Evaluarea, gestiunea și integrarea turistică a patrimoniului gemorfologic în Parcul Natural Munții Rodnei Candidat – Eduard Marian AMOAȘEI Profesor… [305117]

[anonimizat] a [anonimizat] – Conf. Dr. [anonimizat] 2018

[anonimizat] a [anonimizat], un număr foarte mare de geosituri care însă nu sunt exploatate turistic așa cum ar trebui.Dar având în vedere că nu am explorat personal chiar toată aria parcului m-[anonimizat]-am observat eu în legătură cu infrastructura turistică se regăsesc în toată rezervația.

Mi-[anonimizat], hidrografie, climă, vegetație etc. să văd ce este atât de special la parcul acesta și ce a facut ca acesta să fie unul de interes național și ce a [anonimizat]-[anonimizat].

După consultarea amănunțită a unor lucrări și a site-[anonimizat], funcțional și turistic și spre surpinderea mea am descoperit că marea majoritate a [anonimizat] o infrastructura turistică mai bună decât aș fi crezut ([anonimizat], loc de campat etc.). [anonimizat], care, cred eu că ar aduce mai multi turiști în zonă.

[anonimizat]-l [anonimizat], pentru că acesta face din această rezervație un loc unic.

Cuvinte-cheie

Geomorfosituri

Traseu

Turism

Munții Rodnei

Lac glaciar

Introducere

Geomorfologia este știința care se ocupă cu studiul sistematic al reliefului scoarței terestre (în prezent și a celui de pe alte planete), [anonimizat].( D. Dumitriu)

Un geomorfosit sau un punct (loc) geomorfologic poate fi definit ca o porțiune a suprafeței terestre cu o importanță deosebită în înțelegerea evoluției Pământului, a climatului și a vieții.(Grandgirard, 1997; Panizza, 2001; Reynard, 2004).

Conform Panizza (2001) siturile geomorfologice (sau bunurile geomorfologice) se definesc drept forme de relief și/[anonimizat], [anonimizat] s-a realizat și s-a adâncit în timp odată cu dezvoltarea societății omenești.[anonimizat] (2005).

Parcul Național Munții Rodnei este situat în nordul Carpaților Orientali, suprapunându-se peste cea mai mare parte a ariei Munților Rodnei, pe raza județelor Bistrița Năsăud și Maramureș. În interiorul parcului există o singură localitate (satul Valea Vinului –jud. BN) și intravilanul de 7,0 ha din localitatea Borșa-jud. MM (strada Fântâna).Suprafața parcului este de 47 177 ha, din care 37741,6 ha (80%) în județul BN 9435,4 ha (20%) în județul MM, iar ca Rezervație a Biosferei sunt declarate 44 000 ha.În ceea ce privește accesul în parc, linia ferată transmontană Salva – Vișeu (situată în vestul masivului), respectiv linia ferată Salva – Rodna (situată în sudul masivului) înlesnesc accesul în Munții Rodnei din localitățile pe care le străbat: Telciu, Romuli, respectiv Năsăud, Rebrișoara, Ilva Mică, Sîngeorz-Băi, Maieru, Anieș, Rodna. Căile ferate sunt dublate de drumuri care leagă Transilvania de Maramureș (prin Pasul Șetref), respectiv de Moldova (prin Pasul Rotunda). Accesul în masiv dinspre nord se face prin localitatea Borșa, iar din nord-est prin localitatea Cârlibaba. (Plan de management Parcul Național Munții Rodnei, 2012)

I.Caracterizarea geografică

I.1. Caracterizarea fizico-geografică

I.1.1 Geologia

Conform Planului de management al Parcului Național Munții Rodnei, altitudinea mare și masivitatea Munților Rodnei sunt consecințe ale alcătuirii petrografice și ale condițiilor tectonice. Munții apar sub forma unui horst alcătuit din șisturi cristaline, delimitat de falii profunde: Dragoș–Vodă (la nord) și Rodnei (la sud). Șisturile cristaline apar sub forma a 3 pânze (serii): mezometamorfică (de Bretila), epimetamorfică paleozoică (de Repedea) și mezometamorfică (de Rebra).

În partea sudică a Munților Rodnei apar roci vulcanice neogene sub forma unor măguri dispuse în lungul Someșului Mare. Rocile sedimentare de vârstă cretacică și paleogenă (marne, gresii conglomerate și calcare) care înconjoară masivul au fost afectate de mișcările stirice și imprimă reliefului câteva trăsături caracteristice.

Seria de Bretila alcătuiește piedestalul pe care repauzează celelalte două serii și are o răspândire foarte largă în masiv, apărând îndeosebi în partea inferioară a profilurilor văilor. Această serie, care formează culmea Puzdrele – Gărgălău, este sedimentar-vulcanogenă, groasă de 6000 m și se compune din gnaisuri albe, micașisturi, amfibolite, parte din ele provenite din masivul vulcanic, și anume acid tufogen.

Seria de Repedea este epimetamorfică, de vârstă paleozoică și se compune din 3 complexe: vulcanogen bazal (șisturi cloritoase, sericito-cloritoase, amfibolite), detritogen grafitos (metaconglomerate, dolomite, metatufuri, șisturi clorito-sericitice, șisturi clorito-grafitoase) și vulcanogen superior (metatufite bazice, calcare, șisturi clorito – sericitice).

Seria de Rebra se întâlnește în ramura vestică și sud-vestică a Munților Rodnei – Pietrosu – Rebra – Bătrâna – și este alcătuit din formațiuni cristaline, reprezentate prin calcare, para- și ortoamfibolite, micașisturi cu granați și șisturi cloritoase, cu o grosime de peste 7000 m.

Rocile metamorfice sunt bine reprezentate în masiv prin: amfibolitele, serpentinele, gnaisurile oculare, paragnaisurile. Rocile vulcanice neogene sunt reprezentate prin: riolite, dacite și andezite, care se pot identifica în ramura sudică a Munților Rodnei, respectiv Valea Cormaia, Valea Anieșului și Valea Cobășel. Calcarele cristaline, amfibolitele și micașisturile cu granați predomină pe Vf. Inău, Vf. Corongiș, Vf. Omu, Vf. Cișa și sunt formate din calcar recifal cristalin. În Piatra Rea și Mihăiasa predomină calcarele cvasiorizontale, care dau suprafețe tubulare. Vârfurile Pietrosu, Rebra și Bătrâna sunt reprezentate prin șisturi sericito-cloritoase cu intercalații de calcare cristaline recifale.

Masa cristalină a Munților Rodnei este înconjurată de un brâu continuu de depozite sedimentare, de vârstă cretacică și paleogenă, care țin de următoarele bazine învecinate: Depresiunea Maramureșului, bazinul Țibău – Rotunda – Prislop și Munții Bârgăului. Pe limitele nordică și sudică, contactul dintre sedimentar și cristalin este rectiliniu, iar pe limitele estică și vestică sedimentarul este mult mai angajat față de cristalin, înaintând în masiv până la 1700 m (Vf. Bătrâna). Sedimentarul din Pasul Rotunda este reprezentat prin marnele senoniene, roșii, peste care urmează gresiile și conglomeratele de Prislop. Pe ramura vestică a masivului, eocenul începe cu gresii și conglomerate cuarțitice, peste care urmează calcare numulitice (fundul Izei) și pe alocuri calcare coraligene (Izvorul Bătrânei).

Peste depozitele calcaroase repauzează o serie argilo-marnoasă, bituminoasă și apoi seria gresiei de Borșa (Vârfurile Bătrâna și Stănija). Pe versantul sudic, sedimentarul paleogen are la bază gresiile și conglomeratele lutețiene de Prislop, peste care urmează calcarele prioboniene și apoi seria bituminoasă a oligocenului, așa cum se observă în anticlinalele Sângeroz și Rodna. Sedimentarul care înconjură cristalinul Munților Rodnei este în cea mai mare parte cutat de mișcările stirice.

Calcarele din jumătatea sudică a Munților Rodnei au permis instalarea unui relief carstic reprezentat prin câteva peșteri remarcabile: Izvorul Tăușoarelor, Baia lui Schneider, Cobășel etc. În zona nordică a parcului se află încă două sisteme carstice: Piatra Rea și Bătrâna.

