Evaluarea Formelor DE Eroziune Hidrică Produsă DE Scurgerea Râului Siret ÎN Secțiunea Săucești

UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI” DIN BACAU

FACULTATEA DE INGINERIE

DOMENIU DE DOCTORAT: INGINERIA MEDIULUI

“STUDII PRIVIND UTILIZAREA SISTEMELOR GEOGRAFICE INFORMAȚIONALE PENTRU EVALUAREA FORMELOR DE EROZIUNE HIDRICĂ PRODUSĂ DE SCURGEREA RÂULUI SIRET ÎN SECȚIUNEA SĂUCEȘTI – TAMAȘI, JUD. BACĂU”

ÎNDRUMĂTOR:

Prof.univ.dr.ing. Lazăr GABREIL

DOCTORAND:

Ing. Cartacuzencu STELIAN

2016

Lista abrevierilor

A.N. Apele Române – Administrația Națională Apele Române

A.B.A. Siret – Administrația Bazinală de Apă Siret

O.C.P.I. Bacău – Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bacă

O.J.S.P.A. – Oficiul Județean de Studii Pedologice și Agrochimie

A.N.C.P.I. – Agenția Națională de Cadastru si Publicitate Imobiliară

GIS – Sisteme Informaționale Geografice

GPS – Global Positioning System

RTK – Real Time Kinematic

U.A.T. – Unitatea Administrativ Teritorială

1. Introducere

1.1. Necesitatea utilizării sistemelor geografice informaționale pentru evaluarea formelor de eroziune hidrică produsă de scurgerea râului Siret în secțiunea Săucești – Tamași

La nivel mondial, Sistemele Geografice Informaționale sunt folosite tot mai des pentru analiza formelor de propagare a eroziunii solului.

În ultimul timp, în România, s-au făcut pași uriași, privind evaluarea eroziunii solului cu ajutorul GIS.

Modificările albiei majore a râului Siret, pe teritoriul României, se datorează evoluției naturale a văii și influenței activităților antropice din zonă. Instabilitățile climatice din ultimii ani, au determinat variații mari ale debitelor râului Siret. Absența unor lucrări tehnice de protecție a malurilor, pe cea mai mare parte din meandre, a făcut posibilă extinderea albiei majore prin eroziuni laterale, determinând diminuarea fondului funciar.

Deplasarea laterală a albiei râului Siret reprezintă rezultatul procesului de meandrare. Pe părțile concave se produc procese de eroziune a malurilor iar pe părțile convexe au loc depuneri de aluviuni. Se produce astfel o deplasare permanentă a albiei, îndeosebi în perioadele de debite crescute, care determină pe malurile concave surpări, ca urmare a proceselor de sub-săpare produse de râul Siret.

Cantitățile de material grosier, aduse de principalii confluenți ai Siretului, în secțiunea studiată, au depășit capacitatea albiei minore a râului Siret, prin depunerile masive de acumulări și au generat împingerea văii spre Podișul Central Moldovenesc. Procesul a dus la reducerea semnificativă a pantei talvegului și a vitezei apei. Variația secțiunilor de scurgere a crescut considerabil. S-a creat astfel un pavaj de fund alcătuit din prundișuri și bolovani, ce a diminuat foarte mult eroziunea liniară, declanșând o puternică eroziune laterală. Din cauza faptului că solurile din zonele de confluență sunt ușor friabile, acestea au permis lărgirea puternică a văii Siretului.

Cursul Siretului pe segmentul cercetat este monitorizat în prezent, sub aspectul protecției malurilor, doar în zona podului din apropierea localității Holt, comuna Letea Veche, județul Bacău, prin lucrări tehnice de îndiguire. În rest, lucrări specifice privind protecția malurilor nu au mai fost executate după 1989. Existența meandrelor, în secțiunea Săucești – Tamași, a impus realizarea unor lucrări de protecție împotriva surpării malurilor. Acestea au fost realizate în urmă cu circa 30 de ani, reprezentate de diguri de protecție din plăci de beton, ce se află într-o stare avansată de degradare.

Utilizarea Sistemelor Geografice Informaționale, pentru evaluarea formelor de evoluție a râului Siret s-a realizat prin compararea hărților cadastrale georeferențiate cu ortofotoplanuri mai vechi și mai noi. Acest regim de lucru este des întâlnit în proiecte tehnice, și mai puțin în proiecte de cercetare. Prin această metodă s-a stabilit, prin acordul instituțiilor de stat române, O.C.P.I. Bacău și A.B.A. Siret, limitele cursurilor de apă. Acestea sunt domeniul public al Statului Român, administrate de A.N. Apele Române, prin A.B.A. Siret Bacău.

Pentru evaluarea eroziunii solurilor din apropierea râului Siret, datele privind evoluția malurilor nu sunt suficiente pentru a putea trage concluzii asupra zonelor degradate ale amplasamentelor studiate.

Studiile topografice reprezintă baza de proiecție ce oferă informații privind evoluția malurilor râului Siret. Astfel s-a putut evidenția evoluțiile temporare a râului Siret. Tot aici s-au adus completări cu date suplimentare: date pedologice, bonitatea solului și utilizarea terenului. Necesitatea evaluării eroziunii laterale a râului Siret este importantă în contextul dezvoltării zonelor de exploatare a terenurilor din imediata apropiere.

1.2. Obiectivul temei de cercetare

Obiectivul propus de această lucrare vizează analiza evoluției geomorfologice a văii Siretului pe secțiunea Săucești – Tamași, prin acțiunile dinamice a râului Siret, reprezentate de procese de eroziune, transport și sedimentare, folosind Sisteme Geografice Informaționale.

Scopul studiului care a stat la baza elaborării lucrării este reprezentat de realizarea unei noi abordări privind analiza proceselor de eroziune a solului produsă de scurgerea râului Siret în secțiunea Săucești – Tamași. Acest lucru se va realiza prin analiza comparativă a limitelor de scurgere.

Pentru atingerea obiectivului s-au evaluat procesele de eroziune și colmatare și impactul acestora asupra stării solurilor. Rezultatele obținute au fost evaluate și s-au impus măsuri privind ameliorarea formelor de eroziune a solurilor în perimetrul cercetat.

Harta solurilor, planurile topografice, profilele de sol, profilele longitudinale și transversale reprezintă instrumentele geografice informaționale ce au generat date cu privire la evaluare formelor de eroziune hidrică produsă de scurgerea râului Siret, în secțiunea Săucești – Tamași.

Evaluarea formelor de eroziune hidrică produsă de scurgerea râului Siret în secțiunea analizată s-a făcut cu ajutorul sistemelor geografice informaționale. Studiul zonelor afectate de eroziune produsă de scurgerea râului Siret s-a făcut prin monitorizarea solului în teren.

1.3. Studiu de caz

Secțiunea cercetată este amplasată din punct de vedere geografic la contactul dintre Subcarpații Moldovei și Dealurile Tutovei, parte integrată a Podișului Bârladului.

Arealul analizat reprezintă o parte din culoarul văii Siretului, din centrul județului Bacău, care se întinde pe o lungime de aproximativ 25 km, conform planurilor topografice din perioada 2008 – 2011. Secțiunea analizată străbate unitățile administrativ-teritoriale de la nord la sud, a comunelor: Săucești, Prăjești, Traian, Buhoci, Letea Veche și Tamași. Delimitarea secțiunii studiate s-a realizat în funcție reîmpărțire administrativă teritorială realizată de O.C.P.I. Bacău, în data de 26.07.2012.

Sectorul studiat a fost denumit Săucești – Tamași datorită faptului că în cadrul unităților administrative a celor două localități se află limitele zonei cercetate. De o parte și de alta a văii Siretului, secțiunea Săucești – Tamași este drenată de râul Siret, având o direcție de scurgere de la Nord la Sud. Râul Siret străbate valea studiată, de la nord, din dreptul acumulării de agregate minerale din apropierea localității Schineni, comuna Săucești, Județul Bacău. Confluența râului Siretul cu râul Bistrița reprezintă limita de sud a arealului cercetat. În Figura 1-1 se prezintă planul de încadrare în zonă a secțiuni Săucești-Tamași, unde se evidențiază poziția amplasamentului studiat.

Figura 1-1. Amplasarea geografică a secțiunii Săucești – Tamași.

1.4. Abordarea originală propusă în această temă în comparație cu situația existentă

Ideea evaluării unei secțiuni de scurgere a râului Siret a survenit în urma măsurătorilor topografice privind realizarea studiilor necesare exploatărilor de agregate minerale din albia minoră a râului Siret. S-a constat că aproape întreaga secțiune exploatată prezintă situații de evoluție a eroziunilor laterale, sub diverse forme. Mai mult, de la an la an, s-au identificat noi forme de propagare a eroziunii solului, chiar și în imediata apropiere a terenurilor cultivate.

Pentru a identifica suprafețele de sol pierdute prin eroziunea solului, limitele de scurgere au fost comparate între ele. Rolul principal al ridicărilor topografice în albia râurilor îl reprezintă evoluția acumulărilor de agregate minerale, după și înaintea unui regim de exploatare. Identificarea suprafețelor de sol sub efectul eroziunii laterale, reprezintă un reper important pentru proiectarea pe viitor unui nou regim de exploatare a agregatelor minerale.

Tot prin compararea limitelor de scurgere a râului Siret s-au identificat pierderile de sol pe o perioadă de timp de aproximativ două decenii.

Necesitatea cunoașterii mai amănunțită a suprafețelor pierdute prin eroziune laterală a terenurilor din imediata apropiere a râului Siret, s-au efectuat prin studii în teren.

Evoluția văii Siretului are un impact semnificativ atât asupra componentelor mediului geografic, cât și asupra solurilor, ducând la pierderi de suprafețe mari de terenuri. Riscul privind continuarea acestui proces de degradare a solurilor este relativ mare, astfel că se impune luarea unor măsuri de protecție și consolidare a malurilor, ținând cont de posibilitățile existente.

Sectorul de albie cercetat a fost ales pe un areal unde regimurile și intensitățile de exploatarea a agregatelor minerale se desfășoară pe suprafețe mari.

Această abordare vine în scopul completării datelor existente privind scurgerea râului Siret, în secțiunea cercetată. Lucrarea de față subliniază efectul evoluției în anumite perioade de timp a râului Siret.

Perioadele alese privind secțiunea studiată, au fost limitate de baza date disponibilă. De exemplu numărul mic de studii topografice din anul 2007 a făcut imposibilă interpolarea datelor în secțiunea studiată. Același lucru este valabil și pentru anii 2012, 2013, până în prezent. Probleme asemănătoare au fost întâlnite la prelucrarea hărților istorice.

Datorită studiilor topografice numeroase realizate în urma inundațiilor din 2008, respectiv 2010, s-a putut realiza un colaj de planuri topografice în perioada 2008-2011. Evaluarea scurgerii râului Siret, s-a realizat înainte și după intensitățile maxime ale debitelor râului Siret, în cele două perioade de inundații. Așadar, rezultatele obținute sunt influențate în proporție mare de variațiile de debite produse ca efect al inundațiilor atât din 2008 cât și din 2010.

Privitor la compararea planului topografic cu harta solurilor, putem spune că evoluția malurilor este direct proporțională cu efectul inundațiilor ce au avut loc în perioada analizată.

Conform observațiilor din teren și în condiții de scurgere normală procesele de eroziune sunt active și evoluează foarte mult mai ales în zonele de terasă.

Abordarea originala a lucrării constă în transpunerea datelor tehnice utilizate în alte scopuri pentru o interpretare a lor științifică și atingerea obiectivului propus. Posibilitatea realizării studiilor topografice într-o perioadă unde variația debitelor a fost foarte mare a permis realizarea de lucrări comparative și identificarea efectelor acestor fenomene naturale.

În cadrul acestui studiu nu s-au neglijat activitățile antropice desfășurate în cadrul amplasamentului.

Studiul de față a implicat un proces amplu de cercetări în teren în două etape. În prima etapă evoluția de scurgere a râului Siret, în perioada 2008 – 2011, a secțiunii Săucești – Tamași, a fost măsurată topografic. Acolo unde accesul nu a fost permis, sau a fost restricționat din diferite motive, datele au fost interpolate.

Prelucrarea datelor topografice istorice s-a realizat prin consultații a specialiștilor din domeniu pentru alegerea celor mai bune și actualizate planuri. O dată cu prelucrarea hărții solului, s-au clasificat și structurat datele precedate.

Harta solului georeferențiată a fost compatibilă privind analiza comparativă cu limitele topografice din anul 2008. Astfel s-au determinat evoluția eroziunilor de sol în perioada 1989 – 2008.

Prin compararea limitelor topografice în cele trei perioade 2008 – 2009, 2009 – 2010, 2010 – 2011 s-au identificat atât zonele colmatate cât și a eroziunilor produse de scurgerea râului Siret.

A doua etapă a cercetărilor din teren s-au realizat în anul 2013. Identificarea evoluției malurilor într-o perioadă când valorile debitelor au fost relativ constante, 2011 – 2013, s-a realizat prin materializarea a 21 de profile de sol. Astfel s-au identificat caracteristicile unităților de sol și starea evoluției eroziunii.

Prelucrarea rezultatelor obținute s-a realizat la sfârșitul anului 2014. Din anul 2015 datele au fost rezumate în cadrul lucrări de față.

Au fost necesari opt ani de zile pentru a concluziona și a materializa evoluția râului Siret, într-un amplasament unde variația debitelor este foarte mare și influențează direct evoluția malurilor.

PARTEA I

STUDIUL ACTUAL AL CERCETĂRII PRIVIND UTILIZAREA SISTEMELOR GEOGRAFICE INFORMAȚIONALE PENTRU EVALUAREA FORMELOR DE EROZIUNE HIDRICĂ PRODUSĂ DE SCURGEREA RÂULUI SIRET ÎN SECȚIUNEA SĂUCEȘTI – TAMAȘI, JUD. BACĂU

2. Sisteme informaționale geografice folosite pentru evaluarea formelor de eroziune hidrică a solului

2.1. Definiții și considerații generale privind Sistemele Geografice Informaționale

Un Sistem Informațional Geografic (GIS) este un sistem hardware și software. Aceasta poate fi utilizat pentru stocarea, extragerea, cartografierea și analiza datelor geodezice. Într-un GIS harta reprezintă o colecție de date (baza de date GIS). Aceasta colecție de date organizate este numită harta digitală (Alexakis et al., 2013; Garcia and Gimenez, 2010).

Datele GIS sunt caracterizate de precizie. Pe o hartă tradițională informațiile geografice sunt înregistrate și reprezentate grafic la o anumită scară cu precizie cartografică standard de 0,1-0,2 mm. Într-o baza de date GIS înregistrarea și reprezentarea grafică sunt doua noțiuni distincte. Particularitatea acestor sisteme consta în faptul ca datele sunt înregistrate în coordonate reale și pot fi reprezentate la orice scară cu aceeași precizie.

Reprezentare entităților lumii reale într-un sistem de proiecție GIS se realizează cu date vectoriale. Tot ce se poate vedea într-un peisaj reprezintă o entitate. Descrierile matematice constituie baza oricărei grafici vectoriale. Aceastea determină cu o înaltă precizie poziția, lungimea și direcția elemetelor vectoriale.

Polilinia este o secvență conectată de segmente create ca un singur obiect. Se pot crea segmente de linie dreaptă, segmente de arc sau o combinație a celor două. Poliliniile sunt ideale pentru mai multe aplicații.Prin unirea unei polilinii duce la formarea poligoanelor hașurate *15.

Imaginile raster sunt alcătuite din niște punctulețe foarte mici numite pixeli. Cu cât o imagine conține mai mulți pixeli, cu atât imaginea va fi de mai bună calitate. Fiecare pixel are un anumit cod de culoare, pe care îl redă. Rezoluția este cea care măsoară câți pixeli sunt pe lungimea unei imagini și câți pixeli sunt pe lățimea acesteia. Așadar, cu cât o imagine are o rezoluție mai mare cu atât și dimensiunea acesteia va fi mai mare *16.

2.2. Definiții și considerații generale privind eroziunea solului datorită scurgerii râurilor

Eroziunea albiei reprezintă un proces prezent în toate albiile râurilor, mai intens în cursul superior, mai accentuat în cursul mijlociu și tot mai slab în cursul inferior. Aceste aspecte au fost remarcate doar în timpul viiturilor (Moțoc, 1974).

Eroziunea regresivă se propagă din aval spre amonte, cu tendința de a reduce treptat, înclinarea talvegului și a realiza un profil de echilibru (Olariu and Gheorghe, 1999).

Eroziunea areolară reprezintă procesul care constă în îndepărtare, prin spălarea particulelor fine de sol sau rocă, prin acțiunea apei, care se scurge laminar pe versant (Mară et al., 2004).

Eroziunea accelerată este intensificată datorită intervenției omului, care prin anumite acțiuni pot deranja echilibrul natural (Butucă, 1988) [39].

Eroziunea diferențială pune în evidență proprietățile diferite ale rocilor, dintr-o anumită regine, și în special, rezistența mai mare s-au mai mică a acestora la acțiunea agenților externi (Radu et al., 1967).

Pe secțiunea de scurgere a râului Siret, Săucești – Tamași, condițiile sunt foarte favorabile proceselor de eroziune, transport și depunere sub toate formele și intensitățile.

Partea cea mai dinamică a bazinului hidrografic Siret este fundul albiei, care în cazul alcătuirii sale din depozite foarte fragile de pietrișuri și nisipuri, prezintă o instabilitate permanentă, privind variația albiei râului Siret.

În secțiunea Săucești – Tamași, întâlnim toată gama de procese de eroziune. Acesta variază începând cu eroziune de adâncime și eroziune normală, finalizându-se cu eroziunea laterală.

Scurgerea solidă de aluviuni în suspensie în cadrul perimetrului studiat este un fenomen complex și depinde de câțiva factori foarte importanți: faza de scurgere, mărimea debitului de apă, natura petrografică-litologică a versanților și albiei, formele de relief din bazin și panta lor, condițiile pedologice, existența și tipul vegetației din bazinul hidrografic Siret. Această complexitate este confirmată de faptul că în secțiunea Săucești – Tamași, la același debit de apă scurs în diverse etape sau momente tranzitează debite solide diferite.

Dinamica albiei râului Siret este cauzată de numeroși factori. Cei mai importanți factori ce influențează dinamica râului în secțiunea Săucești – Tamași sunt: mărimea și regimul debitelor, natura petrografică, rezistența, eroziunea și panta de curgere a albiei.

În Figura 2-1 se prezintă un proces activ de eroziune hidrică, produs pe malul stâng a râului Siret, din apropierea localității Buhoci, județul Bacău.

Figura 2-1. Eroziune hidrică evoluată în secțiunea Săucești – Tamași.

Regimul scurgerii aluviunilor prezintă o variabilitate mult mai mare decât cel al apei deoarece factorii locali și în special litologia, solurile și pantele dețin un control mult mai pregnant în formarea acestora.

2.3. Evaluarea eroziunii solului în bazinul montan al munților Pirinei cu ajutorul GIS

Autori: Navas A., Machin J. , Sotob J.

Agriculture, Ecosystems & Environment, Volum 105, Anul 2005, Paginile 493–506.

În anumite zone ale munților Pirinei, solul și vegetația prezintă un proces de degradare continuă. Principala cauză a degradării solului sunt defrișările, pășunatul excesiv și agricultura. Pentru evaluarea gradului de eroziune al solului în bazinul Amas din Pirineii de sud, Spania, au fost utilizate atât sistemele geografice informaționale GIS, cât și sisteme de evaluare expert. Pe lângă acestea, s-a mai realizat studiul solului din bazinul hidrografic Arnas, pentru a identifica proprietățile fizico-chimice similare terenurile pierdute prin eroziune. Sistemul GIS a fost utilizat pentru a integra informațiile generate de sistemul automat de evaluare a terenurilor, atât în scopul de a genera informații clare cu privire la zonele vulnerabile la eroziune, cât și de a identifica măsurile care se impun pentru atenuarea, respectiv combaterea acestora. (Navas et al., 2005).

Bazinul hidrografic Arnas se află în valea Borau în partea centrală a Munților Pirinei (Aragon), Spania. Acesta acoperă o suprafață de 284 ha. Relieful este montan mijlociu. Altitudinea zonei studiate este între 910 și 1341 m, față de nivelul mări Mediterane.

Programele utilizate pentru evaluarea solului au fost reprezentate de IdrisiGIS și MicroLEIS. În cadrul evaluării s-a ținut cont de factori fizico-geografici și bio-climatici. IdrisiGIS a fost folosit ca o bancă, pentru a îngloba datele obținute și de a furniza mai multe combinații de rezultate, ca date de ieșire (Van et al., 2001; Zebarth et al., 2002; Zhou et al., 2008). IdrisiGIS a fost folosit ca o bancă de informații care a înglobat datele obținute și a furnizat ulterior mai multe combinații de date de ieșire.

Reprezentarea grafică a datelor topografice s-a realizat cu programul Surfer. Forma și structura spațială a solului s-a realizat prin interpolare geostatică. Cu ajutorul programului AutoCad s-a realizat digitizarea tipurilor de sol. Mărimile matematice ale hărților au fost realizate cu ajutorul software-ului MicroStation (I/GEOVEC), iar imaginile au fost prelucrate în CorelDRAW (Krishna and K., 2009; Matisoff et al., 2002; Porto et al., 2001).

Proprietățile solului ca: textura, acoperirea cu vegetație, eroziunea solului, evoluția precipitațiilor, gradientul pantei, gradul de ariditate, au fost folosite pentru a evalua calitatea zonelor sensibile la eroziune. În urma analizei a două probe s-a putut realizat o statistică privind evoluția gradului de eroziune. Rezultatele au demonstrat un grad ridicat a eroziunii hidrice a argilelor, aluviuni și nisip și mai scăzut în zonele de vegetație. S-a ținut cont de umiditatea solului, porozitatea și densitatea.

În urma cercetărilor, în cadrul bazinului hidrografic Arnas, zonele nisipoase, lutoase și prăfoase evoluează cel mai mult. În urma cercetărilor s-a demonstrat faptul că procentul de argilă a fost mai mare în cursul inferior al bazinului hidrografic și procentul de nisip a fost în creștere în cursul superior. Conform testelor nu au existat diferențe semnificative de praf și nisip în zonele de joasă altitudine. Rezultatul final a fost o hartă a riscurilor de eroziune. Sistemul geografic informațional folosit introduce toate informațiile într-un sistem corelat prin suprapunerea hărților. Rezultatul este o hartă cu trei clase de riscuri ale eroziunii Figura 2-2 (Navas et al., 2005).

Figura 2-2. Harta riscurilor eroziunii solului bazinului hidrografic Arnas, Spania, Aragon.

În concluzie în urma celor 137 de măsurători, împreună cu alți indicatori privind eroziunea solului bazinul hidrografic în partea dreaptă a zonei studiate, datorită pădurilor și vegetației a fost protejată de eroziunea solului. Zona cu mai puțină vegetație și mai abruptă, de pe partea stângă a văii, a fost supusă la eroziuni severe ale solului.

Descoperirea ce a avut loc în urma cercetărilor sugerează că metodele de control a eroziunii solului ar putea fi dintre cele mai benefice atunci când versanții acoperiți de vegetație de arbuști suferă eroziuni de intensități mari (Navas et al., 2005).

2.4. Selecția parametrilor optimi pentru monitorizarea calitativă a regiunilor cu risc de eroziune. Un studiu de teledetecție din sud-estul Etiopiei

Autori: Moncef Bouaziza, Mathias Leidiga, Richard Gloaguena

Geoscience Frontiers, Volum 2, Anul 2011, Paginile 237–245.

Regiunile aride și semi-aride sunt sensibile la eroziune. Se dorește să se analizeze o evaluare rapidă și eficientă a eroziunii care să descrie și să monitorizeze procesele ce controlează eroziunea. Acest studiu folosește teledetecția pentru a descrie contribuția factorilor ce controlează eroziunea. Topografia terenului, utilizarea acestuia, densitatea de vegetație, proprietățile solului și influențele climatice sunt utilizate pentru a determina riscul de eroziune și de a oferi hărți de bază privind metodele de conservare a apei și a solului. Un arbore de decizie ierarhică este utilizat pentru a rezuma și combina greutatea parametrilor de control a eroziunii solului. Hărțile, obținute din această analiză calitativă, au permis identificarea și clasificarea intensității eroziunii. Aceste hărți ne permit evidențierea zonelor care au nevoie imediat de strategii de conservare, în scopul de a controla colmatările râurilor din S-E Etiopiei și pentru a controla mai mult degradarea solului (Auerswald et al., 2014; Borrelli et al., 2014; Fagherazzi et al., 2004; Moncef et al., 2011; Wu and Wang, 2007).

Etiopia este una dintre cele mai afectate țări din cauza secetei. Bazinul hidrografic Melka Wakena ocupă o suprafață de 4485 km², reprezentând rezerva de apă din sudul Etiopiei. Bazinul este situat în Podișul Etiopian de Sud. Zona are un potențial mare pentru agricultură și include un baraj hidroenergetic în amonte de Wabi Schebelle, bazin ce produce 153 MW, cu o capacitate de stocare a apei de 760 milioane m³. Bazinul Hidrografic are o zonă de irigare cu un potențial de 2040 km². Zona se prezintă ca o suprafață semi-aridă, cu precipitații medii anuale de 853 mm. Altitudinea sa medie este de 2608 m (Gimeno-García et al., 2007; Moncef et al., 2011).

În scopul de a optimiza selectarea parametrilor pentru monitorizarea calitativă a riscului de eroziune, în zona studiată, metodologia folosită a fost prin teledetecție și sisteme geografice informaționale. Evaluarea calitativă a solului s-a realizat în funcție de factori majori ce influențează eroziunea, în principal: precipitațiile, utilizarea terenurilor, topografia și structura solului (Alejandro and Kenji, 2007; Dabral et al., 2008; Sonneveld and Nearing, 2003).

Modele comparative au fost folosite în multe țări din: Uniunea Europeană, statele mediteraneene și unele țări africane ca Tanzania și Tunisia. Scopul acestor modele a fost de a cartografia riscul de eroziune și a susceptibilității topografice (Heqiang et al., 2015; Jian et al., 2009).

Un model digital de elevație, Shuttle Radar Topografic Mission (SRTM), a fost utilizat pentru a genera parametri caracteristici geomorfologici, Figura 2-3. Factorul climatic este influențat de precipitațiile tropicale care sunt determinate cu ajutorul Tropical Rainfall Measuring Mission Based Climatology (TRMM). Aceste date au o rezoluție de 27 km. Caracteristicile proprietăților solului sunt extrase din Harta Mondială a Solului oferită de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) (Bonneau and Snow, 1992; Khosronejad et al., 2007; Le Roux et al., 2005; Lu et al., 2005).

Figura. 2-3. Model digital privind altitudinea bazinului Hidrografic Melka Wakena.

Au fost evaluați mai mulți factori în acest studiu pentru a determina impactul eroziunii solului asupra mediului. Aceste date descrise mai sus au fost utilizate pentru a produce hărți de risc de eroziune, care au fost la rândul lor derivate ale hărților tematice. Factorii analizați ne permit să înțelegem impactul fiecărui factor de mediu, în funcție de capacitatea sa de a influența eroziunea.

Datorită simulărilor riscurilor de eroziune de joasă și medie intensitate pe toate hărțile, acestea au fost evaluate concomitent, iar riscurile de intensitate mare au fost evaluate independent. Zonele de risc de eroziune slabă și medie sunt situate în imediata apropiere de bazinului Hidrografic Melka Wakena și aproape de zonele de irigații unde pantele sunt mici. Hărțile de risc a eroziuni solului vin ca o abordare calitativă și relativ subiectivă. La baza lor stau date eterogene, rezoluții spațiale și parametri specifici pentru o scară regională a zonei studiate. În consecință, aceste modele sunt date sensibile, iar în funcție de propagarea erorii, pot deteriora dramatic exactitatea rezultatelor ieșite (Moncef et al., 2011).

Prin utilizarea instrumentelor de lucru se pot preciza anumite proprietăți ale terenurilor, legate de topografia, precipitațiile, vegetația, gradul de păstrare a solului, proprietăți care reprezintă cheia de control a eroziunii solurilor. Au fost evaluați și analizați acești factori prin teledetecții și metode GIS. Hărțile de risc obținute prin modelare aplicată indică faptul că există un efect ridicat și de largă răspândire în zona de studiu. Cercetările subliniază faptul că în cazul unei densități scăzute a vegetației se prezice o eroziune mare. Acoperirea de vegetație este parametrul principal care determină eroziunea solului. Se dorește necesitatea adoptării strategiilor de conservare în zonele cu risc de eroziune mare pentru a preveni degradarea terenurilor în continuare.

Cartografierea a fost adaptată simplu fiind adăugită de date de teledetecție. Acest instrument flexibil este aplicabil pentru o mare varietate de regiuni, în special în țările în curs de dezvoltare, unde informațiile tehnice și istorice lipsesc sau sunt scoase din uz (Moncef et al., 2011).

2.5. Estimarea riscului de eroziune a solului într-un bazin hidrografic de mici dimensiuni Kerala, India

Autori: Prasannakumar V., Vijith H., Abinod S., Geetha N.

Geoscience Frontiers,Volumul 3, Anul 2012, Paginile 209–215.

O metodologie completă care integrează ecuația universală de pierderea solului, modelul revizuit, (RUSLE) Revised Universal Soil Loss Equation, și Sistemul de Informații Geografice (GIS), a fost adoptat pentru a determina vulnerabilitatea eroziunii solului a unei păduri de munte. Secțiunea analizată se află în bazinul hidrografic Kerala, India. Modelul spațial al ratei anuale a eroziunii solului a fost obținut prin integrarea variabilelor geologice într-o metodă GIS bazate pe imagini de tip RASTER. Harta eroziunii anuale arată o pierdere de sol în funcție de zonele de pășuni, păduri degradate și păduri de foioase a pantelor abrupte. Hărțile spațiale de eroziune, generate cu modele RUSLE și GIS, pot servi la realizarea unor strategii pentru planificarea și gestionarea terenurilor în zonele montane. Acestea sunt sensibile din punct de vedere ecologic (Adediji et al., 2010; Bacchi et al., 2000; Fistikoglu and Harmancioglu, 2002; Prasannakumar et al., 2012; Sharma, 2010).

Zona studiată este reprezentată de sub-bazinul hidrografic Pamba, ce acoperă o suprafață de 167.83 km². Regiunea este foarte ondulată și are o altitudine de 1014 m. Panta sub-bazinului are o formă de generare nord-vest. Precipitațiile medii anuale sunt de 3046 mm. și prezintă o stare climatică umedă. Aproape 80% din suprafața ocupată este de păduri dese. Din punct de vedere geomorfologic se caracterizează prin dealuri cu pante mari, chei abrupte, văi intramontane cu vegetație grosieră. Textura solului este argiloasă și lutoasă, bine drenată cu permeabilitate foarte scăzută (Prasannakumar et al., 2012).

Modelul Rusle a fost utilizat pentru monitorizarea eroziunii solului. RUSLE este un model simplu și empiric ce are capacitatea de a preciza pe termen lung rata eroziunii solului în funcție de: gradul de înclinare, regimul de precipitații, tipul, topografie, culturile și alte practici de management. Mai multe surse de date au fost utilizate pentru producerea factorului de intrare RUSLE Model. Datele au fost stocate ca documente GIS cu ajutorul programului Arc GIS Arc Info (Bonilla et al., 2010; Dan, 2007; Hoyos, 2005).

Regimul de precipitații influențează foarte mult gradul de eroziune al solului. Acest lucru este direct proporțional cu: volumul, intensitatea și durata precipitațiilor și poate fi calculat după producerea unei singure furtuni. Factorul precipitaților mai poate fi calculat și după numărul de furtuni, pentru a studia eroziunea cumulată, pentru oricare perioadă de timp (Prasannakumar et al., 2012; Tian et al., 2009).

Valoarea factorul de eroziune este influențată și de tipul de sol studiat. Sensibilitatea la eroziune depinde de textură, potențialul de drenaj, integritatea structurală și conținutul de materie organică. Din cauza vegetației studiul privind detaliile terenului nu au fost posibile. (Lu et al., 2009; Mati, 2000; Simon and Rinaldi, 2000; Toroimac et al., 2012 ).

În Figura 2-4, se prezintă pierderile de sol anuale și zonele cu grad ridicat privind eroziunea solului [167].

Figura 2-4. Harta privind eroziunea solului și pierderile de sol din sub-bazinul hidrografic Pamba.

Alți factori privind estimarea riscului la eroziunea solului sunt reprezentați de: lungime versanților, înclinarea pantelor, respectarea factorilor de management și de conservare.

Rata privind eroziunea solului calculată în acest studiu comparativ este considerată corespunzătoare. Modelul spațial prezintă faptul că zonele cu risc de eroziune mare sunt situate în partea de Nord-Vest și de Sud, iar zonele cu risc scăzut de eroziune sunt în partea estică și centrală (Prasannakumar et al., 2012).

O evaluare a pierderii anuale de sol pentru sub-bazinul hidrografic Pampas se face prin metode GIS. Modelul de utilizare a terenului în zonele predispuse la eroziunea solului indică faptul că zonele acoperite cu păduri au rată minimă de eroziuni în timp ce zonele unde au loc activități antropice au rată mare de eroziune a solului. În zonele unde eroziunea solului este mare trebuie impuse anumite măsuri de control. Acest model vrea să ajute cartografierea zonelor vulnerabile la eroziune (Prasannakumar et al., 2012).

2.6. Evaluarea riscurilor privind eroziunea, folosind o abordare integrală și sistematică

Autori: Qiang Wua, Mingyu Wangb.

Journal of Hydrology, Volumul 337, Anul 2007, Paginile 11–21.

O nouă abordare pentru stabilirea unui model analitic, privind analiza riscurilor, se propune prin evaluarea indicelui de risc de eroziune hidrică. Se vor integra tehnicile de teledetecție, procesul de ierarhie analitic, GIS și tehnicile de modelare privind investigarea eroziunii hidrice a solului. Pe baza anchetei din teren și analizei informațiilor au fost identificați nouă factorii ce influențează eroziunea solului. Aceștia sunt: tipul de sol, intensitate furtunilor ce au loc periodic în amplasamentul analizat, forma de relief, panta terenului, densitate terenului, gradul de acoperire cu vegetație, zona de minerit, adâncimea apei freatice, tipul de utilizare a terenului și conservarea solului (Qiang and Mingyu, 2007).

S-au construit secțiuni tematice GIS privind identificarea gradului de risc al eroziunii solului. Modelul rezultat a fost aplicat pentru deducția formelor de dezvoltare a eroziunii solului. Este de precizat faptul că metodologia prezentată se aplică doar în cazul în care se dorește o evaluare a riscurilor de eroziune hidrică a solului (Cheng and Li, 2001; Steiger and Gurnell, 2003; Walling and Quine, 1995; Wischmeier and Smith, 1978; Xie and Xiao, 2002).

Locația studiată acoperă parțial provincia Shanxi din China. Este o resursă importantă de cărbune, identificându-se printr-o gamă largă și superior calitativ. Această zonă devine cunoscută pentru zona carboniferică Yushenfu situată în nordul provinciei Shanxi. Rezerva de cărbune de aici este de 100 de milioane de tone. Zona studiată este de aproximativ 16.550 km 2, unde se extinde la est până la fluviul Galben, la nord-vest râul Lujia, iar la sud până la mina Yushenfu. Zona este formată dintr-un deal de loess, cu densitate mare, cu pante abrupte de la 10º la 30º. Media precipitațiilor anuale este de 441 mm. Din cauza expansiunii urbane, a practicilor agricole necorespunzătoare și a defrișării pădurilor, procesele de eroziune ale solului au devenit mult mai accentuate. Media eroziunii solului în zona studiată este de 5000 tone/km²/an și maxim poate ajunge și la 37,120 tone/km²/an. Grosimea solului erodat este de 0,3 cm/an. Astfel, construcția minei și exploatarea intensă a resurselor, vor contribui semnificativ asupra calității terenului (Qiang and Mingyu, 2007; Vrieling et al., 2006).

Factorii dominanți ce influențează procesul de eroziune hidrică a solului sunt: tipul de sol, intensitatea precipitațiilor, forma de relief, acoperirea cu vegetație, exploatările miniere și coeficientul maxim de utilizare al terenului (Xiuwan, 2002).

Hărțile tematice, s-au realizat prin interpretarea imaginilor, cu ajutorul benzilor de frecvență TM 543 ce au fost obținute în anul 1999. Aceste hărți tematice includ acoperirea vegetației, tipul de utilitate al terenului, tipul de fizionomie, densitatea denivelărilor și tipul de sol. Datele privind intensitatea furtunilor au fost obținute printr-un calcul statistic din valoarea tuturor precipitațiilor din lunile: iulie, august și septembrie 1999. Aceste valori reprezintă mai mult de jumătate din valoarea totală a precipitațiilor anuale. Datele de pante au fost realizate, în principal cu programul Digital Elevation Model (DEM). Nivelul apei și conservarea solului au fost evaluate prin gestionarea activităților în trecut. Dezvoltarea zonelor miniere viitoare sunt estimate prin proiecte de construcții și exploatarea cărbunilor (Merwade, 2009; Vaze et al., 2010; Vrieling et al., 2002).

Factorii dominanți ce influențează procesul de eroziune hidrică a solului sunt identificați cu ajutorul datelor prelevate din teren. Un model de hartă a eroziunii solului este stabilit printr-un proces iterativ bazat pe tehnici de modelare. În acest context, sunt stabilite opt grade de eroziune a solului, cu intensități diferite. Prin implementarea modelului de evaluare și sinteză, folosind MAPGIS, pe hărțile tematice obținute prin metodologia expusă, au fost obținute alte 9 hărți, Figura 2-5. Aceste au evidențiat valorile pentru indicele de risc, pentru diferitele niveluri de risc din sol, iar cele 8 nivele s-au grade de risc privind eroziunea solului au permis realizarea hărții eroziunii hidrice a solului (Qiang and Mingyu, 2007).

Figura 2-5. Hărți tematice privind gradul de risc al unui singur factor dominant pentru eroziunii solului.

Un model de predicție al eroziunii solului, stabilit de abordarea propusă, poate fi pus în aplicare pentru studii cu alte aspecte specifice, unor medii asemănătoare. Se poate concluziona că procedura propusă este practică și utilă pentru stabilirea unui model analitic de evaluare a riscurilor și pentru determinarea indicelui de risc privind eroziunea hidrică a solului, prin integrarea funcțiilor RS, GIS, AHP și stabilirea metodelor de modelare pentru orice condiții(Qiang and Mingyu, 2007).

După modelul calibrat s-a obținut modelul final de risc asupra eroziunii solului. S-a realizat o hartă, Figura 2-6, privind riscul eroziunii solului. Zonele cu grad de eroziune 7,6 și 5, sunt situate în regiunea sud-est. Datorită tehnicilor mai puțin avansate de exploatare zonele cu grad de risc eroziv 6 cresc, în timp ce zonele cu grad de risc 3, 2, și 1 scad (Quine, 1989; Vrieling, 2007).

Figura 2-6. Prezentarea gradelor de risc privind eroziunea solului în zona studiată.

2.7. Un instrument de evaluare rapidă a riscurilor de eroziune având ca bază procesul decizional și de elaborare a politicilor în Uganda, bazinul hidrografic Ngenge

Autori: Mutekanga Fiona P., Visser Saskia M., Stroosnijder L.

Geoderma, Volumul 160, Anul 2010, Paginile 165–174.

Acest studiu utilizează o metodă de evaluare a modificărilor riscurilor de eroziune. Rezultatele obținute au un rol informațional la dezvoltarea politicilor și de luarea deciziilor pentru gestionarea durabilă a resurselor naturale. Bazinele hidrografice se confruntă cu eroziuni hidrice ale solului, inundații și colmatări de sedimente, ce amenință productivitatea agricolă și securitatea alimentară. Gestionarea durabilă a resurselor de mediu este necesară pentru a asigura un mijloc de trai pentru populația rurală, ce este dependentă de teren. Riscurile de eroziune istorică au fost evaluate în trei etape folosind date prin satelit. Eroziunea curentă a fost evaluată prin combinarea pantei și a stratului de vegetație în timpul perioadelor de ploi de mare intensitate. Datele utilizate pentru evaluare au fost obținute gratuit fiind imagini din satelit. Riscurile de eroziune au fost apoi legate de formele de utilizare a terenurilor și datorită schimbării stratului de vegetație. Analiza riscului de eroziune în urma precipitațiilor, pantei de scurgere și NDVI, Normalized Difference Vegetation Index, oferă o indicație a riscului de eroziune actuală în zonă. Această metodă de cartografiere a riscului de eroziune oferă un mijloc rapid și simplu privind identificarea domeniilor prioritare pentru intervenții asupra gestionării solului și resurselor de apă. Având în vedere faptul că resursele de apă sunt limitate, intervențiile trebuie să fie adecvate și să se concentreze în principal pe zonele afectate de degradare (Bewket and Sterk, 2005; Boggs et al., 2001; Kalluri et al., 2003; Mutekanga et al., 2010; Nanson and Hickin, 1986; Okoba et al., 2007; Sheng-ming et al., 2011; Yves et al., 2002).

Bazinul hidrografic est african Ngenge, este un bazin est african, fiind caracteristic pentru gradul crescut al populației. Regimul climatic este favorabil pentru agricultură. Zona studiată are o suprafață de 655 Km², cu o altitudine între 1000 și 3000 m. Climatul este umed, rece în amonte, iar în aval întâlnim un climat semiarid. Temperatura medie anuală este de 15,6 °C, iar precipitațiile medii anuale sunt de 1450 mm, ce au loc în perioada martie-noiembrie. În zona centrală a bazinului hidrografic, clima este mai puțin umedă și mai cald decât în amonte, cu temperaturi medii anuale de 20,4 °C, iar precipitațiile medii anuale sunt de 1186 mm. Aici sunt două sezoane de vegetație unul din martie până în august iar a doua perioadă septembrie – noiembrie. În aval, există un sezon ploios din aprilie până în august, care este urmat de un sezon cald cu praf și vânt. Temperatura medie anuală este de 29 °C, iar precipitațiile medii anuale sunt de 932 mm (Mutekanga et al., 2010).

Metoda presupune evaluarea periodică a gradului de risc a eroziunii solului. Imaginile NDVI sunt folosite pentru acoperirea cu vegetație. NDVI (Normalized Difference Vegetation Index) este o transformare non-lineară a benzilor vizibile (roșu) și inflaroșu apropiat (nir) fiind definită ca diferența dintre aceste două benzi, împărțită la suma lor. NDVI este o „unitate de măsură” a dezvoltării și densității vegetației și este asociat cu parametrii biofizici ca: biomasa și procentul de acoperire cu vegetație al terenului. Cele mai multe date sunt disponibile pe internet. Pentru validarea hărților de risc de eroziune și de a stabili o relație între utilizarea terenului și a riscului de eroziune, datele de pe teren au fost colectate privind caracteristicile terenului și starea de degradare a resurselor în bazin. Pentru a stabili modul în care riscul de eroziune a evoluat, programul GIS ILWIS 3.3. a fost utilizat pentru analize. Pentru obținerea datelor și estimărilor s-a utilizat aplicația Tropical Rainfall Measurement Mission (TRMM). Harta pantei a fost clasificată pe baza riscurilor legate de eroziune, pe baza cerințelor de intervenții de control al eroziunii. Conform studiilor s-a demonstrat că riscul de eroziune este mare atunci când perioadele de intensitate maximă a precipitațiilor coincid cu perioadele de vegetație rară. Riscul a fost clasificat în mai multe categorii: nici un risc, cu risc scăzut, risc mediu, risc ridicat și foarte ridicat (Rania et al., 2006; Renschler and Harbor, 2002; Schellekens et al., 2000; Tamene and Vlek, 2007; Vrieling, 2007; Yuksel et al., 2008; Merritt et al., 2003).

Datele au fost colectate de la 393 puncte de observație. Traseele au fost alese aleator iar datele au fost alese în funcție de: caracteristicile eroziunii și amploarea lor, utilizarea terenului, altitudinea, panta și poziția geografică. Interviuri cu informații cheie au fost efectuate pentru a obține date referitoare la evoluția eroziunii. Alunecările de teren contribuie la încărcarea de sedimente, un aspect des întâlnit în zona studiată. Cele 393 de observații de pe teren cu privire la riscul de eroziune au fost identificate pe fiecare din hărțile de risc de eroziune și au fost comparate cu datele legate de eroziunea produsă. Pentru o analiză mai ușoară s-a realizat o hartă privind utilitatea terenurilor (Mutekanga et al., 2010).

O comparație a hărților de risc și a utilizării terenului, prezintă un risc ridicat de eroziune în cursul lunilor aprilie, mai și august în zonele cultivate.

Multe din observațiile din teren care au fost luate pe parcursul lunilor analizate au fost pentru eroziuni severe, care apar la un moment dat, datorită lipsei de acoperire a vegetației. O posibilă explicație privind clasificările eronate se datorează și din cauza proastei rezoluții a planului (pixelii mari).

Pentru monitorizarea riscului de eroziune, prin urmare, o atenție deosebită trebuie acordată, zonei din amonte în perioada aprilie-mai și mai-septembrie.

În afară de eroziunea solului, o altă formă de degradare a resurselor în urma schimbului acoperirii de vegetației este perturbarea regimului de scurgere din cadrul bazinului hidrografic. Ipoteza de bază este simplă. Terenurile sub acoperirea vegetației rare sunt supuse scurgerii pe suprafață mare, iar procesul de infiltrare este scăzut.

În coloana din dreapta Figura 2-7, se prezintă hărțile de risc privind eroziunea solului. Aceste hărți au fost create pentru o perioadă de 6 luni prin combinarea hărților clasificate NDVI cu harta pantelor. Întreaga câmpie este prezentată ca având un risc de eroziune, în toate lunile, pentru că panta terenului este mică iar depunerile de sedimente au loc aici. În lunile aprilie, mai și august, suprafețe mari au un risc ridicat sau foarte ridicat de eroziune (Mutekanga et al., 2010).

Reducerea suprafețelor împădurite în perioada 1980 – 2000, a dus la o intensitate ridicată a inundațiilor în zona de studiu. În prezent, există o serie de măsuri de conservare în zonă, dar aceste metode nu sunt suficient de răspândite în întreaga zonă pentru a modera excesul de apă. Diverse studii au furnizat estimări ale evapotranspirației variind între 645 – 996 mm pe an pentru pădurile naturale și 339 – 440 pentru culturi. Atunci când o zonă de pădure naturală este transformată în teren arabil există o cantitate semnificativă de apă, în exces, care în timpul sezonului ploios crește drenajul acestuia. Drenajul crescut ridică volumele fluviale care conduc la eroziunea solului, ducând la scurgerea pe suprafețe întinse, iar riscul de inundații rămâne (Mutekanga et al., 2010).

Deși evaluarea riscului de eroziune indică un risc scăzut, așa cum arată observațiile din lunile august, septembrie și noiembrie, evoluția eroziune este de fapt mare datorită rețelei de râuri a bazinului hidrografic Ngenge (Mutekanga et al., 2010).

Rezultatele analizei riscului de eroziune prin precipitații, folosind NDVI, prezintă o formă de evidențiere a riscului din zonă. Această metodă de cartografiere a riscului de eroziune, furnizează un mijloc rapid și simplu pentru identificarea domeniilor prioritare pentru intervenții privind gestionarea solului și a resurselor de apă (Mutekanga et al., 2010).

Metoda de evaluare descrisă în această lucrare este un instrument care permite derivarea rapidă a informațiilor pentru a sprijini programe de intervenție. Politica lucrării trebuie să se concentreze în principal în zonele unde sunt surse de inundații și depunerea sedimentelor.

Figura.2-7. Hărțile privind gradul de eroziune a solului pentru bazinul hidrografic Ngenge, Uganda.

Cercetarea indică o creștere globală a riscului de eroziune a solului în zona studiată. Este necesar să se ia măsuri de atenuare care să încurajeze îmbunătățirea covorului vegetal (Mutekanga et al., 2010).

2.8. Evaluarea susceptibilității la eroziune prin analiză bivariată – Tutorial

Autori: Armaș Iuliana, Teodor Mădălina.

Universitatea din București – Facultatea de Geografie, Anul 2012.

Zona studiată se află în centrul masivului Bucegi din Carpații Meridionali și se întinde pe o suprafață de 45,519 km², având un perimetru de 9,4 km.

Metoda bivariată de analiză a susceptibilității de apariție a proceselor se bazează pe intersectarea hărții procesului analizat cu hărțile parametru (hipsometria, geo-declivitate, expoziția versanților, geologia, utilizarea terenului, solurile, etc.). Acestea au date care ajută la determinarea densității procesului din areal. O standardizare a acestor valori se poate obține prin relaționarea lor cu densitatea generală, de pe întreaga suprafață studiată. Relaționarea se poate face prin operații de împărțire sau prin scădere.

Analiza bivariată a datelor presupune măsurarea gradului de asociere a două variabile sub aspectele naturii, intensității și semnificații statistice

Datele vectoriale sunt reprezentate de straturile tematice de tip punct (cote altimetrice), linie (curbe de nivel, rețea hidrografică, procese geomorfologice) și poligon (procese geomorfologice, utilizarea terenului, geologie, soluri) ce redau suprafața elementelor terenului.

Date raster sunt cele mai multe și mai utile în analizele realizate în programele GIS deoarece sunt alcătuite din pixeli organizați sub forma unei matrice (linii și coloane), Fiecăruia i se atribuie câte trei atribute: coordonate de latitudine, longitudine și altitudine.

Topologia reprezintă un set de reguli prin care se împarte geometria punctelor, liniilor și poligoanelor. Structurile topologice permit verificarea consistenței geometrice a datelor și a creării analizelor pe criterii spațiale: suprapunere, continuitate, analiza conectivității, sens, direcție, proximitate, etc.

Concepția de strat tematic permite organizarea complexității mediului înconjurător în

reprezentări simple pentru a facilita înțelegerea relaționărilor naturale. Datele vectoriale sunt de asemenea utile pentru realizarea datelor de tip raster. În Figura 2-8 se prezintă hărțile tematice ce au avut un factor decizional privind realizarea hărților de propagare a eroziunii solului (Armaș and Teodor, 2010).

Realizarea corectă a datelor rezultate utilizând vectori presupune utilizarea unei topologii. Datele vectoriale sunt caracterizate de utilizarea punctelor în definirea segmentelor, poligoanelor. Fiecare vertex este alcătuit dintr-o coordonată X – latitudine și o coordonată Y – longitudine. Topologia reprezintă un set de reguli prin care se împarte geometria punctelor, liniilor și poligoanelor. Structurile topologice permit verificarea consistenței geometrice a datelor și a creării analizelor pe criterii spațiale: suprapunere, continuitate, analiza conectivității, sens, direcție, proximitate, etc.

Figura 2-8. Schema metodologică de realizare a hărții susceptibilității la eroziune.

În urma vectorizării a rezultat o bază de date importantă care poate fi cuantificată și sub forma tabelelor de atribute. Aceste date caracterizează atât datele vectoriale cât și datele raster (Armaș and Teodor, 2010).

Prin metoda prezentată se pot determina susceptibilitățile la eroziune deoarece oferă date cantitative, reale și exacte referitoare la dinamică, la posibilitatea evoluției și apariției proceselor de versant.

Metodologia prezentată poate fi aplicată oricărei regiuni pentru obținerea unor rezultate la fel de complexe, pentru diferite probleme, acesta fiind doar un exemplu aplicat spațiului montan.

Larga aplicabilitate a metodei o face utilă atât pentru: analize de pretabilitate, studii de

impact și de dezvoltare a unor zone (montane, colinare, depresionare, etc.). Totodată această metodă poate fi utilizată pentru analiza posibilității de extindere a domeniului construit (a unei stațiuni, localități, etc.). Pentru analiza posibilităților de aplicare sunt luate în calcul toate elementele morfogenetice, morfografice, morfometrice și morfodinamice, ce pot reprezenta factori favorabili sau restrictivi.

O astfel de analiză poate surprinde atât influențele mediului asupra activităților umane

cât și intervenția acestora asupra dinamicii și destabilizării versanților prin defrișări, utilizări sau construcții neadecvate (Armaș and Teodor, 2010).

2.9. Discuții privind utilizarea sistemelor geografice informaționale pentru evaluare formelor de eroziune a solului

Importanța aplicării măsurilor de protecție a terenurilor împotriva eroziunii a fost prezentată pentru prima dată în România de Ion Ionescu de la Brad. O analiză mai amplă privind cauzele care determină degradarea solului și a problemelor pe care le ridică combaterea eroziunii solului s-au realizat de către acad. Gheorghe Ionescu – Sisești, în anul 1925 (Badea et al., 1992; Dumitrescu and Popa, 1970).

În anul 1944, în România, 30,000 hectare de teren erau protejate împotriva eroziunii solului. Acestea vizau în special terenurile din Transilvania. În anul 1965 suprafața ajunge la valoarea de 380,000 hectare. După 1965, sunt executate ample lucrări de combatere a eroziunii solurilor. Până în anul 1970, aceste lucrări erau prezente pe 1248,000 de hectare. În anul 1972 s-a ajuns la suprafața de 1700,000 hectare. Până în anii 1980, s-au executat acțiuni de combaterea eroziunii solului pe încă 800,000 hectare. În concluzie o treime din terenurile cultivate din România au necesitat asemenea lucrări (Dumitrescu and Popa, 1970; Measnicov, 1975).

Peste 50%, din suprafața agricolă a României se găsește pe terenuri în pantă, supuse proceselor de degradare a solurilor prin eroziune. Pentru cunoașterea terenurilor erodate, în vederea elaborării planurilor de măsuri, privind combaterea eroziunii, au fost făcute numeroase studii. Sinteza acestor studii a fost făcută de Moțoc. În anul 1975, s-a realizat o hartă a eroziunii solului, care a permis identificarea zonelor vulnerabile la procese de eroziune (Moțoc, 1974).

Necesitatea cunoașterii unor măsuri privind controlul proceselor de eroziune și sedimentare, au dus la apariția lucrări, publicată în anul 1972, la New York, de R. Beasley. Un aspect foarte important este faptul că autorul vede aceste procese de evoluție a solului ca o formă de propagare a poluării solului. Necesitate cunoașterii hidrologiei uscatului și calculul scurgerii râurilor a dus la traducerea lucrării din limba rusă a lui A.I. Cebotarev, lucrare publicată în anul 1957. Alte traduceri din limba rusă s-au realizat și pentru analiza aspectelor legate de conservarea solului, H. Benett, 1958. În anul 1960, la Paris, J. Tricart, publică o lucrare privind clasificarea albiilor râurilor în funcție de regimurile de scurgere ale acestora. Studii importante privind legătura între debitul de scurgere a râurilor și elementele componente a secțiunii de scurgere au fost publicate în anul 1960, la Paris, de același autor în colaborare cu F. Hirsch (Bradley, 1983; Dumitrescu and Popa, 1970).

Încă din 1883, Grigore Cobălcescu face unele referiri la originea erozivă a reliefului din Moldova, idee dezvoltată în anul 1903 de I. Simionescu. Acesta este primul care stabilește limita dintre Subcarpați și Podișul Moldovei (Ichim, 1989; Olariu and Gheorghe, 1999).

Eroziunea solului este o problemă dezbătută sub diferite forme în literatura de specialitate, utilizând sisteme geografice informaționale și a teledetecției. Datele topografice sunt corelate cu hărți istorice pentru a identifica factorii ce influențează eroziunea solului. Nu sunt neglijate caracteristicile climatice și variațiile formelor de relief și vegetație. Modelele digitale ale terenului reprezintă de cele mai multe ori o abordare subiectivă privind evaluarea eroziunii solului utilizând GIS. Acest lucru este foarte mult influențat de propagarea erorilor privind realizarea lor. Influențele pot avea efecte directe privind evaluarea formelor de eroziune a solului. O problemă majoră privind modelul digital al terenului o reprezintă și calitatea sursei topografice (Alekseevskiy et al., 2008; Bayramin et al., 2003; Eltner and Baumgart, 2015; Gokhan et al., 2012; Liu et al., 2005; Manrique, 1993; Pilditch et al., 2008).

Pentru analiza eroziunii solului, metoda comparativă a datelor deja cunoscute, utilizând aplicații GIS este mult dezbătută în studii prezentate anterior (Dietrich and Smith, 1984; Feng et al., 2010; Fox et al., 2006; Jasrotia and Singh, 2006; Jian et al., 2001; Sharpley and Williams, 1990). Astfel prin analiza formelor de scurgere a secțiunii Săucești – Tamași, prin metode comparative, s-au identificat formele de propagare a eroziunii hidrice, produsă de scurgerea râului Siret. Acest lucru s-a realizat mai exact prin suprapunerea limitelor de scurgere a râului Siret, rezultate în urma ridicărilor topografice, mai vechi și mai noi.

Pentru a înțelege formele de evoluție a scurgerii râului Siret în secțiunea studiată, s-au identificat și analizat factorii care influențează eroziunea solului.

Prin analiza acestor forme de propagare a scurgerii râului Siret, s-au identificat puncte unde riscul de propagare a eroziunii solului este ridicat. Nu s-au neglijat zonele de expansiune a propagării solului având un risc crescut de surpare a malurilor.

În concluzie metoda aleasă reprezintă o nouă abordare, schițată în teren, privind pierderile de sol din imediata apropiere a albiei râului Siret. Această evaluare matematică evidențiază situația exactă a formelor de evoluție a solurilor în funcție de categoriile de folosință.

3. Analiza evoluției scurgerii râurilor în meandre

3.1. Definiții și considerații generale asupra scurgerii râurilor în meandre

Râurile sunt cursuri de apă cu caracter permanent. Albiile acestora sunt bine conturate și traversează una sau mai multe forme de relief. Capacitatea de transport și potențialul eroziv sunt aspecte importante pentru orice tip de amenajare (Savin, 2001).

Izvorul (izvoarele) unui râu, reprezintă locul său de origine. Nu întotdeauna acestea pot fi identificate cu ușurință pe teren (Olariu and Vamanu, 2002).

Cu excepția surselor glaciare s-au mlăștinoase, izvoarele reprezintă locul unde linia topografică intersectează pânza freatică.

Cursul râului care traversează toate treptele de relief (munți, dealuri și podișuri, câmpii) poate fi subdivizat în trei sectoare (superior, mijlociu și inferior). Această împărțire pe sectoare nu are la bază criterii riguros științifice. În afară de altitudine, se mai iau în vedere debitele de apă, caracterul albiei și elementele componente a rețelei de scurgere etc. (Olariu et al., 2009).

Cursul superior începe de la izvor și are o pantă ridicată a albiei și a apei. Vitezele de scurgere sunt mari iar debitul crește accentuat spre aval. Pe acest sector domină procesul de eroziune pe verticală și de transport. Cursul superior are, de regulă, un profil longitudinal foarte variat. De cele mai multe ori cursul superior este situat în regiuni muntoase, uneori deluroase. Caracterul acestuia este rectiliniu sau uneori șerpuit. Profilul transversal este în formă de „V” relativ închis (Romanescu, 1996).

Cursul mijlociu este situat în continuarea cursului superior. Pantele de scurgere sunt tot mai domoale spre aval. Acestea duc la scăderea vitezei apei foarte mult. Profilul transversal este în formă de „V” relativ mai deschis. Albia se lărgește treptat spre aval, iar malurile devin tot mai puțin abrupte. Pe acest sector de albie apar rocile friabile. Panta profilului longitudinal se reduce treptat. Cursul mijlociu de scurgere reprezintă locul unde scade eroziunea verticală favorizând eroziunea laterală. Sedimentarea devine tot mai intensă. Râul este mai sinuos tot mai accentuat spre aval. Materialul transportat în cursul superior sau mijlociu este prin târâre sau rostogolire sau sfărâmare (Obreja, 2011).

Cursul inferior corespunde de regulă cu zona dealurilor joase sau de câmpie. Panta de scurgere a luciului și a albiei este tot mai domoale. Viteza apei scade foarte mult. Eroziunea verticală scade la zero, iar cea orizontală menținându-se tot mai evidentă. Transportul scade ca intensitate, în schimb depunerea aluviunilor este tot mai accentuată (Olariu, 1992).

Vărsarea râurilor reprezintă locul (punctul, secțiunea) în care râul își varsă apele sale într-o altă unitate acvatică (alt râu, fluviu, lac, mare sau ocean). Punctul de vărsare se numește gură de vărsare. În cazul în care un râu se varsă în altul, punctul de întâlnire se numește confluență. Râul care se varsă se numește afluent, iar cel care primește apă se numește emisar, curs principal sau colector. Borna de beton ce marchează axul cadastral, pe toate râurile cadastrale ale țării, încep cu „borna zero” la punctul de vărsare și continuă crescător până la izvor. Unele cursuri de apă sunt lipsite de guri de vărsare, cum este cazul deșerturilor. Locurile unde apele dispar (evaporație, infiltrație) poartă denumirea de „capete oarbe” (Savin, 2001).

Rețea hidrografică reprezintă totalitatea formelor de relief care asigură scurgerea apei, din momentul căderii precipitațiilor pe sol, până la intrarea ei în Oceanul Planetar. Alte elemente componente a rețelei hidrografice sunt: ravenele, ogașele, canalele antropice, lacurile și bălțile, respectiv toate unitățile hidrografice dintr-un bazin mare de recepție (Dumitrescu and Popa, 1970).

Bazin hidrografic reprezintă teritoriul de pe suprafața căruia își colectează apele un râu. De exemplu secțiunea de curgere, Săucești – Tamași, reprezintă o parte din secțiunea de curgere a râului Siret, ce aparține Bazinului Hidrografic al Siretului (Ichim, 1989).

Ogașul reprezintă șanț de șiroaie cu dimensiuni mai mari (cu adâncimea de aproximativ 0,5 – 2 m. Ravenă reprezintă o formație torențială ce depășește ca proporții ogașul. Acesta constituie baza premergătoare torentului. Torentul reprezintă formația torențială caracteristică, constituită dintr-o vale, seacă în cea mai mare parte a anului, dar care în urma ploilor, mari s-au a topirii zăpezilor, prezintă viituri violente, de durată scurtă, cu mare putere de eroziune, de transport și de depunere de materiale, provocând pagube mari. Materialul erodat este transportat și depus la gura văii, într-o formație numit con de dejecție. Prin acțiuni de amenajare a torenților se împiedică acțiunea lor distructivă. În Figura 3-1, se prezintă evoluția torenților (Cojocariu, 1998; Radu et al., 1967).

Figura 3-1. Fazele de dezvoltare ale unui torent.

Rețeaua hidrografică se grupează în sisteme fluviatile, ce reprezintă un număr oarecare de râuri, legate între ele ca proces al scurgerii. Sistemele fluviatile pot fi independente (când se varsă într-un lac mare sau ocean) sau dependente când aparțin unor bazine hidrografice mai mari (Ichim, 1989; Romanescu, 1996; Savin, 2001).

Suprafața uscatului este „brăzdată” de numeroase forme negative de relief alungite pe direcția pantei celei mai mari, numite văi. Toate văile sunt formate din două elemente principale: albie și versanți. La rândul său albia poate fi compusă din albia minoră și albia majoră (lunca). Versanții se îmbină între ei prin interfluvii și cuprind un număr diferit de terase (Butucă, 1988).

Fundul (patul) văii ocupă partea cea mai joasă a acesteia și poate fi acoperită total sau parțial de apele râurilor (Olariu et al., 2009).

Albia minoră este săpată direct în rocă sau în aluviuni mai vechi. Linia care unește punctele cele mai joase ale albiei minore, în lungul său, se numește talveg (Butucă, 1988).

Albia majoră este situată la altitudini de 0,5 – 3 – 4 m deasupra celei minore, de care se delimitează prin maluri mai joase (plaje) sau înalte (abrupturi)*11 (Obreja, 2011).

Versanții reprezintă părțile laterale ale văilor, având înclinări diferite, simetrice sau asimetrice. Aceștia sunt acoperiți cu numeroase micro-forme de relief (șiroiri, torenți, pâraie, alunecări, terase). Versanții sunt denumiți drept și stâng în sensul scurgerii râului. Ca înclinare versanții pot fi lini, evazați, abrupți și foarte abrupți (în chei și canioane) și chiar surplombă (în chei) (Butucă, 1988).

Cumpăna apelor este situată pe culmile inter-fluviale și reprezintă linia de îmbinare a versanților de la două râuri vecine. Urmărește în general liniile de cea mai mare altitudine, dar adesea devine sinuoasă, cu numeroase intrânduri, în cazul fenomenelor de captare (Radu et al., 1967).

În ansamblu, râurile au câte 1-3 terase (trepte de terasă) de luncă și mai multe terase de versant, grupate în trei categorii: inferioare, medii și superioare. Terasele de versant sunt fie aluvionare (fragmente din vechile lunci aluviale), fie sculptate în rocă. Terasele aluvionare sunt formate din orizonturi de nisipuri, prundiș, pietrișuri, mâluri, loess etc. După cum sunt dispuse față de albia râului terasele pot fi bilaterale (pe ambii versanți) sau mono-laterale (numai pe o parte a văii). Numerotarea lor se face de obicei pornind de la nivelul luncii (sau de la baza versantului, în cazul celor care nu consideră că lunca este o terasă). La partea superioară a văii prezența lor este adesea discutabilă (Romanescu, 1996). În Figura 3-2 se prezintă o terasă mono-laterală sculptată pe un mal concav al râului Siret, în secțiunea Săucești – Tamași.

Figura 3-2. Evoluția eroziunii solului într-o zonă de terasă a râului Siret, în secțiunea Săucești – Tamași, o vedere a malului stâng a râului Siret.

Din anumite cauze climatice sau tectonice, uneori, râurile sunt obligate să-și schimbe profilul longitudinal, prin adâncire. Toate aceste procese sunt deosebit de complexe și de durată și au avut ca efect formarea mai multor terase. Problemele privind terasele sunt studiate în amănunt de geomorfologie. Pentru hidrologi, acestea reprezintă forme de relief care influențează scurgerea apei și depozite importante de ape subterane freatice. Iar pentru specialiștii privind protecția mediului, terasele sunt privite ca evoluții survenite în urma degradării terenurilor, ducând la pierderea importanței lor (Ichim, 1989).

Malul cursului de apă reprezintă marginea albiei minore, de înclinație și înălțimi diferite. Acolo unde albia minoră prezintă sinuozități și meandre, malul concav este abrupt, datorită eroziunii laterale la care este supus, în timp ce malul covex are o înclinare slabă, datorită depunerilor de aluviuni (Moțoc, 1974).

Malul drept a unui curs de apă se consideră cel din dreapta, orientat în sensul curgerii, privind cu fața spre vărsare.

Malul stâng a unui curs de apă se consideră cel din stânga, cum privim spre gura râului spre vărsare.

În Figura 3-3, se prezintă elementele componente ale curgerii râului Siret în meandru, la limita unităților administrativ teritoriale (U.A.T.) Letea Veche și Buhoci, Județul Bacău România.

Figura 3-3. Exemplu de meandru în cadrul secțiunii Săucești – Tamași.

Meandru reprezintă o sinuozitate accentuată a cursului unui râu. Apare de regulă pe sectoare cu pantă de curgere redusă. Forța centrifugă și inerția împinge cursul spre mal. Acesta prin erodare treptată devine concav și abrupt în timp ce malul opus este marcat de depuneri ce duce la formarea acumulărilor de agregate minerale. Porțiunea de teren înconjurată pe trei părți de bucla meandrului se numește lob (Dumitrescu and Popa, 1970).

Pedunculul meandrului reprezintă porțiunea îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul șesului sau de versant. Uneori, în timpul viiturilor, pedunculul meandrului este erodat, brațul ocolitor părăsit și cursul devine relativ rectiliniu. Acest proces se numește auto-captare și este însoțit de creșterea locală a pantei, deci a eroziunii lineare și adâncirea albiei (Radu et al., 1967).

Renie reprezintă o plajă de dimensiuni mici, mai exact amplasamentul unde se realizează colmatarea agregatelor minerale, format pe malul convex al râurilor în meandre. Ostrov este o insulă fluviatilă aluvială de formă alungită, creată prin procesul de aluvionare în albia minoră.Banc zonă mai ridicată din albia râurilor formate prin acumularea agregatelor minerale. Despletirile se formează (așa cum am mai arătat) în cazul scăderilor semnificative ale pantelor de scurgere, când râurile încărcate cu cantități importante de aluviuni, pierd din puterea de transport și se împotmolesc în propriile materiale transportate. Ocolind astfel de obstacole, albiile se bifurcă sau se ramifică în mai multe brațe, înconjurând sectoarele mai înalte care devin astfel ostroave (Olariu, 1992).

3.2. Studiul privind evoluția topografică a râului aluvionar, în meandre, cu diferite probabilități

Autori: Dong Xu, Yuchuan Bai.

Journal of Hydro-environment Research, Număr 7, Anul 2013, Paginile 92 – 102.

Obiectivul acestui lucrări este analiza influențelor de scurgere a unui râu sinuos, ce transportă un flux de sedimente. Au fost efectuate o serie de canale curbate cu pereți laterali erozivi. S-au efectuat măsurători privind fluxul de scurgere, evoluția topografică și nivelul de sedimente. Rezultatele experimentale au arătat o zonă de mare viteză în apropierea secțiunii convexe. Sinuozitatea tinde să crească în funcție de variația transversală de scurgere la capătul curburii. Tendința de scurgere este de migrare în aval ca un întreg. Forma patului de scurgere în curbele canalului este dominată de doi factori independenți: influențele curburii și instabilitatea canalului de scurgere. Creșterea sinuozității duce la o creștere spațial-temporară a fluctuației patului albiei. Mărirea patului de scurgere este influențată și dominată de transportul de sedimente. Nivelul aluviunilor crește o dată cu creșterea debitelor și scade o dată cu creșterea sinuozității canalului. Rezultatele privind influențele patului de scurgere în curbe fluviale s-au determinat cu ajutorul modelelor empirice. Canalele sinuoase au o incertitudine de precizie mai mare în zona patului de scurgere în comparație cu zonele de curbură. Rezultatele experimentale pot fi utile pentru studiul teoretic cu privire la dinamica râului în mendre (Abad and Garcia, 2009; Afzalimehr and Singh, 2009; Blanckaert, 2009; Braudrick et al., 2009; Chávarri et al., 2013; Cook and Merwade, 2009; Dulal and Shimizu, 2010; Ghinassi, 2011; Leeder and Bridges, 1975; Pinter et al., 2004).

