EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘ COLAR Prof.înv .preșc. Muntean An dreea Prof.înv.preșc. Rațiu Corina GRĂD. P. P. NR. 19, TG. MUREȘ Viața stă sub… [626518]

1
EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘ COLAR
Prof.înv .preșc. Muntean An dreea
Prof.înv.preșc. Rațiu Corina
GRĂD. P. P. NR. 19, TG. MUREȘ

Viața stă sub semnul valorii și valorizării. Nimic din ceea ce se petrece în acest spațiu nu
scapă exercițiului axiologic, de atribuire a unor valori. Învățământul preșcolar se află, ca și celelalte
trepte de învățământ, într -un dinamic proces de restructurare și revalorizare, de racordare la nivelul
mondial în acest domeniu. Dar cum orice reformă trebiue să se încheie cu o evaluare a rezultatelor,
această componentă este și ea r econsiderată și reglementată pe criterii noi .

Statutul și importanța e valuări i la preșcolari
’’Evaluarea merită un loc important în învățământ, din care face parte integrată. Ea are
întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul , în extensie și în calitate, al învăț ării.’’
(D. Ausbel)
Luând în considerare studiile lui D. Ausbel, se poate afirma cu certitudine că evaluarea este o
componentă importantă a procesului de învățământ, ce permite luarea, în cun oștință de cauză, a unor
decizii de reglare, ameliorare și perfecționare a activității preșcolarului . Dup ă D. Ausbel, ea este
punctul final într -o succesiune de evenimente: stabilirea scopurilor, prin prisma comportamentelor
dezirabile, proiectarea și exe cutarea programului, măsura rea rezultatelor, aprecierea lor. În fapt,
procesul nu este încheiat, deoarece, pe baza evaluării va fi reluat într -un mod mai convenabil adecvat
nevoilor de educație și posibilităților reale de a le satisface, astfel încât evalu area are rolul unei
legături, a unei conexiuni inverse, a unui feet -back operativ între etapa parcursă și cea următoare.
Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc de măsuare
obiectivă, ci ca o cale de perfecționare, ce presupune o strategie globală a formării. Operația de
evaluare nu este o etapă suprapusă procesului de învățare, ci constituie un act integrat activității
pedagogice. Evaluarea constituie o validare a justeței secvențelor educative, a componentelor
procesului didactic și un mijloc de delimitare , fixare și intervenție asupra conținuturilor și obiectivelor
educaționale.
În vedera conceperii și aplicării adecvate ale evaluării în activitățile preșcolare, ar trebui să se
țină cont de câteva muta ții de accent, c onstatate în ultimul timp, avâ nd drept consecințe
redimensionarea și regândirea strategiilor evaluative, în consens cu o serie de exigențe:
• extinderea acțiunii de evaluare de la verificarea și aprecierea rezultatelor, la evaluarea
procesului, a strategiei care a condus la anumite rezultate; evaluarea nu numai a elevilor, ci și a
conținutului, a metodelor, a obiectivelor, a situației de învă țare
• luarea în calcul și a altor indicatori, alții decât achizițiile cognitive, precum cond uita,
personalitatea elevilor, atitudinile etc.
• centrarea evaluării asupra rezultatelo r pozitive și nesancționarea în permanență a celor
negative
• transformarea copilului într -un permanent partener al educatorului prin autoevaluare,
interevaluare și evaluare controlată
• raportarea rezultatelor la obiectivele definite și la evoluția societății

Funcțiile evaluării preșcolarului
Evaluare a preșcolară reprezintă un ansamblu de activității dependente de anumite intenții.
Acestea transcend datele imediate și contingente , raportându -se la o serie de funcții și scopuri bine
determinate. Scopul evaluării nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfecționa procesul

