca urmare a lipsei verificărilor ISCIR pentru

echipamente sub presiune, nivel parțial de risc 4;

F 27 – culturi cu microorganisme (bacterii, virusi, ciuperci, richeti, spirochete, (anvelope murdare,

contactul cu persoane din exterior), nivel parțial de risc 4;

F 28 – epidemii, pandemii si altele datorită contactului direct cu publicul (boli transmise pe cale,

respiratorie sau prin atingere), nivel parțial de risc 4;

F 29 – existenta pulberilor pneuconiogene (de la jetul de aer al compresorului. Pulberi in suspensie,

nivel parțial de risc 4.

Pentru diminuarea sau eliminarea factorilor de risc existenți, sunt necesare măsurile generic prezentate în ,,FIȘA DE MĂSURI PROPUSE” pentru locul de muncă.

În ceea ce privește repartiția factorilor de risc pe surse generatoare, situația se prezintă astfel:

45,65% – factori proprii mijloacelor de muncă;

19,57% – factori proprii mediului de muncă;

10,87% – factori proprii sarcinii de muncă;

23,91% – factori proprii executantului.

Din analiza fișei de evaluare se constată că 17,39% dintre factorii de risc identificați pot avea consecințe ireversibile asupra executantului (DECES sau INVALIDITATE).

3.5 LOCUL DE MUNCĂ

MUNCITOR NECALIFICAT – SPĂLĂTORIE AUTO

ELEMENTELE DE MUNCĂ ALE SISTEMULUI EVALUAT

Sarcina de muncă

Locul de muncă analizat face parte din categoria celor de execuție, din punct de vedere ierarhic.

Atribuțiunile principale ale postului sunt:

– sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase si alte mijloace de muncă;

– sa nu procedeze la scoaterea din functiune la modificarea schimbarea sau inlaturarea arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii in special al masinilor, aparaturii uneltelor, instalatiilor tehnice si sa utilizeze corect aceste dispozitive;

– sa comunice imediat angajatorului orice situatie de munca, despre care au motive intemeiate sa considere un pericol pentru securitate si sanatatea lucratorilor precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;

– sa aduca la cunostiinta conducatorului locului de munca sau angajatorului accidentele de munca suferite de propria persoana;

– să utilizeze instalatiile sub presiune in procedeul de spalare a vehiculelor conform instrucțiunilor de utilizare;

– să nu utilizeze mijloacele specifice locului de munca la alte activitati, decat cele pentru care au fost concepute;

– să verifice înainte de inceperea lucrului dacă nu sunt fisuri la furtunurile aparatelor aflate sub presiune;

– să nu utilizeze instalatiile sub presiune de spalare fara echipament de protectie;

– să verifice zilnic integritatea legaturilor aparatelor la impamantare și dacă sunt neconformitati să oprescă lucrul și să anunțe administratorul;

– respectă normele de sănătate și securitate în muncă și prevenirea și stingerea incendiilor;

– utilizează și păstrează în condiții bune echipamentele din dotare și asigură colectarea corectă a resturilor și deșeurilor;

– poartă echipament de protecție prevăzut de regulamentul de ordine interioară, care va fi schimbat ori de câte ori este nevoie, pentru păstrarea igienei și aspectului estetic personal;

– răspunde de calitatea lucrărilor efectuate.

Angajatorul va asigura materialele, precum si echipamentul de protectie adecvat, necesar desfasurarii activitatilor.

Pentru evitarea alunecarilor pe pardoseli se va folosi numai încaltaminte adecvată, iar în cazul în care executantul nu dispune de aceasta, se va solicita punerea la dispoziție de catre angajator;

Alte sarcini:

menținerea integrității aparatelor pe durata utilizării lor;

verificarea zilnică a stării tehnice a aparatelor;

respectă regulile de acces la locul de muncă și interzice accesul neautorizat al persoanelor străine;

îndeplinirea și a altor atribuții date de șeful ierarhic, în limita competențelor sale.

Concluzionăm că sarcina de muncă pentru locul de muncă studiat presupune următoarele riscuri principale de accidentare și îmbolnăvire profesională:

– riscuri de afecțiune ale coloanei vertebrale datorită poziției de lucru preponderent în picioare.