Valoarea debitului în canalele de scurgere a fost măsurat imediat după începerea experimentului, atunci când patul de scurgere nu a suferit modificări semnificative. Raportul de adâncime-lățime este în jurul valorii de 1/10 – 1/20, în sensul că adâncimea apei este foarte mică în comparație cu lățimea canalului. Măsurătorile privind distribuția vitezelor semnalează atingerea pragului maxim în apropierea malului convex, în amonte. Astfel, maximul vitezei este atins pe malul opus, iar apoi începe să scadă treptat până în zona malului concav, în aval Figura 3-4 a. Acest fenomen este cunoscut în literatura de specialitate sub numele de redistribuirea transversală a vitezei și are un rol important în formarea și evoluția meandrelor, în special în cazul unghiurilor de deformare de 30º. Observațiile experimentate arată că în cazul unui unghi de deformare de 60º, sinuozitatea canalului tinde să crească variația transversală a vitezei de scurgere la vârful curbei, Figura 3-4 b (Dong and Yuchuan, 2013).

Figura 3-4. a) Distribuția vitezelor în meandre la un unghi de deformare de 30º

b) distribuția vitezelor în meandre la un unghi de deformare de 60º.

Pe baza fluxului rezultat în urma măsurătorilor din teren, precum și traiectoriei particulelor, s-a reprezentat axa dinamică a fluxului în curbe, și anume curba ce leagă pozițiile de cea mai mare viteză de la toate secțiunile transversale. Rezultatele obținute, prezentate în Figura 3-5, evidențiază interdependența dintre axa dinamică de scurgere și debit. Așadar putem constata că un debit mare generează deplasarea axei dinamice spre centru canalului, adică debitul de scurgere tinde să slăbească transversal non-uniform viteza de scurgere, în deosebi în secțiunile din apropierea vârfului curbei. Fluxul cu mari adâncimi-lățimi, tinde spre axa de scurgere centrală a canalelor în meandre. Observațiile în cauză sunt relevante doar pentru experimentul studiat, astfel că pentru generarea mai multor concluzii se impun studii aprofundate (Dong and Yuchuan, 2013).

În cazul unui canal cu sinuozități, din cauza distribuției neuniforme a fluxului și a deformării din cauza eroziunii, viteza de scurgere este într-o continuă schimbare.

Figura 3-5. Prezentarea schimbării axei dinamice de scurgere în funcție de debit.

În dinamica sa inerentă, râul se dezvoltă, de obicei, prin migrarea sa spre malul concav. O astfel de tendință a fost surprinsă în experimente unde pereții laterali au fost imobilizați, formându-se un talveg aproape de malurile concave. De aceea, din punct de vedere al dinamicii râului, deplasarea axei dinamice a fluxului este un rezultat al deformării patului de scurgere. În plus, datorită topografiei patului, tranzitul este mai clar între două coturi învecinate, după 60 de minute (timp alocat experimentului), a se vedea în Figura 3-6 (Dong and Yuchuan, 2013).

Figura 3-6. Prezentarea schimbării axei dinamice de scurgere în funcție de timp.

În experimentul cu paturi erozive, atât parametrul timp cât și parametrul debit au un rol foarte important în procesul de deplasare al sedimentelor, datorită faptului că procesul de forfecare creat depășește pragul de mișcare incipientă astfel că deformarea patului de scurgere permite transportul sedimentelor. După schimbarea topografică a patului, în condiții de debite diferite, va rezulta un pat nou de scurgere, având morfologia asemănătoare albiei râului și care în timp, după anumite procese caracteristice, va tinde spre echilibru (Dong and Yuchuan, 2013).

Experimentele au fost efectuate în canale șerpuite, cu parapeți stabili, unde pereți și paturile albiei au fost erozive. Unghiurile de distribuție a canalelor au fost de 30º, 60º, respectiv 110º. Au fost efectuate măsurători asupra fluxului de suprafață, evoluției topografice a patului de scurgere cât și a ratei sedimentelor transportate.

Rezultatele experimentului sunt:

sinuozitatea este direct proporțională cu viteza de scurgere, în special la vârful coturilor meandrelor;

firul apei este împins spre malul concav, care este supus eroziunii;

malurile tind să se modifice din punct de vedere morfologic unde crește puterea de eroziune în concavitate și scade forța de transport în convexitate;

creșterea debitelor duce la formarea de bălți precum și la erodarea malurilor și la migrarea rapidă a albiei râului;

creșterea sinuozităților în curbe de canal duce la creșterea spațial-temporară a evoluției de maluri.

Rezultatele experimentale indică faptul că toate canalele extrem de sinuoase prezintă schimbări continue a morfologiei patului de scurgere, greu de prognozat, comparativ cu meandrele ușor sinuoase (Dong and Yuchuan, 2013).

3.3. Discuții privind analiza evoluției scurgerii râurilor în meandre

Scurgerea râurilor în meandre reprezintă cea mai comună platformă pentru majoritatea râurilor, fiind un important și interesant subiect pentru cercetări geomorfologice. Migrarea continuă a meandrelor influențează în mod direct diferite activități în special în domeniul construcțiilor, datorită atât instabilității terenurilor cât și favorizării apariției și dezvoltării unei flore și faune caracteristicen (Peakall et al., 2007; Seminara, 2007; Termini, 2009).

În ultimii ani, teoriile cu privire la sistemele dinamice ale râurilor sunt interpretate cu procese dinamice neliniare. Simularea numerică reprezintă un procedeu foarte des folosit pentru investigarea comportamentului râurilor în meandre. Acesta poate oferii predicții cantitative, mult mai detaliate comparativ cu studiile teoretice. Pentru investigațiile morfodinamice sau geomorfologice ale râurilor în meandre, având scări spațiale și temporale foarte mari, simulările unidimensionale sunt larg adoptate. Lățimea canalului de meandre fluviale se presupune constantă în timp, la modelele unidimensionale. Rata de eroziune a malurilor este setată să fie proporțională cu viteza de scurgere în apropierea malurilor, ce pot fi calculate cu teorii lineare și nelineare (Afzalimehr and Anctil, 1998; Ali et al., 2012; Hardy et al., 1999; Xu and Bai, 2012; Zanichelli et al., 2004).

În ciuda deceniilor de cercetare, predicția migrației malurilor râurilor este imperfectă și necesită un volum destul de mare de muncă, datorită incertitudinii de măsurare (Best, 1988; Blondeaux and Seminara, 1985; Federici and Seminara, 2003; Leclerc et al., 1995).

O altă metodă utilizată privind analiza evoluției de scurgere a râurilor o reprezintă foto-interpretarea. Avantajele acestei metode sunt: costul redus, efectele la scară și randamentul practic. Sursele istorice de informații, inclusiv hărți, fotografiile aeriene și imagini din sateliți au contribuit cu o multitudine de informații de cercetare pentru mediu (Bunn and Arthington, 2002; Camporeale et al., 2007; Hilldale and Raff, 2008).

Dezavantajele foto-interpretării sunt reprezentate atât de rezoluția și corectitudinea hărților cât și de metodele folosite privind identificarea caracteristicile meandrului. În timp rezoluția imaginilor a fost mult îmbunătățită, astfel că interpretarea, respectiv analiza datelor, a fost mult mai simplă și rezultatele generate mult mai concludente (Collins and Dunne, 1989; Lang and Glade, 2008; Repetto et al., 2002).

Rezultatele studiilor din teren au demonstrat că dinamica albiei minore de curgere a râurilor în meandre este influențată în mod direct de interacțiunea dintre fluxul de scurgere, transportul sedimentelor și evoluția morfologică a canalului de scurgere (Brookfield, 2008; Glay, 1983; Lee and Lee, 2006; Pintilie et al., 2007; Talmon et al., 1995).

Analiza formelor de propagare a scurgerii râurilor în meandre este un subiect foarte apreciat și întâlnit în literatura de specialitate. Modelele empirice au adus rezultate notabile privind evaluarea acestei forme de scurgere. În baza rezultatelor obținute s-au creat teorii și aprecieri pentru a înțelege cât mai bine acest fenomen complex (Roberto et al., 2012; Weiming et al., 2000; Xian et al., 2007).

Pentru o evaluare în teren a unei secțiuni de curgere detaliile sunt foarte importante. Materializarea acestora se realizează în urma unor măsurători necesare interpretării datelor (Aaron and Venkatesh, 2009; Blanckaert and Vriend, 2010; Da et al., 2007; Engelund, 1974; Sun et al., 2001).

Ridicarea topografică reprezintă instrumentul principal pentru evaluarea secțiunii de scurgere Săucești – Tamași, Jud. Bacău. Prin această metodă s-au putut identifica valorile formelor de propagare a meandrelor. Instrumentele vectoriale folosite sunt cotelor altimetrice și cote batimetrice. Variația secțiunilor de scurgere nu reprezintă un impediment privind evaluarea arealului analizat. Însă viteza de scurgere nu poate fi calculată punctual, în zona unde intensitatea acestei este cea mai ridicată. Ea reprezintă de fapt media vitezelor de scurgere a secțiunilor măsurate cu ajutorul cotelor batimetrice.

Pentru a evalua formele de propagare a meandrelor, necesitatea repetării măsurătorilor topografice este foarte importantă. De multe ori aceasta este costisitoare, implică mult timp și costuri financiare ridicate. Măsurătorile topografice nu pot fi făcute pe fondul condițiilor meteorologice nefavorabile, însă această evaluare este cea mai concludentă din punct de vedere al acurateței datelor obținute.

Un alt instrument folosit privind analiza evoluției de scurgere în meandre este orto-fotoplanul. Pe această imagine georeferențiată oferită de O.C.P.I. Bacău, se pot suprapune ridicările topografice. Astfel se poate identifica ușor evoluția meandrelor și categoriile de sol afectate de acestea. Datorită lipsei variației de nivel a orto-fotoplanului acesta nu a putut fi folosit ca un factor de control, și numai de orientare.

În concluzie măsurătorile topografice reprezintă baza de proiecție a instrumentelor geografică informaționale, utilizate pentru evaluarea formelor de propagare a eroziunii solului produsă de scurgerea râului Siret (Heritage and Milan, 2009; Horritt et al., 2006).

4. Modele hidrodinamice utilizate în studiul formelor de eroziune

4.1. Definiții și considerații generale asupra echipamentelor și instrumentelor de lucru folosite pentru crearea de modele hidrodinamice ale râurilor

Studiul deformabilității albiei râului Siret în secțiunea Săucești – Tamași, în contextul general al formării scurgerii apei și a aluviunilor, reprezintă o problemă foarte importantă, atât sub aspectul cercetării, cât și mai ales sub aspectul impactului cu problemele practice. În cadrul studiului efectuat privind influența aluviunilor asupra calității și cantității apei, se ține cont de condițiile de evoluție ale albiei minore. Stabilitatea și deformabilitatea albiei minore a râului Siret are o influență directă asupra regimului nivelului de scurgere.

Harta analogică, sau harta clasică, reprezintă o imagine convențională a terenului, în care prin observarea punctelor, a liniilor și poligoanelor, se indică poziția și forma spațială a obiectivelor geografice. Acestea sunt descrise cu simboluri grafice și textuale (Radu et al., 1967).

Cadastrul apelor reprezintă activitatea ce se ocupă cu inventarierea, clasificarea și sinteza datelor referitoare la rețeaua hidrografică, resursele de apă, lucrărilor de gospodărirea apelor, a prelevărilor și restituțiilor de apă etc. Lucrările privind cadastrul apelor s-au materializat prin documentații tehnice având în componență și planșe. În ansamblu, la nivelul țării noastre sunt codificate 4864 cursuri de apă cu o lungime totala de 78905 km. (Pascu, 2006).

Geodezie reprezintă știința care se ocupă cu studiul formelor pământului pe baza măsurării elementelor lui geometrice accesibile. Geodezia stabilește principiile tehnicii ridicării suprafeței terenului pe porțiuni mari, în care scop trebuie să se țină seama și de curbura lui (Badea et al., 1992).

Curbele de nivel reprezintă liniile care unesc punctele scoarței terestre de egală înălțime față de elipsoidul de referință. Curbele de nivel altimetrice reprezintă liniile care unesc punctele de egală altitudine ale formelor de relief ale uscatului. Curbele de nivel batimetrice reprezintă liniile care unesc punctele de egală adâncime ale reliefului fundului râurilor, mărilor și oceanelor (Radu et al., 1967).

Topografia reprezintă știința și tehnica măsurătorilor și a calculelor făcute pentru ridicarea hărților și a planurilor care reprezintă suprafețe mici ale scoarței pământului.

Cartografierea reprezintă tehnica întocmirii hărților și a planurilor. Totodată prin cartografiere se mai înțelege și reprezentarea în plan a unei porțiuni de suprafețe terestre. În măsura necesităților se ține seama de curbura Pământului (Cook and Merwade, 2009).

Fotogrametria reprezintă ramură a topografiei, unde studiile topografice se fac pe bază de fotograme. Fotograma reprezintă o fotografie specială pe baza căreia se pot face măsurători fotogrammetrice asupra obiectivului înregistrat pe ea. Fotogramele pot fi obținute pe cale aeriană, obținute cu ajutorul unei camere fotogrametrice, sau pe cale terestră cu ajutorul fototeodolitului. Mai nou se folosesc ortofotoplanuri (Hilldale and Raff, 2008).

Teledetecția este o ramură mai recentă a măsurătorilor terestre, care utilizează tehnologii de vârf pentru studiul de la distanță al suprafeței și chiar al subsolului Pământului sau ale altor planete. Dacă în fotogrammetrie informația referitoare la suprafața studiată este transmisă prin intermediul luminii și stocată pe pelicula fotografică, în teledetecție purtătorii de informație sunt undele electromagnetice din spectre de frecvență diferite de cel al luminii (unde acustice, infra sau supra-acustice, unde radio, radar etc.). Undele se stochează pe înregistrări magnetice sau de alt fel. Valorile înregistrate ale intensității și variațiilor acestor câmpuri electromagnetice purtătoare de informații se corelează cu caracteristicile obiectelor sau fenomenelor studiate. Exploatarea acestor imagini permite obținerea de reprezentări sub formă de hărți ale suprafeței studiate sau determinarea unor caracteristici fizice și dimensionale ale unor obiecte (Jain and Dolezal, 2000).

Diferența de nivel între două puncte topografice este distanța măsurată pe verticală între două planuri orizontale care conțin, fiecare, câte unul din cele două puncte.

Stație totală reprezintă un instrument optic utilizat la măsurători topografice. Asemănător cu un teodolit obișnuit, stația totală reunește în cadrul unei singure unități portabile elementele: unghiuri orizontale și verticale, distanțele între stație și punctele măsurate în teren, coordonate rectangulare X și Y, diferențe de nivel Z.

Măsurătorile topografice moderne au evoluat foarte mult în ultimele două decenii. Astfel au crescut toleranțele de precizie a cotelor și a unghiurilor în plan vertical și orizontal.

Pentru stabilirea poziției a unor puncte, pentru început, s-au folosit receptoare ale semnalelor emise de sateliți în sistemele de poziționare globală.

Primul sistem de satelit GPS (Global Positioning System) a fost de origine americană. Această denumire generică s-a stabilit datorită măsurătorilor topografice ce utilizează semnalul emis de satelit pentru poziționare. Primele generații de GPS-uri foloseau receptoare cu o singură frecvență. Acestea recepționau numai semnale modulare de la sistemul GPS.

GNSS (Global Navigation Satellite System) este folosit în multe aplicații, întâlnindu-se la receptoarele GPS. Cele mai multe receptoare ce au implementate serviciul GNSS au o precizie oscilantă de reducere a erorilor. În acest caz erorile de poziționare au o toleranță de 1 m. Acest prag este depășit, unde toleranța crește semnificativ când semnalul de lucru este recepționat în timp real (Merwade et al., 2005).

RTK (Real Time Kinematic) este o tehnică utilizată pentru a spori precizia datelor de poziție provenite de la sistemele de navigare prin satelit. Sistemul se bazează pe o stație virtuală, sau cu o referință unică, pentru a oferii corecții în timp real. Toleranța de lucru este de 3 cm.

În prezent, cele mai folosite GPS-uri sunt GNSS-RTK cu dublă frecvență (L1/L2), cu un număr sporit de canale. Acestea se pot conecta la rândul lor la un număr sporit de sateliți. Pentru determinarea în timp real a coordonatelor și cotelor punctelor, este necesar ca GPS-ul GNSS-RTK să primească corecții de la stații fixe terestre.

Ca măsurătorile să se realizeze în timp real este necesar ca soft-ul controller-ului să aibă implementat algoritmul de calcul în sistemul național de coordonate. O altă măsură foarte importantă este ca în zona în care se efectuează măsurătoarea să existe semnal GSM de date suficient de puternic pentru a se realiza conexiunea la internet. Dacă acest lucru nu este posibil pentru măsurătorile GPS RTK sunt necesare minim 2 aparate, o bază și un Rover. Astfel între aceste se va realiza o conexiune radio între ele UHF.

AutoCAD-ul este cel mai cunoscut și răspândit software pentru proiectare, fiind folosit într-o diversitate de aplicații: pentru mecanică, arhitectură, electronică și electrotehnică, inginerii civile și industriale, cartografie (GIS).

AutoCAD 2009 reprezintă versiunea de program folosită pentru analiza secțiunii de curgere a râului Siret, Săucești – Tamași. În Figura 4-1 se prezintă o captură de imagine a proiecției secțiunii de curgere a râului Siret, Săucești – Tamași, din anul 2011.

Figura 4-1. Platforma de lucru a programului AutoCAD 2009.

Pe platforma programului AutoCAD, rulează și aplicații specializate. Pentru domeniul GIS s-au dezvoltat următoare aplicații:

Autodesk Map (AutoCAD Map) a fost dezvoltat pentru proiectele și aplicațiile GIS;

Land Development Desktop este folosit pentru lucrări de geodezie, cadastru și cartografie;

Raster Design (CAD Overlay) are ca scop procesarea imaginilor raster și integrarea câmpurilor vectoriale pe imagini raster.

Autodesk MapGuide publică și accesează dinamica interactivă a hărților cu ajutorul Internetului sau prin intranet.

Autodesk World explorează datele GIS, fundamentate pe tehnologia Microsoft Office.

Autodesk OnSite (Envision) este utilizat în mediu GIS pentru citirea și mixarea datelor geodezice *15.

Pentru introducerea imaginilor de tip raster, pentru secțiunea de curgere Săucești – Tamași, s-a utilizat aplicația AutoCAD Raster Design 2009.

Mediul de lucru CAD se realizează prin alegerea unităților de măsură și stabilirea limitelor terenului. Unitățile de măsură sunt alese pentru coordonate, stabilindu-se totodată distanțele și unghiurile dintre ele. În mediu CAD se poate lucra cu diferite unități de măsură: metri, milimetri, inch, mile etc.).

Limitele stabilite în mediul de lucru CAD nu devin fixe. Ele pot fi modificate în orice moment al desenării. AutoCAD utilizează mai multe tipuri de coordonate. Toate aceste metode folosesc sistemul de coordonate cartezian (rectangular). Sistemul de coordonate cartezian are trei axe X, Z și Z. Acestea sunt utilizate de mediul CAD pentru poziționarea punctelor și pentru crearea de desene, prin unirea acestora. Sistemul de coordonate universal are următoarele orientări Figura 4-2.

Axa X este paralelă cu latura orizontală a ecranului de lucru, fiind orientată spre dreapta;

Axa Y este paralelă cu latura verticală a ecranului de lucru și este orientată spre sud;

Axa Z este perpendiculară pe suprafața ecranului de lucru, orientată spre utilizator.

Figura 4-2. Reprezentare axelor de lucru pentru sistemul de coordonate universal în mediul de lucru CAD.

4.2. Tehnici GIS pentru crearea de modele hidrodinamice ale râurilor și cartografierea inundațiilor

Autori: Venkatesh Merwade, Aaron Cook, Julie Coonrod.

Environmental Modelling and Software, Număr 23, Anul 2008, Paginile 1300–1311.

Pentru realizarea modelelor hidrodinamice, este necesară cunoașterea descrierii geometrice și caracteristicile râului legat de configurația sa structurală. Reprezentările suprafeței sistemelor hidrologice este o sarcină dificilă, din cauza problemelor legate de interpolarea configurațiilor structurale. Obiectivele acestei lucrări sunt reprezentate de promovarea problemele cheie privind crearea unui secțiuni de scurgere a unui râu, și propunerea tehnicilor GIS pentru depășirea acestor situații (Venkatesh et al., 2008).

În această lucrare se analizează: cartografierea datelor și analiza lor într-o secțiune de scurgere montană folosind sisteme de coordonate. Astfel, se va realiza interpolarea secțiunilor de râu pentru a putea fi creat un model 3D, urmând ca la final datele obținute să fie comparate cu cele topografice (Aggett and Wilson, 2009; Beechie et al., 2008).

Tehnicile prezentate anterior sunt utilizate pe râuri ca: Brazov din Texas, râul Kootenai în Montana și Strouds Creek din Carolina de Nord. Se dorește crearea unei rețele 3D pentru un sector principal cu ajutorul unui sistem de canale de bază. Datele obținute vor fi corelate cu sisteme topografice, iar rezultatul final se dorește a fi un model de teren curent al unui râu. Acesta poate fi folosit ulterior atât pentru modelarea hidrodinamică 2D/3D cât și pentru cartografierea proceselor de inundații. Tehnicile prezentate în această lucrare au rezultate mult mai bune comparativ cu metodele existente în GIS. De multe ori abordarea liniară are unele limitări ce pot fi depășite însă prin analiza meandrelor din albie, sinuozităților și forma talvegului (Buckley and Mitchell, 2004; Dutta et al., 2007; Horritt and Bates, 2002).

Abordarea tradițională privind simularea condițiilor de scurgere în canale de râu se realizează prin intermediul uni-dimensional de modelare hidraulică 1D. Cu toate acestea, modelele 1D sunt în imposibilitate de a se adapta la condițiile fizice și hidrodinamice reale, reprezentând puncte critice în înțelegerea diferitelor forme de evoluție ale râurilor. Astfel că în multe aplicații, modele hidraulice 1D au fost înlocuite cu modelele hidrodinamice 2D și 3D

(Abu Hammad et al., 2005; Li et al., 2006; Martini et al., 2004; Nekhay et al., 2009).

Dacă inițial pentru modelul 1D calculul erau realizate manual, pentru modele îmbunătățite 2D/3D acestea au fost realizate cu ajutorul unui soft caracteristic rulând pe un calculator. Abordările multiple sunt folosite pentru a crea modele hidrodinamice ale secțiunilor râurilor 2D/3D și cartografierea inundațiilor. Colectarea datelor hidrotehnice este o sarcină dificilă, de aceea pentru interpolarea lor sunt utilizate metode caracteristice ca: LIDAR (Light Detection and Ranging) și DEM (Digital Evelation Model) (Crowder and Diplas, 2006; De la Rosa et al., 1992; Millward and Mersey, 1999).

Deoarece descrierile geometrice ale morfologiei albiei râului și topografia acestuia sunt direct proporționale cu modelarea hidrodinamică a formelor de scurgere, inclusiv cartografierea regimurilor de inundații, este important să se înțeleagă problemele asociate privind crearea de modele de teren a râurilor cu ajutorul unor metode convenționale (Sarhadi, 2012).

Deoarece ridicările topografice și alte metode clasice sunt consumatoare de resurse, se dorește găsirea unui nou procedeu de generare a datelor referitoare la regimul de scurgere ale râurilor. Acesta ar putea realiza configurarea albiei prin intermediul modelului HEC-RAS (Hydrologic Engineering Centers River Analysis System), elaborat înainte de 2000 (Bates and De Roo, 2000; Carrivick, 2006; Jian-xin and Hua, 2007).

Datele secțiunilor transversale importate din HEC-RAS, oferă descrieri batimetrice de râu însă neactualizate. În plus, secțiunile transversale nu sunt suficient de dese pentru a genera informații suficiente privind porțiunile de scurgere. Cum actualizarea datelor, ce pot oferii o descriere concludentă este o reală problemă modelele generate sunt neverosimile (Venkatesh et al., 2008).

Analiza pe modele numerice batimetrice, este de un real sprijin, pentru evaluări calitative și cantitative. Metoda oferă un mod unic de a vizualiza zona studiată și dinamicitatea acesteia. Datele necesare analizei secțiunii râului reprezintă de fapt valori numerice, care interpolate, generează o suprafață de studiu a bazinului hidrografic.

Morfologia secțiunii de scurgere cuprinde: lățimea canalului, sinuozitatea acestuia, precum și prezența zonelor de despletire.

Interpolarea secțiunilor transversale ce includ canalul principal și lunca inundabilă reprezintă o provocare îndeosebi dacă râul prezintă o sinuozitate accentuată ca în Figura 4-3 a.

Pentru a estima cota de la punctul marcat cu x, în interiorul canalului principal, avem nevoie de puncte circulare pentru a genera o schemă de interpolare izotropă. Aceasta trebuie să includă puncte adiacente secțiunii, ce sunt în afara canalului principal Figura 4-3 b. Această problemă nu poate apărea în cazul în care părțile secțiunii transversale sunt în afara canalului principal. O astfel de interpolare presupune crearea unei suprafețe nereale pentru secțiunea principală. În alte cazuri părțile secțiunilor transversale din afara canalului principal sunt excluse de interpolare, dar această modificare ar putea pune probleme în alte domenii, cum ar fi în raza de acțiune a râului (Venkatesh et al., 2008).

În cazul râului Kootenai, pentru a estima valoarea cotei x din interiorul canalului principal, se ia în considerare secțiunea transversală în amonte și în val. Astfel realizarea interpolării, presupune unirea punctelor din cele două secțiuni, de valoare x. Insula de pe suprafața canalului principal, prezentată în Figura 4-3 c, nu influențează în nici un fel schema de interpolare, astfel că, nici din amonte nu va intersecta insula. Și chiar prezența în amonte a secțiunii transversale nu garantează captarea insulei (Venkatesh et al., 2008).

Provocări există, mai ales, în interpolarea măsurătorilor batimetrice complexe. În Figura 4-3 d, este reprezentată supravegherea secțiunii cu ajutorul GPS-ului și a ecoului de sondare. Aceste instrumente generează un set de date destul de complexe (coordonate batimetrice – X,Y,Z). Interpolarea cu ajutorul tehnicii GIS STANDARD, va produce o suprafață mult mai mare în comparație cu scenariile anterioare. Talvegul între cele două rânduri de puncte este ignorat, iar creșterile de-a lungul talvegului sunt subestimate (Merwade et al., 2008; Venkatesh et al., 2008).

Figura 4-3. Interpolarea punctelor pentru crearea modelului 3D de scurgere.

Tehnologiile privind măsurarea topografiei de suprafață, inclusiv zonele inundabile, au evoluat de la sondaje tradiționale, de contur, la tehnici de teledetecție cum ar fi LIDAR și SAR (Synthetic Aperture Radar). Faptul că batimetria râului și datele topografice sunt colectate la momente diferite, acestea generează erori în funcție de morfologia albiei râului și a formelor de eroziune hidrică. Astfel corelarea coordonatelor batimetrice cu cele topografice devine o sarcină dificilă. De aceea este necesară o prelucrare a datelor de către experți pentru a crea un sistem integrat al terenului. Totodată nu există suficientă literatură de specialitate privind analiza acestor probleme ce pot fi concretizate în crearea unui model în teren folosind tehnici GIS. Alte aspecte analizate în literatura de specialitate, fac referire la realizarea de secțiuni transversale, cu date din vechile modele hidraulice. Prin filtrarea datelor, sunt evitate discrepanțe între terenurile ce fuzionează (Venkatesh et al., 2008).

Secțiunea analizată oferă o scurtă descriere a tehnicilor GIS, depășind anumite aspecte prezentate anterior.

Prin diversitatea opțiunilor de reprezentare a informațiilor pe hărți dar și modul prin care aceste pot fi realizate, aceste tehnologii sunt extrem de utile și pot înlătura o mare parte din erorile tehnicilor rudimentare. Astfel că acest sistem pur hardware format din echipamente de calcul, programe, metode și norme, generează hărți topografice mai mult sau mai puțin complexe capabile să prezinte informația mult mai eficient decât hărțile tradiționale.

Datele caracteristice canalului principal pot fi obținute în urma măsurătorilor executate asupra cotelor atât a punctelor cât și a liniilor secțiunilor transversale. În unele cazuri, datele suplimentare, cum ar fi talvegul, este disponibil sub forma unor linii fragmentate. În cazul măsurătorilor prin determinarea punctelor, tehnicile anizotrope, ce definesc zona de căutare și ponderile, se bazează pe direcția de scurgere. Acestea dau cele mai bune rezultate în comparație cu alte tehnici, prin calitatea rezultatelor și manevrabilitatea datelor la prelucrare.

Modelul utilizat frecvent, 1D hidraulic – HEC-RAS, permite crearea mai multor secțiuni, ce pot fi exportate ulterior în GIS, generând în final modelul secțiunii de scurgere. Cu toate acestea, dezavantajul principal este reprezentat de baza săracă de informații, astfel că uneori modelele rezultate nu sunt conforme cu realitatea (HEC-RAS stochează informații numai la secțiuni transversale discrete. Această interpolare poate fi acceptată pentru rularea simulării hidraulice 1D, dar nu pot fi integrate cu alte seturi de date, deoarece limita de interpolare a secțiunii nu se potrivește cu limita canalului actual) (Ramlal and Baban, 2008).

Având în vedere necesitatea trasării unor limitele tehnologice clare, se propune o simplă tehnică de interpolare lineară pentru secțiunile transversale. Deși interpolarea lineară de secțiuni transversale pare o sarcină ușoară, realizarea acestei operațiuni în orice program GIS este o provocare din cauza complexității albiei râului (Venkatesh, 2009).

A fost analizat o parte (62 km) a râului Brazos, situat în Ford Bend Country, Texas. Au fost interpolate un total de (53 de secțiuni), HEC-RAS transversale, Figura 4-4 b. Rezultatele obținute au fost interpolate și integrate cu o grilă de puncte LIDAR, pentru a crea un model de teren a râului Brozos (Venkatesh et al., 2008).

Interpolarea s-a limitat la canalul central și la secțiunile de intrare. Astfel s-a creat un model 3D de interpolate sub forma unei rețele. Topografia râului este creată prin integrarea grilei de puncte LIDAR cu date specifice pentru crearea modelului 3D. Distanța dintre punctele de măsurare a secțiunilor transversale pentru HEC-RAS, variază de la 10 m la 30 m. Ochiurile de plasă pentru râul Brazos sunt create pentru a împărți canalul în 10 divizii de-a lungul fluviului. Spațierea între secțiunile interpolate este de 1000 m (Venkatesh et al., 2008).

Altitudinea minimă pentru datele LIDAR, Figura 4-4 c, este de 13,1 m, iar cota minimă a datelor integrate este 6,4 m. Partea interioară a cotului meandrului este acoperită cu vegetație groasă, fiind dată prin crearea unei încărcături ipotetice a datelor LIDAR, Figura 4-4 a. Această încărcătură este corectată atunci când datele sunt integrate cu LIDAR 3D, iar ochiurile de plasă sunt interpolate (Venkatesh et al., 2008).

Figura 4-4. Modul de interpolare a datelor LIDAR și HEC-RAS pentru râul Brazos din Texas.

Datele topografice integrate în sistem sunt identificate de patul canalului ce este distinct în comparație cu datele LIDAR prezentate. Având în vedere că secțiunile transversale HEC-RAS și datele LIDAR sunt aproape la fel, nu există schimbări bruște între cele două seturi de date. În schimb discrepanțele minore ale patului albiei sunt corectate cu ajutorul algoritmului de netezire.

Așa cum s-a discutat anterior, sistemele tipice izotrope interpolate GIS, pot crea rezultate nerealiste, fără onorarea direcției fluxului canal în interpolarea datelor.

S-au studiat (25,6 km) a râului Kootenai, fiind situat în aval de Kootenai Falls în Lincoln County, Montana. Râul Kootenai este mai puțin sinuos decât râul Brazos. Patul albiei este alcătuit din pavaje mari și pietriș. Cu toate acestea râul Kootenai, nu este la fel de împletit ca în unele zone aval de Idaho. Totuși la îndemâna studiului există o serie de date ce prezintă forme de despletire a albiei. Ele contribuie la crearea unui model de teren integrat (Venkatesh et al., 2008).

Un total de 38 de secțiuni transversale au fost determinate prin interpolare, pentru a crea un model 3D pentru canalul principal, Figura 4-5 a. O secțiune transversală este disponibilă peste prima insulă formată în mijlocul albiei de scurgere. Nu există date de elevație pentru insula 2. Pentru a crea plase de interpolare pentru insule, secțiunile sunt convertite în poligoane 3D și fuzionează cu plasa. Pentru prima insulă datele de elevație din secțiunea transversală sunt folosite pentru a crea o insulă 3D, iar pentru insula a doua, sunt utilizate datele de elevație ale albiei de scurgere. Terenul de râu TIN, după interpolarea plasei, este integrat cu 30 de m de punctele USGS DEM, Figura 4-5 b (Venkatesh et al., 2008).

Figura 4-5. Procesul de interpolare pentru creare modelului 3D a râului Kootenai în Montana.

Deoarece punctele sunt derivate din hărțile de contur vechi, insulele vizibile în DEM nu se potrivesc cu malurile canalului curent. Astfel se subliniază importanța utilizării algoritmului de uniformizare în integrarea în planșa 3D a canalului și a topografiei din jur. Secțiunea transversală de-a lungul insulei 1 de teren este integrat atât cu netezire cât și fără netezire. Având în vedere schimbarea de râu în intervalul de 50 – 150 m în raport cu DEM, este utilizat un tampon de aproximativ 150 m, la crearea unui râu în secțiune integrată (Venkatesh et al., 2008).

S-au studiat 6,6 km a râului Strouds Creek din North Carolina. Râul Strouds Creek este un afluent al râului Eno River din Orange County, din regiunea piemontană din nordul localității Carolina. Râul Strouds Creek, are o lățime relativ îngustă 9,5 m, caracterizat printr-o luncă îngustă. Un total de 55 de secțiuni transversale HEC-RAS au fost determinate, iar prin interpolarea acestora s-a creat o rețea 3D, Figura 4-6. Distanța minimă de puncte de măsurare de-a lungul secțiunii este de aproximativ 0,035 m (Venkatesh et al., 2008).

În consecință ochiurile de plasă 3D s-au creat cu 30 de repartiții, de-a lungul direcției de scurgere, și 5 m spațierea între secțiunile interpolate.

Lipsa de măsurători de-a lungul canalului râului în setul de date LIDAR a creat baraje artificiale, obstacole la debitul de apă, în suprafața interpolată. Acestea sunt îndepărtate cu ajutorul modelului 3D. Cu ajutorul aplicației TIN LIDAR, se poate realiza algoritmul de netezire a albiei râului analizat (Bolstadt, 1992; Camporeale et al., 2007; Venkatesh et al., 2008; Vrieling et al., 2002).

Figura 4-6. Modelul 3D a râului Strouds Creek din North Carolina.

Tehnicile GIS propuse în prezenta lucrare pot fi aplicate la diferite tipuri de râuri, cu diferite morfologii. Cu toate acestea, succesul acestor tehnici în crearea de modele de teren fluviale pentru orice aplicație depinde de calitatea suprafețelor interpolate. O evaluare riguroasă sau testarea tehnicilor propuse ar implica rularea simulării hidraulice reale privind diversele aplicații. Acestea ar fi modelarea inundaților, modelare formelor de eroziune hidrică, sau alte aspecte hidrologice de interes (Aiello et al., 2015; Drake et al., 2010; Hongming et al., 2013).

Mai sus au fost prezentate tehnicile GIS pentru crearea și analiza aspectelor batimetrice a unui râu continuu de la limita secțiunii și integrarea acestuia cu relieful din jur.

Datele transversale pentru canalele râurilor, sunt extrase din vechile modele 1D hidraulice. De multe ori acestea trebuie să fie interpolate pentru a crea un model continuu al terenului râului.

Instrumentele folosite nu își onorează direcția fluxului de râu în cartografiere sau analiza datelor albiei râului. Astfel se produc interpolări nerealiste a secțiuni transversale.

Tehnica GIS analizată se poate adapta la caracteristicile geomorfologice propuse. Batimetria râului interpolat, este creată în formă de plasă 3D integrat, cu ajutorul ridicărilor topografice, prin utilizarea algoritmilor de netezire.

Abordarea propusă de GIS este cartografierea secțiunii într-un sistem de coordonate și interpolare lineară de date între adiacentele secțiunilor transversale. Acestea se pot asocia cu crearea unui model de teren pentru canalele râurilor. Metoda s-a realizat folosind date lineare caracteristice secțiunii transversale.

Capacitatea de lucru GIS a propus să utilizeze informații suplimentare având caracteristici sub formă de poligon. Informațiile au fost utile în realizarea sau păstrarea geomorfologiei râului prin interpolarea râului cu secțiunea de scurgere.

S-au realizat planșe batimetrice separate pentru canalul principal și apoi planșele s-au integrat cu topografia din apropierea albiei de scurgere a râurilor. Poate fi cea mai bună abordare pentru realizarea unui teren integrat a unui sistem de râu, decât să se realizeze conversia tuturor datelor prin puncte și apoi crearea unei suprafețe după sugestia din literatura de specialitate (Venkatesh et al., 2008).

Rezultatele de interpolare lineară arată mici dezacorduri cu datele observate atunci când secțiunile măsurate au diferite morfologii și sunt puțin distanțate. Aceste probleme pot fi rezolvate prin incorporarea informațiilor suplimentare, cum ar fi forma în meandre, sinuozitatea și locația talvegului

Având în vedere că rezultatele de la modele hidraulice și hidrodinamice sunt influențate destul de mult de descrierea geometrică a batimetriei canalului râului și topografia din jur, se impune generarea unui nou set de date ce va îmbunătății capacitatea de a modela și de a înțelege fluxul de râu și împrejmuirea acestuia (Goff and Nordfjord, 2004; Venkatesh et al., 2008).

4.3. Discuții privind modelele hidrodinamice ale râurilor utilizate în studiul formelor de eroziune

În anul 1907, Romulus Sevastos, prin analiza raporturilor tectonice din Podișul Moldovei și Câmpia Română, face observații importante asupra evoluției versantului stâng, abrupt, al Siretului, presupunând că valea acestuia corespunde unei falii. Totodată Romulus Sevastos realizează primele mențiuni legate de terasele de pe dreapta râului Siret. În anul 1948, C. Martiniuc, semnalează sarmațianul dintre Siret și Carpați și evidențiază rolul eroziunii diferențiale în conturarea asimetrică a văii Siretului (Badea et al., 1992; Butucă, 1988; Mară et al., 2004; Pisota and Buta, 1983; Pleșoianu and Olariu, 2010).

Râul Siret, a prezentat interes pentru studii geologice referitoare la contactul zonei de orogen pericarpatic cu unitatea de platformă a Podișului Moldovei, contact cunoscut sub numele de falie marginală pericarpatică. Preocupările în acest sens au avut-o geografii: I. Sârbu (1955), I. Donisă (1968), I. Hârjoabă (1972), V. Băcăuanu (1973), E. Cojocariu și Gh. Ivașcu (1973), M. Bălan (1973), I. Donisa și I. Hârjoabă (1974), Elena Cojocariu (1995) etc.

Principalele aspecte climatice și influențele acestora asupra văii râului Siret au fost studiate de geografii V.Andrei (1937), O.Neacșă (1960), C. Popovici (1967), N. Luca, M. Bălan și Elena Cojocariu (1970), V.Stănișor și M. Bălan (1972), I. Giugiuman și Elena Erhan (1978), P. Bulzan și V. Stănișor (1980) etc. (Cojocariu, 1998; Ichim, 1989; Ionesi et al., 1971; Obreja, 2011; Radoane, 2013).

Datorită variațiilor formelor de propagare a caracteristicilor hidrologice a râului Siret s-au realizat o serie de cercetări. Printre autori îi amintim pe: V. Apopei (1972, 1995), I. Axinte (1991), I. Iebiu (1980), P. Olariu (1988), P. Olariu si E. Vamanu (2000) etc.

Aspectele legate de distribuția și propagarea florei și vegetației pe valea Siretului se regăsesc în lucrări elaborate de N. Barabaș și colab. (1978 – 1980), de Mititelu și colab. (1970, 1972, 1977, 1982) iar cercetarea faunei a fost realizată de C. Rang (1968, 1971, 2002), Violeta Rang (1980), C. Șova (1970) etc. (Doniță, 2005; Rădoane and Rădoane, 2005; Trofin and Mară, 1998).

Caracteristicile învelișului de soluri din albia minoră și majoră a râului Siret au fost studiate de N. Barbu si C. Brânduș (1968), N. Barbu (1985, 1987, 1988), N. Florea și colaboratorii (1968), N. Florea (1971), M. Mară și V. Trofin (1987), G. Lupașcu și colaboratorii (1990), M. Mara și colaboratorii (1998) etc. (Cojocariu, 1998; Florea and Munteanu, 2012).

Aspecte hidrologice ale viiturilor pe unele râuri din România din primăvara anului 1970, au fost prezentate de C. Diaconu. Noțiuni practice de hidrologie și hidrometrie foarte apreciate în anii 60, au aparținut autorilor: I.Buta, E. Iacob (Olariu, 1992; Olariu and Vamanu 2000; Rădoane et al., 2008).

Aspectele legate de impactul de mediu privind exploatările de agregate minerale din albia minoră a râului Siret au fost semnalizate în lucrări ample realizate de V. Trofin și M. Mară (1994 – 2004). O atenție deosebită privind calitatea peisajului s-a realizat în lucrarea Culoarul Siretului dintre confluența râurilor Bistrița și Trotuș, E. Cojocaru (1998). Potențialul geo-agricol al văii Siretului între Bacău și Adjud s-a realizat în lucrarea realizată de M. Mară, P. Bulzan, O. Barabaș (2004) (Mutihac and Ionesi, 1974; Răuță and Cârstea 1983; Mară et al., 2004) [139,176].

Geneza și evoluția proceselor torențiale și de eroziune, precum și soluțiile tehnice de combatere a acestor procese, sunt condiționate de particularitățile litologice stratigrafice, morfologice, hidrometeorologice, fito-edafice și social-economice specifice bazinelor respective. Cunoașterea acestora a necesitat studii de teren, laborator și birou (Kwan and Melville, 1994; Panigrahi et al., 2009; Simon and Rinaldi, 2006).

Acțiunea hidro-fizică și mecanică a scurgerii râurilor se manifestă, prin procese de îngheț, dezgheț, eroziune, transport și depunere de aluviuni. Apa acționează intens asupra scoarței terestre fiind unul dintre factorii modelatori extremi de activi.

Văile sunt sisteme geomorfologice cu legături complexe între variabilele de control ale aportului de debit solid și debit lichid. Acestea sunt dependente de variabilele geometriei albiei (Olariu et al., 2009; Peterson and Mohanty, 1960; Teodosiu et al., 2009).

Văile formate sub influența cantităților de apă pluvială, aferentă bazinului hidrografic în meandre. Acestea reprezintă o formă de scurgere des întâlnită în natură, cu influențe complexe în inginerii practice și în preocupările legate de mediu. Astfel râurile migrează printr-un proces de eroziune în zonele concave și colmatează în zonele convexe. Aceste structuri au o influență semnificativă asupra mișcării incipiente a sedimentelor, influențează procesele de transport, precum și morfologia patului de scurgere. Eroziunea are loc continuu prin transportul sedimentelor de pe o parte și acumulate la poalele malului. Cu intermitență aluviunile sunt eliminate la inundații (Jordan and Barney, 2008; Krishan et al., 2015; Nayak et al., 2004; Paz et al., 2008).

Pentru analiza caracteristicilor hidrodinamice ale râurilor modelele hidraulice dimensionale 1D și 2D sunt utilizate la scară largă. Utilizarea Sistemele de Informare Geografică (GIS) și teledetecția (RS) în multe studii de cercetare, au permis reprezentarea parametrilor caracteristici hidraulici calculați (Bolstadt, 1992; Hunter Neil et al., 2007).

O problemă majoră privind modelele hidrodinamice o reprezintă calitatea sursei de date topografice. Micile erori ale acestor date afectează acuratețea de predicție a modelului hidrodinamic. Interpretarea ridicărilor topografice și a hărților de teren sunt limitate de timp și de cheltuieli severe de cele mai multe cazuri. În multe studii disponibilitatea informațiilor digitale al terenului au dus la posibilitate utilizării Modelelor Digitale ale Terenurilor (DTM).

Un model hidrodinamic a unui râu de succes necesită o reprezentare suficientă a canalului fluvial și o geometrie de luncă cu o descriere exactă a parametrilor modelului. În acest scop instrumente software au fost și sunt dezvoltate și actualizate pentru a extrage caracteristici spațiale, din surse de date topografice, atât GIS și non-GIS. În plus față de datele topografice pentru modelarea hidrodinamică, imaginile din satelit furnizează locațiile și tipul de structuri în funcție de domeniul de interes (Holger and Frank, 2012; Kalkwijk and Booij, 1986; Lifen et al., 2013; Man and Alexe, 2006; Tate et al., 2002).

Modelul tridimensional al terenului se poate realiza utilizând puncte cunoscute ce au coordonatele X,Y,Z. Tehnica de lucru privind crearea planului topografic 3D este doar prin triangulație și interpolare lineară (Triangulation with Linear Interpolation). Modelul 3D poate fi realizat în culori graduale ce variază de la minim până la maximul cotelor. Dezavantajul modelului 3D în culori îl reprezintă limita de 256 de culori a programelor CAD. Pentru realizarea cât mai corectă a planului topografic 3D, pot fi eliminate punctele aflate la o anumită cotă și chiar pentru cota 0. La crearea modelului 3D, a planului topografic, pot fi selectate liniile sau poli-liniile în care modelul 3D are o schimbare forțată a pantei. Acestea trebuie să treacă prin puncte topografice, unde valorile cotelor și coordonatelor sunt cunoscute. Modelul 3D poate fi limitat într-un perimetru prin selectarea unei poli-linii ce desemnează zona pe care se dorește să se creeze modelul 3D. Prin această linie se va face o tăiere a modelului 3D constituit prin toate punctele selectate.

5. Analiza și evaluarea zonelor de exploatare a agregatelor minerale din albiile minore a râurilor

5.1. Considerații generale privind exploatarea agregatelor minerale din albiile minore a râurilor

Exploatarea agregatelor minerale începe o dată cu cererea de pe piață de construcții și executării de drumuri și poduri. Cunoașterea nevoilor societății legate de cererile de agregate minerale a dus la dezvoltarea punctelor de exploatare în lungul apelor curgătoare. Principalele produse de agregate minerale sunt: nisip, sorturi de diferite dimensiuni, refuz de ciur și produse de piatră pentru concasare.

Punctele de exploatare a agregatelor minerale reprezintă procesatoare industriale. Resursele minerale sunt transportate din zonele de extracție în stațiile de sortare. Aici agregatele minerale sunt spălate și sortate conform cerinței pieței.

Procedura de exploatare se realizează în trei etape:

Prima etapă vizează lucrări de deschidere, în cazul în care acestea nu există. Adică se vor realiza drumuri de acces spre zona de exploatare a agregatelor minerale. De multe ori aceste lucrări impun necesitatea realizării de tranșee și săpături. Acolo unde drumurile de exploatare există, acestea vor fi întreținute.

A doua etapă vizează pregătire începerii unui nou regim de exploatare. Se va înlătura pătura de sol vegetal la nivelul întregii suprafețe unde se va realiza exploatarea agregatelor minerale. Unde acumularea de agregate minerale nu este acoperită de sol vegetal, exploatarea va începe după un program bine stabilit.

Ultima etapă vizează începerea unui nou regim de exploatare. Acesta se va realiza cu draglina sau excavatorul, în funcție de programul de lucru stabilit.

Mediul și activitatea unui râu este puternic influențată de existența unei regim de exploatare defectuos. Riscul transformării mediului, sub impactul activităților antropice, a crescut foarte mult, privind evoluția regimului de scurgere a râurilor. Prin dezvoltarea unor noi acumulări de agregate minerale, acolo unde acestea nu au existat niciodată, pot apărea terenuri cu risc mare de eroziune. Deși se poate spune că au fost îndeplinite toate măsurile tehnice și legale de exploatare și prelucrare a agregatelor minerale, pe viitor se vor ridica probleme noi privind riscul de modificare a intenției de deplasare a malurilor râurilor. Astfel, se impune necesitatea unui studiu statistic (Olariu and Gheorghe, 1999).

Din studiile cercetate, a rezultat că sinuozitatea malurilor, de multe ori se deplasează ca un întreg în sensul de curgere a râului. Aspect întâlnit și în unele zone de curgere, a secțiunii studiate Săucești – Tamași, Jud. Bacău. Urmărind evenimentele expuse anterior, pentru a reduce riscul evoluției de curgere a râului Siret, se recomandă amplasarea de puncte de exploatare a agregatelor minerale, în afara unor limite de influență a evoluției naturale a malurilor râurilor.

În secțiunea studiată, terenul situat pe U.A.T. Săucești se află într-o zonă puternic inundabilă. Conform fotografiilor istorice, din data de 21.09.2003, zona studiată a fost mlăștinoasă și plină de urme de meandre vechi Figura 5-1, 1. În data de 27.04.2014, pe același amplasament se întâlnesc terenuri agricole și mai înspre nord o amenajare piscicolă. Chiar în condițiile unor inundații puternice, zona descrisă evocă un comportament normal ale sinuozităților de curgere a râului Siret Figura 5-1, 2.

Figura 5 – 1. 1. Evoluția râului Siret, în meandrul părăsit în anul 2003 U.A.T. Săucești. 2. Evoluția râului Siret, în meandrul părăsit în anul 2014 U.A.T. Săucești 13*.

5.2. Mineritul și evoluția zonelor cu pietriș și nisip. Modelarea unui studiu pentru râul Gállego, Spania

Autori: Martín-Videa J.P., Ferrer-Boixa C., Ollerob A.

Geomorphology, Volumul 117, Anul 2010, Paginile 261–271.

Informațiile istorice despre degradarea râului Gállego, din Spania, au fost folosite în acest studiu. Râul Gállego, este un afluent al râului Ebro, din nord-estul Spaniei. Râul Gállego se scurge aproximativ 4000 km², din versantul sudic al Munților Pirinei. Au fost analizate date din anul 1940. În această perioadă, aproximativ 1 milion de m³, de agregate minerale s-au exploatat. Procesele de exploatare au schimbat amploarea formelor de scurgere a patului albiei analizate. Acest model se bazează pe ipoteza de debit uniform a regimului de scurgere și conservarea sedimentelor. În urma cercetărilor s-a demonstrat că evoluția degradării albiei în urma exploatărilor agregatelor minerale, au avut valorile cele mai mari în perioada 1970 – 2004. Deși operațiunile de exploatare s-au oprit, degradarea albiei nu a încetat. Aceasta pare să se propage în amonte. Propagarea degradării se realizează prin eroziuni hidrice lineare excesive și colmatări necontrolate. Cauza acestor regimuri de evoluție este fluxul mare anual de scurgere și inundațiile. Datorită acestei evoluții a albiei râului Gállego, pierderile de material aluvionar au fost de 2 milioane m³, în ultimii 26 de ani (Bili and Rinaldi, 1997; Martín-Vide et al., 2010; Merwade et al., 2008).

5.3. Impactul activităților umane asupra randamentului sedimentelor și dinamicii canalului în râul Arno bazinul (centrul Italiei)

Autori: Billi P., Rinaldi M.

Human Impact on Erosion and Sedimentatio, Volumul 245, Anul 1997.

Bazinul râului Amo a fost supus unui puternic impact antropic încă din vremea romanilor. Până în anul 1800 principalele obiective au fost reprezentate atât de protecția împotriva inundațiilor a orașelor învecinate cât și pentru folosințe agricole. În secolul al XIX și XX bazinul hidrografic al fluviului Arno a suferit transformări suplimentare semnificative, ca împăduriri, o creștere semnificativă a proceselor de exploatare a agregatelor minerale și lucrări de protecția malurilor. Creșterea capacității de transport de sediment a dus la degradarea albiei extinse ce amenință stabilitatea mai multor poduri și structuri. Pentru a identifica schimbările canalului de scurgere a râului Arno, s-au analizat mai multe secțiuni ce sunt acoperite de aluviuni de mai bine de un secol. În cadrul acestui articol s-au analizat importanța activităților umane, datorită evoluției albiei minore a fluviului Arno, în comparație cu schimbările naturale. Aceste date de evoluție a râului Arno au fost analizate în urma datelor din ultimele 6 decenii (Asami et al., 2012; Bili and Rinaldi 1997; Blanckaert and De Vriend, 2004; Brookfield, 2008; Lee et al., 1993; Surian and Rinaldi, 2003).

5.4. Efectele asupra mediului privind exploatările de agregate minerale. Un caz din bazinele hidrografice ale lacului Vembanad, sud-vestul coastei Indiei

Autori: Padmalal D., Maya K., Sreebha S., Sreeja R..

Journal of Earth Sciences, Anul 2009, Volum 3, Pagina 41.

Râurile de coastă din sud-vestul Indiei sunt exploatate intens, nesustenabil de populația din zonă. Extracția de agregate minerale nedisciplinară este cea mai dezastruoasă activitate antropică. Situația este destul de alarmantă, în deosebi a râurile ce se varsă în lacul Vembanad. Studiul în cauză presupune anchete pe teren în zona rețelelor de canale a bazinelor hidrografice ce se varsă în lacul Vembanad. Acest bazin hidrografic a fost foarte mult timp exploatat pentru agregate minerale. Efectele cumulative ale mineritului de nisip necontrolate au modificat semnificativ mediile fizic, chimic și biologic, pe râurile din sud-vestul Indiei. Degradarea râurilor este severă în întinderile aluvionare ale zonelor joase în comparație cu zonele de producție din zonele muntoase. În afară de modificările menționate mai sus în mediul fizic și daunelor aduse structurilor râurilor, mineritul fără discernământ ar putea impune, de asemenea drastic, schimbări privind biodiversitatea faunei și florei acvatice (Padmalal et al., 2009; Rinaldi and Simon, 1998; Simon and Thomas, 2002).

5.5. Evaluarea strategică și impactul extracției de agregate minerale în lacul Poyang, China

Autori: Leeuw de Jan, Shankman David, Wu Guofeng, Boer de Willem Frederik, Burnham James, Qing Hi, Yesou Herve, Xiao Jing.

Regional Environmental Change, Anul 2010, Volumul 10, Paginile 95-102.

Procesele de exploatare a agregatelor minerale sunt tratate de la caz la caz, fără o evaluare concretă a impactului asupra mediului. În acest studiu s-a evaluat impactul asupra mediului privind exploatarea agregatelor minerale în Poyang Lake, China. Procesele de exploatare au început în anul 2001, după închiderea mineritului în râul Yangtze. În aprilie 2008, îngrijorarea cu privire la impactul asupra biodiversității a condus la interzicerea de exploatare de agregatelor minerale din lacul Poyang, până la finalizarea unui plan privind viitorul acestor exploatări. Această planificare va necesita luarea în considerație atât extracția agregatelor minerale în raport cu sursele disponibile, cât și impactul regimurilor de exploatare, datorită cererii de agregate minerale. În urma planurilor de situație și a vederilor din satelit în perimetrul analizat s-a extras în perioada 2005-2006, aproximativ 236 milioane m³. S-au examinat diverse efecte asupra mediului și s-a analizat dacă va fi posibilă păstrarea biodiversității bogate a lacurilor, ținând cont de cererea tot mai mare de nisip în China. S-au analizat și opțiunile alternative privind mineritul agregatelor minerale în scopul scutirii zonelor de pășune a ecosistemului lacul Poyang.

După analiza proceselor de exploatare asupra mediului de nisip și pietriș la această scară, impactul mediului rămâne în mare parte necunoscut. Totuși se sugerează a fi oportun să se evalueze acele efecte strategice, ce oferă o serie de servicii importante legate de ecosistem, ca nu cumva acesta să fie sub presiune privind exploatarea necontrolată (Bravard et al., 1997; Devi et al., 2008; Leeuw et al., 2010).

5.6. Efectele exploatărilor de nisip și pietriș în albia râurilor din Pearl Delta, China

Autori: Xian-Lin Luo, Eddy Y. Zeng, Rong-Yao Ji C, Chao-Pin Wang

Journal of Hydrology, Volume 343, Anul 2007, Paginile 230–239.

Hidrologia și morfologia râurilor din Pearl Delta, China, a fost dirijat în principal de activitățile umane din ultimii 20 de ani. Exploatările de agreate minerale necontrolate au avut loc în toți cei 324 afluenți, pentru a satisface nevoilor de construcții. Exploatarea nisipului și pietrișului a provocat schimbări ale fluxurilor de scurgere între diverse cursuri de apă. Aparent există două tipuri de efecte al excavărilor de nisip și pietriș. Efectul pozitiv este reprezentat de reducerea inundațiilor, îmbunătățirea condițiilor navigabile. Efectele negative includ creșterea gradului de instabilitate a pantei și a malurilor râurilor, navigarea în gropi de dragare din amonte în timpul anilor secetoși.

Activitățile antropice au schimbat considerabil procesele de evoluție de râu din Pearl Delta. Procesele de râu au fost inversate de eroziuni severe datorită proceselor de exploatare. Ca urmare, procesul de albie a râului a evoluat de la un depozit lent la unul rapid și eroziv.

Au fost aduse schimbări asupra modificărilor hidraulice, prin scăderea sedimentelor transportate în ocean, și a redus înălțimea albiei ca urmare a săpăturilor de nisip, extinse pe termen lung. Prin urmare, procesele antropice sunt considerate ca factor dominant de control al variabilității și a proceselor geomorfologice hidrodinamice în cadrul Pearl Delta, China, în ultimii 20 de ani (Lanzoni, 2000; Pittaluga et al., 2009; Sun et al., 2001; Xian-Lin et al., 2007; Zolezzi and Seminara, 2001).

5.7. Impactul exploatărilor de agregate minerale în bazinul râului Colorado și afluenții săi

Autor: Geoffrez P.

Gulf Coast Asociation of Geological Societies Transactions, Vol. 52, 2002, Pages 883-890.

Râul Colorado din Texas este o resursă importantă de apă în câmpiile de coastă Gulf Coast. Fluviul reprezintă o sursă importantă de apă pentru utilizări municipale, agricole și oferă un habitat pentru pești și specii protejate. Pentru controlul creșterii nevoii de apă este nevoie de gestionarea optimă a resurselor. Aproape toate efectele antropologice pe râul Colorado sunt reglementate și supravegheate. O excepție însă face mineritul de agregate minerale în luncă. Frecvent, perimetrele de exploatare nereglementate sunt dezvoltate pe malul râului. Exploatările de agregate minerale reduc sensibil efectele asupra inundațiilor, dar face, de asemenea, râul să fie vulnerabil la impactul asupra mediului. Efectele principale privind exploatarea agregatelor minerale sunt instabilitatea albiei, eroziuni și decolmatări, efecte asupra habitatelor acvatice. Habitatele acvatice necesare pentru a sprijinii peștii și speciile protejate, pot fi degradate prin schimbarea vitezei de scurgere, și prin adâncirea canalului. Turbiditatea excesivă cauzată de sediment în suspensie pot reduce pătrunderea luminii în coloana de apă, afectând creșterea plantelor acvatice. Habitatele de plante și animale terestre sunt afectate în mod direct. Aceste efecte și altele pot fi caracterizate prin realizarea de evaluări de habitate fizice în cursurile aferente (Geoffrez, 2002; James, 2013; Luchi et al., 2007; McClung, 2001; Neumeier, 2006).

5.8. Implementarea tehnicii GIS în evaluarea spațio-temporală a cantităților de agregate minerale dintr-o balastieră

Autor: Pavel D., Popovici N. Biali G.

Geografia tehnică , Nr.1 , 2006.

Balastiera Timișești – Cristești este amplasată pe teritoriul comunei Cristești, jud. Iași, în albia minoră a râului Moldova, pe malul drept, aval de podul rutier DN 15B, km 60 + 800 m. Accesul se realizează din DN. 15B, pe drumul de exploatare parțial amenajat în lungime de 800 m. În zona analizată râul Moldova curge într-un întins pat format din propriile aluviuni producând eroziuni malului drept. Cele mai importante transformări se produc în timpul apelor mari, când scurgerea în albia majoră are o direcție normală pe porțiunea meandrelor. Unele ramuri dispărând prin înnisipare în timp. Alte ramuri pot apărea mai departe cu un traseu complet diferit. Panta relativ accentuată a râului face ca volumul aluviunilor solide grosiere transportate prin târâre, să fie semnificativ (Pavel et al., 2006).

Metoda de exploatare folosită în balastieră este impusă de către Administrația Națională a Apelor Romane, A.B.A. Siret Bacău, prin intermediul autorizației anuale de exploatare. Aici sunt trasate direcțiile și sensul exploatării, grosimea stratului exploatat, cantitățile și restricțiile ce se aplică în vederea protejării malurilor râului împotriva eroziunii. Nu se neglijează slăbirea degradării malurilor în perioadele cu viituri puternice.

Suprafața analizată este de 706841 mp., pe o lungime de curs de apă 1400 m.

Pe această distanță altitudinea (Z) variază între: 270 ÷ 280 m. Pentru a stabili modificările survenite asupra albiei majore pe parcursul timpului în special între anii 2001-2004 s-a procedat la calculul volumului corpului delimitat de planul orizontal ce trece prin cota Z = 269 m și suprafața generată de măsurătorile topografice. Totodată s-au stabilit 5 trasee pentru profile transversale delimitate de punctele 1A-1B și 5A-5B. Se recomandă ca aceste puncte să fie marcate în teren pentru urmărirea ulterioară a modificărilor albiei, talvegului cât și pentru controlul lucrărilor de exploatare (Pavel et al., 2006).

Raportarea acestora pe axa altitudinală Z, s-a efectuat având ca reper podul rutier din vecinătatea amplasamentului a cărui cot, în colțul din sud, spre balastieră, s-a considerat: Z pod = 280 m. Pentru a urmări în timp modificările care au avut loc în zona delimitată de P1÷P4 s-au utilizat ridicările topografice realizate pentru documentațiile de autorizare existente. Astfel s-au folosit planșe realizate în anii 2001 (T1), 2002 (T3), 2003 (T5) iar pentru 2004 (T7) s-au realizat propriile măsurători cu stația totală GEODIMETER 444, care are o precizie de 1 sec (+ 2 mm/km) [156].

În Figura 5-2, se prezintă interpolarea datelor cu ajutorul programului Surfer. În Figura 5-3, avem reprezentarea 3D în „wire-frame” a Modelului Numeric al Terenului.

Figura 5-2. Interpolare date (cu software Surfer).

Evaluarea cantităților de agregate minerale din albiile cursurilor de apă precum și monitorizarea activităților din balastiere, reprezintă acțiuni de mare importanță, deoarece exploatarea surselor de aluviuni din albiile râurilor, cu mult peste puterea de regenerare naturală, a determinat mari decalibrări ale albiilor și ale regimului de tranzit al aluviunilor.

Prin utilizarea unui Model Numeric al Terenului se poate determina precizia ratei de exploatare a agregatelor minerale într-un perimetru de exploatare, în comparație cu metodele topografice folosite. Având la dispoziție Modelul Numeric al Terenului se pot realiza profile pe orice direcție, fapt ce facilitează cunoașterea detaliată a proceselor de albie din zonă, inclusiv evoluția cotelor pe talvegul albiei. În Figura 5-4 se prezintă Modelul Numeric al terenului pentru zona studiată.

După stabilirea limitelor balastierei s-a procedat la calculul volumelor evacuate (prin extracție și transport aluvionar) în fiecare an, pe baza planurilor topografice.

Analizând cele prezentate în lucrare s-a constat pe ansamblu o scădere a cotei talvegului mai accentuată în anii 2002, 2003 și mai redusă în anul 2004.

Figura 5-3. Reprezentare 3D a Modelului Numeric al Terenului (MNT).

Figura 5-4. Model Numeric al Terenului pentru zona studiată.

Cota talvegului a coborât cu valori între 0,2 și 1,3 m. Acest fapt este confirmat și de calculul anterior al volumelor. Există și zone în care talvegul s-a și ridicat cu 0,2 ÷ 1,1 m în special în zona din aval.

Prin utilizarea unui Model Numeric al Terenului se poate determina cu mai mare precizie rata de exploatare a balastului într-un perimetru de exploatare, în comparație cu metodele topografice curent folosite.

Având la dispoziție un MNT al perimetrului de exploatare (balastieră) se pot realiza profile pe orice direcție, fapt ce facilitează cunoașterea detaliată a proceselor de albie din zonă, inclusiv evoluția cotelor pe talvegul albiei.

Se recomandă ca adâncimea de exploatare să nu fie egală cu adâncimea talvegului iar exploatarea să se axeze pe ostroavele ce apar în zonă și micșorează secțiunea transversală prin care trece apa, mărindu-i viteza. Prin exploatarea ostroavelor se mărește suprafața de trecere a apei în secțiune transversală fapt care duce implicit la reducerea vitezei și creșterea depunerilor în zona afectată (Pavel et al., 2006).

5.9. Discuții privind analiza și evaluarea proceselor de exploatare a agregatelor minerale din albiile minore a râurilor

Resursele mondiale de agregate minerale sunt foarte mari. Recuperarea și prelucrarea acestor resurse poate fi costisitoare, în funcție de locația perimetrului de exploatare. Cele mai valoroase depozitele de nisip și pietriș se află în lungul râurilor inundabile și în zonele glaciare.

Mai mult de un miliard de tone de agregate minerale sunt produse anual în Statele Unite ale Americii. Toate cele 50 de state sunt producătoare de agregate minerale. Cele mai mari state producătoare agregate minerale sunt: California, Texas, Michigan, Ohio, Arizona, Colorado, Minnesota, Washington, și Utah. Acestea produc 52% din suma totală de agregate minerale, care sunt procesate în Statele Unite ale Americii. Statele Unite ale Americii este cel mai mare producător din lume dar și cel mai mare consumator de agregate minerale. Totodată nu sunt de neglijat nici importurile de agregate minerale. Mai mult din jumătate din importurile americane de nisip și pietriș provin din Austria, Canada, Bahamas, Mexic și alte națiuni asociate (Magilligan, 2013; Olley, 1993).

Exploatarea agregatelor minerale din Statele Unite ale Americii este reglemetată conform secțiunii Nr. 404 din Legea Apelor. Astfel Guvernul este autorizat să emită autorizații privind exploatarea agregatelor minerale doar dacă efectele adverse de mediu sunt minimizate. Totuși ca urmare a numeroase studii de cercetare ce au demonstrat efectele de lungă durată asupra mediului privind exploatarea agregatelor minerale, din apropierea râurilor, multe state au impus reguli stricte, iar unele au restrcționtat total, acest tip de activitate. Unele dintre efectele negative ale exploatărilor de agregate minerale includ: degradarea canalului de scurgere prin eroziune excesivă, creșterea turbidității, precum și sedimentarea zonelor din imediata apropiere a acumulărilor de agregate minerale. Toate pot avea o influență directă asupra peștilor și altor organisme acvatice prin degradarea habitatului (Cerdan et al., 2002; Corney et al., 2006; Forzoni et al., 2013; Lach and Wyzga, 2002; Mossa, 2013).

În provincia Saskatchewan, din centrul Canadei, exploatările de agregate minerale au fost interzise, iar în celelate provincii exploatările de agregate minerale sunt limitate.

Altădată mari surse de agregate minerale, datorită efectelor negative asupra mediului, exploatările de agregate minerale de pe malul râurilor sunt interzise ca în: Anglia, Germania, Franța, Olanda, Suedia, Italia, Polonia, Spania, Elveția, și sunt restricționate în Portugalia și Noua Zeelandă (Rinaldi, 1998; Rinaldi et al., 2005; Simon and Rinaldi., 2006).

Mineritul de agregate minerale în Australia este în plină expansiune ca urmare a cererii masive din partea Indoneziei, a Chinei și Indiei (Bradley, 1983; Collins and Dunne, 1989; Zhou et al., 2008).

Datorită presiunilor umane asupra corpurilor de apă, s-a creat Directiva europeană privind apa (2000/60/UE), pentru stabilirea unui cadru comunitar în domeniul apei. Cererile Uniunii Europene privind evaluarea impactului de mediu al proiectelor privind exploatarea agregatelor minerale se realizează în funcție de directiva cadru (2014/52/UE) de modificare a Directivei (2011/92/UE). Acesta se bazează pe cadrul directivei privind inundațiile (2000/60/UE și 2007/60/UE) și pe cadrul directivei privind habitatele și păsările (92/43/UE și 2009/147/UE) (Liebault et al., 2005; Rădoane and Rădoane, 2005; Simon and Thomas, 2002; Van der Knijff et al., 2000; Venkatesh, 2009).

În România exploatările de agregate minerale din râuri se realizează pe terenuri unde proprietar este Statul Român, administrate de Apele Române. Scopul principal urmărit de Instituția Statului Român este de calibrare a cursurilor de apă și de scoaterea de sub efectul eroziunii a malurilor din imediata apropiere a acumulărilor de agregate minerale. Baza legislativă este Legea Apelor Nr. 107/25.09.1996, revizuită și actualizată și Legea Minelor Nr.85/27.03.2003 10*.

Plajele din lume sunt exploatate pentru nisip, fiind folosite pentru o varietate de utilizări (agregate din beton, umpluturi etc.). Practica este de multe ori foarte distructivă și prost gestionată. Acest fenomen este unul global ce are loc intens în: Maroc, Insulele Caraibe, India, Africa de Sud etc.). Acest regim de exploatare este o cauză directă a eroziunii de-a lungul țărmurilor. Este foarte dăunător pentru fauna și flora plajei, afectează mult estetica, și cauzează adesea daune asupra mediului pentru ecosistemele de coastă asociate cu alte plaje, cum ar fi zonele umede. Un impact major care îl au aceste regimuri de exploatare este pierderea de protecție în caz de furtună, în cazul supratensiunilor cauzate de cicloane tropicale și tsunami. Un dezavantaj este dat de faptul că plajele care au fost exploatate sunt greu de recunoscut, datorită timpului scurt de regenerare, după câteva furtuni. Datele geologice menționează faptul că de exemplu în Caraibe, plajele au fost reduse considerabil datorită exploatărilor. Mineritul ar trebui să fie interzis într-o perioadă de creștere a nivelului mării atunci când acesta este extrem de necesar ca un tampon împotriva furtunii (Lee et al., 1993; Mossa, 2013; Nedelcu et al., 2001).

Nepal este cunoscută ca o țară muntoasă, unde mai mult de 80% din teritoriul țării este împânzită de forme de relief muntos și deluros. Exploatarea agregatelor minerale din albiile râurilor și pâraielor sunt un punct primordial ce stă la baza dezvoltării economiei din această țară. Totodată problema mediului în această țară o ridică ONG-urilor și mai nou autoritățile locale (Rinaldi and Simon, 1998).