2
educativ. Raportat la derularea unei secvențe d e învățare sau prin relaționare la un ansamblu structurat
de activități de formare, se desprind funcții ale evaluării specifice dimensiunii normative (constatativă,
diagnostică, progno stică), respectiv funcții specifice dimensiunii formative (motivațional ă,
decizională, informațională).
Privite din punctul de vedere al educatorului, funcțiile evaluării vizează :
• culegerea de informații cu privire la măsura în care au fost realizate obiectivele stabilite
• controlul asupra activității desfășur ate
• stabilirea eficienței organizării, structurării, accesibilizării conținutului, a alegerii strategiei
adecvate grupei sau indivizilor din grupă
• descoperirea unor lacune, dificultăți, rămâneri î n urmă pentru ca pe baza lor să se elabor eze
un program de recuperare (cu întreaga grupă, pe grupe mici sau individual)
• anticiparea, proiectarea , organizarea și conducerea științifică, eficientă a următoarelor
secvențe de instruire
Pentru preșcolar, funcțiile specifice ale evaluăr ii sunt:
• îl ajută să fixeze, să consolideze și să rețină cunoștințele prin repetare și întărirea pozitivă pe
care evaluarea o determină, să le integreze în sisteme
• să-i mărească încrederea în forțele proprii și să -i descurajeze comportamente le negative
• îi susține interesul pentru cunoaștere stimulându -i și dirijându -i învățarea
• contribuie la formarea capacității de autoapreciere și la stimularea tendinței de autoafirmare
• contribuie la întărirea legăturii grădiniței cu familia
Toate aceste funcții demonstrează necesitatea includerii evaluării în activitatea didactică . Ele
apar și se actualizează diferențiat, prin prevalența uneia față de alta la un moment dat. O probă
evaluativă oarecare nu îndeplinește toate funcțiile posibile în aceeași măsură. Toate funcțiile se pot
întrezări, mai mult sau mai puțin, în toate situațiile de evaluare.

Strategii de evaluare în grădiniță
Activitatea educativă în grădiniță este complexă și solicită forme de evaluare variate, mul tiple,
adaptate la particularităț ile preșcolarilor . Diversitatea situațiilor didactice, precum și multitudinea de
obiective ale evaluării presupun conceperea și aplicarea unor strategii diferite care să mijlocească
procesul evaluativ. Astfel, în grădiniță sunt utilizate următoarele strategii și forme de evaluare :
Evaluarea formativă (continuă) este indispensabilă înr -o pedagogie a formării centrate pe
copil. Rezultatele se raportează, după fiecare secvență, la obiective, cu scopul de a înregistra lacune,
greșeli sau a confirma eficiența învățării. Evaluarea formativă ajută la prevenirea unor distorsiuni în
învățare, provenite din surse afective ( nesiguranță, încredere nejustificată, indiferență ).
Evaluarea formativă are implicații atât în activitatea ed ucatoarei/institutorului, cât și în cea a
copilului. Funcția diagnostică și prognostică sunt valorificate pentrul copil în stabilirea caracteristicilor
viitorului program instructiv -educativ. Copilul va învăța mai eficient dacă beneficează de rezultatele
evaluării , și le asumă parțial ca autoevaluare, dacă înțelege semnificația evaluării. Este o evaluare
continuă, ea evită ruperea procesului de învățare sau reluarea unor trasee lungi (greșit parcurse), printr –
o învățare conștientă de obiectivele, desfășurar ea și rezultatele sale (feed -back). Continuitatea
propriu -zisă nu este însă nci posibilă, nici necesară. Nu pot fi fixate norme de timp sau cantitate de
informații ce se evaluează, evaluarea depinde de amplitudinea proceselor cognitive implicate,
complexi tatea activității, posibilitățile celui educat. Evaluarea este necesară după fiecare secvență
semnificativă a învățării, fără care nu se poate înainta în proces. Chiar dacă cere un consum mare de
timp, frecvența evaluării nu poate fi prea mare.
Evaluarea formativă se mai caracterizează prin punerea în legătură a rezultatelor sale cu
activitatea trecută și cu cea viitoare. Astfel, este o evaluare sumativă repetată, de sancționare a copiilor