2. Mijloacele de producție

Mijloacele de producție principale folosite la locul de muncă studiat, sunt:

– aspiratoare praf;

– lavete microfibră și piele;

– detergenți activi fără frecare;

– detergenți pentru curățare manuală;

– diverși detergenți concentrați (pentru motor, tapițerie, geamuri, jante, anvelope, ceara auto);

– nebulizator pentru spumă, tip SCE-50;

– compresor BLACK& DECKER;

– mașină pentru presiune și apă caldă, tip KARCHER.

Aceste echipamente respectă standardele de conformitate în vigoare și sunt utilizate în acord cu regimul de funcționare reglementat de producător.

Produsele folosite în activitatea de spălare (diferiți detergenți pentru spălare manuală și automată) sunt depozitate într-o încăpere special destinată acestora, respectând astfel indicațiile de manipulare, umiditate și temperatură din fișele tehnice ale producătorilor.

Pentru alimentarea echipamentelor electrice se folosesc prize legate la centura de împământare a clădirii.

Echipamentele sunt alimentate cu tensiune de 380V si 220V.

Există semnalizări de securitate la locul de muncă în toate spațiile în conformitate cu H.G. 971/2006.

Mediul de muncă

Activitatea se desfășoară în aer liber și în hală deschisa; pe timp friguros activitattea se suspenda.

Iluminatul la locul de muncă este de tip artificial și natural. Temperatura mediului ambiant este ajustabilă prin ventilație de tip natural.

4. Executant

Activitatea se desfășoară de un lucrător. Executantul are avizul medicului de medicina muncii. Acesta este instruit, având vechimea minimă în activitate conform locului de muncă.

Lucrătorul ce își desfășoară activitatea pe locul de muncă studiat are experiență și pregătire profesională, drept urmare, riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională ce ar putea fi generate de executant sunt minime. Această concluzie este susținută și de faptul că verificarea personalului și folosirea corectă a aparaturii este conform cu standardele impuse de contractul individual de muncă (8 h/zi ).

5. Omisiuni

Acțiuni greșite privind începerea lucrului fără verificarea aparaturii utilizate.

Acțiuni greșite în manipularea și utilizarea soluțiilor de curățare

Neutilizarea echipamentului de protecție corespunzător postului.

Accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers.

i . Ri 0x(7×7)+0x(6×6)+0x(5×5)+6x(4×4)+13x(3×3)+24x(2×2)

Nrg = = = 2,78%

i 0x7+0x6+0x5+6×4+13×3+24×2

FIȘA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ

MUNCITOR NECALIFICAT-SPĂLĂTORIE AUTO

LEGENDA PENTRU LOCUL DE MUNCĂ:

MUNCITOR NECALIFICAT- SPĂLĂTORIE AUTO

NIVELURILE PARȚIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC PENTRU

LOCUL DE MUNCĂ: MUNCITOR NECALIFICAT- SPĂLĂTORIE AUTO

NIVELUL GLOBAL DE RISC: 2,78

PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAȚI DUPĂ

ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ PENTRU:

MUNCITOR NECALIFICAT- SPĂLĂTORIE AUTO

INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU LOCUL DE MUNCĂ:

MUNCITOR NECALIFICAT- SPĂLĂTORIE AUTO

Nivelul de risc global calculat pe locul de muncă este egal cu 2,78 valoare ce se încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc ACCEPTABIL.

Rezultatul este susținut de FIȘA DE EVALUARE, din care se observă că din totalul de 43 de factori de risc identificați, doar 6 depășesc ca nivel parțial de risc, valoarea 3, după cum urmează:

6 au ca nivel de risc, valoarea 4 încadrându-se în categoria de factori de risc mediu;

0 au ca nivel de risc, valoarea 5 încadrându-se în categoria de factori de risc mare;

0 au ca nivel de risc, valoarea 6 încadrându-se în categoria de factori de risc mare mare;

0 au ca nivel de risc, valoarea 7 încadrându-se în categoria de factori de risc maxim.

Cei 6 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:

F 1 – Mișcări periculoase – defecțiuni ale echipamentelor tehnice, nivel parțial de risc 4;

F 3 – Deplasări ale mijloacelor de transport – prindere, lovire, strivire, în spațiul de lucru,

nivel parțial de risc 4;

F 14 – Electrocutare prin atingere la deteriorarea accidentală a unor izolații la echipamentele de lucru,

nivel parțial de risc 4;

F 15 – Electrocutare prin atingere directă datorită deficiențelor la instalația electrică, nivel parțial

de risc 4;

F 41 – Acțiuni greșite privind începera lucrului fără verificarea aparaturii utilizate, nivel parțial

de risc 4;

F 42 – Începerea activității fără folosirea echipamentului de protecție, nivel parțial de risc 4;

Pentru diminuarea sau eliminarea factorilor de risc existenți, sunt necesare măsurile generic prezentate în ,,FIȘA DE MĂSURI PROPUSE” pentru locul de muncă.