În Noua Zeelandă resursele minerale, acoperă o gamă largă de material, foarte benefice din punct de vedere economic. Resursele minerale sunt variate, cu depozite mari și foarte bogate. Problema împotriva supraexploatării se dorește a se aplica mai ales în cazul exploatărilor agregatelor minerale din albiile râurilor, ducând la modificările cursului de apă, și pot afecta calitatea apelor subterane (Rinaldi, 1998).

Studiile privind transformările care au loc în cadrul canalului Obi, a hidro-stației

Novosibirsk, din Rusia, demonstrează în mod convingător necesitatea examinării în timp a activităților antropice asupra vieții unui râu. O prognoză fundamentată științific privind evoluția canalului, trebuie să includă și o evaluare a efectelor exploatării a agregatelor minerale. Evitarea acestor aspecte și datorită lipsei de supraveghere în cazul acestor lucrări afectează procesul fluvial și morfologic, ce pot duce la transformări ireversibile și schimbări asupra regimului hidraulic și afectează substanțial diverse ramuri ale economiei (Afzalimehr and Anctil, 1998; Le Goz et al., 2010).

Agregatele minerale sunt utilizate pe scară largă ca material de construcții. Principalele surse de agregate minerale naturale sunt depozitele aluvionare. Calitatea sedimentelor este unul dintre factorii cheie privind alegerea tehnologiei de minerit pentru fiecare caz particular. Calitatea superioară, accesibilitatea mai ușoară și costurile directe mai mici duc la alegerea agregatelor naturale, în comparație cu cele artificiale. Metoda aleasă la fiecare locație depinde de mulți factori, cum ar fi: natura depozitelor, preferința operatorului, cantitatea de material ce urmează a se exploata, influențele regimului exploatărilor asupra mediului ambiant etc.

Exploatarea agregatelor minerale din albia minoră a râurilor, se realizează într-un canal larg, inundabil, scopul principal fiind atât resursa minerală cât și degajarea albiei de agregate minerale. În unele amplasamente mineritul în fluxul scurgerii este singura opțiune la nivel local de resurse de agregate minerale. Operațiunile de exploatare în cursul râurilor variază de la operațiuni de exploatare de pe amplasamente plutitoare, cu ajutorul unei baraje plutitoare dotată cu dragă hidraulică, pentru râuri mari, până la săparea cu echipamente în mișcare folosind excavatorul sau draglina.

Râurile, fluviile sau pâraielor, răspund rapid la stimuli activi, cum ar fi extracția de agregate minerale. Răspunsurile pot afecta caracteristicile hidraulice și calitatea apei. Efectele includ: turbiditatea crescută, reducerea pătrunderii luminii, afectarea materialelor organice ce pot afecta habitatul acvatic, inclusiv patul râului de depunere a icrelor, a crustaceelor și habitate riverane.

Impactul hidraulic poate genera modificări de scurgere în albie, crearea de râuri adânci cu efecte importante asupra talvegului acestora și estetica degradantă.

Un aspect particular al acestor regimuri de exploatare, ce merită o atenție sporită este condiția în care groapa de minerit va afecta fluxul de scurgere atât în amonte cât și aval. Evoluția gropilor rămase în urma exploatărilor duc la creșterea evacuării gropii în urma fluxului de scurgere, creșterea adâncirii gropii, creșterea lungimii gropilor ce influențează regimul de scurgere 9*.

PARTEA A II A – METODE ȘI INSTRUMENTE UTILIZATE

6. Prezentarea zonei studiate

6.1. Unitățile de sol identificate în secțiunea Săucești – Tamași

În funcție de caracteristicile unităților de sol delimitate, s-a putut realiza și identifica elementele componente ale cadrului natural.

Secțiunea Săucești – Tamași are o suprafață studiată de 1577,28 hectare. Delimitarea ariei studiate s-a realizat în funcție de suprafața de extensie a planurilor topografice din anul 2008.

Conform hărții solului, în secțiunea Săucești – Tamași au fost delimitate și identificate 41 de unități de sol. Repartiția teritorială a solurilor s-a realizat în raport cu condițiile naturale, evidențiindu-se solurile dominante. În cele 41 de unități de sol identificate pe harta solurilor, nu se regăsesc solurile având categoria de folosință curs construcții și pădure, însă au fost făcute aprecieri asupra acestor două categorii de folosință privind eroziunea hidrică produsă de scurgerea râului Siret. Astfel din totalul secțiunii studiate de 1577,28 hectare, cele 41 de unități de sol se află pe suprafața de 1556,92 hectare. În Tabelul 6-1 se prezintă denumirea la nivel de tip și subtip a celor 41 de unități de sol studiate din secțiunea Săucești – Tamași. Tot aici se prezintă și suprafețele ocupate de unitățile de sol și gradul lor de ocupare în procente.

Tabelul 6-1. Caracteristicile unităților de sol analizate în secțiunea Săucești – Tamași.

6.2. Prezentarea Bazinului Hidrografic al râului Siret

Rețeaua de râuri a României totalizează o suprafață de 115000 km cursuri de apă permanente. Acestea au o densitate medie de aproape 0,5 km/km². Debitul mediu al tuturor râurilor interioare este de 1070 m³/s, la care se adaugă cel al Dunării de 5400 m³/s, la Orșova și 6330 m³/s la Tulcea.

Bazinul hidrografic al râului Siret, are o suprafață de 44871 km², unde 42890 km² se află pe teritoriul României. Terenul se dezvoltă în partea de nord-est a țării. Acesta ocupă culmile central – estice ale Carpaților Orientali, Subcarpații Moldovei și o parte din Subcarpații Curburii, partea central – vestică a Podișului Moldovei și extremitatea de nord – vest a Câmpiei Dunării. Din punct de vedere geografic acest bazin hidrografic, de formă alungită se încadrează între meridianele: 24º50' E și 28º00' E și paralele: 45º05' N și 48º15' N. Lungimea rețelei hidrografice codificată a Bazinului Hidrografic Siret este de 15157 km, reprezentând 19,2 %. din lungimea totală a râurilor din țara noastră. Căderea totală a bazinului hidrografic Siret de la izvor la vărsare este de 1236 m. Densitatea medie a rețelei hidrografice din bazin este de 0,330 km/kmp. În cadrul bazinului hidrografic Siret sunt codificate un număr de 1013 cursuri de apă. Din punct de vedere administrativ, spațiul hidrografic Siret ocupă integral județul Suceava, aproape integral județele Neamț, Bacău și Vrancea și parțial județele Botoșani, Iași, Galați, Buzău, Covasna, Harghita, Bistrița Năsăud și Maramureș. În Figura 6-1 se prezintă secțiunea Săucești – Tamași încadrată în cadrul Bazinului Hidrografic Siret.

Modul de utilizare a terenului în cadrul bazinului hidrografic Siret este influențat de condițiile fizico-geografice existente. O altă cauză privind regimul terenurilor este influențată de principalele activități economice dezvoltate pe aceste suprafețe. Suprafețele ocupate de păduri și arbuști sunt predominate. Acestea ocupă un procent de 58,29 %. Zonele sunt dezvoltate pe suprafețe compacte și extinse, în zonele cu relieful înalt. Viile, livezile și zonele agricole eterogene ocupă un procent de 12,17 %. Acestea au o dezvoltare relativ uniformă pe întreaga suprafață a bazinului. Suprafețele ocupate de terenurile arabile se întind pe partea de est a bazinului. Se întâlnesc în zona de podiș și în lungul luncii râului Siret. Acestea ocupă un procent de 22,7 %. Celelalte zone ocupă suprafețe mult mai reduse. Astfel, luciile de apă ocupă un procent de 0,59 %, iar zonele umede ocupa un procent de 0,08 %.

Figura 6-1. Secțiunea Săucești –Tamași localizată în cadrul Bazinul Hidrografic Siret.

Resursele de apă de suprafață din spațiul hidrografic Siret reprezintă aproximativ 17% din volumul total al resurselor de apă ale României. Sunt formate, în principal, de râul Siret și afluenții săi și într-o măsură foarte redusă din lacuri și bălți naturale.

Resursele de apă subterane freatice și de adâncime, sunt localizate în luncile râurilor Siret, Suceava, Moldova și Bistrița. Apa freatică în cadrul bazinului hidrografic Siret este estimată la aproximativ 28 mc/s.

Râul Siret este cel mai important afluent al Dunării, având un debit de apă la vărsare de aproximativ 250 m³/s. Acesta izvorăște din Carpații Păduroși, de pe teritoriul actual al Ucrainei, de sub Muntele Lungul (1382 m). Pătrunde în România în localitatea Văscăuți, situată la aproximativ 5 km. N.-E. de orașul Siret. După un parcurs total de 726 km, unde pe teritoriul României se întinde pe o lungime de 559 km, se varsă în Dunăre, în apropiere de municipiul Galați, în apropierea localității Șendreni.

Spre deosebire de alte cursuri de apă, Siretul dispune de mai mulți afluenți importanți. Acest lucru se exprimă pregnant prin variația debitului mediu multianual în lungul cursului său. Astfel asupra debitului multianual o influență directă o au râurile: Suceava cu un procentaj de aproximativ 9 %, Moldova cu un procentaj de aproximativ 17,6 %, Bistrița cu un procentaj de aproximativ 35 % și Trotuș cu un procentaj de aproximativ 18 %.

Cursul superior al râului Siret se desfășoară pe teritoriul Ucrainei. Cursul mijlociu pentru început străbate podișul Sucevei, apoi se interpune între Subcarpații Moldovei și Podișul Bârladului. Siretul inferior trece prin Câmpia Română, în aval de Mărășești, până la vărsare în Dunăre.

Secțiunea studiată, Săucești – Tamași, este amplasată la contactul dintre Subcarpații Moldovei și Dealurile Tutovei, parte integrată a Podișului Bârladului. Aceasta aparține Siretului mijlociu. Secțiunea se distinge printr-o vale largă cu puternice tendințe de meandrare cu o valoare medie de 1,65 km, iar panta medie de curgere este de 0,5 m/km.

Cei mai importanți afluenți de dreapta ai râului Siret sunt: Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna, Râmnicu Sărat și râul Buzău. Pe stânga, până la confluența cu râul Bârlad, râul Siret nu primește nici un afluent important.

Râul Suceava izvorăște din Masivul Lucina, al Obcinei Mestecăniș, din Carpații Orientali. Se varsă în râul Siret, în apropierea localității Liteni, la o distanță de 21 km de orașul Suceava. Are o lungime de 170 km și o suprafață a bazinului de 3800 km². Numărul de afluenți este reprezentată de 69 cursuri de apă codificate. Debitul mediu de curgere este de 20,2 m³/s.

Râul Moldova izvorăște din munții Obcinele Bucovinei și se varsă în râul Siret aval de municipiul Roman. Are o lungime de 237 km, și o suprafață a bazinului 4315 km². Numărul de afluenți este reprezentată de 70 cursuri de apă codificate. Debitul mediu de curgere este de 32 m³/s.

Râul Bistrița este cel mai mare afluent al râului Siret. Acesta izvorăște din munții Rodnei și se varsă în râul Siret aval de municipiul Bacău. Râul Bistrița are o lungime de 290 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 6400 km². Numărul de afluenți este reprezentat de 184 cursuri de apa codificate. Debitul mediu de curgere este de 66,5 m³/s. Diferența de altitudine a râului Bistrița de la izvoare până la vărsare este de 1515 m.

Râul Trotuș izvorăște din munții Ciucului și se varsă în râul Siret aval de orașul Adjud, județul Bacău. Are o lungime de 162 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 4465 km². Debitul mediu de curgere este de 34 m³/s. Numărul de afluenți este reprezentat de 116 cursuri de apa codificate. Diferența de altitudine a râului Trotuș de la izvoare până la vărsare este de 1150 m.

Râul Putna izvorăște din munții Vrancei. Are o lungime de 144 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 2720 km². Numărul de afluenți este reprezentat de 60 cursuri de apa codificate.

Râul Râmnicu Sărat izvorăște din Subcarpații de Curbură și se varsă în râul Siret în zona Nămoloasa. Are o lungime de 140 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 943 km². Debitul mediu de curgere este de 17,70 m³/s. Numărul de afluenți este reprezentat de 15 cursuri de apa codificate.

Râul Buzău izvorăște din Subcarpații de Curbură și se varsă în Siret în punctul Voinești. Are o lungime de 325 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 5505 km². Debitul mediu de curgere este de 28,5 m³/s. Numărul de afluenți este reprezentat de 60 cursuri de apa codificate.

6.3. Evoluțiile formelor de relief

Perimetrul studiat și anume culoarul Siretului în zona studiată are un aspect de câmpie piemontană și este amplasat spre limita de vest a Unității de Platformă, pe depozite ce aparțin Podișului Bârladului. Caracteristica principală a reliefului în secțiunea Săucești – Tamași este data de larga dezvoltare și repetare a formelor structurale generate de poziția monoclinală a straturilor și de alternanța orizonturilor cu grad diferit de rezistență la eroziune. Platourile structurale au cea mai mare extindere, până la 7 – 10 km, iar faciesul sarmațian este alcătuit pe întinderi mari din gresii și calcare. Cantitățile mari de material grosier aduse de râul Siret, în secțiunea cercetată, au redus pe de o parte pantele de scurgere ale talvegului, iar pe de altă parte viteza apei. S-a creat un pavaj pe fundul albiei alcătuit din prundișuri și bolovănișuri, ce a diminuat foarte mult eroziunea liniară produsă de scurgerea râului Siret, declanșând o puternică eroziune laterală. O astfel de situație a fost surprinsă în apropiere localității Letea Veche, Jud. Bacău, Figura 6-2.

Figura 6-2. Evoluția formei de scurgere a râului Siret în secțiunea Săucești – Tamași.

În funcție de procesul predominant, pe o anumită secțiune transversală a râului Siret, în secțiunea Săucești – Tamași, s-au identificat forme de eroziune ce cuprind maluri concave ale albiei minore și forme de acumulare dezvoltate pe secțiunile convexe, incluzând acumulări mici în cadrul albiei (bancuri, ostroave, renii etc.). Între meandre au fost identificate spații de echilibru ale văii, unde intensitatea procesele de acumulare și eroziune este relativ redusă.

Râul Siret, mai păstrează 23% din veghea albie între localitățile Holt și Galbeni, Județul Bacău. S-a deplasat spre vest 200 – 500 m, pe 27% din parcurs și spre est cu 100 – 750 m, pe 50% din traseul menționat. Panta redusă și aluvionarea albiei, în secțiunea Săucești – Tamași, au determinat deseori modificări rapide ale acestuia precum străpungerea de meandru de la Buhoci și Săucești din anul 1969 produsă la o viitură puternică a râului Siret. În Figura 6-3, se prezintă evoluția râului Siret din 1969, în comparație cu ridicarea topografică din 2008, proiectate pe orto-fotoplanul din anul 2010.

Versantul stâng al văii Siretului este asimetric și abrupt și se sprijină pe depozite litologice de platformă. Există punctual nivele de terasă, în special la deversarea pâraielor în Siret. Versantul drept este mai puțin înclinat, prelung și terasat (până la 9 nivele de terasă, care se etajează până la altitudinea relativă este de 180-210 m). Cea mai dezvoltată terasă este cea de 4-7 m, de luncă. Alte forme de terase se mai întâlnesc la 12-15 m, 20-25 m și 35-40 m.

Figura 6-3. Evoluție istorică a râului Siret în secțiunea Săucești – Tamași.

Râul Siret în spațiul cercetat nu are nici un afluent pe malul drept. Pe malul stâng al secțiunii cercetate sunt prezente văi drenate de pâraie cu caracter preponderent torențial. Cele mai importante sunt:

pârâul Bogdănești și Pârâul Morii, care se varsă în meandrul părăsit de la Buhoci;

pârâul Bijghir, care traversează localitatea omonimă și se varsă în Siret la sud-vest de Buhoci;

pârâul Știrb, din zona localității Buhoci și se varsă în Siret la vest de localitatea Buhoci;

pârâul Puturos, care drenează suprafețe din vecinătatea localității Buhocel.

În zona colinară a județului Bacău, Lunca Siretului are aspectul unei fâșii continue, cu lățimi variabile, 3 – 4 km. În zona de confluență cu Bistrița ajunge la 6 km. Secțiunea cercetată constituie cea mai tânără formă de relief, iar în cadrul ei s-au diferențiat următoarele: albia minoră, albia majoră frecvent inundabilă cu altitudinea relativă sub 3 m, albia majoră inundabilă la ape mari, având altitudinea relativă de 3-5 m și lunca ne-inundabilă de 5-7 m.

Albia minoră a râului Siret, ocupă suprafețe importante în lungul Siretului, cu frecvente despletiri. Este sculptată în aluviuni nisipo-pietroasă având o grosimi variabile între 1 – 5 m și 5 – 12 m. Aspectul general al luncii este dominat de multitudinea meandrelor și belciugelor, de grinduri și cursuri paralele, bălți și sectoare mlăștinoase.

Albia majoră a râului Siret, cu altitudinea relativă sub 3 m, este bine dezvoltată în sectorul cercetat. Aceasta este discontinuă pe malurile concave ale meandrelor și continuă pe segmentul convex al meandrelor. Are o morfologie destul de complexă, prezentând grinduri și brațe părăsite, dintre care unele adăpostesc bălți și mlaștini. Această subunitate a luncii include terasele joase de luncă sub forma unor trepte de 0,5-1 m, 1,5-2 m și 2-3 m. Acestea sunt alcătuite din prundișuri și nisipuri, ce se caracterizează printr-o accentuată mobilitate la ape mari. Pe treptele mai înalte (1,5 – 2 m și 2 – 3 m) peste pietrișuri au fost identificate aluviuni mai fine, nisipoase, nisipo-lutoase, local chiar argiloase, cu grosimi variabile, de la 80 cm. în aval de podul de la Holt, până la 2 m în amonte de acest pod (Cojocariu, 1998).

Albia majoră a râului Siret, inundabilă la ape mari cuprinde treptele cu altitudini relative de 3-4 m, respectiv 3-5 m. Pe suprafața ei sunt de asemenea prezente grinduri și brațe părăsite, unele adăpostind bălți și mlaștini (la sud de localitatea Schineni până la podul din apropierea localității Holt). Albia majoră, inundabilă se întinde din sudul localității Holt până la est de localitatea Radomirești și de la sud de localitatea Radomirești până la vărsarea în Lacul Galbeni.

Terasa de 5-7 m a râului Siret, este bine individualizată, prin intermediul unui abrupt, atât spre treptele inferioare, cât și spre cele superioare (între localitatea Schineni și până la sud de localitatea Holt și de la nord de localitatea Radomirești, până la sud-est de ferma de vaci de la Radomirești). Malul stâng al râului Siret, prezintă fragmentări la vest de comuna Prăjești și localitatea Bijghir, până la nord de localitatea Furnicari. Malul este practic supraînălțat din cauza pâraielor care coboară de pe flancul vestic al Colinelor Tutovei, dând suprafeței terenului un aspect ușor vălurit. Astfel, în multe locuri această terasă prezintă o cuvertură sedimentară de material mai fin decât în luncă. Depozitele din această cuvertură provin din structurile sarmațiene de la est, alcătuite din nisipuri lutoase până la depozite argiloase. Ele sunt reprezentate de materiale parentale pentru învelișul solurilor. Treapta aceasta are suprafața mai netedă, urmele vechilor brațe fiind în general mai estompate. Acest nivel de terasă nu este afectat de inundațiile produse de râul Siret, dar reprezintă nivelul unde se regăsesc meandrele cele mai active, sub aspectul eroziunii de mal. Învelișul de soluri de pe acest nivel este folosit intens pentru activități agricole.

Continuitatea luncii pe malul drept dovedește deplasarea periodică a Siretului și spre vest. În contextul general al deplasării albiei spre est, lunca de pe malul stâng este discontinuă. Lățimea mai mare a luncii în unele sectoare de pe malul stâng, comparativ cu malul drept la aceeași latitudine, însoțită de deplasarea buclelor meandrelor spre vest, a fost cauzată de conurile de dejecție ale afluenților locali. Astfel prin aluviunile transportate din Colinele Tutovei, au împins spre vest cursul Siretului în sectoarele Buhoci-Tamași.

Lacul Galbeni a modificat nivelul de bază local pentru albia situată în amonte. Procesele de acumulare au devenit predominante, producându-se de la coada lacurilor spre amonte. Scăderea puterii de transport a Siretului între lacuri duce la supra-aluvionarea sectoarelor respective. Aceasta favorizează creșterea gradului de meandrare și despletire atât în cazul râului Siretului, cât și în cursul inferior, din lunca Siretului, al afluenților mai mici precum gârla Rogoaza. În sectoarele neamenajate, situate în amonte de acumularea Galbeni, se remarcă o accentuată mobilitate a albiei minore, legată de evoluția meandrelor, reniilor, ostroavelor, etc.

Valea Siretului în amonte de Bacău și-a format un curs paralel cu râul Siret. Gârla Rogoaza începe amonte de perimetrul cercetat, de la vest de Șerbești, din Balta Turbata, se continuă cu gârla Scutarului la vest și gârla Rogoaza la est. Cele două gârle se reunesc în zona localității Săucești și se varsă în Siret la circa 600 m amonte de podul de la Holt, Figura 6-4.

Figura 6-4. Punctul de vărsare al gârlei Scutarului și Rogoaza în râul Siret.

Gârla Rogoaza reprezintă cursul vechi al râului Turbata, amenajat în lunca Siretului în zona localității Filipești.

Principalele forme de relief sunt de luncile și terasele. Astfel versanții neuniformi scurți și suprafețele cvasi-orizontale, se întâlnesc pe o suprafață de 20,08 hectare. Suprafața ocupată de șes aluvial jos este de 937,82 hectare. Șesul aluvial înalt se află pe o suprafață de 136,87 hectare, iar șesul aluvial de tranziție are suprafața de 462,14 hectare. Suprafața totală ocupată de zonele de mezorelief studiată este de 1556,92 hectare. În Figura 6-5, se prezintă principalele evoluții a mezoreliefului în secțiunea cercetată.

Formele de microrelief se află pe o suprafață de 473,19 hectare. Versantul mijlociu se află pe 17,08 hectare. Zonele de grind se întâlnesc pe suprafața de 350,41 hectare. Albia părăsită de râul Siret în secțiunea cercetată ocupă suprafața de 234,91 hectare, iar albia majoră a râului Siret este de 481,32 hectare. În Figura 6-6, se prezintă formele de microrelief întâlnite în secțiunea cercetată.

Neuniformitățile sunt absente pe o suprafață de 1235,17 hectare. Neuniformitățile moderate cu denivelări de 0,5 – 0,75 m, se întâlnesc pe o suprafață de 181,55 hectare. Neuniformitățile unde denivelările sunt puternice între 0,75 – 1,5 m, se întind pe o suprafață de 140,19 hectare. În Figura 6-7, se prezintă neuniformitățile formelor de relief din secțiunea Săucești – Tamași. Panta întregii unități de sol, în secțiunea analizată este determinată în procente, având valoarea medie 1%.

Figura 6-5. Distribuția unităților de sol în funcție de elementele de mezorelief.

Figura 6-6. Distribuția unităților de sol în funcție de microrelief.

Figura 6-7. Distribuția neuniformităților formelor de relief.

6.4. Variațiile și influențele climei

Poziționat pe valea Siretului, amplasamentul beneficiază de un climat temperat continental, influențat de poziția și evoluția centrilor barici de la nivelul continentului. Aceste condiții barice împreună cu factorii radiativi și suprafața adiacentă, asigură manifestarea locală a elementelor climatice 10*.

Circulația maselor de aer la nivelul țării este influențată de două arii anticiclonale, poziționate deasupra Arhipelagului Azore și în zona Siberiei, și a două arii ciclonale, situate deasupra Insulei Islanda și a Mării Mediterana. Acești centri barici, prin valorile de presiune existente, impun direcția de deplasare a maselor de aer la nivelul continentului european. Interpunerea lanțului muntos al Carpaților Orientali redirecționează masele de aer de la o direcție vest-est spre o direcție dominantă, în toată aria Moldovei, de la nord spre sud sau invers. Principalele văi, care izvorăsc din Carpații Orientali, au o alternanță a direcției văii (longitudinală și transversală) însă nici o vale nu reușește să fie total transversală și deci nu reușește să fie o cale lesnicioasă pentru vânturile de vest 8*.

În secțiunea „Săucești – Tamași” vânturile cu frecvență mare sunt cele dinspre nord-vest, urmate de vânturile dinspre sud-est. În jumătatea rece a anului, vremea este influențată de reactivarea ciclonilor mediteraneeni deasupra Mării Negre, care generează advecții de aer polar, soldate cu ninsori și viscole, asemănătoare cu cele din nord-estul Câmpiei Române. Rezultă temperaturi scăzute, care se apropie de -30ºC.

Factorii radiativi reprezintă principala sursă de căldură pentru suprafața pământului. Radiația globală directă este în zonă de 106-107 Kcal/cm²/an. Cele mai scăzute valori, cuprinse între 2-3,5 Kcal/cm²/lună, sunt în intervalul noiembrie-ianuarie. Sumele medii lunare cele mai mari se înregistrează în perioada mai-august (14-16 Kcal/cm²/lună).

Condițiile orografice influențează gradul de înmagazinare a factorilor radiativi și formare de noi substanțe chimice. Prezența doar a suprafețelor orizontale asigură înmagazinarea diferențiată a radiației în funcție de starea atmosferică și de poziția Soarelui pe

bolta cerului.

Temperatura aerului înregistrată în Bacău în intervalul 2008 – 2011, sunt prezentate în Tabelul 6-2. Aceste date evidențiază climatul temperat continental, specific secțiunii analizate. În Tabelul 6-3 se prezintă valorile medii pentru temperatură în la Bacău.

Tabelul 6-2. Temperaturile aerului înregistrate în Bacău în perioada (2008 – 2011)*13 .

În secțiunea de scurgere „Săucești – Tamași” în luna octombrie, apare cu o oarecare frecvență, un val de frig, decalat uneori la începutul lunii noiembrie, după care vremea revine la temperaturi normale. Dacă aceste temperaturi se suprapun unui deficit de umiditate de apă din sol, culturile de toamnă pot fi compromise.

Tabelul 6-3. Valorile medii pentru temperaturile înregistrate în Bacău (1961 – 1997)*13.

Vara, pătrunderile de aer continental din sud și din est, fac ca temperaturile medii ale lunii iulie să fie între 18ºC – 20ºC.

Umezeala relativă a aerului este direct influențată de umiditatea atmosferică a maselor de aer și de prezența unei rețele hidrografice destul de dense, din amonte de confluența Bistriței cu Siretul. Acest parametru climatic are o variație diurnă, lunară și anuală, invers proporțional cu temperatura. Ceața este persistentă deasupra luncii râului Siret, în perioade când gradul de umiditate a aerului este ridicat.

Pentru amplasamentul cercetat, de mare importanță este existența lacurilor de acumulare, construite pe Bistrița și Siret, care au determinat o creștere a valorilor umezelii relative a aerului de la valoarea medie anuală de 69%, existentă înainte de amenajarea lacurilor de pe Bistrița, până la valoarea medie de 81%, existentă în prezent. Umiditatea medie multianuală lunară variază între 74% din luna iulie până la 89% din luna decembrie. Cele mai scăzute valori ale umidității relative sunt vara, când sunt cuprinse între 74-77% iar cele mai ridicate valori sunt iarna, când se înregistrează 85-89%. Saltul termic și dinamica atmosferei din lunile de primăvară cauzează scăderea umezelii relative cu 8% în luna mai și cu 3% în luna aprilie, față de luna martie și procesul este invers toamna 9*.

Nebulozitatea atmosferică. Modul de exprimare al nebulozității atmosferice este direct influențat de poziția și deplasarea marilor formațiuni barice. De asemenea, mișcarea ascendentă a aerului în interiorul depresiunile barice ca și larga dezvoltare a sistemelor frontale, au influențe asupra nebulozității atmosferice. Drept urmare valoarea medie anuală a nebulozității este de 6,1 zecimi. Valorile din timpul verii sunt între 4,1 – 5,6 zecimi, iar cele din timpul iernii sunt de 6,9 – 7,5 zecimi. Cea mai redusă nebulozitate atmosferică este în lunile iulie – septembrie, benefică agriculturii.

În Figura 6-8, se prezintă râul Siret, în secțiunea studiată, în perioada dezghețului, unde se observă sloiuri de gheață mărunțite pe malul acumulărilor de agregate minerale. Imaginea a fost surprinsă în apropierea comunei Prăjești, județul Bacău, pe malul drept, în primăvara anului 2015.

În Tabelul 6-4, este prezentată variația regimului de iarnă al râului Siret în secțiunea Săucești – Tamași. Durata totală a formațiunilor de greață pe râul Siret variază de la 50 la 104 zile. Conform STAS 6054-77, adâncimea maximă de îngheț în zona perimetrului studiat este de – 90 cm, față de cota terenului.

Figura 6-8. Imagine surprinsă în perioada dezgheț, a râului Siret, în secțiunea Săucești – Tamași.

Tabelul 6-4. Variația regimului de îngheț – dezgheț, al râului Siret, în secțiunea cercetată.

Temperatura la suprafața solului în secțiunea „Săucești – Tamași” are valori medii anuale de 10 – 11ºC, variind foarte mult de la o lună la alta. În luna ianuarie se înregistrează valori minime cu 1 – 2ºC, mai reduse decât cele din aer, dacă lipsește statul de zăpadă, ca efect al răcirii radiative puternice, iar în luna iulie valoarea medie este de 22-25ºC.

Precipitațiile atmosferice au un rol esențial în circuitul apei în natură, iar cantitatea de apă căzută determină alcătuirea covorului vegetal și formarea rezervelor de apă din straturile acvifere. În Bacău cad 554,0 mm/m² – medie multianuală determinată pe perioada 1961-1997, iar perioada cea mai ploioasă din an este intervalul mai-iulie când se înregistrează 232,9 mm/m², adică 42% din media multianuală. Intervalul cel mai sărac în precipitații este din decembrie-martie, când cad doar 100,2 mm/m², adică 18% din media multianuală.

Ca o consecință a amenajărilor hidrotehnice de pe Bistrița și Siret valorile umidității aerului au crescut cu peste 10%, fapt care, probabil, a influențat creșterile de precipitații din ultimii ani. La Bacău cel mai ploios an înregistrat a fost 1972 cu 849,5 mm/m², când ploile înregistrate în intervalul august-octombrie au depășit mediile lunare de 2,4 – 4 ori. Cel mai secetos an a fost în 1973 când au căzut doar 339,4 mm/m² și când, în perioada verii, au căzut de două-trei ori mai puține precipitații comparativ cu mediile multianuale *13.

Datele medii ale regimului pluviometric evidențiază un singur maxim la sfârșitul primăverii și începutul verii, Tabelul 6-5, însă există mulți ani în care influența climatului baltic asupra teritoriului țării noastre se face simțită toamna, prin producerea unui al doilea maxim de precipitații. În Tabelul 6-6, se prezintă valorile privind evoluția precipitațiilor medii în perioada 2008 – 2011 10*.

Tabelul 6-5. Valorile medii pentru precipitații înregistrate în Bacău (1961 – 1997)*13.

Tabelul 6-6. Precipitații medii înregistrate în Județul Bacău în perioada (2008 – 2011)*13.

În anotimpul rece, precipitațiile cad frecvent sub formă de ninsoare, obișnuit din a doua decadă a lunii noiembrie până în a doua decadă a lunii martie. Rezultă un interval de 130 zile cu zăpadă și un număr mediu de 30 zile cu ninsoare. Cel mai frecvent ninge în ianuarie (în medie 8,1 zile), iar la începutul sezonului rece, în noiembrie, numărul de zile cu zăpadă este 0,5.

Nu trebuie pierdut din vedere că modificările climatice, pe care le suportă în prezent globul terestru, vor avea consecințe de mare amploare asupra curgerilor râurilor din zonă, prin mărirea caracterului torențial al regimului de scurgere, ceea ce va antrena o creștere și a debitului solid transportat de râurile ce alimentează Siretul și implicit Lacul Galbeni. Toate aceste elemente determină o manifestare diferențiată a elementelor climatice (temperatură, precipitații, umiditate, vânturi etc.) de la o zi la alta, de la o lună la alta sau de la un anotimp la altul (Measnicov, 1975).

În zona studiată se produc viituri semnificative, dar și fenomene de secetă, amplificate și de existența unor coeficienți reduși de împădurire. În ceea ce privește formarea și amploarea viiturilor, rolul determinant îi revine caracterului torențial al precipitațiilor și în special cantităților mari căzute în intervale scurte de timp sau topirii zăpezilor.

Viiturile pe cursul râului Siret au debite maxime, perioade și volume foarte diferite, în funcție de condițiile de alimentare și de suprafață, de altitudinea medie, pante, fragmentarea reliefului al bazinului hidrografic analizat. La acestea se adaugă învelișul vegetal.

Fiecare caracteristică a climei are o influență mai mică sau mai mare asupra eroziunii solului. În ceea ce privește eroziunea hidrică a râului Siret, formele de viituri au influențe directe asupra regimurilor de scurgere și a propagării proceselor de eroziune, prin inundarea luncii râului Siret. Mai exact terenurile afectate de eroziunea laterală sunt în apropierea acumulărilor de agregate minerale. De obicei procesele de eroziune care însoțesc viiturile sunt devastatoare. În anumite sectoare, în caz de inundații, eroziunea hidrică înaintează și câte 10 m pe zi, conform declarațiilor beneficiarilor de balastiere și a populației din împrejurimi. Sensul de evoluție a albiei este în direcția de scurgere iar procentul de regenerare a acumulărilor de aluviuni în urma acestor fenomene este de 30%, în sectorul analizat, conform studiilor hidrologice *4,*5,*8.

Deficitul de umiditate reprezintă raportul între evapotranspirația potențială și cantitatea medie de precipitații. Astfel în secțiunea studiată avem un deficit de umiditate moderat. Însă în lunile aprilie – iunie deficitul de umiditate este mic. Din punct de vedere climatic s-a constatat că excesul de umiditate de suprafață și lateral este scăzut. Drenajul lateral este bun pentru circularea apei freatice.

Secțiunea Săucești – Tamași este afectată direct de inundații, cu excepția terasei de 5 – 7 m altitudine relativă.

6.5. Caracteristicile geologice privind evoluția Podișului Bârladului în secțiunea Săucești – Tamași

Formarea culoarului actual al văii Siretului este rezultatul interacțiunilor complexe ale factorilor interni și externi. Dintre factorii interni, un rol deosebit în evoluția secțiunii cercetate l-au avut faciesul petrografic și procesele tectonice ale zonei.

Din punct de vedere geologic, valea Siretului este situată pe depozite de platformă, în zona de contact, cu depozitele cutate ale Orogenului Carpatic de la vest. Depozitele de platformă dețin rolul direct și decisiv în geologia perimetrului Săucești – Tamași.

Cercetările recente atestă că, valea Siretului între Săucești și Tamași, se suprapune geologic părții nord-vestice a Platformei Bârladului. Un sistem de falii delimitează această platformă de unitățile tectonice vecine. Astfel falia Fălciu – Munteni – Plopana, ce se continuă în Orogenul Carpatic prin falia Bistriței, o delimitează de Platforma Moldovenească din nord, iar falia Sfântu Gheorghe – Oancea – Adjud, care este continuată de falia Trotușului, o delimitează de Orogenul Nord – Dobrogean. Spre vest, Platforma Bârladului vine la contact cu molasa miocenă a Carpaților Orientali aproximativ pe traseul Faliei pericarpatice (Badea et al., 1992).

Grosimea mare a cuverturii sedimentare nu a permis interceptarea părții ei inferioare și nici a soclului. Din această cauză nu s-a putut preciza dacă Platforma Bârladului este o platformă mai tânără sau reprezintă o treaptă afundată a Platformei Moldovenești.

Indiferent de momentul producerii cratogenizării Platformei Bârladului, aceasta se caracterizează prin prezența Permo-Triasicului, marea dezvoltare a Jurasicului, cu continuare de sedimentare până în Eocen, peste care se suprapun depozitele din Badenian-Romanian (Cojocariu, 1998).

Platforma Bârladului prezintă o cuvertură sedimentară, suprapusă unui fundament care coboară în trepte spre vest, sub Orogenul Carpatic.

Datorită adâncimii mari la care se află, soclul nu a fost interceptat în forajele efectuate. Ca atare, el poate fi alcătuit din formațiuni cristalino-filitice și magmatite din Proterozoicul mediu, dacă este o treaptă afundată a Platformei Moldovenești. Dacă e vorba de o platformă mai tânără, soclul prezintă la partea sa superioară și formațiuni mai noi, fie numai proterozoice (cadomiene), fie și paleozoice (caledoniene sau chiar hercinice).

Cele mai vechi depozite de cuvertură interceptate în foraje au fost atribuite Devonianului, iar cele mai noi aparțin Romanianului. În cadrul depozitelor de cuvertură s-au conturat patru mari cicluri de sedimentare: Proterozoic – Paleozoic – Devonian, Permian – Triasic, Jurasic – Cretacic – Eocen și Badenian – Romanian, la care se adaugă și depozitele cuaternare.

Devonianul a fost interceptat pe o grosime de aproape 200 m, cuprinzând calcare și marne negricioase.

Triasicul inferior este reprezentat predominant de gresii, argile cărămizii și roșii, iar spre marginea sud-vestică depozite greso-argiloase roșii. Din Triasicul inferior până în Liasicul superior zona a fost exondată, apoi s-a produs o nouă scufundare ce a durat până în Cretacicul superior sau chiar în Eocen, timp în care s-a depus o stivă groasă de sedimente. Aceasta are în bază formațiunile pelitică (argilo-marnoasă) și carbonatată, jurasice. Grosimea lor mare de aproximativ 1600 m și dezvoltarea unei succesiuni complete (exceptând Liasicul inferior) peste sedimentele din Permo-Triasicul inferior, conferă individualitate Platformei Bârladului (Ichim, 1989).

Cretacicul este reprezentat printr-o stivă sedimentară de aproximativ 1200 m formată din calcare, argile, siltite, gresii cu intercalații calcaroase, nisipuri glauconitice cu intercalații de marne etc. Peste acestea urmează calcare și gresii cuarțoase eocene.

La sfârșitul Eocenului, Platforma Bârladului a suferit o mișcare de ridicare pe verticală și a funcționat ca uscat până în Badenianul superior.

Evoluția Platformei Bârladului în ciclul Badenian superior – Romanian este la fel ca al Platformei Moldovenești, cu precizarea că, datorită subsidenței mai active în zona de care ne ocupăm, sedimentarea a continuat și după Meoțian, până în Romanian cu unele scurte întreruperi în Buglovianul inferior, între Basarabian și Chersonian și apoi în Dacian. Litologic, Badenianul superior cuprinde nisipuri, gresii, anhidrite, argile etc., dezvoltate pe 200-300 m. (Mutihac and Ionisi, 1974).

Sarmațianul cuprinde subetajele: Buglovian superior, Volhinian, Basarabian și Chersonian, dezvolte pe aproximativ 3000 m grosime. În valea Siretului, Buglovianul mediu și Volhinianul se găsesc la mari adâncimi. Analog Platformei Moldovenești s-au depus sedimente argilo-marnoase cenușii cu intercalații de nisipuri, rar gresii sau calcare. Grosimea lor atinge 400 – 600 m.

Basarabianul cuprinde argile în bază, peste care urmează nisipuri, siltite și argile cu intercalații subțiri de gresii și calcare grezoase oolitice. Basarabianul superior aflorează în vestul perimetrului, între localitățile Măgura și Faraoani, fiind reprezentat prin nisipurile și gresiile de Trebeș, echivalente cu oolitul de Repedea și nisipurile de Șcheia. Grosimea lor spre contactul cu Orogenul Carpatic depășește probabil 1500 m.

Chersonianul aflorează de la comuna Faraoani până în valea Trotușului. Între Basarabian și Chersonian a existat o scurtă întrerupere a procesului de sedimentare, după care acesta s-a reluat în facies deltaic, depunându-se nisipuri, siltite și argile cu textură încrucișată la est de Siret. La vest de valea Siretului s-au sedimentat nisipuri, gresii în pachete, nisipuri cineritice și argile, însumând circa 200 m în facies marin salmastru.

Meoțianul aflorează în aceleași areale ca și Chersonianul, de la pârâul Clejuța spre sud. Atât în aria faciesului salmastru de la vest de Siret, cât și a faciesului deltaic, cineritele de Nuțasca – Ruseni constituie orizontul reper de la baza Meoțianului. Deasupra lor urmează o succesiune de nisipuri, siltite și argile cu rare intercalații de gresii. Fauna de mamifere găsită în sedimentele meoțiene dintre Siret și Prut indică existența unui climat cald și relativ umed, însoțit de o vegetație bogată. Grosimea depozitelor meoțiene atinge 400 m la vest de valea Siretului.

Ponțianul și Dacianul sunt prezente, la est de Siret, între localitățile Rogoaza și Ploscuțeni. Litologic sunt prezente argile, siltite și nisipuri. Nisipurile de la partea superioară s-au depus într-un mediu lacustru pe o grosime de circa 400 m. Dacianului îi este atribuită o formațiune continentală cu argile și siltite roșii cu grosimea de 2 – 10 m. Rezultă că la sfârșitul Ponțianului și în Dacian, ca urmare a unei înălțări temporare, teritoriul studiat a avut un mediu lacustru puțin adânc. Climatul cald a favorizat dezvoltarea unei scoarțe de alterare lateritică pe uscatul din vecinătate expusă erodării. Produsele erodate au fost transportate și sedimentate în acest bazin lacustru care se întindea la sud de comuna Răcăciuni.

Romanianul este prezent la vest de Siret între Parava și valea Trotușului. Litologic, cuprinde depozite continentale și lacustre: nisipuri, pietrișuri, argile, care la vest de valea Siretului, ajung până la 300 m grosime. Nisipurile gălbui au textură încrucișată, cuprind concrețiuni gresoase care, prin aglomerare și cimentare, îi oferă un aspect de conglomerat. Între nisipuri se intercalează argile și siltite. Pe interfluviile din Colinele Tutovei și în Piemontul Păncești apar pietrișuri cu textură torențială sincrone cu cele de Bălăbănești, având grosimea de circa 300 m. Acestea au fost aduse de rîurile carpatice și sedimentate în lacul pliocen relativ puțin adânc începând din Romanianul mediu echivalent cu Villafranchianul superior. După acumularea lor, mișcarea de subsidență a încetat *1.

La începutul Cuaternarului, Platforma Bârladului a devenit uscat. Mișcarea de înălțare a contribuit la instalarea și dezvoltarea rețelei hidrografice, respectiv a văilor și teraselor aferente. Absența depozitelor litologice consolidate pe aria Platformei Bârladului a dus la formarea de nivele de terase cu dezvoltare insulară doar pe cursul inferior al văilor principale (Bârlad, Plopana, Zeletin, Berheci), în a căror litologie nu este întâlnit prundiș ci doar depozite de materiale pământoase, foarte vulnerabile la procesele de eroziune ce se produc fie la nivelul văii, fie pe versanții încevinați.

Odată cu trecerea la Cuaternar, râurile carpatice au depus în valea Siretului mari cantități de sedimente foarte diferite din punct de vedere genetic și litofacial. Aceste depozite sunt formate din nisipuri, prundișuri, argile și luturi, întâlnite atât în terasele pleistocene, cât și în cele de vârstă holocenă și în lunci.

Pe versanți s-au format depozite deluviale iar la contactul acestora cu terasele sau cu lunca, depozite proluvio-coluviale. Dintre acestea sunt importante, pentru pedogeneza ulterioară, luturile loessoide prezente pe terasele pleistocene și holocene. Prezența sporadică a unor lentile de nisipuri și chiar prundișuri în stiva loessoidelor indică originea lor deluvio-proluvială.

În Figura 6-9, se observă procese de contracție a materialelor colmatate în lunca Siretului, întâlnite pe malul drept, în apropierea comunei Săucești. Grosimea levigatului colmatat în unele zone cercetate ajungea și până la 50 cm.

Figura 6-9. Forme de evoluție a solurilor colmatate de râul Siret.

În concluzie, structura geologică a Platformei Bârladului este foarte variată cronologic, litologic, geochimic etc., consecință a evoluției paleogeologice a vorlandului est Carpatic. Din această alcătuire a suportului geologic, s-a evidențiat partea superioară a cuverturii sedimentare, respectiv ciclul post-badenian și în mod deosebit stiva sarmato-pliocenă. Aici s-au modelat geomorfologic sectorul văii Siretului la care ne referim și pe care s-a format învelișul de sol, ce moștenește și valorifică multe din proprietățile fizico-chimice ale substratului geologic, de unde a fost erodat.

6.6. Tectonica și evoluția paleogeografică

Întrucât nu s-au putut studia straturile bazale ale cuverturii sedimentare și nici soclul scufundat la adâncime mare, nu s-a putut preciza nici durata evoluției geosinclinale și momentul trecerii la regimul de platformă stabilă. Faliile Fălciu – Plopana, Sfântu Gheorghe – Adjud și falia pericarpatică au contribuit la diferențierea evoluției Platformei Bârladului de a regiunilor învecinate. Este posibil ca Falia Siretului evidențiată la nord de Bacău să afecteze și extremitatea nord-vestică a Platformei Bârladului pe traseul Bacău – Adjud, la est de falia pericarpatică *1.

În funcție de oscilațiile pe verticală suferite de Platforma Bârladului s-a produs o intensă sedimentare a bazinului marin și modelarea suprafețelor exondate. Cele patru mari cicluri de sedimentare au fost separate de exondări de lungă durată în timpul cărora uscatul s-a aflat sub incidența proceselor rezultate în urma inundațiilor. Analizând Platforma Bârladului în contextul evoluției unităților limitrofe, datorită lipsei de date, pentru primul ciclu nu se pot face analogii. Al doilea ciclu de sedimentare și prima parte din al treilea (Jurasic) apropie Platforma Bârladului de Platforma Valahă din punct de vedere sedimentologic și o diferențiază de Platforma Moldovenească, unde, în intervalul de timp menționat, se intercalase uscatul. Începând din Cretacic, Platforma Bârladului a avut o evoluție comună cu Platforma Moldovenească până la sfârșitul Meoțianului, când s-a diferențiat din nou de aceasta prin prelungirea sedimentării până în Romanian (Mutihac and Ionisi, 1974).

După trecerea la stadiul de platformă s-au produs doar mișcări de basculare. Afundarea maximă s-a produs în partea sudică a Platformei Bârladului spre contactul cu Orogenul Nord Dobrogean în timpul Jurasicului.

Pe malul drept al râului Siret, în apropierea comunei Letea Veche, au fost identificate plaje de nisip, Figura 6-10, având o dimensiune a sortului între 1 – 4 mm, ce se întind pe suprafețe mari, în apropierea secțiunii de scurgere a râului Siret.

Figura 6-10. Mal regenerat de râul Siret cu nisip, întâlnit în secțiunea Săucești – Tamași.

În aceste amplasamente, exploatarea agregatelor minerale are loc la nivel local, în funcție de cerințele impuse de Administrația Bazinală de Apă Siret Bacău, împreună cu Serviciul de Gospodărirea Apelor Bacău.

Intensa solicitare tectonică a Platformei Bârladului la contactul cu Orogenul Carpatic a cauzat producerea mai multor falii. Șariajul acestuia în timpul mișcărilor moldave din Volhinianul inferior, peste marginea vestică a platformei a contribuit la accentuarea scufundării ei la mari adâncimi. Sedimentele post-tectonice dispuse transgresiv peste pânza pericarpatică, faliată și ea la rândul ei, au contribuit la mascarea faliilor, inclusiv a celei pericarpatice (Mară et al., 2004).

Tectonica de ansamblu a cuverturii Platformei Bârladului este rezultată din corelarea mulării formațiunilor sedimentare ale unui ciclu mai nou peste paleo-relieful preexistent, ca efect al mișcărilor verticale, indiferent de sensul acestora.

În condițiile subsidenței specifice din zona de contact a celor două unități geotectonice s-a acumulat o stivă de sedimente groasă de circa 4000 m. Depozitele acestei cuverturi sunt ușor înclinate spre sud-est asemănător celor din Platforma Moldovenească. Cineritele de Nuțasca – Ruseni au o înclinare medie de 7-8 m/km. Această înclinare este rezultatul înălțării în blocuri a Podișului Moldovenesc în trei mari etape. Astfel, apele s-au retras din jumătatea nordică în prima parte a Basarabianului superior. Partea sudică s-a transformat în uscat atașându-se celei nordice în a doua jumătate a Ponțianului. La sfârșitul Romanianului sau începutul Pleistocenului s-a produs o înălțare generală, dar diferențiată a Podișului Moldovei, mai mare în partea sa nord-vestică și centrală (peste 500 m) și mai redusă spre sud – est. Această înălțare s-a produs în Pleistocenul inferior. Reactivarea faliei pericarpatice la nord de Trotuș a dus la redresarea și chiar ondularea depozitelor meoțiene, basarabiene și chersoniene, la care se pot adăuga cele romaniene din zona de contact (Mutihac and Ionisi, 1974).

În teritoriul la care ne referim, înălțarea din faza valahă, alături de oscilațiile climatice din timpul Cuaternarului, au contribuit la accentuarea fragmentării reliefului și la formarea teraselor din lungul văilor, în special pe versantul drept al acestora.

Mișcările actuale pe verticală sunt ușor pozitive la nord de Răcăciuni. Din punct de vedere seismic, zona este afectată uneori de “cutremurele moldave” care au focarele situate în zona Vrancei. Acest sector al văii Siretului se încadrează în zona cu seismicitate maximă de gradul 8.

6.7. Caracteristici solului

Conform STAS 1667/76 și STAS 4606/80, calitatea agregatelor minerale de râu din secțiunea cercetată sunt bune pentru utilizare în stare brută la lucrări de drumuri și terasamente din balast. De asemene, ele pot fi folosite, după o prelucrare adecvată, într-o stație de sortare, într-o stație de betoane, la lucrări de construcții.

Structura acestor resurse minerale cuprinde elemente bine rotunjite și aplatizate, din următoarele variații petrografice: gresii de diferite tipuri se întâlnesc în secțiunea studiată având un procent de 50%, silicolite au un procent de 18%, șisturi cuarțite verzi și negre au un procent de 11%, calcare 10%, microconglomerate 7%, și alte roci 4%.

Densitatea aparentă în secțiunea cercetată a agregatelor minerale este de 2500 – 2600 kg/m³. Densitatea în grămadă, în stare afânată variază între 1970 – 2000 kg/m³. Densitatea în grămadă în stare îndesată variază între 2160 – 2200 kg/m³. Porozitatea aparentă este de: 1.48 – 1.96 %. Rezistența la strivire între: 72 – 78 %.

În Tabelul 6-7 se prezintă suprafețele unităților de sol, în secțiunea Săucești – Tamași caracterizate la nivel de tipul și subtip. Tot în tabelul 8, se prezintă cele 18 unități majore de sol, având în componentă până la patru subtipuri de sol, reprezentând caracteristicile celor 41 de unități de sol întâlnite în secțiunea cercetată.

În Figura 6-11, se prezintă distribuția celor 41 de unități de sol în funcție de caracteristicile majore ale solului, de la tipul de sol până la al patrulea subtip de sol.

Tabelul 6-7. Suprafețele ocupate de tipurile și subtipurile de sol din perimetrul analizat.

Gleizarea este un proces pedogenetic (sau de alterare) care constă în reducerea fierului feric, în condițiile de anaerobioză temporară sau permanentă, provocată de excesul de umiditate freatic. Gleizarea solului este dată de condițiile unui mediu saturat în apă, datorită gradului mare de umiditate. În cadrul perimetrului analizat întâlnim variații mari de gleizare. Variația procesului de gleizare pentru unitățile de sol în secțiunea Săucești – Tamași, sunt prezentate în Figura 6-12. Pseudogleizare reprezintă procesul pedogenetic care se produce în urma acumulării și stagnării temporare a apei din precipitații în profilul de sol, deasupra unui orizont impermeabil sau greu permeabil. Este absentă în cea mai mare parte a secțiunii, slabă la unitatea de sol 40, și puternică la unitatea de sol 41.

Figura 6-11. Tipul și subtipul de sol în secțiunea Săucești – Tamași.

Figura 6-12. Evoluția gleizării în secțiunea de scurgere a râului Siret, Săucești – Tamași.

Rezerva de humus este dată de complexul de substanțe organice din sol, de natură vegetală și, mai puțin animală, în diferite stadii de transformare naturală prin procese esențiale biochimice de descompunere și de sinteză. Rezerva de humus pentru fiecare unitate de sol analizată este determinată în tone/hectar. În Figura 6-13, se prezintă variația rezervei de humus în secțiunea Săucești – Tamași.

Figura 6-13. Distribuția rezervei de humus în secțiunea Săucești – Tamași.

Astfel variația conținutului de humus este următoarea: < 30 t/ha extrem de mică, 31 – 60 t/ha foarte mică, între 61 – 120 t/ha mică, 121 – 160 t/ha moderată, 161 – 200 t/ha mare, 201 – 250 t/ha foarte mare, 251 – 300 t/ha extrem de mare.

Conținutul de carbonați în sol reprezintă o parte a materiei minerale din sol ce include elemente importante cum ar fi: calciu, magneziu, oxigen și carbon. Fiecare substanță din sol care conține are funcții diferite, datorită stabilității acestuia și disponibilității biologice. Carbonul din sol se pierde în cazul în care activitatea microbiană este mare, cum ar fi medii calde și umede, sau datorită lipsei necultivării terenurilor agricole. Conținutul de carbonați, pentru fiecare unitate de sol a secțiunii analizate, are valorile au fost determinate în procente. În Figura 6-14, se prezintă evoluția conținutului de carbonați în secțiunea cercetată.

Figura 6-14. Variația carbonaților în secțiunea Săucești – Tamași.

Tasarea solurilor evidențiază relația prezentă în sol care prezintă condițiile de aerare existente. În Figura 6-15, se prezintă variația gradului de tasare în perimetrul cercetat.

Figura 6-15. Evoluția tasării solului în secțiunea Săucești – Tamași.

Clasele de tasare sunt reprezentate de soluri foarte afânate (cu porozitatea totala – P.T. – extrem de mare: -15…-10%), soluri afânate (cu P.T. foarte mare: -10…0%), ne-tasate (cu P.T. mare: 0…10%), slab tasate (cu P.T. mijlocie: 10…15%), moderat tasate (cu P.T. mică: 15…20%) și puternic tasate (cu P.T. foarte mică: 20…25%).

Permeabilitatea solului este dată de viteza de penetrare a apei în sol. Se măsoară în mm/oră. Astfel între 0,1 și 0,4 mm/oră avem permeabilitate foarte mică, între 0.4 – 1 mm/oră avem permeabilitate mică, între 1 – 7 mm/oră mijlocie, între 7 – 20 mm/oră mare și între 20 – 36 mm/oră foarte mare. În Figura 6-16, se prezintă variația permeabilității, având ca unitate de măsură mm/oră, în secțiunea Săucești – Tamași.

Figura 6-16. Valorile permeabilității în secțiunea Săucești – Tamași.

În Figura 6-17, se prezintă variația plasticității în comparație cu variația adezivității în secțiunea Săucești – Tamași. Plasticitatea solului reprezintă capacitatea solului de se modela sub acțiunea apei, în cazul nostru, și de a-și menține forma căpătată, după încetarea presiunii impusă de apă.

Figura 6-17. Valorile adezivității și plasticității în secțiunea cercetată.

Plasticitatea solului poate fi: 1) ne-plastică, 2) slab-plastică, 3) moderat plastică și 4) foarte plastică. Adezivitatea solului reprezintă proprietatea solului umed de a se lipi de obiecte. Solului poate fi: 1) neadeziv, 2) slab adeziv, 3) moderat adeziv și foarte adeziv.

Portanța solului reprezintă capacitatea de rezistență la afundare a solului în caz de suportabilitate. Aceasta are valoarea 0, în secțiunea analizată, specifică tipurilor de sol cu portanță bună. Salinitatea în secțiunea analizată este absentă.

Valorile pH-ului solului în secțiunea analizată variază între: 5,9 – 6,4 slab acid, 6,5 – 6,8 slab acid, 6,9 – 7,2 neutru, 7,3 – 8,4 slab alcalin și 8,5 – 9 moderat alcalin. În Figura 6-18, se prezintă variația pH-ului solului până la o adâncime maximă de 1 m.

Figura 6-18. Variația pH-ului în secțiunea analizată.

Scheletul solului, în secțiunea de control (0- 25 cm), este dat de fragmente de rocă dură cu dimensiuni mai mari de 2 mm. Scheletul solului este o caracteristică a solurilor formate pe roci dure, situate la mică adâncime. Valorile scheletului de sol se determină în procente: < 5% – fără schelet, 6 % – 25 % – slab scheletic, 26% – 50% moderat scheletic, 51% – 75% – puternic scheletic, 76% – 90 % – escesiv scheletic, roci compacte fisurate și pietrișuri > 91%. În secțiunea Săucești – Tamași, scheletul solului la suprafață, se întâlnește la unității de sol 20, 21, fiind slab scheletic, și la unitatea de sol 23 unde este moderat. În secțiunea de control se întâlnesc roci compacte fisurate și pietrișuri la unitățile de sol 20, 21.

6.8. Prezentarea formelor de vegetație și faună

Vegetația naturală, la nivelul luncii Siretului, în zona secțiunii analizate, din dreptul localității Schineni, până la confluența Siretului cu Bistrița, este formată din plante higrofile și hidrofile. Caracteristice luncii Siretului sunt zăvoaiele de plop și salcie adesea tapetând cursul apelor și intrând în complex cu arinișurile. Stratul arborescent este dominat de plopul alb (Populus alba), plopul negru (Populus nigra), frasin (Fraxinus excelsior), salcie albă (Salix alba), arin alb (Alnus incana), arin negru (Alnus glutinosa), salcie plesnitoare (Salix fragilis). Stratul de arbuști dezvoltat și dens cuprinde: răchită roșie (Salix purpurea), sălcioară (Elaeagnus angustifolia), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), crușin (Frangula alnus), păducel (Crataegus monogyna), călin (Viburnum opulus), porumbar (Prunus spinosa), sângerel (Cornus sanguinea). Dintre speciile de liane se întâlnesc: lăurusca (Vitis sylvestris) , hamei (humulus lupulus), curpen de pădure (Clematis vitalba).

Biocenoza se caracterizează prin dominanța asociațiilor ierboase specifice luncilor din estul țării.

Printre principalele specii de păsări ocrotite conform SIT NATURA 2000 în apropierea amplasamentului sunt: 1) pescăruș albastru (Alcedo atthis), 2) fâsă de câmp (Anthus campestris), 3) buhai de baltă (Botaurus stellaris), 4) caprimulg (Caprimulgus), 5) chirichiță cu obraz alb (Chlidonias hybridus), 6) barză albă (Ciconia ciconia), 7) barză neagră (Ciconia nigra), 8) ciocănitoare cu gât alb (Dendrocopos leucotus), 9) ciocănitoare de grădină (Dendrocopos syriacus), 10) vânturel de seară (Falco vespertinus), 11) muscat gulerat (Ficedula albicollis), 12) muscat mic (Ficedula parva), 13) sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), 14) sfrâncioc cu fruntea neagră (Lanius minor), 15) ciocârlie de pădure (Lullula arborea), 16) stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), 17) viespar (Pernis apivorus), 18) cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus), 19) bătăuș (Philomachus pugnax), 20) fluierar de mlaștină (Tringa glareola). Acestea sunt prezentate într-un colaj de imagini, Figura 6-19. Perimetrul cercetat se află pe culoarul de zbor al păsărilor călătoare.

Dintre speciile de păsări, altele decât cele tratate în formularul standard Natura 2000, dar care interacționează cu diversele elemente ale biocenozelor acvatice sau amfibii, sunt: uliul păsărar (Accipiter nisus), uliul porumbar (Accipiter gentilis), vânturelul roșu (Falco tinnunculus) și șoimul rândunelelor (Falco subbuteo) ca răpitori specializați, țarca (Pica pica) și cioara grivă (Corvus corone cornix) ca prădători ocazionali, fazanul (Phasianus colchicus), frecvent în stufărișuri, lăstunii de mal (Riparia riparia) și prigoriile (Merops apiaster), care cuibăresc în malurile râurilor și lacurilor, precum și unele paseriforme mici care se hrănesc frecvent în stufărișuri și păpurișuri: vrabia de casă (Passer domesticus), pițigoiul albastru (Parus caeruleus) și graurii (Sturnus vulgaris), rândunelele (Hirundo rustica) și pitulicile (Phylloscopus collybita și P. Trochilus), prezente în număr mare în stufării în perioadele de migrație, mai ales toamna 9*.

Peisajul din vecinătatea amplasamentului este antropic datorită cultivării terenurilor.

Fauna piscicolă este caracteristică zonei fiind reprezentată de un număr mare de specii, dintre care mai frecvente sunt: clean (Squalius cephalus), caras (Carassius gibelio), obleț (Alburnus alburnus), beldiță (Alburnoides bipunctatus), porcușor de nisip (Romanogobio kesslerii) , scobar (Chondrostoma nasus) , mreană (Barbus barbus).

Figura 6-19. Specii de păsări ce frecventează secțiunea de scurgere a râului Siret, Săucești – Tamași.

Fauna de nevertebrate a zonei este caracterizată de o diversitate taxonomică precum: viermi, moluște, arahnide, crustacee, miriapode și insecte.

Reptilele cele mai comune prezente în zonele acvatice sunt țestoasa de apă (Emys orbicularis) și șarpele de casă (Natrix natrix).

Prezența iepurelui de câmp (Lepus europaeus) în stufărișuri se observă mai ales iarna, după urmele de pe zăpadă. Căpriorul (Capreolus capreolus) trăiește uneori în apropierea apelor.

Dintre rozătoare, cele mai importante sunt bizamul (Ondatra zibethica) și șobolanul de apă (Arvicola terrestris), prezente în toate bazinele acvatice de la altitudinii mici. Pe văile râurilor Siret, Moldova și Bistrița mai trăiesc șobolanul de câmp (Apodemus agrarius), șoarecele de câmp (Microtus arvalis) și popândăul (Citellus citellus). Șobolanul cenușiu (Rattus norvegicus) este prezent în apele din apropierea așezărilor umane. Berzele, stârcii se hrănesc și cu astfel de rozătoare.

Carnivorele sunt reprezentate de vulpe (Vulpes vulpes), vidră (Lutra lutra), hermină (Mustela erminea) și nevăstuică (Mustela nivalis). Ultimele două sunt frecvent observate pe văile Siretului.

Asociațiile vegetale naturale au fost parțial înlocuite, ca urmare a luării în cultură a terenurilor.

Formele de vegetație din apropierea secțiunii analizate au importanța lor pentru protecția albiei minore și majore a râului Siret. În lungul albiei minore a râului Siret, în general nu există covor vegetal, cu rol de protecție a malurilor și diminuare a eroziunii. Datorită unei înrădăcinări superficiale ele fac greu față eroziunii și prin spălarea lor ajung să devină deșeuri vegetale care se întâlnesc des de-a lungul albiei râului Siret, Figura 6-20. Deșeurile vegetale ca rădăcini sau tulpini, pot fi baza formării unor bancuri de stocare a aluviunilor, ce devin tot mai proeminente, transformându-se în ostroave, influențând variația fluxului de scurgere (Olariu and Vamanu, 2000).

Figura 6-20. Resturi vegetale întâlnite pe malul râului Siret.

În stratul arborescent bietajat, etajul superior de 20-25 m este constituit din: plop alb (Populus alba), plop negru (Populus nigra), frasin (Fraxinus excelsior) etc., iar etajul inferior de 15-18 m este din: salcie (Salix alba, Salix fragilis), arin (Alnus glutinosa, Alnus incana) etc.

Stratul arbustiv dezvoltat și dens cuprinde: rachită (Salix purpurea, Salix elaeagnus, Salix triandra) lemn câinesc (Ligustrum vulgare), fructe de pădure (Frangula alnus), sângerel (Cornus sanguinea), călin (Viburnum opulus), porumbar (Prunus spinosa), păducel (Crataegus monogyna), tamarix (Tamarix rarosisima) etc. Tot aici ca liane se întâlnesc Vitis silvestris, Humulus lupulus, Clematis vitalba.

Conform Figurii 6-21, secțiunea Săucești – Tamași, se intersectează cu aria Sitului Natura 2000, la confluența râului Siret cu Bistrița, la limita de sud a secțiunii cercetate.

Productivitatea acestor ecosisteme este medie, dar importanța este foarte mare pentru protecția albiei minore și majore din zonele în meandre, ce le impune conservarea.

Alte asociații întâlnite sunt reprezentate de: Salicetum purpureae, Salicetum trindro-viminalis și Salicetum triandre.

Figura 6-21. Secțiunea Săucești – Tamași față de Situl Natura 2000 din împrejurimi.

Cea mai răspândită asociație secundară de pajiște este Agropyretum repentis, care are o compoziție eterogenă, influențată de variația condițiilor din habitat. Astfel pe grinduri nisipoase apare Cynodon dactylon, în zonele cu băltiri abundente, Alopecurus pratensis și Agrostis stolonifera, la confluențe, pe materiale fără salinizare, este Lolium perenne. Aceste variații de compoziție determină natural o productivitate slabă a pajiștilor, de 2,3-2,5 tone/ha.

Asociat se mai întâlnește și asociația Trifolio repenti-Lolietum, cu o compoziție mai valoroasă la care participă: Lotus corniculatus, Bellis perennis, Prunela vulgaris, Taraxacum officinale. O altă asociație este Agrostetum stoloniferae, care formează pajiști hidrofile pe terenuri depresionare periodic inundate, cu o slabă valoare economică.

Unitățile extrazonale, intrazonale și azonale de vegetație, din bazinul superior și mijlociu al Siretului, sunt reprezentate de vegetația palustră. Aceasta este caracteristică bălților, mlăștinilor și apelor curgătoare. Substratul este reprezentat de aluviuni, iar solurile sunt gleiosolurile, formate pe depozite fluviatile care au fost submerse după exploatarea lacului. Unitatea fitocenologică principală este asociația Phragmitetum vulgaris, care formează stufărișuri de întinderi variabile în lungul tuturor râurilor, în mlaștini, bălți, iazuri, etc. Alte asociații de mlaștini sunt: Typhetum angustifoliae, Typhetum latifoliae, Caricetum rostratae, Caricetum vesicarie, etc.

Zona de confluență cu Bistrița, unde s-au depus sedimente grosiere, este ocupată de asociații vegetale stabile, în special în zona lacurilor temporar inundabile. Acestea ocupă lacuri temporar inundabile. Înțelenirea este făcută de Agrostis stolonifera și Calamagrostris pseudophragmites. Se mai întâlnesc: Potentilla reptans, Potentilla auserina, Juncus articulatus, Equisetum arvense, Equisetum maximum, Verbena officinalis, Rumex maritimus. În aceste zone stufărișurile și păpurișurile sunt larg răspândite.

6.9. Influențele activităților antropice asupra vegetației și faunei

Principala activitate antropică care are loc în secțiunea studiată este reprezentată de exploatarea agregatelor minerale, în deosebi în albia minoră a râului Siret, în zonele de acumulare a agregatelor minerale. Lucrările au rețele de drumuri ce asigură accesul în balastieră și punerea în lucru a utilajelor.

Ca urmare a exploatării agregatelor, sursele cu impact potențial asupra mediului sunt reprezentate de utilajele tehnologice.

Productivitatea ecosistemelor din secțiunea Săucești – Tamași este medie, însă importanța lor este foarte mare, astfel că se impun măsuri de conservare specifice. Perimetrele de exploatare, din albia minoră a râului Siret, aflate în proprietatea statului român, se acordă beneficiarilor numai în cazul în care acestea nu sunt acoperite cu vegetație. Acumulările de agregate minerale se găsesc în apropierea teraselor inundabile, unde vegetația este tânără, reprezentată de iarbă și arbuști. În punctele de exploatare nu există specii de plante, supuse unor măsuri speciale de protecție, iar activitatea în sine nu are un impact semnificativ asupra florei din zonă.

Flora cursului mijlociu al râului Siret este diversificată. Suprafețe importante sunt acoperite de păduri naturale sau seminaturale, pășuni, terenuri arabile și neproductive. În zona studiată, sunt practicate tehnici agricole blânde fără a influența în vreun fel vegetația locală.

Principala sursă de hrană pentru păsările acvatice din bazinul mijlociu al Siretului este reprezentată de: viermi și larve, insecte și crustacee acvatice sau din preajma apelor. Pentru păsările ihtiofage, prezența peștilor este foarte importantă.

Extracția agregatelor minerale poate afecta în mod semnificativ caracteristicile biologice ale fluxului de scurgere, cu influențe directe asupra faunei piscicole. Se impune evitarea exploatărilor de agregate minerale în perioada de prohibiție.

Habitatul existent al acumulărilor de agregate minerale, pe râul Siret, este de ape curgătoare cu plaje de pietriș și cu vegetație specifică de luncă pe toată aria. De asemenea, zona este predispusă inundațiilor de primăvară și toamnă. Zona nu este populată de specii de păsări cuibăritoare la sol, deoarece acestea știu să evite zonele predispuse inundațiilor.

Pe perioada de exploatare a balastierei este necesară respectarea cu strictețe a normelor legislative în vigoare. Se va anunța agenția județeană de protecție a mediului asupra oricăror incidente care ar apărea în perimetrul de exploatare. Pentru persistența habitatelor umede existente ce asigură resurse trofice sporite pentru păsări se vor lua măsuri de consolidare a malurilor concave. Acest lucru se va realiza prin lucrări tehnice de prevenire și combatere a eroziunii laterale a râului Siret.

Necesitatea alternativelor privind exploatarea agregatelor minerale se va realiza în funcție de factori legislativ și cei naturali. Exploatarea agregatelor minerale trebuie să țină cont de Ordonanța de Urgenta Nr. 57, din 20 iunie 2007, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. Analiza alternativelor propun 2 soluții care îndeplinesc cele mai multe condiții prevăzute de studiu.

Alternativa 0 – presupune ca investiția să nu se realizeze. Aceasta se poate datora doar identificării pe amplasament a unor specii de păsări protejate, pentru care legislația specifică în vigoare interzice: orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a exemplarelor aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic. Interzicerea perturbării intenționate a cursul de scurgere a râului Siret, în perioade de reproducere, de creștere, de hibernare și de migrație. Este restricționată deteriorarea, distrugerea sau culegerea intenționată a cuiburilor sau a ouălor din natură, ori deteriorarea sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă.

