Evaluarea In Educatie Fizica Si Sport

Evaluarea in Educatie Fizica si Sport

Notiunea de „evaluare” se identifica intr-o componenta a procesului de învatamânt, cu un rol de reglare, pe de o parte pentru activitatea de instruire a elevilor si pe de alta parte pentru îmbunatatirea strategiilor de ordin didactic. Cu alte cuvinte, evaluarea reprezinta procesul de eșalonare, la nivel valoric, a rezultatelor obtinute de un individ in urma activității desfășurate.

          La evaluare se apeleaza atunci cand este nevoie de:

constatarea referitoare la desfasurarea optima a unei activitati sau la conditiile in care aceasta a avut loc;

indeplinirea unei functii pedagogice, în scopuri instructiv – educative;

informarea societatii in ceea ce priveste stadiul si evolutia pregatirii subiectilor;

luarea unei decizii in ceea ce priveste pozitia unui subiect referitor la nivelul pregatirii sale;

diagnosticarea motivelor care au condus (daca este cazul) la o lipsa a eficientei actiunilor;

stabilirea unui prognostic in ceea ce priveste evolutia ulterioara a elevilor (insotita, eventual, de sugestii privitoare la optimizarea procesului instructiv – educativ).

O evaluare continua asigura o evolutie aptitudinala bio – psiho – motrica și, totodata, conturarea abilitatilor elevilor in ceea ce priveste pastrarea stării optime a sănătatii, in ceea ce priveste o dezvoltare fizica armonioasa precum și exercitarea unei capacități motrice utile in incadrarea elevului pe plan profesional respectiv social. Prin raportul tipurilor de exercitii obligatorii si a tipurilor de exercitii optionale alaturate unui sistem de evaluare oportun (cu probe remarcante și cu instrumente de evaluare alternante in ceea ce priveste fiecare proba) este promovat principiul facultativ care conduce la cresterea motivatiei intrinseci pentru practicarea exercițiilor fizice.

Evaluarea implica urmatoarele operatii:

măsurare și înregistrare;

analiză și comparare a datelor;

încadrarea datelor pe o scală valorică exprimată în note / calificative.

Identic lectiilor celorlalte discipline de invatamant, in materia educației fizice și a sportului, exista trei tipuri de evaluare:

inițială – este intreprinsa la incipitul semestrului sau al anului (de lectii); scopul sau este de a descoperi nivelul de pregătire;

continua – poate fi realizata în fiecare moment al lecției; scopul sau este unul de formare si de stimulare;

finală – este intreprinsa la sfârșitul semestrului sau la sfarsitul anului (de lectii); scop sau este de a constata achizițiile înregistrate.

Cele doua forme superioare de evaluare a rezultatelor din procesul instructiv – educativ, caracteristice educației fizice și sportului sunt examenul (care poate fi de admitere sau de absolvire) și concursul (confruntare directa intre participanti ale carui rezultate sunt etalate prin intermediul unei scari valorice in ordinea rezultatelor).

Sub identitatea unei „subramuri” a programelor scolare, sistemul de evaluare se focuseaza pe verificarea și pe constatarea cu privire la maniera în care elevii își exercita capabilitatile și atitudinile subliniate prin obiectivele cadru, prin obiectivele de referință precum și prin standardele curriculare de performanță, legate de indemanarile obtinute – competente specifice si generale, cunoștințe, aptitudini psihomotrice sau deprinderi.

In intreprinderea unei evaluari este imperios a se formula o serie de intrebari prin care sa se afle care este maniera de abordare a acesteia cu referire la ierarhizarea valorii elevilor sau la posibilitatile pe care le au elevii in intreprinderea unui act care urmeaza a fi evaluat.

Printre intrebarile ce pot fi adresate spre o evaluare optima se numara urmatoarele:

„cine trebuie evaluat?” – sunt evaluati elevii unui spatiu scolar in scopul obtinerii unor informații referitoare la eficiența procesului instructiv – educativ initiat si dezvoltat de profesor.