În ceea ce privește repartiția factorilor de risc pe surse generatoare, situația se prezintă astfel:

39,54% – factori proprii mijloacelor de muncă;

25,58% – factori proprii mediului de muncă;

16,28% – factori proprii sarcinii de muncă;

18,60% – factori proprii executantului.

Din analiza fișei de evaluare se constată că 13,95% dintre factorii de risc identificați pot avea consecințe ireversibile asupra executantului (DECES sau INVALIDITATE).

3.6 LOCUL DE MUNCĂ – CONTABIL

ELEMENTELE DE MUNCĂ ALE SISTEMULUI EVALUAT

Sarcina de muncă

Locul de muncă analizat face parte din categoria celor de execuție, din punct de vedere ierarhic.

Atribuțiile principale ale postului sunt:

-Raspunde de tinerea corecta si la zi a evidentei primare privind activitatile de incasari si plati prin casierie.

-Intocmeste corect si la zi chitantele pentru sumele incasate de la clienti la vinzarea cu plata pe loc, conform facturilor intocmite.

-Incaseaza sumele de bani de la clienti, prin numarare faptica, in prezenta acestora.

-Preda personalului din vinzari care au sarcina si au aprobare pentru aceasta (agenti , inspectorii de vinzari, agenti de livrare, directori, etc.) chitantiere , pe baza de semnatura , preluind cotorul celui anterior. Nu elibereaza alt chitantier pina la epuizarea celui anterior decit in cazul in care chitantierul aflat la utilizator nu are file suficiente pentru activitatea de incasare din ziua urmatoare.

-La primirea chitantierelor le verifica fila cu fila, urmarind cursivitatea numerelor si semneaza pe ultimul exemplar.

-Primeste de la predatori si verifica numerarul, monetarele si chitantele, pe baza borderoului-monetar, care serveste la justificarea modului de utilizare a chitantelor.

-Intocmeste zilnic Registrul de casa fara corecturi, stersaturi sau taieturi, iar daca se fac totusi, din greseala, suma gresit trecuta se bareaza cu o linie si se semneaza de catre casierul care a efectuat corectura.

-Preda zilnic in contabilitate primul exemplar din Registrul de casa, pentru operarea incasarilor in programul de contabilitate, impreuna cu exemplarul 1 al borderourilor-monetar si cu documentele de casa.

-Raspunde de depunerea integrala a numerarului incasat in fiecare zi la banca, in contul unitatii.

-Respecta plafonul de casa, plafonul de plati/zi si incasarea maxima /client/zi, conform legislatiei in vigoare.

-Tine evidenta cecurilor predate la banca in Registrul intern de evidenta a cecurilor de incasat, pe care il preda la Serviciul Financiar la sfirsitul lunii, impreuna cu borderoul de depunere a cecurilor (exemplarul vizat de banca).

-Raspunde de exactitatea calculelor din documentele intocmite.

-Elibereaza numerar din caserie numai pe baza unei Dispozitii de plata semnata de contabilul sef director.

-Are obligatia de a permite efectuarea controlului si de a pune la dispozitia organului de control a tuturor documentelor contabile, evidentelor si a oricaror altor elemente materiale sau valorice solicitate pe care le detine, in vederea cunoasterii realitatii obiectelor si surselor impozabile sau taxabile.

-Respecta conditiile conducerii in ceea ce priveste conditiile de livrare.

-Raspunde material si disciplinar pentru pagubele produse, daca prin fapta si in legatura cu munca a cauzat pagube materiale societatii.

-Respecta cu strictete procedurile de lucru.

-Are obligatia sa raporteze in scris conducerii direct si in timp util orice nereguli pe care le observa in modul de executare a sarcinilor ce revin oricarui angajat al societatii, indiferent de functia pe care o detine, daca din cauza acestor nereguli s-ar putea crea sau s-au creat deja prejudicii firmei.