Acest caz se poate lua în discuție doar în momentul în care pe amplasament se regăsesc specii de păsări cuprinse în anexele nr. 4 A (specii de interes comunitar) și 4 B (specii de interes național) din O.U.G. 57/2007, precum și speciile incluse în lista SIT NATURA 2000.

Beneficiile exploatărilor de agregate minerale aduse mediului ambiant sunt următoarele:

exploatarea are în vedere corectarea traseului în plan a albiei minore și regularizarea sau reprofilarea cursului de apă a râului Siret;

reducerea pe cât posibil a tendinței de meandrare și inundare a luncii râului Siret la ape mari;

dirijarea debitului râului Siret pe centrul albiei minore;

stabilizarea talvegului;

stoparea eroziunii active a malurilor din imediata apropiere a acumulărilor de agregate minerale;

asigurarea unui traseu rectiliniu al albiei minore a râului Siret.

Considerăm că exploatarea agregatelor de pe amplasamentul Săucești – Tamași, nu va afecta habitatele și speciile semnalate pe aria studiată. În zona unde au existat și au loc exploatări de agregate minerale nu au fost observate specii de păsări care să fie supuse unor măsuri de protecție specială. Speciile de păsări ce populează zona iarna și primăvara nu sunt afectate deoarece balastierele nu funcționează în această perioadă, iar utilajele sunt scoase de pe aceste amplasamente. În habitatul înierbat sunt prezente doar rare aglomerări de arbuști, care oferă posibilitate de cuibărire pentru număr redus de specii de păsări, care nu sunt pe cale de dispariție. Ele nu se găsesc în nici o listă specială de protecție națională sau internațională.

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului privind exploatarea agregatelor minerale se realizează conform actelor normative:

O.U.G. Nr. 195/22.12.2005, actualizată în data de Ordonanța de urgență Nr. 114/ 22.10.2007, privind protecția mediului, aprobată de Legea 265/29.06.2006, privind protecția mediului;

Ordonanța de Urgența, Nr. 164/19.11.2008, pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului Nr. 195/22.12.2005, privind protecția mediului;

Ordin Nr. 135/10.02.2010, privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private;

Legea Apelor Nr. 107/25.09.1996, cu modificările și completările ulterioare, forma actualizată a acestui act normativ fiind valabila la data de 10.07.2013;

Legea Nr. 310/28.06.2004, pentru modificarea și completarea Legii 107/1996;

Legea Nr. 458/08.07.2002, privind calitatea apelor potabile;

Legea Nr. 311/28.06.2004, pentru modificarea și completarea Legii Nr. 458/2002;

Ordin Nr. 462/01.07.1993, pentru aprobarea condițiilor tehnice privind protecția atmosferei și Norme metodologice privind determinarea emisiilor de poluanți atmosferici produși de surse staționare;

Directiva Consiliului Europei Nr. 85/337/EC, privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului;

Directiva Consiliului Europei Nr. 97/11/EC, pentru amendarea Directivei Consiliului Europei Nr. 85/337/EC, privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului;

Directiva Consiliului Europei Nr. 2003/35/EC, privind participarea publicului cu privire la elaborarea anumitor planuri și programe în legătură cu mediul și modificarea, în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție a Directivelor Consiliului Europei 85/337/E.C., și 96/61/E.C.;

Directiva Consiliului Europei Nr. 96/61/E.C., privind prevenirea și controlul integrat a poluării;

Hotărârea Guvernului Nr. 1213/06.09.2006 (M.O. 802/25.09.2006), privind stabilirea procedurii – cadru E.I.M. pentru anumite proiecte publice și private;

O.M. 184/21.09.1997, pentru aprobarea procedurii de realizare a bilanțurilor de mediu,

actualizat până la data de 3.12.2008;

Ordinul Nr. 860/26.09.2002, al M.A.P.M, pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și de emitere a acordului de mediu;

Ordinul Nr. 1037/25.10.2005, privind modificarea Ordinului ministrului apelor și protecției mediului, Nr. 860/2002, pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și de emitere a acordului de mediu;

Ordinul Nr. 863/26.09.2002, al M.A.P.M, pentru aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii – cadru de evaluare a impactului asupra mediului;

Ordinul Nr. 1.798/19.11.2007, al Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu;

Legea Nr. 310/28.06.2004, pentru modificarea și completarea Legii apelor Nr. 107/1996;

Hotărârea Nr. 352/21.04.2005, privind modificarea și completarea H.G. Nr. 188/2002, pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate;

H.G. Nr. 856/16.08.2002, privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase;

Ordinul Nr. 462/01.07.1993, al M.A.P.P.M, prin care se aprobă “Condițiile tehnice privind protecția atmosferei”, precum și “Normele metodologice privind determinarea emisiilor de poluanți atmosferici produși de surse staționare”;

Ordinul Nr. 756/03.11.1997, al M.A.P.P.M., pentru aprobarea reglementării privind evaluarea poluării mediului;

STAS Nr. 10009/1988, privitor la stabilirea valorilor maxime admisibile ale zgomotului pentru zona locuită;

STAS Nr. 12574/1987, “Aer din zonele protejate – Condiții de calitate”;

Ordonanța de urgența Nr. 61/06.09.2006, pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgența a Guvernului Nr. 78/16.06.2000, privind regimul deșeurilor;

Legea Nr. 27/15.01.2007, privind aprobarea Ordonanței de Urgența Nr. 61/19.09.2006, pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgența a Guvernului, Nr. 78/16.06.2000, privind regimul deșeurilor, versiune actualizată la data de 08.05.2007.

Hotărârea de Guvern Nr. 349/21.04.2005, privind depozitarea deșeurilor;

Hotărârea Guvernului Nr.1132/25.09.2008, privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori;

Hotărârea de Guvern Nr. 170/12.02.2004, privind gestionarea anvelopelor uzate;

Hotărârea de Guvern Nr. 235/07.03.2007, privind gestionarea uleiurilor uzate;

Hotărârea de Guvern Nr. 2151/30.11.2004, privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone;

Hotărârea de Guvern Nr. 1284/24.10.2007, privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 in Romania;

Ordinul Nr. 1964/13.12.2007, al M.M.D.D., privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România;

Ordonanța de Urgența Nr. 1092/12.11.2008, pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului Nr. 57/29.06.2007, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice și a Legii vânătorilor și a protecției fondului cinegetic Nr. 407/09.11.2006, text în vigoare începând cu data de 03.12.2010;

Ordinul Nr. 215/27.11.2008, privind aprobarea Metodologiei de atribuire a administrării ariilor naturale protejate care necesită constituirea de structuri de administrare și a Metodologiei de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate care nu necesită constituirea de structuri de administrare;

Hotărârea de Guvern Nr. 1320/14.10.2008, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate;

Hotărârea de Guvern Nr. 1061/10.09.2008, privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României;

Directiva C.E. 92/43, E.E.C., referitoare la conservarea habitatelor naturale a florei și faunei sălbatice;

Directiva C.E. 79/409 E.E.C., privind conservarea păsărilor sălbatice.

7. Instrumente și metode de lucru utilizate pentru studiile realizate în teren

7.1. Stația Totală Leica Seria TC 410C

Ridicările topografice s-au realizat cu Stația Totală Leica Seria TC 410C. Aceasta are o precizie de măsurare de 5 secunde (+ 10 mm/km). Prin studiile topografice s-au evidențiat valorile nivelmetrice și batimetrice ale secțiunii Săucești – Tamași. Sistemul de coordonate folosit pentru întocmirea planurilor topografice este Stereo 70, iar valorile cotelor au fost determinate în funcție de cota 0, a Mării Negre. Ridicările topografice s-au întocmit în teren deschis plecând din dreptul unei baze, unde punctele au fost materializate în teren, cunoscându-se atât valorile cotelor cât și ale coordonatelor.

Tehnica de măsurare s-a realizat prin identificarea detaliilor de interes, din teren pentru întocmirea planului de situație. Astfel, reperele de teren cum ar fi: taluzul jos, taluzul sus, marginea balastului, marginea lizierei, terenul afânat, drumurile de acces, limita oglinzii apei, zona de agregate minerale, zona împădurită, sunt evidențiate de linii și semne distincte întâlnite pe planul de situație.

Baza de proiecție a planului topografic în teren este reprezentată de punctele staționare. Acestea trebuie să permită vizualizarea unui orizont a detaliilor cât mai mare. Detaliile din teren sunt identificate cu ajutorul punctelor radiate.

Prima etapă privind realizarea studiilor topografice în teren, cu ajutorul stației totale, este reprezentată de materializarea punctelor staționare. Acest lucru se realizează cu ajutorul unor picheți metalici sau din lemn. În funcție de mărimea lucrării, variația punctelor staționare este de minim două puncte determinate în teren. Necesitatea cunoașterii coordonatelor a minim două puncte staționare este utilă pentru stabilirea orientării planului topografic în funcție de punctele cardinale.

A doua etapă privind realizarea studiilor topografice, utilizând stația totală, o reprezintă fixarea și calarea trepiedului. Utilizând unda laser și a nivelei sferice și digitale, stația totală este poziționată pe un punct staționar cunoscut.

Ultima etapă, privind materializarea studiilor topografice în teren se realizează utilizând tastele cu funcții fixe din meniul principal. Aici se alege domeniul de lucru, unde se menționează, numărul acestuia, după care se salvează fișierul de lucru creat. După stabilirea și salvarea domeniului, cu ajutorul tastei ESC, se caută forma descriptivă a punctului staționar unde este fixat aparatul. Cu ajutorul funcției IMPUT, se introduce numărul stației și înălțimea dintre punctul staționar și obiectivul stației totale. După o verificare preliminară, se salvează pagina, urmând ca să se deschidă o altă, nouă, unde se menționează stația vizată. După citirea stațiilor, se setează următoarea pagină pentru citirea punctelor radiate. Această procedură se repetă indiferent de poziționarea trepiedului și a stației totale pe orice punct staționar materializat în teren.

Nivela sferică se regăsește în cadrul stației totale atât sub formă digitală cât și analogică. Stația totală este prevăzută cu undă laser și în dreptul suportului trepiedului, unde se află șurubul pompă având ca scop fixarea stației totale de trepied. Calarea stației totale se face utilizând obstacolele de fixare a trepiedului și a șuruburilor de reglare a picioarelor trepiedului. La finalizarea calării este important ca unda laser să fie cât mai centrată față de punctul staționar, pentru o precizie cât mai mare a drumuirii. Citirea punctelor se face prin ocular, iar urmărirea punctelor se realizează pe „display”. Modificarea regimului de înălțime a punctelor citite sau orientarea acestora se realizează cu ajutorul tastaturii de comandă. După finalizarea măsurătorilor stația totală se decuplează de trepied folosind mânerul detașabil Figura 7-1 a. .

Figura 7-1. Prezentarea elementelor componente ale Stației Totale Leica Seria TC 410C, a) vedere din spate, b.) vedere din față.

Citirea atât a punctelor radiate cât și a celor staționare se realizează prin undă laser. Fixarea orientativă a prismei, cu stația totală, se realizează cu doua colimatoare, dispuse deasupra și sub obiectivul Stației Totale. Fixarea fină a prismei se realizează prin utilizarea șuruburilor de mișcare fină pe orizontală și verticală. În funcție de dispunerea linilor rectangulare, aflate în interiorul obiectivului Stației Totale, centrarea se materializează în dreptul obiectivului prismei. Obiectivul stației totale are încorporat un dispozitiv electronic de determinarea distanței în timp real Figura 7-1 b. .

Punctul orientativ de determinare a înălțimii stației totale, reprezintă punctul situat la nivelul obiectivului, unde cu o ruletă se determină distanța dintre obiectiv și punctul staționar materializat. Citirea se face cu ajutorul unui buton trăgaci ce propagă unda laser. Confirmarea citirii atât a punctelor staționare cât și radiate se realizează printr-un sunet distinct. Dispozitivul de focusare a imagini este utilizat pentru captarea prismei cât mai bine. Calarea fină și centrarea cât mai precisă a punctului staționar se realizează cu trei șuruburi de calare situate deasupra suportului trepiedului Figura 7-2 a. .

Prisma este dotată la rândul ei cu nivelă sferică. În momentul citirii punctelor staționare, este foarte important ca bula de aer a nivelei să fie cât mai pe centru, astfel încât închiderea drumuirii punctelor staționare să fie cât mai precisă Figura 7-2 b. .

Este important ca stația totală să fie calată pe un teren cât mai compactat, sau pe o suprafață tare, astfel încât să nu existe incidente privind decalarea aparatului în timpul măsurătorilor topografice. Acest lucru se întâmplă de multe ori atunci când terenul de sub picioarele trepiedului devine instabil (în deosebi după topirea zăpezii/gheții) (Pascu, 2006).

Figura 7-2. Prezentarea elementelor componente ale Stației Totale Leica Seria TC 410C, a) vedere din lateral, b.) capul prismei.

7.2. GPS-ul RTK ROVER S82V

Determinarea poziției unui punct material în teren, face referire de cele mai multe ori la măsurători efectuate cu ajutorul sateliților. Acest regim de măsurători se realizează între receptorul GPS-ului aflat la sol și sateliții ce se află pe orbite circumterestre.

Echipamentul utilizat GPS RTK ROVER S82V, este alcătuit, dintr-un jalon având o înălțime maximă de 2,9 m. Acesta este din fibră de sticlă. La capătul fibrei de sticle fiind atașată o nivelă sferică. În zona laterală a jalonului există sistemul de prindere al carnetului de teren. Acesta este alcătuit din două componente: un patent metalic de prindere a jalonului, căruia i s-a atașat o busolă pentru orientarea în teren, și sistemul de susținere a carnetului de teren. Cele două se prind pe jalon printr-un sistem de prindere printr-o cheiță. Carnetul de teren are încorporată opțiunea „touch screen”, Figura 7-3 a. .

Rigla metalică cilindrică este din duraluminiu, având la capătul superior filetul de înșurubare a receptorului Rover. Acestuia îi este atașată o antenă de amplificarea a semnalului pentru a identifica un număr cât mai mare de sateliți în aria de lucru. Utilizând tastatura de comandă a receptorului se verifică dacă poziția acestuia este dinamică s-au statică, Figura 7-3 b. .

Figura 7-3. Prezentarea elementelor componente ale GPS-ul RTK ROVER S82V, a) elementelor componente privind atașarea carnetului de teren. b.) Receptorul Rover atașat pe jalon.

GPS-ul poate fi folosit și static, adică are încorporată posibilitatea determinării punctelor în funcție de stațiile permanente, atunci când nu se poate lucra în timp real.

Pentru a putea lucra cu acest echipament, în timp real, trebuie ca să ai conexiune la internet, prin intermediul unei cartele ce se atașează în interiorul receptorului Rover. Astfel se realizează conectarea la serviciul Rompos. Odată conectat, echipamentul poate determina valorile coordonatelor și cotelor, în Sistemul de proiectare Stereo 70, Marea Neagră. Totodată se pot verifica bornelor sau valorile punctelor staționare existente. În funcție de necesități și posibilități se pot realiza direct ridicări topografice fără folosirea stației totale.

Este foarte important ca în timpul determinărilor să existe un câmp vizual cât mai mare, astfel încât precizia de determinare a punctelor să fie cât mai bună.

Precizia acestui instrument de lucru conferă posibilitatea realizării de planuri topografice oriunde pe teritoriul României, cu preciziile menționate anterior.

7.3. Echipamentele folosite pentru evaluarea profilelor de sol

Echipamentele și instrumentele folosite, pentru realizarea studiului în teren, a secțiunii Săucești – Tamași, sunt prezentate în Figura 7-4. Pe aceste amplasamente s-a examinat alcătuirea verticală a învelișurilor de sol. Datele rezultate au fost notate în fișa cu descrierea profilelor de sol.

Profilele pedologice de sol s-au realizat în teren. Acestea s-au materializat mai puțin prin realizarea unor gropi de control și mai mult pe pereții deschiderilor naturale a taluzurilor malurilor râului Siret.

În apropierea acumulărilor de agregate minerale au fost identificate cele mai vulnerabile zone supuse eroziunii solului, unde au fost executate 21 de profile pedologice. Perioada de realizare a lucrărilor a fost luna august 2013.

Figura 7-4. Echipamentele și instrumentele folosite pentru analiza secțiuni de scurgere a râului Săucești – Tamași în teren.

8. Instrumente software utilizate

8.1. Prelucrarea ridicărilor topografice

Carnetele de teren ale ridicărilor topografice au fost descărcate în calculator cu programul de control al Stației Totale Leica Seria TPS499. Măsurătorilor topografice sunt reprezentate de: valorile unghiurilor orizontale, unghiurilor verticale și distanța dintre punctele staționare și cele radiale, Figura 8-1 a. . Aceste rezultate sunt prelucrate cu ajutorul aplicației Cal-Top 2000, pentru a determina coordonatele și cotele punctelor măsurate în teren.

Cunoscând valorile cotelor și coordonatelor punctelor staționare, determinate cu GPS-ul RTK ROVER S82V, se poate realiza calculul drumuirilor, atât pentru identificarea preciziei de măsurare, cât și a erorilor de citire. După verificările privind corectitudinea măsurătorilor, se calculează punctele radiate. Rezultatul final al calculelor topografice este de fapt un fișierul de tip text., cu extensia .xyz Figura 8-1 b. .

Figura 8-1. Carnetului de teren al ridicărilor topografice a.) înainte de calcularea punctelor staționare și radiate cu ajutorul aplicației Cal-Top 10, b.) după calculul punctelor staționare și radiate cu ajutorul aplicației Cal-Top 2000.

Măsurătorile topografice s-au calculat în sistemul de proiecție Stereo 70 Marea Neagră. Fișierele de tip text., având extensia .xyz, vor fi inserate în programul Autocad 2009, după configurarea aplicației Topo LT 10.

Planurile topografice au fost configurate, în aplicația Topo LT 10, pentru prelucrare la o scară uzuală în sistemul metric 1:1000, prin sinteză cu 1 = 1.

Odată inserate, punctele în format .dwg vor genera planul de situație în formă primară. Elementele descriptive ale punctelor inserate sunt: marcajul punctului, linia de evidențiere a punctului, numărul și cota punctului.

Proiectarea planurilor topografice se realizează cu semne convenționale reprezentate grafic, specifice ridicărilor topografice. Aceste semne convenționale se împart în două categorii: obiective, Figura 8-2 a. și liniare Figura 8-2 b. Ele pot fi prelucrate la scara dorită, atât pentru a evidenția importanța acestora cât și pentru generarea unei reprezentări grafice corecte. Nordul reprezintă un semn convențional obiectiv ce are o importanță foarte mare privind orientarea planului de situație. După identificarea tuturor semnelor convenționale utilizate se poate trece la etapa următoare, unirea punctelor. În cazul în care există dificultăți de interpretare a planului de situație se pot face schițe sau poze, care pot fi utilizate ulterior ca și informații.

Figura 8-2. a.) Semne convenționale și b.) linii convenționale folosite pentru realizarea planurilor topografice 12*.

Definirea planului topografic se realizează prin unirea acestora. Interpolarea este o tehnică utilizată pentru a crea suprafețe continue de puncte discrete. Astfel, măsurătorile din teren se fac în diverse puncte, de-a lungul suprafeței studiate, iar valorile intermediare sunt deduse printr-un proces numit ,,interpolare". Topo TL 10, conferă și posibilitatea realizării interpolării a 3 puncte. După definirea planului topografic s-au trasat curbele de nivel și caroiajele în funcție de necesități [170].

Programarea unităților Cad la stilul topografic s-a făcut astfel încât acesta să afișeze cifre zecimale în conformitate cu valorile alocate pentru coordonate. Originea unghiurilor este orientată spre nord astfel încât să fie măsurată în sens topografic, adică în direcția acelor de ceasornic. Această setare este făcută de fiecare dată când se încarcă programul Topo LT 10.

Numărul de zecimale pentru coordonate și cote reprezintă precizia cu care se lucrează. Toate coordonatele vor fi rotunjite la această precizie. Schimbarea acestei valori va influența modul de scriere atât în fișiere cât și în tabele a coordonatelor. Micșorarea acestei valori va duce și la modificarea valorilor pentru suprafețele calculate.

Determinările distanțelor, suprafețelor și volumelor s-au realizat în unitățile de bază: m, m², m³. Transformarea acestor valori se poate realiza cu ajutorul factorului de reducere (pentru distanțele din m în km factorul de reducere este 0.001, iar pentru a schimba suprafețele din m². în hectare factorul este de 0.0001).

8.2. Proceduri și metode folosite pentru realizarea profilelor longitudinale și transversale

Profilul transversal al râului este o caracteristică deosebit de importantă, deoarece influențează în mod direct capacitatea de scurgere a acestuia și distribuția vitezelor în plan orizontal și vertical. Pe această platformă de lucru se pot obține date reprezentative ca: valoarea cotelor talvegului și a muchiilor celor două maluri. Pe profilul transversal pot fi marcate: nivelurile apei râului, niveluri cu diferite grade de asigurare, sau cu diferite probabilități de depășire.

Profilul longitudinal, reprezintă linia talvegului secțiunii de râu studiată, transpusă în coordonate altitudinale topografice. Dezvoltarea profilului longitudinal este legată de aspectele orografice ale reliefului, natura și structura geologică, regimul climatic al zonei și debitul râului. Aspectul profilului longitudinal reflectă caracteristicile factorilor de control.

Prof LT 10, este o aplicație ce funcționează în mediu CAD, cu ajutorul căreia pot fi creeate și desenate profile longitudinale și transversale ale secțiunii studiate. Generarea profilelor s-a realizat cu ajutorul poli-liniilor 2D ce unesc punctele caracteristice. Această aplicație oferă și posibilitatea generării profilelor longitudinale și transversale folosind codurile punctelor. În cazul studiului nostru acest lucru nu a fost necesar. Pentru a se identifica distanțele între profilele transversale (atât separat cât și cumulat) s-au unit punctele laterale față de axul profilului longitudinal. Profilele au fost aranjate conform specificului lucrării. Parametri au fost configurați în funcție de tipul studiilor utilizate.

Fișierul de coordonate trebuie să conțină în ordine următoarele câmpuri de date: denumirea punctului (număr punct), coordonatele N și E sau E și N, cota punctului (coordonata Z) și codul punctului (descrierea).

La introducerea profilului transversal se cere introducerea numărului caracteristic. Dacă profilul nu este conectat la un profil longitudinal, se solicită selectarea acestuia, iar dacă profilul transversal este conectat se cere corespondentul acestuia. Însă acest aspect nu este întâlnit și în cazul studiului nostru. Prin selectarea unei linii nu mai este necesară unirea manuală a punctelor datorită faptului că punctele sunt unite automat ținând cont și de lista de coduri a punctelor ce vor fi omise.

Crearea unui profil longitudinal se realizează prin selectarea unei poli-linii 2D ce va unii punctele ce definesc suprafața acestuia. La introducerea profilului se cere introducerea numărului caracteristic și a atributului de start pentru distanța (Km/m – dacă profilul este proiectat pe axul dintre capete sau completat cu obiecte). Completarea profilului pentru obiecte trebuie folosită doar în cazul în care în profil sunt definite obiecte. Obiectele sunt identificate după codul definit la configurare. Pentru conectare profilelor longitudinale cu cele transversale se pot selecta profile transversale conectate sau neconectate. La conectarea unui profil se verifică dacă poli-linia profilului transversal are un punct comun cu poli-linia profilului longitudinal. În cazul în care nu există punct comun este semnalată o eroare privind imposibilitatea conectării, însă în situația în care conectarea s-a putut realiza vor fi calculate atributele de distanță (kilometri) pentru profilele transversale selectate.

Pentru recalcularea atributului de distanță se solicită atât selectarea profilului longitudinal cât și reeditarea datelor. Editând profilul longitudinal se poate schimba distanța de unde se va proiecta profulul. După ce profilul longitudinal a fost editat, programul identifică toate profilele transversale conectate la acesta și recalculează atributul de distanță pentru fiecare profil în parte.

8.3. Prelucrarea profilelor de sol

Identificarea tipului de sol și caracteristicile acestuia au reprezentat primele forme de evaluare a profilelor pedologice. În urma săpăturilor, s-au analizat și apreciat atât aspectele legate de suprafața terenului cât și adâncimea apei freatice. Prin analiza profilelor pedologice s-au identificat condițiile naturale în care acestea s-au format și evoluat, identificându-se totodată și caracteristicile morfologice și fizice. În urma interpretării structurii profilului pedologic s-a putut preciza ciclurile de formare a solului, textura de pe orizontul de sol, stadiul de eroziune a fiecărui profil pedologic, caracterul activ al eroziunii laterale de scurgerea râului Siret și starea vegetației din apropiere.

În Figura 8-3, se prezintă distribuția în teren a celor 21 de profile de sol pe orto-fotoplanul la scara 1:5000, din anul 2008. Astfel profilele de sol: 1, 2 și 3 se află pe Unitatea Administrativ teritorială a comunei Săucești. Profilele de sol: 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 se află pe Unitatea Administrativ teritorială a comunei Letea Veche. Profilele de sol: 11, 12, se află pe Unitatea Administrativ teritorială a comunei Prăjești. Profilele de sol: 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19 se află pe Unitatea Administrativ teritorială a comunei Buhoci. Iar profilele de sol 20 și 21 se află pe Unitatea Administrativ teritorială a comunei Traian.

Figura 8-3. Distribuția profilelor de sol în Secțiunea Săucești – Tamași.

9. Metode de modelare hidrodinamică

9.1. Hidrologia secțiunii „Săucești – Tamași”

Apele subterane, în special cele freatice, reprezintă o sursă importantă a formării scurgerii râului Siret, în secțiunea Săucești – Tamași. Aportul adus de apele subterane, privind scurgerea râului Siret, în secțiunea studiată variază între 20-30 %. Alimentarea subterană, are un rol morfologic redus, neavând un impact semnificativ în formarea viiturilor. Conform Apa subterană din secțiunea Săucești-Tamași este permeabilă și se întâlnește în șesurile aluvionare bine dezvoltate, în terasele secțiunii de scurgere, în deluvii.

Aportul principal de alimentare a scurgerii râului Siret, între 70-80%, este dat de precipitații. Acestea cad neuniform în decursul unui an, determinând fazele de regim al râului Siret.

Scurgerea râului Siret, iarna, între lunile XI – II, în secțiunea cercetată, se caracterizează prin debite mici, din cauza reținerii precipitațiilor de către sol, în special cele solide (zăpadă) și apariția fenomenului de îngheț pe cursul de apă.

Aceste variații ale scurgerii râului Siret, în secțiunea analizată, contribuie cu 8 – 13%, din volumul anual al debitului lichid, iar scurgerea solidă este foarte redusă.

Perioada de primăvara, între lunile III – V, se caracterizează prin creșterea procentajului de scurgere a volumului anual, la 35 – 45%, în secțiunea Săucești – Tamași. Acest lucru este dat de topirea zăpezilor și cantitatea mai mare de precipitații, din această perioadă. De asemenea se produce și un tranzit de aluviuni important, prin aportul de pe versanți. În lipsa unui covor vegetal consistent, în această perioadă eroziunea solului este deosebit de accentuată, mai ales pe terenurile arabile și pășuni.

Vara, între lunile VI – VIII, scurgerea râului Siret, în secțiunea Săucești – Tamași, variază prin creșterea volumului anual cu 30 – 35%. Acest procent este susținut și de marile viituri de vară. Debitul de aluviuni din timpul viiturilor este deosebit de mare, în schimb, verile secetoase, generează reducerea semnificativă a debitul râului Siret.

Perioada de toamnă, lunile IX-XI, se caracterizează, prin calm hidrologic și morfogenetic. Procentul scurgerii este de 12-16%, din volumul anual, cu multe variații locale. Debitele de aluviuni în suspensie sunt reduse. Uneori toamna se pot produce viituri, semnificative.

Stația hidrometrică cea mai apropiată de secțiunea cercetată, unde se monitorizează debitele de scurgere pe râul Siret, este cea de la Drăgești, situată la aproximativ 10 km, în amonte. După cum s-a menționat, în decursul unui an sunt patru perioade de scurgere, supapuse anotimpurilor, care cuprind atât valori minime, de regulă iarna și toamna, cât și maxime, primăvara și vara.

Debitele maxime se produc la viituri cauzate de ploi torențiale bogate. În data de 16.07.1969, s-a înregistrat un debit maxim de 1900 m³./s. Șapte ani mai târziu, în data de 09.06.1975, s-a înregistrat un debit de 1730 m³./s. La data de 01.07.1978, s-a înregistrat un debit 1180 m³./s. Debitul de 776 m³./s., a fost înregistrat în data de 07.04.1980. Un al debit istoric a fost atins în data de 10.07.1991, având valoarea de 1768 m³./s. La data de 21.08.2005, debitul maxim înregistrat a fost de 1948 m³./s. Valoarea record a râului Siret a fost atinsă la data de 29.07.2008, cu un debit de 2930 m³./s. Ultima viitură pe râul Siret a fost înregistrată în anul 2010, cu un maxim al debitului de 2884 m³./s., valoare atinsă în data de 02.07.2010. Aceste valori, înregistrate pe râul Siret, la stația hidrometrică Drăgești sunt prezentate în Figura 9-1 (Nedelcu et al., 2001; Obreja, 2011).

Transportul solid prezintă consecințe deosebit de importante pentru proiectarea, executarea și exploatarea lucrărilor hidrotehnice de gospodărirea apelor. În acest scop sunt necesare adoptarea unor soluții, privind reamenajarea versanților și variante de execuție tot mai complexe, care să asigure tranzitul de aluviuni.

Pentru determinarea debitelor maxime cu diferite probabilități de depășire s-au prelucrat statistic datele de monitorizare îndelungată, pe o perioadă de 45 de ani, de la stația hidrometrică Drăgești. Astfel pentru secțiunea de scurgere Săucești – Tamași, au fost analizate studiile hidrologice pentru secțiunile: Schineni, Săucești, Holt, Buhoci și Radomirești.

Valoarea debitului mediu multianual de aluviuni în suspensie este de 114 kg/s. Turbiditatea medie multianuală este de 1,48 gr/l. Procentul de aluviuni târâte față de cel în suspensie luat în calcul în secțiunea cercetată este de 15%. Densitatea de aluviuni este de 1,59 tone/ m³ *3,*4,*5,*6,*7,*8.

Debitele cu diferite probabilități de depășire se calculează în funcție de posibilitatea de depășire o dată sau de mai multe ori, pe o perioadă de o suta de ani.. Acest lucru este valabil și pentru asigurarea de calcul, pentru debitele medii lunare minime anuale cu diferite asigurări.

Figura 9-1. Variația debitelor maxime istorice înregistrate la stația hidrometrică Drăgești.

În baza acestor elemente de calcul s-au determinat statistic atât debitele maxime cât și debite minime, posibile a se înregistra în secțiunea de scurgere a râului Siret, Săucești – Tamași, Tabelul 9-1.

Tabelul 9-1. Valorile debitelor maxime cu diferite probabilități de depășire și valorile medii lunare minime anuale cu diferite asigurări *8.

Debitul de formare, conform ultimilor prevederi al A.N. Apele Române, se consideră valoarea maximă cu probabilitatea de depășire de 50 %. Astfel în cazul nostru debitul de formare este de 450 m³.*8.

Pe durata marilor viituri, debitele solide cresc foarte mult, realizându-se și prin târâre-rostogolire transporturi importante de aluviuni grosiere. Astfel la viitura din 28.07.1991 – 08.08.1991, când debitul maxim a fost de 1.768 m³./s., iar cel de aluviuni în suspensie de 9.500 kg./s., la viitura din data de 30.07.1991, tranzitul total de aluviuni în suspensie era de circa 2,4 milioane tone, cu un corespondent în aluviuni târâte de 0,36 milioane tone, respectiv 0,226 milioane m³. Debitul de scurgere mediu multianual în secțiunea Săucești – Tamași este de 72 m³./s., iar la confluența Siretului cu Bistrița 77,1 m³./s., valoare înregistrată la Stația hidrometrică Drăgești. Procentul de aluviuni târâte față de cel în suspensie este de 10%, iar panta medie de scurgere este de 0,15 % *3,*4,*5,*6,*7,*8.

Un rol important îl reprezintă exploatările de agregate minerale. În condițiile în care lucrările privind execuția acestor proceduri, rămân în urmă, tendința de colmatare prematură se menține predominantă.

În ultimii 15 ani, cea mai mare parte a lucrărilor hidrotehnice și de gospodărirea a apelor au fost abandonate, iar despăduririle s-au extins. În consecință tranzitul de aluviuni s-a accentuat. Secțiunea cercetată reprezintă un areal care este puțin influențat de lacurile de acumulare.

Profilele transversale, din secțiunea Săucești – Tamași, sunt neregulate, fiind alcătuite dintr-o secțiune mai adâncă, albie minoră și suprafețele laterale care sunt acoperite de apă numai în anumite perioade ale anului.

Albia minoră a cursului de apă cu scurgere permanentă, este acoperită total sau parțial de către masa de apă, și este delimitată prin cele două maluri. Malurile au înclinații care variază de la poziția verticală până la diferite forme de înclinări. Linia imaginară a celei mai mici cote ale albiei minore din profilele transversale succesive este denumită talveg.

Albia minoră și terenurile expuse inundațiilor în secțiunea Săucești – Tamași, formează albia majoră a cursului de apă. După gradul inundațiilor albia majoră are o întindere mai mare sau mai mică. Calculele hidrologice de probabilitate și cele hidraulice permit determinarea întinderilor albiei majore, pentru diferite asigurări de depășire a debitelor maxime.

Reprezentarea grafică în plan vertical a liniei talvegului și a liniilor suprafeței libere la anumite asigurări ale debitului alcătuiesc profilul longitudinal al secțiunii studiate. În cazul nostru liniile suprafețelor libere au fost valorile celor mai mari cote întâlnite în dreptul profilelor transversale, atât pe malul drept cât și pe malul stâng, în sensul de scurgere a râului Siret, în secțiunea Săucești – Tamași.

Debitul de formare al albiei râului Siret în secțiunea Săucești – Tamași, reprezintă apa cuprinsă parțial în albia minoră, corespunzând valoric debitului maxim de inundare a albiei majore, care modelează albia minoră, prin acțiuni de erodare și depunere de aluviuni. Legătura dintre nivelul de scurgere al râului Siret și debitele înregistrate este realizată de curba debitelor, cheia debitelor sau cheia limnimetrică. Curba debitelor, este specifică profilelor transversale. Construirea curbei, pe baza măsurători, în diferite faze ale scurgerii râului Siret, în secțiunea Săucești – Tamași, permite măsurarea debitului de scurgere prin simpla urmărire a nivelului acestuia.

Prin proiectarea secțiunii Săucești – Tamași, s-au determinat: panta de scurgere a râului, nivelul de scurgere, coeficientul de sinuozitate, debitul râului, viteza de scurgere, raza hidraulică, adâncimea medie a secțiunii de scurgere. Aceste caracteristici s-au calculat pe planurile topografice realizate în perioada 2008 – 2011.

Panta de scurgere a râului, exprimată în procente, este dată de un raport între diferența de altitudine dintre limitele punctelor de pe lungimea secțiunii cuprins între acestea.

1.

H 1,2 – reprezintă altitudinea albiei râului Siret ce este evidențiată prin valoarea cotelor;

L – reprezintă lungimea secțiunii de scurgere pe anumite sectoare ale talvegului [52].

Nivelul de scurgere al râului Siret, în secțiunea analizată, a fost determinat cu ajutorul studiilor topografice. Această valoare, reprezintă cota dintre suprafața liberă de scurgere a râului Siret, și lunca din imediata apropiere secțiunii de scurgere, atât a malului drept cât și a malului stâng de scurgere. Valorile nivelului de scurgere a râului Siret, pentru ambele maluri sunt de cele mai multe ori identice, având variații foarte mici.

Coeficientul de sinuozitate (Ks) reprezintă raportul dintre lungimea reală de scurgere a secțiunii analizate și lungimea unei linii drepte care unește capetele secțiunii analizate.

2. .

Ks = coeficient de sinuozitate;

L = lungimea reală a râului;

AB = linia dreaptă de la capetele secțiuni analizate [129].

În secțiunea analizată, valoarea lungimii reale a secțiunii de scurgere a râului Siret, este dată de profilele longitudinale realizate din cadrul planurilor topografice, în perioada 2008 – 2011. Prin unirea valorilor talvegurilor primului profil transversal cu ultimul profil transversal, a secțiunii de scurgere a râului Siret, Săucești – Tamași, s-a determinat linia dreaptă de la capetele secțiunii analizate. Coeficientul de sinuozitate a mai fost calculat pe anumite secțiuni de scurgere, unde evoluția albiei de scurgere a fost semnificativă, în perioada 2008 – 2011.

Pentru a stabili cotele și secțiunile corespunzătoare debitului râului Siret, în secțiunea Săucești – Tamași, pentru profilele transversale s-a aplicat formula lui Chezy – Pavlovski:

3. 4.

Q – debitul de apă (m³./s.);

Ω – suprafața secțiunii udate active, planimetrate (m².);

R – raza hidraulică (m.);

I – panta de scurgere a talvegului (exprimată în procente %);

n – coeficient de rugozitate;

V – viteza de scurgere (m./s.) [39,45].

Coeficientul de rugozitate s-a stabilit conform Normativului privind proiectarea hidraulică a podurilor și podețelor P.D. 95/2002, Capitolul V – Determinarea caracteristicilor de scurgere a apelor în regim liber. Aceste valori, se determină separat pentru albia minoră și albia majoră. Variația rugozității în albia minoră a râului Siret în secțiunea cercetată este cuprinsă între 0.030 – 0.034. Aceste valori au fost determinate din cadrul valorilor coeficienților de rugozitate „n” pentru albii naturale. Astfel aceste valori sunt specifice albiilor ale cursurilor de câmpie, în special are râurilor mari și mijlocii, în condiții normale ale patului de scurgere, sau a albiilor relativ curate de șes, aflate în condiții normale, cu un coeficient de sinuozitate ridicat, cu o oarecare neregularitate în scurgerea apei.

Raza hidraulică (R.) se calculează ca raport dintre suprafața secțiunii udate și perimetrul udat.

Adâncimea medie (hm.) – este dată de raportul între suprafața secțiunii udate Ω (m².) și lățimea apei B (m.);

5. ; 6.

P – reprezintă perimetrul udat sau muiat;

Ω – suprafața secțiunii udate active (m².);

B – lățimea apei.

Variația adâncimii apei freatice, pentru cele 41 de unități de sol, identificate în secțiunea de scurgere a râului Săucești – Tamași, este prezentată în (Figura 3-43). Diferența de nivel a apei freatice este între 80 – 700 cm.

10. Surse de date pentru realizarea Sistemului Geografic Informațional

10.1. Surse de date și informații folosite pentru realizarea studiilor în teren

R.O.M.P.O.S. (Sistemul Românesc de Determinare a Poziției), este un proiect al A.N.C.P.I. (Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară), având ca scop poziționări precise în sistemul de referință Stereo 70, Marea Neagră. Baza lui de lucru este dată de (Sistemul de Sateliți de Navigație Globală) G.N.S.S. . Serviciul ROMPOS în România este marcă înregistrată din 05.03.2008. Prin integrarea sistemului R.O.M.P.O.S., în sistemul similar european E.U.P.O.S., s-a asigurat interconectarea sa cu sisteme similare europene, permițând o poziționare uniformă chiar la trecerea frontierei cu țările vecine.

Serviciul RTK, oferă posibilitatea determinării măsurătorilor cinematice în timp real. Adică se pot determina puncte fixe, cu o precizie până la 3 cm. La rândul lor pot fi folosite ca baza unei ridicări topografice.

Identificarea culorii orizonturilor de sol s-a realizat cu ajutorul determinatorului „Munsell Soil Color Charts” din anul 2000. Grosimea orizonturilor de sol s-a determinat cu un metru de lemn, iar conținutul de carbonați în orizonturile de sol s-a obținut prin utilizarea acidului clorhidric.

10.2. Surse de date utilizate cu ajutorul programelor software

Originile semnelor convenționale privind realizarea planurilor topografice datează din 28.07.1978, unde în baza Ordinului 137, s-a realizat aprobarea întocmirii „Atlasului de semne convenționale pentru planurile topografice la scările 1: 5.000, 1: 2.000, 1: 1.000 și 1:500 [17] 12*.

Pentru a putea analiza secțiunea de scurgere Săucești – Tamași, planurile topografice, finalizate anterior, au fost asociate cu următoarele materiale cartografice:

Limitele administrativ teritoriale ale județului Bacău, emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bacău, din data de 26.07.2012;

Orto-fotoplanurile, realizate de A.N.C.P.I., (Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară) pentru anii 2005, 2008, 2009 și 2010;

Hărți privind fondul de date județean Bacău, emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bacău;

Harta militară a României la scara 1: 25.000, georeferențiată în coordonate Stereo 70, Marea Neagră, din anul 1980;

Planuri topografice scara 1:5000, din anul 1975;

Harta ariilor protejate NATURA 2000;

Hărții Hidrogeologice a României, din 1969.

10.3. Studiul arhivelor privind evaluarea secțiunii de scurgere a râului Siret Săucești – Tamași

Secțiunea de scurgere Săucești – Tamași, a fost reliefată sub forma unor hărți de sol ce s-au întocmit pe baza datelor prelucrate de la O.J.S.P.A. (Oficiul Județean de Studii Pedologice și Agrochimie) Bacău. Hărțile de sol au fost construite, având la bază planurile cadastrale comunale de ansamblu, în format analogic, scara 1:10,000, din baza de date a A.N.C.P.I. Bacău. Hărțile cadastrale au fost realizate în perioada 1971 – 1989, având o acoperire națională de 80%. Hărțile de sol studiate, în secțiunea Săucești – Tamași, au fost realizate pentru comunele Buhoci, în anul 1989, Letea Veche, în anul 1999, Săucești, în anul 2006, Tamași (Prăjești), în anul 2010 și Traian, din anul 1998 1*.

Cadrul natural s-a realizat prin extragerea de date ce s-au canalizat tot mai mult pe secțiunea de scurgere Săucești – Tamași. Același lucru este valabil atât pentru vegetația și fauna din zonă, cât și pentru hidrologia secțiuniide râu Siret studiată, Săucești-Tamași.

Datelor care au stat la baza întocmirii hărților pedologice au fost folosite pentru întocmirea următoarelor hărți: Harta Administrativ Teritorială, Harta Inundabilității, Harta Categoriilor de Folosință și Harta propagării proceselor de eroziune.

PARTEA A IIIA – REZULTATELE OBȚINUTE ÎN URMA ANALIZEI SECȚIUNII DE SCURGERE A RÂULUI SIRET, SĂUCEȘTI – TAMAȘI, JUDEȚUL BACĂU

11. Prelucrarea hărții solului în secțiunea Săucești – Tamași

11.1. Proiectarea datelor ce au stat la baza întocmirii hărții solului în secțiunea Săucești – Tamași

Realizarea colajului hărților studiilor pedologice reprezintă primul pas pentru întocmirea hărții solurilor a perimetrului cercetat. Acest lucru s-a realizat prin alipirea planurilor pedologice. Rezultatul final este reprezentat de schița categoriilor de folosință a terenurilor pentru secțiunea Săucești – Tamași, Figura 11-1.1. . Delimitarea hărții solurilor, s-a realizat în funcție de aria de extensie a planurilor topografice din anul 2008, efectuate în secțiunea Săucești – Tamași, Figura 11-1.2. Digitizarea s-a realizat în programul AutoCAD 2009, utilizând hașuri și poli-linii. Figura 11-1.3. .

Figura 11-1. Etapele de lucru privind realizarea hărții solurilor: 1.) rezultatul colajului hărților pedologice; 2.) rezultatul delimitării și georeferențierii hărții solului; 3.) harta solului digitizată.

Georeferențierea hărții solului digitizată, a secțiunii Săucești – Tamași s-a realizat cu ajutorul aplicației TopoLT 10, din cadrul programului AutoCAD 2009. Procedura s-a realizat în funcție de coordonate cunoscute și a opțiunilor de redimensionare și repoziționare a imaginii. Coordonatele celor patru puncte de reper utilizate, privind georeferențierea hărții solului sunt prezentate în Tabelul 11-1. Aceste valori au fost prelucrate atât în Sistemul de Proiecție “Stereo 70 – Marea Neagră”, cât și în Coordinate Geografice.

Tabelul 11-1. Coordonatele folosite pentru georeferențierea hărții solului, a secțiunii de scurgere a râului Siret, Săucești – Tamași.

În Figura 11-2, se prezintă, valorile de precizie a georeferențierii hărții solului, în comparație cu Harta Militară a României.

Figura 11-2. Captură de imagine în plin proces de verificare a hărții solului, a secțiunii de scurgere a râului Siret, Săucești-Tamași.

Verificarea georeferențierii s-a materializat cu programul Global Mapper V17. Aceasta s-a realizat prin compararea hărții solului, a secțiunii de scurgere a râului Siret, Săucești – Tamași, cu Harta Militară a României georeferențiată. Astfel s-a controlat precizia de lucru a coordonatelor utilizate pentru georeferențierea hărții solului. Coordonatele folosite pentru georeferențierea hărții solului, au fost determinate în teren cu ajutorul GPS-ului RTK ROVER S82V, în timp real. Rezultatul final este reprezentat Harta Solurilor la scara 1:25,000 a secțiunii Săucești – Tamași, Figura 11-3.

Figura. 11-3. Harta solurilor pentru analiza secțiunii de scurgere.

11.2. Rezultate obținute în urma prelucrării hărții solului a secțiunii Săucești – Tamași

Platforma de lucru, utilizată în cazul hărții solurilor, în secțiunii Săucești – Tamași, o reprezintă harta pedologică a comunei Buhoci din anul 1989. Această hartă ocupă 646,69 hectare, adică 41% din perimetrul cercetat. Prin alipirea acesteia la celelalte hărți pedologice, s-a observat că nu s-au realizat modificări asupra formelor de scurgere a râului Siret. Acest lucru confirmă anul de proveniență a hărții solurilor, 1989. Pentru a verifica acest lucru, s-a realizat și o analiză comparativă cu planurile topografice din anul 1975, cât și cu orto-fotoplanul din anul 2005 și 2008.

Pe harta solurilor s-a conturat o suprafață de 1577,28 hectare. Aceasta a fost generată de suma arealelor planimetrice de soluri delimitate. În Tabelul 11-2 se prezintă distribuția suprafeței delimitate pe harta solurilor, pe cele 6 unități administrativ teritoriale, unde se află și secțiunea Săucești – Tamași.

În funcție de Unitățile Administrativ Teritoriale a Județului Bacău, harta solurilor a stat la baza întocmirii unei noi hărți. Aceasta a permis calculul suprafețelor studiate și detașarea secțiunii Săucești – Tamași pe cele 6 limite administrativ teritoriale prezentate anterior. În Figura 11-4 se prezintă Harta Administrativ Teritorială a secțiunii Săucești – Tamași.

Viiturile pe râul Siret prin revărsare apelor este un fenomen frecvent întâlnit în secțiunea Săucești – Tamași. Astfel 1,81% din secțiunea Săucești – Tamași, având o suprafață de 28,13 hectare, se află în zonă ne-inundabilă. Al doilea procent ca mărime este de 34,09% din arealul cercetat, ocupând suprafața de 530,80 hectare. Aceste terenurile se află într-o zonă unde variația inundațiilor este între 5 – 8 ani. Inundațiile frecvente ce au loc la 2 – 5 ani. Suprafețele de teren afectate de inundații ocupă un procent de 18,1%, având o suprafață de 281,75 hectare. Unitățile de sol ce sunt inundate anual se întind pe o suprafață de 716,23 hectare și ocupă 46% din secțiunea cercetată. În concluzie peste 64,1% din perimetrul cercetat este supus formelor de inundații frecvente ce au loc între 2 – 5 ani, respectiv anual. Valorile rezultat nu au fost luate în considerare pentru unitățile de sol curs construcții și pădure. În Figura 11-5, se prezintă harta suprafețelor de teren afectate de viituri.

Perimetrul cercetat se află de o parte și de alta a văii râului Siret, având categorii de folosință a terenurilor reprezentate de: arabil, pășune, neproductiv, curs construcții și pădure.

Conform Hărții Categoriilor de Folosință terenurile arabile ocupă o suprafață de 548,52 hectare. Terenul neproductiv ocupă o suprafață de 140,19 hectare, iar pășunile suprafața de 868,20 hectare. Suprafața împădurită a secțiunii cercetate este de 13,03 hectare, iar suprafața având categoria de folosință curs construcții este de 7,34 hectare. În Figura 11-6, se prezintă distribuția categoriilor de folosință în secțiunea Săucești – Tamași.

Limitele de scurgere a celor două hărți reprezintă principalul reper pentru a identifica suprafețele de sol afectate de eroziunea solului în perioada 1989 – 2008. Prin suprapunerea celor două hărți s-au evidențiat evoluții mari de scurgere a râului Siret. Cauza principală o reprezintă variațiile de debite și a regimurilor de scurgere în această perioadă. În unele zone tipurile de sol au fost afectate de eroziunea hidric chiar și total. În Figura 11-7 se prezintă etapele suprapunerii celor două hărți și rezultatul obținut.

Figura 11-4. Împărțirea administrativ teritorială a secțiunii Săucești – Tamași.

Figura 11-5. Harta inundabilității în secțiunea Săucești – Tamași.

Figura 11-6. Categoriile de folosință întâlnite în secțiunea Săucești – Tamași.

Figura 11-7. Prezentarea instrumentelor folosite pentru suprapunerea planului topografic din anul 2008 cu harta solului din anul 1989.

Tabelul 11-2. Împărțirea pe unități administrativ teritoriale a suprafeței hărții solului delimitată a secțiunii Săucești – Tamași.

12. Rezultate privind evoluția eroziunii generate de GIS în perioada 1989 – 2008

12.1. Evaluarea eroziunii solului, în funcție de categoria de folosință a terenurilor

Eroziunea hidrică, produsă de viteza de scurgere a râului Siret, este procesul de degradare a stării de păstrare a solului, ca urmare a îndepărtării particulelor de sol. Aceasta constă în modificarea configurației albiei minore și majore, urmare a schimbărilor stării de echilibru a malurilor de pe sectoarele concave de meandre. Este un proces violent, ce se realizează prin subminarea bazei malului și ulterior, prăbușirea acestuia. Acest tip de eroziune mai este cunoscut și sub denumirea de eroziune laterală. Prin compararea hărții topografice din anul 2008 a secțiunii analizate, cu harta solurilor din perimetrul cercetat, din anul 1989, se prezintă variația formelor de eroziune ce s-au materializat într-o perioadă de aproximativ 20 de ani. Conform calculului suprafețelor de sol pierdute, prin eroziune, în urma suprapunerii celor două planuri, toate categoriile de folosință ale secțiunii Săucești – Prăjești, au fost afectate de eroziunea hidrică. Eroziune de suprafață a solului, în secțiunea cercetată, este absentă, ca urmare a extinderii doar a suprafețelor plane.

În urma analizei comparative a planului topografic cu harta solurilor s-au identificat pierderi de sol ce au avut loc pe o suprafață de 369,45 hectare, reprezentând 23,42 %, din totalul secțiunii cercetate de 1577,28 hectare. Cea mai mare suprafață afectată de eroziunea hidrică, produsă de scurgerea râului Siret este de 66,97 hectare, aflându-se la intersecția celor trei U.A.T.-uri Săucești, Traian și Buhoci, Jud. Bacău, valoare evidențiată prin cercuire în (Figura 4-3).

Prin suprapunerea suprafețelor de teren pierdute prin eroziunea hidrică (laterală) cu harta inundabilității a perimetrului rezultă următoarele:

suprafața de teren de 178,86 hectare, reprezentând 48,41 % din suprafața de sol pierdută, era situată în zona inundabilă cu frecvență anuală;

suprafața de teren de 20,78 hectare, reprezentând 5,62 % din suprafața de sol pierdută, era situată în zona inundabilă frecventă ce se producea o dată la 2 – 5 ani;

suprafața de teren 150,60 hectare, reprezentând 40,76 % din suprafața de sol pierdută, era situată în zona unde inundabilitatea se produce o dată la 2 -5 ani;

suprafața de teren 12,79 hectare, reprezentând 3,46 % din suprafața de sol pierdută, era situată în zona unde inundabilitatea este absentă;

suprafața de teren 6,43 hectare, reprezentând 1,75 % din suprafața de sol pierdută, era reprezentat de solul având categoria curs construcții dintr-un totalul de 7,33 hectare.

În urma comparației hărții privind categoria de folosință a terenului cu suprafețele de teren pierdute prin eroziune hidrică rezultă:

suprafața de teren de 180,59 hectare, reprezentând 47,89 % din suprafața de sol

pierdută, prin eroziune hidrică (laterală), este dată de categoria de folosință pășune;

suprafața de teren de 124,58 hectare, reprezentând 33,71 % din suprafața de sol

pierdută, prin eroziune hidrică, este dată de categoria de folosință arabil;

suprafața de teren de 57,86 hectare, reprezentând 16,66 % din suprafața de sol

pierdută, prin eroziune hidrică, este dată de categoria de folosință neproductiv;

suprafața de teren de 6,43 hectare, reprezentând 1,74 % din suprafața de sol

pierdută, prin eroziune hidrică, este dată de categoria de folosință curs construcții.

Din zece unități de sol, având categoria de folosință pășune, doar șapte sunt afectate eroziunea hidrică produsă în perioada analizată Figura12-1.

Figura 12-1. Solurile erodate prin eroziunea hidrică având categoria de folosință pășune în perioada 1989 – 2008, în secțiunea Săucești – Tamași.

Solurile cu folosință neproductivă afectate de eroziune laterală a Siretului, se suprapun pe 12 unități de sol, ce reprezintă aluviosolul entic-calcaric-prundic, unde pierderie sunt pe 55,37 hectare. Pe unitate de sol 36 aluviosol entic-calcaric-gleic-scheletic, perderile totalizează 0,59 hectare. Iar ultima unitate de sol 37, aluviosol entic-calcaric-gleic-sodic, este afectată de eroziune are pierderi de 1,90 hectare.

Solul având categoria de folosință curs construcții, a suferit modificări din cauza, scurgerii râului Siret, în secțiunea Săucești-Tamași. Astfel suprafața pierdută prin eroziune laterală este de 6,42 hectare dintr-un total de 7,33 hectare. În toată această perioadă majoritatea construcțiilor de pe acest teren au avut mult de suferit.

Din 28 unități de sol, de pe categoria de folosință arabil, 14 tipuri de sol sunt afectate de eroziunea hidrică produsă în perioada analizată. Acestea sunt prezentate în Figura 12-2. Cea mai afectată suprafață de teren agricol, în urma eroziunii hidrice este pentru unitatea de sol 13.

Figura 12-2. Solurile erodate prin eroziunea hidrică având categoria de folosință arabil în perioada 1989 – 2008, în secțiunea Săucești-Tamași.

În Figura 12-3, se prezintă harta distribuției formelor de eroziune hidrică (laterală), produsă de scurgerea râului Siret, în perioada 1989 – 2008. Extinderea apreciabilă a suprafețelor care au fost afectate de eroziunea laterală a râului Siret este consecință a lipsei lucrărilor de protecție a malurilor.

Proiectele executate anterior anului 1989, pe activități de irigare sau regularizarea scurgerii râului Siret, nu sunt funcționale din cauza lipsei întreținerii acestora. La punerea în posesie a terenurilor agricole, ulterioară dispariției Cooperativelor Agricole de Producție din zonă, s-a renunțat la organizarea teritoriului agricol, iar împroprietăririle s-au făcut pe vechile amplasamente. Principala activitate antropică ce are loc la nivelul terenurilor neproductive este exploatarea de agregate minerale.

Figura 12-3. Distribuția formelor de eroziune hidrică produsă în perioada 1989 – 2008, în secțiunea Săucești – Tamași.

12.2. Evaluarea eroziunii solului, în funcție de notele de bonitate și clasele de calitate a terenurilor arabile și pășunilor, în secțiunea Săucești – Tamași

Bonitarea terenurilor, este o operațiune complexă de cunoaștere aprofundată a condițiilor de creștere și dezvoltare a plantelor. Prin calcularea notelor de bonitare se permite stabilirea claselor de calitate pentru folosințele terenurilor și se stabilesc măsurile necesare pentru ameliorarea capacității productive pentru fiecare unitate de sol delimitată.

În secțiunea Săucești – Tamași, notele de bonitare s-au calculat pentru folosință arabilă și pășuni. Pentru plantele cultivate notele de bonitare au fost determinate pentru: GR – grâu, OR – orz, PB – porumb, FS – floarea soarelui, CT – cartof, SZ – soia, MF – mazăre-fasole, IU – in pentru ulei, IF – in pentru fuior, CN – cânepă, LU – lucernă, TR – trifoi, LG – legume, iar AR – reprezintă media ponderată a notelor pentru terenurile arabile.

Notele de bonitate au fost calculate și folosințele nearabile. Astfel pe aceste terenuri valorile notelor de bonitare au fost calculate pentru folosințe ca: PS – pășune, FN – fânețe, PF – pășuni și fânețe, VV – vie pentru vin, VM – vie pentru masă, MR – măr, PR – păr, PN –prun, CV – cireș și vișin, CS – cais, PC – piersic, LI – nota medie de bonitare pentru livadă.

La calcularea notelor de bonitare, din perimetrul Săucești – Tamași, nu s-au luat în calcul existența unor lucrări de ameliorare, pentru că în prezent nu sunt funcționale irigațiile, desecările, drenajele sau tehnicile privind combatere inundațiilor. Se poate spune că valorile notelor de bonitare au fost luate în considerare numai în condiții naturale.

Prin bonitarea prognozată a producției, se obțin informațiile ce asigură valorificarea integrală a resurselor funciare, prin structuri adecvate de folosințe și culturi. Având aceste informații se pot introduce tehnologii proprii pentru fiecare teren și alege pentru cultivare cele mai favorabile culturi.

Pentru stabilirea notelor de bonitate indicatori privind caracteristicile ecologice au fost înregistrați în tabelele legendă, care prezintă condițiile fizico-geografice și pedologice existente.

În concluzie, indicatorii ce au stat la baza stabilirii notelor de bonitate au fost:

Indicatori de relief și climă;

Indicatori divizori de sol;

Indicatori hidrologici.

De asemenea s-au mai folosit indicatori eco-pedologici suplimentari, indicatori pedo-morfologici și indicatori eco-pedologici. Aceste valori au stat la identificarea corectă a notelor de bonitare a secțiunii Săucești – Tamași.

Pentru circa jumătate din numărul acestor indicatori este prevăzută o singură serie de coeficienți. Pentru ceilalți indicatori au prevăzute mai multe serii de coeficienți legați de interdependența acestora cu alți indicatori. Astfel pentru precipitații medii anuale colectate seria coeficienților variază în raport cu permeabilitatea solului și panta terenului. Gleizarea variază în raport cu amenajarea terenului, drenat prin amenajare sau fără drenuri. Porozitatea și gradul de tasare au fost calculate în raport cu densitatea aparentă, etc.

În Tabelul 12-1, se prezintă variația notelor de bonitate pentru terenurile arabile, iar în Tabelul 12-2, variația notelor de bonitare pentru alte folosințe agricole. În cadrul acestor tabele sunt specificate, pentru fiecare unitate de sol, suprafețele erodate.

Calcularea notelor de bonitare pe folosințele actuale, s-au realizat pe baza metodologiei de bonitare în vigoare. Nota de bonitare naturală se exprimă în puncte de la 1 la 100, pentru fiecare teritoriu ecologic omogen și pentru categoria de folosință existentă, oficial în momentul executării lucrării de bonitare.

Tabelul 12-1. Variația notelor de bonitate în secțiunea Săucești – Tamași, pentru terenuri cu folosință arabilă.

Tabelul 12-2. Variația notelor de bonitare în secțiunea Săucești – Tamași, pentru pășuni.

Stabilirea notelor de bonitare medii, pe categorii de folosință, s-a făcut după prevederile Ordinului 278/09.12.2011, privind realizarea Sistemului Național de monitorizare sol-teren.

Cele mai întâlnite cereale cultivate în secțiunea cercetat sunt grâul și porumbul. Conform studiilor pedologice privind bonitatea terenului, unui punct de bonitate pentru grâu îi este atribuit 60 kg. grâu pe hectar. Pentru porumb unui punct de bonitate îi este atribuit 80 kg. porumb pe hectar.

În secțiunea cercetată nu există lucrări de îmbunătățiri funciare. Prezența pietrișurilor fluviatile la mică adâncime determină o permeabilitate ridicată. Acest lucru induce în soluri o stare de secetă care provoacă, chiar și în anii cu precipitații normale, uscarea vegetațiilor cultivate. Imaginea din Figura 12-4, a fost surprinsă, în luna august a anului 2013, în secțiunea de scurgere a râului Siret, Săucești – Tamași, la limita dintre o acumulare de agregate minerale și o terasă de teren agricol din imediata apropiere.

Starea de calitate a terenurilor s-a întocmit după notele de bonitare naturale prin gruparea notelor pe intervale de 20 puncte de bonitare.

Repartiția în teritoriu, a claselor de calitate a terenurilor arabile, se extinde în secțiunea Săucești – Tamași, pe 548,52 hectare.

Clasa I este reprezentată de terenuri arabile de calitate foarte bună. Această clasă grupează suprafețele cu note de bonitare între 81 și 100 puncte. Ocupă o suprafață de 8,04 hectare. Terenurile au note medii de bonitare de 86 puncte, iar ponderea este 1,47 % din suprafața arabilului. Această clasă este specifică unităților de sol 39 și 40. Unitățile de sol nu au fost afectate de eroziune laterală produsă de scurgerea râului Siret.

Clasa II de terenuri arabile este reprezentată de o calitate bună a solurilor. Acestea grupează suprafețele cu note de bonitare între 61 și 80 puncte. Ocupă o suprafață de 75,55 hectare. Terenurile au nota medie de bonitare de 67 puncte, cu o pondere de 13,77 % din suprafața arabilului. Această clasă este specifică unităților de sol 3, 4 și 12. Toate cele trei unități de sol sunt afectate de eroziune hidrică produsă de scurgerea râului Siret, printr-o pierdere cumulată de 6,06 hectare.

Clasa III de terenuri arabile este de calitate mijlocie. Acestea grupează suprafețele la care notele de bonitare naturală pentru arabil sunt cuprinse între 41 și 60 puncte. Ocupă o suprafață de 166,97 hectare. Terenurile au nota medie de bonitare de 56 puncte și se extinde pe 30,44 % din suprafața ocupată de arabil. Această clasă grupează unităților de sol 6, 7, 8, 9, 10, 11, 30 și 35. Unitățile de sol neafectate de eroziunea laterală sunt 7, 30 și 35. Celelalte terenuri sunt afectate de eroziune hidrică și au o pierdere cumulată de 44,92 hectare.

Clasa IV de terenuri arabile este de calitate slabă. Cuprinde suprafețele a căror note de bonitare naturală pentru arabil sunt cuprinse între 21 și 40 puncte. Ocupă o suprafața de 229,23 hectare. Terenurile au nota medie de bonitare naturală de 28 puncte și se extinde pe 41,79 % din arabil. Această clasă cuprinde unitățile de sol 13, 15, 16, 19, 23, 25, 31, 34, și 41. Unitățile de sol neafectate de eroziune hidrică produsă de scurgerea râului Siret sunt 15, 16, 23 și 41. Celelalte terenuri afectate de eroziune, au o pierdere cumulată de 71,31 hectare.

Clasa V de terenuri arabile este de calitate foarte slabă. Se extind pe suprafețele a căror notele de bonitare pentru arabil este mai mică de 20 puncte. Este prezentă pe suprafața de 68,73 hectare. Terenurile au nota medie de bonitare naturală de 16 puncte și ocupă 12,53 %, din terenul arabil. Această clasă este specifică unităților de sol 17, 18, 29, 32, 33 și 38. Unitățile de sol neafectate de eroziune hidrică produsă de scurgerea râului Siret sunt 18, 29, 32, și 33. Unitatea de sol 17, a suferit pierderi de 2,29 hectare.

Figura 12-4. Efectele variațiilor litologice asupra terenurilor agricole.

Repartiția în teritoriu, a claselor de calitate a pășunilor, s-a realizat pe întreaga suprafață a terenurilor având această categorie de folosință, din secțiunea Săucești – Tamași, de 868,20 hectare.

Pentru pășuni în secțiunea cercetată clasele de calitate a terenului variază de la II – IV. Astfel în clasa II-a de calitate se află doar unitatea de sol 28, ce ocupă o suprafață de 34,56 hectare. Unitatea de sol 28, a suferit pierderi datorată eroziunii hidrice pe o suprafață de 15,33 hectare. Clasa II-a de calitate pentru pășuni este reprezentată de o calitate bună a solurilor.

Unitățile de sol: 2,5,14,20,24 și 26, având categoria de folosință pășune, se află în clasa a III-a de calitate. Acestea totalizează o suprafață de 472,77 hectare. Aici pierderile prin eroziune hidrică s-au produs pe o suprafață de 126,90 hectare. Clasa III-a de calitate pentru pășuni este reprezentată de o calitate mijlocie a solurilor.

Unitățile de sol: 1,22 și 27 având categoria de folosință pășune, se află în clasa a IV-a de calitate, terenuri de calitate slabă. Acestea totalizează o suprafață de 360,87 hectare. Aici pierderile prin eroziune hidrică s-au produs pe o suprafață de 38,36 hectare.

Terenurile neproductive se încadrează la clasa a V-a de calitate.

12.3. Cerințe orientative de remediere a solurilor afectate de evoluția râului Siret în secțiunea Săucești – Tamași în perioada 1989-2008

Scopul principal urmărit prin sistematizarea hidrologică a râului Siret și organizarea împotriva eroziuni laterale este apărarea obiectivelor periclitate de viituri, refacerea productivității terenurilor afectate de eroziune și păstrarea fondului pedologic existent la starea actuală. Atingerea obiectivelor presupune realizarea unor lucrări și implementarea unor măsuri caracteristice. Acest ansamblu de lucrări și măsuri are rolul de a reduce volumul debitelor maxime.

Stabilirea categoriei de folosință s-a realizat ținând cont de condițiile staționare ale terenurilor. În ceea ce privește gradul de protecție hidrologică trebuie realizat un plan conform cerințelor economice privind interesele agricole.

Culturile de câmp se mențin acolo unde: solul are o profunzime minimă de 25 – 30 cm., unde conținut maxim de schelet este 25%, cel de humus și elemente fertilizante corespunzător iar variația pH-ului între 4,5 … 8, fără pericol de eroziune de suprafață sau în adâncime cu panta terenului între 0 și 10 %.

Pășunile naturale pot fi menținute în anumite condiții, astfel că trebuie evitată pe cât posibil extinderea lor în cadrul secțiunii cercetate. Accesul vitelor trebuie limitat deoarece poate provoca atât deteriorarea plantațiilor protejate cât și înlesnirea lucrărilor hidrotehnice de regularizare.

Mărirea suprafețelor de pădure va permite creșterea stabilității terenurilor și a rezistenței malurilor prin plantarea arborilor, cu precădere pe secțiunile concave ale malurilor.

Vegetația forestieră trebuie menținută deoarece are un grad mare de protecție hidrologică. Înlocuirea acesteia cu alte folosințe nu trebuie permisă. Se recomandă plantarea unor noi arbori și arbuști pentru completarea golurilor din fondul forestier în special în zonele unde evoluția eroziunilor devine tot mai rapidă.

Lucrări agrotehnice împotriva eroziunii constau în lucrări de mobilizare a solului. Aceste lucrări de mobilizare au ca principal scop creșterea gradului de fertilizare a solului din diferite sisteme de cultură. Ele depind de cerințele fiecărei folosințe în parte și trebuie să fie în concordanță atât cu necesitățile agrotehnice cât și cu acumularea de către sol a unor macroelemente caracteristice.

Proiectarea și executarea lucrărilor solului trebuie să se facă în cazul terenurilor agricole. Rolul acestor lucrări este de a avea o capacitate de reținere a apei cât mai mare. Acest lucru se realizează prin realizarea unor brazde, biloane sau rigole. Un alt rol important al acestora este realizarea unui orizont arabil cât mai profund.

Efectul îngrășămintelor minerale și organice pe terenuri erodate este foarte rapid și de durată. Acestea conduc la obținerea unor recolte comparabile cu cele pe terenuri neerodate. Natura îngrășămintelor, (gunoi de grajd, îngrășăminte verzi, azotat de amoniu, superfosfat, complexe etc.), cantitatea lor și perioada în care se aplică, depind de conținutul existent în sol, de cerințele plantelor cultivate și de producția planificată a fi obținută.

Ameliorarea pășunilor se poate realiza prin aplicarea măsurilor agrotehnice de suprafață sau radicale. Astfel măsurile de suprafață (aplicarea îngrășămintelor, curățirea de pietre, combaterea buruienilor, supraînălțatul și tăvălugitul) urmăresc refacerea pajiștilor, iar măsurile radicale urmăresc transformarea pășunilor naturale în pășuni artificiale. Etapele acestui proces sunt reprezentate de desțelenirea terenului și aplicarea de îngrășăminte și semănături de ierburi în amestec de 60 – 70% graminee și 30 – 40% leguminoase.

În vederea elaborării proiectelor de sistematizare și organizare a teritoriului și de dezvoltare a producției agricole este necesară gruparea unităților de teren în raport cu natura și intensitatea factorilor restrictivi. Restricțiile sunt de natură climatică, edafică, de relief sau de drenaj. Acestea se referă atât la condițiile existente pe fiecare unitate teritorială de sol, care diminuează direct producția, cât și la pericolul apariției prin exploatare a unor degradări specifice, care produc practic aceleași efecte. Cunoașterea naturii și intensității factorilor restrictivi și a pericolelor de degradare a solului permite implementarea unor măsuri ameliorative în scopul optimizării producției și exploatării agricole. Unele din aceste restricții sunt ameliorabile, altele au caracter absolut, fiind neameliorabile (precum clima, volumul edafic, etc.).

În funcție de natura și intensitatea cu care acționează în teritoriu acești factori, terenurile agricole se împart în șase clase de pretabilitate, care se notează cu cifre romane de la I-VI și au semnificațiile de mai jos.

Clasa I – terenuri cu pretabilitate foarte bună pentru culturile de câmp, fără nici o restricție. Pot fi cultivate fără aplicarea unor masuri de prevenire a degradării sau de ameliorare a solului (cu producții foarte bune).