„ce trebuie evaluat?” – se evalueaza randamentul școlar prin motivatii, prin niveluri de performanță, prin interese, prin competențe acționale, prin atitudini, prin aptitudini, prin elemente de competenta sau prin abilități pe de o parte ale elevului, pe de alta parte ale profesorului.

„de ce trebuie evaluat?” – evaluarea este necesara pentru descoperirea dezvoltarii si modificarilor de personalitate si de comportament ale elevilor si pentru constatarea aptitudinilor acestora, totodata punandu-se accent si pe eficiența tehnicilor de predare a profesorului.

„cand trebuie evaluat?”:

la incipitul procesului educațional – pentru evaluarea spre depistarea nivelului posibilităților elevilor în diverse momente;

pe parcursul actului educațional – pentru stimularea elevilor, in prima instanta si pentru a le forma dorința de afirmare si de evolutie a unei motivații pozitive;

la finalul actului educațional – pentru descoperirea modificarilor comportamentale și pentru confirmarea eficienței sau a non – eficienței procesului instructiv – educațional pus in aplicare și după o perioadă de timp, in scopul de a controla persistența consecintelor produse.

In scopul intreprinderii evaluării sunt stabilite concis perioadele, datele precum si conditiile de susținere a examenelor.

„cum trebuie evaluat?” – este imperioasa stabilirea demersului de evaluare prin scopuri, prin obiective, prin instrumente de evaluare si prin rezultate care trebuie înregistrate, cercetate, interpretate, valorificate și transmise.

„prin ce se evalueaza?” – este nevoie de teste și de instrumente de evaluare.

„cine beneficiaza de evaluare?” – elevii sunt beneficiari ai sistemului de evaluare prin care sunt apreciați pentru munca lor insa și profesorii care, prin intermediul evaluarii își validează sau isi invalidează tehnicile de abordare ale procesului instructiv – educativ verificandu-si, astfel, gradul de profesionalism de care au dat dovada.

Analiza lecției de educație fizică intreprinsa de catre profesor sta sub egida inspectorului metodist sau sub egida inspectorului de specialitate impreuna cu directorul școlii. Acest tip de analiza presupune, pe de o parte, tehnicile de realizare a proiectării activității și, pe de alta parte, modalitatea de organizare și de desfășurare a acesteia. Totodata, prin aceasta analiza se doreste si perfecționarea activității profesorului și al elevului sau.

In cele mai multe dintre cazuri, analiza lecției intreprinse de profesor și de student are drept fundament fișa de evaluare prin care sunt scoase în evidență elementele pozitive și negative, relevante în creșterea profesionalismului pedagogic.

Aspectele pe care se pune accent se identifica in urmatoarele:

in tehnica de dezvoltare a proiectării didactice și a planului de lecție;

in schimbarea proiectului potrivit observațiilor anterioare;

in măsurile organizatorico – metodice utile in susținerea lecției;

in desfășurarea propriu – zisa a lectiei;

in nivelul metodic;

in atitudinea profesorului de-a lungul desfasurarii lecției;

in autoevaluare.

Vazuta ca „procesul de apreciere a calității actului predării – învățării – exersării în toate secvențele acestuia”, evaluarea se identifica sub forma unei componente a procesului de învățământ ce cuprinde criterii de evaluare, pentru fiecare clasă in parte, spre dezvoltarea abilitatilor motrice caracteristice ramurilor de sport impuse de programa școlară.

Conectat cu programele scolare si cu planurile de învățământ, sistemul de evaluare se poate aplica în toate unitățile școlare independent de condițiile în este desfasurata activitatea.

Sistemul de evaluare este alcatuit din urmatoarele componente:

metodologia de aplicare;

capabilitatile și competențele supuse evaluării;

probele de control;

criteriul minimal de promovabilitate;

descrierea probelor.

In cazul fiecarei competente, sistemul prevede cateva variante de probe evaluative, pentru care elevul poate opta.

