Evaluarea la Nivelul Intreprinderilor Romanesti

Introducere

Evaluarea se prezinta sub forma de arta, de analiza, ca o opinie sau o concluzie referitoare la natura proprietatii, calitatea acesteia, valoarea sau utilitatea unor anumite interese sau aspecte urmarite, ale unor anumite proprietati sau drepturi exprimata de o persoana impartiala. Evaluarea se face utilizand examinare sistematică a valorii obtinute si a caracteristicilor acestui proces de evaluare, prin urmarirea unui program sau a unui obiectiv. Evaluarea este un proces decizional. Aceasta include emiterea unui aviz, sau certificare a unei valorii, utilizand colectarea sistematică și analizarea informațiilor detinute despre ea în raport cu criteriile standardelor de evaluare.

Analizand procesul de evaluare observam ca acesta este complex si sistematic, aplicat de catre evaluator in scopul solicitat de client in vederea prezentarii valorii obtinute. Rolul procesului de evaluare este prezentarea valorii, a valorii impartiale, prin care se demonstreaza luarea in considerare a tuturor factorilor care au posibilitatea de a afecta in mod substantial rezultatul evaluarii.

Evaluarea nu se aplica conform unui calcul matematic, nu arata o coantificare precisa, aceasta este o determinare care impune aplicarea rationamentului profesional al evaluatorului.

Evaluarea întreprinderii privita în ansamblul său este mai mult decat partea contabila care intocmeste evaluarea componentelor de activ si pasiv, luate separat. Evaluare intreprinderii folosește atat conturile bilanțiere, dar aceasta nu se limitează doar la măsurarea acestora din punct de vedere al soldurilor. Pornind din aceasta premiza, situația financiara reprezinta,

Estimarea valorii unei intreprinderi este o misiune dificilă, din moment ce în procesul evaluării sunt aplicate atat metode și tehnici de evaluare consacrate, dar si experiența și raționamentul profesional al evaluatorului bazat pe datele disponibile pe piata.

Evaluarea reprezinta acel proces prin care se determina un anume tip de valoare, a unui anumit tip de proprietate, intr-un anumit moment, care urmeaza a fi concretizat in “Raportul de evaluare.”

Raportul de evaluare in forma sa finala, se concretizeaza ca un document care totalizeaza instructiunile pentru o anumita procedura sau misiune de evaluare in scopul solicitat al evaluarii, ca si rezultate ale analizei care au condus la formularea opiniei finale privind valoarea obtinuta. Aceasta explica toate procesele analitice utilizate si parcurse in procesul evaluarii si sa prezinte informatiile care au fost folosite in analiza.

Tipul, precum continutul si dimensiunea unui raport de evaluare poate varia in functie de solicitant si cerintele sale, de cerintele legale, de tipul proprietatii, de natura si complexitatea acesteia precum si de misiunea de evaluare.

Capitolul I. Evaluarea la nivelul intreprinderilor romanesti

1.1. Principalele elemente teoretice ale evaluarii intreprinderii

Pentru orice întreprindere un aspect importand reprezinta valoarea acesteia. Valoarea unei întreprinderii poate fi determinată, de numeroși factori, care pot fi interni, cât si externi.

Evaluarea unei întreprinderi se arata a fi o misiune dificilă și care vizeaza atat structuri mici sau entități de mari dimensiuni, actiune reflectată în metodele de evaluare diferite utilizate în aceste scopuri. Ca o prima privire de ansamblu, evaluarea administrativă răspunde la utilizarea unei logici empirice, ulterior observand ca metodele de evaluare sunt multiple și sofisticate. Astfel, rezultatele evaluării si interpretarea acestora poate fi uneori surprinzătoare. Astfel de situatii apar, deoarece actul de evaluarea constituie un proces amplu și un set de proceduri reglementate, utilizate in scopul estimarii valorii economice al unui interes sau drept, al unui proprietar sau actionar într-o afacere.