Clasa II – terenuri cu pretabilitate bună, cu limitări reduse. Pericolul de degradare a solului sau deficiențele existente pot fi înlăturate prin tehnologii culturale curente sau măsuri ameliorative la îndemâna fermierului (asigură producții bune).

Clasa III – terenuri cu pretabilitate mijlocie, cu limitări moderate, care reduc gama culturilor agricole și necesită uneori doar măsuri de ameliorare, pentru prevenirea degradărilor, alteori măsuri de amenajare sau ameliorare, din fonduri de investiții (asigură producții mijlocii, în condiții de neamenajare).

Clasa IV – terenuri cu pretabilitate slabă (marginale) cu limitări severe, care determină diminuări sistematice, apreciabile de recolte la culturile de câmp și pentru asigurarea unor recolte sigure, necesită măsuri intensive de amenajare și ameliorare.

Clasa V-a terenuri cu limitări foarte severe, nepretabile în condiții de neamenajare, nici pentru culturile de câmp, nici pentru livezi și vii, pentru a fi luate în cultură necesită măsuri de amenajare și ameliorare speciale, complexe, intensive, după amenajare, ele pot fi trecute la diverse folosințe superioare, după cum urmează:

VA – pot fi trecute într-o clasă superioară de pretabilitate pentru arabil (sau oricare altă folosință, dacă condițiile climatice sunt favorabile;

VL – pot fi folosite pentru culturi de pomi fructiferi – livezi (dacă sunt condiții climatice favorabile);

VV – pot fi folosite pentru culturi de viță de vie (dacă sunt condiții climatice favorabile).

Clasa VI-a terenuri cu limitări extrem de severe, care nu pot fi folosite pentru culturi de câmp sau plantații viticole și pomicole, improprii pentru agricultură.

Clasele de pretabilitate se stabilesc pentru fiecare folosință în parte.

Gruparea terenurilor în funcție de pretabilitatea pentru folosințele agricole existente s-a realizat în funcție de prevederile cuprinse în Metodologia elaborării studiilor pedologice, din anul 1986, capitolul referitor la conținutul studiilor pedologice pentru organizarea teritoriului.

Clasa de pretabilitate pentru terenurile arabile, existentă în secțiunea Săucești – Tamași, a fost stabilită în funcție de intensitatea maximă a unor restricții și a fost notată cu cifre romane de la III la V. Subclasa de pretabilitate au fost impusă de factorii limitativi, notate cu litere majuscule. Clasele de pretabilitate I și II nu sunt întâlnite în secțiunea cercetată.

Clasa III – este reprezentată de terenuri arabile cu limitări moderate pentru arabil se extind pe suprafața de 8,04 hectare, adică 1,47 % din arabil. Factorii limitativi, în funcție de care s-a făcut încadrarea terenurilor la această clasă sunt reprezentați de :

O – limitări date de portanță;

Q – limitări date de excesul de umiditate de natură freatică;

C – limitări date de textura fină în orizontul superior.

Formula de pretabilitate grupează adesea doi sau trei factori din cei enumerați mai sus din care unul are limitări moderate pentru folosința arabil. La această clasă se încadrează TEO-urile: 39 și 40.

Clasa IV – terenuri arabile cu limitări severe pentru arabil, se extinde pe 270,14 hectare, adică 49,24 % din arabil. Factorii limitativi, în funcție de care s-a făcut încadrarea terenurilor la această clasă, sunt reprezentați de:

T – limitări impuse de gradul de tasare;

O – limitări date de portanță;

S – limitări impuse de alcalinizarea terenurilor;

Q – limitări date de excesul de umiditate de natură freatică;

W – limitări date de excesul de umiditate de suprafață;

H – limitări date de inundabilitate;

N – limitări date de textura grosieră;

C – limitări date de textura fină.

Formula de pretabilitate grupează adesea mai mulți factori din cei enumerați mai sus din care, cel puțin unul, are limitări severe pentru folosința arabil. La această clasă se încadrează TEO-urile : 3, 4, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 19, 35, 38 și 41.

Clasa V – terenuri arabile cu limitări foarte severe pentru arabil. Ocupă 270,34 hectare, adică 49,29 % din total arabil. Factorii limitativi, în funcție de care s-a făcut încadrarea terenurilor la această clasă, sunt reprezentați de:

T – limitări impuse de gradul de tasare;

O – limitări date de portanță;

S – limitări impuse de alcalinizarea terenurilor;

Q – limitări date de excesul de umiditate de natură freatică;

H – limitări date de inundabilitate;

N – limitări date de textura grosieră;

C – limitări date de textura fină.

Formula de pretabilitate grupează adesea mai mulți factori din cei de mai sus din care, cel puțin unul, are limitări foarte severe pentru folosința arabil. Această clasă grupează TEO-urile: 13, 15, 16, 17, 18, 23, 25, 29, 30, 31, 32, 33 și 34.

În concluzie, terenurile arabile din perimetrului Săucești – Traian, au pretabilitate slabă și foarte slabă pentru această categorie de folosință. Pe suprafața de 540,49 hectare, adică 98,53 % din terenul arabil, se impun studii speciale de ameliorare și o tehnologie specifică. Limitările moderate pot fi stopate prin acțiunea angajată a tuturor factorilor de decizie din zonă. Ele ocupă suprafața de 8,04 hectare, adică 1,47 % din arabil. Restricțiile severe și foarte severe presupun studii speciale de ameliorare și o tehnologie specifică.

Clasele de pretabilitate pentru terenurile ocupate de pășuni au fost stabilită în funcție de intensitatea cea mai mare a unei restricții și au fost notată cu cifre romane. În perimetru au fost separate clasele de pretabilitate II, III și IV.

Clasa II cu limitări reduse ocupă suprafața de 273,23 hectare, adică 31,47 % din teritoriu. Factorii limitativi, în funcție de care s-a făcut încadrarea terenurilor la această clasă, sunt reprezentați de:

D – limitări date de precipitații medii anuale (valori corectate);

O – limitări date de portanță;

U – limitări impuse de gradul de neuniformitate a terenurilor;

Q – limitări date de excesul de umiditate de natură freatică;

N – limitări date de textura grosieră.

Formula de pretabilitate grupează adesea mai mulți factori din cei enumerați mai sus, toți acești factori având limitări reduse pentru folosința pajiște. La această clasă se încadrează TEO-urile: 1, 2, 5 și 28.

Clasa III cu limitări moderate, ocupă suprafața de 199,84 hectare, adică 23,02 % din pășunea teritoriului. Factorii limitativi, în funcție de care s-a facut încadrarea terenurilor la această clasă, sunt reprezentați de:

D – limitări date de precipitații medii anuale (valori corectate);

V – limitări date de volum edafic;

O – limitări date de portanță;

Q – limitări date de excesul de umiditate de natură freatică;

S – limitări impuse de alcalizarea terenurilor;

H – limitări date de inundabilitate;

Formula de pretabilitate grupează adesea mai mulți factori din cei enumerați mai sus. Cel puțin unul din acești factori are limitări moderate pentru folosința pajiște. La această clasă se încadrează TEO-urile: 20 și 24.

Clasa IV cu limitări severe, se extinde pe 395,13 hectare, adică 45.51 % din pajiștile teritoriului. Factorii limitativi, în funcție de care s-a făcut încadrarea terenurilor la această clasă, sunt reprezentați de:

D – limitări date de precipitații medii anuale (valori corectate);

O – limitări date de portanță;

U – limitări impuse de gradul de neuniformitate a terenurilor;

Q – limitări date de excesul de umiditate de natură freatică;

H – limitări date de inundabilitate;

N – limitări date de textura grosieră.

Formula de pretabilitate grupează adesea mai mulți factori din cei enumerați mai sus. Cel puțin unul din acești factori are limitări severe pentru folosința pajiște. La această clasă se încadrează TEO-urile: 14, 22, 26 și 27.

În concluzie, terenurile folosite ca pașuni au pretabilitate bună pe 273,23 hectare, adică 31,47 %, limitările moderate se află pe suprafața de 199,84 hectare adică 23,02 % iar restricțiile severe afectează suprafața de 395,12 hectare, adică 45.51 %.

Pretabilitatea terenurilor neproductive este foarte slabă, toate aceste terenuri încadrându-se la clasa a V-a de pretabilitate.

În funcție de valorile pretabilității, au fost stabilite cerințele orientative atât pentru ameliorarea terenurilor arabile, Tabelul 12-3, cât și pentru ameliorarea pășunilor, Tabelul 12-4.

Rocile care alcătuiesc terenurile neproductive sunt: marne, argile, gresii nisipuri și pietrișuri. În cadrul arealului cercetat sunt zone în care se constată o sortare naturala bună a materialului mărunt, astfel că ponderea nisipului poate ajunge la 30-55%.

Din punct de vedere calitativ resursa exploatabilă conform STAS 1667/76 și 4606/80, poate fi utilizată la fabricarea betoanelor și a mortarelor și la construcția drumurilor, etc.

Tabelul.12-3. Cerințe orientative de ameliorare a terenurilor arabile.

Tabelul. 12-4. Cerințe orientative de ameliorare a pășunilor.

13. Analiza consecințelor exploatărilor de agregate minerale în secțiunea studiată

13.1. Prezentarea regimurilor de exploatare a agregatelor minerale întâlnite în secțiunea Săucești – Tamași

Activitatea de exploatare a agregatelor minerale se desfășoară pe terenuri neproductive din vecinătatea albiei râului. Exploatările de agregate minerale influențează benefic regimul de scurgere al apelor râului Siret. Această exploatare de agregate minerale prezintă importanță atât economică, prin folosirea materialelor excavate în diverse construcții, cât și pentru mediul înconjurător prin degajarea albiei de aluviuni și regenerarea patului de depozite fluviatile. Pe secțiunea analizată cele mai frecvente regimuri de exploatare au avut în vedere decolmatarea și reprofilarea albiei sau regularizarea regimului de scurgere.

Exploatările agregatelor minerale, în secțiunea Săucești – Tamași, în conformitate cu prevederile STAS 4273/1997, privind încadrarea Construcțiilor Hidrotehnice în clasa de importanță și STAS 4068/1987 privind probabilitățile de calcul ale debitelor și volumelor maxime, în condiții normale de exploatare, se încadrează astfel:

După durata de funcționare – construcții provizorii;

După însemnătatea funcțională – construcții secundare;

După importanța socială – economică – categoria a IV-a.

Regularizarea scurgerii râului Siret are ca scop reducerea gradului de meandrare sau a îndepărtării traseului albiei minore față de malurile pe care sunt amplasate obiective economico – sociale de importanță majoră: diguri, puțuri de captare a apei, zone de protecție cu regim sever, obiective industriale. Regularizarea scurgerii se realizează prin crearea unui nou șenal de scurgere. La acest tip de extracție trebuie acordată o atenție deosebită zonelor de racordare, amonte și aval, cu albia naturală a râului. Rolul șenalului de scurgere nou format va avea în vedere asigurarea circulației hidraulice a curentului în limitele albiei minore existente. La sfârșitul perioadei de execuție vor fi excavate pragurile de capăt a șenalului de scurgere în vederea asigurării continuități acestuia și realizării legăturii cu albia veche.

În Figura 13-1, în prima imagine, se prezintă un regim de exploatare în fâșii paralele cu nivelul de scurgere a râului Siret, având ca scop decolmatarea și reprofilarea albiei râului Siret. De asemenea, trebuie evitată, pe cât posibil, excavarea pe o lățime care să formeze, cu albia naturală a râului, o albie mai mare decât cea necesară transportului debitului de formare deoarece, în acest caz, s-ar forma zone de acumulare și stagnare a apelor, aspect surprins în Figura 13-1, imaginea 2.

Lucrările de extracție în secțiunea Săucești – Tamași se desfășoară, în zona acumulărilor de agregate întâlnite pe ambele maluri sub diferite forme și mărimi pe întreg sectorul cercetat.

Deoarece coturile râurilor constituie elementele morfologice care pun cele mai deosebite probleme de ordin hidraulic, excavarea agregatelor în aceste zone trebuie făcută pe baza trasărilor efectuate de proiectanți.

Exploatarea prin decolmatare și reprofilare are ca scop corectarea curenților transversali din albie în scopul evitării fenomenelor de colmatare selectivă care se produc pe râurile în meandre specifice zonelor de concavitate.

Figura 13-1. Imaginea 1.) Proces de exploatare în fâșii paralele cu râul Siret, Imaginea 2.) Zonă de acumulare a apelor râului Siret, în imediata apropiere a unui perimetru de exploatare.

Cauzele formării bancurilor sunt: lărgirea albiei, circulația transversală a curenților, punctele de confluență prin întâlnirea curenților, obstacolele artificiale sau naturale din albie. În timp aceste bancuri se consolidează prin procese fizico-chimice și biologice, prin dezvoltarea vegetației ierboase și lemnoase. Treptat bancurile de stocare a aluviunilor devin din ce în ce mai proeminente, transformându-se în ostroave, care reprezintă macro-forme caracteristice patului albiei despletite. Formarea bancurilor și a ostroavelor au efecte defavorabile în ceea ce privește capacitatea de transport și poziția planimetrică a râului Siret.

În Figura 13-2, în cele două imagini, sunt prezentate proiecțiile a două regimuri de exploatare a agregatelor minerale necesare realizării în decursul unui an, a fâșiilor paralele cu râul Siret, dinspre firul albiei spre mal. Proiecțiile regimurilor de exploatare s-au realizat pe planurile topografice, scara 1:1.000, suprapuse pe orto-fotoplan.

Excavarea bancurilor și ostroavelor prezintă însă, în viziunea unităților economice care au ca obiect de activitate extragerea agregatelor de râu, o serie de dezavantaje:

accesul în zona de excavare presupune execuția unor lucrări relativ costisitoare și de

durată;

incapacitatea de a utiliza materialele extrase în construcții (o cantitate mare din materialul ce formează bancul sau ostrovul este constituit din pământ, aluviuni, materie organică).

Condițiile locale impun, aplicarea acestei tehnologii datorită faptului că aceasta va favoriza îmbunătățirea regimului de curgere și va grăbii evacuarea debitelor la viituri (când tranzitul materialelor pământoase este total iar depunerea pietrișurilor este selectivă).

O altă metodă de exploatare a agregatelor minerale este excavarea prin răzuire a depunerilor din zona albiei majore a râului. Din punct de vedere geomorfologic acestea formează așa numitele grinduri de mal. În acest caz depunerile se formează ca urmare a proceselor de sedimentare ce au loc cu ocazia inundării albiei majore. Constituția acestor depuneri este aproape identică cu cea a bancurilor din zona albiei minore.

Figura 13-2. Imaginea 1.) Proiecția unui regim de exploatarea a agregatelor minerale prin decolmatarea și reprofilarea albiei minore a râului Siret, Imaginea 2.) Proiecția unui regim de exploatare a agregatelor minerale prin realizarea unui șenal a albiei minore a râului Siret.

13.2. Restricții și efectele cu caracter pozitiv și negativ a regimurilor de exploatare a agregatelor minerale din albia minoră a râului Siret, în secțiunea Săucești – Tamași

Extracția agregatelor minerale au consecințe destul de grave asupra corpurilor de apă și a construcțiilor amplasate pe acestea. În practică au fost prevăzute o serie de restricții privitoare la regimurile de exploatare, cum ar fi:

extracția agregatelor minerale din râuri, trebuie efectuată începând de la distanțe minime de 2 km. aval și 1 km. amonte, față de axul podurilor rutiere și de cale ferată;

extracția agregatelor minerale din râuri, trebuie efectuată începând de la distanțe minime de 2 km. aval și 1 km. amonte, față de prizele de apă ale oricăror utilizatori;

extracția agregatelor minerale din râuri, trebuie efectuată începând de la distanțe minime de 2 km. aval și 1 km. amonte, față de un fond de puțuri de captare a apei subterane;

extracția agregatelor minerale din zona albiei minore a cursului trebuie făcută la o distanță de minim 500 m. aval față de axul barajului unui acumulări;

extracția agregatelor minerale din albia majoră indiguită trebuie făcută la minim 300 m. față de baza taluzului exterior al digurilor;

extracția agregatelor minerale nu trebuie să depășească capacitatea de regenerare din amplasamentul perimetrului de extracție. Pentru aceasta se impune efectuarea de studii de influență a extracțiilor de agregate minerale care să determine, pe de o parte, volumele posibile de exploatat, și pe de altă parte, calcularea debitului de materii solide și bazat pe acesta, determinarea timpului de regenerare a volumului exploatat.

Activitatea de extracție a agregatelor minerale din râuri se înscrie, în mod clar, în paleta largă, diversificată, a lucrărilor de regularizare, a lucrărilor de decolmatare și reprofilare a corpurilor de apă. În acest sens, extracția agregatelor produce următoarele efecte pozitive:

îmbunătățește regimul de tranzitare al debitelor lichide, în special cele din perioadele de viituri, reducând, în mod esențial, pericolul apariției fenomenelor de inundații și eroziuni hidrice (laterală);

determină creșterea secțiunii transversale a râului și reduce viteza de circulație a apei;

se realizează degajarea albiei minore de aluviunile depuse la debite mari și medii evitând astfel apariția fenomenelor de despletire și divagare a cursului de apă;

corectează favorabil interesele de ordin social economic cum ar fi: protecția împotriva inundaților, reducerea eroziunii laterale asupra terenurilor din imediata apropiere, corectarea traseului cursului de apă, respectarea legislației ce guvernează mișcarea apei și aluviunilor în râuri;

terenurile riverane sunt scoase de sub efectul inundațiilor, eroziunilor, băltirilor și creare mlaștinilor;

contribuie la menținerea în stare funcțională a trecerilor prin vad;

diminuează volumele de material depus în acumularea propriu-zisă, cu efecte pozitive în creșterea volumului util și de lungire a perioadei de funcționare a acumulărilor de apă.

Reducerea vitezei de scurgere a apei, în albia minoră a râului Siret, contribuie la diminuarea fenomenelor de agradare pentru talveg și maluri. Astfel se reduc procesele de eroziuni hidrice unde intensitatea fenomenelor de depunere a materialului aluvionar au valori în scădere.

Impactul de mediu al exploatărilor de agregate minerale duce în general la modificări ale peisajului și ale regimului de curgere. Aceste activități implică apariția drumurilor de acces pe care vor circula autobasculantele și utilaje cu o variație a greutății de 15 – 35 tone. Drumurile de exploatare scot din uz pășunile sau terenurile agricole. Construcția acestora presupune nivelări de teren, ori construcții auxiliare de acces al autobasculantelor de mare tonaj.

Regimul defectuos al exploatărilor de agregate minerale are o influență negativă asupra mediului pe termen lung. Dacă după finalizarea procesului de exploatare nivelarea terenului nu are loc și nu s-a ținut cont de procesul de regenerare a agregatelor minerale prin lăsarea pragurilor de colmatare, se poate produce riscul de a crește cantitatea de material levigabil. Acest lucru va îngreuna o nouă exploatare, cu un impact semnificativ asupra calității solului.

Extracția agregatelor minerale din râuri este însoțită adeseori și de apariția unor efecte negative asupra calității apei. Unul din cele mai importante efecte negative este creșterea turbidității apei datorită acțiunii de răscolire a patului albiei.

13.3. Măsuri de combatere a formelor de eroziune hidrică, produsă de scurgerea râului Siret, în secțiunea Săucești – Tamași, prin procese de exploatare a agregatelor minerale

Scopul principal urmărit prin sistematizarea hidrologică a râului Siret și regularizarea curgerilor, în secțiunea Săucești – Tamași, este apărarea obiectivelor periclitate de viituri. Acest lucru asigură refacerea productivității terenurilor, afectate de eroziunea laterală a solului. Atingerea acestui obiectiv se realizează printr-un ansamblu de măsuri și lucrări. Aceste lucrări au rolul de a reduce volumul de apă ce curge la suprafața terenului și și de a atenua debitele maxime.

Necesitatea regularizării cursului de apă, în secțiunea cercetată, este foarte importantă pentru reducerea semnificativă a evoluțiilor formelor de eroziune în secțiunea Săucești – Tamași. Proiectarea lucrărilor de regularizare trebuie realizată în funcție de controlul proceselor de albie, prin mărirea volumului de apă evacuat.

Secțiunea transversală și forma în plan a noului traseu se determină astfel încât să se realizeze un echilibru hidrodinamic între curent și albie creată pentru lucrări de regularizare care să-i asigure stabilitatea în timp.

Masele de apă, în deplasarea lor în curbe, datorită forței centrifuge, sunt împinse spre malul concav, unde plonjează spre fund, subminând baza acestuia. În mersul lor ascendent, spre malul convex, cu o capacitate de erodare și transport în scădere, depun materialul solid purtat. Datorită curenților interiori, nici un curs de apă aluvionar erodabil, nu poate păstra un traseu rectiliniu stabil. Cea mai mică neregularitate de scurgere poate provoca mici sinuozități. Acestea dezvoltă o circulație transversală, ce permite intrarea râului într-o nouă fază de meandrare, când se produce procesul de extindere a luncilor. Reușita unui proiect de regularizare este condiționată și de asigurarea studiilor topografice, geologice, hidrologice.

Lucrările de regularizare presupun utilizarea un număr made de utilaje. Din această cauză, în scopul reducerii costului lucrărilor, trebuie să se urmărească folosirea în special a agregatelor minerale extrase și a levigatului la nivel local, ce nu necesită transportul de la distanțe mari.

Materialele folosite pentru regularizarea scurgerii râului Siret, în secțiunea Săucești – Tamași, trebuie să reziste la solicitările specifice lucrărilor hidrotehnice caracteristice: acțiunea de eroziune și de dizolvare a apei, presiunea statică și dinamică a apei, variația de temperatură, succesiunea fenomenelor de îngheț-dezgheț și variația de umiditate.

Pentru regularizarea cursului de apă în secțiunea Săucești – Tamași, a râului Siret, materiale folosite sunt reprezentate de: pământ, piatră, lemn și materiale artificiale.

Pământul de umplutură se folosește la lucrările de terasament în vederea corectării malurilor, așternut pe taluzurile în vederea înierbării acestora. Totodată acesta poate reprezenta material de bază la execuția corpurilor pentru diferite lucrări de regularizare, cum ar fi diguri.

Pământul trebuie să îndeplinească anumite condiții de calitate cum ar fi: greutate specifică mare (prin lucrări de tasare) și conținut scăzut în materii organice și săruri solubile în apă (care prin descompunere pot produce tasări și deformări ale lucrărilor).

Piatra este unul dintre materialele cheie folosite în diverse lucrări pentru regularizarea albiilor. Acestea este folosită: la îmbrăcarea și consolidarea malurilor, ca strat de egalizare și filtrare, la zidării. Calitățile și dimensiunile necesare ale pietrei depind de rolul pe care îl îndeplinesc în lucrare, de caracteristicile hidrologice ale râului și de mijloacele de execuție a lucrărilor.

Lemnul este folosit atât sub formă de produse care păstrează structura materialului lemnos din care provin (țăruși, pari piloți, longrine, moaze), cât și sub formă de produse care nu mai păstrează structura lemnoasă (scânduri, dulapi). Uneori se pot folosi și arbori – lemn în stare brută, în deosebi pentru protejarea malurilor.

Materiale artificiale sunt reprezentate în deosebi de beton și beton armat. Acestea pot fi folosite atât ca elemente turnate monolit cât și ca elemente prefabricate (plăci, blocuri, piloți). Aceste materiale sunt folosite din ce în ce mai mult, deoarece permit o mecanizare accentuată a lucrărilor de regularizare a albiilor. Din elementele de beton sau beton armat se construiesc ziduri de sprijin, diguri, pereuri, cheiuri, pinteni.

Pentru realizarea regularizării secțiunii cercetate, trebuie realizat un plan de lucru, astfel încât proiectul să aducă și beneficii locale. Un prim pas al regularizării albiei minore al râului Siret în secțiunea cercetată, este începerea lucrărilor de exploatare a agregatelor minerale având ca scop degajarea albiei și reducerea gradului de meandrare a albiei minore a râului Siret. Proiectul ar trebui să vizeze punctele vulnerabile supuse eroziunii, ca și în cazul secțiunii de scurgere din dreptul localității Săucești, între profilele de sol 1, 11 și 2.

Exploatarea agregatelor ar trebui să vizeze în primul rând arealele care necesită aceste lucrări și mai puțin beneficiile aduse de rezervele de balast.

Astăzi exploatarea se realizează asupra agregate minerale, în scopuri economice fără însă a ține cont de problemele de mediu. În Figura 13-3, se prezintă un excavator în plin proces de excavare, având ca principal scop decolmatarea și reprofilarea albiei.

O primă etapă al demarării acestui proiect îl reprezintă evaluarea resurselor de agregate minerale, din punctele de exploatare. Acest lucru ar trebui făcut prin măsurători volumetrice realizate în urma ridicărilor topografice. A doua etapă reprezintă analiza evoluției de scurgere a râului Siret în sectorul cercetat. În baza rezultatelor obținute, regimurile de exploatare trebuie realizate cât mai corect din punct de vedere al regenerării albiei. Toate acumulările de agregate minerale din perimetrul studiat, necesită intervenții de exploatare având drept scop regularizarea albiei.

Pe malurile unde eroziunea este activă, iar exploatarea agregatelor minerale nu reprezintă o soluție de diminuare a proceselor de evoluție pe termen scurt, ar trebui să se intervină, la nivel local, utilizând metode de apărare a malurilor, cu materie primă locală, după posibilități.

Prin regularizarea secțiunii de scurgere a râului Siret, se dorește utilizarea energiei cursului de apă pentru a crea o nouă albiei, cu caractere dorite. Proiectarea lucrărilor de regularizare are rolul de a controla procesele de albie evitând evitarea de oprire a acestora.

Figura 13-3. Excavator în plin proces de exploatare.

Secțiunea în plan a noului traseu, a secțiunii Săucești – Tamași, se determină astfel încât să se realizeze un echilibru hidrodinamic între curent și albia creată prin lucrări de regularizare. Eficiența lucrărilor și corectitudinea proiectării se estimează prin asigurarea stabilității în timp.

Pentru stabilirea modificărilor albiei care se vor produce după implementarea lucrărilor de regularizare, se folosesc, în paralel cu calculele, încercările pe modele. Astfel lucrările de regularizare, în secțiunea Săucești – Tamași, se recomandă a se executa, de câte ori este posibil în etape. După observarea modificărilor care au loc și comparându-le ce cele prevăzute, apar diferențe este necesar să se analizeze cauzele acestora. În baza datelor obținute se vor aduce modificări corespunzătoare proiectului.

Se recomandă ca lucrările de regularizare, în secțiunea Săucești – Tamași, să se realizeze din materiale locale și elemente elastice adaptate la deformațiile albiei. În Figura 13-4 se prezintă principiile generale ce stau la baza lucrărilor de regularizare. Rolul lucrărilor este de a crea un curs stabil fără influențe directe asupra evoluției malurilor.

Proiectele de regularizare, a secțiunii studiate, vor ține seama de celelalte lucrări existente sau prevăzute pentru amenajarea cursului de apă. Totodată lucrările vor contribui la înfrumusețarea peisajului. Nu există modele de regularizare a scurgerii râurilor pentru orice împrejurări. De aceia este necesar compararea mai multor soluții, în funcție de condițiile specifice fiecărui sector de râu.

Necesitatea de a folosi cât mai complet apa și terenurile, o dată cu extinderea lucrărilor de gospodărirea apelor, se va realiza o evoluție privind metodele de regularizare, spre crearea de albii în întregime artificiale.

Impactul de mediu privind regimurile de exploatare, este unul restrâns, însă nu trebuie să se neglijeze, prevederile și condițiile impuse de Agenția pentru Protecția Mediului Bacău.

Aceste metode de regularizare ar avea un efect pe termen lung, cu influențe mari asupra viiturilor. Acest regim de regularizare ar fi și cel mai indicat după posibilitățile financiare locale.

Figura 13-4. Schema primară a lucrărilor de regularizare [60].

14. Valorile datelor hidrodinamice în secțiunea cercetată

14.1. Caracteristici generale privind obținerea datelor hidrodinamice în secțiunea Săucești – Tamași

Planurile topografice, pe secțiunea de scurgere a râului Siret, între Săucești și Tamași, au permis realizarea profilelor longitudinale și transversale. Acestea au stat la baza determinării caracteristicilor hidrologice ale râului Siret.

Scurgerea râului Siret pe secțiunea Săucești – Tamași se produce ca urmare a unei pante medii de scurgere. Talvegul, important element al albiei minore a râului Siret, reprezintă axa care unește punctele cu altitudinea cea mai coborâtă din lungul albiei.

Calcularea valorii formale în procente a pantei de scurgere a râului Siret pe secțiunea studiată s-a făcut ca medie aritmetică între profilul hidrodinamic al secțiunii studiate și valorile crestei de scurgere a râului (oglinda apei), pe ambele maluri pentru fiecare profil transversal studiat.

Astfel prin realizarea profilelor transversale a secțiunii Săucești – Tamași, s-a putut proiecta nivelul de scurgere al râului întâlnit în momentul ridicărilor topografice. Pe baza acestei proiecții s-au determinat: valoarea secțiunii de scurgere, adâncimea medie, lățimea secțiunii de scurgere și perimetrul udat ocupat de nivelul râului Siret. Toate aceste valori au fost determinate pentru realizarea relației între nivelul râului Siret cu: debitul de scurgere, suprafața udată și viteza medie de scurgere.

În Figura 14-1, se prezintă proiecția nivelului de scurgere a râului Siret, necesară analizei variației de scurgere a râului Siret în secțiunea Săucești-Tamași.

Figura 14-1. Instrumentele folosite pentru analiza secțiunii de scurgere a râului Siret în secțiunea Săucești-Tamași.

În funcție de profilul hidrodinamic pe planurile topografice s-a putut proiecta raza curburii meandrului, valori trasate în funcție de gradul de meandrare a malurilor.

Precizarea regimului de scurgere a râului Siret s-a realizat în funcție de asperitățile prezente pe patul de scurgere (coeficientul de rugozitate). Acestea sunt determinate de natura și mărimea aluviunilor și de prezența accidentală a vegetației. Pentru a identifica gradul de meandrare a zonei cercetate, au fost determinate valorile coeficientului de sinuozitate.

Planurile topografice se prezintă sub forma unui plan al zonelor de acumulare a agregatelor minerale și al zonelor de teren erodate din imediata apropiere. Pe aceste planuri s-au proiectat cele 21 de profile de sol identificate și analizate în secțiunea analizată. În apropierea celor 21 de profile de sol, s-au întocmit profile transversale pentru analiza evoluțiilor hidrodinamice a zonelor de râu Siret, afectate de eroziunea solului în perioada 2008 – 2011. Aceste etape premergătoare analizei comparative a planurilor topografice, în perioada 2008 – 2011, vor să evidențieze rolul variațiilor de scurgere a râului Siret, referitoare la amploarea eroziunii laterale.

14.2. Valorile datelor hidrodinamice pentru planul topografic din anul 2008

Suprafața planului topografic din anul 2008 este de 800,67 hectare. Lungimea medie de scurgere a secțiunii Săucești – Tamași este de 24,669 km. Panta medie de scurgere este de 0,047 %. Diferențele de nivel în secțiunea Săucești – Tamași sunt: de 12,31 m pe malul drept, 12,33 m pe malul stâng, iar pentru talveg este de 14,04 m. Coeficientul de sinuozitate este de 1,64, iar valoarea medie a rugozității este de 0,032. Adâncimea medie de scurgere în secțiunea analizată în anul 2008 este de 1,34 m.

Profilul transversal 1, se află în lungul secțiunii de scurgere Săucești-Tamași, la kilometrul 0 + 141,919 m, U.A.T. comuna Prăjești, județul Bacău. Acesta îi corespunde profilul de sol nr. 1. Cota talvegului este de 147,27 m, iar cota oglinzii apei pentru ambele maluri este de 149,04 m. Adâncimea maximă a secțiunii de scurgere este de 1,80 m, iar raza hidraulică de 1,11 m. Media pantei de scurgere pentru profilul 1 este de 0,04 %. Secțiunea de scurgere este de 112,116 m². Debitul de scurgere este de 28,80 m³, ce se desfășoară pe un perimetru udat de 100,96 m, iar lățimea de scurgere este de 100,79 m. Rugozitatea variază între 0,03 – 0,032, iar viteza de scurgere este de 0,26 m/s, Figura 14-2.

Figura.14-2. Caracteristicile hidrodinamice a profilului transversal 1.

Profilul transversal 15, situat pe U.A.T.-urile comunelor Letea Veche și Buhoci, județul Bacău, are adâncimea maximă de scurgere de 2,16 m. Acesta se află la kilometru 16 + 223,719 m. Profilului transversal 15 corespunde profilul de sol nr. 8. Cota talvegului este de 142,34 m, iar cota oglinzii apei pentru ambele maluri este de 144,50 m. Raza hidraulică este de 1,31 m. Media pantei de scurgere pentru profilul 15 este de 0,056 %. Secțiunea de scurgere este de 120,449 m². Rugozitatea variază între 0,03 – 0,033, iar viteza de scurgere este de 0,49 m/s. Debitul de scurgere este de 58,52 m³, ce se desfășoară pe un perimetru udat de 91,90 m, iar lățimea de scurgere este de 91,75 m.

Suprafața secțiunii râului Siret pe U.A.T.-urile comunelor Săucești și Tamași, județul Bacău, au fost determinată cu ajutorul poli-liniei de culoare galbenă. Proiecția profilului transversal 3, ce corespunde profilul de sol 2, s-a realizat prin unirea cotelor corespunzătoare, cu ajutorul unei poli-linii. Profilele longitudinale realizate doar pentru profilele transversale studiate au fost proiectate cu ajutorul poli-liniilor de culoare albastră. Profilele corespunzătore întregii secțiuni de scurgere au fost proiectate cu ajutorul poli-liniilor de culoare roz. Cu hașuri de culoare maro sunt reprezentate acumulările de agregate minerale iar cu verde terenurile din imediata apropiere, Figura 14-3.

Figura. 14-3. Proiecțiile secțiunii analizate și a profilelor transversale și longitudinale pe planul topografic.

Profilul transversal 17, situat pe U.A.T.-urile comunelor Letea Veche și Buhoci, județul Bacău, are cea mai mică adâncime de scurgere, de 1,56 m. Acesta se află la kilometru 17 + 868,561 m. Acesta îi corespunde profilul de sol 18. Cota talvegului este de 141,64 m., iar cota oglinzii apei pentru ambele maluri este de 143,20 m. Raza hidraulică este de 1,18 m. Media pantei de scurgere pentru profilul 17 este de 0,056 %. Secțiunea de scurgere este de 115,320 m². Debitul de scurgere este de 48,05 m³, se desfășoară pe un perimetru udat de 98,03 m, iar lățimea de scurgere este de 97,91 m. Rugozitatea variază între 0,03 – 0,031, iar viteza de scurgere este de 0,42 m/s.

Ultimul profil transversal, 21, se află în lungul secțiunii de scurgere Săucești-Tamași, la kilometrul 23 + 464,433 m, U.A.T. comuna Tamași, județul Bacău. Acesta îi corespunde profilul de sol nr. 21. Cota talvegului este de 137,40 m, iar cota oglinzii apei pentru ambele maluri este de 139,21 m. Adâncimea maximă a secțiunii de scurgere este de 1,81 m, iar raza hidraulică de 1,41 m. Media pantei de scurgere pentru profilul 1 este de 0,56 %. Secțiunea de scurgere este de 149,05 m². Debitul de scurgere este de 86,67 m³, se desfășoară pe un perimetru udat de 105,56 m, iar lățimea de scurgere este de 105,39 m. Rugozitatea variază între 0,03 – 0,032, iar viteza de scurgere este de 0,58 m/s.

Valorile hidrodinamice caracteristice profilelor descrise pentru planul topografic din anul 2008 se regăsesc în Tabelul 14-1.

Tabelul 14-1. Caracteristicile hidrodinamice ale secțiunii Săucești-Tamași rezultate după planul topografic din anul 2008.

14.3. Valorile datelor hidrodinamice pentru planul topografic din anul 2009

Suprafața planului topografic din anul 2009 este de 914,01 hectare. Lungimea medie a secțiunii Săucești – Tamași este de 24,989 km. Panta medie de scurgere este de 0,062 %. Diferențele de nivel în cadrul secțiunii Săucești – Tamași este de 15,23 m, atât pentru malul drept cât și pentru malul stâng, iar pentru talveg este de 17,30 m. Coeficientul de sinuozitate este de 1,67 iar valoarea medie a rugozității este de 0,034. Adâncimea medie de scurgere în secțiunea analizată în anul 2009 este de 1,68 m.

Profilul transversal 1, se află în lungul secțiunii de scurgere Săucești-Tamași, la kilometrul 0 + 150,261 m, U.A.T. comuna Prăjești, județul Bacău. Acesta îi corespunde profilul de sol 1. Cota talvegului este de 149,41 m, iar cota oglinzii apei pentru ambele maluri este de 151,50 m. Adâncimea maximă a secțiunii de scurgere este de 2,10 m, iar raza hidraulică de 1,40 m. Media pantei de scurgere pentru profilul 1 este de 0,026 %. Secțiunea de scurgere este de 169,43 m². Debitul de scurgere este de 43,82 m³, se desfășoară pe un perimetru udat de 120,72 m, iar lățimea de scurgere este de 120,59 m. Rugozitatea variază între 0,03 – 0,033, iar viteza de scurgere este de 0,26 m/s.

Profilul transversal 4, situat pe U.A.T.-urile comunelor Prăjești și Săucești, județul Bacău, are cele mai mici adâncimi de scurgere 1,77 m, respectiv 1,53 m. Profilul 4 se află la kilometru 2 + 872,763 m. Acesta îi corespunde profilul de sol 12. Profilul transversal 4, împarte două secțiuni de scurgere, aflate la o distanță de 55,17 m, despărțite de un ostrov, format în urma depunerilor de aluviuni, ale Siretului. Secțiunea principală de scurgere este de 55,48 m², având o lățime de scurgere de 38,90 m și un perimetru udat de 39,44 m. Secțiunea secundară de scurgere este de 25,96 m², unde lățimea de scurgere este de 22,39 m, iar perimetrul udat este de 22,84 m. Debitul de scurgere al râului Siret pentru cele două secțiuni de scurgere este de 36,26 m³. Raza hidraulică este de 1,31 m. În Figura 14-4, se prezintă distribuția formei de scurgere specifice profilului transversal 4.

Rugozitatea are valoarea 0,32, iar viteza medie de scurgere a râului Siret pentru cele două secțiuni de scurgere este de 0,45 m/s, unde panta de scurgere are valoare de 0,05%.

Profilul transversal 18, situat pe U.A.T. comuna Letea Veche, județul Bacău, are adâncime maximă de scurgere de 3,21 m. Acesta se află la kilometru 19 + 641,632 m. și îi corespunde profilul de sol 19. Cota talvegului este de 138,42 m., iar cota oglinzii apei pentru ambele maluri este de 141,64 m. Raza hidraulică este de 2,34 m. Media pantei de scurgere pentru profilul 17 este de 0,065 %. Secțiunea de scurgere este de 120.08 m². Debitul de scurgere este de 203,25 m³, se desfășoară pe un perimetru udat de 51,51 m, iar lățimea de scurgere este de 50,51 m. Rugozitatea variază între 0,03 – 0,035, iar viteza de scurgere este de 1,69 m/s.

Figura 14-4. Analiza formei de scurgere a râului Siret specifică profilului transversal 4.

În Figura 14-5, se prezintă distribuția profilelor de sol, pe planul topografic din anul 2009, unde valoarea coeficientului de sinuozitate este cea mai ridicată.

Figura 14-5. Distribuția profilelor de sol, pe planul topografic din anul 2009, pe secțiunea cu cea mai ridicată meandrare, suprapus pe orto-fotoplanul din 2008.

Valorile hidrodinamice caracteristice profilelor descrise pentru planul topografic din anul 2009 se regăsesc în Tabelul 14-2.

Tabelul 14-2. Caracteristici hidrodinamice ale secțiunii Săucești – Tamaș rezultate după planul din anul 2009.

Ultimul profil transversal, 21, se află în lungul secțiunii de scurgere Săucești-Tamași, la kilometrul 23 + 638,189 m, U.A.T. comuna Tamași, județul Bacău. Acesta îi corespunde profilul de sol 21. Cota talvegului este de 136,63 m, iar cota oglinzii apei pentru ambele maluri este de 138,72 m. Adâncimea maximă a secțiunii de scurgere este de 2,09 m, iar raza hidraulică de 1,72 m. Media pantei de scurgere pentru profilul 21 este de 0,1 %. Secțiunea de scurgere este de 147,68 m². Debitul de scurgere este de 220,04 m³, se desfășoară pe un perimetru udat de 85,98 m, iar lățimea de scurgere este de 85,61 m. Rugozitatea variază între 0,03 – 0,033 iar viteza de scurgere este de 1,49 m/s.

14.4. Valorile datelor hidrodinamice pentru planul topografic din anul 2010

Suprafața planului topografic din anul 2010 este de 767,88 hectare. Lungimea medie de scurgere a secțiunii Săucești – Tamași este de 25,152 km. Panta medie de scurgere este de 0,046 %. Diferențele de nivel în cadrul secțiunea Săucești – Tamași este de 12,38 m., atât pentru malul drept cât și pentru malul stâng, iar pentru talveg este de 14,12 m. Coeficientul de sinuozitate este de 1,69, iar valoarea medie a rugozității este de 0,033. Adâncimea medie de scurgere în secțiunea analizată în anul 2010 este de 1,55 m.

Profilul transversal 1, se află în lungul secțiunii de scurgere Săucești-Tamași, la kilometrul 0 + 72,554 m, pe U.A.T.-urile comunelor Săucești și Prăjești, județul Bacău. Acestuia îi corespunde profilul de sol 1. Cota talvegului este de 147,11 m., iar cota oglinzii apei pentru ambele maluri este de 148,71 m. Adâncimea maximă a secțiunii de scurgere este de 1,60 m., iar raza hidraulică de 0,97 m. Media pantei de scurgere pentru profilul 1 este de 0,073 %. Secțiunea de scurgere este de 100,21 m². Debitul de scurgere este de 37,18 m³., ce se desfășoară pe un perimetru udat de 103,07 m., iar lățimea de scurgere este de 102,96 m. Rugozitatea variază între 0,03 – 0,031, iar viteza de scurgere este de 0,37 m/s. Profilul transversal 1, are cea mai mică adâncime de scurgere dintre toate profilele analizate pe planul topografic din anul 2010.

Profilul transversal 18, situat pe U.A.T. comuna Letea Veche are adâncimea maximă de scurgere de 1,69 m. Profilul 18 se află la kilometru 19 + 678,424 m. Acestuia îi corespunde profilul de sol 19. Cota talvegului este de 140,94 m., iar cota oglinzii apei pentru ambele maluri este de 142,63 m. Debitul de scurgere este de 110,10 m³. Secțiunea de scurgere este de 152,10 m²., având o lățime de scurgere de 119,28 m., și un perimetru udat de 119,42 m. Raza hidraulică este de 1,27 m. Rugozitatea are valoarea 0,31, iar viteza medie de scurgere a râului Siret este de 0,72 m./s., unde panta de scurgere are valoare de 0,083%.

În Figura 14-6, se prezintă proiecția profilului transversal 18, pe planul topografic din anul 2010. Valoarea cotei talvegului este reprezentată cu roșu, iar cotele oglinzii apei cu albastru. În apropierea profilului transversal 18, se evidențiază proiecția profilului de sol 19.

Profilul transversal 19, situat pe U.A.T. comuna Letea Veche, județul Bacău, are adâncimea maximă de scurgere de 2,70 m. Acesta se află la kilometru 20 + 714,995 m. Acestuia îi corespunde profilul de sol 10. Cota talvegului este de 139,71 m., iar cota oglinzii apei pentru malul stâng este de 142,41 m, iar pentru malul drept este de 142,44 m. Raza hidraulică este de 1,80 m. Media pantei de scurgere pentru profilul 19 este de 0,093 %. Secțiunea de scurgere este de 304,49 m². Debitul de scurgere este de 511,84 m³, ce se desfășoară pe un perimetru udat de 168,81 m, iar lățimea de scurgere este de 168,62 m. Rugozitatea variază între 0,03 – 0,034, iar viteza de scurgere este de 1,68 m/s.

Figura 14-6. Proiecția profilului transversal 18, pe planul topografic din anul 2010.

Ultimul profil transversal, 21, se află în lungul secțiunii de scurgere Săucești-Tamași, la kilometrul 24 + 059,250 m, pe U.A.T. comuna Tamași, județul Bacău. Acesta îi corespunde profilul de sol nr. 21. Cota talvegului este de 137,50 m, iar cota oglinzii apei pentru ambele maluri este de 139,21 m. Adâncimea maximă a secțiunii de scurgere este de 1,71 m., iar raza hidraulică de 1,21 m. Media pantei de scurgere pentru profilul 21 este de 0,08 %. Secțiunea de scurgere este de 60,91 m². Debitul de scurgere este de 40,27 m³, ce se desfășoară pe un perimetru udat de 49,94 m, iar lățimea de scurgere este de 49,74 m. Rugozitatea variază între 0,03 – 0,032, iar viteza de scurgere este de 0,66 m/s. Valorile hidrodinamice caracteristice profilelor descrise pentru planul topografic din anul 2010 se regăsesc în Tabelul 14-3.

Tabelul 14-3. Caracteristici hidrodinamice ale secțiunii Săucești – Tamași rezultate după planul topografic din anul 2010.

14.5. Valorile datelor hidrodinamice pentru planul topografic din anul 2011

Suprafața planului topografic din anul 2011 este de 871,09 hectare. Lungimea medie de scurgere a secțiunii Săucești – Tamași este de 25,225 km. Panta medie de scurgere este de 0,059 %. Diferențele de nivel în cadrul secțiunii Săucești – Tamași sunt de: 14,94 m pe malul stâng, 14,93 m pe malul drept, iar diferența de nivel a talvegului este de 15,10 m. Coeficientul de sinuozitate este de 1,71, iar valoarea medie a rugozității este de 0,033. Adâncimea medie de scurgere în secțiunea analizată în anul 2011 este de 1,67 m.

Profilul transversal 1, se află în lungul secțiunii de scurgere Săucești-Tamași, la kilometrul 0 + 128,756 m, pe U.A.T.-urile comunelor Săucești și Prăjești, județul Bacău. Acesta îi corespunde profilul de sol nr. 1. Cota talvegului este de 148,43 m, iar cota oglinzii apei pentru ambele maluri este de 150,93 m. Adâncimea maximă a secțiunii de scurgere este de 2,5 m, iar raza hidraulică de 1,91 m. Media pantei de scurgere pentru profilul 1 este de 0,05 %. Secțiunea de scurgere este de 120,20 m². Debitul de scurgere este de 107,93 m³., ce se desfășoară pe un perimetru udat de 62,80 m, iar lățimea de scurgere este de 62,34 m. Rugozitatea variază între 0,03 – 0,034, iar viteza de scurgere este de 0,90 m/s.

Profilul transversal 9, situat pe U.A.T.-urile comunelor Letea Veche și Buhoci, județul Bacău, are adâncimea maximă de scurgere de 2,81 m. Acesta se află la kilometru 10 + 772,247 m. Acesta îi corespunde profilul de sol 14. Cota talvegului este de 143,12 m., iar cota oglinzii apei pentru ambele maluri este de 145,93 m. Raza hidraulică este de 1,82 m. Media pantei de scurgere pentru profilul 19 este de 0,053 %. Secțiunea de scurgere este de 247,01 m². Debitul de scurgere este de 213,54 m³, ce se desfășoară pe un perimetru udat de 135,41 m, iar lățimea de scurgere este de 135,01 m. Rugozitatea variază între 0,03 – 0,034, iar viteza de scurgere este de 0,86 m/s. Aval la 900 m, față de profilul transversal 9, este construit podul peste râul Siret, din apropierea localității Holt, comuna Letea Veche, Jud. Bacău, Figura 14-7.

Profilul transversal 18, situat pe U.A.T. comuna Letea Veche, județul Bacău, are cea mai mică adâncime maximă de scurgere de 2,19 m, dintre profilele studiate. Acesta se află la kilometru 19 + 856,794 m. Acesta îi corespunde profilul de sol 19. Cota talvegului este de 139,87 m, iar cota oglinzii apei pentru ambele maluri este de 142,06 m. Raza hidraulică este de 1,24 m. Media pantei de scurgere pentru profilul 18 este de 0,083 %. Secțiunea de scurgere este de 178,63 m². Debitul de scurgere este de 115,27 m³, ce se desfășoară pe un perimetru udat de 143,97 m, iar lățimea de scurgere este de 143,85 m. Rugozitatea variază între 0,03 – 0,033, iar viteza de scurgere este de 0,65 m/s.

Ultimul profil transversal, 21, se află în lungul secțiunii de scurgere Săucești-Tamași, la kilometrul 23 + 883,445 m, pe U.A.T. comuna Tamași, județul Bacău. Îi corespunde profilul de sol nr. 21. Cota talvegului este de 135,35 m, iar cota oglinzii apei pentru malul stâng este de 138,02 m, pentru malul drept este 138,04 m. Adâncimea maximă a secțiunii de scurgere este de 2,68 m, iar raza hidraulică de 1,87 m. Media pantei de scurgere pentru profilul 21 este de 0,083 %. Secțiunea de scurgere este de 189, 98 m². Debitul de scurgere este de 269,20 m³, ce se desfășoară pe un perimetru udat de 101,80 m, iar lățimea de scurgere este de 101,57 m. Rugozitatea variază între 0,03 – 0,034, iar viteza de scurgere este de 1,42 m/s.

Valorile hidrodinamice caracteristice profilelor descrise pentru planul topografic din anul 2011 se regăsesc în Tabelul 14-4.

În Figura 14-8, se prezintă variația pantelor de scurgere în perioada 2008 – 2011, pentru cele 21 de profile transversale analizate.

În Figura 14-9, se prezintă proiecția planului topografic din anul 2011, a secțiunii Săucești-Tamași, proiectat pe colajul de orto-fotoplanuri a județului Bacău, realizat în perioada din 2008-2010. Aici se observă împărțirea administrativ teritorială a comunelor limitrofe și a municipiului Bacău.

Tabelul 14-4. Caracteristicile hidrodinamice a secțiunii Săucești-Tamași, rezultate după planurile topografice din anul 2011.

Figura 14-7. Imaginea proiecției, ridicării topografice a podului peste râul Siret, din apropierea localității Holt, județul Bacău.

Figura 14-8. Valorile hidrodinamice ale râului Siret în secțiunea Săucești – Tamași, pentru cele 21 de profile transversale analizate.

Figura 14-9. Secțiunea Săucești-Tamași, din anul 2011, suprapus pe orto-fotoplanul din anul 2010.

15. Rezultate privind evoluția eroziunii generate de GIS în perioada 2008 – 2011

15.1. Suprapunerea planurilor topografice în perioadele 2008 – 2009, 2009 – 2010, 2010 – 2011

În Figura 15-1 se prezintă metoda de lucru aleasă pentru identificarea evoluției de scurgere a râului Siret. Pentru obținerea datelor propuse, s-au comparat limitele de scurgere, cu planurile topografice pentru perioadele indicate de săgețile roșii. Studiile topografice au permis evaluarea râului Siret, nu numai din perspectiva eroziunii cât și a colmatărilor de agregate minerale.

Figura 15-1. Prezentarea schemei de lucru folosită pentru compararea planurilor topografice.

Poli-linia a fost utilizată pentru marcarea limitelor de scurgere a planurilor topografice. Acestea au evidențiat cursul de scurgere a râului Siret, atât pe malul stâng cât și pe malul drept. Pentru toate planurile topografice, s-au trasat limitele de scurgere a râului Siret.

15.2. Analiza formelor de eroziune pe râul Siret în perioada 2008 – 2009

Suprafața studiată a amplasamentului este de 797,72 hectare.

Procesele de eroziune laterală de pe malul drept au fost întâlnite în 9 perimetre. Cea mai mare formă de propagare a eroziunii râului Siret de pe malul drept este de 9,59 hectare. Aceasta se întâlnește în apropierea profilului de sol 2, aflată pe unitatea administrativ teritorială a comunelor Săucești și Prăjești, județul Bacău. Eroziunea solului de pe malul drept, ce se întinde pe o suprafață de 9,59 hectare, are loc pe al doilea perimetru 2. Formele de eroziune laterală, produse pe cele 9 perimetre, de pe malul drept, însumează o suprafață de 14,07 hectare.

Procesele de eroziune laterală de pe malul stâng au fost întâlnite în 12 perimetre. Cea mai mare formă de propagare a eroziunii râului Siret de pe malul stâng este de 4,18 hectare. Aceasta se întâlnește între profilele de sol 10 și 20, aflată pe unitatea administrativ teritorială a comunei Buhoci, Județul Bacău. Eroziunea solului, ce se întinde pe o suprafață de 4,18 hectare, de pe malul stâng se întâlnește în perimetrul 11. Formele de eroziune laterală, de pe malul stâng, însumează o suprafață de 11,05 hectare.

În Figura 15-2, se prezintă cele mai proeminente forme de propagare a eroziunii hidrice de pe malul drept al râului Siret, în perioada 2008 – 2009. Liniile roz, reprezintă limita de scurgere a râului Siret din anul 2009, proiectate pe planului topografic din 2008. Liniile roșii reprezintă limita de scurgere a planului topografic din anul 2008. Cu linii verzi se delimitează amplasamentul studiat din anul 2009. Pe plan se observă distinct, cu negru, limita U.A.T. – urilor.

Procesele de colmatare de pe malul drept au fost întâlnite în 22 de perimetre. Cea mai mare formă de propagare a depunerilor de agregate minerale a râului Siret de pe malul drept este de 5,94 hectare. Aceasta se află în apropierea profilului de sol 19, aflată pe unitatea administrativ teritorială a comunei Letea Veche, județul Bacău. Colmatarea de pe malul drept, prezentă pe 5,94 hectare, are loc pe perimetrul 20. Formele de acumulare a agregatelor minerale, produse pe cele 22 de perimetre, de pe malul drept, însumează o suprafață de 25,68 hectare.

În Figura 15-3, se prezintă cele mai proeminente forme de propagare a eroziunii hidrice, de pe malul stâng al râului Siret, în perioada 2008 – 2009. Liniile roz, reprezintă limita de scurgere a râului Siret din anul 2009, proiectate pe planului topografic din 2008. Liniile roșii reprezintă limita de scurgere a planului topografic din anul 2008. Cu linii verzi se delimitează amplasamentul studiat din anul 2009. Pe plan se observă distinct, cu negru, limita U.A.T. – urilor.

Procesele de colmatare de pe malul stâng au fost întâlnite în 23 de perimetre. Cea mai extinsă formă de propagare a depunerilor de agregate minerale a râului Siret de pe malul stâng este de 10,91 hectare. Acest se află în apropierea profilului de sol 2, aflată pe unitatea administrativ teritorială a comunelor Săucești și Prăjești, Județul Bacău, Figura 15-2. Colmatarea solului de pe malul stâng, cu suprafața de 10,91 hectare, are loc pe primul perimetru. Formele de acumulare a agregatelor minerale, produse pe cele 23 de perimetre, de pe malul stâng, însumează o suprafață de 39,32 hectare.

În concluzie în perioada 2008 – 2009, pe o suprafață studiată de 797,72 hectare, a secțiunii de scurgere Săucești – Tamași, eroziunea laterală a afectat o suprafață de 25,12 hectare, iar depunerile de aluviuni prin colmatare au acționat pe o suprafață de 65 hectare.

Figura 15-2. Cea mai mare formă de propagare a eroziunii hidrice de pe malul drept, în apropierea profilului de sol 2.

Figura 15-3. Cea mai mare formă de propagare a eroziunii hidrice de pe malul stâng întâlnită între profilele de sol 10 și 20.

În Tabelul 15-1, se prezintă evidența suprafețelor de teren ce au suferit procese de eroziune și colmatare, în perioada 2008 – 2009. Cu roșu sunt evidențiate valorile dezbătute anterior.

Tabelul 15-1. Valorile proceselor de colmatare și eroziune identificate prin compararea planurilor topografice în perioada 2008 – 2009.

15.3. Analiza formelor de eroziune pe râul Siret în perioada 2009 – 2010

Suprafața studiată a amplasamentului este de 972,20 hectare.

Procesele de eroziune laterală de pe malul drept au fost întâlnite în 15 perimetre. Cea mai extinsă formă de propagare a eroziunii râului Siret de pe malul drept este de 3,52 hectare, întâlnită în apropierea profilului de sol 5, aflată pe unitatea administrativ teritorială a comunei Letea Veche, județul Bacău. Eroziunea solului de pe malul drept, ce se întinde pe o suprafață de 3,52 hectare, are loc pe perimetrul 5. Formele de eroziune laterală, produse pe cele 15 perimetre, de pe malul drept, însumează o suprafață de 18,36 hectare.

În Figura 15-4, se prezintă cele mai proeminente forme de propagare a eroziunii hidrice de pe malul drept al râului Siret, în perioada 2009 – 2010. Liniile verzi, reprezintă limita de scurgere a râului Siret din anul 2010, proiectate pe planului topografic din 2009. Liniile roz reprezintă limita de scurgere a planului topografic din anul 2009. Cu linii maro-deschis se delimitează amplasamentul studiat din anul 2010. Pe plan se observă distinct, cu negru, limita U.A.T. – urilor.

Figura 15-4. Cea mai mare formă de propagare a eroziunii hidrice de pe malul drept în apropierea profilului de sol 5.

Procesele de eroziune laterală de pe malul stâng au fost întâlnite în 11 perimetre. Cea mai mare formă de propagare a eroziunii râului Siret de pe malul stâng este de 14,81 hectare. Aceasta se întâlnește în apropierea profilului de sol 13, aflată pe unitatea administrativ teritorială a comunelor Letea Veche și Buhoci, județul Bacău. Eroziunea solului de pe malul stâng, ce se întinde pe o suprafață de 14,81 hectare, are loc pe perimetrul 3. Formele de eroziune laterală, produse pe cele 11 perimetre, de pe malul stâng, însumează o suprafață de 45,12 hectare.

În Figura 15-5, se prezintă cele mai proeminente forme de propagare a eroziunii hidrice de pe malul stâng al râului Siret, în perioada 2009 – 2010. Liniile verzi, reprezintă limita de scurgere a râului Siret din anul 2010, proiectate pe planului topografic din 2009. Liniile roz reprezintă limita de scurgere a planului topografic din anul 2009. Cu linii maro-deschis se delimitează amplasamentul studiat din anul 2010. Pe plan se observă distinct, cu negru, limita U.A.T. – urilor.

Figura 15-5. Cea mai mare formă de propagare a eroziunii hidrice de pe malul stâng în apropierea profilului de sol 13.

Procesele de colmatare de pe malul drept au fost întâlnite în 17 de amplasamente, cu o suprafață totală de 23,53 hectare. Cea mai extinsă depunere de agregate minerale a râului Siret de pe malul drept este de 9,54 hectare, în apropierea profilului de sol 1, aflată pe unitatea administrativ teritorială a comunelor Săucești și Prăjești, județul Bacău. Colmatarea solului de pe malul drept, având suprafața de 9,54 hectare, are loc pe amplasamentul 1.

Procesele de colmatare de pe malul stâng au fost întâlnite în 12 perimetre. Cea mai mare formă de propagare a depunerilor de agregate minerale a râului Siret de pe malul stâng este de 2,59 hectare, între profilele de sol 19 și 20, aflată pe unitatea administrativ teritorială a comunelor Letea Veche și Buhoci, județul Bacău. Colmatarea solului de pe malul stâng, cu suprafața de 2,59 hectare, are loc pe perimetrul 11. Formele de acumulare a agregatelor minerale, produse pe cele 12 perimetre, de pe malul stâng, însumează o suprafață de 9,93 hectare.

În Tabelul 15-2, se prezintă evidența suprafețelor de teren ce au suferit procese de eroziune și colmatare, în perioada 2009 – 2010. Cu roșu sunt evidențiate valorile dezbătute anterior. În concluzie în perioada 2009 – 2010, pe o suprafață studiată de 972,20 hectare, a secțiunii de scurgere Săucești – Tamași, eroziunea solului a afectat o suprafață de 63,48 hectare, iar depunerile de aluviuni prin colmatare au acționat pe o suprafață de 33,46 hectare.

Tabelul 15-2. Valorile proceselor de colmatare și eroziune identificate prin compararea planurilor topografice în perioada 2009 – 2010.

15.4. Analiza formelor de eroziune pe râul Siret în perioada 2010 – 2011

Suprafața studiată a amplasamentului este de 772,65 hectare.

Procesele de eroziune laterală de pe malul drept au fost întâlnite în 10 perimetre. Cea mai extinsă arie de propagare a eroziunii râului Siret de pe malul drept este de 3,37 hectare. Aceasta se întâlnește în apropierea profilului de sol 5, aflată pe unitatea administrativ teritorială a comunei Letea Veche, județul Bacău. Eroziunea solului de pe malul drept, ce se întinde pe o suprafață de 3,37 hectare, are loc în perimetrul 5. Formele de eroziune laterală, produse pe cele 10 perimetre, de pe malul drept, însumează o suprafață de 9,94 hectare.

În Figura 15-6, se prezintă cele mai proeminente forme de propagare a eroziunii hidrice de pe malul drept al râului Siret, în perioada 2010 – 2011. Liniile portocalii, reprezintă limita de scurgere a râului Siret din anul 2011, proiectate pe planului topografic din 2010. Liniile verzi reprezintă limita de scurgere a planului topografic din anul 2010. Cu linii albastre se delimitează amplasamentul studiat din anul 2011. Pe plan se observă distinct, cu negru, limita U.A.T. – urilor.

Figura 15-6. Cea mai mare formă de propagare a eroziunii hidrice de pe malul drept în apropierea profilului de sol 5.

În Figura 15-7, se prezintă cele mai proeminente forme de propagare a eroziunii hidrice de pe malul stâng al râului Siret, în perioada 2010 – 2011. Liniile portocalii, reprezintă limita de scurgere a râului Siret din anul 2011, proiectate pe planului topografic din 2010. Liniile verzi reprezintă limita de scurgere a planului topografic din anul 2010. Cu linii albastre se delimitează amplasamentul studiat din anul 2011. Pe plan se observă distinct, cu negru, limita U.A.T. – urilor.

Figura 15-7. Cea mai mare formă de propagare a eroziunii hidrice de pe malul stâng, în apropierea profilelor de sol 17,18 și 19.

Procesele de eroziune laterală de pe malul stâng au fost întâlnite în 9 perimetre. Cea mai extinsă arie de propagare a eroziunii râului Siret de pe malul stâng este de 9,88 hectare, pe perimetrul numărul 8. Aceasta se întâlnește de la Nord la Sud, în lungul profilului de sol: 17,18 și 19, aflată pe unitatea administrativ teritorială a comunei Buhoci, județul Bacău. Formele de eroziune laterală, produse pe cele 9 perimetre, de pe malul stâng, însumează o suprafață de 28,92 hectare.

Procesele de colmatare de pe malul stâng au fost întâlnite în 15 perimetre. Cel mai extins este de 8,49 hectare, și se află între profilele de sol 16 și 17, pe unitatea administrativ teritorială a comunelor Letea Veche și Buhoci, județul Bacău. Colmatarea solului de pe malul stâng, cu suprafața de 8,49 hectare, are loc pe perimetrul 13. Formele de acumulare a agregatelor minerale, produse pe cele 15 perimetre, de pe malul stâng, însumează o suprafață de 20,39 hectare.

Procesele de colmatare de pe malul drept au fost întâlnite în 23 de perimetre. Cea mai extins este perimetrul 10, de 7,32 hectare, situat între profilele de sol 5 și 6, aflate pe unitatea administrativ teritorială a comunelor Buhoci și Letea Veche, județul Bacău. Formele de acumulare a agregatelor minerale, produse pe cele 23 de perimetre, de pe malul drept, însumează o suprafață de 32,58 hectare.

În Tabelul 15-3, se prezintă evidența suprafețelor de teren ce au suferit procese de eroziune și colmatare, în perioada 2010 – 2011. Cu roșu sunt evidențiate valorile dezbătute anterior.

În concluzie în perioada 2010 – 2011, pe o suprafață studiată de 772,65 hectare, a secțiunii de scurgere Săucești – Tamași, eroziunea laterală a afectat o suprafață de 38,86 hectare, iar depunerile de aluviuni prin colmatare au acționat pe o suprafață de 52,97 hectare.

Tabelul 15-3. Valorile proceselor de colmatare și eroziune identificate prin compararea planurilor topografice în perioada 2010 – 2011.

16. Evidențierea evoluția eroziunii solurilor produse pe terenuri agricole generate de GIS în perioada 2008 – 2011

16.1. Metoda și instrumentele de lucru folosite

Eroziunea solului produsă de scurgerea râului Siret, a afectat multe tipuri de soluri. Categoria de sol evidențiate sunt terenurile arabile. Pentru evidențierea pierderilor de terenuri s-a folosit două instrumente accesibile studiului nostru. Acestea sunt ortofotoplanul din anul 2008 și limitele de curgere a râului Siret din anul 2011. Pentru a descrie cât mai bine aspectele legate de formele de eroziune a râului Siret, în anul 2013, s-au relizat profile de sol.

În Figura 16-1 se prezintă schema de lucru și instrumentele folosite pentru a evidenția zonele mari de teren agricol afectate de eroziunea solului.

Figura 16-1. Regimul de lucru ce a evidențiat terenurile agricole afectate de eroziunea solului.

16.2. Evidențierea suprafețelor de teren agricol afectate de eroziune hidrică în secțiunea Săucești – Tamași, în perioada 2008 – 2011

Pentru a evidenția efectele eroziunii solului asupra terenurilor agricole s-au ales cinci amplasamente.

Prima zonă analizată este amplasat pe U.A.T. Prăjești, județul Bacău. Amplasamentul se află pe terasa malului stâng al râului Siret, cu variații medii de 3 m. Terenul nu este inundabil. Nivelul freatic ajunge la 450 cm. Principalele soluri învecinate sunt solurile aluvionare.

Amplasamentul se află pe malul concav al meandrului unde se produc permanente procese de surpare. Procesele de eroziune laterală sunt intense și active tot timpul anului. Nu este realizată nici o acțiune de stabilizare a malului, cu grave consecințe asupra terenurilor agricole din lungul malului. Un factor important, ce stă la baza continuității surpării malului, este dat de lipsa proceselor de degajare a albiei și de diminuare a coeficientului de meandrare. În Figura 16-2 se prezintă terenurile agricole afectate de eroziunea solului de pe primul amplasament.

Figura 16-2. Terenurile arabile afectate de eroziune din apropierea profilului 11.

În apropierea amplasamentului analizat se află profilul de sol 9. Solul este aluvionar, cu subtip asociat calcaric-molic. În primi 41 de cm, textura solului este luto-argiloasă. Structura este grăunțoasă friabilă, unde în intervalul 24-41 cm structura devine grăunțoasă stabilă. Orizontul de sol până la 41 cm este: foarte plastic, foarte adeziv, mediu compact cu porozitate mijlocie, iar culoarea solului este brun cenușiu foarte închisă. Între 41 cm și 57 cm culoarea este brun închisă, iar sub 57 cm culoare devine brun cenușie închisă. Trecerile de la un orizont la altul se fac clar. Textura pe profil este mijlocie fină.

Profilul litologic pe secțiunea solului este uniform, până la 57 cm. Aici se resimte acțiunea factorilor pedogenetici prin formarea clară a orizontului de acumulare a humusului. Culoarea straturilor de sol evidențiază acumularea mai intensă a materiei organice în primele două orizonturi de sol, până la 41 cm.

A doua zonă analizată este amplasat pe U.A.T. Săucești, județul Bacău. Amplasamentul se află pe malul drept al râului Siret. Nivelul freatic ajunge la 250 cm, iar inundabilitatea se produce frecvent. Principalele soluri învecinate sunt aluvionare. Predominant este o zonă de terasă, cu diferite variații de înălțime între 1 m și 3 m. În Figura 16-3 se prezintă terenurile arabile afectate de eroziunea solului de pe al doilea amplasament.

Figura 16-3. Solurile afectate de eroziune din apropierea profilului 2.

În apropierea amplasamentului se află profilul de sol 2. Solul este aluvionar, iar subtipul acestuia este calcaric. În primi 41 de cm, textura solului este lutoasă iar structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul de sol până la 41 cm. este: slab plastic, slab adeziv, mediu compact, uscat cu porozitate mare. În primi 26 cm, culoarea este brună iar între intervalul 26 – 41 cm. culoarea devine gălbui brună deschisă. Variația culorilor tind spre culoarea brun închisă cenușie sub 70 cm. Trecerile de la un orizont la altul se fac clar.

Terenurile afectate de eroziunea solului este uniform având categoria de folosință arabil. Orizonturile prezente evidențiază 2 cicluri sedimentare. Cel mai recent ciclu de sedimentare se extinde pe primii 70 cm. Acesta este puternic influențat de creșterea acumulărilor de agregate minerale a râului Siret. Terenul are o slabă materie organică în stratul superior. Este variabil textural. Secțiunea conține o intercalație de prundișuri fluviatile. La suprafață este format un orizont clar de acumulare a humusului dar nu se observă transferuri de substanțe între orizonturile de sol. Sub 70 cm. este poziționat cel mai vechi ciclu de pedogeneză, cu un orizont A îngropat. Spre profunzime se trece la texturi nisipoase.

Eroziunea laterală este permanentă. Acest lucru se datorează meandrării excesive a malului. Pe alocuri se întâlnesc tufărișuri ce protejează malul împotriva eroziunii.

A treia zonă analizată este amplasat pe U.A.T. Prăjești, județul Bacău. Amplasamentul se află pe malul stând al râului Siret. Nivelul freatic ajunge la 350 cm., iar inundabilitatea se produce rar. Principalele soluri învecinate sunt aluvionare. Diferența de nivel a terenului terasat, conform ultimelor studii topografice, din anul 2015, depășește pe alocuri și 4 m.

În apropierea amplasamentului se află profilul de sol 12. Aici solul este aluvionar, iar subtipul acestuia este calcaric. În primi 41 de cm., textura solului este lutoasă iar structura este grăunțoasă stabilă. Orizontul de sol până la 41 cm. este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu compact cu porozitate mijlocie. Orizontul de sol între 24 și 41 cm. este uscat. În Figura 16-4 se prezintă terenurile arabile afectate de eroziunea solului de pe al treilea amplasament.