În concluzie, cea mai mare parte a Munților Rodnei este constituită din șisturi clorito-sericitoase, cuarțite și micașisturi, din care sunt formate majoritatea vârfurilor înalte: Vf. Pietrosu, Vf. Puzdrele, Vf. Laptele Mare, Vf. Inău, Vf. Inăuț, Vf. Roșu sunt constituite din micașisturi de granit. Granitele (Negoiasa) se înscriu tot atât de bine în relief. Rocile vulcanice de tipul andezitelor și dacitelor nu se impun marcant în relief, decât în afara perimetrului parcului. (Plan de management Parcul Național Munții Rodnei, 2012)

I.1.2 Relieful

Relieful glaciar

Diferența de altitudine de mai mult de 1600 m (între 600 m și 2303 m) denotă existența unor condiții și forme variate. Din întregul lanț carpatic oriental, Munții Rodnei păstrează cel mai bine urmele glaciațiunii cuaternare, păstrându-se peisajul tipic al modelării glaciare cu întreaga gamă de forme rezultate din acțiunea ghețarilor montani, asociate cu resturi ale prelucrării anterioare și cu formele eroziunii postglaciare. Relieful galciar este bine reprezentat pe versantul nordic.

Munții Rodnei se remarcă prin înălțime și masivitate, caracteristici determinate în primul rând de constituția geologică. Trecând de 2200 m (Vf. Inău – 2279 m, Vf. Inăuț – 2222 m, Vf. Buhăescu Mare – 2257 m, Pietrosu Mare – 2303 m etc.), aceste vârfuri formează cea mai proeminentă unitate muntoasă din Carpații Răsăriteni. (Plan de management Parcul Național Munții Rodnei, 2012)

Cele mai evidente indicii ale existenței și extensiunii glaciației cuaternare și anume a activităților ghețarilor se numără striurile, rocile, șlefuite (roches moutonnees), morenele, circurile și îndeosebi circurile cu fundul în contrapanta și excavațiile (nișele) glaciare.

Striurile glaciare sunt un efect al exarației și poate indiciul cel mai sigur asupra acestei activități, dar nu se cunoaște nici un singur caz.

Stânci șlefuite și rotunjite (roches moutonnees), ca rezultat al frecării masei de gheață în deplasare, de substrat, adică al detersiei, sunt prezente în diverse locuri, în circuri și văi glaciare.

Morenele constituie o probă și mai categorică decât striurile și stâncile șlefuite în susținerea prezenței și activității vechilor ghețari. Cea mai tipică morenă este cea din jurul lacului Lala. Este o morenă de circ simplu care înconjoară ca un val în semicerc cuveta în care este adăpostit lacul. Morena este constituită din blocuri de diferite calibre și pietrișuri mărunte ca și din arene.

Noțiunea de circ glaciar este relativ vagă. Circul este o formă de relief în genere scobită, care presupune că reprezintă culcușul unde se formează un ghețar în zona crestelor înalte. Ghețarul care se formează poate fi limitat numai la el sau, dacă este bine alimentat de zăpezi, poate genera o limbă, care apoi să se transforme în ghețar de vale.

Dintre circuri, cele mai evocatoare sunt cele simple, sub formă de cuib (nișa), cum sunt cele care adăpostesc lacuri, ca Lala, Iezerul Pietrosului, Iezerele Grohotului, Buhăiescu, lacul Bistricioara (Știol sau Galaț).Ele probabil au fost deja schițate dacă nu chiar perfectate în perioadele Mindel și Riss, dar ocupate în mod evident de către ghețarii lentiliformi ai ultimei glaciații.

Văile glaciare sunt o altă dovadă a existenței ghețarilor cuaternari în Munții Rodnei.Este un fapt cunoscut că o vale glaciară tipică are un profil transversal în U. Există alte văi, chiar în acești munți, care au un astfel de profil sau foarte apropiat de profilul tipic și totuși nu sunt văi glaciare, adică nu au purtat ghețari. Alte văi n-au un profil în U și totuși au avut ghețari. Cu alte cuvinte numai profilul transversal al unei văi nu-i suficient pentru a dovedi că ea a purtat ghețari sau nu.

Văile Lalei, Bistricioarei, Bilei, Putredului în cuprinsul Munților Rodnei nu au un profil tipic în U și totuși sunt glaciare pentru că poartă pe ele morene și blocuri eratice, care dovedesc existența sigură a ghețarilor de altă dată.” (Ion Sîrcu, 1978)

Relief periglaciar

Existența formelor de relief periglaciar a fost semnalată încă de multă vreme în Carpații românești. Ele au fost descrise la început sub numele de forme de nivație sau sub acela de forme microartice.

Noțiunea de periglaciar în sens restrâns cuprinde formele de relief create în preajma ghețarilor de altădată, ca și a celor actuali, iar în sens larg și cele apărute în domenii in care fără a fi ghețari, se realizează condiții cimatice asemănătoare cu cele din jurul ghețarilor.

Agentul principal al formării reliefului periglaciar este înghețul (de fapt îngheț-dezgheț), de aceea acesta (relieful glaciar) ar putea fi numit și criogenetic (crios = frig).Sfera noțiunii de periglaciar este subordonată celei de criogenetic (criogenic) sau crionival.

În zona culmilor înalte ale Rodnei s-a creat un ansamblu de forme periglaciare dintre cele mai remarcabile: câmpurile de blocuri, torentele de blocuri, potcoavele nivale, ancorele nivale, fenomenele de thufur, blocurile reptante, terasetele, efectele de creeping ș.a.

Câmpurile de blocuri se întâlnesc în cuprinsul circurilor glaciare, dar și pe culmea înaltă.Peste tot blocurile arată mișcare.Ele se găsesc în toate pozițiile și arată o zvârcolire lentă dar intensă. Unele dintre câmpurile de blocuri prezintă valuri transversale, indiciu de mișcare a lor în masă. Un câmp de blocuri cu astfel de valuri este cel de pe valea Lala, din aval de lacul principal.

Torentele de blocuri nu există cu adevărat în Munții Rodnei, ci doar torente, am zice în fază incipientă. Un torent adevărat de blocuri este în esență un râu de blocuri sau un coulée de blocailles. Ultimul termen este totusi mai potrivit cu situația din Rodna.

Potcoavele nivale păstrează întotdeauna forma de potcoavă și structura lor nu are nimic în comun cu nici un fel de morenă.O morenă de circ simplu, de cuib glaciar (de névé) cu care s-ar putea eventual confunda, are în spatele ei o excavație săpată în rocă și ocupată adesea de un lac , în timp ce la potcoavele nivale (periglaciare) această excavație este dată de contrapanta formată de ele, adică o formează prin însăși apariția potocoavelor .

O potcoavă nivală poate proveni dintr-o prăbușire bruscă a stâncilor.Unele potcoave nivale provin prin acumularea grohotișurilor la periferia troienelor de zăpadă, la picioarele abrupturilor înalte.

Terasetele înierbate sunt acelea de tip „pieds de vaches”. Dacă într-adevăr acestea sunt simple cărări de animale, atunci nu ar mai avea sens să fie privite sau menționate la categoria fenomenelor periglaciare.

Toată zona alpină a Rodnei este străbătută zilnic de mii de picioare de oi și vite mari și cu toate acestea astfel de „pieds de vaches” nu apar decât pe alocuri și pe anumite pante. Acestea înseamnă că apariția lor nu-i conditionată numai de activitatea animalelor, ci și de alte cauze, cum ar fi structura solului , natura granulometrică a constituenților minerali ai acestuia, panta și condiții convenabile de îngheț-dezgheț.

Dar terasele acestea pot proveni și din alte cauze.Astfel, procese de ușoară solifluxionare (sau de creep) par o cauză mai probabilă a acestui fenomen.