Evaluarea este utilizată in mod frecvent de participanții pe piața financiară pentru a determina prețul corect pe care ei doresc si merita să-l plătească sau să-l primească din cedarea unei afaceri sau a unei entitati generatoare de profit. În plus, pentru estimarea prețului de vânzare a afacerii sau a entitatii generatoare de profit se folosesc aceleași instrumente ca și în cazul altor situații care impun evaluări în alte scopuri.

Procesul de evaluare este actul de exprimare, enuntarea al unei opinii, prin demersuri specifice, realizate in mod special de către o persoana calificata. Procesul de evaluare nu creează valoare acesta interpretează situatia actuala din piața pentru a estimarea valorii.

Conform Standardelor de Evaluare ANEVAR,

Evaluarea cuprinde urmatoarele concepte de bază:

Proprietatea reprezinta un concept legal definit ca dreptul oricarei persoane de a detine si poseda drepturi de proprietate. In procesul de evaluare se urmareste estimarea valorii dreptului de proprietate, nu valoare efectiva a bunului.

Prețul reprezinta suma acceptata in vederea fectuarii unui schimb de drepturi de proprietate, suma ce urmeaza a fi plătită pentru obtinerea dreptului respectiv de proprietate.

Costul proprietății sau a activului reprezinta suma necesară a fi alocata pentru a putea inlocui sau obtine un bun asemanator, prin cumularea cheltuielilor avute la procesul de obtinere a bunului asemanator. În cadrul evaluarilor sunt folosite urmatoarele notiuni de cost : de înlocuire si de reproducție (ambele prezentate sub forma bruta și neta).

Piața se prezinta ca fiind un sistem complex, actual si nu ipotetic, un loc de intalnire între cumpărători și vânzători in scopul tranzactionarii, în care drepturile se schimbă prin utilizarea conceptului de preț. Activitatea de piață implică reacțiile participanților in functie de modificarile dintre principalele raporturi ale pietei: cererea și oferta disponibila, dar si la schimbarea factorilor externi care au posibilitatea de influențare a prețurilor.

Valoarea reprezinta conceptul economic prin care se prezinta relația economica din punct de vedere monetar dintre bunurile sau serviciile supuse procesului de cumpărare sau vanzare și acei posibili cumparatori sau vanzatori. Valoarea nu poate prezenta un fapt cert aceasta prezinta doar o opinie a unei persoane calificate.

Valoarea este definita ca fiind calitatea convențională a dreptului sau obiectului evaluat care este obtinuta în urma aplicarii unor calcule determinate de metode si abordari reglementate cu ajutorul standardelor de evaluare.

Valoarea contabilă a întreprinderi o regasim, integral sau în parte, în notiunea de activ net, înteles ca diferentă între ceea ce societatea detine, reprezentata fiind de elementele de activ, și ceea ce societatea datorează, reprezentata fiind de pasivul exigibil al societatii.

Analizand cele spuse anterior putem determina mai multe valori ale entitatii analizate:

valoarea de inventar (considerata ca fiind valoarea de achizitie sau cea istorică – costul istoric), aceasta este dată de costurile aferente cu achizitionarea, montarea și punerea în functiune a bunului evaluat sau activului, reprezentand suma plătită in momentul intrării acelui bun în patrimoniul societatii;

valoarea contabilă netă este determină prin scăderea valorii datoriilor societatii din valoarea bunurilor materiale și financiare aflate în patrimoniu societatii. Valoare obtinuta astfel prezinta un grad relativ ridicat de informare, cu toate acestea ea trebuie să se aiba in vedere faptul că se operează cu costuri istorice – preluate din evidentele contabile și că valoare obtinuta nu reprezinta capacitatea acelor bunuri de a genera profit;

valoarea contabilă netă corijată are un avantaj fata de valoare contabila neta, deoarece aceasta se calculează la pretul zilei, avand in vedere starea bunurilor din patrimoniu (gradul de uzură fizică, gradul de uzura morală, analizand relatia de concordanta pe baza evidentelor contabile și a situatiilor reale obtinute pe baza rapoartelor de evaluare);