– Respectarea programului de lucru.
Concluzionăm că sarcina de muncă pentru locul de muncă studiat presupune următoarele riscuri principale de accidentare și îmbolnăvire profecională:

suprasolicitare psihică datorită raspunderii generate de sarcina de muncă;

suprasolicitare psihică generată de un climat socio-profesional tensionat, dăunător, (gestionarea si transportul valorilor financiare).

2. Mijloacele de muncă

Mijloacele de producție principale folosite la locul de muncă studiat, sunt:

computer

imprimante

bani cash sau card-uri

documente de evidenta contabila primara

Aceste echipamente respectă standardele de conformitate în vigoare și sunt utilizate în acord cu regimul de funcționare reglementat de producător.

Pentru alimentarea echipamentelor electrice se folosesc prize legate la centura de împământare a clădirii.

Echipametele sunt alimentate cu tensiune de 220 V.

În activitatea sa lucrătorul mai folosește:

diferite accesorii de papetărie birotică (ace cu gămălie, capsator, perforator, etc.).

În cadrul societății mobilierul utilizat este parțial ergonomic, dotare ce asigură un confort acceptabil la postul de muncă. Climatizarea se face în mod natural, prin ventilație directă fapt pentru care nu prezintă riscuri deosebite în utilizare.

În locația de desfășurare a activității, încălzirea se realizează cu calorifere electrice. Totuși, în acest context, gestionarea situațiilor de riscuri și exploatarea corectă a acestor echipamente revine administratorului ce verifică împreună cu responsabilul activității de securitate în muncă a echipamentelor în sine, eliminând neconformitățile.

Există semnalizări de securitate la locul de muncă în toate spațiile, în conformitate cu H.G. 971/2006.

3. Mediul de muncă

Iluminatul la locul de muncă este de tip artificial și natural. Temperatura mediului ambiant este ajustabilă prin aport de aer prin ventilatie naturala și cu ajutorul centralei termice pe combustibil lemnos. La centrala termica cu lemne exista lada cu nisip. Avantajul acestui tip de climatizare este confortul termic, deoarece amplasarea lor este corect dispusă și judicios dimensionată, în funcție de volumul de aer ce ce trebuie încălzit.

4. Executant

Activitatea se desfășoară de doi lucrători. Executantii au avizul de medicului de medicina muncii. Acestia sunt instruiti, având vechimea minimă în activitate conform locului de muncă.

Lucrătorii ce își desfășoară activitatea pe locul de muncă studiat au experiență și pregătire profesională corespunzătoare în domeniu, drept urmare, riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională ce ar putea fi generate de executant sunt minime.

Omisiuni

Acțiuni greșite privind începerea lucrului fără verificarea aparaturii utilizate.

Neutilizarea echipamentului de protecție corespunzător postului.

Accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers.

i . Ri 0x(7×7)+0x(6×6)+0x(5×5)+4x(4×4)+12x(3×3)+20x(2×2)

Nrg = = = 3,07

i 0x7+0x6+0x5+4×4+12×3+20×2

FIȘA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ

CONTABIL

LEGENDA LOCULUI DE MUNCĂ:

CONTABIL

NIVELURILE PARȚIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

PENTRU LOCUL DE MUNCĂ: CONTABIL

NIVELUL GLOBAL DE RISC: 3.07

PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAȚI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ PENTRU: CONTABIL

INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU LOCUL DE MUNCĂ:

CONTABIL

Nivelul de risc global calculat pe locul de muncă este egal cu 3,07 valoare ce se încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc ACCEPTABIL.

Rezultatul este susținut de FIȘA DE EVALUARE, din care se observă că din totalul de 36 de factori de risc identificați, doar 4 depășesc ca nivel parțial de risc, valoarea 4, după cum urmează:

4 au ca nivel de risc, valoarea 4 încadrându-se în categoria de factori de risc mediu;

0 au ca nivel de risc, valoarea 5 încadrându-se în categoria de factori de risc mare;

0 au ca nivel de risc, valoarea 6 încadrându-se în categoria de factori de risc mare mare;

0 au ca nivel de risc, valoarea 7 încadrându-se în categoria de factori de risc maxim.

Cei 4 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:

F 8 – riscuri datorate îngreunării evacuării în caz de urgență ca urmare a nerespectării normelor în

vigoare, nivel parțial de risc 4;

F 21 – risc de contaminare ca urmare a contactului cu bani si documente purtatoare de agenti

biologici, nivel parțial de risc 4;

F 22 – Risc de contaminare biologică datorită contactului direct cu publicul (boli transmise pe cale

respiratorie sau prin atingere), nivel parțial de risc 4;

F 27 – riscuri de stres datorat gestionării valorilor, nivel parțial de risc 4;

Pentru diminuarea sau eliminarea factorilor de risc existenți, sunt necesare măsurile generic prezentate în ,,FIȘA DE MĂSURI PROPUSE” pentru locul de muncă.