Fenomenul de creep este reprezentat de deplasarea înceată, inobservabilă pe suprafețe ușor înclinate, care desigur nu se face fără modificări ale suprafeței topografice adesea inobservabile, este favorizată de o sumă de factori printre care umectarea puternică a păturii superifciale de sol, ruperea coeziunii dintre granulele solului în urma îngheț-dezghețului, existența unei pături înghețate (a unui pergelisol) sub cea superficiala dezghețată (molisolul) și desigur gravitația. (Ion Sîrcu, 1978)

Relieful creat pe calcare

Calcarele au o slabă răspândire în Rodna, totuși se întâlnesc atât calcare cristaline, cât și sedimentare.Prima constatare în ce priveste relieful creat pe calcare este că orice ivire a orizonturilor de calcar este intovărășită de apariția unor abrupturi verticale atîtâ cât ține grosimea stratului.Adesea spatele dezgolite ale calcarelor dau platouri litologice (structurale) de o orizontalitate remarcabilă. (Ion Sîrcu, 1978)

Acțiunea chimică a apei a dus la apariția, pe suprafața calcarelor, a lapiezurilor.În afară lapiezurilor apar și doline, mai ales pe treptele de calcar din valea Bistricioarei.Aspect de doline au și depresiunile mici circulare sau alungite, ocupate de mlaștini, de pe versantul stâng al văii, din aval de treptele calcaroase .Substratul pe care apar acestea este dat de șisturi clorito-sericitice, cuarțite si filite.Acest substrat a favorizat alunecările care au dus la formarea depresiunilor.Acestea sunt ocupate de mlaștini și turbă și au aspect de mardele. (Ion Sîrcu, 1978)

Relief creat pe rocile necalcaroase

Mare parte a Munților Rodnei este însă constituită din șisturi clorito-sericitoase, cuarțite seritice sau micașisturi cu granat.Peste tot lentilele de cuarț curat sunt numeroase și rezistența la eroziune este și mai puternică.

Aparițiile de roci vulcanice, de andezite și dacite nu se impun în relief decât foarte slab, exceptând pe cele care se găsesc la periferia masivului Rodnei, cum este Măgura Pâștei și Măgura Porcului, care sunt înconjurate de formațiuni sedimentare și care tocmai acestei situații iși datoresc poziția lor proeminentă în peisaj ( Ion Sîrcu, 1978)

I.1.3 Clima

Conform Planului de management al Parcului Național Munții Rodnei, poziția în ansamblul grupei nordice a Carpaților Răsăriteni, orientarea culmii principale pe direcția est-vest, masivitatea și înălțimea de peste 2200 m determină câteva particularități climatice pentru Munții Rodnei. Prin poziție, se situează la contactul a două arii de influență baltică și oceanică, cu diferențieri între versanții nordici și cei sudici, ca urmare a orientării pe direcția est-vest. Diferențierile se manifestă în regimul termic și al precipitațiilor. Masivitatea și înălțimile mari diferențiază climatic creasta principală de regiunile periferice, aflate cu mult sub nivelul acesteia.

Radiația solară globală, factor climatogenetic, prezintă pe suprafețele orizontale valori ce scad de la 100 – 110 kcal/cm2/an la 900 m altitudine, la 95 kcal pe cele mai mari înălțimi. Regimul și repartiția elementelor climatice sunt supuse etajării determinate de diferența de altitudine între cota maximă de 2303 m (Pietrosu Mare) și părțile periferice ale parcului, situate la 600 m.

Temperatura medie anuală la Stația Meteorologică (1785 m) din Căldarea Iezer, este de 1,3șC și scade spre culmi unde se situează la valori de până la – 1,5șC și crește până la 6șC spre periferia parcului. Temperaturi negative se înregistrează în lunile noiembrie – martie, iar cele pozitive începând din aprilie până în octombrie. Valorile medii maxime sunt de 9,9șC, înregistrate în iulie și august, iar cele minime de – 7,4 și – 7,0șC în ianuarie și februarie. Temperatura maximă absolută de 24șC a fost înregistrată în iulie 1987. Temperatura minimă absolută a fost de – 37,3șC la data de 4 martie 1987.

Temperaturile medii maxime zilnice în ianuarie se mențin la valori mai mici de – 6 șC în regiunile înalte, iar în regiunile periferice la valori de – 4 și – 6 șC. Temperaturile medii minime zilnice în ianuarie au valori mai mici de – 14 șC în părțile înalte și – 12 șC la periferia parcului. Prima zi de îngheț se înregistrează la 1 octombrie iar ultima în jurul datei de 1 mai.

Zilele de iarnă la Stația Meteo Iezer cu temperaturi medii mai mari sau egal cu 0 șC sunt în număr de 107, 2 iar numărul zilelor cu îngheț este de 197,8.

Umiditatea relativă se menține la valori ridicate, aproximativ în jurul valorii de 80%, cu diferențieri în funcție de altitudine, expoziție, condiții de adăpost etc.

Nebulozitatea totală are valori ridicate, media anuală este de 6,7 zecimi, cu valori minime în septembrie – octombrie de 3,9 – 6 zecimi, respectiv ianuarie cu 6,1 zecimi. Anual numărul mediu de zile senine este de 60 – 80 în zona joasă și 80 – 100 în cea înaltă, iar numărul mediu de zile cu cer acoperit este de 200 – 220 și respectiv 180 – 200. Dacă în timpul iernii (ianuarie), numărul maxim de zile cu cer senin este de 8 – 10 zile în părțile înalte și 6 – 8 zile în cele periferice, în lunile de vară situația se inversează, în iulie – august culmile înalte au doar 6 – 8 zile senine, iar cele joase 8 – 10 zile.

Durata de strălucire a soarelui este în jur de 1800 ore la baza versantului și 1600 ore pe culme. Valorile cele mai ridicate se înregistrează în lunile august – septembrie.

Precipitațiile oscilează între 1200 – 1400 mm în regiunile joase și peste 1400 mm în partea înaltă a masivului. Versanții nordici sunt mai umezi (1100 mm la altitudinea de 1000 m) față de cei sudici care primesc 1000 mm la aceeași altitudine.

Optimul pluviometric se înregistrează la altitudinea de 1400 – 1700 m. Maximul de precipitații se înregistrează în lunile mai, iunie, iulie și august (1000 mm), iar al doilea maxim se înregistrează în luna noiembrie. Minimul de precipitații se realizează în luna ianuarie (66 mm).

Numărul de zile cu precipitații lichide este de 105,5 iar cel al zilelor cu precipitații solide de 119,7. Prima ninsoare apare la începutul lunii septembrie pe înălțimi, iar ultima ninsoare la începutul lunii mai.

Numărul zilelor cu strat de zăpadă este de 160 – 200 la înălțimi și 120 – 160 la periferia masivului. Grosimea medie a stratului de zăpadă este de 62 cm, poate atinge uneori 2 m.

Vânturile au o frecvență mai mare pe culmi, unde poate atinge valori de peste 90%, iar calmul este foarte rar. Frecvență mare o au vânturile de NV, apoi cele de NE, E, S și V. În zona înaltă frecvent apar viteze ale vântului de 50 – 60 m/s. (Plan de management, Parcul Național Munții Rodnei, 2012)

I.1.4 Hidrografia

Conform Planului de management al Parcului Național Munții Rodnei, resursele de apă sunt constituite din ape subterane și ape de suprafață (rețeaua hidrografică și lacurile). Dominanța rocilor cristaline compacte determină cantonarea apelor freatice, mai ales în scoarța de alterare, ceea ce nu permite asigurarea unor rezerve importante, fenomen compensat de cantitatea mare de precipitații.

Apele freatice efilează sub formă de izvoare la baza grohotișurilor, scoarțelor de alterare și a solurilor, având debite variabile, dependente de regimul precipitațiilor. Sunt slab mineralizate (50 – 150 mg/l) și aparțin clasei bicarbonatate, grupa alcalină. Depozitele calcaroase cantonează acumulările de ape în golurile și diaclazele acestor roci, generând izvoare cu variabilitate mare, cum sunt cele din bazinele superioare ale Izei, Rebrei, Telcișorului, Gersei, Strâmbei, dar și cu debit constant ca cele de la Fântâna și Izvorul Dragoș care alimentează cu apă potabilă orașul Borșa, respectiv comuna Moisei.

Munții Rodnei, prin masivitatea lor constituie un nod hidrografic, drenajul realizându-se spre patru colectori principali: Bistrița Aurie, Someșul Mare, Vișeu și Iza. Rețeaua de râuri este organizată în mai multe sectoare hidrografice.