În raport cu schema orară a fiecărei clase, respectiv, in raport cu cele una sau doua ore în trunchiul comun, elevul va trebui sa susțina anual:

in cazul învățământului primar:

doua evaluări ale aptitudinilor psihomotrice;

doua evaluări ale deprinderile motrice;

doua evaluări ale deprinderilor sportive elementare.

pentru învățământul gimnazial:

una sau doua evaluări ale aptitudinii psihomotrice de forță;

una sau doua evaluări ale atletismului;

o evaluare a gimnasticii;

o evaluare a jocului sportiv.

pentru învățământul liceal și profesional:

una sau doua evaluări ale aptitudinii psihomotrice de forță;

una sau doua evaluări ale atletismului;

o evaluare a gimnasticii;

o evaluare a jocului sportiv.

Evaluarile semestriale sunt realizate de cadrul didactic în raport cu condițiile desfășurarii procesului de învățământ.

In ceea ce priveste evaluarea aptitudinilor psihomotrice acestea fac referire la acumulările de ordin calitativ și cantitativ obtinute până la momentul susținerii probelor, pe parcursul lectiilor. Evaluarea capacitatilor psihomotrice ( de rezistenta si de viteză) poate fi intreprinsa prin probele de atletism specifice. Cu privire la ramurile sportive si la probele de sport, evaluarea va fi precedată de pregătirea probelor in timpul unităților de învățare.

Pentru fiecare clasă de elevi, sistemul de evaluare este stabilit in raport cu optiunile profesorului și ale elevilor.

In raport cu conditiile de lucru profesorul poate avea urmatoarele optiuni:

unul sau doua jocuri sportive;

alergarea de rezistenta sau de viteză;

saritura din gimnastica;

una sau doua probe din atletism.

In ceea ce priveste invatamantul primar, notarea semestrială cuprinde cel putin trei calificative care provin din susținerea opțională a unei probe. Testele de măsurare utlizate in scopul aprecierii cuprind o proba sau mai multe probe de control, exercitii de dezvoltare, o structura pentru joc sportiv si un exercițiu pentru gimnastică artistică. Fiecare din verificari trebuie apreciată printr-un singur calificativ iar în catalog trebuie sa fie inregistrat un singur calificativ, in urma celor trei teste.

In scopul de a face o evaluare justa, invatatorul este obligat sa intreprinda urmatoarele actiuni:

sa opteze pentru teste evaluative potrivit prevederilor programei școlare in ceea ce priveste clasa respectivă;

sa decida, pentru fiecare test evaluativ, probele de apreciere în raport cu conditiile materiale si cu spațiul de lucru și, totodata, sa stabileasca indicatorii de performanță specifici acordării calificativelor de „bine” si de „foarte bine”;

sa decida indicatorii performativi in ceea ce priveste toate calificativele probelor si testelor din sistemul național;

sa esaloneze probele evaluative, prevăzute, pe de o parte, de sistemul național și stabilite, pe de alta parte, de catre cadrul didactic, de-a lungul celor două semestre, în raport cu modul de organizare a conținuturilor de instruire;

sa aduca la cunostinta elevilor conținutul și tehnica de aplicare a testelor și a instrumentelor evaluative și să hotarasca impreuna cu acestia alternativele legate de probele de control;

sa aduca la cunostinta elevilor despre oprtunitatea de acordare a calificativului anual “excelent”, in următoarele condiții:

in urma obtinerii calificativului “foarte bine” pe ambele semestre;

in urma practicarii unei discipline, a unei ramuri sau a unei probe sportive in cadrul unui club, in cadrul unei unitati sportive de performanță și a obținerii unor distincții în cadrul concursurilor pe parcursul anului școlar;

in urma reprezentarii școlii in cadrul unor întreceri sportive la nivel local, si a obținerii premiilor și a distincțiilor;

sa completeze in permanenta pentru fiecare elev, fișa individuală de evidență a probelor evaluative.