În ceea ce privește repartiția factorilor de risc pe surse generatoare, situația se prezintă astfel:

47,22% – factori proprii mijloacelor de muncă;

13,89% – factori proprii mediului de muncă;

16,67% – factori proprii sarcinii de muncă;

22,22% – factori proprii executantului.

Din analiza fișei de evaluare se constată că 11,11% dintre factorii de risc identificați pot avea consecințe ireversibile asupra executantului (DECES sau INVALIDITATE).

LOCUL DE MUNCĂ – BARMAN

ELEMENTELE DE MUNCĂ ALE SISTEMULUI EVALUAT

Sarcina de muncă

Locul de muncă analizat face parte din categoria celor de execuție, din punct de vedere ierarhic.

Atribuțiile principale ale postului sunt:

– Recepționează mărfurile conform facturilor și sesizează în scris neregulile constatat.

– Pregătește mărfurile pentru expedierea către client.

– Aranjează produsele pe rafturi, fără deteriorarea acestora.

– Marchează cu prețuri produsele din magazin , conform catalogului.

– Confirmă cantitativ comanda clientului pentru facturare.

– Verifică periodic stocurile din magazin.

– Cunoaște toate produsele și utilitatea acestora, fiind în stare să informeze clientul despre toate produsele.

– Împacheteză produsele pe care le vinde clienților.

– Manipulează marfa.

– Prezintă oferta firmei la potențialii clienți.

– Vinde produsele firmei atât la clienții existenți cât și la posibili noi clienți.

– Eliberează tuturor clienților bonuri de casă.

– Propune clienților existenți noi comenz

– Onestitate și confidențialitate în raport cu persoanele din interior și exterior cu care este în contact.

– Răspunde la solicitările administratorului.

– Utilizează cu responsabilitate materialele și aparatura din dotare.

– Anuntarea eventualelor defectiuni aparute.

– Răspunde de buna relaționare cu clienții existenți.

– Raspunde de menținerea unei bune evidențe a încasărilor.

– Respectarea normelor de securitate în muncă și de prevenire și stingere a incendiilor.

– Respectarea programului de lucru.
Concluzionăm că sarcina de muncă pentru locul de muncă studiat presupune următoarele riscuri principale de accidentare și îmbolnăvire profecională:

suprasolicitare psihică datorită raspunderii generate de sarcina de muncă;

suprasolicitare psihică generată de un climat socio-profesional tensionat, dăunător (clienti recalcitranți).

Mijloacele de producție

Mijloacele de producție principale folosite la locul de muncă studiat, sunt:

produsele aflate la vanzare

casa de marcat

boiler electric 100 litri

expresor cafea

vitrine frigorifice

bani cash sau card-uri

actele care se completeaza la intrarea si iesirea din tura

rafturile si stative pe care sunt asezate articolele de vanzare.

Aceste echipamente respectă standardele de conformitate în vigoare și sunt utilizate în acord cu regimul de funcționare reglementat de producător.

Pentru alimentarea echipamentelor electrice se folosesc prize legate la centura de împământare a clădirii.

Echipametele sunt alimentate cu tensiune de 220 V.

În activitatea sa lucrătorul mai folosește:

diferite accesorii de papetărie birotică (ace cu gămălie, capsator, perforator, etc.).

În cadrul societății mobilierul utilizat este parțial ergonomic, dotare ce asigură un confort acceptabil la postul de muncă. Climatizarea se face în mod natural, prin ventilație directă fapt pentru care nu prezintă riscuri deosebite în utilizare.

În locația de desfășurare a activității, încălzirea se realizează cu calorifere electrice. Totuși, în acest context, gestionarea situațiilor de riscuri și exploatarea corectă a acestor echipamente revine administratorului ce verifică împreună cu responsabilul activității de securitate în muncă a echipamentelor în sine, eliminând neconformitățile.

Există semnalizări de securitate la locul de muncă în toate spațiile, în conformitate cu H.G. 971/2006.