Sistemul Vișeului, ce drenează versantul nordic al Munților Rodnei, are numeroși afluenți ale căror izvoare se află în diverse circuri glaciare: Fântâna (izvoare în circul glaciar Izvorul Cailor, Piatra Rea și Păltiniș), Negoiescu (izvoare în circurile Negoiescu Mare și Negoiescu Mic), Repedea (izvoare în căldările Buhăiescu și Izvorul Mare), Pietroasa (obârșia în căldarea Iezer și Zănoaga Mare), Izvor (din căldarea Zănoaga Mică), Hotarului și Izvorul Dragoș (izvoare în Căldările Livezi, Gropi și Râpi).

Sistemul Izei drenează partea de nord-vest a parcului prin izvoarele Izei.

Sistemul Someșul Mare drenează versanții de sud-est, sud și sud-vest ai Munților Rodnei prin numeroși afluenți: Cobășel (izvoare sub Inăuț – Roșu), Baia (Valea Băilor, Valea Vinului), Anieșul Mare și Anieșul Mic (de sub Nedeia Straja, Galați), Cormaia (sub Vf. Cormaia și Nedeia Straja), Rebra (izvoare sub Vf. Obârșia Rebrii), Gersa (izvoare sub Piciorul Negru), Sălăuța (cu afluentul Strâmba).

Sistemul Bistriței drenează sectorul nord-estic al Munților Rodnei. Izvoarele Bistriței Aurii se află în căldarea Bistricioara, în Tăul Știol (Izvorul Bistriței Aurii). Dintre afluenții cei mai importanți: Putredu (cu izvoare sub Cișa și Coasta Netedă), Tomnatecul Mare și Mic, Bila (izvoare sub Inău), Lala (izvoare sub Inău, drenează lacurile glaciare Lala Mare și Lala Mică).

Lacurile constituie unul dintre elementele peisagistice caracteristice Munților Rodnei, fiind situate la altitudinea de 1800 – 1950 m. Genetic se încadrează în categoria lacurilor glaciare cantonate în circurile sau văile foștilor ghețari cuaternari. Numărul lor este greu de apreciat, multe fiind temporare, Gâștescu a identificat în anul 1971, 67 lacuri. Adâncimea maximă este de 5,2 m în tăul mijlociu al Buhăiescului (II). Dintre cele mai importante lacuri glaciare din munții Rodnei se numără: Iezer (3450 m2), Buhăescu I (700 m2), Buhăescu II (1700 m2), Buhăescu III (700 m2), Buhăescu IV (1100 m2), Repedea (790 m2), Negoiescu, Știol (circa 1600 m2), Lala Mică (1550 m2), Lala Mare (5631 m2), lacurile din căldarea Negoiescului (7), lacurile din căldarea Piatra Rea etc. Majoritatea lacurilor se alimentează din izvoarele situate la baza depozitelor de grohotișuri, cu ape limpezi, potabile, cu mineralizare sub 45 mg/l. (Plan de management, Parcul Național Munții Rodnei, 2012)

I.1.5 Vegetatia

Vegetația din Munții Rodnei este foarte bogată și variată prezentând caracteristici comune Munților Carpați. Se diferențiază în masiv în funcție de altitudine, topoclimat, orientarea crestelor, soluri, expoziție, etc. Față de Carpații Meridionali, în Munții Rodnei etajul alpin se delimitează la altitudini mai coborâte cu aproximativ 150-200 m, datorită poziției lor nordice.

Pădurile încep de la baza muntelui și se întind pâna la 1600-1700 m. La poale sunt pădurile de foioase în special de fag (Fagus silvatica) pâna pe la 1300-1400 m care coboară văile până pe la 300-500 m aici întâlnindu-se ocazional și carpenul (Carpinus betulus) sau gorunul Quercus petrea). Pajiștile montane din aceste zone sunt formate din câmpuri de iarba câmpului (Agrostis tenuis), alături de care mai apare pieptănarița (Cynosurus cristatus), păiușul (Festuca pratensis), păiușul rosu (Festuca rubra), etc.

Urmează pe înălțime pădurile de conifere formate din molid (Picea abies) în majoritate și brad (Abies) de pe la 1100 până pe la 1500 m. În zonele despădurite din acest subetaj se întâlnesc pajiști formate din iarba câmpului (Agrostis tenuis), păiuș roșu (Festuca rubra), luceafărul (Scorzonera rosea). De pe la 1600-1700 încep să devină dominante tufărișurile de jneapan (Pinus mugo) care se întindeau odinioară pe culmile tuturor vârfurilor din masiv pâna la 2100 m dar care au fost defrișate masiv în scopul pășunatului păstrându-se în zonele protejate și pe versanții greu accesibili. Se mai întâlnesc tufărișuri de afin (Vaccinium myrtillus), bujor de munte (Rhododendron kotschyi). ierburi ca Hypericum maculatum, Calamagrostis villosa, Scorzonera rosea și Deschampsia caespitosa, Oreochloa disticha, Potentilla ternata, Festuca airioides, Festuca nigrescens, Juncus trifidus, Oreochloa disticha.

Pe vârfurile cele mai înalte se găsesc tufărișuri scunde crioxerofile formate din azaleea de munte (Loiseleuria procumbens), afinul vânat pitic (Vaccinium gaultherioides) si o subspecie endemică de vuietoare (Empetrum nigrum subspecia hermafroditum), sau cele edificate de salciile pitice (Salix herbacea, S. reticulata). Pe stâncile calcaroase se găsesc Saxifraga paniculata, Artemisia ariantha, Helianthemum alpestre, Leontopodium alpinum, Dryas octopetala. Se mai întâlnesc specii ca Rumex scutatus, Saxifraga aizoides, Parnassia palustris, Silene pusilla, Glium anisophyllum, Acinos alpinus, Cardaminopsis neglecta, Oxyria digyna, etc.

În Munții Rodnei se întâlnesc zone restrânse cu exemplare rare cum sunt Zimbrul (Pinus cembra), zada sau laricele (Larix decidua), tisa (Taxus baccata) – foarte rar, întâlnit doar in zona masivului Cormaia unde se mai găsesc câteva exemplare, mesteacănul pitic(Betula nana).

Plante ocrotite de lege in Munții Rodnei sunt: tisa (Taxus baccata), smîrdarul (Rhododendron kotschyi), zimbrul (Pinus cembra), zada (Larix decidua), floarea de colț (Leontopodium alpinum), narcisa (Narcissus stellaris), bulbuci de munte (Trollius europaeus), ghintura galbena (Gentiana lutea), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), vulturica (Hieracium aurantiacum), opaița (Lychnis nivalis), laleaua pestriță (Fritillaria meleagris). (http://www.rodnei.ro/flora.html)

Figură 1 Gențiana albastră (foto: Dorin Circu)

I.1.6 Areale protejate existente

Conform Planului de management al Parcului Național Munții Rodnei, rezervațiile științifice sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor habitate naturale terestre si/sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de interes științific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de alta natura.

Acestea sunt: Pietrosu Mare (3548 ha), Piatra Rea (291ha), Lala-Bila (1318,2 ha) și Corongiș (614,9 ha). În rezervațiile științifice se permit activități turistice doar pe traseele turistice marcate.

Rezervația Pietrosu Mare a fost constituită prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 1149/1932, având o suprafață de 183 ha gol de munte în jurul Vf. Pietrosu Mare. În anul 1962 se extinde suprafața rezervației, ajungând la 2700 ha. În baza Deciziei nr. 204/1977 a Comitetului Executiv al Consiliului Maramureș, suprafața sa a fost extinsă la 3300 ha. Această ultimă extindere s-a realizat prin includerea zonei dintre culmile Jirezii, Bătrâna și Râpilor. Din suprafața totală, 1770 ha (53%) este pădure și 1430 ha (47%) este gol de munte.

Masivul muntos Piatra Rea, cu abrupturile sale ce depășesc pe alocuri 800 m este constituit din calcar cristalin, care aici ajunge la dezvoltarea cea mai mare din Munții Rodnei. Datorită acestui substrat, masivul prezintă unul din obiectivele botanice importante ale Munților Rodnei. Prin L. 5/2000, abruptul calcaros a fost declarat ca arie protejată de interes botanic cu suprafața de 50 ha. Ulterior, prin hotărârea Consiliului Științific al APNMR, a fost propusă ca rezervație științifică cu suprafața mărită la 291 ha.