valoarea de reconstituire este reprezentata ca fiind suma de bani necesara investirii pentru obtinere unei societati cu caracteristici similare cu cea supusa evaluarii;

valoarea venală arat pretul considerat mediu care ar putea fi obtinut în urma unor negocierii prin cesionarea sau vânzarea unei anumite întreprinderi aflata în productie sau activitate. Această valoare este considerata ca fiind utila în special la analizarea societatilor de dimensiuni relativ mici aflate in declin din punct de vedere economico-financiar. Particularitatea acestei valorii este reprezentata de vânzătorul entitatii, o persoana care nu mai are interes in desfasurarea afacerii, dar posibilul cumpărător este urmeaza un anumit plan pentru reconstruirea sau relansarea entitatii. Aceasta valoare este considerata a fi greu de estimat inaintea efectuarii efective a tranzactiei;

valoarea de lichidare apare deseori in cazul întreprinderilor aflate in faliment sau procedura de insolventa, atunci cand piata nu dispune de un eventual cumpărător dispus sa preia integral societatea, datorita contextul economic in care se afla societatea. Valoarea este obtinuta ca fiind suma tuturor valorilor obtinute din vânzarea in mod separat a bunurilor din patrimoniu. O caracteristica diferita a acestei valori este data de modul valorificari bunurilor din patrimoniu – bunurile din patrimoniu fiind vandute utilizand procedura de vanzare fortata intr-un timp limitat, astfel obtinand ca valoare a întreprinderii, valoarea rezultă dintr-o operatiune de vânzare fortată a tuturor bunurilor;

valoarea de rentabilitate utilizata in mod speciala la întreprinderile care in momentul evaluarii sunt considerate ca fiind profitabile, aceasta valoare este dată de posibilitatea întreprinderii de a genera profit in viitor. Astfel, evaluare nu are in vedere valoarea bunurilor din patrimoniul entitatii, evaluarea urmarind dor capacitatea entitatii si a acestora de a aduce beneficii economice viitoare;

valoarea de randament are ca mod de determinare calcului dividendului mediu obtinut anual, dar nu a profitului mediu generat anual, precum cazul anterior;

valoarea bursieră este utilizata in cadrul entitatilor cotate pe piata bursiera, fiind determinata prin produsul dintre cursul cotat de bursă al actiunii și numărul de actiuni emise de întreprindere;

valoarea de utilitate arata pretul care merita a fi plătit pentru a achizitiona, un bun asemanator cu conditii de utilizare asemanatoare, in aceasi activitate, cu durată de viata, performante și destinatii similare;

valoarea economică se defineste ca fiind o valoarea propusă in vederea utilizarii in negocierea dintre un posibil vânzător și un posibil cumpărător;

valoarea de piată este determinata în momentul tranzactionării, prin confruntarea directa dintre cererea pietei și oferta existenta pe piata.

Conform Standardelor de evaluare definitia valorii de piata este urmatoare:

Pe baza esentei informatiilor prezentate anterioar cu referire la procesul de evaluare retinem ca evaluarea economica si financiara este in asentiment cu urmatorul citat:

Concluzionand cele prezentate retinem ca valoarea intreprinderii este orientata intotdeauna catre viitor, astfel putem afirma rolul important si definitoriu al utilizarii procesului de evaluare in cunoasterea realitatii pietei economice si financiare actuale. Este necesara cunoasterea si utilizarea datelor, a tuturor informatiilor pentru determinarea valorii folosite in efectuarea tranzactiilor economice.

Aflati intr-o piata in continua miscare, principalii actori, investitorii, analizează întreprinderile utilizand ca baza de pornire performanțele entitatilor de a genera, imediat după procesul de cumpărare, venituri si fluxuri financiare libere, dar si prin prisma valorificarii imediata a activelor societatii.

Consider ca evaluarea se rezuma a fi o activitate practicata doar de profesionisti, aplicata prin respectarea unor principii, metode si tehnici reglementate prin standarde specifice, avand ca scop final determinarea valorii prin care un drept de proprietate sau o intreprindere poate sa fie tranzactionata pe piata la un pret corect.