3. Mediul de muncă

Iluminatul la locul de muncă este de tip artificial și natural. Temperatura mediului ambiant este ajustabilă prin aport de aer prin ventilatie naturala și cu ajutorul caloriferelor instalate ale centralei termice pe combustibil lemnos.

La centrala termica pe lemne exista lada cu nisip. Avantajul acestui tip de climatizare este confortul termic, deoarece amplasarea lor este corect dispusă și judicios dimensionată, în funcție de volumul de aer ce ce trebuie încălzit.

4. Executant

Activitatea se desfășoară de un doi lucrători. Executantii au avizul de medicului de medicina muncii. Acestia sunt instruiti, având vechimea minimă în activitate conform locului de muncă.

Lucrătorii ce își desfășoară activitatea pe locul de muncă studiat au experiență și pregătire profesională corespunzătoare în domeniu, drept urmare, riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională ce ar putea fi generate de executant sunt minime.

5. Omisiuni

Acțiuni greșite privind începerea lucrului fără verificarea aparaturii utilizate.

Neutilizarea echipamentului de protecție corespunzător postului.

Accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers.

i . Ri 0x(7×7)+0x(6×6)+0x(5×5)+4x(4×4)+12x(3×3)+20x(2×2)

Nrg = = = 3,07

i 0x7+0x6+0x5+4×4+12×3+20×2

FIȘA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ

BARMAN

LEGENDA LOCULUI DE MUNCĂ:

MUNCITOR NECALIFICAT – BAR

NIVELURILE PARȚIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

PENTRU LOCUL DE MUNCĂ: BARMAN

NIVELUL GLOBAL DE RISC: 3.07

PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAȚI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ PENTRU: BARMAN

INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU LOCUL DE MUNCĂ:

BARMAN

Nivelul de risc global calculat pe locul de muncă este egal cu 3,07 valoare ce se încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc ACCEPTABIL.

Rezultatul este susținut de FIȘA DE EVALUARE, din care se observă că din totalul de 36 de factori de risc identificați, doar 4 depășesc ca nivel parțial de risc, valoarea 4, după cum urmează:

4 au ca nivel de risc, valoarea 4 încadrându-se în categoria de factori de risc mediu;

0 au ca nivel de risc, valoarea 5 încadrându-se în categoria de factori de risc mare;

0 au ca nivel de risc, valoarea 6 încadrându-se în categoria de factori de risc mare mare;

0 au ca nivel de risc, valoarea 7 încadrându-se în categoria de factori de risc maxim.

Cei 4 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:

F 8 – riscuri datorate îngreunării evacuării în caz de urgență ca urmare a nerespectării normelor în

vigoare, nivel parțial de risc 4;

F 21 – risc de contaminare ca urmare a contactului cu bani si documente purtatoare de agenti

biologici, nivel parțial de risc 4;

F 22 – Risc de contaminare biologică datorită contactului direct cu publicul (boli transmise pe cale

respiratorie sau prin atingere), nivel parțial de risc 4;

F 27 – riscuri de stres datorat gestionării valorilor, nivel parțial de risc 4;

Pentru diminuarea sau eliminarea factorilor de risc existenți, sunt necesare măsurile generic prezentate în ,,FIȘA DE MĂSURI PROPUSE” pentru locul de muncă.

În ceea ce privește repartiția factorilor de risc pe surse generatoare, situația se prezintă astfel:

47,22% – factori proprii mijloacelor de muncă;

13,89% – factori proprii mediului de muncă;

16,67% – factori proprii sarcinii de muncă;

22,22% – factori proprii executantului.

Din analiza fișei de evaluare se constată că 11,11% dintre factorii de risc identificați pot avea consecințe ireversibile asupra executantului (DECES sau INVALIDITATE).

4. NIVELUL DE RISC GLOBAL PENTRU ACTIVITĂȚILE DESFĂȘURATE LA

S.C. SANDRU S.R.L. Salaj

p . Nsp

Ng =

p

1x(2.88×2.88)+1x(2.97×2.97)+1(2.78X2.78)+2(3.07×3.07)

Ng = = 2,95

1×2.88+1×2.97+1X2.78+2×3.07

5. CONCLUZII

Procesul de evaluare a riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala ale principalelor locuri de munca din cadrul S.C. SANDRU S.R.L. Salaj s-a desfasurat in perioada martie-mai 2013, prin specificul rezultatelor sale, pune la dispozitia beneficiarului informatii utile, necesare optimizarii activitatii de prevenire a acidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale.