Fondată în 1973, Rezervația Bila – Lala, a fost reconfirmată prin L 5/200 cu suprafață de 2568 ha, din care 1318,2 ha constituie rezervație științifică propusă de APNMR, avizata de Consiliul Științific al PNMR, de COMN si MMP-studiul atasat. Rezervația științifică cuprinde Fundul Bilei și jumătatea superioară a bazinetului Lala. Suprafața din Fundul Bilei are formă triunghiulară, cu colțurile in Vf. Inău (2279 m), Vf. Tomnatec (2051 m) și vârful cu cota 2111 m de pe Piciorul Pleșcuței. Perimetrul celei din Lala urmărește in continuare Piciorul Pleșcuței până la vârful cu cota 1675 m, de unde coboară in Pârâul Lala, urca in Vf. Gagi (1847 m) și se intoarce pe Culmea Gagi, peste Vf. Inăuț (2222 m) până la Vf. Inău.

Aria propusă ca rezervație științifică de către APNMR, avizata de Consiliul Științific al PNMR, de COMN si MMP-studiul atasat, cuprinde Vârful Corongiș (1987 m) și arealul înconjurător, având o suprafață de 614,9 ha. Substratul calcaros determină existența unei flore și faune interesante din punct de vedere științific. (Plan de management, Parcul Național Munții Rodnei, 2012)

I.2 Caracterizarea uman-geografică

I.2.1 Populație și așezări

Aria naturală se întinde în extremitatea estică a județului Maramureș (pe teritoriile administrative ale comunelor Moisei și Săcel și al orașului Borșa) și în cea nord-estică a județului Bistrița-Năsăud (pe teritoriile comunelor Maieru, Parva, Rebrișoara, Rodna, Romuli, Șanț și Telciu și pe cel al orașului Sângeorz-Băi).

Popularea s-a făcut încă din epocile neoliticului, bronzului și fierului, fapt confirmat de mărturiile arheologice găsite în Năsăud, Rebrișoara, și Șant. Cele mai multe mărturii sunt din epoca feudală care atestă existența a numeroase așezări omenești pe văile Somșului Mare, Sălăuței, Izei și Vișeului.

Rețeaua de așezări, ale căror limite administrative sunt suprapuse Parcului Național Munții Rodnei, este alcătuită din două orașe (Borșa și Sângeorz-Băi) și nouă comune (Șant, Rodna, Maieru, Parva, Rebrișoara, Telciu, Romuli, Săcel și Moisei).

Morfostructural, sunt întâlnite toate tipurile de așezări specifice Carpaților.Așezările adunate, cu vetre bine conturate, sunt răspândite pe văile Someșului Mare și Vișeului. În vestul și sud-vestul Munților Rodnei unele așezări prezintă un caracter puternic de răsfirare și mai ales risipire, reflectând modul de adaptare la condițiile de relief printr-un anumit sistem de organizare al terenurilor agricole.

Sub aspect demografic, localitățile aferente parcului Național Munții Rodnei însumează cca. 85 000 de locuitori, Borșa, Sângeorz-Băi, Moisei, Maieru și Rodna fiind cele mai mari din acest punct de vedere.(Gheorghe Kucsicsa, 2013)

I.2.2Activități economice

În contextul unei dezvoltări economice tradiționale, potențialul natural și-a pus semnificativ amprenta pe profilul și specificul ocupațiilor. Studiile istorice și descoperirile arheologice relevă că în perioada feudală, activitățile agro-pastorale constituiau ocupația de bază pentru majoritatea populației din Carpații Românești. Dacă inițial activitătile de baza ale locuitorilor erau legate de cultivarea pământului și de păstorit, mai târziu se dezvoltă cele legate de minerit și exploatarea și prelucrarea lemnului.

În prezent, principalele activități sunt cele legate de agricultură (pe suprafețe restrânse), creșterea animalelor și exploatarea și prelucrarea lemnului (Borșa, Dealul Ștefăniței, Șanț, Valea Mare ș.a.), la care se adaugă activitățile din sectorul terțiar (comerț, turism, administrație, învățământ etc.). (Gheorghe Kucsicsa, 2013)

I.2.3 Turism

Turismul practicat în parc și în zona limitrofă parcului are o puternică sezonalitate. În timpul iernii, zonele limitrofe parcului, zona Borșa și Valea Blaznei sunt intens vizitate de turiști, fiind stațiuni renumite pentru practicarea schiului alpin. În timpul verii grupuri mari de turiști vizitează Pasul Prislop, Tăul Știol, Cascada Cailor, Lacul Iezer, Vârful Inau, Lacul Lala. (Plan de management, Parcul Național Munții Rodnei, 2012)

În Parcul Național Munții Rodnei se practică mai multe tipuri de turism, datorită evantaiului de comori peisagistice existente în perimetrul său.

Turism de recreere

Turismul de recreere valorifică însușirile cadrului natural, astfel cei interesați pot să parcurgă trasee montane de o frumusețe inedită, să observe flora bogată cu multe specii rare sau endemice (de exemplu opaițul Munților Rodnei – Lychnis nivalis), să se bucure de priveliștea lacurilor și caldărilor glaciare, să remarce elemente de faună deosebite, cum ar fi: capra neagră (Rupicapra rupicapra), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cocoșul de mesteacăn (Tetrao tetrix), marmota (Marmota marmota), cerbul carpatin (Cervus elaphus), căprioara (Capreolus capreolus) etc. Aici diversitatea florei, faunei și reliefului oferă turiștilor informații inedite despre ceea ce înseamnă frumos, totul părând a fi clădit anume spre a cuceri ochiul. Pe traseele turistice din Munții Rodnei, întâlnești o străveche ocupație românească păstoritul, care conferă peisajului un specific aparte. De asemenea, în Munții Rodnei există numeroase posibilități de practicare a sporturilor de iarn – pe pârtiile amenajate din stațiunile Borșa și Valea Blaznei.

Acest tip de turism antrenează în zonă cel mai mare număr de persoane, fiind practicat de toate categoriile de vârste, stabilind puntea între om și natură, oferindu-i acestuia posibilitatea de înlăturare a stresului cotidian, de regăsire a simțurilor umane.

Turism curativ (balnear)

Turismul curativ sau de îngrijire a sănătății este o modalitate de fortificare a organismului uman, fiind practicat din cele mai vechi timpuri. Este un tip de turism născut din necesitățile oamenilor de a-și reface și trata sănătatea, căutând să valorifice efectele tămăduitoare ale apelor minerale. Astfel, pentru persoanele cu diverse afecțiuni, există posibilitatea unor cure cu ape minerale, cu veritabile calități terapeutice în stațiunea balneară Sîngeorz-Băi, precum și alte izvoare minerale cu efecte curative miraculoase, din localitățile limitrofe: Rodna, Romuli, Parva, Cormaia, Maieru, Anies, Valea Vinului, Șant etc.

Turism cultural

Este tipul de turism care asigură accesul celor interesați la impresionanta ladă de zestre, specifică locuitorilor zonelor Maramureșului și Năsăudului. Astfel, zona Maramureșului situată în partea de nord a Parcului este recunoscută prin arta lemnului (biserici și mănăstiri din lemn, porți tradiționale maramureșene, unelte din lemn etc.), obiceiuri și tradiții populare cu caracter arhaic, credințe populare ancestrale. Zona Năsăudului, situată în partea de sud a Parcului este recunoscută prin unicitatea portului popular, vestigii istorice (ruinele bazilicii dominicane din sec.al XIII-lea – Rodna), monumente și muzee, case memoriale (Liviu Rebreanu și George Coșbuc).

Turism ecvestru

Pe raza Parcului Național Munții Rodnei se poate practica acest tip de turism, în urma înființării Centrului de Ecoturism Ecvestru în cadrul Hergheliei Beclean, administrat de RNP – Romsilva, Direcția Silvică Bistrița.

Programele se desfășoară prin parcurgerea călare pe drumuri forestiere și pășune, pe parcursul mai multor zile, a unor zone de interes turistic deosebit. Astfel, turiștii pot admira frumusețea Poienii Narciselor, Lacului Lala, Vârfurile Ineu, Ineuș și Roșu, de asemenea se oferă și alte servicii cum ar fi: prânz organizat la stâni, observații asupra faunei și florei specifice Munților Rodnei. Grupurile de turiști sunt însoțite de ghizi autorizați de Ministerul Turismului. Perioada optimă de desfășurare sunt lunile iulie-august.

Turism rural si agroturismul

Spațiul rural din localitățile limitrofe Parcului dispune de un potențial turistic deosebit. Parfumul vechilor tradiții din satele de munte transilvanene, conferă întregii zone un aer și o poezie aparte. În pensiunile turistice existente se pot petrece vacante de neuitat, în mijlocul naturii. Aici meniurile tradiționale și ospitalitatea gazdelor încântă totdeauna sufletul călătorului de pretutindeni.

Ecoturismul

Ecoturismul este singura formă de turism responsabil în natură care respectă valorile acesteia și contribuie la menținerea ei neschimbată în timp. O componentă importantă ar trebui să o constituie ridicarea nivelului de trai al comunitaților locale implicate în activitățile turistice și să reprezinte în același timp o modalitate de reducere a presiunilor de tot felul pe care comunitățile locale le exercită asupra ariilor protejate.
Scopul principal al parcului este conservarea biodiversității, dezvoltarea activităților turistice făcându-se de așa manieră încât să nu cotravină obiectivelor de conservare.
Interesul crescut la nivel mondial pentru acest gen de activitate îl recomandă ca fiind o activitate de viitor pentru că un număr tot mai mare de turiști se orientează spre practicarea ecoturismului și doresc să se implice în acțiuni de conservare a naturii, de apreciere și promovare a modului de viață tradițional, a obiceiurilor și tradițiilor locale valoroase. (https://www.parcrodna.ro/pagina/obiective-turistice )

Geoturismul

Geoturismul este o formă de turism desfășurată în areale naturale, care se concentrează în mod deosebit asupra geologiei și a peisajului. El promovează turismul în geosituri, conservarea geodiversității și înțelegerea științelor Pământului prin intermediul aprecierii și al învățării. Acestea se materializează prin vizite independente la elementele geologice, folosirea traseelor și a punctelor de belvedere, a tururilor cu ghizi, realizarea de geoactivități și prin patronarea centrelor de vizitare a geositurilor. (http://www.geoturismpractic.ro/)

Geoturismul are rolul de a proteja și promova geositurile, este o activitate relativ nouă ce ar trebui dezvoltată mai mult în Parcul Natural Munții Rodnei, acest tip de turism ar putea aduce și alte beneficii precum venituri suplimentare.

II.Patrimoniul geositurilor

II.1. Inventarul geomorfositurilor

Întrucât Parcul Național Munții Rodnei este o rezervație cu o suprafață considerabilă și prezintă multe geosituri și multe obiective turistice, am ales să prezint doar o mică parte din ele și consider eu, unele dintre cele mai reprezentative.

Lacul Lala

Parte a Rezervației mixte „Ineu-Lala”,Lacul Lala Mare reprezintă cel mai mare lac glaciar din Munții Rodnei, având o suprafață de 5637,5 m² și o adâncime de aproximativ jumătate de metru. Situat sub Vf. Ineu, Lacul Lala Mare se află la o altitudine de 1815 m. Traseul care trebuie străbătut pentru a ajunge la acest lac este presărat cu peisaje mirifice, făcându-l unul special. Lacul este un ecosistem de o mare complexitate în zona căruia conviețuiesc numeroase specii de plante, precum ienuperi, zâmbru, merișor, afin, sângele voinicului etc., și specii de animale, cum ar fi: ursul, cerbul carpatin, acvila de munte, capra neagră, lupul, marmota. Lacul este cunoscut și pentru vasta populație de păstrăv pe care o adăpostește, dar și pentru  rododendronul care crește în această zonă.( http://www.agrementbistrita.ro/index.php/lacul-lala-mare )

Figură 2 Lacul Lala Sursa: http://www.agrementbistrita.ro

Vârful Ineu

Situat în Munții Rodnei, Vârful Ineu reprezintă al doilea vârf ca înălțime al munților, având o altitudine de 2279 m. Ceea ce îl face special și îi sporește farmecul este faptul că, deși izolat și greu accesibil, acesta ascunde peisaje și trasee de o frumusețe rară. Vf. Ineu este parte a Rezervației mixte „Ineu-Lala” ce se întinde pe o suprafață de 2568 ha și face parte din Parcul Național Munții Rodnei.

Această rezervație prezintă un relief glaciar complex reprezentat de custuri, circuri glaciare, văi glaciare și morene, precum și elemente hidrografice de mare frumusețe peisagistică, precum cascade și lacuri glaciare. ( http://www.agrementbistrita.ro/index.php/varful-ineu )

Figură 3 Vârful Ineu Sursa: http://www.agrementbistrita.ro

Cascada Cailor

Cascada Cailor, situată în estul rezervației științifice Piatra Rea este dezvoltată pe un abrupt calcaros în trepte, dominată în partea superioară de un perete calcaros aproape vertical. Cascada este formată pe cursul pârâului Izvorul Cailor, afluent de stânga al pârâului Zănoaga, în aval de circul glaciar Izvorul Cailor și are o denivelare de cca. 100 m. Majoritatea turiștilor care urcă pe culmea Runcu – Știol vizitează această cădere de apă, considerată ca fiind una dintre cele mai frumoase și spectaculoase din țara. (Gheorghe Kucsicsa, 2013)

Figură 4 Cascada Cailor Sursa: arhivă personală

Vârful Pietrosu

Complexul Glaciar Pietrosu – Rebra constituie cel mai important și mai spectaculos peisaj rezultat în urma modelării glaciare și subordonat, periglaciare din Parcul National Munții Rodnei.Situată în nord-estul parcului, aria se întinde pe o suprafață de aproximativ 1000 ha și integrează circurile și sectoarele superioare ale văilor glaciare din jurul vârfurilor Pietrosu (2 303), Rebra (2 119) si Buhăescu Mare (2 225) (Gheorghe Kucsicsa, 2013)

Vârful Pietrosu este cel mai înalt vârf muntos din Munții Rodnei cu 2 303 metri. De asemenea, este cel mai înalt vârf din întregul lanț al Carpaților Orientali, fiind împărțit între județele Maramureș și Bistrița Năsăud.

Figură 5 Varful Pietrosu Sursa: http://rucsacdemunte.blogspot.com

Lacul Iezer

Frecvența, relativ mare a circurilor glaciare sau a complexelor de circuri și văi glaciare a favorizat apariția a numeroase lacuri glaciare permanente sau temporare. Acestea sunt prezente îndeosebi pe versantul nordic la altitudini cuprinse între 1800 și 1950 m. Forma lor este aproximativ circulară, au dimensiuni reduse și în mare parte, sunt instalate în circurile situate la obârșia văilor glaciare. (Gheorghe Kucsicsa, 2013)

Lacul Iezer este un lac glaciar. Este localizat în munții Rodnei, sub vârful Pietrosu, la o altitudine de 1.825 m. Are suprafața de 3450 mp, adâncimea maximă de 2,5 m și lungimea de 84 m. Face parte din rezervația naturală ˝Pietrosu Mare˝. Lângă lac se găsește stația meteo „Pietrosu”.

Figură 6 Lacul Iezer Sursa: http://rucsacdemunte.blogspot.com

II.2.Evaluarea geomorfositurilor (metoda Warowna 2014 )

Pentru evaluarea geomorfositurilor vom folosi metoda Warowna 2014, astfel vom evalua geositurile din punct de vedere științific, funcțional și turistic.Evaluarea geositurilor se face pentru a afla, după anumite, criterii cât de bine sunt dezvoltatea din punct de vedere științific, funcțional și turistic geositurile, se acordă punctaje (0, 0.5, 1) se face apoi un total pentru fiecare geosit, iar la final în funcție de punctaj se trag concluzii.

Tabel 1 Valoarea științifică a geomorfositurilor

Tabel 2 Valoarea funcțională a geomorfositurilor

Tabel 3 Valoarea turistică a geomorfositurilor

Totalul punctajelor se calculează astfel Valoare științifică + Valoare funcțională + Valoare turistică.

Lacul Lala = 14.5, Vârful Ineu = 15.5, Cascada Cailor = 16.5, Vârful Pietrosu = 16.5, Lacul Iezer = 17

Dăcă geositurile ar fi primit punctaj maxim fiecare ar fi trebuit să aibă 24 de puncte.Remarcăm astfel că geositurile nu au atins maximul de punctaje însă nici nu stau rău, toate având punctaj total peste 15 ceea ce este peste medie.După analiza tabelelor remarcăm că la capitolul funcționalitate geositurile stau cel mai rău, nici unul dintre ele nu ajunge nici măcar la jumătatea valorii maxime.Cel mai bine stau din punct de vedere științific unde aproape ating valorile maxime, la fel de bine stau și din punct de vedere turistic.

Astfel dupa analiza tabelelor putem concluziona că geositurile, din punct de vedere științific și turistic sunt clasate destul de bine însă când vine vorba de funcționalitate nu putem vorbi despre același lucru, asta fiind și principalul motiv care trage punctajul în jos.

II.3.Protecția geomorfositurilor

Conform Planului de management al Parcului Național Munții Rodnei, cadrul fizico-geografic prin componentele sale, justifică într-o mare măsura crearea Parcului Național Munții Rodnei. Diferența de altitudine de mai mult de 1600 m denotă existența unor condiții variate în etajarea vegetației.

Munții Rodnei conțin o varietate de forme rezultate atât din etapele vechi ale modelării Carpaților cât și din modelarea cuaternară în care era glaciară a avut un rol de prim ordin. Este singurul masiv din Carpații Orientali în care se păstrează peisajul tipic al modelării glaciare cu întreaga gamă de forme rezultate din acțiunea ghețarilor montani, asociate cu resturi ale modelării anterioare și cu formele eroziunii postglaciare.

Peisajul specific Munților Rodnei, rezultat din interacțiunea factorilor fizici, biologici și antropici, se află în general într-o bună stare de conservare. El este însă alterat în unele zone prin activitățile antropice: culoarele de avalanșe, porțiunile de pajiști suprapășunate (cu vegetație bogată de Rumex), resturile menajere aruncate în marginea lacurilor glaciare, stânele amplasate în apropierea cursurilor de apă etc. Se poate afirma că suprapășunatul in ultimii ani a reprezentat un factor cu efect din ce în ce mai redus deoarece numărul de oi a scazut de la an la an. (Plan de management, Parcul Național Munții Rodnei, 2012)

Ca măsuri pentru protecția geomorfositurilor ne-am putea gândi la unele care să combată direct problemele existente în rezervație cum ar fi cele enumerate anterior.În principal problemele prezente în rezervație sunt din pricina omului sau a activităților desfășurate de acesta și o acțiune principală ar fi conștientizarea și educarea comunităților locale dar și a turiștilor asupra protecției mediului și conservării geositurilor. Unele zone ar trebui restricționate întrucât reprezintă areale protejate.

III.Valorizarea turistică a geositurilor

III.1. Propuneri privind amenajarea propriu-zisă a infrastructurii generale, amenajări cu scopul de a proteja și conserva geositurile respective

Pentru acest capitol ar trebui întâi de toate să ne gândim unde sunt punctele tari și punctele slabe ale acestei rezervații, cine ar putea lucra la infrastructura generală și ce ar trebui făcut mai exact pentru protecția și conservarea geositurilor prezente.Așadar m-am gandit la câteva măsuri ce pot fi aplicate.

-promovoarea geositurilor și conștientizarea populației și a factorilor decizionali privind importanța protejării acestora (Promovare in mediu online și crearea de pachete turistice care să includă aceste geosituri și informații cu importanța protejării acestora și promovoarea geoturismului )

-promovarea formelor de turism cu impact redus asupra mediului ( turism ecvestru, escaladă, schi de tură, drumeții tematice, turism stiințific)

-limitarea numărului de turiști în anumite arii in funcție de capacitatea de suport și sezon

-dezvoltarea/imbunătățirea infrastructurii de trasee turistice (trasee turistice mai bine marcate, mai multe refugii și locuri special amenajate pentru campare, în apropierea fiecărui obiectiv și pe fiecare traseu din rezervație)

-dezvoltarea infrastructurii de informare prin panouri informative privind obiectivele protejate (panouri informative instalate în apropiera fiecarui geosit)

-elaborarea de materiale informative (hărți, broșuri, pliante etc.) privind obiectivele turistice, ariile protejate, trasee turistice

-înființarea centrelor de informare turistică (în localitățile, ale căror limite administrative sunt suprapuse rezervației, Borșa, Bistrița Năsăud, Sângeorz-Băi și localitățile din componența acestora )

-implementarea unor programe internaționale de finanțare în vederea dezvoltării activităților turistice și protejării obiectivelor turistice

-realizarea periodică a unor evaluări a obiectivelor turistice

-extinderea formelor de protecție, pază, patrulare la nivelul ariilor protejate

-participarea activă a turiștilor la conservarea geositurilor

III.2.Integrarea geositurilor într-un traseu turistic

Pentru integrarea geositurilor amintite în capitolele anterioare am ales un traseu de patru zile ce cuprinde atât aceste geosituri cât și alte obiective turistice prezente în rezervație. Traseul începe din Pasul Rotunda situat în partea estică a rezervației și se continuă de-a lungul coastei principale de la est la vest până în localitatea Borșa unde se încheie traseul.

În prima zi plecarea se face din Pasul Rotunda (1271m) înspre vest, iar pe un durm forestier ajungem în apropierea Vârfului Nichitaș (1451m) pe care îl ocolim prin sud, apoi ne continuăm traseul până în apropierea Vârfului Gajei (1847m). Dupa ce am trecut de Vârful Gajei ne vom continua drumul pe o potecă marcată până în apropierea lacului Lala Mare, cel mai mare lac glaciar din Munții Rodnei, urmând să urcăm o porțiune mai abruptă până pe Vârful Ineuț (2222m) de unde coborâm spre vest pe poteca de creastă și ajungem în Șaua Ineuțului (2060m) de unde se desprinde, spre nord, o potecă marcată de aproximativ 20 de minute pe care dacă o urmăm putem ajunge la un loc de campare și un izvor.Traseul are în jur de 9.7 km.

Figură 7 Traseu prima zi, Suport Harta turistică Munții Rodnei, autor : Iuliu Buta

În a doua zi traseul începe de la malul lacului Lala Mica unde am campat la sfârșitul primei zile și ajungem în Șaua cu Lac (2140m), iar de aici mergem spre nord-vest până dam de o poteca marcată care duce până pe Vârful Ineu (2279m), acesta fiind al doilea vârf ca înălțime al Munților Rodnei. Vârful Ineu domină jumătatea de est a munților Rodnei, în zilele senine oferind priveliști asupra masivelor din jur: Munții Maramureșului, Munții Suhard, Rarău, Călimani, Bârgău, etc.Ne continuăm drumul până ajungem la o porțiune stâncoasă dificilă, ca mai apoi să urcăm domol Vârful Coasta Netedă (2060m), ulterior coborâm spre vest și ținem poteca până pe Vârful Cișa (2036m). După ce coborâm de pe Vârful Cișa trecem pe lângă Vârful Omului (2134m) care va rămane la doar cațiva metri deasupra noastră, continuându-ne ascensiunea spre nord unde vom ajunge pe Vârful Gargalău (2159m) de unde vom coborî spre Șaua Gargalău (1907m) urmând apoi traseul marcat spre Cascada Cailor.Undeva între Șaua Gargalau și cascadă vom campa, terminând astfel și cea de-a doua zi.Traseul are aproximativ 12 km.

Figură 8 Traseu ziua a doua, Suport Harta turistică Munții Rodnei, autor : Iuliu Buta

În a treia zi plecăm din locul de campare stabilit la sfarșitul zilei cu numărul doi, prin sudul Muntelui Cailor ajungem în Șaua Galațului, de aici traseul ne propune urcarea unei porțiuni până pe Vârful Galațului (2048m) apoi coborând ușor spre vest ajungem în Șaua Puzdrelor (2035m). Traversăm o porțiune de jnepeni și ajungem în Tarnița Bârsanului o șa lungă și lată. Făcând un popas în Șaua Tarnița Bârsanului se poate admira, spre nord-vest, creasta înaltă Buhăescu Mare-Pietrosu și Vârful Negoiasa Mare în imediata apropiere. Pe acesta din urmă îl vom ocoli pe partea nordică, pe o potecă lejeră, fără denivelări pronunțate.Imediat vom ajunge în apropierea lacului La Cărși loc în care pietrele stratificate sunt asemănătoare unor cărți. Aici întâlnim și un fenomen rar, Izvorul La Cărți iși are obârșia în creasta principală, acest fapt reprezentând un fenomen rar, deorece în mod normal izvoarele sunt situate pe versanți și nu pe creastă. În continuare urmăm traseul care duce pe Vârful Repede (2074m) iar apoi coborâm într-o șa pentru a urca Vârful Cormaia (2033m) de unde ne vom continua drumul spre Tarnița La Cruce unde vom și campa pentru a încheia a treia zi.Traseul are aproximativ 13.5 km.

Figură 9 Traseu ziua a treia, Suport Harta turistică Munții Rodnei, autor : Iuliu Buta

În cea de-a patra zi vom pleca din locul în care am campat și anume Tarnița La Cruce, începem urcușul spre nord-vest ca mai apoi să ajungem pe Vârful Rebra (2119m) de unde ne vom continua drumul către Vârful Buhăescu Mare (< 2200m ). De la Vârful Buhăescu Mare vom continua prin Curmătura Pietrosului până pe Vârful Pietrosu (2303m) acesta fiind de altfel și cel mai înalt vârf din Munții Rodnei, oferindu-ne o priveliște de nedescris. În continuare vom coborî ușor spre lacul Iezer, lac glaciar care privit dintr-un anumit unghi seamană cu forma hărții României, după care ne vom continua coborârea către stația meteo. După ce vom trece de stație vom începe să coborâm dealul Piciorul Moșului, de unde putem admira orașul Borșa si Vârful Pietrosu lăsat în urmă, coborând în continuare ajungem în orașul Borșa lângă spitalul orășenesc unde se și încheie traseul propus.Traseul are in jur de 13 km.

Figură 10 Traseu ziua a patra, Suport Harta turistică Munții Rodnei, autor : Iuliu Buta

Figură 11 Traseu intreg Suport Harta turistică Munții Rodnei, autor : Iuliu Buta

Pasul Rotunda – Lacul Lala – Șaua cu Lac – Vârful Ineu – Tarnița lui Putredu – Șaua Gărgălău – Cascada Cailor – Vârful Galațului – Tarnița la Cruce – Vârful Rebra – Vârful Buhăescu Mare – Vârful Pietrosu – Lacul Iezer – Stație meteo – Borșa

Marcaj: bandă roșie + bandă albastră

Acces la traseu: DN 17 D, comuna Șanț, sat Valea Mare, Pasul Rotunda

Punct de plecare: Pasul Rotunda, 1284 m

Punct de sosire: Borșa – lângă spitalul orășenesc

Lungime aproximativă: 50 km

Gradul de dificultate: Mediu spre dificil în unele zone. Nu se recomandă iarna.

Starea marcajelor:

-de vară – bine marcat

-de iarnă – stâlpi indicatori insuficienți.

Starea traseului: traseu fără dificultăți mari de teren

III.3. Realizarea unui panotaj privitor la o informare turistică adecvată pentru fiecare geomorfosit

Aceste panouri le-aș monta în localitățile din apropiere și în agențiile de turism pentru a trezi interesul turistului asupra fiecărui loc.Pe lânga aceste panouri, lângă fiecare geomorfosit ar trebui instalate panouri cu coduri QR care după ce vor fi scanate cu un smartphone vor oferi mai multe informații despre geomorfosit.Aceste coduri QR ar reprezenta un avantaj deoarece nu s-ar utiliza mult spațiu pentru amplasarea unui panou mare care să cuprindă toate aceste informații și plus de asta cine nu este interesat să afle mai multe informații nu este obligat să scaneze acel cod și iși poate continua fericit călătoria.

Figură 12 Model panou Lacul Lala

Figură 13 Model panou Vârful Ineu

Figură 14 Model panou Cascada Cailor

Figură 15 Model panou Vârful Pietrosu

Figură 16 Model panou Lacul Iezer

Concluzii

Datorită unor anumiți factori precum geologia, relieful, clima și hidrografia, Parcul Național Munții Rodnei se bucură de un potențial turistic foarte ridicat, rezervația având numeroase obiective care fac din aceasta una dintre cele mai frumoase din țară.

Lacurile glaciare, vârfurile impunătoare de peste 2000 m și vegetația impresionantă cu specii endemice și rare sunt doar câteva dintre obiectivele majore prezente în rezervație. Cadrul natural cu toate elementele sale este unic oferindu-i turistului experiențe de neuitat și dorința de a reveni.

Numărul foarte mare de obiective turistice este dat și de suprafața foarte mare pe care se întinde rezervația (47 177 ha), astfel zona se bucură de numeroase trasee turistice cu diferite grade de dificultate și durate diferite, de la trasee ușoare de câteva ore, la trasee ceva mai dificile care se pot întinde pe câteva zile. În toate cazurile, în funcție de traseul ales turiștii vor fi mulțumiți deorece Munții Rodnei oferă un cadru de vis la orice pas.

Obiective rare precum, Cascada Cailor care este una dintre cele mai frumoase din țara datoritaă înălțimii sale și a căderii apei în trepte, Lacul Iezer, lac glaciar care privit dintr-un anumit unghi imită forma hărții României, Vârful Pietrosu și Vârful Ineu care domină peisajul cu dimensiunile lor impresionante de peste 2000 m, fenomenul “Izvorul La Cărți” care este așezat pe creastă în ciuda faptului că de obicei izvoarele sunt situate pe versanți și nu pe creasta, sunt doar câteva dintre obiectivele care fac din acest parc un loc preferat de turiști din toate colțurile țării cât și de turiști străini.

În concluzie Parcul National Munții Rodnei este printre cele mai frumoase parcuri din țară, are numeroase obiective turistice, cadrul natural este unic, însă infrastructura turistică nu se ridică la nivelul așteptărilor.Punctele de informare turistică sunt foarte puține, în unele locuri chiar absente, lipsesc panouri cu informații care ar trebui instalate lângă fiecare geosit iar traseele sunt marcate, însă nu suficient de bine. O implicare mai mare a autorităților competente și a comunităților locale ar crește semnificativ numărul turiștilor și interesul pentru această zonă care din punctul de vedere al cadrului natural și al obiectivelor turistice oferă o experiența plăcută si unică.

Bibliografie

Dan Dumitriu – Geomorfologie generală (suport curs)

Gheorge Kucscicsa (2013) – Parcul Național Munții Rodnei: relații om-mediu, București Editura Universitară

Ion Sîrcu (1978) – Munții Rodnei Studiu morfogeologic, București Editura Academiei Republicii socialiste România,

Planul de Management al Parcului Național Munții Rodnei (Rezervație a Bioseferei) (SIT NATURA 2000 – SCI și SPA) Ediția 2012

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Parcul_Na%C5%A3ional_Mun%C5%A3ii_Rodnei / Enciclopedia României / Parcul Național Munții Rodnei consultat la 4 mai 2018

http://www.rodnei.ro/flora.html consultat la 8 mai 2018

https://www.parcrodna.ro/pagina/obiective-turistice – Măsuri de management privind creșterea gradului de informare și conștientizare din Parcul Național Munții Rodnei / Obiective turistice consultat la 12 mai 2018

http://www.geoturismpractic.ro/ – Geoturism practic consultat la 12 mai 2018

http://www.romaniaturistica.ro/parcul-national-muntii-rodnei – România turistică / Parcul Național Muntii Rodnei – consultat la 12 mai 2018

http://www.agrementbistrita.ro/index.php/lacul-lala-mare – Agrement Bistrița / Lacul Lala Mare consultat la 15 mai 2018

http://www.agrementbistrita.ro/index.php/varful-ineu – Agrement Bistrița / Vârful Ineu consultat la 15 mai 2018

http://rucsacdemunte.blogspot.com/ Imagini Vârful Pietrosu si Imagini Lacul Iezer – consultat la 15 mai 2018

http://muntii-nostri.ro/munte/muntii-rodnei/ – Munții Rodnei / Trasee – consultat la 25 mai 2018

http://www.carpati.org/planificator_ture/traseu_de_creast%C4%83_%C3%AEn_muntii_rodnei/4418/ Informații generale despre traseu – consultat la 26 mai 2018