Tab. 1 Sistemul de evaluare pentru invatamantul primar

In ceea ce priveste invatamantul gimnazial, evaluarea are la baza responsabilitatea și obiectivitatea elevilor de a opta pentru instrumentele evaluative în concordanță cu propriile posibilitati și corectitudinea profesorilor – indrumatori ai elevilor în optarea pentru probe. Profesorii trebuie sa se asigure ca elevii obtin competentele necesare intreprinderii individuale / independente a exercițiilor fizice.

In scopul de a face o evaluare justa, profesorul este obligat sa intreprinda urmatoarele actiuni:

sa stabileasca, in cazul fiecarui test evaluativ, numărul total al instrumentelor apreciative pentru care elevii vor fi notați de-a lungul anului și să intreprinda, totodata, impartirea acestora pe semestre, în raport cu numărul orelor din planul – cadru de învățământ, in raport cu conditiile de materiale si cu spațiul de lucru;

sa dezvolte, în raport cu posibilitatile materiale si cu predispozițiile individuale, scale de notare de la 5 la 10, in cazul probelor măsurabile din perspectiva sistemului de evaluare, cu notă de prag;

sa stabileasca indicatorii performativi pentru testele și pentru probele nemasurabile din sistemul;

sa esaloneze probele de evaluare, atat cele prevăzute de sistemul național cat și cele stabilite personal de-a lungul celor două semestre în raport cu tehnica de planificare a sistemelor tematice de lecții;

sa aduca la cunostinta elevilor atat conținutul cat și tehnica de aplicare a testelor și a instrumentelor de evaluare, precum si modalitatea de susținere și să hotarasca împreună cu elevii, în raport cu posibilitățile, alternativele acestora;

sa completeze in permanenta, in cazul fiecarui elev, fișa individuală de evidență a probelor evaluative.

Tab. 2 Sistemul de evaluare pentru învățământul gimnazial

În ceea ce priveste probele comune, acestea implica probele / testele care sunt susținute în mai mulți ani de studiu și in cadrul mai multor cicluri de învățământ. Exemplele cele mai relevante, in acest sens sunt:

jocul bilateral – elevul trebuie sa joace prin aplicarea tehnicilor și a normelor pe care le-a invatat potrivit prevederilor programei școlare;

flotările – se incep din poziția culcat cu fata la sol, cu sprijinire pe palme și pe vârful picioarelor si cu corpul si coatele întinse, apoi se îndoaie coatele până ce pieptul atinge solul, revenindu-se, ulterior, la poziția de start;

flotările cu mâinile sprijinite pe bancă;

structura tehnico-tactică – elevul execută o structură caracterizata prin elemente de ordin tehnico – tactic, elemente impuse de programa școlară pentru fiecare clasă în parte;

tracțiunile din atârnat;

procedeele tehnice izolate din jocul sportiv;

ridicarea băncii cu două mâini de la piept;

săritura la un aparat de gimnastică;

ridicarea simultană a trunchiului și picioarelor;

complexul de dezvoltare fizică;

ridicarea genunchilor la piept din atârnat;

exercițiul la sol;

împingerile pe un picior sprijinit pe scara fixă;

elementele acrobatice izolate;

săriturile pe verticală din ghemuit în ghemuit;

aruncarea greutății cu 3 kg (pentru fete) respectiv 4 kg (pentru băieți);

triplusaltul de pe loc;

săritura în înălțime cu pășire;

săritura în lungime de pe loc;

săritura în lungime cu elan;

săritura peste banca de gimnastică timp de 30 minute, pe loc;

alergarea de rezistență;

alergarea de viteză.

BIBLIOGRAFIE

Rata, Gloria, „Didactica educației fizice și sportului”, Editura PIM, Iasi, 2008

Rata, Gloria, Rata, Gheorghe, „Educația fizică și metodica predării ei”, Editura PIM. Iași, 2008

Scarlat, E., Scarlat, M-B., „Educație fizică și sport, Manual pentru învățământul gimnazial”, Ed. D-P, București, 2002

Stoica, A., “Evaluarea curentă și examenele – Ghid pentru profesori”, CNEE, București 2001

Sursa online

www.didactic.ro