În primi 41 cm culoarea este brun cenușiu închisă. Variația culorilor tinde spre culoarea brun cenușie sub 57 cm. Trecerile de la un orizont la altul se fac clar. Terenurile afectate de eroziunea solului este uniform având categoria de folosință arabil, astăzi întâlnindu-se sub formă de pășune. Litologic pe secțiunea solului se evidențiază un singur ciclu lito-pedologic prin caracterul său uniform. În primii 57 cm. se resimte acțiunea factorilor pedogenetici prin formarea clară a orizontului de acumulare a humusului.

Textura pe profil este mijlocie pe întreagă secțiunea cercetată. Culoarea straturilor de sol evidențiază acumularea mai intensă de humus până la 41 cm. Structurarea materialelor de sol este stabilă în primii 57 cm și slab stabilă spre profunzime.

Procesele de eroziune laterală sunt intense și active tot timpul anului. Nu este realizată nici-o acțiune de stabilizare a malului. Consecințele sunt grave asupra evoluției acestui mal. Izolat malul este protejat de eroziunea laterală prin tufărișuri.

A patra zonă analizată este amplasat pe U.A.T. Buhoci, județul Bacău. Amplasamentul se află pe malul stând al râului Siret. Nivelul freatic ajunge la 250 cm, iar inundabilitatea este rară. Principalele soluri învecinate sunt aluvionare calcarice.

Figura 16-4. Solurile afectate de eroziune din apropierea profilului 2.

Profilul de sol s-a realizat pe malul concav al meandrului, parțial stabilizat de infrastructura existentă în aval datorită podului peste râul Siret din aproprierea localității Holt, comuna Letea Veche, județul Bacău. În Figura 16-5 se prezintă terenurile arabile afectate de eroziunea solului de pe al patrulea amplasament.

În apropierea amplasamentului se află profilul de sol 14. Aici solul este aluvionar, iar subtipul acestuia este calcaric. În primi 46 de cm, textura solului este luto-nisipoasă iar structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul de sol până la 46 cm este: slab plastic, slab adeziv, mediu compact, cu porozitate mijlocie. În primi 46 cm, culoarea este brun cenușiu închisă iar după 122 cm culoarea devine cenușie. Trecerile de la un orizont la altul se fac clar.

Terenurile afectate de eroziunea solului este uniform având categoria de folosință arabil. Profilul litologic pe secțiunea solului evidențiază un singur ciclu lito-pedologic cu tendințe de trecere spre texturi grosiere spre profunzime.

În primii 60 cm acțiunea factorilor pedogenetici se materializează prin formarea clară a orizontului A. Textura pe profil este mijlocie în primi 46 cm, slab stabilizată până la 60 cm, și lipsește spre profunzime.

Figura 16-5. Solurile afectate de eroziune din apropierea profilului 14.

Procesele de eroziune laterală sunt active doar în perioadele de inundații. Nu este realizată nici o acțiune de stabilizare a malului.

Ultima zonă analizată este amplasat pe U.A.T. Letea Veche, județul Bacău. Amplasamentul se află pe malul drept al râului Siret. Nivelul freatic ajunge la 250 cm., iar inundabilitatea se produce rară. Principalele soluri învecinate sunt aluvionare. Aici predomină ca și în prima zonă studiată tot un amplasament de terasă, cu diferite variații de înălțime între 1 m. și 3 m. În Figura 16-6 se prezintă terenurile arabile afectate de eroziunea solului de pe ultimul amplasament.

Terenurile afectate de eroziunea solului este uniform având categoria de folosință arabil. Profilul litologic pe secțiunea solului este relativ uniform până la 46 cm. Aici se resimte acțiunea factorilor pedogenetici prin formarea clară a orizontului A.

Textura pe profil este mijlocie în primii 80 cm. și este grosieră mai jos. Culoarea straturilor de sol evidențiază acumularea de humus în primele două orizonturi de sol. Structurarea materialelor de sol este slab realizată pe primii 46 cm.

Prezența prundișului, alături de textura luto-nisipoasă a straturilor pământoase, asigură un drenaj intern rapid. Acesta determină absența proceselor de reducere de pe profil.

Procesele de eroziune laterală sunt de mică intensitate. Sunt prezente tufărișuri iar înierbarea malului este aproape totală.

Figura 16-6. Solurile afectate de eroziune din apropierea profilului 19.

În apropierea amplasamentului se află profilul de sol 10. Aici solul este aluvionar, iar subtipul acestuia este calcaric. În primi 26 de cm, textura solului este nisipo-lutoasă iar structura este grăunțoasă friabilă. Între 26 și 46 cm, structura devine nestabilă. Orizontul de sol până la 41 cm este: mediu plastic, mediu și pe alocuri slab adeziv, mediu compact, uscat cu porozitate mijlocie. În primi 26 cm, culoarea este brun cenușie închisă iar între intravilan 26 – 46 cm culoarea devine brun închisă. Sub 80 cm culoarea este cenușie brun închisă. Trecerile de la un orizont la altul se fac clar.

17. Concluzii finale

17.1. Observații generale

În urma observațiilor în teren, reiese faptul că în secțiunea studiată cantitatea de material grosier a depășit capacitatea albiei minore a râului Siret. Acest lucru este influențat și de distribuția formelor de relief în secțiunea studiată. Propagarea materialului grosier influențează formele de scurgere a râului Siret. Astfel, riscul de apariție al eroziunii liniare se diminuează, însă riscul de apariție al eroziunii laterale crește considerabil. Dezvoltarea acestor forme de eroziuni hidrice produse de scurgerea râului Siret, influențează în mod direct starea geomorfologică a secțiunii Săucești – Tamași.

În literatura de specialitate scurgerea râurilor în mendre reprezintă un proces tot mai dezbătut. Metodele de analiză a acestor forme de propagare a râurilor, sunt întâlnite de la cele clasice până la cele moderne. Rezultatele subliniază un aspect foarte important. Dinamica de scurgere a albiei minore a râurilor este rezultatul dintre interacțiunea fluxului de scurgere, transportul sedimentelor și starea evoluției geomorfologice.

Studiul hidrodinamicii de scurgere și a echipamentelor folosite pentru crearea modelelor râurilor fac subiectul multor studii de specialitate. Problema majoră privind crearea modelelor hidrodinamice o reprezintă calitatea surselor de date. În urma crierii acestor modele, se pot dezbate cu ușurință aspectele legate de caracteristicilor de scurgere a râurilor.

Eroziunea solului reprezintă principalul factor de mediu cu influențe directe asupra caracteristicilor geomorfologice a râului Siret, în secțiunea studiată. Metodele moderne privind utilizarea sistemelor geografice informaționale presupun realizarea unor hărți a zonelor vulnerabile, cu scopul de a implementa o serie de măsuri menite să diminueze gradul de apariție a fenomenelor naturale de degradare a solului. Metodele comparative privind analiza formelor de propagare a eroziunii solului rămân până în prezent cea mai utilizată formă de evaluare a acestor evoluții ale solurilor.

În literatura de specialitate, studiile topografice folosite sunt mai vechi, iar problema costului acestor servicii, este des întâlnită. Posibilitatea utilizării echipamentelor moderne: Stație Totală Leica Seria TC 410C și a Gps-ului RTK Rover S82V, și a programele de specialitate: Autocad 2009, Topo LT 10, Prof LT 10, și Cal top 2000, a permis stabilirea limitelor de scurgere. Acest lucru s-a realizat ținând cont de curbele de nivel al terenului.

Exploatarea agregatelor minerale este principala activitate antropică ce se desfășoară în secțiunea studiată. În țările subdezvoltate, aceste activități se desfășoară haotic cu multiple consecințe negative asupra mediului înconjurător. Multe articole prezintă efectele folosirii diverselor tehnicile și metodele de exploatare mai mult sau mai puțin evazive folosite de cei mai mari producători de materiale de construcții, la nivel mondial. De pildă, în Europa, exploatarea agregatelor minerale din râuri se realizează cu restricții, iar în multe alte state această fenomen este interzis cu desăvârșire. În România această activitate se desfășoară sub stricta observație și monitorizare a autorităților competente.

Analiza secțiunii analizate s-a realizat în deosebi în teren. Rezultatul măsurătorilor din teren se concretizează în întocmirea planurilor topografice și realizarea profilelor de sol. Prelucrarea datelor în vederea obținerii rezultatelor finale s-a realizat cu programe specialitate, în acest sens. Pentru a analiza evoluția de scurgere a râului Siret, în timp, au fost identificare, iar mai apoi procesate o serie de date caracteristice în scopul transpunerii acestora într-o harta a solurilor. Datele obținute au contribuit semnificativ la analiza cadrului natural a secțiunii de scurgere studiată.

Acviferul freatic din zona studiată prezintă un grad ridicat de vulnerabilitate la eroziune hidrică. Efectele acesteia pot fi întâlnite pe suprafața cuprinsă între localitatea Schineni – situată pe unitatea administrativ teritorială a comunei Săucești și zona de confluență a Siretului cu Bistrița – situată pe unitatea administrativ teritorială a comunei Tamași. Secțiune de scurgere Săucești – Tamași, este reprezentată atât pe harta solurilor cât și pe planurile topografice realizate în perioada 2008 – 2011.

Conform profilelor longitudinale, a ridicărilor topografice, secțiunea Săucești – Tamași, se întinde pe o lungime de 25 km.

Pentru realizarea obiectivului proiectului s-au utilizat o serie de instrumente caracteristice sistemului geografic informațional și anume: harta solurilor, planurile topografice, profilele de sol (longitudinale și transversale).

Evaluarea formelor de eroziune hidrică s-a realizat în două etape distincte dar interdependente, una pe termen lung și alta pe termen scurt.

. Evaluarea pe termen lung s-a realizat, prin analiza comparativă a hărții solului, din anul 1989, cu planul topografic din anul 2008. În această perioadă s-au evaluat doar pierderile de sol ce au avut loc ca urmare a surpărilor de mal, provocate de eroziunea laterală.

Evaluarea pe termen scurt s-a realizat prin analiza comparativă a planurilor topografice în următoarele trei etape: 2008 – 2009, 2009 – 2010, 2010 – 2011. Planurile topografice au permis de asemenea stabilirea atât a colmatărilor cât și a eroziunilor produse în aceste trei perioade de timp.

Evidențierea terenurilor arabile afectate de eroziunea solului s-a realizat prin comparația ortofotoplanului din anul 2008 și a limitei de scurgere din anul 2011. Pierderile au fost direct influențate de inundațiile din ani: 2008 și 2010.

Pentru atingerea scopului propus, în luna august a anului 2013, s-au identificat în teren zonele, unde vulnerabilitatea formelor de propagare a eroziunii solului este mare. Astfel s-au realizat, 21 de profile de sol, pentru a evidenția gradul de modificare a acestora ca urmare a eroziunii.

17.2. Evaluarea formelor de eroziune hidrică produsă pe termen lung

Harta solurilor a fost întocmită cu ajutorul datelor colectate din hărțile pedologice obținute din baza de date a O.J.S.P.A. Bacău. Procedura de lucru a hărților pedologice a presupus parcurgerea următoarelor etape: alipirea, delimitare, georeferențiere și digitizare. Astfel pe harta solurilor s-a conturat o suprafață de studiu extinsă pe 1577,28 hectare.

O dată cu delimitarea hărții solurilor, în funcție de planul topografic din anul 2008, s-au delimitat 41 unități de sol. Pentru aceste 41 de unități de sol s-au identificat 18 caracteristici majore privind variația unităților de sol. Pentru fiecare unitate de sol s-a identificat și analizat caracteristicele ce definesc cadrul natural a secțiunii de scurgere Săucești – Tamași.

Pentru o analiză cât mai clară a transformărilor ce au avut loc la nivelul solului în perioada 1989 – 2008, solurile identificate și perimetrele caracteristice au fost clasificate în funcție de categoriile de folosință (arabil, pășune, pădure, teren neproductiv și teren având categoriile de folosință curți construcții). Astfel prin suprapunerea hărții solurilor cu planul topografic din anul 2008, s-au identificat pierderile de sol din cauza eroziunii hidrice, produsă de variația debitului râului Siret.

Totalul pierderilor de sol identificate prin analiza hărții solului din anul 1989, raportată la planul topografic din anul 2008 este de 369,45 hectare. Această valoare reprezintă 23,42 %, din totalul secțiunii cercetate de 1577,28 hectare. Solurile pierdute având categoria de folosință pășune însumează o suprafață de 180,59 hectare. Solurile pierdute având categoria de folosință arabil însumează o suprafață de 124,58 hectare. Solurile pierdute având categoria de folosință neproductiv însumează o suprafață de 57,86 hectare. Iar solurile pierdute având categoria de folosință curți construcții are o suprafață de 6,42 hectare. Categoria de folosință pădure nu a fost afectată de eroziune în secțiunea cercetată.

Aprecierea pierderilor de terenuri agricole din secțiunea Săucești – Tamași, s-a făcut și în funcție de notele de bonitate și clasele de calitate, în vederea aprecierii calității productive a terenurilor pierdute. Valorile notelor de bonitare s-au calculat doar pentru folosințe agricole și pășuni. Totodată acestea au fost luate în considerare numai în condițiile naturale în care acestea apar.

Corelarea hărților întocmite a permis calcularea suprafețelor de arabil pierdute datorită eroziunii laterale, suprafețe repartizate pe clase de calitate a solurilor. Astfel, terenurile arabile de clasa I-a, de calitate foarte bună, nu au fost afectate de eroziunea solului. Terenurile aflate în clasa a II-a, de calitate bună, au fost afectate de eroziunea solului, pe o suprafață de 6,06 hectare. Cele mai afectate terenuri au fost cele din clasele a III-a și a IV-a, de calitate mijlocie și slabă, unde eroziunea solului s-a desfășurat pe 44,92 hectare și respectiv pe suprafețe de 71,31 hectare. Terenul din clasa a V-a, de calitate foarte slabă, a suferit o pierdere de soluri având o suprafață de 2,29 hectare.

Terenurile având categoria de folosință pășune, au suferit cele mai mari pierderi datorată proceselor de eroziune. Terenurile aflate în clasă a II-a, de calitate bună, totalizează 15,33 hectare. Terenurile aflate în clasa a III-a, de calitate mijlocie, au avut pierderi de 126,90 hectare. Terenurile aflate în clasa a IV-a, de calitate slabă, s-au redus cu 38,36 hectare.

Terenurile neproductive se încadrează în totalitate la clasa a V-a, de calitate foarte slabă.

17.3. Cerințe orientative de remediere a solurilor afectate de evoluția râului Siret în secțiunea Săucești – Tamași în perioada 1989-2008

Îmbunătățirea gradului de remediere al solului, deja afectat de eroziunea, presupune:

organizare împotriva eroziunii laterale;

refacerea productivității terenurilor;

păstrarea fondului pedologic existent la starea de favorabilă actuală.

Prima măsură ce trebuie întreprinsă pentru atingerea obiectivelor propuse este de a reduce volumul de apă ce curge la suprafața terenului și atenuarea debitelor maxime. Se impune realizarea unui plan conform cerințelor economice privind intereselor agricole.

În secțiunea Săucești – Tamași, terenurile agricole se împart în șase clase de pretabilitate. Din rezultatele finale, rezultă că terenurile studiate au pretabilitate slabă și foarte slabă pentru arabil. Mai exact 540,49 hectare, adică 98,53 % din terenurile arabile. Acest lucru impune necesitatea realizării de studii speciale de ameliorare și o tehnologie specifică de lucru. Analizarea situației din teren a impus cerințe orientative de ameliorare atât a terenurilor arabile cât și a pășunilor, pentru fiecare unitate de sol studiată.

17.4. Exploatarea agregatelor minerale în secțiunea cercetată

Principala cerință caracteristică unităților de sol studiate, este reprezentată de implementarea unor măsuri de regularizare a cursului de apă. Prin această activitate se degajează albia minoră a râului Siret de cantitățile de material grosier ce afectează și influențează direct cursul de apă. Această activitate trebuie să țină cont de principalele restricții impuse de prezența vegetației și faunei din secțiunea studiată. Trebuie specificat faptul că exploatarea de nisipuri și pietrișuri din secțiunea Săucești – Tamași va avea un impact restrâns asupra calității apei de suprafață, prin faptul că în situația în care se exploatează sub nivelul apei, odată cu ridicarea cupei utilajului, apa își schimbă gradul de transparență. Omogenizarea exploatării trebuie respectată și sub nivelul apei, prin utilizarea unui prag submersibil. Acesta reprezintă un obstacol în lungul perimetrului astfel încât să nu se realizeze gropi sub nivelul apei, mai adânci chiar decât și a talvegului.

Asupra apei subterane, a aerului, a vegetației, a solului și a subsolului factorii poluanți emiși se încadrează în limitele admisibile, stabilite de către legislația în vigoare.

Biocenoza din zona de extracție este reprezentată de asociațiilor ierboase specifice luncilor din estul țării. În apropierea amplasamentului studiat, vegetația naturală a fost înlocuită cu plante de cultură. Datorită inundațiilor repetate, în zona secțiunii Săucești – Tamași, covorul vegetal lipsește în marea majoritate a acumulărilor de agregate minerale. Regularizarea cursului de apă în secțiunea Săucești – Tamași, nu determină modificări asupra covorului vegetal sau a zonelor umede și ochiurilor de apă. Nu se fac nici un fel de defrișări.

Exploatarea agregatelor minerale din perimetrul cercetat, nu exercită un impact negativ asupra habitatelor naturale favorabile hrănirii, odihnei sau cuibăritului a speciilor de păsări și animale. Nu vor fi influențate rutele de migrație a păsărilor călătoare.

Inițial rolul planurilor topografice a fost acela de a proiecta perimetrele de exploatare, în zonele cu acumulări de agregate minerale. Observarea propagării formelor de eroziune a solului în lungul albiei minore, aleator, impune luarea unor măsuri locale și de efect. Regularizarea cursului de apă vrea să vizeze în primul rând punctele unde eroziunea solului este activă, iar cauza eroziunii laterale este devierea cursului de apă, din cauza acumulărilor de agregate minerale. Această exploatare trebuie să se facă în primul rând și în funcție de efectul degajării cursului de apă. Monitorizarea cursului de apă în timpul procesului de exploatare este foarte important. Acest lucru impune luarea unor măsuri radicale și chiar de încetare a activității dacă procesul de eroziune își modifică punctul de lucru.

În concluzie regularizarea cursului de apă, trebuie să vizeze mai întâi reducerea și diminuarea zonelor active de eroziune a solului și mai apoi scopul comercial. Cunoașterea volumelor de agregate minerale în fiecare acumulare de balast este esențială pentru proiecția secțiunii studiate. Finalul oricărei exploatări trebuie să se realizeze prin nivelare la cotele trasate de proiectant.

17.5. Valorile datelor hidrodinamice în secțiunea cercetată

Analizând planurile topografice și profilele, longitudinale și transversale, s-au putut realiza și calcula valorile hidrodinamice în secțiunea cercetată. Cunoașterea secțiunii de scurgere a fiecărui profil studiat, a reprezentat punctul de plecare pentru determinarea valorilor hidrodinamice în secțiunea Săucești – Tamași.

Valorile datelor hidrodinamice s-au determinat pentru fiecare plan topografic studiat. În vara anului 2013, s-au identificat și realizat în teren 21 de profile de sol. Acestea au vizat punctele cele mai vulnerabile expuse eroziunii solului, întâlnite la acea dată. Astfel, au fost calculate valorile datelor hidrodinamice, pentru profilele transversale din imediata apropiere a profilelor inițiale. Calculul valorilor datelor hidrodinamice, evidențiază starea hidrodinamică a zonelor din cadrul secțiunii Săucești – Tamași, unde eroziunea solului se produce sub diferite intensități.

Pentru toate cele patru planuri topografice din anii: 2008, 2009, 2010 și 2011 s-a stabilit aria studiată. Lungimea medie de scurgere, reprezintă media aritmetică dintre lungimile: talvegului, a malului drept și a malului stâng, în lungul cursului de scurgere a râului Siret.

Diferența de nivel este dată de diferența valorilor cotelor, atât a talvegului cât și a malurilor la capetele secțiunii studiate. Panta medie de scurgere, reprezintă media dintre panta de scurgere a profilului hidrodinamic și a pantei de scurgere a luciului ape pentru ambele maluri. Coeficientul de sinuozitate, reprezintă media valorilor determinate atât pentru profilul longitudinal al talvegului, cât și pentru profilele longitudinale a celor două maluri. Valorile coeficientului de rugozitate s-au preluat din literatura de specialitate, și s-au calculat în funcție de adâncimea maximă a secțiunii de scurgere și a raportului dintre debit și perimetrul udat.

Pentru cele 21 de profile transversale, din apropierea celor 21 de profile de sol, caracteristicile hidrodinamice determinate ale secțiunii de scurgere a râului Săucești – Tamași sunt: secțiunea de scurgere, debitul de scurgere, latura bazei mari, perimetrul udat, raza hidraulică, rugozitatea și viteza de scurgere. Viteza de scurgere reprezintă de fapt media de scurgere a întregii secțiuni determinate în urma ridicărilor topografice.

În concluzie, valorile datelor hidrodinamice au fost determinate, cu ajutorul planurilor topografice, acestea realizându-se în decursul câtorva ani, în perioade în care regimul de curgere era stabil.

17.6. Analiza formelor de eroziune pe râul Siret în perioadele 2008 – 2009, 2009 – 2010 și 2010 – 2011

Analiza formelor de evoluție a scurgerii râului Siret s-a realizat distinct pe ambele maluri. S-au identificat numărul de amplasamente unde aceste evoluții de scurgere a râului Siret, în secțiunea Săucești – Tamași, sunt active. Astfel prin compararea limitelor de scurgere a râului Siret, în cele trei perioade distincte, prezentate anterior, s-au putut determina cu precizie, suprafețele de sol pierdute prin eroziune hidrică și zonelor de extensie a acumulărilor de agregate minerale.

Prin compararea planurilor topografice în perioada 2008 – 2009, procesele de colmatare s-au realizat pe suprafețe mai mari decât formele de evoluție a eroziunii solului. Cauza principală a acestei evoluții este dată în primul rând de viitura din vara anului 2008. Acest lucru este valabil și în perioada 2010 – 2011, când râul Siret în vara anului 2010, a atins un debit istoric.

Evoluția râului Siret a fost mai mare în perioada 2010 – 2011, decât în perioada 2008 – 2009, conform proceselor de colmatare și eroziune a solului.

Eroziunea solului a fost mai mare decât procesele de colmatare în perioada 2009 – 2010, când formele de scurgere au atins valori stabile.

Cea mai mare formă de eroziune hidrică produsă pe malul stâng, în perioada 2008 – 2009, s-a produs între profilele de sol 10 și 20, iar pe malul drept, în apropierea profilului de sol 2. Evoluția majoră a colmatări de pe malul stâng, în perioada 2008 – 2009, s-a produs tot în apropierea profilului de sol 2, iar pe malul drept în apropierea profilului de sol 19.

În perioada 2009 – 2010, cea mai mare formă de propagare a eroziunii râului Siret de pe malul stâng, s-a realizat în apropierea profilului de sol 13, iar pe malul drept în apropierea profilului de sol 5. Evoluția majoră a colmatări de pe malul stâng, în perioada 2009 – 2010, s-a produs în apropierea profilelor de sol 19 și 20., iar pe malul drept în apropierea primului profil de sol.

În perioada 2010 – 2011, cea mai mare formă de propagare a eroziunii râului Siret de pe malul stâng s-a realizat în apropierea profilelor de sol 17, 18 și 19, iar pe malul drept în apropierea profilului de sol 5. Evoluția majoră a colmatărilor de pe malul stâng, în perioada 2010 – 2011, s-a produs în apropierea profilelor de sol 16 și 17, iar pe malul drept în apropierea profilelor de sol 5 și 6.

Colmatările cu aluviuni în perioada 2008 – 2011, s-au realizat pe o suprafață de 151,4 hectare iar eroziunea solului s-a realizat pe o suprafață de 127,46 hectare.

Au fost evidențiate cinci amplasamente unde terenurile arabile au fost supuse pierderilor datorată eroziunii hidrice. Primul teren a suferit pierderi de 1,48 hectare. Cele mai mari pierderi au suferit amplasamentul 3, respectiv 4, cu suprafețe de 4,73 hectare și respectiv 3,29 hectare. Iar celelalte amplasamente 2 și 5, au suferit pierderi pe suprafețe de 1,63 hectare, respectiv 2,87 hectare. Aceste secțiuni de teren au fost caracterizate în funcție de caracteristicile unităților de sol determinate cu ajutorul profilele de sol din imediata lor vecinătate.

În perspectivă, se dorește analiza formelor atât a colmatărilor cât și a pierderilor de sol prin eroziune hidrică, într-o perioadă unde regimul de scurgere s-a încadrat în valorile normale. Putem spune că aceste debite au fost atinse în perioada 2010 – 2015. Acest lucru impune realizarea unei noi ridicări topografice, ce se vor compara cu planurile topografice studiate.

17.7. Analiza profilelor de sol studiate în secțiunea Săucești – Tamași

Profilele de sol s-au realizat, pentru a se identifica caracteristicile în punctele unde apar variații active de modelare a albiei minore a râului Siret. Acestea s-au realizat și în funcție de distribuția perimetrelor de exploatare a agregatelor minerale din secțiunea cercetată.

Studiul evoluției profilelor pedologice, a permis realizare de aprecieri asupra tipurilor de sol întâlnite în cadrul profilelor, care se referă la proprietățile intrinseci ale solurilor și la ciclurile de pedogeneză, prin care a trecut fiecare profil de sol. La soluri s-au mai analizat aspecte privind: culoarea și textura pe toată secțiunea solului, evoluția acestuia și starea vegetației din vecinătate. Variația formelor de eroziune a fost precizată pentru fiecare profil de sol în parte.

Fiecare profil în parte a fost localizat după coordonate geografice, pe unitățile administrativ teritoriale unde este amplasată secțiunea de scurgere Săucești – Tamași.

Se specifică formula folosită, pentru identificarea caracteristicilor unităților de sol.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilelor de sol au fost identificate pentru fiecare orizont de sol identificat o dată cu întocmirea profilelor în teren.

Pentru fiecare profil de sol s-au realizat aprecieri, cu specificația variației formelor de eroziune întâlnită în apropierea punctului de lucru în teren.

Analiza cercetărilor de teren, din perioada 2008 – 2009, a permis precizarea caracteristicile profilelor de sol din apropierea celor mai mari forme de evoluție a râului Siret, unde se produc procese de colmatare și eroziune. Se fac referiri asupra caracterului suprafeței terenului (uniform sau neuniform), se precizează caracterul activ sau stabil al eroziunii laterale, dacă sunt prezente surpări active, gradul de înierbare a solurilor, de acoperire cu tufărișuri, dacă eroziunea laterală este permanentă sau periodică (doar la viituri).

17.8. Contribuții originale

Exploatarea agregatelor minerale din secțiunea Săucești – Tamași, este o activitate ce are loc și în ziua de astăzi. Evaluarea acestor activități antropice se realizează prin studii topografice. Pe baza lor se proiectează regimurile de exploatare.

Studiile topografice, denumite tehnic planuri topografice, au fost utilizate pentru evaluare formelor de evoluție a râului Siret, în secțiunea Săucești – Tamași. Toate planurile topografice, folosite pentru acest studiu, au fost avizate la O.C.P.I. Bacău, ulterior fiind folosite la obținerea Avizului și Autorizației de Gospodărirea Apelor.

Schimbarea regimului juridic, al planurilor topografice, prin utilizarea în alte scopuri, decât cele prevăzute de legislație, a fost permis de către S.C. PRO-GLOBO A.D. S.R.L. Bacău., ce deține toate drepturile de autor asupra planurilor topografice.

Contribuția la realizarea acestor planuri am avut-o încă din anul 2009, de când am fost angajat în cadrul societății comerciale menționate anterior.

Toate procesele de: strângere, comparare, interpolare, evaluare și finalizare a planurilor topografice am realizat-o în perioada 2011 – 2013.

Datele despre soluri, preluate din studiile pedologice de pe teritoriile comunale aferente zonei studiate, au un caracter de generalizare specifică scării de lucru la care au fost prelucrate. Această situație a impus executare cercetării solurilor în teren, ocazie care a permis identificare zonelor cu vulnerabilitate crescută la procesele de eroziune laterală.

Astfel în luna august, al anului 2013, s-au materializat 21 de profile de sol. Valorile obținute au fost comparate cu studiile pedologice din baza de date a Oficiul Județean de Studii Pedologice și Agrochimie Bacău.

Prin analiza hărților de sol, din cadrul studiilor pedologice, specifice secțiunii studiate, s-a observat necesitatea realizării unei studiu comparativ a hărților de sol cu planurile topografice. Astfel hărțile de sol, au trecut la operațiuni de procesare și prelucrare pentru atingerea obiectivului propus. Această acțiune s-a realizat în perioada 2013 – 2014. Astfel etapele de prelucrare a hărții solului au fost: georeferențiere, delimitarea și digitizare.

Pentru o georeferențiere cât mai corectă a hărții solului, punctele de sprijin au fost determinate în teren, cu ajutorul GPS RTK, cu o precizie sub 3 cm.

Finalizarea hărții solului, a reprezentat un punct major de reper pentru atingerea scopului propus. Astfel prin compararea hărții solului din anul 1989 cu planul topografic din 2008, s-au identificat transformările la nivelul solului datorată eroziunii hidrice, pe o perioadă de termen de aproximativ 19 ani.

Perioada aleasă pentru analiza formelor de propagare a eroziunii solului și a colmatărilor, 2008 – 2011, s-a realizat datorită inundațiilor produse în 2008 și 2010. În această perioadă, formele de evoluție a albiei râului Siret, în secțiunea Săucești – Tamași, s-a realizat sub diferite forme, până la intensitate maximă. Acest lucru a impus realizarea de studii topografice la diferențe intervale de timp scurte. Astfel gradul de precizie a planurilor a fost ridicat. După inundații conform studiilor topografice, procesele de colmatare s-au produs mai mult față de cele de eroziune.

Ultima etapă de lucru a acestei lucrări a fost reprezentată de prelucrarea și redactarea rezultatelor obținute. Perioada de timp pentru realizarea acestei activități s-a desfășurat din anul 2014 până în prezent.

Analiza scurgerii râului Siret a permis stabilirea formelor, intensităților și variațiilor de manifestare, prin care a fost apreciată starea evoluției albiei râului Siret, cu consecințele aferente privind remodelarea ulterioară a scurgerilor de apă.

17.9. Aprecieri finale

Această lucrare evidențiază, evoluția gradului de eroziune a râului Siret în două perioade distincte. Deși pe râul Siret formele de eroziune și colmatare sunt frecvente, această lucrare se remarcă prin evaluarea numerică a acestor datelor caracteristice (date istorice, date măsurate și identificate în teren). Noutatea constă în analiza și utilizarea unor metode moderne pentru studierea riscului apariției eroziunilor în zona studiată.

Pentru atingerea obiectivelor s-au interpolat planuri topografice, s-au georeferențiat și digitizat hărți ale solului și s-au întocmit profile topografice, cu ajutorul programelor specializate. Datele obținute au permis realizarea unor studii comparative cu rezultate ce au fost evidențiate în studiul de față. Astfel, datorită utilizării Sistemului Geografic Informațional cât și a altor softuri specializate obiectivele prezentei lucrări au fost atinse. Starea evoluției geomorfologice a văii Siretului pe secțiunea Săucești – Tamași, ține cont de acțiunile morfologice și dinamice a râului Siret, în legătură cu procesele de eroziune – transport – sedimentare, aspecte dezbătute în detaliu.

Inundațiile cât și scurgerea râului Siret au contribuit sub diferite intensități la modelarea albiei râului Siret, iar efectele acestea sunt sesizabile atât pe perioade lungi cât și scurte.

În concluzie starea văii râului Siret este precară, eroziunea solului și colmatările sunt frecvente, iar acțiunea acestor factori se răsfrâng asupra mediului înconjurător. Deși exploatarea agregatelor minerale are un rol important, în ceea ce privește îmbunătățirea regimului de scurgere, totuși această activitate asigură un control minim asupra evoluției modelării secțiunii de scurgere a râului Siret, aspecte ce ar trebui să fie clarificate odată cu acordarea Autorizației de Gospodărire a Apelor.

Evaluarea secțiunii de scurgere a râului Siret în secțiunea Săucești – Tamași, vrea să arate necesitatea și importanța dirijării adecvate a regimului de scurgere. Aceasta este primordial și la nivelurile scăzute a râului Siret, din cauza perimetrelor cu eroziune laterală activă.

BIBLIOGRAFIE:

Aaron C., Venkatesh M., (2009). Effect of topographic data, geometric configuration and modeling approach on flood inundation mapping. Journal of Hydrology, Nr. 377, Pag. 131–142.

.Abad J.D., Garcia M.H., (2009). Experiments in a high-amplitude Kinoshita meandering channel – Implications of bend orientation on mean and turbulent flow structure. Water Resources Researche, Nr. 45.

Abu Hammad A., Lundekvam H., Børresen T., (2005). Adaptation of RUSLE in the eastern part of the Mediterranean region. Environmental Management. Nr. 34 (6), 829–841.

Adediji A., Tukur A.M., Adepoju K.A., (2010). Assessment of Revised Universal Soil Loss Equation (RUSLE) in Katsina area, Katsina state of Nigeria using remote sensing (RS) and Geographic Information System (GIS). Iranica Journal of Energy & Environment, Nr. 1 (3),

Pag. 255–264.

Afzalimehr H., Anctil F., (1998). Estimation of gravel-bed river flow resistance. Journal of Hydraulic Engineering, Nr. 10, Pag. 1054–1058.

Afzalimehr H., Singh V.P., (2009). Influence of meandering on the estimation of velocity and shear velocity in cobble-bed channels. Journal of Hydrologic Engineering, Nr. 14, Pag. 1126 – 1135.

Aggett G.R., Wilson J.P., (2009). Creating and coupling a high-resolution DTM with a 1-D hydraulic model in GIS for scenario-based assessment of avulsion hazard in gravel-bed river. Geomorphology Nr.113, Pag. 21–34.

Aiello A., Adamo M., Canora F., (2015). Remote sensing and GIS to assess soil erosion with RUSLE3D and USPED at river basin scale in southern Italy, CATENA, Volume 131, Pages 174-185.

Alejandro M., Kenji O., (2007). Estimation of vegetation parameter for modeling soil erosion using linear Spectral Mixture Analysis of Landsat ETM data, ISPRS. Journal of Photogrammetry and Remote Sensing, Nr. 62, (4), Pag. 309–324.

Alekseevskiy N.I., Berkovich K.M., Chalov R.S., (2008). Erosion, sediment transportation and accumulation in rivers. International Journal of Sediment Research, Nr. 23, Pag. 93–105.

Alexakis D.D., Hadjimitsis G.D., Agapiou A., (2013). Integrated use of remote sensing, GIS and precipitation data for the assessment of soil erosion rate in the catchment area of “Yialias” in Cyprus, Atmospheric Research, Volume 131, Pages 108-124.

Ali S., Saeed S., Reza M., (2012). Probabilistic flood inundation mapping of ungauged rivers: Linking GIS techniques and frequency analysis. Journal of Hydrology, Nr. 458–459, Pag. 68–86.

Armaș I., Teodor M., (2010). Weights of evidence method for landslide susceptibility mapping. Prahova Subcarpathians, Romania. Natural Hazards, Nr. 3, Pag. 937 – 950.

Asami K., Akamatsu H., Fukui S., Tamura K., (2012). Morphological characteristics of flood refugia of cobble-bed vegetation, Journal of Hydro-environment Research, Volume 6, Pages 127-136.

Auerswald K., Fiener P., Martin W., Elhaus D., (2014). Use and misuse of the K factor equation in soil erosion modeling: An alternative equation for determining USLE nomograph soil erodibility values, CATENA, Volume 118, , Pages 220-225.

Bacchi O.O.S., Reichard K., Sparovek G., Ranieri S.B.L., (2000). Soil erosion evaluation in a small watershed in Brazil through 137 Cs fallout redistribution analysis and conventional models. Acta Geologica Hispanica, Nr. 35, 251–259.

Badea L., Buga D., Zavoianu I., (1992). The geography of Romania. Nr. 4, (4), Pag. 179 – 181.

Bates P.D., De Roo A.P.J., (2000). A simple raster-based model for flood inundation simulation. Journal of Hydrology, Nr.236 (1–2), Pag. 50–58.

Bayramin I., Dengiz O., Baskan O., Parlak M.,( 2003). Soil erosion risk assessment with ICONA model; case study: Beypazar YArea. Turkish. Journal of Agriculture and Forestry Nr. 27, Pag. 105 – 116.

Beechie TJ, Pollock MM, Baker S., (2008). Channel incision, evolution and potential recovery in the Walla Walla and Tucannon River basins, northwestern USA. Earth Surface Processes and Landforms, Nr. 33, Pag. 784–800.

Best J.L., (1988). Sediment transport and bed morphology at river channel confluences. Sedimentology, Nr. 35, Pag. 481–498.

Bewket W., Sterk G., (2005). Dynamics in land cover and its effect on stream flow in the Chemoga watershed, Blue Nile basin, Ethiopia. Hydrological Processes Nr. 19, Pag. 445–458.

Bili P., Rinaldi M., (1997). Human impact on sediment yield and channel dynamics in the Arno River basin (central Italy), Human Impact on Erosion and Sedimentatio, Nr.245.

Blanckaert, K., De Vriend H. J., (2004). Secondary flow in sharp open-channel bends. Journal of Fluid Mechanics, Nr. 498, Pag 353–380.

Blanckaert K., (2009). Saturation of curvature-induced secondary flow, energy losses, and turbulence in sharp open-channel bends: laboratory experiments, analysis, and modeling. Journal of Geophysical Research-Earth Surface Nr. 114.

Blanckaert K., de Vriend H.J., (2010). Meander dynamics – a nonlinear model without curvature restrictions for flow in open-channel bends. Journal of Geophysical Research-Earth Surface, Nr.115.

Blondeaux P., Seminara G., (1985). A unifi ed bar bend theory of river meanders. Journal of Fluid Mechanics, Nr.157, Pag. 449 – 470.

Boggs G., Devonport C., Evans K., Puig P., (2001). GIS-based rapid assessment of erosion risk in a small catchment in the wet/dry tropics of Australia. Land Degradation and Development. Nr 12. Pag. 417–434.

Bolstadt P., (1992). Geometric errors in natural resource GIS data: tilt and terrain effects in aerial photographs. Forest Science, Nr. 38(2), Pag. 367 – 380.

Bonilla C.A., Reyes J.L., Magri A., (2010). Water erosion prediction using the Revised Universal Soil Loss Equation (RUSLE) in a GIS framework, central Chile. Chilean Journal of Agricultural Research 70 (1), 159 – 169.

Bonneau P.R., Snow R.S., (1992). Character of headwaters adjustment to base level drop investigated by digital modeling. Geomorphology, Nr.5, Pag. 475 – 487.

Borrelli P., Märker M., Panagos P., Schütt B., (2014). Modeling soil erosion and river sediment yield for an intermountain drainage basin of the Central Apennines, Italy, CATENA, Volume 114, Pages 45-58.

Bradley J.B., (1983). Transition of a meandering river to a braided system due to high sediment concentration flows. In River Meandering. Proceeding Conference Rivers, Elliott CM (ed.). New Orleans. ASCE: New York, Pag. 89 – 100.

Braudrick C.A., Dietrich W.E., Leverich G.T., Sklar L.S., (2009). Experimental evidence for the conditions necessary to sustain meandering in coarse-bedded rivers. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, Nr.106, Pag.16936 – 16941.

Bravard J.-P., Amoros C., Pautou G., Bornette G., Bournaud M., Creuzé des Chatelliers M., Gibert J., Peiry J.-L., Perrin J.-F., Tachet H., (1997). River incision in Southeastern France: morphological phenomena and ecological impacts. Regulated Rivers. Research and Management, Nr. 13, Pag. 75 – 90.

Brookfield M.E., (2008). Evolution of the great river systems of southern Asia during the Cenozoic India–Asia collision: Rivers draining north from the Pamir syntaxis, Geomorphology, Nr. 100, Pag. 296 – 311.

Buckley S.J., Mitchell H.L., (2004). Integration, validation and point spacing optimisation of digital elevation models. Photogrammetric Record, Nr.19 (108), Pag. 281 – 292.

Bunn S.E., Arthington A.H., (2002). Basic principles and ecological consequences of altered flow regimes for aquatic biodiversity. Environmental Management, Nr. 50, Pag. 492 – 507.

Butucă D., (1988). Corelarea debitelor aluvionare de fund și în suspensie pe unele râuri și elemente de transport aluvionar total. Lucr. II, Simpozion PEA, P. Neamț.

Camporeale C., Perona P., Porporato A., Ridolfi L., (2007). Hierarchy of models for meandering rivers and related morphodynamic processes. Reviews of Geophysics Nr. 45.

Carrivick J.L., (2006). 2D modelling of high-magnitude outburst floods; an example from Kverkfjoll, Iceland. Journal of Hydrology, Nr. 321, Pag. 188 – 196.

Cerdan O., Souchere V., Lecomte V., Couturier A., Le Bissonnais Y., (2002). Incorporating soil surface crusting processes in an expert-based runoff model: sealing and transfer by runoff and erosion related to agricultural management. CATENA Nr. 46, 189 – 205.

Chávarri E., Crave A., Bonnet M.P., Mejía A., Santos D.S.J., Guyot J.L., (2013). Hydrodynamic modelling of the Amazon River: Factors of uncertainty, Journal of South American Earth Sciences, Volume 44,Pages 94-103.

Cheng E.W.L., Li H., (2001). Information priority-setting for better resource allocation using analytic hierarchy process (AHP). Information Management and Computer Security Nr. 9, Pag. 61–70.

Cojocariu E., (1998). Culoarul Siretului dintre confluența râurilor Bistrița și Trotuș. Editura ARISTARC Onești.

Collins B., Dunne T., (1989). Gravel transport, gravel harvesting, and channel-bed degradation in rivers draining the southern olympic mountains, Washington, U.S.A. Environmental Geology and Water Sciences, Nr. 13, Pag. 213–224.

Cook A., Merwade V., (2009). Effect of topographic data, geometric configuration and modeling approach on flood inundation mapping, Journal of Hydrology, Volume 377, Pages 131-142.

Corney R.K.T., Peakall J., Parsons D.R., Elliott L., Amos K.J., Best J.L., Keevil G.M., Ingham D.B., (2006). The orientation of helical flow in curved channels. Sedimentology, Nr.53, Pag. 249 – 257.

Crowder D.W., Diplas P., (2006). Applying spatial hydraulic principles to quantify stream habitat. River Research and Applications, Nr. 22 (1), Pag. 80 – 85.

Da S., Quaresma V., Bastos A., Amos C., (2007). Sedimentary processes over an intertidal flat: a field investigation at Hythe flats, Southampton Water (UK). Marine Geology, Nr. 241, Pag. 117 – 136.

Dabral P.P., Baithuri N., Pandey A., (2008). Soil erosion assessment in a hilly catchment of North Eastern India using USLE, GIS and remote sensing. Water Resources Management Nr.22, Pag. 1783 – 1798.

Dan R., (2007). A comparison of mineral – magnetic and distributed RUSLE modeling in the assessment of soil loss on a southeastern U.S. cropland. Catena, Nr. 69 (2), 170 – 180.

De la Rosa D., Moreno J.A., Garcı´a L.V., Almorza J., (1992). MicroLEIS: a microcomputer-based Mediterranean land evaluation information system. Soil Use Manager, Nr.8 (2), Pag. 89 – 96.

Devi R., Tesfahune E., Legesse W., Deboch B., Beyene A., (2008). Assessment of siltation and nutrient enrichment of Gilgel Gibe dam, Southwest Ethiopia. Journal of Bioresource Technology Nr. 99, Pag. 975 – 979.

Dietrich W.E., Smith J.D., (1984). Bed load transport in a river meander. Water Resources Research, Nr. 20(10), Pag. 1355 –1380.

Dong X., Yuchuan B., (2013). Experimental study on the bed topography evolution in alluvial meandering rivers with various sinuousnesses. Journal of Hydro-environment Research, Nr. 7, Pag. 92 – 102.

Doniță N., (2005). Habitate din România I-II. Edit. Tehnică Silvică București.

Drake J., Bradford A., Joy D., (2010). Application of HEC-RAS 4.0 temperature model to estimate groundwater contributions to Swan Creek, Ontario, Canada, Journal of Hydrology, Volume 389, Issues 3–4.

Dulal K.P., Shimizu Y., (2010). Experimental simulation of meandering in clay mixed sediments. Journal of Hydro-Environment Research, Nr.4, Pag. 329 – 334.

Dumitrescu D., Pop R., (1970). Manualul Inginerului Hidro-Tehnician. Editura Tehnică București, Pag. 80-156.

Dutta D., Alam J., Umeda K., Hayashi M., Hironaka S., (2007). A two-dimensional hydrodynamic model for flood inundation simulation: a case study in the lower. Mekong river basin. Hydrological Processes, Nr.21 (9), Pag. 1223 – 1232.

Eltner A., Baumgart P., (2015). Accuracy constraints of terrestrial Lidar data for soil erosion measurement: Application to a Mediterranean field plot, Geomorphology, Volume 245, Pages 243-254.

Engelund F., (1974). Flow and bed topography in channel bends. Journal of the Hydraulics Division-Asce, Nr.100, Pag. 1641 – 1653.

Fagherazzi S., Gabet E., Furbish D., (2004). The effect of bidirectional flow on tidal channel planforms. Earth Surface Processes and Landforms, Nr.29, Pag. 295 – 309.

Federici B., Seminara R., (2003). On the convective nature of bar instability. Journal of Fluid Mechanics, Nr.487, Pag.121 – 140.

Feng X., Wang Y., Chen L., Fu B., Bai G., (2010). Modeling soil erosion and its response to land-use change in hilly catchments of the Chinese Loess Plateau, Geomorphology, Nr.118, Pag. 239 – 248.

Fistikoglu O., Harmancioglu N.B., (2002). Integration of GIS with USLE in assessment of soil erosion. Water Resources Management, Nr.16, Pag. 447 – 467.

Florea N., Munteanu I., (2012). Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor, Editura Sitech, Craiova.

Forzoni A., Jager de G., Storms E.A.J., (2013). A spatially lumped model to investigate downstream sediment flux propagation within a fluvial catchment, Geomorphology, Volume 193, Pages 65-80.

Fox D.M., Berolo W., Carrega P., Darboux F., (2006). Mapping erosion risk and selecting sites for simple erosion control measures after a forest fire in Mediterranean France. Earth Surface Processes and Landforms, Nr. 31 (5), Pag.606 – 621.

Galay V.J., (1983). Causes of river bed degradation. Water Resources Research, Nr.19, Pag.1057 – 1090.

Garcia R. J., Gimenez S. M., (2010). Estimation of slope length value of RUSLE factor L using GIS. Journal of Hydrologic Engineering, Nr. 15, Pag. 714 – 717.

Geoffrez P., (2002). The impacts of mining agregates from physical habitat of the Colorado River and its tributaries. Gulf Coast Asociation of Geological Societies Transactions, Nr.52, Pag. 883 – 890.

Ghinassi M., (2011). Chute channels in the Holocene high-sinuosity river deposits of the Firenze plain, Tuscany, Italy. Sedimentology, Nr.58, Pag. 608 – 623.

Gimeno-García E., Andreu V., Rubio J.L., (2007). Influence of vegetation recovery onwater erosion at short and medium-term after experimental fires in a Mediterranean shrubland. Catena Nr. 69, Pag. 150–160.

Goff, J.A., Nordfjord, S., (2004). Interpolation of fluvial morphology using channeloriented coordinate transformation: a case study from the New Jersey shelf. Mathematical Geology, Nr. 36 (6), Pag. 649 – 668.

Gokhan O., Ertugrul A., Sabri D. M., Zeynal T., (2012). Determination of Soil Erosion Risk in the Mustafakemalpasa River Basin, Turkey, Using the Revised Universal Soil Loss Equation, Geographic Information System, and Remote Sensing, Environmental Management, Volume 50, Issue 4.

Hardy, R.J., Bates, P.D., Anderson, M.G., (1999). The importance of spatial resolution in hydraulic models for floodplain environments. Journal of Hydrology, Nr. 216 (1–2),Pag.125 – 139.

Heqiang D., Xian X., Tao W., Xiaohong D. (2015). Assessment of wind-erosion risk in the watershed of the Ningxia-Inner Mongolia Reach of the Yellow River, northern China, Aeolian Research, Volume 17, Pages 193-204.

Heritage G.L., Milan D.J., (2009). Terrestrial Laser Scanning of grain roughness in a gravel-bed river, Geomorphology, Volume 113, Pages 4-11.

Hilldale R.C., Raff D., (2008). Assessing the ability of airborne LiDAR to map river bathymetry. Earth Surface Processes and Landforms, Nr.33 (5), Pag. 776 – 781.

Holger F., Frank P., (2012). On the suitability of the SRTM DEM and ASTER GDEM for the compilation of topographic parameters in glacier inventories, International Journal of Applied Earth Observation and Geoinformation, Volume 18, Pages 480-490.

Hongming Z., Qinke Y., Rui L., Qingrui L., Demie M., Peng H., Coen J.R., Violette G., (2013). Extension of a GIS procedure for calculating the RUSLE equation LS factor. Computers & Geosciences, Nr. 52, Pag.177 – 188.

Horritt M.S., Bates P.D., (2002). Evaluation of 1D and 2D numerical models for predicting river flood inundation. Journal of Hydrology, Nr.268 (1–4), Pag. 87 – 99.

Horritt M.S., Bates P.D., Mattinson M.J., (2006). Effects of mesh resolution and topographic representation in 2D finite volume models of shallow water fluvial flow. Journal of Hydrology Nr.329, Pag. 306–314.

Hoyos N., (2005). Spatial modeling of soil erosion potential in a tropical watershed of the Colombian Andes. CATENA, Nr. 63 (1), Pag. 85 – 108.

Hunter Neil M., Bates Paul D., Horritt Matthew S., Wilson Matthew D., (2007). Simple spatially-distributed models for predicting flood inundation: A review, Geomorphology, Volume 90, Pages 208-225.

Ichim I., (1989). Morfologia și dinamica albiei de râu. Editura Tehnică și Pedagogică București.

Ionesi L., Ionesi B., Barbu N., (1971). Orizontarea depozitelor fluvio-deltaice din partea vestică a Podișului Moldovei și semnificația ei paleogeografică. An. Univ. Iași, secț. II, T. XVIII, Iași;

Jain S.K., Dolezal F., (2000). Modeling soil erosion using EPIC supported by GIS, Bohemia, Czech Republic. Journal of Environmental Hydrology, Nr.8, Pag.1 – 11.

Jain S.K., Kumar S., Varghese J., (2001). Estimation of soil erosion for a Himalayan watershed using GIS technique. Water Resources Management, Nr.15, Pag.41 – 54.

James L.A., (2013). Impacts of Land-Use and Land-Cover Change on River Systems. Treatise on Geomorphology, Nr. 9, Pag.768 – 793.

Jasrotia A.S., Singh R., (2006). Modeling runoff and soil erosion in a catchment area, using the GIS, in the Himalayan region, India.

Environmental Geology, Nr.51, Pag.29 – 37.

Jian C., Arleen A.H., Lensyl D.U., (2009). A GIS – based model for urban flood inundation. Journal of Hydrology, Nr. 373 (1–2), Pag. 184 – 192.

Jing-xin Z., Hua L., (2007). A vertical 2-D numerical simulation of suspended sediment transport. Journal of Hydrodynamics, Nr. 19 (2), Pag.217 – 224.

Jordan F., Barney A., (2008). Hydrographic survey methods for determining reservoir volume. Environmental Modelling & Software, Nr. 23, Pag.139 – 146.

Kalkwijk J.P.T., Booij R., (1986). Adaptation of secondary flow in nearlyhorizontal flow. Journal of Hydraulic Researche, Nr. 24, P10 – 16.

Kalluri, S., Gilruth, P., Bergman, R., (2003). The potential of remote sensing data for decision makers at the state, local and tribal level: experiences from NASA's synergy program. Environmental Science & Policy Nr. 6, Pag. 487–500.

Khosronejad A., Rennie C.D., Neyshabouri S., Townsend R.D., (2007). 3D numerical modeling of flow and sediment transport in laboratory channel bends. Journal of Hydraulic Engineering-Asce, Nr.133, Pag. 1113 – 1144.

Krishan G., Rao M. S., Kumar C.P., Kumar S., Rao M., Ravi A., (2015). A Study on Identification of Submarine Groundwater Discharge in Northern East Coast of India, Aquatic Procedia, Volume 4, Pages 3-10.

Krishna Bahadu, K.C., (2009). Mapping soil erosion susceptibility using remote sensing and GIS: a case of the Upper Nam Wa Watershed, Nan Province, Thailand. Environmental Geology, Nr.57, Pag. 695 – 705.

Kwan T.F., Melville B.W., (1994). Local scour and flow measurements at bridge abutments. Journal of Hydraulic Research, Nr. 32, Pag. 661 – 673.

Lach J., Wyzga B. (2002). Channel incision and flow increase of the upper Wisłoka River, southern Poland, subsequent to the reafforestation of its catchment. Earth Surface Processes and Landforms, Nr.27, Pag.445 – 462.

Lang A., Glade T., (2008). Challenges in geomorphological methods and techniques, Geomorphology, Volume 93, Pages 1-2.

Lanzoni S., (2000). Experiments on bar formation in a straight flume uniform sediment. Water Resources Research, Nr.36, Pag.3337 – 3349.

Le Coz J., Michalkova M., Hauet A., Comaj M., Dramais G., Holubova K., Piegay H., Paquier A., (2010). Morphodynamics of the exit of a cutoff meander: experimental findings from field and laboratory studies. Earth Surface Processes and Landforms, Nr. 35, Pag. 251 – 258.

Le Roux J.J., Sumner P.D., Rughooputh S.D.D.V., (2005). Erosion modeling and soil loss prediction under changing land use for a catchment on Mauritius. South African Geographical Journal, Nr.87, Pag. 127 – 140.

Leclerc M., Boudreault A., Bechara J.A., Corfa G., (1995). Dimensional hydrodynamic modelingda neglected tool in the instream flow incremental methodology. Transactions of the American Fisheries Society, Nr.124 (5),Pag. 655 – 669.

Lee G.S., Lee K.H., (2006). Scaling effect for estimating soil loss in the RUSLE model using remotely sensed geospatial data in Korea. Hydrology and Earth System Sciences Discussions, Nr.3, Pag.135 – 157.

Lee H.Y., Fu D.T., Song M.S., (1993). Migration of rectangular mining pit composed of uniform sediments. Journal of Hydraulic Engineering, Nr.119(1), Pag.64 – 80.

Leeder M., Bridges P., (1975). Flow separation in meander bends. Nature, Nr. 253, Pag. 338 – 339.

Leeuw de J., Shankman D., Wu G., Boer de W.F., Burnham .J, Qing H., Yesou H., Xiao J., (2010). Strategic assessment of the magnitude and impacts of sand mining in Poyang Lake, China. Regional Environmental Change, Nr.10, Pag. 95 – 102.

Li B., Phillips M., Fleming C.A., (2006). Application of 3D hydrodynamic model to flood risk assessment. Proceedings of the Institution of Civil Engineers Water Management, Nr. 159 (1), Pag. 63 – 75.

Liebault F., Gomez. B., Page M., Marden M., Peacock D., Richard D., Trotter C.M., (2005). Land-use change, sediment production and channel response in upland regions. River Research and Applications Nr. 21, Pag. 739–756.

Lifen X., Xuegong X, Xiangwei M. (2013). Risk assessment of soil erosion in different rainfall scenarios by RUSLE model coupled with Information Diffusion Model: A case study of Bohai Rim, China. Catena, Nr. 100, Pag. 74 – 82.

Liu Y.Q., Zheng, S.W., Wu, Q., (2005). Experimental study of 3-D turbulent bend flows in open channel. Journal of Hydrodynamics, Nr.17, Nr. 708 – 710.

Lu D., Li G., Valladares G.S., Batistella M., (2004). Mapping soil erosion risk in Rondonia, Brazilian Amazonia: using RUSLE, remote sensing and GIS. Land Degradation and Development Nr.15, Pag. 499 – 512.

Luchi R., Bertoldi W., Zolezzi G., Tubino M., (2007). Monitoring and predicting channel change in a free-evolving, small Alpine river: Ridanna Creek (North East Italy). Earth Surface Processes and Landforms Nr. 32 (14), Pag. 2104–2119.

Magilligan F.J., (2013). Flow Regulation by Dams. Treatise on Geomorphology, Nr. 9, Pag. 794 – 808.

Man T., Alexe M., (2006). Modelare hidrologică in GIS. Implementarea modelului SCS-CN pentru evaluarea scurgerii. Geographia technica, Nr.1.

Manrique L.A., (1993). Technology for soil erosion assessment in the tropics: a review. Communications in Soil Science & Plant Analysis, Nr. 24 (9–10), Pag. 1033 – 1064.

Mară M., Bulzan P., Barabaș O., (2004). Potențialul geo-agricol al văii Siretului între Bacău și Adjud. Editura Corgal Press, Bacău.

Martini P., Carniello L., Avanzi C., (2004). Two dimensional modelling of flood flows and suspended sediment transport: the case of the Brenta River, Veneto (Italy).Natural Hazards and Earth System Sciences, Nr.4 (1), Pag. 166 – 179.

Martín-Vide J.P., Ferrer-Boix C., Ollero A.(2010). Incision due to gravel mining: Modeling a case study from the Gállego River, Spain. Geomorphology Nr. 117, Pag. 261–271.

Mati B.M., (2000). Assessment of erosion hazard with USLE and GIS – a case study of the upper Ewaso Ng’iro basin of Kenya. International Journal of Applied Earth Observation and Geoinformation, NR. 2, Pag. 78 – 86.

Matisoff G., Bonniwell E.C., Whiting P.J., (2002). Soil erosion and sediment sources in an Ohio watershed using beryllium-7, cesium-137, and lead-210. Jounal Environmental Quality Nr. 31, Pag. 54–61.

McClung D.M., (2001). Superelevation of flowing avalanches around curved channel bends. Journal of Geophys Research, Nr. 106, Pag.16321 – 16552.

Measnicov M., (1975). Îmbunătățiri funciare . Editura Didactică și Pedagogică, București.

Merritt W.S., Letcher R.A., Jakeman A.J., (2003). A review of erosion and sediment transport models. Environmental Modelling and Software, Nr. 18, Pag. 761 – 799.

Merwade V., Maidment D.R., Hodges B.R., (2005). Geospatial representation of river channels. Journal of Hydrologic Engineering, Nr 103, Pag. 243 – 251.

Merwade V., Olivera F., Arabi M., Edleman S., (2008). Uncertainty in flood inundation mapping – current issues and future directions. Journal of Hydrologic Engineering, Nr. 13 (7), Pag. 608 – 620.

Merwade V., Cook A., Coonrod J., (2008). GIS techniques for creating river terrain models for hydrodynamic modeling and flood inundation mapping, Environmental Modelling & Software, Volume 23, Issues 10–11.

Merwade V., (2009). Effect of spatial trends on interpolation of river bathymetry, Journal of Hydrology, Volume 371, Issues 1–4.

Millward A.A., Mersey E. J., (1999). Adapting the RUSLE to model soil erosion potential in a mountainous tropical watershed, CATENA, Volume 38, Issue 2, Pages 109-129.

Moncef B., Mathias L., Richard G., (2011). Optimal parameter selection for qualitative regional erosion risk monitoring: A remote sensing study of SE Ethiopia. Geoscience Frontiers, Nr. 2 (2), Pag 237 – 245.

Mossa J., (2013). Impacts of Mining on Geomorphic Systems, Treatise on Geomorphology, Nr.13, Pag.74 –95.

Moțoc M., (1974). Soil erosion control, Lito I.A.N.B.., Pages 5-10.

Mutekanga F.P., Visser S.M., Stroosnijder L., (2010). A tool for rapid assessment of erosion risk to support decision-making and policy development at the Ngenge watershed in Uganda. Geoderma, Nr. 160, Pag. 165–174.

Mutihac V., Ionesi L., (1974). Geologia României. Ed. Tehnică București;

Nanson G.C., Hickin EJ., (1986). A statistical analysis of bank erosion and channel migration in western Canada. Geological Society of American Bulletin, Nr. 97, Pag. 497 – 504.

Navas A., Machin J., Sotob J., (2005). Assessing soil erosion in a Pyrenean mountain catchment using GIS and fallout. Agriculture, Ecosystems and Environment. Nr. 105, Pag. 493–506.

Nayak P.C., Sudheer K.P., Rangan D.M., Ramasastri K.S., (2004). A neurofuzzy computing technique for modelling hydrological time series. Journal of Hydrology, Nr. 291, Pag. 52 – 66.

Nedelcu G., Borcan M., Brănescu E., Petre C., Teleanu B., Preda A., Murafa R., (2001). Exceptional flood from the years 2008 and 2010 in the Siret river basin. I.N.H.G.A. .

Nekhay O., Arriaza M., Boerboom L., (2009). Evaluation of soil erosion risk using Analytic Network Process and GIS: A case study from Spanish mountain olive plantations, Journal of Environmental Management, Volume 90, Pages 3091–3104.

Neumeier U., Lucas C., Collins M., (2006). Erodibility and erosion patterns of mudflat sediments investigated using an annular flume. Aquatic Ecology, Nr.40, Pag 543 – 554.

Obreja F., (2011). The Sediment Transport of the Siret River during the Floods from 2010. Forum geografic. Studii și cercetări de geografie și protecția mediului Volume XI, Pag. 90 – 99.

Okoba B.O., Tenge A.J., Sterk G., Stroosnijder L., (2007). Participatory soil and water conservation planning using an erosion mapping tool in the central highlands of Kenya. Land Degradation and Development Nr. 18, Pag. 303–319.

Olariu P., (1992). Human impact on water flow and alluvial sediment suspension of the river Siret. Lucr. IV Simpoz. P.E.A., Piatra Neamț, Pag. 15 – 25.

Olariu P., Gheorghe D., (1999). The effects of human activity on land erosion and suspended sediment transport in the Siret hydrographic basin. Vegetation. Land Use and Erosion Processes. Institul de Geografie, Pages 40-50.

Olariu P., Vamanu E. (2000). Situația ecologică a unor lacuri de acumulare din spațiul hidrografic Siret. Referat prezentat la Sesiunea de Comunicări a Facultății de Geografie-Geologie, Iași.

Olariu P., Obreja F., Obreja I. (2009). Unele aspecte privind tranzitul de aluviuni din bazinul hidrografic Trotuș și de pe sectorul inferior al râului Siret în timpul viiturilor excepționale din anii 1991 și 2005. Analele Universității “Ștefan cel Mare” Suceava – Secțiunea Geografie.

Olley J.M., Murray A.S., Mackenzie D.H., Edwards K., (1993). Identifying sediment sources in a gullied catchment using natural and anthropogenic radioactivity. Water Resource Research, Nr.29, Pag.1037 – 1043.

Padmalal D., Maya K., Streebha S., Streeja R., (2009). Environmental impact of sand mining: A case study in the river catchments of Vembanad lake, South-West India. Jornal of Earth Science, Nr.3, Pag. 41.

Panigrahi J.K., Ananth P.N., Umesh P.A., (2009). Coastal morphological modeling to assess the dynamics of Arklow Bank, Ireland. International Journal of Sediment Research, Nr.3, Pag.299 – 314.

Pascu P., (2006). Topografie și geodezie. Editura Politehnică București.

Pavel D., Popovici N., Biali G., (2006). Implementarea tehnicii GIS in evaluarea spațio-temporară a cantităților de agregate minerale extrase dintr-o balastieră, studiu de caz. Geographia technică Nr.1.

Paz A.R., Collischonn W., Risso A., Mendes C.A.B., (2008). Errors in river lengths derived from raster digital elevation models. Computers & Geosciences, Nr.34, Pag. 1584 – 1596.

Peakall J., Ashworth, P.J. Best J.L., (2007). Meander-bend evolution, alluvial architecture, and the role of cohesion in sinuous river channels: a flume study. Journal of Sedimentary Research Nr.77, Pag. 197 – 212.

Peterson D. F., Mohanty P. K., (1960). Flumes studies of flow in steep, rough channels. Journal of Hydraulic Engineering, ASCE, Nr. 86, Pag.55 – 76.

Pilditch C., Widdows J., Kuhn N., Pope N., Brinsley M., (2008). Effects of low tide rainfall on the erodibility of intertidal cohesive sediments. Continental Shelf Research, Nr. 28 (14), Pag. 1854 – 1865.

Pinter N., Miller K., Wlosinski J.H, Van Der Ploeg, R.R., (2004). Recurrent shoaling and channel dredging, Middle and Upper Mississippi River, USA. Journal of Hydrology, Nr. 290, Pag. 275 – 296.

Pintilie S., Brinza L., Betianu C., Pavel L.V., Ungureanu F., Gavrilescu M., (2007). Modelling and simulation of heavy metals transport in water and sediments. Environmental Engineering and Management Journal, Nr. 6, Pag. 153 – 161.

Pisota I., Buta I., (1983). Hydrology, Didactic and pedagogical Publisher – Bucharest, Pages 220-234.

Pittaluga M.B., Nobile G., Seminara G., (2009). A nonlinear model for river meandering. Water Resources Research Nr. 45, Pag. 1–22.

Pleșoianu D., Olariu P., (2010). A few observations regarding floods produced in 2008 in the Siret basin, ANALELE Universității „Ștefan cel Mare” Suceava SECȚIUNEA GEOGRAFIE ANUL XIX.

Porto P., Walling D.E., Ferro V., (2001). Validating the use of caesium-137 measurements to estimate soil erosion rates in a small drainage basin in Calabria, Southern Italy. Journal of Hydrology, Nr.248, Pag.93 – 108.

Prasannakumar V., Vijith H., Abinod S., Geetha N., (2012). Estimation of soil erosion risk within a small mountainous sub-watershed in Kerala, India, using Revised Universal Soil Loss Equation (RUSLE) and geo-information technology, Geoscience Frontiers, Nr.3(2) Pag. 209 – 215.

Qiang W., Mingyu W., (2007). A framework for risk assessment on soil erosion by water using an integrated and systematic approach. Journal of Hydrology, Nr. 337 (1–2), Pag.11 – 21.

Quine, T.A., (1989). Use of a simple model to estimate rates of soil erosion from caesium-137 data, Journal Water Research Nr. 8, Pag. 54 – 81.

Radu T., Carol N., Edmond N., Aurel P., (1967). Dicționar Politehnic. Editura Tehnică.

Ramlal B., Baban S.M.J., (2008). Developing a GIS based integrated approach to flood management in Trinidad, West Indies, Journal of Environmental Management, Volume 88, Pages 1131-1140.

Rania B.K., Olivier C., Chadi A., (2006). Regional soil erosion risk mapping in Lebanon. Geomorphology, Nr. 82 (3–4), Pag. 347 – 359.

Rădoane M., Rădoane N., (2005). Dams, sediment sources and reservoir silting in Romania. Geomorphology, Nr. 71, Pag.112 – 125.

Rădoane M., Rădoane N., Dumitri, D., Miclăuș C. (2008). Downstream variation in bed sediment size along the East Carpathians Rivers: evidence of the role of sediment sources. Earth Surface Landforms and Processes, Marea Britanie, Nr.33, Pag. 674 – 694.

Rădoane M., Obreja F., Cristea I., Mihailă D., (2013). Changes in the channel-bed level of the eastern Carpathian rivers: Climatic vs. human control over the last 50 years, Geomorphology, Volume 193, Pages 91-111.

Răuță C., Cârstea Stelian, (1983). Prevenirea și combaterea poluării solurilor. Ed. Ceres, București.

Renschler C.S., Harbor J.,(2002). Soil erosion assessment tools from point to regional scales. The role of geomorphologists in land management research and implementation. Geomorphology, Nr. 47 (2–4), Pag.189 – 209.

Repetto R., Tubino M., Paola C., (2002). Planimetric instability of channels with variable width. Journal of Fluid Mechanics Nr. 457, Pag. 79–109.

Rinaldi M., Simon A., (1998). Bed-level adjustments of the Arno River, central Italy. Geomorphology, Nr. 22, Pag. 57 – 71.

Rinaldi M., (1998). Bed level adjustment in the Arno Ricer, central Italy II. Earth Surface Processes and landforms, Nr. 28(1), Pag. 587 – 608.

Rinaldi, M., Wyżga B., Simon A., (2005). Sediment mining in alluvial channels: physical effects and management perspectives. River Research and Applications, Nr. 21, Pag. 805 – 828.

Roberto R., Thanh H. L., Maria C. R., (2012). A RUSLE approach to model suspended sediment load in the Lo river (Vietnam): Effects of reservoirs and land use changes. Journal of Hydrology, Nr. 422–423, Pag.17 – 29.

Romanescu G., (1996). Hidrologie generală – Editura Univ. „Ștefan cel Mare” Suceava.

Sarhadi A., Soltani S., Modarres R., (2012). Probabilistic flood inundation mapping of ungauged rivers: Linking GIS techniques and frequency analysis, Journal of Hydrology, Volumes 458–459, Pages 68-86.

Savin C., (2001). Hidrologia Râurilor teoretică și aplicată. Editura Reprograf Caiova.

Schellekens J., Bruijnzeel L.A., Scatena F.N., Bink N.J., Holwerda F., (2000). Evaporation from a tropical rain forest, Luquillo Experimental Forest, eastern Puerto Rico. Water Resources Research Nr. 36, Pag. 2183–2196.

Seminara G., (2006). Meandre. Jornal of Fluid Mechanism, Nr. 554 (2006), Pag. 271 – 297.

Sharma A., (2010). Integrating terrain and vegetation indices for identifying potential soil erosion risk area. Geo-Spatial Information Science, Nr.13 (3), Pag. 201 – 209.

Sharpley A.N., Williams J.R., (1990). EPIC-Erosion/Productivity Impact Calculator: 1. Model Documentation. U.S. Department of Agriculture Technical Bulletin, Nr. 1768, Pag. 235.

Sheng-ming R., Yin L., Bo S., (2011). Research on Sensitivity for Soil Erosion evaluation from DEM and Remote Sensing Data source of Different Map Scales and Image Resolutions. Procedia Environmental Sciences, Nr. 10 (B), Pag. 1753 – 1760.

Simon A., Rinaldi M., (2000). Channel instability in the loess area of the midwestern United States. Journal of the American Water Resources Association, Nr. 36 (1), Pag.133 – 150.

Simon A., Rinaldi M., (2006). Disturbance, stream incision, and channel evolution: the roles of excess transport capacity and boundary materials in controlling channel response. Geomorphology Nr. 79, Pag.361–383.

Simon A., Thomas R., (2002). Processes and forms of an unstable alluvial system with resistant, cohesive streambeds. Earth Surface Processes and Landforms, Nr. 27 (6), Pag. 699 – 718.

Sonneveld B., Nearing M.A., (2003). A nonparametric/parametric analysis of the Universal Soil Loss Equation, Catena, Nr. 52, Pag. 9 – 21.

Steiger J., Gurnell A.M., (2003). Spatial hydro-geomorphological influences on riparian zone sedimentation: observations from the Garonne River, France. Geomorphology, Nr. 49, Pag. 1 – 23.

Sun T., Meakin P., Jossang T., (2001). a). A computer model for meandering rivers with multiple bed load sediment sizes 2. Computer simulations. Water Resources Research Nr.37 (8), Pag. 2243–2258.

Sun T., Meakin P., Jossang T., (2001). b). Meander migration and the lateral tilting of floodplains. Water Resources Research Nr.37 (5), Pag. 1485–1502.

Surian N., Rinaldi M. (2003). Morphological response to river engineering and management in alluvial channels in Italy. Geomorphology, Nr. 50, Pag. 307-326.

Talmon A. M., Struiksma N., Van Mierlo M.C. L.M., (1995). Laboratory measurements of the direction of sediment transport on transverse alluvial-bed slopes. Journal of Hydraulic Research, Nr.33, Pag.3 – 5.

Tamene L., Vlek P.L.G., (2007). Assessing the potential of changing land use for reducing soil erosion and sediment yield of catchments: a case study in the highlands of northern Ethiopia. Soil Use and Management Nr. 23, Pag. 82–91.

Tate E.C., Maidment D.R., Olivera F., Anderson D.J., (2002). Creating a terrain model for floodplain mapping. Journal of Hydrologic Engineering Nr.7 (2), Pag. 103 – 107.â

Teodosiu C., Cojocariu C., Musteret C.P., Dascalescu I.G., Caraene I., (2009). Assessment of human and natural impacts over water quality in the Prut River basin, Romania. Environmental Engineering and Management Journal, Nr. 8, Pag. 1439 – 1450.

Termini D., (2009). Experimental observations of flow and bed processes in large-amplitude meandering flume. Journal of Hydraulic Engineering-Asce Nr135, Pag. 575 – 587.

Tian Y.C., Zhou Y.M., Wu B.F., Zhou W.F., (2009). Risk Assessment of Water Soil Erosion in Upper Basin of Miyun Reservoir, Beijing, China. Environmental Geology, Nr. 57. Pag. 937 – 942.

Toroimac I.G., Zaharia L., Minea G., Zarea R., Borcan M., (2012). Channel typology based on stability criteria. Case study: Ialomița and Buzău watersheds (Romania). Procedia Environmental Sciences, Nr. 14, Pag. 177 – 187.

Trofin V., Mară M., (1998). Impactul activității antropice asupra solurilor din zona localității Bacău, Factori și Procese Pedogenetice din Zona Temperată. Volum 4, Ed. Univ. Al. I. Cuza Iași.

Van der Knijff J.M., Jones R.J.A., Montanarella L., (2000). Soil Erosion Risk Assessment in Europe. Office for Official Publications of the European Communities, Luxembourg, Pag. 34.

Van R., Hamilton R., Hickey M. R., (2001). Estimating the LS factor for RUSLE through iterative slope length processing of digital elevation data. Cartography, Nr. 30, Pag. 27 – 35.

Vaze J., Teng J., Spencer G., (2010). Impact of DEM accuracy and resolution on topographic indices. Environmental Modelling and Software, Nr. 25, Pag. 1086 – 1098.

Venkatesh M., Aaron C, Julie C., (2008). GIS techniques for creating river terrain models for hydrodynamic modeling and flood inundation mapping. Environmental Modelling & Software, Nr. 23, (10–11), Pag. 1300 – 1311.

Venkatesh M., (2009). Effect of spatial trends on interpolation of river bathymetry. Journal of Hydrology, Nr. 371 (1 – 3), Pag. 169 – 172.

Vrieling A., Sterk G., Beaulieu N., (2002). Erosion risk mapping: a methodological case study in the Colombian Eastern Plains. Journal of Soil and Water Conservation Nr.57 (3), Pag. 158 – 163.

Vrieling A., Sterk G., Vigiak O., (2006). Spatial evaluation of soil erosion risk in the West Usambara Mountains, Tanzania Land. Degradation and Development, Nr. 17 (3), Pag. 301 – 319.

Vrieling A., (2007). Mapping erosion from space. Tropical Resource Management Papers. Nr.90, Pag.103–125.

Walling D.E., Quine T.A., (1995). The use of fallout radionuclide measurements in soil erosion investigations. In: Proceedings

International Symposium on Nuclear and Related Techniques in Soil Plant Studies for Sustainable Agriculture and Environmental Preservation. International Atomic Energy Agency Publication Nr. 947, Pag. 597 – 619.

Weiming W., Sam S. Y. WANG, Yafei JIA. (2000). Nonuniform sediment transport in alluvial rivers. Transport de sédiments non uniformes en rivière alluviale. Journal of Hydraulic Research, Nr. 38, Pag.427 – 434.

Wischmeier W.H., Smith D.D., (1978). Predicting Rainfall Erosion Losses: A Guide to Conservation Planning with Universal Soil Loss Equation (USLE) Agriculture Handbook. Department of Agriculture, Washington DC, Nr. 703.

Wu Q., Wang M. (2007). A framework for risk assessment on soil erosion by water using an integrated and systematic approach. Journal of Hydrology, Nr. 337, (1–2), Pag. 11 – 21.

Xian-L.L., Eddy Y.Z., Rong-Y.J., Chao.P. W., (2007). Effects of in-channel sand excavation on the hydrology of the Pearl River Delta, China. Journal of Hydrology, Nr. 343, Pag. 230–239.

Xie Z., Xiao B., (2002). Sub-area and assessment model of soil erosion-jiangsu province as an example. Nanjing Normal University Transaction, Nr.25 (1), Pag. 12–18.

Xiuwan, C., (2002). Using remote sensing and GIS to analyse land cover change and its impacts on regional sustainable development. International Journal of Remote Sensing Nr. 23, Pag. 107–124.

Xu H.J., Bai Y.C., (2012). The nonlinear theory for sediment ripple dynamic process of straight river. Science China Technological Scence 55, 753 – 771.

Yuksel A., Gundogan R., Akay A.E., (2008). Using the remote sensing and GIS technology for erosion risk mapping of Kartalkaya Dam watershed in Kahramanmaras, Turkey. Sensors, Nr. 8, Pag. 4851–4865.

Yves L.B., Cécile M., Marcel J., Joël D., Dominique K., (2002). Mapping erosion risk for cultivated soil in France. CATENA, Nr. 46, (2–3), Pag. 207 – 220.

Zanichelli G., Caroni E., Fiorotto V., (2004). River bifurcation analysis by physical and numerical modeling. Journal of Hydraulic Engineering, Nr. 130 (3), Pag. 237 – 2 42.

Zebarth, B.J., Rees, H., Walsh, J., Chow, L., Pennock, D.J., (2002). Soil variation within a hummocky podzolic landscape under intensive potato production. Geoderma Nr. 110, Pag. 19–33.

Zhou P., Luukkanen O., Tokola T., Nieminen J., (2008). Effect of vegetation cover on soil erosion in a mountainous watershed. CATENA, Nr.75 (3), Pag.319 – 325.

Zolezzi G., Seminara G., (2001). Downstream and upstream influence in river meandering. Part 1. General theory and application to overdeepening. Journal of Fluid Mechanics Nr. 438, Pag. 183–211.

1* Arhiva OSPA Bacău, Studii pedologice scara 1:10.000 pentru teritoriile comunale Buhoci, Letea Veche, Săucești, Tamași și Traian.

2* Metodologia Elaborări Studiilor Pedologice, ICPA, 1986.

3* Studiu Hidrologic privind debite maxime cu diferite probabilități de depășire și transport solid, pe râul Siret în secțiunea Buhoci, U.A.T. Comuna Buhoci, Județul Bacău, (2013), – A.N. „Apele Române”, Administrația Bazinală de Apă Siret Bacău, Serviciul de Hidrologie, Hidrogeologie și Prognoze Bazinale.

4* Studiu Hidrologic privind debite maxime cu diferite probabilități de depășire, pe râul Siret în secțiunea Saucești, U.A.T. Com. Săucești, Județul Bacău, (2011), – A.N. „Apele Române”, Administrația Bazinală de Apă Siret Bacău, Serviciul de Hidrologie, Hidrogeologie și Prognoze Bazinale.

5* Studiu Hidrologic privind debite maxime cu diferite probabilități de depășire, pe râul Siret în secțiunea Holt, U.A.T. Letea Veche, Județul Bacău, (2015), – A.N. „Apele Române”, Administrația Bazinală de Apă Siret Bacău, Serviciul de Hidrologie, Hidrogeologie și Prognoze Bazinale.

7* Studiu Hidrologic privind debite maxime cu diferite probabilități de depășire și transport solid, pe râul Siret în secțiunea Radomirești, U.A.T. Letea Veche, Județul Bacău, (2015), – A.N. „Apele Române”, Administrația Bazinală de Apă Siret Bacău, Serviciul de Hidrologie, Hidrogeologie și Prognoze Bazinale.

8* Studiu Hidrologic privind debite maxime cu diferite probabilități de depășire, pe râul Siret în secțiunea Schineni, U.A.T. Com. Săucești Județul Bacău, (2015), – A.N. „Apele Române”, Administrația Bazinală de Apă Siret Bacău, Serviciul de Hidrologie, Hidrogeologie și Prognoze Bazinale.

9*(1998-2002). Annuals Synthesis in water basin Siret on water quality protection, A.N. „Romanian Waters” S.A., A.B.A. Siret Bacau.

10* Planul de Management al SH Siret, (2010). Administrația Națională Apele Române – A.B.A. Siret Bacău.

11* Atlasul Cadastrului apei din Romania, (1992). Partea 1 – Date morfo-hidrografice asupra rețelei hidrografice de suprafață. Elaborat la Comanda Ministerului Mediului prin S.C. AQUAPROIECT S.A. București.

12* Atlas de Semne Convenționale pentru Planurile Topografice la scările 1: 5000, 1: 2000, 1: 1000 și 1 : 500, (1978) Bucuresti.

13* Date meteorologice preluate de la Serviciul de Gospodarirea Apelor – Administratia Bazinală de Apă Siret Bacău, pentru intervalele de timp: 1961 – 1997, 2008 – 2011.

14* Captura de imagine obținută cu ajutorul programului Google Earth.

15* Manual de utilizarea AutoCAD 2009.

16* Manual de utilizare TopoLT si ProfLT.

STAS Nr. 6054/1977;

STAS Nr. 1667/1976;

STAS Nr. 4606/1980;

STAS Nr. 12574/1987;

STAS Nr. 10009/1988;

STAS Nr. 4068/1987;

STAS Nr. 4273/1997.

Anexa 1 – Analiza profilelor de sol în secțiunea Săucești – Tamași

Caracteristici generale privind analiza profilelor de sol

Cele 21 de profile pedologice, s-au realizat pentru a evidenția evoluția văii Siretului ca umare a acțiunii proceselor de colmatare și eroziune în perimetrul Săucești – Tamași. Prima etapă a evaluării profilelor pedologic o reprezintă identificarea tipului de sol și caracteristicile acestuia. Amplasamentul profilelor pedologice s-a realizat în funcție de distribuția perimetrelor de exploatare a agregatelor minerale din secțiunea cercetată. Prin analizarea profilelor pedologice s-au identificat și apreciat aspectele legate de suprafața terenului, natura sedimentelor depuse, cât și adâncimea apei freatice. Aceste valori obținute au permis realizarea de aprecieri asupra condițiilor naturale în care apar profilele pedologice. În urma finalizării și interpretări datelor s-au putut stabili soluri prezente cu precizarea caracteristicilor morfologice și fizice ale acestora. Variația adâncimilor profilului de sol este de la 50 cm, până la 120 cm, cu un număr de orizonturi ce variază de la 4 la 8.

Realizarea evoluției profilelor pedologice, a permis aprecieri asupra ciclurilor de formare a solului, în fiecare punct. Alte aprecieri analizate privind caracteristicile solului au fost: culoarea și textura pe toată secțiunea solului, evoluția acestuia și starea vegetației din vecinătate. Acolo unde formele de eroziune laterală produsă de scurgerea râului Siret erau active, s-a specificat acest lucru.

Prezentarea solurilor se face în funcție de prevederile Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor și de Ghidul pentru descrierea pe teren a profilelor de sol și a condițiilor de mediu specificate în lucrări coordonate de I.C.P.A. București (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului)2*.

Elementele caracteristice ce definesc profilele de sol

Orizonturile de sol

Orizontul de sol A – reprezintă o acumulare de materie organică amestecată cu fracțiuni minerală. Aceste proprietăți ale solului sunt rezultatul evoluției pedogenetice a cultivării sau pășunării. Caracteristici principale ala orizontului de sol A:

Sunt considerate orizonturile A și straturi arate, notate cu Ap.

Ao – A (ocric) reprezintă orizont de acumulare a humusului deschis la culoare.

Ag – unde g seminfică prezența petelor de reducere;

Am – orizont molic.

Aok – reprezintă orizont ocric carbonatic.

Orizontul de sol C – este un orizont sau un strat mineral situat în partea inferioară a profilului de sol. Este alcătuit din materiale neconsolidate sau slab consolidate. Poate fi penetrat de rădăcinile plantelor. Acumulări de carbonați sau alte săruri mai solubile pot fi prezente în orizontul C. Uneori orizonturile C, pot fi cimentate cu carbonat de calciu sau gips. Pentru secțiunea Săucești – Tamași orizontul de sol C este notat Ck, la care conținutul de carbonați este mai mic de 12%.

Ck – reprezintă un orizont start C ce are carbonați.

Orizontul de sol G – reprezintă un orizont de sol mineral format în condițiile unui mediu saturat în apă. Se asociază cu orizonturile A și C. Orizontul G este întâlnit pe amplasament sub formă de Gr, sau Gok.

Gr – orizont gleic de reducere. Acest orizont G este format în condiții predominat de anaerobioză, prezentând colorit uniform, unde acestea sunt de reducere. Aspectul culorilor este marmorat unde culorile de reducere apar în proporție de peste 50%, din suprafața rezultată prin secționarea elementelor structurale sau prin secționarea materialului fără structură.

Se consideră culori de reducere:

culori neutrale „Neutral” (cu crome < 1);

culori mai spre albastru decât 10 „Yellow”;

nuanțe 2,5 „Yellow” – 10 „Yellow” (cu crome < 1,5).

Exemplu:

(umed 2,5 „Yellow” 5/1) – culoare solului la umiditate este 2,5 fiind încadrată la căsuța 5/1 din planșa de culori suplimentară pentru culori de reducere – oxidare în determinatorul de culori Munsell.

Go – orizont gleic de oxidare – reducere. Acest orizont este format în condiții de aerobioză, alternând cu perioade având condiții anaerobioze.

Gok – orizont gleic de oxidare – ce conține carbonați.

Procese de reducere în orizontul de bază arată că apa este prezintă în aceste orizonturi o mare parte din an. Datorită umplerii golurilor de aer cu apă, se formează un orizont de sol închis, neaerisit, unde oxizii feroși, de culoare ruginie pierd fierul. Prin pierderea fierului și în lipsa aerului culoarea solului devine verzuie-albăstruie.

Prezintă următoarele caracteristici:

aspect marmorat, în care culorile de reducere apar în proporție de 16-50%, culorile în nuanțe 10 YR („Yellow”, „Red”) și mai roșii cu crome > 2 (pete de oxidare) apar în proporții mai mare decât a celor de reducere pe suprafața rezultată prin secțiunea elementelor structurale, dacă acestea există sau prin secționarea materialului lipsit de structură: parte din suprafață poate prezenta culoarea matricei (culoarea materialului neafectat de gleizare);

exces de umiditate o parte din an, care poate lipsi dacă solul este artificial drenat.

Orizontu de sol R – este un strat mineral situat la baza profilului construit din roci consolidate – compacte în loc. În mod convențional se includ la roci consolidate compacte și pietrișurile cimentate (și impermeabile), ca și rocile fisurate (permeabile) și pietrișurile. Granitul, bazaltul, gnaisul, calcarul dur sunt exemple de roci în loc, considerate ca R. Orizontul R, este suficient de coerent pentru ca în stare umedă să nu se dezmembreze, chiar dacă este fisurat sau zgâriat. Roca în loc poate prezenta fisuri, dar acestea sunt puțin numeroase și atât de mici, încât numai câteva rădăcini le pot penetra. Fisurile pot fi îmbrăcate sau umplute cu argilă sau alte materiale.

Stratul R, nefisurat și impermeabil se notează cu Rn. Dacă statul R este fisurat și deci permeabil, sau este format din fragmente de rocă sau pietriș fluviatil, cu mai puțin de 10% material fin se notează cu Rp.

Efervescența cu HCl – apreciază prezența de carbonați din sol. În (Tabelul A1-1), se prezintă caracteristicile formulelor profilelor de sol studiate, în secțiunea Săucești – Tamași.

Tabelul A1-1. Caracteristicile formulelor unităților de sol în secțiunea Săucești – Tamași.

Profilele de sol realizate în secțiunea Săucești – Tamași.

Profilul de sol nr. 1 – județul Bacău, teritoriul administrativ Săucești

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 1 este aluviosol iar subtipul acestuia este calcaric. Caracteristicile principale ale acestui tip și sub tip de sol sunt: gleizat slab, epicalcaric. Textura este luto-nisiposă pe luto-nisiposă, pe materiale transportate mijlocii, provenite din depozite fluviatile carbonatice.

Profilul de sol nr. 1 este localizat la 46°38’04,8" latitudine nordică și 26°58’10,4" longitudine estică, pe malul drept al Râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, cu folosință arabilă. Profilul este amplasat pe miriște, unde nivelul freatic se situează la 500 cm. Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic, expus la eroziune laterală permanentă. Inundabilitatea este rară în apropierea profilului de sol 1. În (Figura A1-1), se prezintă malul râului Siret, din apropierea limitei de nord a secțiunii de scurgere Săucești – Tamași, unde s-a realizat profilul de sol 1. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 1 sunt aluviosoluri.

Figura A1-1 . Mal drept râu Siret cu procese active de surpare aval profil de sol nr. 1.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilului de sol nr. 1

a) Orizontul Apk este dezvoltat până la 26 cm. Are culoarea brună (umed10 YR 4/3). Textura este luto-nisipoasă, cu strucutră grăunțoasă slab stabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu compact, uscat cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcini sunt frecvente iar coprolitele rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 26 și 41 cm. Are culoarea gălbui brun deschisă

(umed 10 YR 6/4). Textura este luto-nisipoasă, cu structură grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu compact, uscat, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare iar coprolite rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul 2Ak este dezvoltat între 41 și 58 cm. Are culoarea brună (umed 10 YR 4/3). Textura este lutoasă, fără structură. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu compact, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare, iar trecerea la orizontul subiacent este clară.

d) Orizontul ACk este dezvoltat între 58 și 70 cm. Are culoarea gălbui brună deschisă (umed 2,5 Y 4/3). Textura este nisipo-lutoasă, fără structură. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trecerea se face treptat la următorul orizont de sol.

e) Orizontul 3Ak este dezvoltare sub 70 cm. Are culoarea brună închisă cenușie (umed 2,5 Y 4/3). Textura este cu pete rare vineții, cu frecvență 10 %, luto-argiloasă, fără structură. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, cu porozitate mijlocie. Efervescență este slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 1, îi corespunde profilului transversal 1. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transvesal 1, este situat: la km. 0 + 141,919 m., în anul 2008, la km. 0 + 150,261 m. în anul 2009, la km. 0 + 072,554 m. în anul 2010, la km. 0 + 128,756 m. în anul 2011.

Secvența de orizonturi prezente evidențiază 3 cicluri de depunere a depozitelor fluviatile.

Cel mai recent ciclu de sedimentare se extinde pe primii 41 cm. Acesta este puternic influențat de activitatea de cultivare prin individualizarea orizontului de suprafață prelucrat. Este uniform textural, dar influența vegetației, inclusiv prin cultivarea plantelor agricole, a permis o slabă acumulare de materie organică în stratul arabil.

Ciclul intermediar se dezvoltă între 41 și 70 cm. A traversat o perioadă însemnată de timp fără aluvionări în care a fost posibilă formarea unui orizont incipient de acumulare a humusului între 41 și 58 cm. Are variație verticală a texturii, de trecere spre textura grosieră spre bază.

Ciclul inferior începe cu un nou orizont de acumulare a materiei organice. Solul este puțin evoluat pedogenetic din cauza depunerilor frecvente de materiale aluvionare.

Profilul de sol nr. 2 – județul Bacău, teritoriul administrativ Săucești

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 2 este aluviosol iar subtipul acestuia este calcaric. Acest tip și subtip de sol este proxicalcaric. Textura este lutos pe lutos, pe materiale transportate mijlocii, provenite din depozite fluviatile bistratificate carbonatice.

Profilul de sol nr. 1 este localizal la 46° 37’ 49,9" latitudine nordică și 26°58’35,2" longitudine estică, pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, având folosință arabilă. Profilul a fost executat pe malul concav al meandrului. Nivelul freatic ajunge la 250 cm. Iar inundabilitatea se produce frecvent.

Materialul parental este depozitul fuviatil carbonatic, expus la eroziune laterală permanentă. În (Figura A1-2), se prezintă malul râului Siret unde s-a realizat profilul de sol 2. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 2 sunt aluviosolurile.

Figura A1-2. Mal concav Siret în zona profilului de sol nr. 2.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilului nr. 2

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 26 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu compact, uscat, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 26 și 41 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 5/3). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu compact, uscat, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcini sunt rare. Trece clar la orizontul subiacent.

c) Orizontul C1k este dezvoltat între 41 și 58 cm. Are culoarea brun gălbui închisă (umed 10 YR 6/3). Textura este nisipoasă, fără structură. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu compact, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C2k este dezvoltat între 58 și 70 cm. Are culoarea gălbui pală (umed 10 YR 7/4). Textura este nisipoasă, fără structură. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece treptat la următorul orizont de sol.

e) Orizontul C3kR este dezvoltat între 58 și 70 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 5/3). Textura este lutoasă, cu schelet 60%, fără structură. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn cu porozitate mijlocie. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

f) Orizontul C4k este dezvoltat între 58 și 70 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/2). Textura este lutoasă, fără structură. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, reavăn cu porozitate mijlocie, și efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

g) Orizontul 2Ak este dezvoltat sub 70 cm. Are culoarea gălbui închis (umed 2,5 Y 6/3). Textura este cu pete vineții, cu frecvență de 10%, nisipo-lutoasă, fără structură. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, cu porozitate mijlocie. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 2, îi corespunde profilului transversal 3. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 3 este situat: la km. 1 + 369,923 m., în anul 2008, la km. 1 + 537,319 m. în anul 2009, la km. 1 + 380,239 m. în anul 2010, la km. 1 + 460,242 m. în anul 2011.

Figura A1-3. Profil de sol nr. 2.

Orizonturile prezente evidențiază 2 cicluri sedimentare. Cel mai recent ciclu de sedimentare se extinde pe primii 70 cm. Acesta este puternic influențat de activitatea de aluvionare a râului Siret. Este variabil textural, conține și o intercalație de prundișuri fluviatile. Are o slabă acumulare de materie organică în stratul arat. La suprafață este format un orizont clar de acumulare a humusului dar nu se observă transferuri de substanțe între orizonturile de sol.

Sub 70 cm. este poziționat cel mai vechi ciclu de pedogeneză, cu un orizont A îngropat. Spre profunzime se trece la texturi nisipoase. În (Figura A1-3), se prezintă profilul de sol 2.

10.3.3. Profilul de sol nr. 3 – județul Bacău, teritoriul administrativ Săucești

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 3 este aluviosolul iar subtipurile acestuia sunt: entric – calcaric – gleic. Caracteristicile principale ale acestui tip și subtipurilor de sol sunt: gleizat moderat, proxicalcaric. Textura este luto-nisiposă pe nisipo-lutosă, format pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile tristratificate carbonatice.

Profilul de sol nr. 3 este localizal la 46°36’45,9" latitudine nordică și 26°58’48,3" longitudine estică, pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este neuniform, pe pășune. Profilul de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, unde nivelul freatic este la 250 cm.

Materialul parental tristratificat este depozitul fluviatil carbonatic, expus la eroziune laterală permanentă. Inundabilitatea este rară în apropierea profilului de sol 3. În (Figura A1-4), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 3. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol nr.3 sunt aluviosoluri.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilului nr. 3

a) Orizontul ACk este dezvoltat până la 19 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu compact, uscat, cu porozitate mijlocie. Face efervescență slabă cu HCl. Rădăcini sunt frecvente. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul Ck este dezvoltat între 19 și 56 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/2). Textura este luto-nisipoasă, nestrucuturat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu compact, uscat, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare. Trece clar la orizontul subiacent.

c) Orizontul 2Agk este dezvoltat între 56 și 73 cm. Are culoarea brun gălbui închisă (umed 10 YR 5/2), cu pete rare brun deschis de reducere, cu frecvență de 10%. Textura este lutosă. Strucutura este grăunțosă nestabilă. Valoare petelor solului se încadrează în gama de culori YR 6/3. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu compact, reavăn, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul ACk este dezvoltat între 73 și 92 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/2). Textura este lutoasă Și luto-nisipoasă, nestrucuturat. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece treptat la următorul orizont de sol.

e) Orizontul Ck este dezvoltat între 92 și 113 cm. Are culoarea brun oliv închisă (umed 2,5 Y 5/3). Textura este luto-nisipoasă cu schelet 60%, fără structură. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

f) Orizontul 3CGrk este dezvoltat sub 113 cm. Are culoarea cenușie (umed 2,5 YR 5/1). Textura este lutoasă, cu pete frecvente de reducere 60%, vineții și ruginii, nestrucuturat. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl.

Figura A1-4. Mal concav din apropierea profilului nr. 3.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 3, îi corespunde profilului transversal 5. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 5 este situat la km. 5 + 369,115 m., în anul 2008, la km. 5 + 675,408 m. în anul 2009, la km. 5 + 471,569 m. în anul 2010, la km. 5 + 612,007 m. în anul 2011. Pe profil sunt prezente 3 cicluri de depunere a depozitelor fluviatile.

Cel mai recent ciclu de sedimentare se extinde până la 56 cm. Prezintă o slabă acumulare a materiei organice într-un orizont A slab conturat. Textural, în adâncime, trece spre valori grosiere.

Ciclul intermediar extins între 56 și 113 cm., a traversat o perioadă însemnată de timp fără aluvionări. În cadrul acestui orizont a fost posibil formarea unui orizont A, bine conturat, de 27 cm., între 41 și 58 cm. Textura în acest ciclu trece de la lutoasă la partea superioară la nisipo-lutoasă spre bază.

Ultimul ciclu de sedimentare, este influențat de nivelul freatic, prin gleizare foarte puternică.

Solul este puțin evoluat pedogenetic din cauza depunerilor frecvente de materiale aluvionare. Prezența orizonturilor A îngropate, precizează o stabilitate a proceselor de evoluție pedogenetică. Acestea au permis instalarea covorului vegetal, sursă de materie organică pentru humificare. În (Figura A1-5), se prezintă profilul de sol 3.

Figura A1-5. Profil de sol nr. 3.

10.3.4. Profilul de sol nr. 4 – județul Bacău, teritoriul administrativ Săucești

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 4 este aluviosol, cu subtip asociat entic – calcaric. Solul este proxicalcaric. Textura este nisipo-lutosă pe nisipo-lutosă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile carbonatice.

Profilul de sol nr. 4 este localizal la 46°36’09,9" latitudine nordică și 26°59’17,4" longitudine estică, pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este neuniform pe pășune. Profil de sol s-a

executat pe malul concav al meandrului, unde nivelul freatic este la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic, predominant grosier, sprijinit pe pietrișuri fluviatile și expus la eroziune laterală permanentă.

Inundabilitatea este frecventă în apropierea profilului de sol 4. În (Figura A1-6), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 4. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 4 sunt aluviosoluri.

Figura A1-6 . Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 4.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilului nr. 4

a) Orizontul ACk este dezvoltat până la 31 cm. Are culoarea cenușiu închisă (umed 10 YR 7/2). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu compact, uscat, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Rădăcini sunt frecvente unde se observă canale de insecte. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul Ck este dezvoltat între 31 și 46 cm. Are culoarea cenușiu închisă (umed 10 YR 7/2). Textura este luto-nisipoasă, nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu compact, uscat, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Rădăcini sunt rare, cu frecvente canale de insecte. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul 2 Ak este dezvoltat între 46 și 60 cm. Are culoarea brună (umed 10 YR 4/3). Textura este luto-nisipoasă, nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Se observă canale de insecte. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul Ck este dezvoltat între 60 și 94 cm. Are culoarea brună (umed 10 YR 5/3). Textura este luto-nisipoasă, nestructurat. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece treptat la următorul orizont de sol.

e) Orizontul 3ACk este dezvoltat între 94 și 116 cm. Are culoarea brună (umed 10 YR 4/3). Textura este lutoasă, nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

f) Orizontul Ck este dezvoltat între 116 și 190 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 2,5 YR 5/2). Textura este nisipo-lutoasă, nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

g) Orizontul CRk este dezvoltat sub 190 cm. Are culoarea cenușie albă (umed 10 YR 6/2). Textura este nisipoasă cu schelet 60%, nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate excesivă. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 4, îi corespunde profilului transversal 7. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 7 este situat la situat la km. 7 + 200,155 m., în anul 2008, la km. 7 + 384,803 m. în anul 2009, la km. 7 + 195,983 m. în anul 2010, la km. 7 + 325.061 m. în anul 2011.

Peste prundișul bazal se remarcă existența a 3 cicluri de depunere a sedimentelor.

Cel mai recent ciclu de sedimentare se extinde până la 46 cm. Prezintă o slabă acumulare a materiei organice în orizontul A. Textura este grosieră.

Ciclul intermediar extins între 46 și 94 cm. Are un orizont A îngropat slab, conturat pe 14 cm., între 41 și 58 cm. Textura trece de la luto-nisipoasă la partea superioară până la nisipo-lutoasă spre ciclul 3.

Cel de al 3-lea ciclu de sedimentare, are un orizont A clar conturat, de 22 cm., sub care sunt întâlnite nisipuri fluviatile, sprijinite pe pietrișuri. Solul este puțin evoluat pedogenetic din cauza depunerilor frecvente de materiale. Prezența orizonturilor îngropate, unde s-a acumulat puțin humus, precizează o stabilitate precară a proceselor de evoluție geologo-geomorfologice. În (Figura A1-7), se prezintă profilul de sol 4.

Figura A1-7. Profil de sol nr.4.

10.3.5. Profilul de sol nr. 5 – județul Bacău, teritoriul administrativ Săucești

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 5 este aluviosolul iar subtipul acestuia este calcaric. Solul este proxicalcaric. Textura este lutosă pe lutosă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile carbonatice.

Profilul de sol nr. 5 este localizal la 46° 35’ 43,3" latitudine nordică și 26° 58’ 14,4" longitudine estică, pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, pe pășune. Profil de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, pe care se produc permanent procese de surpare, iar nivelul freatic este la 350 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere.

Inundabilitatea este rară în apropierea profilului de sol 5. În (Figura A1-8), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 5. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 5 sunt aluviosoluri.

Figura A1-8. Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 5.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilului nr. 5

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 33 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă, mediu stabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu compact, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcini sunt frecvente, sub formă tubulară, iar coprolitele sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 33 și 54 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/2.5). Textura este lutoasă, structura este poliedrică medie nestabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu compact, uscat cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcini sunt rare, sub formă tubulară, iar coprolite sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul C1k este dezvoltat între 54 și 85 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/3). Textura este lutoasă-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C2k este dezvoltat între 85 și 120 cm. Are culoarea brun cenușie deschisă (umed 10 YR 6/2). Textura este nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

e) Orizontul CGok este dezvoltat sub 120 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 6/2). Textura este nisipo-lutoasă cu pete rare brun gălbui(10 YR 5/4), unde petele de reducere sunt de 15%, fiind nestructurată. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 5, îi corespunde profilului transversal 8. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 8 este situat la km. 9 + 193,660 m., în anul 2008, la km. 9 + 366,951 m. în anul 2009, la km. 9 + 258,695 m. în anul 2010, la km. 9 + 389,329 m. în anul 2011.

Profilul litologic evidențiază prezența unui singur ciclu lito-pedologic. În primii 50 cm. se resimte acțiunea factorilor pedogenetici, prin formarea clară a orizontului de acumulare a humusului.

Textura pe profil este mijlocie până la 54 cm. și grosieră mai jos.

Culoarea oriyonturilor de sol evidențiază acumularea mai intensă de materie organică în primele două orizonturi de sol. Figura A1-9. Profilul de sol nr. 5.

Structurarea materialelor de sol este stabilă în primii 32 cm. și mai puțin stabilă sau neformată spre profunzime. Procesele de eroziune laterală sunt active tot timpul anului. Nu este realizată nici o acțiune de stabilizare a malului, ceea ce expune malul la eroziuni laterale. În (Figura A1-9), se prezintă profilul de sol 5.

Profilul de sol nr. 6 – județul Bacău, teritoriul administrativ Letea Veche

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 6 este aluviosol cu subtip asociat calcaric-gleic. Solul este gleizat puternic, proxicalcaric. Textura este nisiposă pe lutosă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile bistratificate carbonatice, colmatat puternic.

Profilul de sol nr. 6 este localizal la 46°34’28,9" latitudine nordică și 26°59’03,24" longitudine estică, pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este moderat neuniform pe pășune. Profilul de sol s-a executat la efilarea malului concav al meandrului, unde nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Inundabilitatea este frecventă în apropierea profilului de sol 6. În (Figura A1-10), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 6. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 6 sunt aluviosoluri.

Figura A1-10. Mal Siret în apropierea profilului nr. 6.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic, cu texturi grosiere și mijlocii și expus la eroziune laterală permanentă. Sunt executate lucrări de apărare a malului la eroziunea laterală în zona stației de sortare din localitatea Holt, prin depuneri de elemente din beton, dar frecvent se depozitează și gunoaie menajere.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilului nr. 6

a) Orizontul Ck este dezvoltat până la 31 cm. Are culoarea brun deschisă (umed 10 YR 6/3). Textura este nisipoasă, nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, uscat, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Rădăcini sunt frecvente întâlnindu-se și canale de insecte, iar coprolite sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul 2Ak este dezvoltat între 31și 63 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, cu structură grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, uscat, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcini sunt rare întâlnindu-se și canale de insecte, iar coprolite sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul ACk este dezvoltat între 63 și 89 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 6/2). Textura este nisipo-lutoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slaba cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul CGok este dezvoltat sub 89 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 5/3 cu pete rare 5/6). Textura este nisipo-lutoasă, fără structură. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, cu porozitate mijlocie. Face efervescență slaba cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 6, îi corespunde profilului transversal 10. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 10 este situat la km. 9 + 193,660 m., în anul 2008, la km. 9 + 366,951 m. în anul 2009, la km. 9 + 258,695 m. în anul 2010, la km. 9 + 389,329 m. în anul 2011. Profilul litologic este variat textural și prezintă doar un ciclu de pedogeneză, care a permis formarea unui orizont de acumulare a humusului. Este bine exprimat sub aspectul grosimii și culorii dar stabilitatea agregatelor structurale este redusă. Nivelul freatic ridicat determină prezența proceselor de reducere în orizontul de bază. În (Figura 1-11), se prezintă succesiunea de orizonturi pe profilul de sol 6.

Figura 1-11. Profil de sol nr. 6.

Profilul de sol nr. 7 – județul Bacău, teritoriul administrativ Letea Veche

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 7 este aluviosol iar subtipul acestuia este calcaric. Solul este proxicalcaric, slab profund. Textura este lutosă pe lutosă, pe materiale transportate mijlocii, provenite din depozite fluviatile carbonatice, sprijinite pe pietrișuri fluviatile.

Profilul de sol nr. 7 este localizal la 46°34’10,6" latitudine nordică și 26°59’25,5" longitudine estică, pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform pe pășune. Profil de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, iar nivelul freatic ajunge la 450 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic sprijinit pe pietrișuri rulate și expus la eroziune laterală permanentă. Local sunt prezente tufărișuri care ajută la stabilizarea meandrului.

Inundabilitatea este rară în apropierea profilului de sol 7. În (Figura 1-12), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 7. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 7 sunt aluviosoluri.

Figura A1-12. Mal concav Siret în apropierea profilului 7.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilului 7

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 37 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă slab stabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu compact, uscat cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcini sunt frecvente întâlnindu-se și canale de insecte, iar coprolitele sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 37 și 51 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2,5). Textura este lutoasă, cu structură grăunțoasă, nestabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, reavăm cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcini sunt frecvente întâlnindu-se și tuburi de canale de insecte. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul Ck este dezvoltat între 51 și 69 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul CkR este dezvoltat sub 69 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 6/2). Textura este nisipoasă cu schelet 95%, nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate excesivă. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 7 îi corespunde profilului transversal 13. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 13 este situat la km. 14 + 795,312 m., în anul 2008, la km. 14 + 845,320 m. în anul 2009, la km. 14 + 951,351 m. în anul 2010, la km. 14 + 931,073 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului este variat textural și prezintă doar un ciclu de pedogeneză. Acesta a permis formarea unui orizont de acumulare a humusului clar exprimat sub aspectul grosimii, culorii și stabilității agregatelor structurale. Terenul aferent este rar inundabil.

Orizontul de bază, reprezentat de prundișurile fluviatile, asigură un drenaj intern intens ceea ce provoacă instalarea mai timpurie a perioadelor estivale de secetă. În (Figura A1-13), se prezintă profilul de sol 7.

Figura A1-13. Profil de sol nr.7.

10.3.8. Profilul de sol nr. 8 – județul Bacău, teritoriul administrativ Letea Veche

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 8 este aluviosol iar subtipul este asociat calcaric–gleic. Solul mai prezintă următoarele caractere: gleizare moderată, proxicalcaric. Textura este nisiposă pe lutosă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile carbonatice, colmatat puternic.

Profilul de sol nr. 8 este localizat la 46° 33’15,7" latitudine nordică și 26°59’54,0" longitudine estică, pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este moderat neuniform, pe pășune. Profilul de sol a fost executat pe malul concav al meandrului, iar nivelul freatic ajunge la 350 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere și mijlocii, expus la eroziune laterală permanentă.

Inundabilitatea este frecventă în vecinatatea profilului de sol 8. În (Figura A1-14), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 8.

Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 8 sunt aluviosoluri.

Figura A1-14. Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 8.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilului nr. 8

a) Orizontul ACk este dezvoltat până la 21 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/3). Textura este nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, uscat cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente întâlnindu-se canale de insecte și cropolite rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul 2Ak este întâlnit între 21 și 48 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu compact, uscat cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare întâlnindu-se canale de insecte și cropolite rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul ACk este întâlnit între 48 și 69 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/3). Textura este nisipo-lutoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C1Cok este întâlnit între 69 și 115 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 5/3 cu pete rare 4/6). Textura este nisipo-lutoasă cu pete de oxido-reducere 15%, orizontul este nestructurat. Alte caractere: slab plastic, slab adeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

e) Orizontul C2Cok este întâlnit sub 115 cm. Are culoarea brun cenușie cu pete vișinii și ruginii (umed 10 YR 6/3 cu pete rare 6/1 și 4/6). Textura este nisipo-lutoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 8, îi corespunde profilului transversal 15. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 15 este situat la km. 16 + 168,764 m., în anul 2008, la km. 16 + 227,404 m. în anul 2009, la km. 16 + 479,309 m. în anul 2010, la km. 16 + 403,619 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului este variat textural și prezintă 2 cicluri de pedogeneză. La suprafață este cel mai recent ciclu, cu o grosime de 21 cm., relativ deschis la culoare, nisipos și lipsit de structurare pedologică. Sub acesta se dezvoltă cel de al doilea ciclu de evoluție lito-pedologică, caracterizat printr-un orizont consistent de acumulare a humusului, cu grosime de 27 cm. Are o textură lutoasă, care spre profunzime trece în clase mai grosiere iar prezența agregatelor structurale este remarcată doar în orizontul A.

Pe toată secțiunea de control a solului nu se remarcă transferuri de substanțe între orizonturi de sol. Figura A1-15. Profil de nr.8.

Nivelul freatic ridicat determină prezența proceselor de reducere în orizontul de bază. În (Figura A1-15), se prezintă profilul de sol 8.

10.3.9. Profilul de sol nr. 9 – județul Bacău, teritoriul administrativ Letea Veche

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 9 este aluviosol iar subtipul acestuia este calcaric. Solul este proxicalcaric, puternic profund, textura este lutosă pe nisipo-lutosă. Materialele transportate grosiere, sunt provenite din depozite fluviatile carbonatice sprijinite pe prundișuri.

Profilul de sol nr. 9 este localizat la 46°33’40,1" latitudine nordică și 26°59’51,6" longitudine estică pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform pe teren arabil. Profil de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, iar nivelul freatic ajunge la 350 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere și cu o eroziune laterală de intensitate redusă.

Zona profilului este rar inundabilă. În (Figura A1-16), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 9, iar principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 9 sunt aluviosoluri.

Figura A1-16. Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 9.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 9

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 24 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/3). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, uscat cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente întâlnindu-se canale de insecte și cropolite rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este întâlnit între 24 și 41 cm. Are culoarea brun slab gălbuie (umed 10 YR 5/3,5). Textura este nisipo-lutosă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu compact, uscat cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare întâlnindu-se canale de insecte. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul C1k este întâlnit între 41 și 61 cm. Are culoarea brun slab gălbuie (umed 10 YR 5/3). Textura este nisipo-lutoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C2k este întâlnit între 61 și 78 cm. Are culoarea brun slab cenușie (umed 10 YR 5/2,5 cu pete rare 4/6). Textura este nisiposă fină, cu pete de oxido-reducere 15%, structura este grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

e) Orizontul C3k este întâlnit între 78 și 110 cm. Are culoarea brun slab gălbuie (umed 10 YR 5/3). Textura este nisiposă grosieră, fără structură. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

f) Orizontul CRk este întâlnit sub 110 cm. Are culoarea cenușiu brun închisă (umed 10 YR 6/2). Textura este nisiposă cu schelet 70%, fără structură. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 9, îi corespunde profilului transversal 16. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 16 este situat la km. 17 + 146,639 m., în anul 2008, la km. 17 + 112,560 m. în anul 2009, la km. 17 + 241,418 m. în anul 2010, la km. 17 + 903,387 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului este relativ uniform doar în primii 24 cm., resimțindu-se acțiunea factorilor pedogenetici. Textura pe profil este mijlocie în orizontul de suprafață și grosieră mai jos.

Culoarea straturilor de sol are o uniformitate relativă. Pe profil nu se remarcă orizonturi îngropate de acumulare a humusului. Structurarea materialelor de sol este slab realizată doar pe primii 24 cm.

Prezența prundișului la circa 110 cm., alături de textura grosieră a stratelor pământoase, asigură un drenaj intern rapid. Acesta determină absența proceselor de reducere de pe profil. Procesele de eroziune laterală sunt de mică intensitate. Pe mal sunt prezente tufărișuri iar înierbarea acestuia este aproape totală.

10.3.10. Profilul de sol nr. 10 – județul Bacău, teritoriul administrativ Letea Veche

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 10 este aluviosol iar subtipul acestuia este calcaric. Solul este proxicalcaric, moderat profund. Textura este luto-nisiposă pe luto-nisiposă, pe materiale transportate mijlocii, provenite din depozite fluviatile carbonatice sprijinite pe prundișuri.

Profilul de sol nr. 10 este localizat la 46° 32’ 10,5" latitudine nordică și 26° 59’04,9" longitudine estică, pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este moderat uniform pe teren cu folosință arabilă. Profilul de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, iar nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi mijlocii. Inundabilitatea este rară în apropierea profilului de sol 10.

În (Figura A1-17) se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 10. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 10 sunt aluviosoluri.

Figura A1-17. – Mal râu Siret în apropierea profilului nr. 10.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 10

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 26 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, uscat cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente întâlnindu-se canale de insecte și cropolite rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este întâlnit între 26 și 46 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/3). Textura este nisipo-lutosă, structura este grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, slab adeziv, mediu compact, uscat cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare întâlnindu-se canale de insecte, cropolitele sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul Ck este întâlnit între 46 și 80 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4,5/2). Textura este nisipo-lutosă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul CRk este cu dezvoltare sub 80 cm. Are culoarea cenușie brun închisă (umed 10 YR 6/2). Textura este nisipoasă cu schelet 90%, fără structură. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate excesivă. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 10, îi corespunde profilului transversal 19. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 19 este situat la km. 20 + 304,990 m., în anul 2008, la km. 20 + 437,555 m. în anul 2009, la km. 20 + 714,995 m. în anul 2010, la km. 20 + 801,683 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului este relativ uniform până la 46 cm. Aici se resimte acțiunea factorilor pedogenetici prin formarea clară a orizontului A.

Textura pe profil este mijlocie în primii 80 cm. și este grosieră mai jos. Culoarea straturilor de sol evidențiază acumularea de humus în primele două orizonturi de sol. Structurarea materialelor de sol este slab realizată pe primii 46 cm.

Prezența prundișului, alături de textura luto-nisipoasă a straturilor pământoase, asigură un drenaj intern rapid. Acesta determină absența proceselor de reducere de pe profil.

Procesele de eroziune laterală sunt de mică intensitate. Sunt prezente tufărișuri iar înierbarea malului este aproape totală.

F Figura A1-18. Profil de sol nr. 10.

Apropierea de Lacul Galbeni a diminuat exprimarea clară a meandrelor, implicit a sectoarelor concave, a redus intensitatea eroziunii laterale și frecvența porțiunilor afectate de eroziunea laterală activă. În (Figura A1-18), se prezintă profilul de sol 10.

10.3.11. Profilul de sol nr. 11 – județul Bacău, teritoriul administrativ Prăjești

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 11 este aluviosol, cu subtip asociat calcaric-molic. Solul este proxicalcaric. Textura este luto-argilosă pe luto-argilosă, pe materiale transportate mijlociu-fine, provenite din depozite fluviatile carbonatice.

Profilul de sol 11 este localizat la 46°38’ 05,3" latitudine nordică și 26° 58’48,1" longitudine estică, pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform pe teren arabil. Profilul de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, pe care se produc permanent procese de surpare, iar nivelul freatic ajunge la 450 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi mijlocii.

Terenul din apropierea profilului de sol 10 este neinundabil. În (Figura A1-19), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 11, unde se observă procese active de surpare a malurilor.

Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 11 sunt aluviosoluri.

Figura A1-19. Mal Siret în apropierea profilului nr. 11.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui de sol 11

a) Orizontul Apk este dezvoltat până la 24 cm. Are culoarea brun cenușie foarte închisă (umed 10 YR 3/2). Textura este luto-argiloasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: foarte plastic, foarte adeziv, mediu cumpact, cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente întâlnindu-se culcușuri de larve și cropolite rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul Amk este întâlnit între 24 și 41 cm. Are culoarea brun cenușie foarte închisă (umed 10 YR 3/2). Textura este luto-argiloasă, structura este grăunțoasă stabilă. Orizontul studiat este: foarte plastic, foarte adeziv, mediu compact, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare, întâlnindu-se canale de insecte, cropolitele sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul ACk este întâlnit între 41 și 57 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/3). Textura este luto-argiloasă, cu structură poliedric nestabilă. Orizontul studiat este: foarte plastic, foarte adeziv, reavăn cu porozitate mijlocie. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul Ck este întâlnit sub 57 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4,5/2). Textura este luto-argiloasă, cu structură poliedric nestabilă. Orizontul studiat este: foarte plastic, foarte adeziv, cu porozitate mijlocie. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 11, îi corespunde profilului transversal 2. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 2 este situat la km. 0 + 816,337 m., în anul 2008, la km. 0 + 839,416 m. în anul 2009, la km. 0 + 795,519 m. în anul 2010, la km. 0 + 907,331 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului este uniform, până la 57 cm. Aici se resimte acțiunea factorilor pedogenetici prin formarea clară a orizontului de acumulare a humusului.

Textura pe profil este mijlocie-fină. Culoarea straturilor de sol evidențiază acumularea

mai intensă de materie organică în primele două orizonturi de sol.

Structurarea materialelor de sol este bună în special în primii 41cm. Procesele de eroziune laterală sunt intense și active tot timpul anului. Nu este realizată nici o acțiune de stabilizare a malului, cu grave consecințe asupra surpării terenurilor din lungul malului.

Procesele de surpare prezente sunt accentuate și de lucrările de la exploatarea de agregate minerale din amonte de profilul de sol de pe malul opus. Un alt factor important, ce stă la baza continuității surpării malului, este dat de lipsa proceselor de degajare a albiei și de diminuare a coeficientului de meandrare.

10.3.12. Profilul de sol nr. 12 – județul Bacău, teritoriul administrativ Prăjești

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 12 este aluviosol iar subtipul acestuia este calcaric. Solul este proxicalcaric. Textura este lutosă pe lutosă, pe materiale transportate mijlocii, provenite din depozite fluviatile carbonatice de pe terenuri arabile.

Profilul de sol 12 este localizat la 46°38’03,6" latitudine nordică și 26°59’30,9" longitudine estică, pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde este amplasat profilul de sol este uniform, pe foste terenuri agricole. Astăzi acestea au categoria de folosință pășune. Profilul de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, pe care se produc permanent procese de surpare, iar nivelul freatic ajunge la 350 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi mijlocii. Terenul din apropierea profilului de sol 12 are inundabilitate rară. În (Figura A1-20), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 12. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 12 sunt aluviosoluri.

Figura A1-20. Mal concav Siret în apropierea profilului nr.12.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 12

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 24 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă stabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu cumpact, cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente, întâlnindu-se culcușuri de larve și cropolite rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este întâlnit între 24 și 41 cm. Are culoarea brun cenușiu închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă stabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu compact, uscat cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile și cropolitele sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul C1k este întâlnit între 41 și 57 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/2,5). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, reavăn cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C2k este întâlnit sub 57 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/2,5). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 12, îi corespunde profilului transversal 4. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 4 este situat la km. 2 + 710,094 m., în anul 2008, la km. 2 + 847,184 m. în anul 2009, la km 2 + 793,829 m. în anul 2010, la km. 2 + 747,092 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului evidențiază un singur ciclu lito-pedologic prin caracterul său uniform. În primii 57 cm. se resimte acțiunea factorilor pedogenetici prin formarea clară a orizontului de acumulare a humusului.

Textura pe profil este mijlocie pe întreagă secțiunea cercetată. Culoarea straturilor de sol evidențiază acumularea mai intensă de humus până la 41 cm. Structurarea materialelor de sol este stabilă în primii 57 cm. și slab stabilă spre profunzime.

Procesele de eroziune laterală sunt intense și active tot timpul anului. Nu este realizată nici-o acțiune de stabilizare a malului. Consecințele sunt grave asupra stabilității acestui mal. Izolat malul este protejat de eroziunea laterală prin tufărișuri. În (figura A1-21), se prezintă profilul de sol 12. Figura A1-21. Profil de sol nr. 12.

10.3.13. Profilul de sol nr. 13 – județul Bacău, teritoriul administrativ Buhoci

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 13 este aluviosol, cu subtipul asociat calcaric-molic. Solul este freatic-umed, proxicalcaric. Textura este lutosă pe lutosă, pe materiale transportate mijlocii, provenite din depozite fluviatile carbonatice.

Profilul de sol 13 este la 46°38’31,8" latitudine nordică și 26°59’26,3" longitudine estică este, pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, pe pășune. Profil de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, pe care se produc permanent procese de surpare, iar nivelul freatic ajunge la 350 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi mijlocii. În zonă sunt depuse reziduri de la construcții.

Terenul din apropierea profilului de sol 13 are inundabilitate rară. În (Figura A1-22), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 13.

Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 13 sunt aluviosoluri.

Figura A1-22. – Mal Siret în apropierea profilului nr. 13.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 13

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 32 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă stabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu cumpact, cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente întâlnindu-se sub formă de tuburi, iar cropolitele sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 32 și 50 cm. Are culoarea brun (umed 10 YR 4/3). Textura este lutoasă, structura este poliedric medie nestabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu cumpact, cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare întâlnindu-se sub formă de tuburi, iar cropolitele sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul C1k este dezvoltat între 50 și 74 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/3). Textura este lutoasă, cu structură poliedrică medie nestabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, reavăn cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C2k este dezvoltat între 74 și 105 cm. Are culoarea brun pală (umed 10 YR 5,5/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, reavăn cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

e) Orizontul C3gk este dezvoltat sub 105 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/2), cu pete rare brun gălbui (umed 10 YR 6/6). Textura este luto-nisipoasă cu pete de reducere 10%, este nestructurat. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 13, îi corespunde profilului transversal 6. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 6 este situat la km. 2 + 710,094 m., în anul 2008, la km. 6 + 570,290 m. în anul 2009, la km. 6 + 512,600 m. în anul 2010, la km. 6 + 572,686 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului evidențiază un singur ciclu lito-pedologic prin caracterul său uniform. În primii 50 cm. se resimte acțiunea factorilor pedogenetici prin formarea clară a orizontului de acumulare a humusului. Textura pe profil este mijlocie pe întreagă secțiunea cercetată.

Figura A1-23. – Profil de sol 13.

Culoarea straturilor de sol evidențiază acumularea mai intensă de humus în orizonturile A și AC. Structurarea materialelor de sol este stabilă în primii 32 cm. și slab stabilă spre profunzime.

Procesele de eroziune laterală sunt intense și active tot timpul anului. Nu este realizată nici-o acțiune de stabilizare a malului. Acest lucru are grave consecințe asupra stabilității terenurilor cultivate din vecinătate. Malul este expus total la eroziune laterală și datorită absenței tufărișurilor. În (Figura A1-23) se prezintă profilul de sol 13.

10.3.14. Profilul de sol nr. 14 – județul Bacău, teritoriul administrativ Buhoci

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 14 este aluviosolul cu subtipul calcaric. Acest sol mai este proxicalcaric. Textura este luto-nisiposă pe luto-nisiposă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile carbonatice.

Profilul de sol 14 este la 46° 35’ 07,2" latitudine nordică și 26° 58’ 47,7" longitudine estică pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, cu folosință arabil. Profilul de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, parțial stabilizat de infrastructura existentă în aval, la podul peste râul Siret din apropierea localității Holt, comuna Letea Veche, județul Bacău. Nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere, iar inundabilitate este rară. În (Figura A1-24), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 14. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 14 sunt aluviosol calcaric.

Figura A1-24. Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 14.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 14

a) Orizontul Apk este dezvoltat până la 29 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu cumpact, cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente întâlnindu-se sub formă tubulară. Culcușuri de larve sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul Aok este dezvoltat între 29 și 46 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu cumpact, uscat cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente întâlnindu-se sub formă de tuburi. Culcușuri de larve sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul ACk este dezvoltat între 46 și 60 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/2,5). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu cumpact, uscat cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C1k este dezvoltat între 60 și 81 cm. Are culoarea brun pală (umed 10 YR 5,5/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate excesivă. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

e) Orizontul C2k este dezvoltat între 81 și 90 cm. Are culoarea cenușie închisă (umed 10 YR 7/1,5). Textura este nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate excesivă. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

f) Orizontul C3k este dezvoltat între 90 și 105 cm. Are culoarea brun spre brun pală (umed 10 YR 5,5/3). Textura este nisipo-lutoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: slab plastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

g) Orizontul C4k este dezvoltat între 105 și 122 cm. Are culoarea cenușie închisă (umed 10 YR 7/2). Textura este nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate excesivă. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

h) Orizontul CRk este situat sub 122 cm. Are culoarea cenușie (umed 10 YR 5/1). Textura este nisipoasă cu schelet peste 90%, nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate excesivă. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 14, îi corespunde profilului transversal 9. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 9 este situat la km. 10 + 518,157 m., în anul 2008, la km. 10 + 711,383 m. în anul 2009, la km. 10 + 696,449 m. în anul 2010, la km. 10 + 722,247 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului evidențiază un singur ciclu lito-pedologic cu tendința de trecere spre texturi grosiere spre profunzime.

În primii 60 cm. acțiunea factorilor pedogenetici se materializează prin formarea clară a orizontului A.

Textura pe profil este mijlocie în primii 46 cm. și trece spre grosieră mai jos. Culoarea stratelor de sol arată acumularea mai intensă a humusului în primele două orizonturi de sol. Structurarea materialelor de sol este stabilă în primii 46 cm., slab stabilă până la 60 cm. și lipsește spre profunzime.

Procesele de eroziune laterală sunt active doar în perioadele de inundații. Nu este realizată nici o acțiune de stabilizare a malului.

În (Figura A1-25), se prezintă profilul de sol 14.

Figura A1-25. Profil de sol nr. 14.

10.3.15. Profilul de sol nr. 15 – județul Bacău, teritoriul administrativ Buhoci

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 15 este aluviosolul iar subtipul este asociat entic-calcaric. Solul mai este proxicalcaric. Textura este luto-nisiposă pe luto-nisiposă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile carbonatice.

Profilul de sol 15 este la 46° 34’ 36,2" latitudine nordică și 26° 59’57,9" longitudine estică, pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, cu folosință arabilă. Profilul de sol este executat pe malul concav al meandrului. Nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere, iar

inundabilitatea este rară. În (Figura A1-26), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 15. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 15 sunt aluviosolurile.

Figura A1-26. – Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 15.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 15

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 19 cm. Are culoarea ce variază de la brun la brun pală (umed 10 YR 5/3). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunșoasă friabilă. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu cumpact, cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 19 și 35 cm. Are culoarea ce variază de la brun la brun pală (umed 10 YR 5,5/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu cumpact, uscat, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul C1k este dezvoltat între 35 și 54 cm. Are culoarea ce variază de la brun la brun gălbuie (umed 10 YR 5/3,5). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C2k este dezvoltat sub 54 cm. Are culoarea cenușie brun închisă (umed 10 YR 6/2). Textura este nisipoasă, este nestructurată. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate excesivă. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 15, îi corespunde profilului transversal 11. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 11 este situat la km. 12 + 939,409 m., în anul 2008, la km. 13 + 233,570 m., în anul 2009, la km 13 + 229.301 m., în anul 2010, la km. 13 + 276.289 m., în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului evidențiază un singur ciclu lito-pedologic cu tendința de trecere spre texturi grosiere spre profunzime. În primii 60 cm. acțiunea factorilor pedogenetici se materializează prin tendința de formare a orizontului de acumulare a humusului.

Textura pe profil este mijlocie în primii 54 cm. și trece spre grosieră mai jos.

Culoarea straturilor de sol evidențiază o slabă acumularea de materie organică în primele două orizonturi de sol. Structurarea materialelor de sol este stabilă în primii 19 cm. și lipsește spre profunzime.

Procesele de eroziune laterală sunt active tot anul. Nu s-a realizat nici-o acțiune de stabilizare a malului.

În (Figura A1-27), se prezintă profilul de sol 15.

Figura A1-27. Profil de sol nr. 15.

10.3.16. Profilul de sol nr. 16 – județul Bacău, teritoriul administrativ Buhoci

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 16 este aluviosolul, cu subtipul asociat entic-calcaric. Solul este proxicalcaric. Structura este luto-nisiposă pe luto-nisiposă, pe materiale transportate mijlocii, provenite din depozite fluviatile carbonatice tristratificate, pe pășune.

Profilul de sol 16 este la 46° 34’ 08,0" latitudine nordică și 26° 59’ 56,0" longitudine estică pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, pe pășune. Profil de sol s-a executat în zona terminală a malului concav al meandrului. Nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic tristratificat, cu texturi grosiere sau mijlocii.

Terenul din apropierea profilului de sol 16 se află în zonă inundabilă. În (Figura A1-28), se prezintă malul râului Siret, unde este amplasat profilul de sol 16. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 16 sunt aluviosolurile.

Figura A1-28. Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 16.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 16

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 25 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu cumpact, uscat, cu porozitate mare. Rădăcinile sunt frecvente, se întâlnesc culcușuri de larve rare, iar coprolitele sunt rare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 25 și 49 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/3). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu cumpact, uscat, cu porozitate mare. Rădăcinile sunt rare, se întâlnesc culcușuri de larve rare, iar coprolitele sunt rare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul 2Ak este dezvoltat între 49 și 65 cm. Are culoarea brun spre brun închisă (umed 10 YR 4/3,5). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn cu porozitate mare. Rădăcinile sunt rare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul ACk este dezvoltat între 65 și 81 cm. Are culoarea brun (umed 10 YR 5/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

e) Orizontul Ck este dezvoltat între 81 și 96 cm. Are culoarea brun (umed 10 YR 5/3,5). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

f) Orizontul 3Ak este dezvoltat sub 96 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 3/3). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă mediu stabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, reavăn cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 16, îi corespunde profilului transversal 12. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 12 este situat la km. 14 + 141,821 m., în anul 2008, la km 14 + 182,590 m. în anul 2009, la km. 14 + 127,134 m. în anul 2010, la km. 14 + 297,915 m. în anul 2011.

Profilul litologic al acestui sol evidențiază o variație de texturi grosiere și mijlocii, reprezentând 3 cicluri de pedogeneză.

Primul ciclu se suprapune pe 49 cm., are textură mijlocie și structurare slab stabilă. Pe primii 25 cm., se evidențiază acumularea de humus, caracter care atestă stabilitatea relativă a condițiilor de mediu.

Ciclul al doilea, extins între 49 și 96 cm. este alcătuit din materiale grosiere sau mijlocii. Acesta prezintă stabilitate texturală și acumulare de humus doar între 49 și 65 cm.

Cel de al treilea ciclu de pedogeneză este prezent sub 96 cm. Aici a fost identificat un orizont A îngropat, cu textură mijlocie și o structură grăunțoasă stabilă.

În (Figura A1-29), se prezintă profilul de sol 16.

Figura. A1-29. Profil de sol nr. 16.

10.3.17. Profilul de sol nr. 17 – județul Bacău, teritoriul administrativ Buhoci

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 17 este aluviosolul cu subtipul calcaric. Solul este proxicalcaric. Textura este lutosă pe lutosă, pe materiale transportate mijlocii, provenite din depozite fluviatile carbonatice, pe arabil.

Profilul de sol 17 este la 46° 33’ 44,4" latitudine nordică și 27° 00’ 09,9" longitudine estică, pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, pe terenuri cu folosință arabilă. Profil de sol s-a executat pe malul concav al meandrului. Nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere.

Terenul din apropierea profilului de sol 17 se află într-o zonă unde inundabilitatea este rară. În (Figura A1-30), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 17. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 17 sunt aluviosolurile.

Figura A1-30. Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 17.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 17

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 28 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu cumpact, cu porozitate mijlocie. Rădăcinile sunt frecvente, iar coprolitele sunt rare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 28 și 40 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă nestabil. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu cumpact, uscat cu porozitate mijlocie. Rădăcinile sunt rare ca și coprolitele. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul C1k este dezvoltat între 40 și 62 cm. Are culoarea brun spre brun gălbuie (umed 10 YR 5/3). Textura este lutoasă, orizontul este nestructurat, mediu plastic, mediu adeziv, reavăn, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C2k este dezvoltat sub 62 cm. Are culoarea brun spre brun gălbuie (umed 10 YR 5/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: slab plastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 17, îi corespunde profilului transversal 14. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 14 este situat la km. 15 + 999,567 m., în anul 2008, la km. 16 + 005,674 m. în anul 2009, la km. 16 + 313,158 m. în anul 2010, la km. 16 + 223,573 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului evidențiază un singur ciclu lito-pedologic cu texturi predominant mijlocii. În primii 40 cm. acțiunea factorilor pedogenetici se materializează prin tendința de formare a orizontului de acumulare a humusului.

Culoarea straturilor de sol evidențiază o acumularea medie de materie organică în primii 40 cm. Structurarea materialelor de sol este stabilă în primii 40 cm. și lipsește spre profunzime.

Procesele de eroziune laterală sunt active tot anul, ceea ce a determinat executarea de lucrări de consolidare mal, mai ales plăci de betoane grele. Este locul unde se depun frecvent deșeuri menajere dar și deșeuri periculoase reprezentate de plăci de azbociment. În (Figura A1-31), se prezintă profilul de sol 17. Figura A1-31. Profil de sol nr. 17.

10.3.18. Profilul de sol nr. 18 – județul Bacău, teritoriul administrativ Buhoci

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 18 este aluviosolul, cu subtipul asociat entic-calcaric-gleic. Solul este gleizat puternic, proxicalcaric. Textura este nisipo-lutosă pe nisipo-lutosă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile carbonatice, pe pășune.

Profilul de sol 17 este la 46° 33’ 01,1" latitudine nordică și 27° 00’ 21,5" longitudine estică pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, pe pășune. Profil de sol s-a executat pe malul concav al meandrului. Nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere.

Terenul din apropierea profilului de sol 18 se află într-o zonă unde inundabilitatea este foarte frecventă. În (Figura A1-32), se prezintă malul râului Siret, unde este amplasat profilul de sol 18. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 18 sunt aluviosolurile.

Figura A1-32. Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 18.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 18

a) Orizontul ACk este dezvoltat până la 17 cm. Are culoarea brun pal gălbuie (umed 10 YR 5/3). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, slab cumpact, uscat, cu porozitate mare. Rădăcinile sunt frecvente, iar coprolite rare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul Ck este dezvoltat între 17 și 41 cm. Are culoarea brun pal gălbuie (umed 10 YR 5/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, slab cumpact, uscat, cu porozitate mare. Rădăcinile sunt rare, întâlnindu-se culcușuri rare de larve, iar coprolitele sunt rare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul CGok este dezvoltat între 41 și 114 cm. Materialul litologic este dispus în benzi, având pete brun cenușii și brun gălbui închise (umed 10 YR 5/2 și 4/4). Textura este lutoasă și nisipoasă și este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul CGrk este dezvoltat sub 114 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/2). Textura este nisipos grosieră, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 18, îi corespunde profilului transversal 17. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 17 este situat la km. 17 + 868,561 m., în anul 2008, la km. 17 + 755,317 m. în anul 2009, la km. 17 + 966,687 m. în anul 2010, la km 17 + 9,387 m. în anul 2011.

Profilul a fost executat pe malul concav în aria albiei majore. Prezintă un profil textural grosier, doar pe primii 17 cm. Se remarcă prezența agregatelor structurale slab stabile și nu se remarcă procese de acumulare a humusului. Procesele de eroziune laterală sunt parțial active, urmare instalării de arbuști.

În (Figura A1-33), se prezintă profilul de sol 18.

Figura A1-33. Profil de sol nr. 18.

10.3.19. Profilul de sol nr. 19 – județul Bacău, teritoriul administrativ Buhoci

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 19 este aluviosolul, cu subtipul asociat entic-calcaric-gleic. Solul este gleizat puternic, proxicalcaric. Textura este luto-nisiposă pe luto-nisiposă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile carbonatice, pe pășune.

Profilul de sol 19 este la 46° 32’ 13,1" latitudine nordică și 26° 59’ 36,2" longitudine estică pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform și are folosință pășune. Profilul de sol s-a executat pe partea terminală a malului concav al meandrului. Nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere. Meandrul este parțial stabilizat prin tufăriș de salcie.

Terenul din apropierea profilului de sol 19 se află într-o zonă unde inundabilitatea este foarte frecventă. În (Figura A1-34), se prezintă malul râului Siret, unde este situat profilul de sol 19. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 19 sunt aluviosolurile.

Figura A1-34. Mal Siret în apropierea profilului nr. 19.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 19.

a) Orizontul ACk este dezvoltat până la 23 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/2). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu cumpact, uscat, cu porozitate mare. Rădăcinile sunt frecvente. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul C1k este dezvoltat între 23 și 54 cm. Are culoarea ce variază de la brun la brun cenușiu închis (umed 10 YR 4/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu cumpact, uscat, cu porozitate mare. Rădăcinile sunt rare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul C2k este dezvoltat între 54 și 76 cm. Are culoarea brună pal (umed 10 YR 6,5/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C3k este dezvoltat între 76 și 97 cm. Are culoarea cenușie deschisă (umed 10 YR 7/2). Textura este nisipoasă și este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

e) Orizontul CGok este dezvoltat sub 97 cm. Are culoarea brună (umed 10 YR 5/3). Textura este luto-nisipoasă cu pete de reducere 25%, este nestructurat. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra solului

Profilului de sol 19, îi corespunde profilului transversal 18. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 18 este situat la km. 19 + 577,696 m., în anul 2008, la km. 19 + 491.461 m. în anul 2009, la km. 18 + 678,424 m. în anul 2010, la km. 19 + 856,794 m. în anul 2011.

Profilul a fost executat în albia majoră. Mai exact în zona terminală a malului concav din cauza acoperirii celei mai mari părți din meandru cu tufărișuri de salcie. Acesta prezintă un profil textural alternant, grosier sau mijlociu.

Doar pe primii 23 cm. se remarcă prezența agregatelor structurale slab stabile și nu se remarcă procese de acumulare a humusului. Procesele de eroziune laterală sunt parțial active, urmare instalării de arbuști. În (Figura A1-35), se prezintă profilul de sol 19.

Figura A1-35. Profil de sol nr. 19.

10.3.20. Profilul de sol nr. 20 – județul Bacău, teritoriul administrativ Tamași

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 20 este aluviosolul cu subtipul asociat calcaric-molic-vertic. Solul este proxicalcaric. Textura este argiloasă pe argiloasă, pe materiale transportate fine, provenite din depozite fluviatile carbonatice, pe arabil.

Profilul de sol 20 este la 46° 31’ 21,8" latitudine nordică și 26° 59’ 50,6" longitudine estică, pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, cu folosință arabilă. Profilul de sol s-a executat pe malul concav al meandrului. Nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere. Meandrul este parțial stabilizat prin tufăriș de salcie și plop.

Terenul din apropierea profilului de sol 20 se află într-o zonă unde inundabilitatea este rară. În (Figura A1-36), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 20. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 20 sunt aluviosolurile.

Figura A1-36. – Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 20.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 20

a) Orizontul Amk este dezvoltat până la 31 cm. Are culoarea brun cenușie foarte închisă (umed 10 YR 3/2). Textura este argiloasă, structura este grăunțoasă stabilă. Orizontul studiat este: foarte plastic, foarte adeziv, mediu cumpact, uscat, cu porozitate mijlocie. Rădăcinile sunt frecvente. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 31 și 59 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este argiloasă, structura este grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: foarte plastic, foarte adeziv, mediu cumpact, uscat, cu porozitate mijlocie. Rădăcinile sunt rare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul CGok este dezvoltat sub 59 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/2). Textura este argiloasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: foarte plastic, foarte adeziv, reavăn, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl.

Aprecieri asupra solului

Profilului de sol 20, îi corespunde profilului transversal 20. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 20 este situat la km. 22 + 016,247 m., în anul 2008, la km. 22 + 159,863 m. în anul 2009, la km. 22 + 505,289 m. în anul 2010, la km. 22 + 566,443 m. în anul 2011.

Profilul a fost executat pe malul concav parțial activ al meandrului din cauza acoperirii celei mai mari părți din meandru cu tufărișuri de salcie, în aria albiei majore. Pe profil se manifestă o uniformitate litologică determinată de prezența depozitelor fluviatile argiloase.

Caracterele prezente pe secvența orizonturilor de sol sunt diferite de celelalte profile cercetate. Din cauza absenței inundațiilor, s-a permis formarea unui orizont de acumulare a humusului, cu un conținut mediu la bun de materie organică și cu stabilitate structural. Procesele de eroziune laterală sunt parțial active, urmare instalării de arbuști.

Apropierea de Lacul Galbeni determină atenuarea riscului de eroziune laterală urmare a creșterii nivelului apei din lac. Acest lucru provoacă scăderea energiei râului în vecinătatea lacului. În (Figura A1-37), se prezintă profilul de sol 20.

Figura A1-37. – Profil de sol nr. 20.

10.3.21. Profilul de sol nr. 21 – Bacău, teritoriul administrativ Tamași

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 21 este aluviosolul cu subtipul asociat entic-calcaric-gleic. Solul este gleizat puternic, proxicalcaric. Textura este nisiposă pe nisiposă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile carbonatice bistratificate, pe pășune.

Profilul de sol 21 este la 46° 30’ 40,2" latitudine nordică și 26° 59’ 33,33" longitudine estică, pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde este executat profilul de sol este uniform, pe folosință de pășune. Profil de sol s-a executat pe malul râului Siret la circa 800 m., de Lacul Galbeni. Nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic stratificat cu texturi grosiere sau mijlocii. Malul este parțial stabilizat prin tufăriș de salcie.

Terenul din apropierea profilului de sol 21 se află într-o zonă unde inundabilitatea este frecventă. În (Figura A1-38) se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 21.Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 21 sunt aluviosolurile.

Figura A1-38. Malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 21.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 21

a) Orizontul ACk este dezvoltat până la 24 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5,5/2). Textura este nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu cumpact, cu porozitate mare. Rădăcinile sunt frecvente. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul C1k este dezvoltat între 24 și 40 cm. Are culoarea cenușiu brun cenușie deschisă (umed 10 YR 6/2). Textura este nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu cumpact, uscat, cu porozitate mare. Rădăcinile sunt rare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul C2k este dezvoltat între 40 și 74 cm. Are culoarea brun pală (umed 10 YR 6/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul 2Agk este dezvoltat între 74 și 86 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2), cu pete rare de reducere 10%. Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, reavăn, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

e) Orizontul ACgk este dezvoltat între 86 și 107 cm. Are culoarea brun (umed 10 YR 5/3), cu pete frecvente de reducere 25 %. Textura este lutoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

f) Orizontul CGok este dezvoltat sub 107 cm. Are culoarea cenușie brun deschisă (umed 10 YR 6/2), cu pete de reducere 40 %. Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 21, îi corespunde profilului transversal 21. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 21 este situat la km. 23 + 469.431 m., în anul 2008, la km. 23 + 638,189 m. în anul 2009, la km. 24 + 059,252 m. în anul 2010, la km 23 + 883.445 m. în anul 2011.

Profilul a fost realizat pe malul Siretului amonte de lac.

Depozitele fluviatile prezente sunt de vârstă recentă, pedogeneza fiind doar în faza de început. Secvența litologică nu este afectată de modificări prin acumulări de materii organice, însă nu s-au format orizonturi de acumulare a humusului. Pe profil nu s-au produs transferuri de substanțe, generate de procesele pedogenetice.

Influențele pedogenetice sunt prezente doar pe primii 24 cm., unde se remarcă o frecvență mare de rădăcini, sursa viitoarei materii organice din sol.

Procesele de eroziune laterală sunt mult diminuate, mai ales din cauza ridicării nivelului apelor din perioadele de creșteri de debite pe râu. În (Figura A1-39), se prezintă profilul de sol 21.

Figura A1-39. – Profil de sol nr. 21.

Anexa 1 – Analiza profilelor de sol în secțiunea Săucești – Tamași

Caracteristici generale privind analiza profilelor de sol

Cele 21 de profile pedologice, s-au realizat pentru a evidenția evoluția văii Siretului prin procese de colmatare și eroziune în perimetrul Săucești – Tamași. Prima etapă a evaluării profilelor pedologic o reprezintă identificarea tipului de sol și caracteristicile acestuia. Amplasamentul profilelor pedologice s-a realizat în funcție de distribuția perimetrelor de exploatare a agregatelor minerale din secțiunea cercetată. Prin analizarea profilelor pedologice s-au identificat și apreciat aspectele legate de suprafața terenului, natura sedimentelor depuse, cât și adâncimea apei freatice. Aceste valori obținute au permis realizarea de aprecieri asupra condițiilor naturale în care apar profilele pedologice. În urma finalizării și interpretări datelor s-au putut stabili soluri prezente cu precizarea caracteristicilor morfologice și fizice ale acestora. Variația adâncimilor profilului de sol este de la 50 cm, până la 120 cm, cu un număr de orizonturi ce variază de la 4 la 8.

Realizarea evoluției profilelor pedologice, a permis aprecieri asupra ciclurilor de formare a solului, în fiecare punct. Alte aprecieri analizate privind caracteristicile solului au fost: culoarea și textura pe toată secțiunea solului, evoluția acestuia și starea vegetației din vecinătate. Acolo unde formele de eroziune laterală produsă de scurgerea râului Siret erau active, s-a specificat acest lucru.

Prezentarea solurilor se face în funcție de prevederile Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor și de Ghidul pentru descrierea pe teren a profilelor de sol și a condițiilor de mediu specificate în lucrări coordonate de I.C.P.A. București (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului)2*.

Elementele caracteristice ce definesc profilele de sol

Orizonturile de sol

Orizontul de sol A – reprezintă o acumulare de materie organică amestecată cu fracțiuni minerală. Aceste proprietăți ale solului sunt rezultatul evoluției pedogenetice a cultivării sau pășunării. Caracteristici principale ala orizontului de sol A:

Sunt considerate orizonturile A și straturi arate, notate cu Ap.

Ao – A (ocric) reprezintă orizont de acumulare a humusului deschis la culoare.

Ag – unde g seminfică prezența petelor de reducere;

Am – orizont molic.

Aok – reprezintă orizont ocric carbonatic.

Orizontul de sol C – este un orizont sau un strat mineral situat în partea inferioară a profilului de sol. Este alcătuit din materiale neconsolidate sau slab consolidate. Poate fi penetrat de rădăcinile plantelor. Acumulări de carbonați sau alte săruri mai solubile pot fi prezente în orizontul C. Uneori orizonturile C, pot fi cimentate cu carbonat de calciu sau gips. Pentru secțiunea Săucești – Tamași orizontul de sol C este notat Ck, la care conținutul de carbonați este mai mic de 12%.

Ck – reprezintă un orizont start C ce are carbonați.

Orizontul de sol G – reprezintă un orizont de sol mineral format în condițiile unui mediu saturat în apă. Se asociază cu orizonturile A și C. Orizontul G este întâlnit pe amplasament sub formă de Gr, sau Gok.

Gr – orizont gleic de reducere. Acest orizont G este format în condiții predominat de anaerobioză, prezentând colorit uniform, unde acestea sunt de reducere. Aspectul culorilor este marmorat unde culorile de reducere apar în proporție de peste 50%, din suprafața rezultată prin secționarea elementelor structurale sau prin secționarea materialului fără structură.

Se consideră culori de reducere:

culori neutrale „Neutral” (cu crome < 1);

culori mai spre albastru decât 10 „Yellow”;

nuanțe 2,5 „Yellow” – 10 „Yellow” (cu crome < 1,5).

Exemplu:

(umed 2,5 „Yellow” 5/1) – culoare solului la umiditate este 2,5 fiind încadrată la căsuța 5/1 din planșa de culori suplimentară pentru culori de reducere – oxidare în determinatorul de culori Munsell.

Go – orizont gleic de oxidare – reducere. Acest orizont este format în condiții de aerobioză, alternând cu perioade având condiții anaerobioze.

Gok – orizont gleic de oxidare – ce conține carbonați.

Procese de reducere în orizontul de bază arată că apa este prezintă în aceste orizonturi o mare parte din an. Datorită umplerii golurilor de aer cu apă, se formează un orizont de sol închis, neaerisit, unde oxizii feroși, de culoare ruginie pierd fierul. Prin pierderea fierului și în lipsa aerului culoarea solului devine verzuie-albăstruie.

Prezintă următoarele caracteristici:

aspect marmorat, în care culorile de reducere apar în proporție de 16-50%, culorile în nuanțe 10 YR („Yellow”, „Red”) și mai roșii cu crome > 2 (pete de oxidare) apar în proporții mai mare decât a celor de reducere pe suprafața rezultată prin secțiunea elementelor structurale, dacă acestea există sau prin secționarea materialului lipsit de structură: parte din suprafață poate prezenta culoarea matricei (culoarea materialului neafectat de gleizare);

exces de umiditate o parte din an, care poate lipsi dacă solul este artificial drenat.

Orizontu de sol R – este un strat mineral situat la baza profilului construit din roci consolidate – compacte în loc. În mod convențional se includ la roci consolidate compacte și pietrișurile cimentate (și impermeabile), ca și rocile fisurate (permeabile) și pietrișurile. Granitul, bazaltul, gnaisul, calcarul dur sunt exemple de roci în loc, considerate ca R. Orizontul R, este suficient de coerent pentru ca în stare umedă să nu se dezmembreze, chiar dacă este fisurat sau zgâriat. Roca în loc poate prezenta fisuri, dar acestea sunt puțin numeroase și atât de mici, încât numai câteva rădăcini le pot penetra. Fisurile pot fi îmbrăcate sau umplute cu argilă sau alte materiale.

Stratul R, nefisurat și impermeabil se notează cu Rn. Dacă statul R este fisurat și deci permeabil, sau este format din fragmente de rocă sau pietriș fluviatil, cu mai puțin de 10% material fin se notează cu Rp.

Efervescența cu HCl – apreciază prezența de carbonați din sol. În (Tabelul A1-1), se prezintă caracteristicile formulelor profilelor de sol studiate, în secțiunea Săucești – Tamași.

Tabelul A1-1. Caracteristicile formulelor unităților de sol în secțiunea Săucești – Tamași.

Profilele de sol realizate în secțiunea Săucești – Tamași.

Profilul de sol nr. 1 – județul Bacău, teritoriul administrativ Săucești

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 1 este aluviosol iar subtipul acestuia este calcaric. Caracteristicile principale ale acestui tip și sub tip de sol sunt: gleizat slab, epicalcaric. Textura este luto-nisiposă pe luto-nisiposă, pe materiale transportate mijlocii, provenite din depozite fluviatile carbonatice.

Profilul de sol nr. 1 este localizat la 46°38’04,8" latitudine nordică și 26°58’10,4" longitudine estică, pe malul drept al Râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, cu folosință arabilă. Profilul este amplasat pe miriște, unde nivelul freatic se situează la 500 cm. Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic, expus la eroziune laterală permanentă. Inundabilitatea este rară în apropierea profilului de sol 1. În (Figura A1-1), se prezintă malul râului Siret, din apropierea limitei de nord a secțiunii de scurgere Săucești – Tamași, unde s-a realizat profilul de sol 1. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 1 sunt aluviosoluri.

Figura A1-1 . Mal drept râu Siret cu procese active de surpare aval profil de sol nr. 1.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilului de sol nr. 1

a) Orizontul Apk este dezvoltat până la 26 cm. Are culoarea brună (umed10 YR 4/3). Textura este luto-nisipoasă, cu strucutră grăunțoasă slab stabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu compact, uscat cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcini sunt frecvente iar coprolitele rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 26 și 41 cm. Are culoarea gălbui brun deschisă

(umed 10 YR 6/4). Textura este luto-nisipoasă, cu structură grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu compact, uscat, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare iar coprolite rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul 2Ak este dezvoltat între 41 și 58 cm. Are culoarea brună (umed 10 YR 4/3). Textura este lutoasă, fără structură. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu compact, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare, iar trecerea la orizontul subiacent este clară.

d) Orizontul ACk este dezvoltat între 58 și 70 cm. Are culoarea gălbui brună deschisă (umed 2,5 Y 4/3). Textura este nisipo-lutoasă, fără structură. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trecerea se face treptat la următorul orizont de sol.

e) Orizontul 3Ak este dezvoltare sub 70 cm. Are culoarea brună închisă cenușie (umed 2,5 Y 4/3). Textura este cu pete rare vineții, cu frecvență 10 %, luto-argiloasă, fără structură. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, cu porozitate mijlocie. Efervescență este slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 1, îi corespunde profilului transversal 1. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transvesal 1, este situat: la km. 0 + 141,919 m., în anul 2008, la km. 0 + 150,261 m. în anul 2009, la km. 0 + 072,554 m. în anul 2010, la km. 0 + 128,756 m. în anul 2011.

Secvența de orizonturi prezente evidențiază 3 cicluri de depunere a depozitelor fluviatile.

Cel mai recent ciclu de sedimentare se extinde pe primii 41 cm. Acesta este puternic influențat de activitatea de cultivare prin individualizarea orizontului de suprafață prelucrat. Este uniform textural, dar influența vegetației, inclusiv prin cultivarea plantelor agricole, a permis o slabă acumulare de materie organică în stratul arabil.

Ciclul intermediar se dezvoltă între 41 și 70 cm. A traversat o perioadă însemnată de timp fără aluvionări în care a fost posibilă formarea unui orizont incipient de acumulare a humusului între 41 și 58 cm. Are variație verticală a texturii, de trecere spre textura grosieră spre bază.

Ciclul inferior începe cu un nou orizont de acumulare a materiei organice. Solul este puțin evoluat pedogenetic din cauza depunerilor frecvente de materiale aluvionare.

Profilul de sol nr. 2 – județul Bacău, teritoriul administrativ Săucești

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 2 este aluviosol iar subtipul acestuia este calcaric. Acest tip și subtip de sol este proxicalcaric. Textura este lutos pe lutos, pe materiale transportate mijlocii, provenite din depozite fluviatile bistratificate carbonatice.

Profilul de sol nr. 1 este localizal la 46° 37’ 49,9" latitudine nordică și 26°58’35,2" longitudine estică, pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, având folosință arabilă. Profilul a fost executat pe malul concav al meandrului. Nivelul freatic ajunge la 250 cm. Iar inundabilitatea se produce frecvent.

Materialul parental este depozitul fuviatil carbonatic, expus la eroziune laterală permanentă. În (Figura A1-2), se prezintă malul râului Siret unde s-a realizat profilul de sol 2. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 2 sunt aluviosolurile.

Figura A1-2. Mal concav Siret în zona profilului de sol nr. 2.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilului nr. 2

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 26 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu compact, uscat, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 26 și 41 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 5/3). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu compact, uscat, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcini sunt rare. Trece clar la orizontul subiacent.

c) Orizontul C1k este dezvoltat între 41 și 58 cm. Are culoarea brun gălbui închisă (umed 10 YR 6/3). Textura este nisipoasă, fără structură. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu compact, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C2k este dezvoltat între 58 și 70 cm. Are culoarea gălbui pală (umed 10 YR 7/4). Textura este nisipoasă, fără structură. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece treptat la următorul orizont de sol.

e) Orizontul C3kR este dezvoltat între 58 și 70 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 5/3). Textura este lutoasă, cu schelet 60%, fără structură. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn cu porozitate mijlocie. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

f) Orizontul C4k este dezvoltat între 58 și 70 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/2). Textura este lutoasă, fără structură. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, reavăn cu porozitate mijlocie, și efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

g) Orizontul 2Ak este dezvoltat sub 70 cm. Are culoarea gălbui închis (umed 2,5 Y 6/3). Textura este cu pete vineții, cu frecvență de 10%, nisipo-lutoasă, fără structură. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, cu porozitate mijlocie. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 2, îi corespunde profilului transversal 3. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 3 este situat: la km. 1 + 369,923 m., în anul 2008, la km. 1 + 537,319 m. în anul 2009, la km. 1 + 380,239 m. în anul 2010, la km. 1 + 460,242 m. în anul 2011.

Figura A1-3. Profil de sol nr. 2.

Orizonturile prezente evidențiază 2 cicluri sedimentare. Cel mai recent ciclu de sedimentare se extinde pe primii 70 cm. Acesta este puternic influențat de activitatea de aluvionare a râului Siret. Este variabil textural, conține și o intercalație de prundișuri fluviatile. Are o slabă acumulare de materie organică în stratul arat. La suprafață este format un orizont clar de acumulare a humusului dar nu se observă transferuri de substanțe între orizonturile de sol.

Sub 70 cm. este poziționat cel mai vechi ciclu de pedogeneză, cu un orizont A îngropat. Spre profunzime se trece la texturi nisipoase. În (Figura A1-3), se prezintă profilul de sol 2.

10.3.3. Profilul de sol nr. 3 – județul Bacău, teritoriul administrativ Săucești

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 3 este aluviosolul iar subtipurile acestuia sunt: entric – calcaric – gleic. Caracteristicile principale ale acestui tip și subtipurilor de sol sunt: gleizat moderat, proxicalcaric. Textura este luto-nisiposă pe nisipo-lutosă, format pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile tristratificate carbonatice.

Profilul de sol nr. 3 este localizal la 46°36’45,9" latitudine nordică și 26°58’48,3" longitudine estică, pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este neuniform, pe pășune. Profilul de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, unde nivelul freatic este la 250 cm.

Materialul parental tristratificat este depozitul fluviatil carbonatic, expus la eroziune laterală permanentă. Inundabilitatea este rară în apropierea profilului de sol 3. În (Figura A1-4), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 3. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol nr.3 sunt aluviosoluri.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilului nr. 3

a) Orizontul ACk este dezvoltat până la 19 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu compact, uscat, cu porozitate mijlocie. Face efervescență slabă cu HCl. Rădăcini sunt frecvente. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul Ck este dezvoltat între 19 și 56 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/2). Textura este luto-nisipoasă, nestrucuturat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu compact, uscat, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare. Trece clar la orizontul subiacent.

c) Orizontul 2Agk este dezvoltat între 56 și 73 cm. Are culoarea brun gălbui închisă (umed 10 YR 5/2), cu pete rare brun deschis de reducere, cu frecvență de 10%. Textura este lutosă. Strucutura este grăunțosă nestabilă. Valoare petelor solului se încadrează în gama de culori YR 6/3. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu compact, reavăn, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul ACk este dezvoltat între 73 și 92 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/2). Textura este lutoasă Și luto-nisipoasă, nestrucuturat. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece treptat la următorul orizont de sol.

e) Orizontul Ck este dezvoltat între 92 și 113 cm. Are culoarea brun oliv închisă (umed 2,5 Y 5/3). Textura este luto-nisipoasă cu schelet 60%, fără structură. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

f) Orizontul 3CGrk este dezvoltat sub 113 cm. Are culoarea cenușie (umed 2,5 YR 5/1). Textura este lutoasă, cu pete frecvente de reducere 60%, vineții și ruginii, nestrucuturat. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl.

Figura A1-4. Mal concav din apropierea profilului nr. 3.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 3, îi corespunde profilului transversal 5. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 5 este situat la km. 5 + 369,115 m., în anul 2008, la km. 5 + 675,408 m. în anul 2009, la km. 5 + 471,569 m. în anul 2010, la km. 5 + 612,007 m. în anul 2011. Pe profil sunt prezente 3 cicluri de depunere a depozitelor fluviatile.

Cel mai recent ciclu de sedimentare se extinde până la 56 cm. Prezintă o slabă acumulare a materiei organice într-un orizont A slab conturat. Textural, în adâncime, trece spre valori grosiere.

Ciclul intermediar extins între 56 și 113 cm., a traversat o perioadă însemnată de timp fără aluvionări. În cadrul acestui orizont a fost posibil formarea unui orizont A, bine conturat, de 27 cm., între 41 și 58 cm. Textura în acest ciclu trece de la lutoasă la partea superioară la nisipo-lutoasă spre bază.

Ultimul ciclu de sedimentare, este influențat de nivelul freatic, prin gleizare foarte puternică.

Solul este puțin evoluat pedogenetic din cauza depunerilor frecvente de materiale aluvionare. Prezența orizonturilor A îngropate, precizează o stabilitate a proceselor de evoluție pedogenetică. Acestea au permis instalarea covorului vegetal, sursă de materie organică pentru humificare. În (Figura A1-5), se prezintă profilul de sol 3.

Figura A1-5. Profil de sol nr. 3.

10.3.4. Profilul de sol nr. 4 – județul Bacău, teritoriul administrativ Săucești

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 4 este aluviosol, cu subtip asociat entic – calcaric. Solul este proxicalcaric. Textura este nisipo-lutosă pe nisipo-lutosă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile carbonatice.

Profilul de sol nr. 4 este localizal la 46°36’09,9" latitudine nordică și 26°59’17,4" longitudine estică, pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este neuniform pe pășune. Profil de sol s-a

executat pe malul concav al meandrului, unde nivelul freatic este la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic, predominant grosier, sprijinit pe pietrișuri fluviatile și expus la eroziune laterală permanentă.

Inundabilitatea este frecventă în apropierea profilului de sol 4. În (Figura A1-6), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 4. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 4 sunt aluviosoluri.

Figura A1-6 . Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 4.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilului nr. 4

a) Orizontul ACk este dezvoltat până la 31 cm. Are culoarea cenușiu închisă (umed 10 YR 7/2). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu compact, uscat, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Rădăcini sunt frecvente unde se observă canale de insecte. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul Ck este dezvoltat între 31 și 46 cm. Are culoarea cenușiu închisă (umed 10 YR 7/2). Textura este luto-nisipoasă, nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu compact, uscat, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Rădăcini sunt rare, cu frecvente canale de insecte. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul 2 Ak este dezvoltat între 46 și 60 cm. Are culoarea brună (umed 10 YR 4/3). Textura este luto-nisipoasă, nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Se observă canale de insecte. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul Ck este dezvoltat între 60 și 94 cm. Are culoarea brună (umed 10 YR 5/3). Textura este luto-nisipoasă, nestructurat. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece treptat la următorul orizont de sol.

e) Orizontul 3ACk este dezvoltat între 94 și 116 cm. Are culoarea brună (umed 10 YR 4/3). Textura este lutoasă, nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

f) Orizontul Ck este dezvoltat între 116 și 190 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 2,5 YR 5/2). Textura este nisipo-lutoasă, nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

g) Orizontul CRk este dezvoltat sub 190 cm. Are culoarea cenușie albă (umed 10 YR 6/2). Textura este nisipoasă cu schelet 60%, nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate excesivă. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 4, îi corespunde profilului transversal 7. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 7 este situat la situat la km. 7 + 200,155 m., în anul 2008, la km. 7 + 384,803 m. în anul 2009, la km. 7 + 195,983 m. în anul 2010, la km. 7 + 325.061 m. în anul 2011.

Peste prundișul bazal se remarcă existența a 3 cicluri de depunere a sedimentelor.

Cel mai recent ciclu de sedimentare se extinde până la 46 cm. Prezintă o slabă acumulare a materiei organice în orizontul A. Textura este grosieră.

Ciclul intermediar extins între 46 și 94 cm. Are un orizont A îngropat slab, conturat pe 14 cm., între 41 și 58 cm. Textura trece de la luto-nisipoasă la partea superioară până la nisipo-lutoasă spre ciclul 3.

Cel de al 3-lea ciclu de sedimentare, are un orizont A clar conturat, de 22 cm., sub care sunt întâlnite nisipuri fluviatile, sprijinite pe pietrișuri. Solul este puțin evoluat pedogenetic din cauza depunerilor frecvente de materiale. Prezența orizonturilor îngropate, unde s-a acumulat puțin humus, precizează o stabilitate precară a proceselor de evoluție geologo-geomorfologice. În (Figura A1-7), se prezintă profilul de sol 4.

Figura A1-7. Profil de sol nr.4.

10.3.5. Profilul de sol nr. 5 – județul Bacău, teritoriul administrativ Săucești

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 5 este aluviosolul iar subtipul acestuia este calcaric. Solul este proxicalcaric. Textura este lutosă pe lutosă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile carbonatice.

Profilul de sol nr. 5 este localizal la 46° 35’ 43,3" latitudine nordică și 26° 58’ 14,4" longitudine estică, pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, pe pășune. Profil de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, pe care se produc permanent procese de surpare, iar nivelul freatic este la 350 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere.

Inundabilitatea este rară în apropierea profilului de sol 5. În (Figura A1-8), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 5. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 5 sunt aluviosoluri.

Figura A1-8. Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 5.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilului nr. 5

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 33 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă, mediu stabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu compact, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcini sunt frecvente, sub formă tubulară, iar coprolitele sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 33 și 54 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/2.5). Textura este lutoasă, structura este poliedrică medie nestabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu compact, uscat cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcini sunt rare, sub formă tubulară, iar coprolite sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul C1k este dezvoltat între 54 și 85 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/3). Textura este lutoasă-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C2k este dezvoltat între 85 și 120 cm. Are culoarea brun cenușie deschisă (umed 10 YR 6/2). Textura este nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

e) Orizontul CGok este dezvoltat sub 120 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 6/2). Textura este nisipo-lutoasă cu pete rare brun gălbui(10 YR 5/4), unde petele de reducere sunt de 15%, fiind nestructurată. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 5, îi corespunde profilului transversal 8. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 8 este situat la km. 9 + 193,660 m., în anul 2008, la km. 9 + 366,951 m. în anul 2009, la km. 9 + 258,695 m. în anul 2010, la km. 9 + 389,329 m. în anul 2011.

Profilul litologic evidențiază prezența unui singur ciclu lito-pedologic. În primii 50 cm. se resimte acțiunea factorilor pedogenetici, prin formarea clară a orizontului de acumulare a humusului.

Textura pe profil este mijlocie până la 54 cm. și grosieră mai jos.

Culoarea oriyonturilor de sol evidențiază acumularea mai intensă de materie organică în primele două orizonturi de sol. Figura A1-9. Profilul de sol nr. 5.

Structurarea materialelor de sol este stabilă în primii 32 cm. și mai puțin stabilă sau neformată spre profunzime. Procesele de eroziune laterală sunt active tot timpul anului. Nu este realizată nici o acțiune de stabilizare a malului, ceea ce expune malul la eroziuni laterale. În (Figura A1-9), se prezintă profilul de sol 5.

Profilul de sol nr. 6 – județul Bacău, teritoriul administrativ Letea Veche

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 6 este aluviosol cu subtip asociat calcaric-gleic. Solul este gleizat puternic, proxicalcaric. Textura este nisiposă pe lutosă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile bistratificate carbonatice, colmatat puternic.

Profilul de sol nr. 6 este localizal la 46°34’28,9" latitudine nordică și 26°59’03,24" longitudine estică, pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este moderat neuniform pe pășune. Profilul de sol s-a executat la efilarea malului concav al meandrului, unde nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Inundabilitatea este frecventă în apropierea profilului de sol 6. În (Figura A1-10), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 6. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 6 sunt aluviosoluri.

Figura A1-10. Mal Siret în apropierea profilului nr. 6.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic, cu texturi grosiere și mijlocii și expus la eroziune laterală permanentă. Sunt executate lucrări de apărare a malului la eroziunea laterală în zona stației de sortare din localitatea Holt, prin depuneri de elemente din beton, dar frecvent se depozitează și gunoaie menajere.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilului nr. 6

a) Orizontul Ck este dezvoltat până la 31 cm. Are culoarea brun deschisă (umed 10 YR 6/3). Textura este nisipoasă, nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, uscat, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Rădăcini sunt frecvente întâlnindu-se și canale de insecte, iar coprolite sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul 2Ak este dezvoltat între 31și 63 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, cu structură grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, uscat, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcini sunt rare întâlnindu-se și canale de insecte, iar coprolite sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul ACk este dezvoltat între 63 și 89 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 6/2). Textura este nisipo-lutoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slaba cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul CGok este dezvoltat sub 89 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 5/3 cu pete rare 5/6). Textura este nisipo-lutoasă, fără structură. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, cu porozitate mijlocie. Face efervescență slaba cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 6, îi corespunde profilului transversal 10. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 10 este situat la km. 9 + 193,660 m., în anul 2008, la km. 9 + 366,951 m. în anul 2009, la km. 9 + 258,695 m. în anul 2010, la km. 9 + 389,329 m. în anul 2011. Profilul litologic este variat textural și prezintă doar un ciclu de pedogeneză, care a permis formarea unui orizont de acumulare a humusului. Este bine exprimat sub aspectul grosimii și culorii dar stabilitatea agregatelor structurale este redusă. Nivelul freatic ridicat determină prezența proceselor de reducere în orizontul de bază. În (Figura 1-11), se prezintă succesiunea de orizonturi pe profilul de sol 6.

Figura 1-11. Profil de sol nr. 6.

Profilul de sol nr. 7 – județul Bacău, teritoriul administrativ Letea Veche

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 7 este aluviosol iar subtipul acestuia este calcaric. Solul este proxicalcaric, slab profund. Textura este lutosă pe lutosă, pe materiale transportate mijlocii, provenite din depozite fluviatile carbonatice, sprijinite pe pietrișuri fluviatile.

Profilul de sol nr. 7 este localizal la 46°34’10,6" latitudine nordică și 26°59’25,5" longitudine estică, pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform pe pășune. Profil de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, iar nivelul freatic ajunge la 450 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic sprijinit pe pietrișuri rulate și expus la eroziune laterală permanentă. Local sunt prezente tufărișuri care ajută la stabilizarea meandrului.

Inundabilitatea este rară în apropierea profilului de sol 7. În (Figura 1-12), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 7. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 7 sunt aluviosoluri.

Figura A1-12. Mal concav Siret în apropierea profilului 7.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilului 7

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 37 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă slab stabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu compact, uscat cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcini sunt frecvente întâlnindu-se și canale de insecte, iar coprolitele sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 37 și 51 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2,5). Textura este lutoasă, cu structură grăunțoasă, nestabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, reavăm cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcini sunt frecvente întâlnindu-se și tuburi de canale de insecte. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul Ck este dezvoltat între 51 și 69 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul CkR este dezvoltat sub 69 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 6/2). Textura este nisipoasă cu schelet 95%, nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate excesivă. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 7 îi corespunde profilului transversal 13. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 13 este situat la km. 14 + 795,312 m., în anul 2008, la km. 14 + 845,320 m. în anul 2009, la km. 14 + 951,351 m. în anul 2010, la km. 14 + 931,073 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului este variat textural și prezintă doar un ciclu de pedogeneză. Acesta a permis formarea unui orizont de acumulare a humusului clar exprimat sub aspectul grosimii, culorii și stabilității agregatelor structurale. Terenul aferent este rar inundabil.

Orizontul de bază, reprezentat de prundișurile fluviatile, asigură un drenaj intern intens ceea ce provoacă instalarea mai timpurie a perioadelor estivale de secetă. În (Figura A1-13), se prezintă profilul de sol 7.

Figura A1-13. Profil de sol nr.7.

10.3.8. Profilul de sol nr. 8 – județul Bacău, teritoriul administrativ Letea Veche

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 8 este aluviosol iar subtipul este asociat calcaric–gleic. Solul mai prezintă următoarele caractere: gleizare moderată, proxicalcaric. Textura este nisiposă pe lutosă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile carbonatice, colmatat puternic.

Profilul de sol nr. 8 este localizat la 46° 33’15,7" latitudine nordică și 26°59’54,0" longitudine estică, pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este moderat neuniform, pe pășune. Profilul de sol a fost executat pe malul concav al meandrului, iar nivelul freatic ajunge la 350 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere și mijlocii, expus la eroziune laterală permanentă.

Inundabilitatea este frecventă în vecinatatea profilului de sol 8. În (Figura A1-14), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 8.

Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 8 sunt aluviosoluri.

Figura A1-14. Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 8.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilului nr. 8

a) Orizontul ACk este dezvoltat până la 21 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/3). Textura este nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, uscat cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente întâlnindu-se canale de insecte și cropolite rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul 2Ak este întâlnit între 21 și 48 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu compact, uscat cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare întâlnindu-se canale de insecte și cropolite rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul ACk este întâlnit între 48 și 69 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/3). Textura este nisipo-lutoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C1Cok este întâlnit între 69 și 115 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 5/3 cu pete rare 4/6). Textura este nisipo-lutoasă cu pete de oxido-reducere 15%, orizontul este nestructurat. Alte caractere: slab plastic, slab adeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

e) Orizontul C2Cok este întâlnit sub 115 cm. Are culoarea brun cenușie cu pete vișinii și ruginii (umed 10 YR 6/3 cu pete rare 6/1 și 4/6). Textura este nisipo-lutoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 8, îi corespunde profilului transversal 15. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 15 este situat la km. 16 + 168,764 m., în anul 2008, la km. 16 + 227,404 m. în anul 2009, la km. 16 + 479,309 m. în anul 2010, la km. 16 + 403,619 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului este variat textural și prezintă 2 cicluri de pedogeneză. La suprafață este cel mai recent ciclu, cu o grosime de 21 cm., relativ deschis la culoare, nisipos și lipsit de structurare pedologică. Sub acesta se dezvoltă cel de al doilea ciclu de evoluție lito-pedologică, caracterizat printr-un orizont consistent de acumulare a humusului, cu grosime de 27 cm. Are o textură lutoasă, care spre profunzime trece în clase mai grosiere iar prezența agregatelor structurale este remarcată doar în orizontul A.

Pe toată secțiunea de control a solului nu se remarcă transferuri de substanțe între orizonturi de sol. Figura A1-15. Profil de nr.8.

Nivelul freatic ridicat determină prezența proceselor de reducere în orizontul de bază. În (Figura A1-15), se prezintă profilul de sol 8.

10.3.9. Profilul de sol nr. 9 – județul Bacău, teritoriul administrativ Letea Veche

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 9 este aluviosol iar subtipul acestuia este calcaric. Solul este proxicalcaric, puternic profund, textura este lutosă pe nisipo-lutosă. Materialele transportate grosiere, sunt provenite din depozite fluviatile carbonatice sprijinite pe prundișuri.

Profilul de sol nr. 9 este localizat la 46°33’40,1" latitudine nordică și 26°59’51,6" longitudine estică pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform pe teren arabil. Profil de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, iar nivelul freatic ajunge la 350 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere și cu o eroziune laterală de intensitate redusă.

Zona profilului este rar inundabilă. În (Figura A1-16), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 9, iar principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 9 sunt aluviosoluri.

Figura A1-16. Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 9.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 9

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 24 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/3). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, uscat cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente întâlnindu-se canale de insecte și cropolite rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este întâlnit între 24 și 41 cm. Are culoarea brun slab gălbuie (umed 10 YR 5/3,5). Textura este nisipo-lutosă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu compact, uscat cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare întâlnindu-se canale de insecte. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul C1k este întâlnit între 41 și 61 cm. Are culoarea brun slab gălbuie (umed 10 YR 5/3). Textura este nisipo-lutoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C2k este întâlnit între 61 și 78 cm. Are culoarea brun slab cenușie (umed 10 YR 5/2,5 cu pete rare 4/6). Textura este nisiposă fină, cu pete de oxido-reducere 15%, structura este grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

e) Orizontul C3k este întâlnit între 78 și 110 cm. Are culoarea brun slab gălbuie (umed 10 YR 5/3). Textura este nisiposă grosieră, fără structură. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

f) Orizontul CRk este întâlnit sub 110 cm. Are culoarea cenușiu brun închisă (umed 10 YR 6/2). Textura este nisiposă cu schelet 70%, fără structură. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 9, îi corespunde profilului transversal 16. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 16 este situat la km. 17 + 146,639 m., în anul 2008, la km. 17 + 112,560 m. în anul 2009, la km. 17 + 241,418 m. în anul 2010, la km. 17 + 903,387 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului este relativ uniform doar în primii 24 cm., resimțindu-se acțiunea factorilor pedogenetici. Textura pe profil este mijlocie în orizontul de suprafață și grosieră mai jos.

Culoarea straturilor de sol are o uniformitate relativă. Pe profil nu se remarcă orizonturi îngropate de acumulare a humusului. Structurarea materialelor de sol este slab realizată doar pe primii 24 cm.

Prezența prundișului la circa 110 cm., alături de textura grosieră a stratelor pământoase, asigură un drenaj intern rapid. Acesta determină absența proceselor de reducere de pe profil. Procesele de eroziune laterală sunt de mică intensitate. Pe mal sunt prezente tufărișuri iar înierbarea acestuia este aproape totală.

10.3.10. Profilul de sol nr. 10 – județul Bacău, teritoriul administrativ Letea Veche

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 10 este aluviosol iar subtipul acestuia este calcaric. Solul este proxicalcaric, moderat profund. Textura este luto-nisiposă pe luto-nisiposă, pe materiale transportate mijlocii, provenite din depozite fluviatile carbonatice sprijinite pe prundișuri.

Profilul de sol nr. 10 este localizat la 46° 32’ 10,5" latitudine nordică și 26° 59’04,9" longitudine estică, pe malul drept al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este moderat uniform pe teren cu folosință arabilă. Profilul de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, iar nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi mijlocii. Inundabilitatea este rară în apropierea profilului de sol 10.

În (Figura A1-17) se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 10. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 10 sunt aluviosoluri.

Figura A1-17. – Mal râu Siret în apropierea profilului nr. 10.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 10

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 26 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, uscat cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente întâlnindu-se canale de insecte și cropolite rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este întâlnit între 26 și 46 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/3). Textura este nisipo-lutosă, structura este grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, slab adeziv, mediu compact, uscat cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare întâlnindu-se canale de insecte, cropolitele sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul Ck este întâlnit între 46 și 80 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4,5/2). Textura este nisipo-lutosă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul CRk este cu dezvoltare sub 80 cm. Are culoarea cenușie brun închisă (umed 10 YR 6/2). Textura este nisipoasă cu schelet 90%, fără structură. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate excesivă. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 10, îi corespunde profilului transversal 19. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 19 este situat la km. 20 + 304,990 m., în anul 2008, la km. 20 + 437,555 m. în anul 2009, la km. 20 + 714,995 m. în anul 2010, la km. 20 + 801,683 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului este relativ uniform până la 46 cm. Aici se resimte acțiunea factorilor pedogenetici prin formarea clară a orizontului A.

Textura pe profil este mijlocie în primii 80 cm. și este grosieră mai jos. Culoarea straturilor de sol evidențiază acumularea de humus în primele două orizonturi de sol. Structurarea materialelor de sol este slab realizată pe primii 46 cm.

Prezența prundișului, alături de textura luto-nisipoasă a straturilor pământoase, asigură un drenaj intern rapid. Acesta determină absența proceselor de reducere de pe profil.

Procesele de eroziune laterală sunt de mică intensitate. Sunt prezente tufărișuri iar înierbarea malului este aproape totală.

F Figura A1-18. Profil de sol nr. 10.

Apropierea de Lacul Galbeni a diminuat exprimarea clară a meandrelor, implicit a sectoarelor concave, a redus intensitatea eroziunii laterale și frecvența porțiunilor afectate de eroziunea laterală activă. În (Figura A1-18), se prezintă profilul de sol 10.

10.3.11. Profilul de sol nr. 11 – județul Bacău, teritoriul administrativ Prăjești

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 11 este aluviosol, cu subtip asociat calcaric-molic. Solul este proxicalcaric. Textura este luto-argilosă pe luto-argilosă, pe materiale transportate mijlociu-fine, provenite din depozite fluviatile carbonatice.

Profilul de sol 11 este localizat la 46°38’ 05,3" latitudine nordică și 26° 58’48,1" longitudine estică, pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform pe teren arabil. Profilul de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, pe care se produc permanent procese de surpare, iar nivelul freatic ajunge la 450 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi mijlocii.

Terenul din apropierea profilului de sol 10 este neinundabil. În (Figura A1-19), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 11, unde se observă procese active de surpare a malurilor.

Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 11 sunt aluviosoluri.

Figura A1-19. Mal Siret în apropierea profilului nr. 11.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui de sol 11

a) Orizontul Apk este dezvoltat până la 24 cm. Are culoarea brun cenușie foarte închisă (umed 10 YR 3/2). Textura este luto-argiloasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: foarte plastic, foarte adeziv, mediu cumpact, cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente întâlnindu-se culcușuri de larve și cropolite rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul Amk este întâlnit între 24 și 41 cm. Are culoarea brun cenușie foarte închisă (umed 10 YR 3/2). Textura este luto-argiloasă, structura este grăunțoasă stabilă. Orizontul studiat este: foarte plastic, foarte adeziv, mediu compact, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare, întâlnindu-se canale de insecte, cropolitele sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul ACk este întâlnit între 41 și 57 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/3). Textura este luto-argiloasă, cu structură poliedric nestabilă. Orizontul studiat este: foarte plastic, foarte adeziv, reavăn cu porozitate mijlocie. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul Ck este întâlnit sub 57 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4,5/2). Textura este luto-argiloasă, cu structură poliedric nestabilă. Orizontul studiat este: foarte plastic, foarte adeziv, cu porozitate mijlocie. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 11, îi corespunde profilului transversal 2. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 2 este situat la km. 0 + 816,337 m., în anul 2008, la km. 0 + 839,416 m. în anul 2009, la km. 0 + 795,519 m. în anul 2010, la km. 0 + 907,331 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului este uniform, până la 57 cm. Aici se resimte acțiunea factorilor pedogenetici prin formarea clară a orizontului de acumulare a humusului.

Textura pe profil este mijlocie-fină. Culoarea straturilor de sol evidențiază acumularea

mai intensă de materie organică în primele două orizonturi de sol.

Structurarea materialelor de sol este bună în special în primii 41cm. Procesele de eroziune laterală sunt intense și active tot timpul anului. Nu este realizată nici o acțiune de stabilizare a malului, cu grave consecințe asupra surpării terenurilor din lungul malului.

Procesele de surpare prezente sunt accentuate și de lucrările de la exploatarea de agregate minerale din amonte de profilul de sol de pe malul opus. Un alt factor important, ce stă la baza continuității surpării malului, este dat de lipsa proceselor de degajare a albiei și de diminuare a coeficientului de meandrare.

10.3.12. Profilul de sol nr. 12 – județul Bacău, teritoriul administrativ Prăjești

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 12 este aluviosol iar subtipul acestuia este calcaric. Solul este proxicalcaric. Textura este lutosă pe lutosă, pe materiale transportate mijlocii, provenite din depozite fluviatile carbonatice de pe terenuri arabile.

Profilul de sol 12 este localizat la 46°38’03,6" latitudine nordică și 26°59’30,9" longitudine estică, pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde este amplasat profilul de sol este uniform, pe foste terenuri agricole. Astăzi acestea au categoria de folosință pășune. Profilul de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, pe care se produc permanent procese de surpare, iar nivelul freatic ajunge la 350 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi mijlocii. Terenul din apropierea profilului de sol 12 are inundabilitate rară. În (Figura A1-20), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 12. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 12 sunt aluviosoluri.

Figura A1-20. Mal concav Siret în apropierea profilului nr.12.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 12

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 24 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă stabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu cumpact, cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente, întâlnindu-se culcușuri de larve și cropolite rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este întâlnit între 24 și 41 cm. Are culoarea brun cenușiu închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă stabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu compact, uscat cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile și cropolitele sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul C1k este întâlnit între 41 și 57 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/2,5). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, reavăn cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C2k este întâlnit sub 57 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/2,5). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 12, îi corespunde profilului transversal 4. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 4 este situat la km. 2 + 710,094 m., în anul 2008, la km. 2 + 847,184 m. în anul 2009, la km 2 + 793,829 m. în anul 2010, la km. 2 + 747,092 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului evidențiază un singur ciclu lito-pedologic prin caracterul său uniform. În primii 57 cm. se resimte acțiunea factorilor pedogenetici prin formarea clară a orizontului de acumulare a humusului.

Textura pe profil este mijlocie pe întreagă secțiunea cercetată. Culoarea straturilor de sol evidențiază acumularea mai intensă de humus până la 41 cm. Structurarea materialelor de sol este stabilă în primii 57 cm. și slab stabilă spre profunzime.

Procesele de eroziune laterală sunt intense și active tot timpul anului. Nu este realizată nici-o acțiune de stabilizare a malului. Consecințele sunt grave asupra stabilității acestui mal. Izolat malul este protejat de eroziunea laterală prin tufărișuri. În (figura A1-21), se prezintă profilul de sol 12. Figura A1-21. Profil de sol nr. 12.

10.3.13. Profilul de sol nr. 13 – județul Bacău, teritoriul administrativ Buhoci

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 13 este aluviosol, cu subtipul asociat calcaric-molic. Solul este freatic-umed, proxicalcaric. Textura este lutosă pe lutosă, pe materiale transportate mijlocii, provenite din depozite fluviatile carbonatice.

Profilul de sol 13 este la 46°38’31,8" latitudine nordică și 26°59’26,3" longitudine estică este, pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, pe pășune. Profil de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, pe care se produc permanent procese de surpare, iar nivelul freatic ajunge la 350 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi mijlocii. În zonă sunt depuse reziduri de la construcții.

Terenul din apropierea profilului de sol 13 are inundabilitate rară. În (Figura A1-22), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 13.

Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 13 sunt aluviosoluri.

Figura A1-22. – Mal Siret în apropierea profilului nr. 13.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 13

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 32 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă stabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu cumpact, cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente întâlnindu-se sub formă de tuburi, iar cropolitele sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 32 și 50 cm. Are culoarea brun (umed 10 YR 4/3). Textura este lutoasă, structura este poliedric medie nestabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu cumpact, cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare întâlnindu-se sub formă de tuburi, iar cropolitele sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul C1k este dezvoltat între 50 și 74 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/3). Textura este lutoasă, cu structură poliedrică medie nestabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, reavăn cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C2k este dezvoltat între 74 și 105 cm. Are culoarea brun pală (umed 10 YR 5,5/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, reavăn cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

e) Orizontul C3gk este dezvoltat sub 105 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/2), cu pete rare brun gălbui (umed 10 YR 6/6). Textura este luto-nisipoasă cu pete de reducere 10%, este nestructurat. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 13, îi corespunde profilului transversal 6. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 6 este situat la km. 2 + 710,094 m., în anul 2008, la km. 6 + 570,290 m. în anul 2009, la km. 6 + 512,600 m. în anul 2010, la km. 6 + 572,686 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului evidențiază un singur ciclu lito-pedologic prin caracterul său uniform. În primii 50 cm. se resimte acțiunea factorilor pedogenetici prin formarea clară a orizontului de acumulare a humusului. Textura pe profil este mijlocie pe întreagă secțiunea cercetată.

Figura A1-23. – Profil de sol 13.

Culoarea straturilor de sol evidențiază acumularea mai intensă de humus în orizonturile A și AC. Structurarea materialelor de sol este stabilă în primii 32 cm. și slab stabilă spre profunzime.

Procesele de eroziune laterală sunt intense și active tot timpul anului. Nu este realizată nici-o acțiune de stabilizare a malului. Acest lucru are grave consecințe asupra stabilității terenurilor cultivate din vecinătate. Malul este expus total la eroziune laterală și datorită absenței tufărișurilor. În (Figura A1-23) se prezintă profilul de sol 13.

10.3.14. Profilul de sol nr. 14 – județul Bacău, teritoriul administrativ Buhoci

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 14 este aluviosolul cu subtipul calcaric. Acest sol mai este proxicalcaric. Textura este luto-nisiposă pe luto-nisiposă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile carbonatice.

Profilul de sol 14 este la 46° 35’ 07,2" latitudine nordică și 26° 58’ 47,7" longitudine estică pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, cu folosință arabil. Profilul de sol s-a executat pe malul concav al meandrului, parțial stabilizat de infrastructura existentă în aval, la podul peste râul Siret din apropierea localității Holt, comuna Letea Veche, județul Bacău. Nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere, iar inundabilitate este rară. În (Figura A1-24), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 14. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 14 sunt aluviosol calcaric.

Figura A1-24. Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 14.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 14

a) Orizontul Apk este dezvoltat până la 29 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu cumpact, cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente întâlnindu-se sub formă tubulară. Culcușuri de larve sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul Aok este dezvoltat între 29 și 46 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu cumpact, uscat cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente întâlnindu-se sub formă de tuburi. Culcușuri de larve sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul ACk este dezvoltat între 46 și 60 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/2,5). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu cumpact, uscat cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C1k este dezvoltat între 60 și 81 cm. Are culoarea brun pală (umed 10 YR 5,5/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate excesivă. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

e) Orizontul C2k este dezvoltat între 81 și 90 cm. Are culoarea cenușie închisă (umed 10 YR 7/1,5). Textura este nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate excesivă. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

f) Orizontul C3k este dezvoltat între 90 și 105 cm. Are culoarea brun spre brun pală (umed 10 YR 5,5/3). Textura este nisipo-lutoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: slab plastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

g) Orizontul C4k este dezvoltat între 105 și 122 cm. Are culoarea cenușie închisă (umed 10 YR 7/2). Textura este nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate excesivă. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

h) Orizontul CRk este situat sub 122 cm. Are culoarea cenușie (umed 10 YR 5/1). Textura este nisipoasă cu schelet peste 90%, nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, cu porozitate excesivă. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 14, îi corespunde profilului transversal 9. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 9 este situat la km. 10 + 518,157 m., în anul 2008, la km. 10 + 711,383 m. în anul 2009, la km. 10 + 696,449 m. în anul 2010, la km. 10 + 722,247 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului evidențiază un singur ciclu lito-pedologic cu tendința de trecere spre texturi grosiere spre profunzime.

În primii 60 cm. acțiunea factorilor pedogenetici se materializează prin formarea clară a orizontului A.

Textura pe profil este mijlocie în primii 46 cm. și trece spre grosieră mai jos. Culoarea stratelor de sol arată acumularea mai intensă a humusului în primele două orizonturi de sol. Structurarea materialelor de sol este stabilă în primii 46 cm., slab stabilă până la 60 cm. și lipsește spre profunzime.

Procesele de eroziune laterală sunt active doar în perioadele de inundații. Nu este realizată nici o acțiune de stabilizare a malului.

În (Figura A1-25), se prezintă profilul de sol 14.

Figura A1-25. Profil de sol nr. 14.

10.3.15. Profilul de sol nr. 15 – județul Bacău, teritoriul administrativ Buhoci

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 15 este aluviosolul iar subtipul este asociat entic-calcaric. Solul mai este proxicalcaric. Textura este luto-nisiposă pe luto-nisiposă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile carbonatice.

Profilul de sol 15 este la 46° 34’ 36,2" latitudine nordică și 26° 59’57,9" longitudine estică, pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, cu folosință arabilă. Profilul de sol este executat pe malul concav al meandrului. Nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere, iar

inundabilitatea este rară. În (Figura A1-26), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 15. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 15 sunt aluviosolurile.

Figura A1-26. – Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 15.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 15

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 19 cm. Are culoarea ce variază de la brun la brun pală (umed 10 YR 5/3). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunșoasă friabilă. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu cumpact, cu porozitate mijocie. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt frecvente. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 19 și 35 cm. Are culoarea ce variază de la brun la brun pală (umed 10 YR 5,5/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu cumpact, uscat, cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Rădăcinile sunt rare. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul C1k este dezvoltat între 35 și 54 cm. Are culoarea ce variază de la brun la brun gălbuie (umed 10 YR 5/3,5). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C2k este dezvoltat sub 54 cm. Are culoarea cenușie brun închisă (umed 10 YR 6/2). Textura este nisipoasă, este nestructurată. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate excesivă. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 15, îi corespunde profilului transversal 11. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 11 este situat la km. 12 + 939,409 m., în anul 2008, la km. 13 + 233,570 m., în anul 2009, la km 13 + 229.301 m., în anul 2010, la km. 13 + 276.289 m., în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului evidențiază un singur ciclu lito-pedologic cu tendința de trecere spre texturi grosiere spre profunzime. În primii 60 cm. acțiunea factorilor pedogenetici se materializează prin tendința de formare a orizontului de acumulare a humusului.

Textura pe profil este mijlocie în primii 54 cm. și trece spre grosieră mai jos.

Culoarea straturilor de sol evidențiază o slabă acumularea de materie organică în primele două orizonturi de sol. Structurarea materialelor de sol este stabilă în primii 19 cm. și lipsește spre profunzime.

Procesele de eroziune laterală sunt active tot anul. Nu s-a realizat nici-o acțiune de stabilizare a malului.

În (Figura A1-27), se prezintă profilul de sol 15.

Figura A1-27. Profil de sol nr. 15.

10.3.16. Profilul de sol nr. 16 – județul Bacău, teritoriul administrativ Buhoci

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 16 este aluviosolul, cu subtipul asociat entic-calcaric. Solul este proxicalcaric. Structura este luto-nisiposă pe luto-nisiposă, pe materiale transportate mijlocii, provenite din depozite fluviatile carbonatice tristratificate, pe pășune.

Profilul de sol 16 este la 46° 34’ 08,0" latitudine nordică și 26° 59’ 56,0" longitudine estică pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, pe pășune. Profil de sol s-a executat în zona terminală a malului concav al meandrului. Nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic tristratificat, cu texturi grosiere sau mijlocii.

Terenul din apropierea profilului de sol 16 se află în zonă inundabilă. În (Figura A1-28), se prezintă malul râului Siret, unde este amplasat profilul de sol 16. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 16 sunt aluviosolurile.

Figura A1-28. Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 16.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 16

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 25 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu cumpact, uscat, cu porozitate mare. Rădăcinile sunt frecvente, se întâlnesc culcușuri de larve rare, iar coprolitele sunt rare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 25 și 49 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 4/3). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu cumpact, uscat, cu porozitate mare. Rădăcinile sunt rare, se întâlnesc culcușuri de larve rare, iar coprolitele sunt rare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul 2Ak este dezvoltat între 49 și 65 cm. Are culoarea brun spre brun închisă (umed 10 YR 4/3,5). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn cu porozitate mare. Rădăcinile sunt rare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul ACk este dezvoltat între 65 și 81 cm. Are culoarea brun (umed 10 YR 5/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn cu porozitate mare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

e) Orizontul Ck este dezvoltat între 81 și 96 cm. Are culoarea brun (umed 10 YR 5/3,5). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

f) Orizontul 3Ak este dezvoltat sub 96 cm. Are culoarea brun închisă (umed 10 YR 3/3). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă mediu stabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, reavăn cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 16, îi corespunde profilului transversal 12. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 12 este situat la km. 14 + 141,821 m., în anul 2008, la km 14 + 182,590 m. în anul 2009, la km. 14 + 127,134 m. în anul 2010, la km. 14 + 297,915 m. în anul 2011.

Profilul litologic al acestui sol evidențiază o variație de texturi grosiere și mijlocii, reprezentând 3 cicluri de pedogeneză.

Primul ciclu se suprapune pe 49 cm., are textură mijlocie și structurare slab stabilă. Pe primii 25 cm., se evidențiază acumularea de humus, caracter care atestă stabilitatea relativă a condițiilor de mediu.

Ciclul al doilea, extins între 49 și 96 cm. este alcătuit din materiale grosiere sau mijlocii. Acesta prezintă stabilitate texturală și acumulare de humus doar între 49 și 65 cm.

Cel de al treilea ciclu de pedogeneză este prezent sub 96 cm. Aici a fost identificat un orizont A îngropat, cu textură mijlocie și o structură grăunțoasă stabilă.

În (Figura A1-29), se prezintă profilul de sol 16.

Figura. A1-29. Profil de sol nr. 16.

10.3.17. Profilul de sol nr. 17 – județul Bacău, teritoriul administrativ Buhoci

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 17 este aluviosolul cu subtipul calcaric. Solul este proxicalcaric. Textura este lutosă pe lutosă, pe materiale transportate mijlocii, provenite din depozite fluviatile carbonatice, pe arabil.

Profilul de sol 17 este la 46° 33’ 44,4" latitudine nordică și 27° 00’ 09,9" longitudine estică, pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, pe terenuri cu folosință arabilă. Profil de sol s-a executat pe malul concav al meandrului. Nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere.

Terenul din apropierea profilului de sol 17 se află într-o zonă unde inundabilitatea este rară. În (Figura A1-30), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 17. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 17 sunt aluviosolurile.

Figura A1-30. Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 17.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 17

a) Orizontul Aok este dezvoltat până la 28 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu cumpact, cu porozitate mijlocie. Rădăcinile sunt frecvente, iar coprolitele sunt rare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 28 și 40 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este lutoasă, structura este grăunțoasă nestabil. Orizontul studiat este: mediu plastic, mediu adeziv, mediu cumpact, uscat cu porozitate mijlocie. Rădăcinile sunt rare ca și coprolitele. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul C1k este dezvoltat între 40 și 62 cm. Are culoarea brun spre brun gălbuie (umed 10 YR 5/3). Textura este lutoasă, orizontul este nestructurat, mediu plastic, mediu adeziv, reavăn, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C2k este dezvoltat sub 62 cm. Are culoarea brun spre brun gălbuie (umed 10 YR 5/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: slab plastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 17, îi corespunde profilului transversal 14. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 14 este situat la km. 15 + 999,567 m., în anul 2008, la km. 16 + 005,674 m. în anul 2009, la km. 16 + 313,158 m. în anul 2010, la km. 16 + 223,573 m. în anul 2011.

Profilul litologic pe secțiunea solului evidențiază un singur ciclu lito-pedologic cu texturi predominant mijlocii. În primii 40 cm. acțiunea factorilor pedogenetici se materializează prin tendința de formare a orizontului de acumulare a humusului.

Culoarea straturilor de sol evidențiază o acumularea medie de materie organică în primii 40 cm. Structurarea materialelor de sol este stabilă în primii 40 cm. și lipsește spre profunzime.

Procesele de eroziune laterală sunt active tot anul, ceea ce a determinat executarea de lucrări de consolidare mal, mai ales plăci de betoane grele. Este locul unde se depun frecvent deșeuri menajere dar și deșeuri periculoase reprezentate de plăci de azbociment. În (Figura A1-31), se prezintă profilul de sol 17. Figura A1-31. Profil de sol nr. 17.

10.3.18. Profilul de sol nr. 18 – județul Bacău, teritoriul administrativ Buhoci

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 18 este aluviosolul, cu subtipul asociat entic-calcaric-gleic. Solul este gleizat puternic, proxicalcaric. Textura este nisipo-lutosă pe nisipo-lutosă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile carbonatice, pe pășune.

Profilul de sol 17 este la 46° 33’ 01,1" latitudine nordică și 27° 00’ 21,5" longitudine estică pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, pe pășune. Profil de sol s-a executat pe malul concav al meandrului. Nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere.

Terenul din apropierea profilului de sol 18 se află într-o zonă unde inundabilitatea este foarte frecventă. În (Figura A1-32), se prezintă malul râului Siret, unde este amplasat profilul de sol 18. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 18 sunt aluviosolurile.

Figura A1-32. Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 18.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 18

a) Orizontul ACk este dezvoltat până la 17 cm. Are culoarea brun pal gălbuie (umed 10 YR 5/3). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, slab cumpact, uscat, cu porozitate mare. Rădăcinile sunt frecvente, iar coprolite rare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul Ck este dezvoltat între 17 și 41 cm. Are culoarea brun pal gălbuie (umed 10 YR 5/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, slab cumpact, uscat, cu porozitate mare. Rădăcinile sunt rare, întâlnindu-se culcușuri rare de larve, iar coprolitele sunt rare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul CGok este dezvoltat între 41 și 114 cm. Materialul litologic este dispus în benzi, având pete brun cenușii și brun gălbui închise (umed 10 YR 5/2 și 4/4). Textura este lutoasă și nisipoasă și este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul CGrk este dezvoltat sub 114 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/2). Textura este nisipos grosieră, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 18, îi corespunde profilului transversal 17. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 17 este situat la km. 17 + 868,561 m., în anul 2008, la km. 17 + 755,317 m. în anul 2009, la km. 17 + 966,687 m. în anul 2010, la km 17 + 9,387 m. în anul 2011.

Profilul a fost executat pe malul concav în aria albiei majore. Prezintă un profil textural grosier, doar pe primii 17 cm. Se remarcă prezența agregatelor structurale slab stabile și nu se remarcă procese de acumulare a humusului. Procesele de eroziune laterală sunt parțial active, urmare instalării de arbuști.

În (Figura A1-33), se prezintă profilul de sol 18.

Figura A1-33. Profil de sol nr. 18.

10.3.19. Profilul de sol nr. 19 – județul Bacău, teritoriul administrativ Buhoci

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 19 este aluviosolul, cu subtipul asociat entic-calcaric-gleic. Solul este gleizat puternic, proxicalcaric. Textura este luto-nisiposă pe luto-nisiposă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile carbonatice, pe pășune.

Profilul de sol 19 este la 46° 32’ 13,1" latitudine nordică și 26° 59’ 36,2" longitudine estică pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform și are folosință pășune. Profilul de sol s-a executat pe partea terminală a malului concav al meandrului. Nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere. Meandrul este parțial stabilizat prin tufăriș de salcie.

Terenul din apropierea profilului de sol 19 se află într-o zonă unde inundabilitatea este foarte frecventă. În (Figura A1-34), se prezintă malul râului Siret, unde este situat profilul de sol 19. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 19 sunt aluviosolurile.

Figura A1-34. Mal Siret în apropierea profilului nr. 19.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 19.

a) Orizontul ACk este dezvoltat până la 23 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/2). Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu cumpact, uscat, cu porozitate mare. Rădăcinile sunt frecvente. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul C1k este dezvoltat între 23 și 54 cm. Are culoarea ce variază de la brun la brun cenușiu închis (umed 10 YR 4/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, mediu cumpact, uscat, cu porozitate mare. Rădăcinile sunt rare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul C2k este dezvoltat între 54 și 76 cm. Are culoarea brună pal (umed 10 YR 6,5/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul C3k este dezvoltat între 76 și 97 cm. Are culoarea cenușie deschisă (umed 10 YR 7/2). Textura este nisipoasă și este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

e) Orizontul CGok este dezvoltat sub 97 cm. Are culoarea brună (umed 10 YR 5/3). Textura este luto-nisipoasă cu pete de reducere 25%, este nestructurat. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra solului

Profilului de sol 19, îi corespunde profilului transversal 18. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 18 este situat la km. 19 + 577,696 m., în anul 2008, la km. 19 + 491.461 m. în anul 2009, la km. 18 + 678,424 m. în anul 2010, la km. 19 + 856,794 m. în anul 2011.

Profilul a fost executat în albia majoră. Mai exact în zona terminală a malului concav din cauza acoperirii celei mai mari părți din meandru cu tufărișuri de salcie. Acesta prezintă un profil textural alternant, grosier sau mijlociu.

Doar pe primii 23 cm. se remarcă prezența agregatelor structurale slab stabile și nu se remarcă procese de acumulare a humusului. Procesele de eroziune laterală sunt parțial active, urmare instalării de arbuști. În (Figura A1-35), se prezintă profilul de sol 19.

Figura A1-35. Profil de sol nr. 19.

10.3.20. Profilul de sol nr. 20 – județul Bacău, teritoriul administrativ Tamași

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 20 este aluviosolul cu subtipul asociat calcaric-molic-vertic. Solul este proxicalcaric. Textura este argiloasă pe argiloasă, pe materiale transportate fine, provenite din depozite fluviatile carbonatice, pe arabil.

Profilul de sol 20 este la 46° 31’ 21,8" latitudine nordică și 26° 59’ 50,6" longitudine estică, pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde s-a realizat profilul de sol este uniform, cu folosință arabilă. Profilul de sol s-a executat pe malul concav al meandrului. Nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic cu texturi grosiere. Meandrul este parțial stabilizat prin tufăriș de salcie și plop.

Terenul din apropierea profilului de sol 20 se află într-o zonă unde inundabilitatea este rară. În (Figura A1-36), se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 20. Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 20 sunt aluviosolurile.

Figura A1-36. – Mal concav Siret în apropierea profilului nr. 20.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 20

a) Orizontul Amk este dezvoltat până la 31 cm. Are culoarea brun cenușie foarte închisă (umed 10 YR 3/2). Textura este argiloasă, structura este grăunțoasă stabilă. Orizontul studiat este: foarte plastic, foarte adeziv, mediu cumpact, uscat, cu porozitate mijlocie. Rădăcinile sunt frecvente. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul ACk este dezvoltat între 31 și 59 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2). Textura este argiloasă, structura este grăunțoasă nestabilă. Orizontul studiat este: foarte plastic, foarte adeziv, mediu cumpact, uscat, cu porozitate mijlocie. Rădăcinile sunt rare. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul CGok este dezvoltat sub 59 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5/2). Textura este argiloasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: foarte plastic, foarte adeziv, reavăn, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl.

Aprecieri asupra solului

Profilului de sol 20, îi corespunde profilului transversal 20. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 20 este situat la km. 22 + 016,247 m., în anul 2008, la km. 22 + 159,863 m. în anul 2009, la km. 22 + 505,289 m. în anul 2010, la km. 22 + 566,443 m. în anul 2011.

Profilul a fost executat pe malul concav parțial activ al meandrului din cauza acoperirii celei mai mari părți din meandru cu tufărișuri de salcie, în aria albiei majore. Pe profil se manifestă o uniformitate litologică determinată de prezența depozitelor fluviatile argiloase.

Caracterele prezente pe secvența orizonturilor de sol sunt diferite de celelalte profile cercetate. Din cauza absenței inundațiilor, s-a permis formarea unui orizont de acumulare a humusului, cu un conținut mediu la bun de materie organică și cu stabilitate structural. Procesele de eroziune laterală sunt parțial active, urmare instalării de arbuști.

Apropierea de Lacul Galbeni determină atenuarea riscului de eroziune laterală urmare a creșterii nivelului apei din lac. Acest lucru provoacă scăderea energiei râului în vecinătatea lacului. În (Figura A1-37), se prezintă profilul de sol 20.

Figura A1-37. – Profil de sol nr. 20.

10.3.21. Profilul de sol nr. 21 – Bacău, teritoriul administrativ Tamași

Tipul de sol întâlnit în cadrul profilului de sol 21 este aluviosolul cu subtipul asociat entic-calcaric-gleic. Solul este gleizat puternic, proxicalcaric. Textura este nisiposă pe nisiposă, pe materiale transportate grosiere, provenite din depozite fluviatile carbonatice bistratificate, pe pășune.

Profilul de sol 21 este la 46° 30’ 40,2" latitudine nordică și 26° 59’ 33,33" longitudine estică, pe malul stâng al râului Siret.

Formula:

Terenul unde este executat profilul de sol este uniform, pe folosință de pășune. Profil de sol s-a executat pe malul râului Siret la circa 800 m., de Lacul Galbeni. Nivelul freatic ajunge la 250 cm.

Materialul parental este depozitul fluviatil carbonatic stratificat cu texturi grosiere sau mijlocii. Malul este parțial stabilizat prin tufăriș de salcie.

Terenul din apropierea profilului de sol 21 se află într-o zonă unde inundabilitatea este frecventă. În (Figura A1-38) se prezintă malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 21.Principalele soluri cu care se asociază profilul de sol 21 sunt aluviosolurile.

Figura A1-38. Malul râului Siret, unde s-a realizat profilul de sol 21.

Caracteristicile morfologice și fizice ale profilui nr. 21

a) Orizontul ACk este dezvoltat până la 24 cm. Are culoarea brun cenușie (umed 10 YR 5,5/2). Textura este nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu cumpact, cu porozitate mare. Rădăcinile sunt frecvente. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

b) Orizontul C1k este dezvoltat între 24 și 40 cm. Are culoarea cenușiu brun cenușie deschisă (umed 10 YR 6/2). Textura este nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, mediu cumpact, uscat, cu porozitate mare. Rădăcinile sunt rare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

c) Orizontul C2k este dezvoltat între 40 și 74 cm. Are culoarea brun pală (umed 10 YR 6/3). Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

d) Orizontul 2Agk este dezvoltat între 74 și 86 cm. Are culoarea brun cenușie închisă (umed 10 YR 4/2), cu pete rare de reducere 10%. Textura este luto-nisipoasă, structura este grăunțoasă friabilă. Orizontul studiat este: slab plastic, slab adeziv, reavăn, cu porozitate mijlocie. Face efervescență moderată cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

e) Orizontul ACgk este dezvoltat între 86 și 107 cm. Are culoarea brun (umed 10 YR 5/3), cu pete frecvente de reducere 25 %. Textura este lutoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl. Trece clar la următorul orizont de sol.

f) Orizontul CGok este dezvoltat sub 107 cm. Are culoarea cenușie brun deschisă (umed 10 YR 6/2), cu pete de reducere 40 %. Textura este luto-nisipoasă, este nestructurat. Orizontul studiat este: neplastic, neadeziv, reavăn, cu porozitate mare. Face efervescență slabă cu HCl.

Aprecieri asupra profilului

Profilului de sol 21, îi corespunde profilului transversal 21. Conform profilelor longitudinale realizate în lungul albiei, pentru planurile topografice din perioada 2008 – 2011, profilul transversal 21 este situat la km. 23 + 469.431 m., în anul 2008, la km. 23 + 638,189 m. în anul 2009, la km. 24 + 059,252 m. în anul 2010, la km 23 + 883.445 m. în anul 2011.

Profilul a fost realizat pe malul Siretului amonte de lac.

Depozitele fluviatile prezente sunt de vârstă recentă, pedogeneza fiind doar în faza de început. Secvența litologică nu este afectată de modificări prin acumulări de materii organice, însă nu s-au format orizonturi de acumulare a humusului. Pe profil nu s-au produs transferuri de substanțe, generate de procesele pedogenetice.

Influențele pedogenetice sunt prezente doar pe primii 24 cm., unde se remarcă o frecvență mare de rădăcini, sursa viitoarei materii organice din sol.

Procesele de eroziune laterală sunt mult diminuate, mai ales din cauza ridicării nivelului apelor din perioadele de creșteri de debite pe râu. În (Figura A1-39), se prezintă profilul de sol 21.

Figura A1-39. – Profil de sol nr. 21.