3
care nu obțin performanțe în timp, cu scopul de a cultiva înc rederea în propriile capacități de reușită în
învățare.
Evaluarea sumativă este tipul de evaluare prin care se constată nivelul de performanță atins în
raport cu anumite exigențe de formare care au fost stabilite la începutul unei perioade l ungi de
învățarre sau care se formul ează abia în momentul evaluării . Cosntatările se exprimă în calificări
atribuite copiilor , clasificări sau promovări ale acestora.
În grădiniță putem vorbi de evaluare inițială în momentul venirii copilului în ins tituție și
evaluare finală , la părăsirea acesteia, când trebuie să i se completeze fișa psiho -pedagogică finală
(profil de personalitate, inventar de cunoștințe, interese și posibilități de învățare) pentru a se
recomanda înscrierea la școală.
Autoevaluarea este o formă de trecere la autonomie (de exemplu reconstituirea unei imagini
din bucățele poate fi autoevaluată) . Există activități pe care preșcolarul nu este capabil să le
autoevalueze fără exercițiu prealabil. Pentru autoevaluare este neces ară cunoașterea obiectivului și a
căii de realizare. Atunci când preșcolarul se autoevaluează, rezultatele sunt superioare.
Evaluarea clinică se realizează pentru preșcolarii cu probleme în evoluție, de către un
specialist (psihiatru, psiholog). Prescrip țiile pentru activitatea ulterioară diagnosticării, vor ține seama
nu numai de simptome, ci și de relațiile dint re factorii psihologici, sociali și educaționali care
influențează performanțele copilului.

Rolul educatoarei /institutorului în evaluare
În fiecare secvență educativă, într -o primă fază, educatoarea preia unele din obiectivele din
programă, le adaptează particularităților copiilor și situațiilor de învățare, le ordonează liniar și ierarhic
pentru a l e înscrie în logica d idactică. Pentru ca evaluarea să fie posibilă, educatoarea va descrie pentru
sine și pentru copil modalitățile în care se va manifesta comportamentul scontat prin care se exprimă
fiecare obiectiv, condițiile în care se așteaptă ca acesta să apară și nivelu l de performanță al achizițiilor
(minime, medii, maxime).
În faza ulterioară, după procesul de învățare, educatoarea/institutorul va recurge la metode și
instrumente de culegere de date, care conduc la rezultate cantitative. Acestea vor fi preluc rate apoi
calitativ, prin raportare la obiective.
Pragul de acceptabilitate al rezultatelor (performanțelor) este variabil de la o etapă a învățării
la alta, de la un copil la altul. În perioada de învățare exigențele sunt mai reduse, exercițiile ș i probele
de contro l, mai ușoare. Angajarea în învățare și un minim de rezultate sunt satisfăcătoare. Se tinde însă
spre performanțe maxime, spre curba rezultatelor în formă de ’’J’’, spre aplicații, transfer. Educatoarea
va fi tolerantă în manifestările de egocentrism, subi ectivism, față de supraaprecierea rezultatelor
proprii sau ale prietenilor.
Prezentarea obiectivelor și criteriilor de apreciere a realizării acestora îl ajută pe preșcolar să
preia unele criterii de apreciere. Este util și necesar să verbalizeze aceste criterii. Nota este exclusă în
calificarea copiilor preșcolari. Se folosesc calificative în limbaj comun (foarte bine, bine), stimulente
materiale sau simbolice pe ntru recompensare sau sancționare, cu grija de a da o tentă optimist ă
evaluării, car e se face în raport cu rezultatele anterioare, cu ale celorlalți copii din grup, nu doar cu
obiectivele propuse.

Metode de culegere a datelor în vederea evaluării
În funcție de specificul vârstei preșcolare, metodele de culegere a datelor pentru evaluare vor
fi: observația, conversația, studiul produselor activității, analiza procesului de integrare social ă, testul,
ancheta. Dintre acestea, un loc aparte îl ocupă observația și conversația.
Metoda observației facilitează educato arei obținerea unei părți însemnate de date despre

