Evaluarea Motricității Primare A Copiilor CU Paralizie Centrală

EVALUAREA MOTRICITĂȚII PRIMARE A COPIILOR CU PARALIZIE CENTRALĂ. ELEMENTE COMUNE ȘI PARTICULARE ȘCOLILOR DE REEDUCARE/READAPTARE

NEURO-MOTORIE

Olteanu Nelu1

1 Prof.Kinetoterapeut.Drd,Bucuresti,Romania/Kinetoterapeut Principal.Drd,CSM Bucuresti

Reeducarea/Readaptarea.neuro-motorie.rămâneJun domeniu în care informațiileJsunt întotdeaunaSineficiente pentru a putea înțelege și rezolvaIproblemele atât de diverse careIformează noțiunea de „paralizie intre corect și complet.

Trebuie să seIînțeleagă „evaluarea” ca titlu de monografie, fiindIdeosebit de complexă și amplă. În nici un caz nu ar putea fi prezentată pe larg doar în cadrul acestuiIreferat. De aceea am optat pentru o prezentareIselectivă, ținând seama de existența sau nu înIliteratura de specialitate a unor aspecte de evaluare publicate deja.

„Primul și ultimul act al kinetoterapeutuluiIîn procesul asistenței de recuperare funcțională este evaluarea”.

În cadrul procesului de recuperare evaluarea reprezintă un sistem compus din tehnici de măsurare și apreciere a rezultatelor, în raport cu obiectivele stabilite, specifice kinetoterapiei.

După A..Dragnea.evaluareaioferă „posibilități de control și jalonare prin compararea planului de recuperare cu rezultatele obținute”.

„Măsurarea, etapă de bază în procesulicognitiv, are la bază determinări cantitative, fiind astfel o acțiune prin care se atribuie valori numerice unorlparametri”.

Evaluareaireprezintăiinifaptitabloulicomplexiasupra.stăriiipatomorfofuncționaleIa pacientului,tablouicare stă lalbazaistrategiilor și programelor necesare remedierii acestor stări. Evaluarea este sfera largă, complexă care trebuie să răspundă la toate întrebările legate de pacient: care sunt disfuncțiile acestuia, care sunt cauzele disfuncțiilor,care este restantul funcțional, care este impactul psiho-socio-profesional asupra bolnavuluiișiicare esteiprognosticul.In final trebuie să ajungă să determine programulide lucru al asistenței de recuperare, eficiența acestui program și necesitatea refacerii lui în funcție de noile concluzii determinate de o nouă apreciere.

Inițial evaluarea este necesară pentru aprecierea deficitului ce urmează a fi recuperat și a restantului funcțional pe care se bazează capacitățile și activitățile copilului, iar în final evaluarea apreciază rezultatele obținute prin aplicarea programului de recuperare și concluzionează asupra măsurilor care se impun eventual în continuare.

Înicadrulidezvoltăriiineuro-motoriiiscoarțaicerebralăișiievoluțiaisaifilogeneticăiauirol primordial, prin formarea celor șase straturi corticale, caracteristice adultului și prin diferențierea celulelor nervoase tipice fiecărui strat. Procesul care stă la baza maturizării structurii histologice a encefalului este reprezentat de mielinizarea pe regiuni, în ordinea apariției lor filogenetice, a axonilor celulelor nervoase. Astfel, în cea mai mare parte aiscoarței acestiproces începe în prima lună de viațăiextrauterină.

„Cu cât rolul pe care îl joacă scoarțaicerebrală în dezvoltareaimișcării esteimai mare, cu atât mai neorganizate sunt mișcărileinou-născutului, cu atât mai important este rezultatulifinal și anume complexitatea și diversitatea mișcărilor adulților”. Aceasta este concluzia enunțată de Secenov pe baza faptelor careicaracterizează procesul de dezvoltare alimișcărilor la animale și laiom.

Studiile în domeniul neurologieiidevelopmentale ale lui André Thomas asupra motricității nou-născutului și a copilului, au arătat că există, înainte de tot ceea ce copilul poate învăța, conduite motriceideinaturăireflexăișiiautomaticăireuniteisubidenumireaideimotricitateiprimară.…Este interesant de reținut că S. Saint-Anne Dargassies demonstrează pe baza datelor studiilor sale statistice că anumite reflexe primare persistă și după 3 luni, putând fi prezente și la nou născutul normal mai mare de 7 luni.

Studiile personale efectuate pe grupuri de copii născuți la termen și observațiile făcute înaintea și în timpul acestui studiu (M. Le Metayer, 1981, 1986, 1989) au arătat că, pe lângă motricitatea primară există „aptitudini motrice înnăscute”, programate definitiv, care sunt observate din primele luni de viață și pe tot parcursul evoluției motrice a omului – nu dispar.

Studiile clinice ale aptitudinilor motrice înnăscute, considerate ca fiind definitive pentru unii și ontogenetice pentru alții, au mărit sfera concepțiilor despre organizarea motrică pe care ne putem baza pentru evaluarea tulburărilor date de leziuni la nivel central.

În cursul ontogenezei organizarea neuromotorie se modifică sub efectul maturizării sistemului nervos. Acesta este motivul pentru care reacțiile motrice produse pot avea două caractere: „programare definitivă” – caracterul definitiv al programării neuromotorii este evident și „ontogeneză” atunci când răspunsul motric prezent din primele luni de viață se modifică sub influența unor modalități de reglare, atingând o dezvoltare completă după mai multe luni de viață.

ASPECTE COMUNE ȘCOLILOR DE REEDUCARE/READAPTARE NEURO-MOTORIE

ASPECTE COMUNE ȘCOLILOR DE REEDUCARE/READAPTARE NEURO-MOTORIE

ASPECTE PARTICULARE ȘCOLILOR DE REEDUCARE/READAPTARE NEURO-MOTORIE

ASPECTE PARTICULARE ȘCOLILOR DE REEDUCARE/READAPTARE NEURO-MOTORIE

ASPECTE PARTICULARE ȘCOLILOR DE REEDUCARE/READAPTARE NEURO-MOTORIE

Evaluarea reprezintă una dintre cele trei mari compartimente ale kinetoterapiei, alături de bazele teoretice, științifice ale mișcării în care sunt studiate structurile și mecanismele neuro-musculo-articulare și practica kinetică ce cuprinde tehnici, metode și metodologia de lucru propriu-zisă.De accea rolul acesteia este primordial în procesul asistenței de recuperare funcțională, fiind necesară pentru aprecierea deficitului și a restantului funcțional dar și pentru aprecierea rezultatelor obținute în urma aplicării programului de recuperare.

Evaluarea copiilor cu paralizie centrală este un proces complex care se diferențiază de evaluarea adultului și în urma căruia se pot obține, încă din primele săptămâni de viață, date importante legate de prezența sau nu a unor tulburări neuro-motorii.

Metodele de evaluare descrise de cele trei școli de kinetoterapie în domeniul reeducării neuro-motorii la copiii cu paralizie centrală au la bază aprecierea și interpretarea motricității primare (reflexe primare, reacții primare, reacții automate), motricitate care dispare în primele luni de viață.

Existența aptitudinilor motrice înnăscute, descrise de M. Le Metayer, observate din primele luni de viață și pe tot parcursul evoluției motrice a omului, a lărgit sfera concepțiilor despre organizarea motrică a copilului. Acestea reprezintă punctul de plecare în evaluarea tulburărilor date de leziuni la nivel central. Cele două caracteristici ale reacțiilor motrice, de a fi programate definitiv sau de a fi ontogenetice, sunt date de modificarea, sub efectul maturizării sistemului nervos, a organizării neuromotorii și stau la baza interpretării rezultatelor obținute în urma evaluării nou-născutului și copilului mic.

Referințe bibliografice:

1.Sbenghe, T. – Kinesiologie. Știința mișcării, Editura Medicală, București, 2002;

2.Dragnea, Adrian – Măsurarea și evaluarea în educație fizică și sport, București, Editura Sport-turism, 1984;

3. Secenov, M. I. – Fiziolohii Nervnoi Sistemî, 1886