Lucrarea Evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnavirilor profesionale și măsuri pentru reducerea/eliminarea acestora la S.C. SANDRU S.R.L. Salaj, s-a realizat potrivit prevederilor legislației de securitate și sănătate în muncă în vigoare referitoare la obligatia conducerii agentilor economici de a asigura evaluarea riscurilor pentru securitatea si sanatatea angajatilor in vederea asigurarii masurilor de prevenire a accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale si asigurarea fondurilor necesare realizarii masurilor de diminuare a nivelului de risc la cel mai mic nivel posibil.

Accidentele de munca sunt evenimente aleatorii, fiind rezultatul unor disfunctii ale componentelor sistemului de munca (mijloace de munca, mediul de munca, sarcina de munca, executant) care interactioneaza si se influenteaza reciproc.

Disfunctiile componentelor de munca (abaterile de la functionarea optima) nu duc obligatoriu la vatamarea organismului uman (accidente), ci numai cand se constituie un lant cauzal (format din cel putin doua elemente, unul obiectiv si altul subiectiv), a carui ultima veriga este impactul intre persoana si agentul material care o lezeaza. Din acest motiv, disfunctiile elementelor sistemului de munca sunt considerate cauze potentiale de accidentare si/sau imbolnaviri profesionale, respectiv factori de risc. Actiunea factorilor de risc devine pericol efectiv pentru executant prin transformarea acestora din probabilitate in realitate.

Se mentioneaza ca nu este posibila o delimitare riguroasa intre factorii de risc de accidentare si factorii de risc de imbolnavire profesionala, diferenta fiind numai nivelul si durata de expunere a organismului, astfel incat un factor de imbolnavire poate deveni factor de accidentare si invers.

Identificarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala s-a facut utilizand metoda de evaluare a I.N.C.D.P.M, adaptata specificului unitatii.

Metoda utilizata a urmarit identificarea principalilor factori de risc la locurile de munca cu pericol de accidentare/imbolnaviri profesionale pentru activitatile analizate, cuantificarea si ierarhizarea riscurilor de accidentare.

Identificarea riscurilor de accidentare s-a facut prin examinarea in detaliu a activitatii de baza la activitatile supuse evaluarii, tinandu-se seama de situatia existenta la data evaluarii: metoda de lucru, personal existent, conditii de mediu, dotare tehnica, precum si a componentelor sarcinii de munca pentru executant.

Odata identificate principalele riscuri de acidentare, acestea au fost ierarhizate (in functie de valoarea nivelului de risc), pentru a putea fi urmarite si asigurate conditiile si masurile necesare inlaturarii sau reducerii acestora.

Precizam ca scala nivelului de risc este de la 1 la 7, nivelul 7 reprezentand un nivel critic la care securitatea desfasurarii procesului de munca este minima, peste aceasta limita desfasurarea procesului de munca nu mai poate avea loc, fiind echivalenta cu producerea accidentului/imbolnavirii profesionale.

Se considera risc acceptabil nivelul de 3,5; peste aceasta valoare se impune asigurarea masurilor preventive organizatorice si tehnice pentru reducerea la cel mai rezonabil nivel posibil in conditiile existente.

Avand in vedere valoarea nivelului de risc pe locurile de munca din activitatea de baza din cadrul S.C. SANDRU S.R.L. Salaj, prin identificarea pericolelor si probabilitatea manifestarii lor in conditiile nivelului tehnic existent si calificarea personalului au rezultat valori ale nivelului de risc cuprinse in intervalul 2,78 – 3,07.

Se impune implementarea de măsuri în vederea reducerii riscurilor, mai ales acolo unde nivelul parțial de risc are valori mari (mai mare sau egal cu 4).

Pentru aceste situații, pentru fiecare loc de muncă s-au propus măsuri de reducere a riscurilor.

Dacă în afara măsurilor propuse în prezenta lucrare se dorește implementarea altor măsuri, se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conform scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii în ordinea: 7 – 1 a nivelului de risc.

Nivelul de risc global s-a calculat ca medie ponderata a nivelurilor de risc stabilite pentru locurile de munca analizate.

Nivelul de risc global rezultat pentru activitatile evaluate permite desfasurarea procesului de munca cu conditia mentinerii situatiei actuale la care se va adauga preocuparea factorilor de raspundere pentru realizarea si respectarea masurilor propuse pentru fiecare activitate in „Fisele de masuri” pentru fiecare activitate evaluată.