4
preșcolar prin observarea comportamentului în condiții obișnuite (uneori și provocate, în condiții
anume create pentru a se edifica asupra unor aspecte ambigue ). Nu se va limita la observația
spontană, ci va realiza și observația sistematică, stabilindu -și obiectivele de urmărit, mijloace și
activități programate, dispunând de metode de înregistrare, ordonare, pre lucrare narativă sau
codificată. Elementul de comportament supus observării va fi circumscris și descries prin indicatori
semnificativi. Sunt de evitat definițiile vagi și se va nota frecvența, periodicitatea sau d urata
comportamnetului observat , folosind grille, coduri pentru o înregistrare rapidă. Pot fi folosite și
mijloace tehnice de înregistra re a manifestărilor: magnetofon, aparat de fotografiat, înregistrare video
etc. Rezultatele sunt evaluate cu ajutorul unor scale ce diferențiază calități ale comportamentului
observat. Se ține seama și de factorii de distorsiune, perturbatori, ce țin de su biectul analizat (oboseala,
dezinteresul) , de observator (subiectivism, tendința de a evita extremele ) și de caracteristicile evaluate.
Conversația curentă cu copilul aduce date neorganizate, nesistematice. Se recurge atun ci la
conversația dirijată sau semidirijată, axată pe proble mele care ne interesează, ale cărei rezultate sunt
apoi prel ucrate și sistematizate.
Alte metode de culegere a datelor în vederea evaluării sunt: ancheta și chestionarea adulților,
testele etalonate, probele docimologice, fișele de muncă independentă. Acestea împreună cu cele
menționate mai sus , fac posibilă evaluarea, eficientizând procesul educativ.

Specificul evaluării în grădinița de copii
Deoarece activitatea din grădiniță are preponderent un carac ter formativ -educativ, cu finalități
de prespectivă, ce nu se pot concretiza pe termen scurt, ci într -o viziune de construcție pas cu pas, în
colaborare cu alți factori (familie, școală, media, societate), evaluarea este fragmentară, incompletă,
unele rezu ltate apărând mai târziu, în școală sau la finele ei. Formarea unor deprinderi de activitate
intelectuală, conducerea operațiilor gândirii de la concret spre abstract, logic, rațional și manifestarea
deprinderilor și abilităților în comportamentul copiilo r nu se pot evidenția decât după perioade mari de
timp, în perspectivă.
Evaluarea preșcolarilor este dificilă și permite doar prognoze pe termen scurt, dar este
importantă și necesară pentru educator și copii pentru cunoașterea nivelului atins în dezvoltarea
personalității, care este departe de cristalizare, pentru individualizare și eficiență în activitate.
Învățământul preșcolar are caracter oral, n u există teme pentru acsă, iar evaluarea se face oral
sau prin fișe de evaluare. Preșcolarii tr ebiue evaluați unul câte unul, educatorul trebuie să rețină ce a
spus copilul , nu se poate relua corectarea ca în lucrările scrise. Desigur, fișele de evaluare pot fi
reluate, dar ele nu conțin concepte, reguli, legi, ci doar rodul activității copililui, l a care el poate ajunge
și din întâmplare, fără o înțelegere verificabilă împlinirii celor propuse prin obiective.
Totodată evaluarea se extinde și la activitatea de predare și la măiestria educatorului de a
realiza obiectivele propuse, de a individualiza învățarea, de a facilita achiziția noilor cunoștințe , dar
mai ales de a forma, de a educa tânăra gene rație în vederea integrării într -o societate dinamică și
solicitantă.Creativitatea, spontaneitatea, independența, spiritul critic, modul de autoevaluare s unt mai
dificil de supus unei evaluări obiective. Este mai ușor să evaluăm fișele de activitate matematică decât
creaațiile plastice ale copiilor sau nivelul au tonomiei personale.

Formele și metodele de măsurare și apreciere a rezultatelor copiilor
La începutul fiecărui an școlar, primele două săptămâni sunt rezervate culegerii de date pentru
cunoașterea fiecărui copi. Metodele utilizate de educatoare sunt:
• observarea copilului în timpul diferitelor activități și momente din prog ramul zilnic,
consemnarea în protocoale individuale sau fișe psiho -pedagogice
• dialogul cu copilul și cu părinții, pentru cunoașterea dezvoltării psiho -fizice, a nivelului de

5
cunoaștere, a deprinderilor preșcolarilor
În timpul anului școlar, se realizează în mod implicit o evaluare continuă a nivelului de
cunoștințe și deprinderi prin oportunitățile oferite de regimul zilnic, fișele de evaluare, observație
zilnică, prin convorbiri, studiul produselor activității, test.
Observarea copiilor în timpul regimului zilnic reprezintă perceperea organizată, sistematică,
de durată a conduitei în situații variate. Presupune stabilirea unui scop, elaborarea unui plan,
precizarea instrumentelor, consemnarea datelor, interpretarea acestora din punct de vedere psiho –
pedagogic.
Convorbirea este un dialog între educator și copil după un plan de întrebări, urmâ nd
consemnarea răspunsurilor și interpretarea lor.
Testul este o probă standardizată care furnizează date despre caracteristici psi hofizice din
diverse planuri.
Studiul produselor activității oferă date însemnate pentru dezvoltarea deprinderilor, a
intereselor, a aptitudinilor, a motivațiilor copiilor. Se studiază desene, obiecte confecționate, colaje,
picturi, modelaje ș..a.
La sfârșitul anului școlar și la finele unui ciclu se impune o evaluare atentă, detaliată a copiilor
pentru a stabili programul următor sau pentru a finaliza fișele psihopedagogice de acces în școala
primară. Pentru acest scop se planifică o p erioadă de circa două săptămâni de evaluare finală.
Fiecare tip de activitate și fiecare categorie de activități comune are forme și metode specifice.
Se vehiculează o serie de caiete de muncă independentă și fișe de evaluare consacrate în
practică, ce po t fi însă îmbogățite și diversificate. Cele mai multe s -au elaborat în sfera activităților
matematice sau pentru exercițiile grafice.
În povestiri, repovestiri sau convorbiri se apelează la recunoașterea un or scene din povești,
ordonarea lor cronolo gică, recunoașterea unor obiecte, ființe, lucruri.
La activitățile de educație plastică și activitățile practice evaluarea se realizează chiar prin
analiza creați ilor; la educație muzicală sau la artă dramatică se pot organiza serbări sau spectacole
pentru părinți, iar la activitățile de educație pentru societate se propun acțiuni de curățenie, ordine,
autogospodărire , îngrijirea spațiilor verzi sau împodobirea sălii (în care pot fi evaluate contribuțiile
fiecărui copil). De asemenea, la educație fizică se aplică probe de motricitate, forță, rezistență,
îndemânare specifice vâ rstei.
Contribuția jocu rilor și a activităților alese, a opționalelor și extinderilor se evaluează
împreună cu cea a activităților comune, deoarece este dificil să determin ăm cât din performanțele
copiilor se datorează fiecărei forme de activitate. Important este ca la finele fiecărei activități,
preșcolarii să -și îmbunătățească rezultatele, să se comporte conform regulilor stabilite de c omun acord.
Astfel, prin toate aceste forme de evaluare și metode de apreciere a rezultatelor, preșcolarii
devin treptat capabili să se autoaprecieze, să descopere ce au lucrat bine, corect, ce achiziții noi au, dar
și ce lipsuri trebuie compensate. De asemenea pă rinții preșcolarilor vor pute a afla rezultatele evaluării
prin întâlniri periodice, prin scrisorii tematice, prin intermediul copiilor care vor duce acasă desene,
fișe, felicitări, tablouri confecționate de ei, sporind astfel preocuparea acestora pentru muca educativă
și conținutul in formațional vehiculat de educatori și atrăgând sprijinul lor ca parteneri în educație.
Așadar, prin evaluare, educatoarea își îndeplinește misiunea nobilă de a pregăti copilul pentru
o integ rare fără disfuncții în școală, de a urmări ce se întâmplă cu el și după terminarea gră diniței,
furnizând învățătorilor datele necesare continuării acțiunii instructiv -educative pe diferite trepte.
Urmând pașii unei evaluări eficiente și r espectând cerințele acesteia, constituie o modalitate de a
moderniza procesul de î nvățământ, precum și de a spori rolul educ ației în formarea personalității .

6
Bibliografie: Voiculescu, E., (2001), Pedagogie preșcolară , Editura Aramis
Cartea educatoarei , (2000), Ghid practic -alpicativ, Târgu Mureș
Ionescu, M., (2003), Instrucție și educație, Editura Garamond, Cluj -Napoca
Bocoș, M., (2003), Teoria și practica instruirii și evaluării, Editura Casa Cărț ii de
Știință, Cluj -Napoca
Cucoș, C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom