Evaluarea Firmei

8

PREFAłĂ

Această lucrare se adresează cu predilecŃie studenŃilor ẟi masteranzilor care frecventează cursurile de evaluare a firmei, metode ẟi tehnici de evaluare a firmei din cadrul studiilor de licenŃă ẟi disciplinele prevăzute în cadrul studiilor la masteratul referitor la evaluarea societăŃilor comerciale.

La baza elaborării lucrării a stat constatarea autorilor cu privire la creẟ-terea importanŃei activităŃii de evaluare a bunurilor ẟi afacerilor, în contextul intensificării tranzacŃiilor cu acestea în economia de piaŃă ẟi al aderării României, de la 1 ianuarie 2007, la Uniunea Europeană.

Totodată, un asemenea demers ẟtiinŃific a fost motivat ẟi de preŃuirea de care se bucură această activitate conform ultimei ediŃii (a ẟaptea) a

Standardelor InternaŃionale de Evaluare – IVS, Standardelor InternaŃionale de Raportare Financiară – IFRS (ediŃia 2005) ẟi Standardelor InternaŃionale de Contabilitate din Sectorul Public – IPSAS (ediŃia 2005), în scopul reflectării corecte a rezultatelor acestei activităŃi în situaŃiile financiare anuale.

Autorii s-au străduit să insereze în lucrare abordări, opinii, puncte de vedere exprimate de specialiẟti recunoscuŃi în domeniu consemnate în lucrări elaborate de aceẟtia de dată relativ recentă.

În afară de domeniul privat ẟi al contabilităŃii financiare, lucrarea realizează anumite deschideri ẟi pe zona evaluării în entităŃi publice, având în vedere trecerea din 2006, ẟi în România, în acest sector, la un nou sistem contabil, care pune un mai mare accent pe evaluarea în vederea întocmirii corecte a situaŃiilor financiare periodice (trimestriale ẟi anuale).

La elaborarea lucrării ẟi-au adus contribuŃia cadre didactice universi-tare care desfăẟoară activităŃi de profil (evaluare, audit, contabilitate) în Universitatea Spiru Haret din Bucureẟti: prof. univ. dr. Dumitru NICA – coordonatorul lucrării, profesionist contabil atestat de Corpul ExperŃilor Contabili ẟi Contabililor AutorizaŃi din România (CECCAR) ẟi evaluator de întreprinderi ẟi proprietăŃi imobiliare atestat de AsociaŃia NaŃională a Evalua-torilor din România (ANEVAR); conf. univ. dr. Cicilia IONESCU – profesionistă în domeniul auditului financiar, atestată de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR); conf. univ. dr. Mariana BALU – profesio-

9

nistă în domeniul contabilităŃii atestată de Corpul ExperŃilor Contabili ẟi Contabililor AutorizaŃi din România (CECCAR) ẟi cadru didactic în do-meniul evaluării proprietăŃilor imobiliare; conf. univ. dr. Marinică DOBRIN

– profesionist contabil atestat de Corpul ExperŃilor Contabili ẟi Contabililor AutorizaŃi din România (CECCAR) ẟi cadru didactic în domeniul evaluării bunurilor mobile; lector univ. drd. Eduard IONESCU – membru al AsociaŃiei Economiẟtilor din România, profesionist contabil atestat de Corpul ExperŃilor Contabili ẟi Contabililor AutorizaŃi din România (CECCAR) ẟi evaluator de proprietăŃi imobiliare atestat de AsociaŃia NaŃională a Evaluatorilor din România (ANEVAR); lector univ. dr. Iuliana PREDESCU – membru al AsociaŃiei Economiẟtilor din România, profesionist contabil atestat de Corpul ExperŃilor Contabili ẟi Contabililor AutorizaŃi din România (CECCAR).

Desigur, lucrarea poate suporta îmbunătăŃiri ẟi autorii ar fi recunos-cători tuturor celor care vor face sugestii preŃioase în acest sens.

Prof. univ. dr. Victor Stoica, ẞeful Catedrei de FinanŃe, Facultatea de FinanŃe ẟi Bănci, Universitatea Spiru Haret Bucureẟti

7.2. Evaluarea activelor necorporale

Evaluarea activelor necorporale presupune înŃelegerea unor aspecte particulare de evaluare, determinate în primul rând de caracte-risticile particulare pe care le au acestea.73

Evaluarea activelor necorporale este de competenŃa evaluato-rului de întreprindere, datorită faptului că, în marea majoritate a cazu-rilor, valoarea acestora este legată de o întreprindere care utilizează aceste active.

7.2.1. Clasificarea activelor necorporale

În viziunea Comitetului InternaŃional de Evaluare, IVSC, prin Standardul general de practică în evaluare GN 4, ediŃia revizuită 2005, activele necorporale sunt activele evidenŃiate prin proprietăŃile lor economice, fără a avea substanŃă fizică. Ele acordă drepturi, pri-vilegii ẟi produc venituri pentru deŃinătorii lor.

În conformitate cu acelaẟi standard, activele necorporale pot fi grupate în:

active derivate din drepturi;

active bazate pe relaŃii;

active necorporale grupate;

proprietate intelectuală.

Activele necorporale derivate din drepturi sunt acele active rezultate din contractele scrise sau nescrise, încheiate între părŃi, precum ẟi din clauzele acestora.

Exemple de astfel de contracte sunt:

contractele de franciză;

contractele de licenŃă;

contractele de transfer tehnologic sau de cunoẟtinŃe (trans-fer de know-how);

contractele de aprovizionare;

contractele de furnizare de servicii;

contractele de distribuŃie exclusivă sau neexclusivă.

Activele necorporale bazate pe relaŃii sunt acele tipuri de

active cu o valoare importantă pentru părŃi care nu sunt bazate pe

73 Bănacu Cristian Silviu, Active necorporale, proprietate intelectuală, Editura Tribuna Economică, Bucureẟti, 2006, pag. 27-35.

237

contracte, ci pe relaŃii de scurtă durată. Exemple de astfel de active ne-corporale sunt:

relaŃiile cu clienŃii;

relaŃiile cu furnizorii;

relaŃiile cu distribuitorii;

forŃa de muncă calificată;

relaŃiile structurale între părŃi.

Activele necorporale grupate (goodwill sau fondul comercial) se mai numesc ẟi active nediferenŃiate ẟi mai sunt cunoscute sub denumirea de goodwill sau fondul comercial. Aceste active sunt date de valoarea reziduală a activelor rezultate din scăderea activelor necorpo-rale identificabile distinct (exemplu: brevete, mărci, drepturi de autor, francize ẟi licenŃe etc.) din total active necorporale. Elementele ce pot fi considerate ca active necorporale grupate sunt:

clientela atrasă de reputaŃia firmei prin produse sau servicii cu raport optim calitate/preŃ sau de vadul comercial creat de aceasta;

supraprofitul raportat la activele identificate;

marja de valoare a afacerii peste suma activelor identificabile angrenate.

Proprietatea intelectuală reprezintă acea categorie de active necorporale rezultate din drepturile de proprietate intelectuală, cu re-ferire la obiecte de proprietate intelectuală sau industrială cum sunt:

brevetele de invenŃie, denumite ẟi patente;

mărcile;

modelele ẟi desenele industriale;

topografia circuitelor integrate;

drepturile de autor (copyright).

Primele 4 categorii mai sunt denumite ẟi obiecte de proprietate industrială, iar protecŃia lor se face conform legilor în vigoare prin depunerea unui dosar (depozit naŃional reglementar) la O.S.I.M.74, iar cea de-a cincea categorie, drepturile de autor, constituie împreună cu primele 4 menŃionate anterior, obiecte de proprietate intelectuală. ProtecŃia drepturilor de autor, conform legii drepturilor de autor, este implicită, fiind recunoscută o dată cu apariŃia operei scrise, vorbite, video, înregistrate, pictate, sculptate, sub formă de discursuri, repre-zentaŃii, prelegeri etc. cu un termen de protecŃie de 70 de ani după

74 O.S.I.M. – Oficiul de Stat pentru InvenŃii ẟi Mărci.

238

decesul autorului. InstituŃia abilitată în România să îndeplinească rolul de respectare a legii drepturilor de autor este O.R.D.A.75.

7.2.2. Clasificarea contabilă ẟi sub raportul evaluării a activelor necorporale

Standardul internaŃional de contabilitate IAS 38 din cadrul Standardelor InternaŃionale de Raportare Financiară (IFRS) grupează activele necorporale pe clase separate, cum sunt:

Nume de firmă;

Embleme ẟi titluri de carte;

Software (programe de calculator);

LicenŃe ẟi francize;

Drepturi de autor, drepturi rezultate din brevete de invenŃii, deŃinerea de mărci, alte drepturi de proprietate industrială, drepturi de servicii ẟi exploatare;

ReŃete, formule, modele, desene ẟi prototipuri;

Active necorporale în curs de dezvoltare.

Standardele europene de evaluare emise de TEGoVA76 prin Standardul european de evaluare GN 8.12, clasifică activele necorporale în 3 categorii:

Goodwill-ul afacerii, denumit ẟi active intangibile nealocate;

Goodwill-ul personal ;

Active intangibile identificabile pentru afaceri.

Prima categorie, goodwill-ul afacerii, este interpretat ca fiind acel tip de goodwill (reputaŃia afacerii) care face parte integrantă din afacere ẟi care poate fi transferat cu afacerea în momentul în care aceasta este vândută. În Standardul InternaŃional de Evaluare al IVSC – GN 4 ẟi în Standardul InternaŃional de Contabilitate – IAS 38, această categorie este cunoscută sub denumirea de fond comercial.

A doua categorie, exprimată prin Standardul european de evaluare GN 8.13, fondul comercial personal (goodwill-ul personal), nu se regăseẟte explicit ca echivalenŃă în Standardele internaŃionale de evaluare IVSC sau Standardele internaŃionale de contabilitate IFRS. Aceasta este caracteristică standardelor europene de evaluare ela-

O.R.D.A. – Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

TEGoVA – Grupul European al AsociaŃiilor de Evaluatori.

239

borate de TEGoVA ẟi se referă la goodwill-ul personal, cu menŃiunea că este ataẟat persoanei, ceea ce ar reprezenta reputaŃia persoanei ce conduce sau administrează o afacere ẟi care nu poate fi transferată la vânzarea afacerii ẟi din acest motiv nu poate fi inclusă în valoarea estimată ,cu excepŃia cazului în care proprietarul ar continua să fie angajat în afacere.

Cea de-a treia categorie este constituită din active necorporale identificabile distinct generatoare de beneficii ce se caracterizează prin aceea că au o durată economică de viaŃă limitată (exemplu: brevetele 20 ani, inovaŃiile, modelele ẟi desenele industriale, mărcile câte 10 ani etc.).

Din această categorie fac parte:

Brevetele de invenŃii, invenŃiile nebrevetate, formulele, pro-cesele, proiectele, modelele, know-how;

Drepturile de autor (copyright), compoziŃiile muzicale, lite-

rare sau artistice;

Mărcile de comerŃ, numele comerciale, numele de brand;

Francize, licenŃe sau contracte;

Metode, proiecte, programe, sisteme, proceduri, campanii publicitare, analize, previziuni, estimări, liste de clienŃi, date tehnice;

Software (programe de calculator) ẟi baze de date compu-

terizate;

Active necorporale în dezvoltare.

Standardul de evaluare european al TEGoVA, GN 8.15 ia în considerare ẟi alte active necorporale ale afacerii, cum sunt:

ForŃa de muncă calificată ẟi agregată;

Contracte favorabile de muncă;

Contractele (înŃelegerile) de afiliere;

Contracte favorabile de leasing;

Contracte favorabile de asigurări;

Contracte favorabile de asigurare;

Contracte de angajare;

ConvenŃii de noncompetiŃie;

RelaŃii cu clienŃii;

Permise;

Biblioteci tehnice ẟi colecŃii de ziare;

Alte active necorporale.

240

În DeclaraŃia pentru Standardele de Contabilitate Finan-ciară77 ale FASB, activele necorporale sunt clasificate în 6 catego-rii. Acestea sunt:

Active necorporale aferente activităŃii de marketing;

Active necorporale aferente consumatorului;

Active necorporale aferente activităŃilor artistice;

Active necorporale aferente contractelor;

Active necorporale aferente tehnologiei;

Goodwill (fondul comercial sau reputaŃia afacerii sau persoanei).

În Directivele Uniunii Europene 68/151/EEC ẟi 78/660/EEC, din clasa activelor necorporale fac parte:

Costul cercetării ẟi dezvoltării;

Concesiuni, patente (brevete de invenŃie), licenŃe, mărci comerciale;

Fondul comercial (goodwill-ul), în sensul de orice bun intangibil achiziŃionat pentru a da valoare societăŃii comerciale.

Sistemul78 European al ContabilităŃilor NaŃionale ẟi Regio-nale (ESA95) este echivalentul european al Sistemului InternaŃional de Standarde pentru Raportarea Financiară (IFRS) ẟi recunoaẟte ca fiind active necorporale următoarele:

Exploatarea zăcămintelor minerale;

Programe de calculator (software);

Spectacolele literare ẟi artistice;

InformaŃiile noi, cunoẟtinŃe specializate etc. a căror utilizare este restricŃionată la acele elemente ce au drepturi de proprietate asupra lor;

EntităŃi brevetate;

Leasing ẟi alte contracte transferabile;

Fondul comercial (goodwill-ul) achiziŃionat;

Alte active necorporale nonproduse.

Firma de consultanŃă Coopers & Lybrand operează în acest domeniu cu următoarea clasificare pentru activele necorporale:

1. Proprietatea intelectuală, reprezentând cunoẟtinŃe articulate ce dau naẟtere la drepturi de proprietate, iar din această categorie fac parte:

Statement of Financial Accounting Standards, FASB 2001.

European System of National and Regional Accounts ESA 95.

241

a) brevetele de invenŃii;

mărcile;

drepturi de autor;

secretele comerciale.

Activele intelectuale, cu referire la elementele de cunoaẟtere lucrative ẟi din care fac parte:

licenŃe pentru brevete de invenŃie;

know-how aplicat.

3. Capitalul intelectual, care reprezintă cunoẟtinŃe cu potenŃial de valorificare ẟi din care pot fi considerate:

lista de clienŃi;

avantajul din contracte;

aportul intelectual al angajaŃilor;

procese de management.

Specialistul în domeniu Cristian Silviu Bănacu, care a reliefat clasificarea prezentată anterior, a desprins ẟi o serie de concluzii importante:

Fiecare dintre clasificările prezentate are avantaje ẟi deza-vantaje în ceea ce priveẟte modul de constituire. Este drept că Standar-dele InternaŃionale de Evaluare ẟi Standardele Europene de Evaluare, precum ẟi Standardele InternaŃionale de Contabilitate abordează pro-blematica activelor necorporale prin prisma adaptării lor la procesele de evaluare, dar nu este de neglijat nici opinia societăŃilor de consul-tanŃă care propun soluŃii derivate din practică.

Un specialist ar trebui să ia în considerare toate opiniile menŃionate în ceea ce priveẟte definirea ẟi clasificarea activelor necorporale ẟi să adopte acel model care-i conferă cele mai multe elemente în susŃinerea argumentelor din raportul de evaluare.

Sunt situaŃii în care un evaluator de active necorporale poate întâlni elemente pe care trebuie să le ia în considerare la evaluare ẟi pentru care chiar standardele se pot dovedi insuficiente, pentru că în fond ẟi ele sunt instrumente perfectibile, rezultate din cea mai bună practică a momentului, dar nu a permanentului. De aceea, nu este de neglijat opinia practicienilor în evaluare, care în timp se poate constitui într-un factor de îmbunătăŃire a standardelor în beneficiul practicienilor.

242

7.2.3. Abordări moderne ale activelor necorporale. Conceptul de capital intelectual ẟi clasificarea acestuia

O abordare mai modernă ẟi mai cuprinzătoare a elementelor ce Ńin de activele necorporale ẟi proprietatea intelectuală o întâlnim sub forma capitalului intelectual al întreprinderii, aẟa cum o indică ẟi o recentă lucrare elaborată de trei specialiẟti români79. Mai întâi, în această lucrare, se face o trecere în revistă a celor mai semnificative definiŃii ale capitalului intelectual ẟi a clasificării lui, din care am făcut ẟi noi o selecŃie sperăm sugestivă.

În teoria economică generală, Peter Drucker a elaborat, în anul 1946, primul studiu al teoriei ẟi practicii managementului unei mari corporaŃii – General Motors. În cunoscuta sa carte Societatea postca-pitalistă, P. Drucker demonstrează faptul că, în noul tip de econo-mie, cunoẟtinŃele nu reprezintă numai o resursă nouă, care se adaugă la ceilalŃi trei factori tradiŃionali de producŃie (munca, terenul ẟi capitalul), ci reprezintă „singura resursă esenŃială de azi”. Ca urmare, Drucker subliniază necesitatea regândirii practicilor manage-mentului, în sensul că principala preocupare a unui manager trebuie să fie instruirea, educarea, perfecŃionarea, motivarea, recompen-sarea, recunoaẟterea meritelor ẟi, în ultimă instanŃă, asigurarea satisfacŃiei lucrătorilor unei firme. Realizarea acestui obiectiv prioritar al managementului se poate face numai prin efectuarea unor investiŃii nemateriale, al căror volum depăẟeẟte pe cel al investiŃiilor în bunuri de capital corporal.

În concepŃia lui P. Drucker, cunoẟtinŃele acumulate de lucrătorii unei firme, transmise prin comunicare celorlalŃi lucrători, formează cel mai important factor de producŃie din economia modernă – lucrătorul instruit.

Gary Becker, laureat al premiului Nobel pentru economie, în anul 1992, a creat o teorie a capitalului uman. Ideea de bază este faptul că, din punctul de vedere al unui individ, educaŃia sa reprezin-tă o investiŃie. Valoarea acestei investiŃii în educaŃie depinde, pe de o parte, de cheltuielile efectuate cu educaŃia, iar pe de altă parte, de

79 Stan V. Sorin, Anghel Ion, Gruzsniczki Veronica, Capitalul intelectual al întreprinderii. Evaluarea proprietăŃii intelectuale ẟi a altor active necorporale, Editura IROVAL, Editura UniversităŃii „Petru Maior”, Târgu Mureẟ, 2006, pag. 3-13.

243

beneficiile viitoare anticipate generabile de cunoẟtinŃele dobândite prin educaŃie.

InvestiŃia în educaŃie este avantajoasă dacă valoarea netă actu-alizată a celor două componente (costuri ẟi beneficii) este pozitivă, respectiv, dacă beneficiile viitoare actualizate sunt superioare costurilor actualizate (însumate ẟi indexate pentru a fi aduse la o anumită dată).

G. Becker consideră că educaŃia produce importante efecte sociale, ceea ce reclamă finanŃarea substanŃială de către stat a sistemului educaŃional ẟi, la nivelul unui întreprinzător/firmă, formarea specifică (prin instruirea adecvată cu sarcinile de serviciu ale lucrătorului), fiind o investiŃie care trebuie să fie cuantificată ẟi recuperată.

Ca o expresie a punctelor de vedere susŃinute de G. Becker, corecte din punct de vedere teoretic, capitalul uman (identificat de multe ori ẟi prin conceptul de resurse umane), la nivelul unei întreprinderi, este definit ca fiind totalitatea cunoẟtinŃelor pe care le posedă salariaŃii ẟi care sunt indispensabile pentru desfăẟurarea normală a activităŃii acesteia.

În mod logic, investiŃia în capital uman reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate de o firmă pentru recrutarea, angajarea si instruirea salariaŃilor, astfel încât aceẟtia să poată contribui la creẟterea productivităŃii ẟi profitului întreprinderii. De altfel, investiŃiile în instruirea forŃei de muncă fac parte din categoria investiŃiilor nemateriale80, dar care nu pot fi recunoscute ca un activ necorporal, conform Standardelor InternaŃionale de Raportare Financiară (IFRS 2005).

Cheltuielile cu instruirea continuă a salariaŃilor au atins un astfel de nivel, încât multe întreprinderi nici nu-ẟi mai permit finanŃarea acestora. Pentru a face faŃă acestei necesităŃi de instruire continuă, statul se implică prin diferite modalităŃi de sprijin, iar unele întreprinderi recurg la o altă soluŃie. Conform unui Raport al Biroului InternaŃional al Muncii, „natura generală a muncii se transformă ẟi tendinŃa este de ridicare a nivelului de calificare ẟi policalificare …

EvoluŃia actuală a muncii reclamă calificări generale dezvoltate ẟi completate cu o formare sau cu o recalificare continuă în întreprinderi.

80 În categoria investiŃiilor nemateriale se mai includ cheltuielile de C-D, cheltuielile de marketing ẟi de publicitate ẟi cheltuielile pentru achiziŃionarea brevetelor ẟi licenŃelor.

244

Anumite întreprinderi, îndeosebi mici, nu pot face faŃă costurilor de instruire din ce în ce mai mari ẟi, în loc să investească în acest domeniu, preferă să apeleze la subcontractarea lucrărilor sau la personal auxiliar, temporar sau la colaboratori pe termen limitat”81 .

Capitalul intelectual are definiŃii diverse. Cea mai sintetică definiŃie a capitalului intelectual aparŃine ICM Group LLC: „Capitalul intelectual este reprezentat de cunoẟtinŃele care pot fi transformate în profit”.

O definiŃie mai cuprinzătoare a capitalului intelectual, din do-meniul managementului general, arată că acesta reprezintă: ,,activele necorporale combinate aflate în proprietatea unei companii sau unei organizaŃii sau care sunt controlate de acestea ẟi care le creează un avantaj competitiv. Activele necorporale de natura capitalului intelec-tual pot include cunoẟtinŃele ẟi experienŃa salariaŃilor, brandurile, rela-Ńiile cu clienŃii, contractele, proprietatea intelectuală, ca brevete de in-venŃie ẟi drepturi de autor, precum ẟi tehnologiile, procesele ẟi metodele organizaŃionale. Capitalul intelectual poate exista într-o formă implicită ẟi necorporală – adică existent (stocat) numai în memoria lucrătorilor – sau explicită ẟi documentată într-o formă scrisă sau electronică”82

Există ẟi alte puncte de vedere asupra componenŃei capitalului intelectual. OECD defineẟte capitalul intelectual ca fiind valoarea economică a două categorii de active necorporale ale unei întreprin-deri, respectiv, capitalul structural (organizaŃional) ẟi capitalul uman, cu menŃiunea că în sfera capitalului uman se includ resursele umane, ca ẟi relaŃiile cu clienŃii ẟi cu furnizorii întreprinderii, iar capitalul structural cuprinde sistemele informatice computerizate, reŃelele de distribuŃie ẟi canalele de aprovizionare.

În mod uzual, termenul capital intelectual este tratat în mod sinonim cu termenii active necorporale ẟi active încorporate în cunoẟtinŃe. OECD consideră capitalul intelectual ca o componentă a activelor încorporate în cunoẟtinŃe.

Sfera de cuprindere a capitalului intelectual poate fi redată prin schema cuprinsă în tabelul 7.1:

B.I.T. – Rapport sur l'emploi dans le monde 1998 – 1999, cap. II, La mondialisation, l'évolution technique et la demande de personnel qualifié.

*** Business The Ultimate Resource, Bloomsbury Publishing PLc, 2002, pag. 1225.

245

Structura capitalului intelectual

246

Tabelul 7.1 (continuare)

active axate pe individ: pregătirea/calificarea ẟi experienŃa colectivă, abilităŃile de rezolvare a problemelor, stilul ẟi arta conducerii etc.

active de natura proprietăŃii intelectuale: secrete comerciale, brevete de invenŃie, alte active necorporale care pot fi protejate prin drepturi de autor

active de infrastructură: toate tehnologiile, procesele ẟi metodologiile care sau posibilitatea funcŃionării întreprinderii, cum sunt: cultura întreprinderii, metodologiile de estimare a riscului, metodele de management a vânzărilor, bazele de date cu informaŃii despre piaŃă ẟi/sau clienŃi, sistemele de comunicaŃii

7.2.4. Cuantificarea capitalului intelectual al întreprinderii

Din lucrarea aceloraẟi autori menŃionaŃi anterior, vom prezenta câteva elemente definitorii privind cuantificarea capitalului intelectual al întreprinderii. Încercările ẟi propunerile de cuantificare, fie a capitalu-lui intelectual, fie numai a celor mai importante componente ale aces-tuia, au fost efectuate/lansate de: analiẟti financiari ai pieŃei bursiere, experŃi contabili, evaluatori de întreprinderi ẟi de active necorporale, ca ẟi de specialiẟti în managementul firmei ẟi capitalului intelectual al acesteia. Există în prezent o mare diversitate de propuneri de metode de evidenŃiere a importanŃei capitalului intelectual ẟi de cuantificare a valorii lui, multe dintre acestea având un caracter experimental ẟi, im-plicit, cu unele lacune inerente. Altfel spus, nu există un model teoretic general-acceptat pentru cuantificarea capitalului intelectual al unei între-prinderi, ci mai multe metode ẟi tehnici de evaluare.

Cercetările pentru evaluarea capitalului intelectual al companii-lor au avut ca rezultat apariŃia unui mare număr de metode ẟi proce-duri propuse în ultimii câŃiva ani. În prezent au fost recenzate un număr de 25 de metode de evaluare a capitalului intelectual al companiilor.

Metodele de cuantificare a capitalului intelectual total, propuse îndeosebi de specialiẟti din domeniul managementului, în funcŃie de modalitatea de abordare, pot fi grupate în patru categorii, respectiv:

247

Metode bazate pe capitalizarea bursieră:

– Coeficientul (rata) Q a lui J. Tobin;

– BilanŃul invizibil.

Metode bazate pe rentabilitatea activelor:

– Valoarea economică adăugată ( EVA );

– Valoarea de piaŃă adăugată ( MVA );

– Capitalizarea profitului generat de cunoẟtinŃe;

– Valoarea necorporală totală.

Metode bazate pe scoruri:

– Skandia Navigator;

– Balanced Score Card;

– Intangible Asset Monitor;

– IC Index.

d) Metode directe de calcul al CI:

– Technology Broker;

– Inclusive Valuation Metodology.

Metodele bazate pe capitalizarea bursieră cuprind coeficien-tul (rata)Q ẟi bilanŃul invizibil.

Coeficientul Q este mai mult o metodă de natură intuitivă, fiind dată ca referinŃă în literatura economică, datorită notorietăŃii ẟtiinŃifice a lui James Tobin, laureat al premiului Nobel pentru economie (1981). Acesta a prezentat un indicator, cu totul general, de măsurare a capita-lului intelectual al unei firme cotate, numit coeficientul (sau rata) Q.

Coeficientul (rata) Q este raportul dintre valoarea de piaŃă a unei companii cotate ẟi valoarea de înlocuire a activelor ei corpora-le (replacement value), diminuată cu datoriile totale. Termenul valoa-rea de înlocuire a activelor corporale ale unei companii reprezintă preŃul care ar trebui plătit pentru achiziŃionarea de pe piaŃă a unor active corporale cu aceeaẟi utilitate, din care se scad datoriile totale; cu alte cuvinte, valoarea de înlocuire a unei companii este sinonimă cu activul net corporal corectat.

Dacă coeficientul Q este supraunitar, rezultă că o companie de-Ńine ẟi active necorporale ascunse, dar recunoscute prin cursul bursier al acŃiunii. Modificările lui Q reprezintă o dovadă a performanŃei capitalului intelectual al întreprinderii.

În teoria economică se susŃine că, datorită forŃelor concurenŃei, coeficientul Q supraunitar al unei companii va tinde, pe termen lung, spre valoarea 1. ExplicaŃia constă în logica economică simplă că, dacă

248

Q>1, investitorii vor construi firme cu caracteristici similare, iar presiu-nea concurenŃială a acestora va determina, în mod logic, o diminuare a valorii de piaŃă a tuturor companiilor cotate, care produc produse simi-lare, până la nivelul valorii lor de înlocuire. În accepŃiunea Standar-delor InternaŃionale de Evaluare, ediŃia a ẟaptea, 2005, aserŃiunea de mai sus reflectă manifestarea principiului substituŃiei.

Coeficientul Q este numai un surogat de măsurare a „valorii ascunse” a unei companii, adică a acelei valori neînregistrate în bilanŃul acesteia. Argumentele pentru susŃinerea acestei afirmaŃii sunt următoarele:

valoarea (sau costul) de înlocuire a activelor corporale, în ca-zul companiilor mari cotate, nu poate fi calculată în mod practic, dato-rită numărului mare de poziŃii de active corporale (de ordinul sutelor de mii sau milioanelor), pe de o parte, ẟi răspândirii lor geografice în multe Ńări, pe de altă parte; de aceea, se utilizează ca substitut alŃi indi-catori de natură patrimonială, cum ar fi activul net contabil sau valoa-rea netă contabilă a activelor corporale;

valoarea de piaŃă a unei companii cotate, calculată prin capita-lizarea bursieră, poate să reflecte ẟi alte influenŃe conjuncturale, de natură extraeconomică, asupra cursului acŃiunilor.

BilanŃul invizibil reprezintă o metodă asemănătoare de calcul al valorii capitalului intelectual, fiind diferenŃa dintre valoarea de piaŃă ẟi activul net contabil, care reflectă valoarea tuturor activelor necorporale invizibile, adică a celor neînregistrate în bilanŃ. Formula de calcul este:

CI = VPC – ANC

în care:

VPC = valoarea de piaŃă a companiei, calculată prin capitalizare bursieră;

ANC = activul net contabil.

Metodele bazate pe rentabilitatea activelor cuprind: a) valoa-rea economică adăugată (EVA); b) valoarea de piaŃă adăugată (MVA); c) capitalizarea profitului generat de cunoẟtinŃe; d) valoarea necorporală totală.

Valoarea economică adăugată (EVA) se bazează pe teoria profitului net rezidual, numit ẟi profit economic, care există numai în cazul în care rata rentabilităŃii capitalului investit este superioară costului mediu ponderat al capitalului unei întreprinderi. Această metodă a fost introdusă ẟi înregistrată, ca marcă comercială (TM), de

249

Stern Stewart & Company, pentru a reflecta mai corect performanŃa financiară a unei companii.

Conceptul de profit net rezidual, numit ẟi profit economic, a fost introdus de Alfred Marshall, în anul 1890. Prin profit economic, A. Marshall înŃelegea diferenŃa dintre profitul net total ẟi profitul net atribuibil capitalului investit, calculat în funcŃie de costul curent al acestuia. EVA este definită ca fiind „diferenŃa dintre vânzările nete ẟi cheltuielile de exploatare, impozite ẟi venitul net necesar pentru recompensarea capitalului, calculat prin înmulŃirea dintre costul fiecărei categorii de capital investit (exprimat în procente) ẟi valoarea acelei categorii de capital. În practică, EVA creẟte dacă costul mediu ponderat al capitalului este inferior ratei rentabilităŃii activelor nete ẟi invers”. Cu alte cuvinte, EVA este diferenŃa dintre profitul net din exploatare ẟi costul valoric al capitalului investit (suma dintre capitalul propriu ẟi capitalul împrumutat pe termen lung).

EcuaŃia pentru calcularea EVA este:

EVA = (ROIC – cmpc) x valoarea iniŃială a capitalului investit

în care:

ROIC = rata rentabilităŃii capitalului investit; cmpc = costul mediu ponderat al capitalului.

Rezultă că EVA nu cuantifică valoarea capitalului intelectual al unei companii, ci numai existenŃa acestuia, deoarece de obicei se calculează în mod distinct pentru fiecare an viitor, indicând sporul anual de valoare al unei firme. În schimb, EVA este cel mai bun indicator pentru cuantificarea valorii create pentru acŃionari.

Valoarea de piaŃă adăugată (MVA) derivă tot din conceptul de profit economic. MVA se calculează ca diferenŃă între valoarea de piaŃă a unei companii ẟi capitalul pe care acŃionarii ẟi creditorii l-au introdus în companie pe parcursul anilor, sub formă de capital vărsat, credite ẟi profituri nerepartizate. Deci, MVA reflectă diferenŃa dintre valoarea de piaŃă a companiei, la un moment dat, ẟi capitalul net introdus de investitori, începând cu capitalul investit iniŃial.

Deci:

MVA = valoarea de piaŃă a capitalului propriu + valoarea de piaŃă a împrumutului nerambursat – capitalul total investit

MVA este cel mai bun indicator pentru cuantificarea valorii adăugate de către managerii unei companii.

250

Capitalizarea profitului generat de cunoẟtinŃe este o metodă modernă de evaluare a capitalului intelectual. Autorul acestei metode este profesorul american de la New-York University, Lev Baruch. Abordarea evaluării capitalului de cunoẟtinŃe se face prin capitalizarea unui profit net normalizat (calculat în urma unei corecŃii a profiturilor nete anuale trecute ẟi a previziunii profiturilor nete viitoare), cu o rată de capitalizare adecvată.

Formula de calcul este:

Capitalul în cunoẟtinŃe = (profitul net anual normalizat – profitul net aferent activelor corporale ẟi celor curente)/ rata de capitali-zare aferentă capitalului în cunoẟtinŃe

Valoarea necorporală totală are la bază tot teoria unui profit excedentar, faŃă de profitul obŃinut de o întreprindere cu un manage-ment de eficienŃă medie. Ca urmare, valoarea de piaŃă a unei companii mai performante este mai mare decât valoarea de piaŃă a unei com-panii similare, cu performanŃe financiare medii.

Etapele aplicării acestei metode sunt:

calcularea profitului brut mediu anual, din ultimii trei ani;

calcularea valorii medii anuale a activelor corporale, din ulti-mii trei ani;

calcularea rentabilităŃii medii anuale a activelor (ROA între-prinderii), prin raportul dintre cei doi indicatori de mai sus;

calcularea rentabilităŃii medii anuale a activelor din domeniul de activitate al companiei (ROA medie a ramurii);

calcularea profitului brut excedentar, prin formula:

Profit brut mediu anual minus (ROA medie a ramurii x activele corporale ale companiei)

calcularea cotei medii anuale a impozitului pe profit, din ulti-mii trei ani;

înmulŃirea cotei medii anuale a impozitului pe profit, din ulti-mii trei ani, cu profitul brut excedentar ẟi determinarea profitului net excedentar, atribuibil activelor necorporale;

capitalizarea profitului net mediu anual excedentar, atribuibil activelor necorporale, cu o rată de capitalizare adecvată, ẟi calcularea, astfel, a valorii totale a tuturor activelor necorporale.

Metodele de evaluare prin scoruri a capitalului intelectual constau în identificarea diferitelor elemente ale activelor necorporale

251

sau capitalului intelectual, pentru care se calculează diferiŃi indicatori ẟi indici, care sunt transformaŃi ulterior în scoruri sau grafice. Apoi, ca sinteză a tuturor elementelor capitalului intelectual, se poate calcula un indice compozit al acestui capital. Aceste metode de cuantificare sunt utilizate în managementul întreprinderii, începând cu anul 1989, fiind introduse ẟi dezvoltate de suedezii Karl-Erik Sveiby ẟi Leif Edvinsson. Deoarece aceste metode nu estimează valoarea monetară a activelor necorporale, nu ne propunem o tratare mai extinsă a conŃinu-tului metodelor.

Metodele directe de calcul al valorii capitalului intelectual constau în estimarea valorii monetare a activelor necorporale separate, pe baza unor informaŃii ẟi evaluări nemonetare, obŃinute prin chestionare detaliate ẟi/sau prin utilizarea metodei fluxului de numerar actualizat, într-o formă particulară a acestuia.

O abordare interesantă aparŃine analiẟtilor pieŃei de capital, care pleacă de la premisa că sistemul tradiŃional de cuantificare a per-formanŃelor financiare ale unei întreprinderi trebuie să fie completat cu indicatori nefinanciari, în scopul constituirii unei baze adecvate pentru luarea unor decizii de vânzare sau de cumpărare a titlurilor fi-nanciare, de pe piaŃa financiară secundară (bursa de valori mobiliare).

Cu alte cuvinte, multe din informaŃiile financiare actuale sunt considerate a fi perimate ẟi inexacte. Dubiile asupra relevanŃei unor indicatori financiari, ca, de exemplu, cei ai rentabilităŃii, se referă la faptul că valoarea de piaŃă a capitalului investit este mult diferită faŃă de valoarea lui contabilă; de asemenea, mai ales în cazul între-prinderilor mici ẟi mijlocii necotate, profitul net contabil poate să aibă o mărime mult mai mică faŃă de profitul net normal (corectat cu cheltuielile anormale ẟi, în primul rând, cu cele exagerate, pentru compensarea proprietarilor majoritari).

EsenŃa cercetărilor întreprinse poate fi redată printr-o formulare concisă astfel: performanŃele financiare viitoare ale întreprinderilor cotate de multe ori sunt exprimate mai bine prin indicatorii nefinanciari, decât de exprimarea clasică, prin indicatori financiari.

Mai multe asociaŃii profesionale recunoscute, din SUA, susŃin necesitatea ca toate întreprinderile cotate să prezinte pe larg, sub formă narativă, informaŃii nefinanciare referitoare la explicarea strate-giei lor, la planurile lor ẟi la rezultatele estimate de ele, la segmentul de piaŃă ẟi la poziŃia concurenŃială a întreprinderii. Cauza acestei

252

lărgiri a sferei de informaŃii publice ale unei companii cotate rezultă din importanŃa tot mai mare pe care informaŃiile nefinanciare o au în luarea unei decizii de investire. În urma unei anchete, realizată în anul 1995 de Eccles ẟi Mavrinac ẟi comandată de Ernst & Young Center for Business Inovation,83 a rezultat că investitorii ẟi analiẟtii financiari, în luarea unei decizii de investire, atribuie o importanŃă mai mare informaŃiilor nefinanciare referitoare la resursele umane,, respectiv:

realizarea strategiei întreprinderii; credibilitatea managerilor;

calitatea strategiei întreprinderii; inovarea;

aptitudinea de atragere/fidelizare a salariaŃilor; segmentul de piaŃă;

experienŃa managerilor;

calitatea politicii de salarizare/stimulare; poziŃia dominantă în cercetare;

calitatea proceselor; satisfacŃia clienŃilor.

Se poate susŃine că valoarea de piaŃă a unei întreprinderi cotate depinde în mod direct ẟi de credibilitatea previziunilor făcute de mana-geri, exprimată prin discrepanŃa dintre previziunile unor indicatori financiari (deci, promisiunile managerilor) ẟi realizarea acestora, ca, de exemplu, cifra de afaceri, profit din exploatare, profit net total, divi-dende pe o acŃiune.

Metodologia evaluării monetare a activelor necorporale, care includ ẟi proprietatea intelectuală, este sintetizată în Standardul InternaŃional de Practică în Evaluare GN 4 – Evaluarea activelor necorporale, conŃinut în Standardele InternaŃionale de Evaluare, ediŃia a ẟaptea, 2005, elaborate de Comitetul pentru Standarde InternaŃionale de Evaluare (IVSC), care reprezintă standardele de profil obligatorii pentru toŃi membrii ANEVAR. Ca esenŃă, această metodologie conŃine cele trei abordări clasice de evaluare, precum ẟi metodele specifice de evaluare.

Din cauza numărului mare de metode de cuantificare a capita-lului intelectual al unei întreprinderi ẟi a diversităŃii tehnicilor de

83 Sarah Mavrinac, G. Anthony Sicsfeld, Mesurer l'immateriel: une entreprise delicate, „Problèmes économiques”, n° 2629/1999, p. 4 – 9.

253

evaluare propuse, mai multe organisme oficiale ca guverne, orga-nisme financiare internaŃionale, Uniunea Europeană, Banca Mondială, OECD au constituit un grup de lucru al cărui scop este ajungerea la un punct de vedere comun.

Desigur că metodele de evaluare a elementelor ce Ńin de capita-lul intelectual sunt foarte diverse, în opinia diferiŃilor specialiẟti. În continuare, enumerăm astfel de metode:

1. Pentru brevete de invenŃie:

a) abordarea prin venit (actualizarea profitului excedentar alocat, economia de cheltuieli, scutirea de redevenŃă);

b) abordarea pe bază de costuri.

2. Pentru mărci, branduri, denumiri de origine: a) abordarea pe bază de comparaŃii;

b) abordarea bazată pe venituri (actualizarea profitului exceden-tar alocat, contribuŃia la profit, scutirea de redevenŃă);

c) abordarea prin costuri (cost de recreare).

3. Pentru contracte de licenŃă, de concesiune ẟi de franciză: a) abordarea prin comparaŃia de piaŃă;

b) abordarea bazată pe venituri (contribuŃia la profit, avantajul de profit, economia de cheltuieli);

c) abordarea prin costuri.

4. Pentru fond comercial sau goodwill:

a) abordarea prin venit (valoarea reziduală, capitalizarea venitu-lui în exces, fluxul de numerar actualizat, supraprofitul, marja de valoare a afacerii).

Pentru active necorporale bazate pe relaŃii (contracte, lista de clienŃi/furnizori, forŃa de muncă calificată):

a) abordarea prin venit (capitalizarea venitului sau fluxul de nume-rar actualizat, contribuŃia la profit, actualizarea profitului net alocat);

b) abordarea prin costuri (cost de înlocuire, cost de recreare); c) abordarea prin comparaŃii de piaŃă.

Pentru active necorporale din sfera informaticii (programe de calculator, domenii internet etc.):

a) abordări prin cost (cost de recreare);

b) abordări prin venit (contribuŃia la profit); c) abordări prin comparaŃii de piaŃă.

Pentru dreptul de autor:

a) abordarea pe bază de venit (flux de numerar actualizat, actualizarea redevenŃelor încasabile);

254

b) abordarea prin costuri (de înlocuire sau de reconstrucŃie).

Pentru întreprinderi dot.com bazate pe active necorporale

(nume de domenii, motoare de căutare pe Internet, mărci achiziŃionate, baze de date, depozite de baze de date, codul sursei, licenŃe master, căutări de date, site-uri Internet pentru comerŃ electronic, soluŃii de afaceri, aplicaŃii client, sisteme de creditare ẟi plată electronică, instru-mentele pentru programele de calculator ale terŃilor, liste de clienŃi etc.):

a) abordarea prin venit (capitalizarea directă a veniturilor, contri-buŃia redevenŃelor la profit);

b) abordarea prin comparaŃii de piaŃă.

Pentru active necorporale digitale Internet:

a) abordarea pe bază de venit;

abordarea prin comparaŃii de piaŃă.

Pentru tehnologii nebrevetate, know-how, secrete comer-

ciale:

abordarea prin venit (flux de numerar actualizat, economia de redevenŃă, avantaj de preŃ, profit suplimentar, metode reziduale, actua-lizarea profitului alocat, economia de costuri);

abordarea prin costuri (costul de înlocuire).

Pentru modele industriale (design-uri, desene) ẟi dreptul de imagine:

abordarea bazată pe venituri (flux de numerar actualizat, capi-talizarea directă, avantajul de profit, economia de redevenŃă, câẟtigul rezidual, economia de costuri, contribuŃia la profit);

abordarea prin costuri (costul de recreare).

Pentru biblioteca tehnică ẟi arhiva:

– abordarea prin costuri (cost de recreare);

13. Pentru proiecte de cercetare-dezvoltare nefinalizate:

abordarea prin costuri (costul de recreare);

abordarea pe bază de venituri (actualizarea profitului alocat). Din multitudinea de elemente ce Ńin de capitalul intelectual al

întreprinderii, am ales, pentru exemplificarea unor metode de evalua-re, active necorporale informatice de natura programelor de cal-culator.

Programele de calculator pot fi considerate active necorporale create sau achiziŃionate de întreprinderi dacă, bineînŃeles, îndeplinesc condiŃiile impuse prin standardele de evaluare sau contabilitate.

255

Abordările în evaluarea programelor de calculator sunt:

– abordarea prin cost;

– abordarea prin venit;

– abordarea prin comparaŃii de piaŃă.

Evaluarea programelor prin costuri se poate face prin mai multe metode:

Metoda costului de reproducere nou, care constă în eviden-Ńierea tuturor categoriilor de costuri pentru a realiza un produs identic cu cel evaluat.

Metoda costului de înlocuire nou, care constă în identifica-rea costurilor cu care s-ar putea realiza un produs software ca utilitate similar cu cel evaluat, dar cu performanŃe superioare ẟi realizat cu algoritmi, programe, instrumente, metode, procedee mai moderne.

3. Metoda estimării costului liniilor de cod bazate pe tehnici ẟi produse informatice denumite COCOMO84, SLIM85, SPR KnowledgePLAN etc.

Modelul COCOMO86 de evaluare a programelor de calculator pe baza efortului implicării umane din programare ia în considerare două tipuri de sisteme informatice: organice ẟi semidetaẟate.

– Pentru sistemele informatizate construite organic, adică unitar, relaŃia de calcul este:

Programator/luni = 3,2 x (NISP)1,05 x Faef

– Pentru sistemele informatizate construite semidetaẟate, adică modular, relaŃia de calcul este:

Programator/luni = 3 x (NISP)1,12 x Faef

în care:

NISP87 = nr. de instrucŃiuni sursă pentru programe;

84 COCOMO (Constructive Cost Model), Modelul costurilor de construcŃie, realizat de Barry Boehm în 1997.

SLIM (Software Lifecycle Management), realizat de Lawrance Putnam ẟi Ann Fitzsimmons.

Prezentat în Reilley R. F., Schweihs R. P., Valuing Intangible Assets, Ed. Mc Graw Hill 1998, pag. 377.

NISP=KDSI – acronimul din 1. engleză al numărului de instrucŃiuni sursă pentru programare.

256

Faef = factor de ajustare a efortului de programare, este considerat a avea valori între 0,15 ẟi 0,55, în funcŃie de gradul de complexitate a programului, conform exemplului din tabelul 7.2:

Valori orientative pentru factorul de ajustare a efortului de programare

Studiu de caz privind evaluarea unui program de calculator prin metoda costurilor

Societatea InformatiX SRL îẟi propune să determine valoarea unui produs informatic complex (sistem expert) cu aplicaŃie în dome-niul bancar.

InformaŃiile care stau la baza evaluării sunt următoarele:

– Programul este alcătuit din 7 subprograme principale;

– Pentru fiecare subprogram se cunoaẟte numărul total de linii;

– La realizarea programelor se utilizează computere de ultimă generaŃie;

– Salariul mediu al unui programator este de 880 euro/lună, plus avantaje nonmonetare (automobil, telefon mobil, acces internet, bo-nuri de masă, în total în valoare de 475 euro/lună), cursuri de instruire ẟi training 50 euro/lună (1 euro = 3,6 lei);

– Norma medie a programatorului este de 100 linii programa-re/zi ẟi 2200 linii pe lună;

– Factorul de ajustare a efortului de programare este apreciat a fi de 0,45;

– Se abandonează două subprograme (subprogramele 2 ẟi 6) în timpul realizării programului principal;

– Există o constrângere, ẟi anume ca programul să fie realizat într-o lună de zile.

Rezolvarea se efectuează parcurgând următorii paẟi:

Pas 1. Se ordonează datele obŃinute într-un tabel centralizator, folosindu-se Programul Excel al Microsoft;

Pas 2. Se separă, din liniile de cod totale, cele neexecutabile;

257

Pas 3. Se calculează nr. de linii instrucŃiuni de sursă executabile; Pas 4. Se estimează nr. de linii de cod instrucŃiuni de sursă pen-

tru programare;

Pas 5. În funcŃie de tipul componentelor, o parte a sa fiind specializată, denumită ẟi modulul organic, iar alta semispecializată (ce poate fi folosit ẟi la alte aplicaŃii), denumită ẟi modulul semidetaẟabil, se determină numărul optim de programatori necesari pentru a realiza programul pe cele două module, folosindu-se relaŃiile de calcul;

Pas 6. Se determină numărul total de programatori;

Pas 7. Se efectuează calculele: se înmulŃeẟte nr. de programatori necesari/lună cu costul total lunar al întreprinderii cu programatorul ẟi se determină valoarea totală globală a software-ului.

Concluzie: Din analiza datelor din tabelul 7.3, va rezulta că, pentru ca programul să fie realizat într-o lună de zile, vor fi antrenaŃi 225 programatori, iar valoarea programului va fi de 315.446 euro, adică 1.135.605 lei.

Dacă programul va trebui să fie realizat într-un an de zile, vor fi necesari 19 programatori.

Tabelul 7.3 88

Evaluarea unui proiect software pe baza metodei costurilor având la bază modelul COCOMO

88 Realizat cu date proprii după modelul prezentat de Reilley ẟi Schweihs în cartea Valuing Intangible Assets, Ed. Mc Graw Hill, 1998, pag. 377.

258

Abordarea prin venit este foarte frecvent utilizată în domeniul evaluării programelor de calculator. Metodele cele mai des utilizate sunt:

gaŃii cu scadenŃă sub un an ale întreprinderii (exemplu: efecte comer-ciale subscrise de întreprindere ẟi acceptate de terŃi). PF constau din obligaŃii contractuale de a plăti numerar sau diverse active financiare unor terŃi sau din obligaŃii contractuale potenŃial favorabile de schimb de IF cu terŃi.

O clasificare alternativă a IF le împarte în instrumente primare (de capitaluri proprii – părŃi sociale, acŃiuni; de datorii – obligaŃiuni; compuse sau hibride – obligaŃiuni convertibile în acŃiuni; titluri de creanŃă – efecte comerciale) ẟi instrumente derivate (swap-uri,: contracte la termen de tip forward sau futures pe titluri de valoare sau pe indici bursieri, contracte de opŃiuni pe titluri de valoare, pe indici bursieri sau pe futures pe indici bursieri). Instrumentele primare sunt binecunoscute, fiind frecvent întâlnite la companiile româneẟti. Instrumentele derivate sunt valori mobiliare tranzacŃionabile de tip negociabil sau standardizat, implicând drepturi viitoare legate de tranzacŃionarea unui activ suport.

Din punct de vedere al valorii afacerii, IF prezintă un interes distinct, deoarece în majoritatea cazurilor se înscriu în rândul acti-velor în afara exploatării, necesitând un tratament special.

Titlurile de participare reprezintă titluri de coproprietate (acŃiuni sau părŃi sociale) la alte societăŃi comerciale, achiziŃionate în scop investi-Ńional pe termen mediu/lung, mai mare de un an. Principiul evaluării lor este simplu. Dacă reprezintă un pachet de drepturi de control sau majori-tare, se evaluează întreaga societate emitentă după cea mai adecvată metodologie, conform celor prezentate, valoarea participaŃiei rezultând ca un procent din valoarea totală a capitalului propriu.

Dacă reprezintă un pachet minoritar, se evaluează pe o bază minoritară. De exemplu, în cazul întreprinderilor cotate, se multiplică cotaŃia cu numărul de acŃiuni deŃinute. În cazul abordării pe bază de venituri, în metoda capitalizării veniturilor, se poate capitaliza divi-dendul estimat a fi obŃinut la perpetuitate sau se poate lucra cu profitul net rezultat din previziuni pe contul de profit necorectat. În cazul utilizării metodei Cash-Flow, fluxul supus actualizării poate fi fluxul de dividende sau fluxul la dispoziŃia acŃionarilor, previzionate pe baza situaŃiilor financiare necorectate.

În toate cazurile care se impun, se poate considera o eventuală corecŃie pentru nelichiditate. Această corecŃie se aplică în special la întreprinderile necotate, unde se poate realiza vânzarea participaŃiei (exit-ul) mai greu datorită lipsei unei pieŃe reglementate, unde titlurile

293

să se tranzacŃioneze liber ẟi fără restricŃii. Particularitatea titlurilor acestor societăŃi este că, înainte de a fi ofertate în afara cercului de acŃionari existenŃi, trebuie oferite acestora în vederea eventualei mani-festări a dreptului de preempŃiune în achiziŃionarea acŃiunilor. Totuẟi, chiar la societăŃile nelistate, se poate renunŃa la acest discont de nelichiditate în cazul existenŃei unor acorduri de exit între acŃionari, prin care se garantează de către un grup de investitori achiziŃionarea pachetului de titluri după un anumit interval de timp.

În acelaẟi timp, chiar la societăŃile cotate se poate aplica discontul de nelichiditate în situaŃiile în care volumul tranzacŃiilor cu titlul respectiv este nesemnificativ ẟi orice supraofertă în piaŃă ar duce la scăderea semnificativă a preŃului. În mod similar, se recomandă un discont la titlurile societăŃilor necotate, dacă există restricŃii de deŃinere a titlurilor respective, de exemplu, forma unor limite statu-tare de deŃinere în capitalul social al emitentului.

AcŃiunile preferenŃiale, deŃinute de întreprindere în scop investiŃional, pentru încasarea dividendelor preferenŃiale, pot fi eva-luate considerându-le un titlu cu venit anual fix, încasat la perpe-tuitate. Valoarea unui astfel de instrument se obŃine prin capitalizarea venitului obŃinut la perpetuitate, cu o rată de capitalizare adecvată, care să reflecte riscul asociat emitentului sau rata de rentabilitate aẟteptată de investitor:

VAP = DAP ×100 , unde: c

VAP = valoarea acŃiunilor preferenŃiale;

DAP = dividendul total aferent pachetului de acŃiuni preferen-

Ńiale deŃinut la un emitent;

C = rata adecvată de capitalizare.

7.5.2. Evaluarea titlurilor de credit (îndeosebi a obligaŃiunilor)

Titlurile de credit (sub forma obligaŃiunilor corporatiste sau emise de autorităŃile centrale ẟi locale, cu scadenŃă mai mare de un an), achiziŃionate în scop investiŃional, pentru deŃinere în vederea realizării unor venituri financiare sub forma dobânzilor ẟi cupoanelor, se evaluează folosind tehnica de actualizare. În cele ce urmează, prezentăm câteva consideraŃii minime privind evaluarea titlurilor de credit ẟi îndeosebi a obligaŃiunilor.

294

ObligaŃiunile sunt valori mobiliare de tipul titlurilor de creanŃă sau de credit ce exprimă o promisiune de plată pe un anumit termen (de obicei egal sau mai mare de un an) a emitentului (o societate comercială sau o autoritate locală sau centrală) faŃă de finanŃator, cel care a achiziŃionat titlul respectiv. În general, obligaŃiunile sunt considerate instrumente financiare cu venit fix, cunoscut ẟi oarecum cert, al cărui flux de realizare în timp se ẟtie din datele de emisiune. Din acest motiv, ele sunt percepute ca mai puŃin riscante decât titlurile financiare cu venit variabil (acŃiuni, părŃi sociale). Există tipuri de obligaŃiuni în care societăŃile emitente garantează răscumpărarea ẟi achitarea dobânzilor periodice cu active ale firmei, în special acelea care au o valoare certă de piaŃă la data emisiunii, acest element având menirea de a mări atractivitatea obligaŃiunilor.

Pe de altă parte, obligaŃiunile emise de autorităŃile locale sau centrale sunt garantate de acestea. Pentru a susŃine plata obligaŃiilor asumate, autorităŃile pot modifica structura ẟi mărimea taxelor ẟi impozitelor. Din acest motiv, aceste obligaŃiuni sunt considerate mai puŃin riscante decât cele corporatiste.

Principalele elemente caracteristice ale unei obligaŃiuni sunt: 1) valoarea nominală (VN); 2) valoarea de maturitate (VM); 3) preŃ de emisiune (PE); 4) cuponul (c); 5) rata cuponului (rc); 6) durata de viaŃă; 7) data scadenŃei (maturităŃii); 8) valoarea de piaŃă (V0).

Valoarea de piaŃă a obligaŃiunii reprezintă preŃul curent al obligaŃiunii în orice moment ẟi este elementul care ne interesează în evaluare. În cazul în care în portofoliul întreprinderii evaluate sunt obligaŃiuni cotate pe o piaŃă reglementată, caracterizată de un volum rezonabil de tranzacŃii, problema este relativ simplă, pentru că evaluatorul poate prelua cotaŃia obligaŃiunii, la data evaluării. În cazul obligaŃiunilor cotate, dar netranzacŃionate sau al obligaŃiunilor necota-te, se impune o analiză a preŃului curent al acestora.

În timp, valoarea de piaŃă a obligaŃiunii poate varia semnificativ faŃă de valoarea de emisiune. Factorii principali ai variaŃiei preŃului curent al obligaŃiunii sunt:

rata dobânzii obtenabile pe piaŃă pentru instrumente financiare de risc comparabil;

riscul specific, nesistematic, de afacere al emitentului;

lichiditatea obligaŃiunii, respectiv, posibilitatea de tranzacŃio-nare a sa pe o piaŃă reglementată de valori mobiliare;

durata de viaŃă a obligaŃiunii.

295

Pentru obligaŃiunile care au un cupon constant, preŃul curent al obligaŃiunii creẟte peste preŃul de emisiune, dacă scade rata dobânzilor obtenabile de către investitori pentru instrumente financiare de risc comparabil ẟi, respectiv, scade sub preŃul de emisiune, dacă se măreẟte rata dobânzilor obtenabile de către investitori pentru instrumente financiare de risc comparabil.

Dacă percepŃia pieŃei asupra riscului specific emitentului se schimbă, în sensul percepŃiei unui risc sporit, efectul este de diminuare a preŃului obligaŃiunii.

Lipsa de lichiditate a unei obligaŃiuni afectează negativ preŃul curent al acesteia.

Necunoaẟterea cu exactitate a evoluŃiei ratei de piaŃă a dobân-zilor face ca nici preŃul curent viitor al obligaŃiunilor să nu poată fi cunoscut cu exactitate, ci doar la un anumit moment în timp, în funcŃie de rata de piaŃă a dobânzii. Cu cât este mai îndelungat intervalul rămas până la maturitate, cu atât efectul variaŃiei ratei dobânzii asupra preŃu-lui obligaŃiunii este mai pronunŃat ẟi, astfel, preŃul va avea o variabi-litate mai mare.

După durata de viaŃă, mărimea ratei cuponului ẟi variabili-tatea în timp a acesteia, în estimarea valorii putem utiliza următoa-rea clasificare a obligaŃiunilor: 1) ObligaŃiuni emise la perpetuitate;

2) ObligaŃiuni cu rata cuponului constantă; 3) ObligaŃiuni cu cupon zero sau cu discont; 4) ObligaŃiuni cu rata cuponului variabilă în funcŃie de un anumit element stabilit iniŃial.

1) ObligaŃiuni emise la perpetuitate, cu un cupon plătit perio-dic, la perpetuitate. Valoarea obligaŃiunii în acest caz se estimează prin capitalizarea cuponului cu rata adecvată a dobânzii pe piaŃă:

VO C rD

Când rC rD , valoarea de piaŃă este egală cu valoarea de emisiune.

2) ObligaŃiuni cu rata cuponului constantă pe toată perioada până la răscumpărare. Valoarea de piaŃă a acestor obligaŃiuni este influenŃată semnificativ de mărimea ratei dobânzilor la instrumente alternative de risc comparabil, existente pe piaŃă (depozite bancare). În mod normal, preŃul de emisiune este egal cu valoarea nominală ẟi cu

296

valoarea de rambursare, iar la emisiune rata dobânzii este egală cu rata cuponului. În toată perioada în care cele două rate sunt egale, preŃul curent al obligaŃiunii este egal cu valoarea de rambursare. Dacă rata dobânzii creẟte peste rata cuponului, preŃul curent al obligaŃiunii scade, reducându-se exact cu valoarea corespunzătoare surplusului de dobândă ce poate fi câẟtigat dintr-un plasament al sumei corespun-zătoare preŃului curent la rata dobânzii. În mod similar, dacă rata dobânzii scade sub rata cuponului, preŃul curent al obligaŃiunii creẟte exact cu valoarea corespunzătoare pierderii de dobândă aferentă unui plasament al sumei corespunzătoare preŃului curent la rata dobânzii. În acest fel, pentru un investitor raŃional este indiferent dacă vinde obligaŃiunea ẟi investeẟte preŃul obŃinut la rata dobânzii pe piaŃă sau păstrează obligaŃiunea ẟi încasează cupoanele rămase ẟi valoarea de răscumpărare. În timp, valoarea obligaŃiunii tinde spre valoarea de rambursare, cu care va fi egală la scadenŃă.

În concluzie, dacă la un moment dat rC = rD + x , unde x este un procent pozitiv, P curent al obligaŃiunii devine mai mare decât VR, iar evoluŃia sa va fi descrescătoare în timp, până când la scadenŃă va egala VR.

În mod similar, dacă rC = rD − x , P curent al obligaŃiunii < VR, iar evoluŃia sa va fi crescătoare în timp, până când la scadenŃă va egala VR.

În cazul în care rC = rD , P curent al obligaŃiunii este egal cu VR pe toată perioada până la scadenŃă.

La data emisiunii, dacă rC = rD , valoarea de piaŃă este egală cu preŃul de emisiune ẟi în cazul plăŃii anuale a cuponului avem relaŃia (7.5.2.1.):

iar „n” este numărul de ani până la scadenŃă, egal cu numărul de cupoane achitate.

Valoarea reducerii/creẟterii preŃului (primei) obligaŃiunii după o anumită perioadă se poate calcula cu relaŃia:

297

= [Cupon obligaŃiune veche – Cupon obligaŃiune nouă] x

Dacă rD rC , suntem în situaŃia unei reduceri de preŃ faŃă de VN, iar dacă rD rC , suntem în situaŃia unei creẟteri de preŃ (prime) faŃă de VN.

În cazul plăŃii semestriale a cuponului, relaŃia (7.5.2.1.) se rescrie sub forma (7.5.2.2.):

C

Să notăm că „n” este numărul de cupoane achitate până la scadenŃă, numărul de cupoane achitate este de 2n, plata făcându-se semestrial, suma achitată semestrial este valoarea anuală a cuponului, C, împărŃită la doi, iar rata dobânzii cu care se lucrează este aferentă

semestrului, deci este rC .

2

Dacă, imediat după emisiune, rata dobânzii scade sau creẟte, valoarea curentă a obligaŃiunii poate fi exprimată prin relaŃia (7.5.2.3.), în care rc este înlocuită cu rD :

Ceea ce îl interesează pe evaluator este însă evoluŃia în timp a valorii obligaŃiunilor, pentru a putea estima valoarea obligaŃiunilor din portofoliul întreprinderii evaluate, cumpărate anterior datei eva-luării. Este interesant de remarcat că, dacă factorii principali de influenŃă a preŃului nu se modifică în timp (rata dobânzii pe piaŃă ẟi riscul emitentului), teoretic, valoarea obligaŃiunii rămâne identică în timp, situaŃie descrisă mai sus. Dacă notăm cu „n” perioada de maturitate a obligaŃiunii, iar de la data achiziŃiei s-au scurs „x” ani, relaŃia (7.5.2.3.) se poate rescrie sub forma (7.5.2.4.). Făcând calculele, rezultă acelaẟi preŃ curent, dacă nu se schimbă rata dobânzii faŃă de rata cuponului:

298

n−x

C VR VOb i=1 (1 rD )i (1 rD )n−x

Observăm că fluxurile aferente încasării cupoanelor în intervalul de „x” ani nu mai sunt luate în considerare, dar VR este actualizată cu un factor mai redus, aferent deducerii lui „x” din n, creẟterea sa compensând exact dispariŃia fluxurilor amintite.

3) ObligaŃiuni cu cupon zero sau cu discont, în care valoarea de emisiune este inferioară valorii nominale de răscumpărare la termen a instrumentului. În acest caz, câẟtigul investitorului rezultă din diferenŃa dintre valoarea de răscumpărare ( VR ) ẟi valoarea de emisiune ( VE ). Este un caz particular al situaŃiei precedente, în care fluxul constituit de cupoanele încasate în timp este egalat cu zero, singurul flux încasat fiind valoarea de rambursare:

VR

VO (1 rD )n

4) ObligaŃiuni cu rata cuponului variabilă, în funcŃie de un anumit element stabilit iniŃial (rata inflaŃiei, rata medie a dobânzii etc.), pe toată perioada până la răscumpărare. Valoarea de piaŃă a acestor obligaŃiuni este mai puŃin influenŃată de variabilitatea ratei dobânzilor, datorită acestei prevederi de ajustare a cuponului.

Evaluarea creanŃelor imobilizate (creanŃe legate de participaŃii, împrumuturi acordate pe termen lung, depozite ẟi garanŃii plătite etc.) trebuie să Ńină cont de următoarele elemente: certitudinea încasării, necesitatea actualizării valorii creanŃelor în funcŃie de termenul esti-mat de încasare, la creanŃele în valută – evoluŃia previzionată a ratei cursului de schimb etc.

În continuare prezentăm un exemplu de evaluare a unei obli-gaŃiuni cu cupon anual , ẟtiind că preŃul unei asemenea obligaŃiuni este de 8750 lei, a fost emisă pe 4 ani, pentru care rata dobânzii (RD) adecvată este de 35%, iar VN = VR = 25000 lei. EstimaŃi preŃul în cazul unei durate de viaŃă rămase de 3 ani în aceleaẟi condiŃii de RD ẟi mărime a VR! Care este valoarea obligaŃiuni pentru RD ẟi mărime a VR. Care este valoarea obligaŃiunii pentru RD = 45%, modificare imediată după emisiune? Dar după un an? Dar după 2 ẟi, respectiv, 3 ani de la emisiune? VerificaŃi mărimea reducerii preŃului după un an de la emisiune printr-o altă metodă:

299

PreŃul curent este egal cu VR, deoarece RC = 8750 = 35% = RD

25000

Întrucât RC = RD , preŃul curent nu se modifică.

Reducerea calculată a preŃului după un an este de (25000 – 21267) = 3733 lei. DiferenŃa de 50 de bani se datorează rotunjirii.

7.6. Evaluarea activelor curente

Aceste active cuprind: 1) stocuri; 2) creanŃe; 3) titluri de plasa-ment sau investiŃii financiare pe termen scurt; 4) disponibilităŃi. Deẟi din punct de vedere contabil nu fac parte din această categorie de active, sunt de amintit, tot în procesul de evaluare, ẟi conturile de regularizare ẟi asimilate acestora.

300

7.6.1. Evaluarea stocurilor

La această categorie de active avem în vedere, în primul rând, stocurile de materii prime ẟi materiale, combustibil, piese de schimb, consumabile.

La acestea se aplică valoarea de piaŃă, exprimată prin costul curent de înlocuire la data evaluării, Ńinând cont de starea fizică de depreciere, vechimea lor ẟi posibilitatea de a mai fi utilizate în pro-cesul de producŃie. Se au în vedere inclusiv condiŃiile de depozitare ẟi modul de păstrare a diferitelor categorii de materii prime ẟi materiale (exemplu: cimentul depozitat în condiŃii de umiditate ridicată impune o depreciere consistentă a valorii).

Totodată, se va Ńine cont că, în anumite cazuri, vechimea poate ridica valoarea unor stocuri mult peste valoarea contabilă (exemplu: stocuri de lemn pentru execuŃia unor instrumente muzicale de tipul viorilor, violinelor etc.).

O altă categorie de stocuri supuse evaluării sunt stocurile de producŃie neterminată sau în curs de execuŃie.

Această operaŃiune se poate face prin aprecierea costurilor de producŃie înregistrate până la data evaluării, dar este mai indicat să se estimeze prin valoarea de piaŃă a produselor finite în care sunt înglo-bate, din care se vor deduce cheltuielile totale de finalizare a produc-Ńiei ẟi de marketing, în vederea desfacerii.

Stocurile de mărfuri ẟi produse finite reprezintă o altă categorie de stocuri supuse evaluării.

Acestea se evaluează pe baza valorii lor curente de piaŃă. Factorii suplimentari luaŃi în considerare sunt legaŃi în principal de evoluŃia ẟi tendinŃele înregistrate pe piaŃa produselor respective, vechimea lor ẟi gradul în care mai asigură satisfacerea necesităŃilor consumatorilor, cât ẟi starea lor fizică de depreciere.

În cazul reducerii de valoare faŃă de valoarea contabilă, se au în vedere ẟi alte elemente, cum ar fi, de exemplu, la produsele alimen-tare, perioada de garanŃie, modul de depozitare ẟi condiŃiile de păstrare a produselor etc. Totodată, trebuie Ńinut cont că, la anumite produse, vechimea este un element de creẟtere a valorii în timp ẟi pot exista diferenŃe considerabile faŃă de valoarea contabilă (exemplu: unele categorii de vinuri, coniac etc.).

Animalele se evaluează la valoarea lor de piaŃă, Ńinând cont de starea lor de sănătate. Cazurile unor animale cu caracteristici speciale

301

de rasă, părinŃi, selecŃie genetică etc, în care este nevoie de mult timp ẟi bani pentru obŃinerea unor exemplare similare (exemplu: cai de rasă, vieri, tauri etc.), trebuie tratate de către persoane abilitate, deoarece valoarea lor nu este cea din pieŃele uzuale de animale.

7.6.2. Evaluarea creanŃelor

Elementele fundamentale în evaluarea creanŃelor sunt, într-o ordine mai mult sau mai puŃin riguroasă, solvabilitatea financiară a clienŃilor, puterea lor de negociere faŃă de firmă, politica faŃă de clienŃi a firmei (mărimea creditului comercial acordat diverselor categorii de clienŃi), vechimea creanŃelor, relaŃiile tradiŃionale cu anumiŃi clienŃi vechi ẟi loiali.

Practica în domeniul evaluării constă în adoptarea unui discont direct proporŃional cu vechimea creanŃelor. Această procedură trebuie să fie însă consistentă cu practicile curente în sector ẟi, mai ales, cu durata medie de rotaŃie a creanŃelor în sector, unele sectoare înregis-trând o durată scurtă de rotaŃie, în timp ce altele au durate mult mai lungi. La unele întreprinderi, vechimea creanŃelor trebuie astfel inter-pretată în corelare cu puterea de negociere a clienŃilor respectivi, cu relaŃiile tradiŃionale cu aceẟtia ẟi cu ponderea lor în cifra de afaceri. În orice caz, mărimea deprecierii valorii contabile a creanŃelor trebuie să fie direct proporŃională cu dificultăŃile financiare înregistrate de clienŃi ẟi cu vechimea creanŃelor. În cazul insolvabilităŃii clienŃilor sau al intrării în incapacitate de plată ori reorganizării judiciare, deprecierea poate merge la maxim, creanŃele fiind considerate fără valoare.

Unii autori recomandă aplicarea unui discont chiar la mărimea creanŃelor relativ certe, dar care vor fi încasate peste un interval relativ lung de timp. Factorul de discont este selectat de evaluator în funcŃie de durata estimată până la încasarea creanŃelor ẟi în funcŃie de rata inflaŃiei, pentru a reflecta modificarea în timp a valorii banilor. Factorul de actualizare aplicat poate să folosească, de exemplu, rata estimată a inflaŃiei sau altă rată considerată adecvată pentru perioada până la încasarea creanŃei.

Nu există o procedură standard ẟi unanim acceptată, de toŃi evaluatorii, de corecŃie a creanŃelor. ExperienŃa evaluatorului ẟi infor-maŃiile pe care el le deŃine, privind sectorul ẟi sănătatea financiară a clienŃilor cu pondere semnificativă în cifra de afaceri, sunt, în opinia specialistului ManaŃe Daniel, cele mai relevante în construcŃia unei grile de corecŃie a creanŃelor din contabilitate.

30

10. MISIUNEA EVALUATORULUI ẞI REDACTAREA

RAPORTULUI DE EVALUARE

10.1. DefiniŃia evaluatorului

Evaluatorul este o persoană care, în afară de o bună reputaŃie, trebuie să îndeplinească o serie de condiŃii necesare intrării sale libere în cadrul profesiei de evaluator. Astfel, este necesar să demonstreze următoarele:

Calificare corespunzătoare, obŃinută printr-o formă de învă-Ńământ recunoscută, ẟi îndeplinirea oricăror cerinŃe legate de lucrările pe care le execută (de natură etică, legală, contractuală etc.);

CompetenŃă ẟi experienŃă corespunzătoare în domeniul în care este specializat ẟi în zona sa geografică de acŃiune;

Asigurare profesională adecvată responsabilităŃilor angajate.

10.2. PoziŃia evaluatorului faŃă de client

În relaŃia cu clienŃii, evaluatorii pot avea una din următoarele poziŃii:

Consultant – în această calitate, evaluatorul îẟi oferă uneia din părŃile implicate într-o tranzacŃie opinia sa calificată în privinŃa valorii unei afaceri, a unei proprietăŃi imobiliare, a unui activ etc. constituind obiectul tranzacŃiei. De regulă, opinia sa va avea în vedere atât estimă-rile ẟi proiecŃiile clientului asupra afacerii, cât ẟi interesele acestuia, evaluarea fiind subiectivă. Evaluatorul va prezenta clientului scenariul optim pentru acesta, care duce la preŃul maxim de vânzare sau, respec-tiv, la preŃul minim de cumpărare. Termenii înŃelegerii cu beneficiarul pot impune ẟi acordarea de consultanŃă în negocierea preŃului tranzac-Ńiei, prin prezentarea ẟi susŃinerea unor argumente adecvate.

Expert neutru (independent) – în această situaŃie, evaluato-rul va reflecta în evaluare aẟteptările investitorului mediu, interesele subiective ale părŃilor implicate nefiind luate în considerare, iar rezultatul va fi o evaluare independentă. În multe asemenea cazuri,

357

opinia sa este solicitată prin autoritatea unor instituŃii îndreptăŃite (tribunal, fisc etc.) pentru obiectul unor cauze legale sau fiscale.

3. Arbitru – în această situaŃie, opinia evaluatorului este oferită simultan partenerilor implicaŃi în tranzacŃie ẟi va lua în considerare interesele părŃilor, chiar dacă sunt uneori contrare.

Standardele Europene de Evaluare cuprind ẟi o detaliere a cerinŃelor legate de calitatea evaluatorului prin prisma intereselor sau relaŃiilor sale de muncă anterioare sau existente la data evaluării. Conform acestor clasificări, evaluatorul poate fi o persoană calificată, care se înscrie într-una din categoriile intern, extern sau independent, după cum urmează.

Intern – dacă are ẟi calitatea de angajat, director sau administrator al întreprinderii evaluate, dar nu are un interes financiar sau politic semnificativ de natură a-i influenŃa obiectivitatea faŃă de rezultatul dorit al evaluării sau care nu are o funcŃie într-o instituŃie a autorităŃilor publice cu care există conflicte evidente de interes.

Extern – dacă nu are calitatea de evaluator intern ẟi nu are un interes semnificativ direct sau indirect în întreprinderea evaluată ẟi nici aceasta nu are astfel de interese în proprietăŃile evaluatorului.

Independent – dacă are calitatea de evaluator extern ẟi în plus nu a avut în ultimele 24 de luni nicio relaŃie financiară cu clientul sau vreo implicare legată de proprietatea evaluată sau cu părŃile interesate de respectiva proprietate.

Responsabilitatea evaluatorului

Sunt 3 categorii de responsabilităŃi asumate de evaluator prin întoc-mirea raportului de evaluare ẟi susŃinerea opiniei sale în faŃa clienŃilor:

Prima dintre acestea este responsabilitatea profesională, care constă în consecvenŃa cu care evaluatorul cunoaẟte ẟi aplică standardele profesionale ẟi etice, metodele ẟi tehnicile de evaluare, într-un mod adecvat contextului evaluării (scop, drepturi de proprie-tate evaluate, definiŃii ale valorii, termen de valabilitate, interese speciale, sinergii etc.) ẟi poziŃiei sale faŃă de client.

Responsabilitatea civilă, care are la bază clauzele contractului evaluator – client ẟi promisiunile sau obligaŃiile asumate de evaluator în privinŃa conŃinutului, termenelor ẟi calităŃii serviciului prestat.

358

> Responsabilitatea penală, care reprezintă un aspect mai puŃin plăcut, dar care se manifestă în condiŃiile când, în cursul activităŃii sale, evaluatorul săvârẟeẟte infracŃiuni.

10.4. ConŃinutul minimal al raportului de evaluare conform Standardelor InternaŃionale de Evaluare

Raportul de evaluare reprezintă un document scris, clar formu-lat, argumentat logic, bazat pe investigaŃii complete ẟi destinat comu-nicării către client sau altă persoană a opiniei evaluatorului privind o problemă de evaluare. Opinia exprimată trebuie să fie astfel formulată încât să nu inducă confuzii asupra valorii estimate a proprietăŃii sau afacerii evaluate. Redactarea raportului de evaluare trebuie să Ńină cont de prevederile Standardului InternaŃional de Evaluare IVS 3 Raportarea evaluării, de practica înregistrată în piaŃă ẟi de necesităŃile obiective ale clientului. În acest sens, în raport se vor adopta doar bazele de evaluare recunoscute, care vor fi convenite cu clientul sau cu consultanŃii săi, la începutul misiunii de evaluare.

ImportanŃa esenŃială a unui raport de evaluare, care este etapa finală a procesului de evaluare, rezidă în comunicarea concluziei asupra valorii ẟi a bazei de evaluare, a scopului evaluării ẟi a oricăror ipoteze ẟi condiŃii limitative cărora li se supune evaluarea. De asemenea, în raportul de evaluare pot fi incluse ẟi procesele analitice ẟi datele empirice utilizate în scopul determinării valorii, pentru a ghida cititorul în ce priveẟte procedurile ẟi faptele pe care evaluatorul le-a luat în considerare.

Raportul de evaluare prezintă concluzia asupra valorii. El conŃine numele evaluatorului ẟi data evaluării; identifică proprietatea, drepturile de proprietate supuse evaluării, baza de evaluare ẟi destina-Ńia evaluării. În Raport sunt prezentate toate ipotezele ẟi condiŃiile limitative, sunt specificate datele evaluării ẟi raportării, este descrisă extinderea inspecŃiei, se fac referiri la aplicabilitatea acestor standarde ẟi a oricăror cerinŃe de prezentare ẟi se include semnătura evalua-torului.

Datorită rolului-cheie pe care raportul de evaluare îl are în comunicarea concluziei privind valoarea, către utilizatori ẟi terŃi, acest standard are următoarele obiective principale:

359

Să comenteze cerinŃele privind raportarea, care corespund celei mai bune practici profesionale;

Să identifice elementele esenŃiale care trebuie incluse în ra-poartele de evaluare.

CerinŃele privind raportarea, cuprinse în acest standard, se aplică tuturor tipurilor de rapoarte de evaluare (deci, ẟi celor pentru întreprin-dere).

Conformitatea cu aceste cerinŃe de raportare este cerută atât evaluatorilor externi, cât ẟi celor interni.

Unele instrucŃiuni, care se referă la evaluarea pentru scopuri specifice ẟi pentru tipuri specifice de proprietate, cum ar fi raportarea financiară ẟi pentru garantarea împrumutului, pot să fie diferite de cele realizate pentru alte misiuni.

DefiniŃii mai importante cuprinse în Standardul IVS 3 sunt:

1) raport de evaluare; 2) specificaŃiile misiunii de evaluare; 3) declaraŃia de conformitate; 4) ipoteze speciale, neobiẟnuite sau extraordinare.

Raportul de evaluare este un document care înregistrează instrucŃiunile pentru o anumită misiune de evaluare, baza de evaluare ẟi scopul evaluării, ca ẟi rezultatele analizei care a condus la opinia privind valoarea. De asemenea, un raport de evaluare poate să explice procesele analitice care au fost parcurse în cursul evaluării ẟi să prezinte informaŃiile semnificative care au fost folosite în analiză. Rapoartele de evaluare pot fi verbale sau scrise. Tipul, conŃinutul ẟi dimensiunea unui raport variază în funcŃie de destinatar, de cerinŃele legale, de tipul proprietăŃii ẟi de natura ẟi complexitatea misiunii de evaluare.

Termenii raport de evaluare ẟi certificat de evaluare sunt utilizaŃi, uneori, ca fiind echivalenŃi. După cum se obiẟnuieẟte în unele Ńări (de exemplu, Marea Britanie), termenul certificat de evaluare desemnează un document în care evaluatorul certifică suma de bani la care a fost evaluată proprietatea. Certificatul de evaluare este, de obicei, o scrisoare scurtă, cu toate că poate lua ẟi forma unui raport detaliat. El include: data evaluării, scopul evaluării, data certificatului, ipotezele pe care s-a bazat evaluarea ẟi numele, adresa ẟi calificarea evaluatorului. Certificarea valorii, după cum se obiẟnuieẟte în alte Ńări (de exemplu, SUA), este o declaraŃie prin care evaluatorul afirmă că faptele prezentate sunt corecte, că analizele sunt limitate numai la

360

ipotezele prezentate, că onorariul evaluatorului nu este condiŃionat de niciun aspect al raportului ẟi că evaluatorul a întocmit evaluarea în conformitate cu standardele profesionale ẟi etice.

Raportul verbal este rezultatul unei evaluări, comunicat verbal unui client sau prezentat în justiŃie ca mărturie de expert sau ca depoziŃie. Un raport de evaluare, comunicat verbal unui client, trebuie să fie susŃinut de un dosar de lucru ẟi însoŃit cel puŃin de un rezumat scris al evaluării.

Raportul scris este rezultatul unei evaluări, comunicat clientului în scris, inclusiv sub formă electronică. Rapoartele scrise pot fi documente narative detaliate, care să conŃină toate materialele perti-nente examinate ẟi analizele realizate, pentru a ajunge la concluzia privind valoarea, sau pot fi documente narative sintetizate, cum ar fi actualizări periodice ale valorilor, formulare utilizate de către guvern sau alte agenŃii sau scrisori către clienŃi.

SpecificaŃiile misiunii evaluatorului; reprezintă primul pas în procesul de evaluare, în care se stabilesc contextul ẟi sfera evaluării ẟi se rezolvă orice ambiguitate care implică un element sau o problemă de evaluare. Termenul este echivalent cu o informare scurtă privind eva-luarea, aẟa cum se practică în unele Ńări. Evaluatorul se asigură că anali-zele, informaŃiile ẟi concluziile prezentate în raport sunt în concordanŃă cu specificaŃiile stabilite prin definirea misiunii evaluatorului.

SpecificaŃiile misiunii de evaluare includ următoarele ẟapte ele-mente:

identificarea proprietăŃii imobiliare, a bunurilor mobile (ma-ẟini, instalaŃii, echipamente), a întreprinderii sau a altei proprietăŃi, care fac subiectul evaluării, ẟi a altor clase de proprietate care sunt incluse în evaluare, pe lângă categoria principală de proprietate;

identificarea drepturilor de proprietate (proprietar unic, socie-tăŃi comerciale, participaŃii) care vor fi evaluate;

destinaŃia vizată a evaluării ẟi orice limitare legată de aceasta, identificarea oricărui colaborator ẟi a contribuŃiei acestuia;

definiŃia bazei sau tipului de valoare cerut;

data la care este valabilă valoarea estimată ẟi data raportului;

identificarea ariei de aplicabilitate a evaluării ẟi a raportului;

identificarea oricăror condiŃii limitative pe care se bazează evaluarea.

361

DeclaraŃia de conformitate este o declaraŃie care atestă faptul că evaluatorul a respectat cerinŃele etice ẟi profesionale conŃinute în Codul Deontologic IVS, aferent îndeplinirii misiunii. În unele Ńări, declaraŃia de conformitate este cunoscută sub denumirea de certifica-rea valorii.

Ipoteze speciale, neobiẟnuite sau extraordinare. Înainte de a încheia tranzacŃia de achiziŃie a unei proprietăŃi, un cumpărător pru-dent trebuie să acorde atenŃia cuvenită (due diligence), interesându-se pe piaŃă despre respectiva proprietate. Este normal ca evaluatorul să utilizeze ipotezele privind rezultatul probabil al acestei analize ẟi să se bazeze pe informaŃia pe care clientul i-o pune la dispoziŃie în această problemă. Ipotezele speciale, neobiẟnuite sau extraordinare pot fi orice ipoteze adiŃionale care se referă la problemele studiate în cadrul acestei analize sau care se referă la alte probleme, cum ar fi identitatea cumpărătorului, starea fizică a proprietăŃii, prezenŃa poluanŃilor (cum ar fi contaminarea pânzei de apă freatică) sau abilitatea de a redezvolta proprietatea.

RelaŃia Standardului IVS 3 cu Standardele de Contabilitate constă în câteva elemente importante:

Când este adecvat, raportul de evaluare trebuie să conŃină cel puŃin cerinŃele prevăzute în Standardele InternaŃionale de Contabilitate (IAS) ẟi în Standardele InternaŃionale de Contabilitate a Sectorului Public (IPSAS).

Evaluarea în scopul raportării financiare, care constituie conŃi-nutul IVA 1, trebuie corelată cu acest standard.

Pentru a face evaluări compatibile cu aceste standarde ẟi cu Principiile de evaluare general acceptate (GAAP), este obligatoriu ca evaluatorii să respecte prevederile Codului Deontologic referi-toare la etică, competenŃă, prezentarea informaŃiilor ẟi raportare.

Orice raport de evaluare trebuie să întrunească următoarele cerinŃe:

să prezinte clar ẟi cu acurateŃe concluziile evaluării într-o manieră neechivocă;

să identifice clientul, destinaŃia evaluării ẟi informaŃiile rele-vante, referitoare la:

data la care valoarea estimată este valabilă; data raportului;

362

data inspecŃiei;

să specifice baza de evaluare, incluzând tipul de valoare ẟi definiŃia acestui tip de valoare (valoarea de piaŃă ẟi valoarea nebazată pe piaŃă vor fi raportate în mod distinct când orice component (e) al

proprietăŃii este/sunt evaluat (e) pe baze diferite de valoarea de piaŃă);

să identifice ẟi să prezinte:

drepturile de proprietate sau participaŃiile care trebuie evaluate; caracteristicile fizice ẟi legale ale proprietăŃii;

clasele de proprietate incluse în evaluare, altele decât cate-goria principală de proprietate;

să descrie aria de aplicabilitate/extindere a misiunii de evaluare;

să specifice orice ipoteze ẟi condiŃii limitative care condiŃio-nează concluzia asupra valorii;

să identifice ipotezele speciale, neobiẟnuite sau extraordinare ẟi să prezinte probabilitatea în care aceste condiŃii ar putea să apară;

să includă o descriere a informaŃiilor ẟi datelor analizate, a analizelor de piaŃă efectuate, a abordărilor ẟi procedurilor de evaluare aplicate, ca ẟi raŃionamentul care susŃine analizele, opiniile ẟi con-cluziile din raport;

să conŃină, în mod expres, o clauză care să nu permită publi-carea integrală sau parŃială a raportului, sau a oricărei referinŃe sau valori incluse în raport, sau a numelui ẟi afilierii profesionale a evaluatorului, fără aprobarea scrisă a evaluatorului;

să conŃină o declaraŃie de conformitate care să certifice că evaluarea a fost făcută în concordanŃă cu IVS, să prezinte orice deviere de la cerinŃele specifice ale IVS ẟi să prezinte o explicaŃie pentru o astfel de deviere, corespunzător Codului Deontologic IVS.

Orice declaraŃie de conformitate va confirma că:

• prezentările faptelor din raport sunt corecte ẟi reflectă cele mai pertinente cunoẟtinŃe ale evaluatorului;

• analizele ẟi concluziile sunt limitate numai la ipotezele ẟi condiŃiile prezentate în raport;

• evaluatorul nu a avut (sau dacă a avut trebuie să specifice) niciun interes asupra proprietăŃii evaluate;

• onorariul evaluatorului este sau nu este condiŃionat de niciun aspect al raportului;

363

evaluarea a fost efectuată în conformitate cu Codul Deonto-logic ẟi cu standardele de evaluare;

evaluatorul îndeplineẟte cerinŃele adecvate de calificare profe-

sională;

evaluatorul are experienŃă în ceea ce priveẟte localizarea ẟi categoria de proprietate care este evaluată;

evaluatorul a efectuat (sau nu) o inspecŃie personală a proprie-

tăŃii;

nicio persoană, cu excepŃia celor specificate în raport, nu i-a acordat asistenŃă profesională în elaborarea raportului;

11) să includă numele, calificarea profesională ẟi semnătura evaluatorului.

Atunci când raportul de evaluare este transmis în variantă elec-tronică, evaluatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a proteja integritatea datelor/textelor din raport ẟi să se asigure că nu apar erori de transmitere. Software-ul trebuie să asigure siguranŃa transmisiei.

Trebuie identificate originea, data ẟi ora transmisiei, precum ẟi destinaŃia, data ẟi ora recepŃionării. Software-ul trebuie să permită confirmarea că există o corespondenŃă între cantitatea de date/texte transmise ẟi recepŃionate, iar raportul trebuie să fie salvat într-o variantă care permite numai citirea (mai puŃin pentru autor).

Evaluatorul trebuie să se asigure că semnătura digitală este protejată ẟi se află sub controlul complet al evaluatorului prin parole (coduri PIN), elemente de hardware (cartele de securitate) sau alte mijloace. O semnătură aflată pe un raport electronic este considerată autentică ẟi implică acelaẟi nivel de responsabilitate ca ẟi o semnătură scrisă pe un raport tipărit pe hârtie.

O copie electronică ẟi/sau listată a raportului, transmis electro-nic, trebuie păstrată de evaluator pe perioada cerută prin lege, dar nu mai puŃin de 5 ani. Fiẟierele cu înregistrarea raportului de evaluare transmis electronic se pot păstra pe suport electronic, magnetic sau alte variante.

Modul de prezentare a raportului de evaluare este stabilit de evaluator ẟi de client în funcŃie de instrucŃiunile ẟi specificaŃiile misiunii de evaluare.

Tipul raportului, conŃinutul ẟi mărimea acestuia sunt în funcŃie de destinatarul raportului, de reglementările existente, de recoman-

364

dările legale, de tipul proprietăŃii ẟi de natura ẟi complexitatea proble-mei de evaluare.

Pentru toate rapoartele de evaluare, trebuie reŃinute ẟi îndosariate documentele pe baza cărora au fost stabilite rezultatele ẟi concluziile evaluării, acestea trebuind să fie păstrate pentru o perioadă de cel puŃin cinci ani de la data finalizării misiunii de evaluare.

Standardul menŃionat conŃine o serie de comentarii finale extrem de interesante:

Contextul în care valoarea este raportată este la fel de impor-tant ca ẟi baza ẟi acurateŃea acesteia. Valoarea finală trebuie să facă referire la informaŃiile de piaŃă, la procedurile ẟi raŃionamentele care susŃin această valoare finală.

Comunicarea rezultatului evaluării, într-o manieră logică ẟi consecventă, presupune o abordare metodică, ce-l ajută pe utilizator să înŃeleagă derularea procesului de evaluare ẟi relevanŃa concluziei sale.

Raportul trebuie să comunice cititorului o înŃelegere clară a opiniilor exprimate de evaluator ẟi, de asemenea, trebuie să fie bine tehnoredactat ẟi inteligibil pentru cineva care nu are cunoẟtinŃe ante-rioare asupra proprietăŃii evaluate.

Raportul trebuie să demonstreze claritatea, transparenŃa ẟi consecvenŃa abordării.

Evaluatorul ar trebui să manifeste prudenŃă în acordarea permisiunii de utilizare a evaluării sale în alte scopuri decât cel pentru care a fost destinată iniŃial.

Dacă evaluările sunt făcute de un evaluator intern, în raportul de evaluare vor fi prezentate informaŃii specifice referitoare la existenŃa ẟi natura relaŃiei dintre evaluator ẟi entitatea care controlează activul.

Dacă evaluatorul participă la misiunea de evaluare în altă calitate decât cea de evaluator, de exemplu ca agent independent sau imparŃial, consultant al întreprinderii sau ca mediator, evaluatorul trebuie să prezinte rolul specific în fiecare dintre aceste misiuni.

Evaluatorul trebuie să prezinte cadrul de reglementare ẟi orice deviere cerută faŃă de acest Standard, pentru a corespunde cu legislaŃia existentă, cu reglementările (inclusiv normele contabile) sau cu uzanŃele.

Nu se admite nicio deviere de la cerinŃa ca fiecare raport de evaluare să prezinte clar ẟi cu acurateŃe concluziile evaluării ẟi să

365

prezinte orice ipoteze ẟi condiŃii limitative care afectează evaluarea ẟi valoarea finală.

În cazul în care unui evaluator i se cere să îndeplinească o misiune care se abate de la aceste recomandări sau care cere mai puŃin lucru sau efectuarea evaluării în mod diferit faŃă de cel prescris de IVS ẟi Codul Deontologic, evaluatorul poate să accepte ẟi să realizeze o astfel de misiune numai dacă pot fi îndeplinite următoarele condiŃii:

Evaluatorul concluzionează că instrucŃiunile nu vor in-duce în eroare utilizatorii evaluării.

Evaluatorul estimează că evaluarea nu este limitată ast-fel încât rezultatele acesteia să nu mai prezinte încredere sau credi-bilitate, corespunzător cu scopul ẟi destinaŃia evaluării.

Evaluatorul îẟi informează clientul că instrucŃiunile pentru evaluare conŃin o deviere de la standarde, care va fi prezentată în întregime în raportul de evaluare.

În orice situaŃie care presupune o deviere de la raportarea valorii de piaŃă, evaluatorul trebuie să precizeze clar că valoarea pe care o raportează este diferită de valoarea de piaŃă.98

Vom trece în revistă un set minim de elemente care necesită să fie cuprinse, definite sau explicate într-un raport complet de evaluare, potrivit viziunii ẟi experienŃei specialistului ManaŃe Daniel:

DestinaŃia ẟi scopul evaluării: precizarea beneficiarului ẟi a tematicii evaluării, a cerinŃelor ẟi instrucŃiunilor clientului sau a părŃii care a dat tematica, cât ẟi a utilităŃii pentru care este destinată evaluarea (transfer de proprietate, lichidare, constituire de garanŃii, ipoteci sau gajuri etc.).

Obiectul evaluării: respectiv, activul, proprietatea sau dreptu-rile de proprietate supuse evaluării (mărimea pachetului – minoritar, semnificativ, de control sau majoritar) ẟi elementele ataẟate – privile-gii, opŃiuni, oportunităŃi, restricŃii (în special cele de deŃinere ẟi tranzacŃionare) etc.

Data evaluării: se precizează data redactării evaluării, data inspectării proprietăŃii sau afacerii ẟi perioada în care consideraŃiile

98 IVS 3 Raportarea evaluării (Revizuit 2005), în Standardele InternaŃionale de Evaluare, EdiŃia a ẟaptea, ANEVAR-IROVAL, Bucureẟti, 2005, pag. 103-111.

366

prezentate sunt considerate valabile de către evaluator.

Baza evaluării:

– definiŃiile valorii ẟi standardele de evaluare utilizate, cores-punzătoare contextului evaluării;

– se va preciza dacă evaluarea se face pe baza valorii de piaŃă sau se aplică alte standarde (valoarea specială, valoarea de investiŃie etc.);

– metodele de evaluare adoptate;

– ipotezele ẟi condiŃiile limitative de la baza evaluării;

– ratele ẟi coeficienŃii folosiŃi în evaluare, cu explicitarea modu-lui de calcul sau construcŃie.

Descrierea subiectului evaluării ẟi furnizarea unor elemente de identificare:

– caracteristici, amplasament, istoric,

– perspective, produse, servicii, clienŃi, furnizori, concurenŃi, management, aspecte juridico-legale;

– documentele ẟi informaŃiile utilizate, sursele acestora ẟi gradul lor de credibilitate, verificarea informaŃiilor (dacă este cazul) etc.

DeterminanŃii principali ẟi colaterali ai valorii în contextul evaluării:

– factori funcŃionali interni legaŃi de potenŃialul afacerii sau al proprietăŃii, constituiŃi în puncte tari ẟi slabe;

– factorii externi care influenŃează afacerea sau proprietatea – economici, sociali, politici, tehnologici, ecologici, de presiune, secto-riali, concurenŃiali, generatori de oportunităŃi ẟi riscuri pentru afacerea evaluată;

– alte interese speciale ẟi influenŃele acestora asupra valorii;

– posibile efecte de sinergie în contextul evaluării;

– starea activelor proprietăŃii sau afacerii;

– precizarea aspectelor problemelor de mediu – efectuarea unor investigaŃii complexe pentru problemele de mediu sau absenŃa aces-tora, eventuala recomandare a unor investigaŃii suplimentare efectuate de experŃi de mediu, precizarea competenŃelor evaluatorului în această privinŃă, eventuala contaminare a proprietăŃii, existenŃa substanŃelor periculoase în perimetrul proprietăŃii, eliberarea de noxe sau substanŃe toxice în derularea activităŃii etc.

367

Liniile tehnologice, echipamentele ẟi maẟinile: trebuie preci-zat modul de tratate a acestora, inclusiv a echipamentelor aflate în leasing sau cu plata în rate.

Riscul evaluării: trebuie explicat în special în situaŃii speci-fice cum sunt evaluările pentru constituirea de garanŃii, gajuri ẟi ipo-teci, când evaluatorul va preciza adecvarea subiectului ca garanŃie în condiŃiile propuse de acordare a creditului ẟi va aprecia influenŃele asupra valorii datorate volatilităŃii pieŃei proprietăŃii, respectiv, afacerii.

Moneda raportului: dacă evaluarea se face în altă monedă decât cea naŃională, se vor preciza valuta la care se raportează eva-luarea ẟi baza de conversie aferentă.

Impozitarea: explicarea ipotezelor de lucru privind obligaŃiile fiscale reale sau teoretice legate de transferul proprietăŃii;

DeclaraŃia de conformitate, conform Standardului Interna-Ńional de Evaluare IVS 3 Raportarea evaluării, conŃine:

– Precizarea că evaluarea a fost efectuată respectând Codul deontologic ẟi Standardele internaŃionale de evaluare;

– ExistenŃa sau inexistenŃa unui interes asupra proprietăŃii eva-

luate;

– CondiŃionarea sau lipsa de condiŃionare a onorariului de anu-mite aspecte ale raportului;

– Precizarea îndeplinirii cerinŃelor adecvate de calificare profe-sională;

– Precizarea nivelului de experienŃă în privinŃa localizării ẟi a tipului de proprietate evaluată;

– Precizarea dacă a fost sau nu efectuată inspecŃia proprietăŃii;

– Precizarea că nu există ẟi alte persoane, decât cele numite în raport, care i-au acordat asistenŃă profesională la întocmirea rapor-tului;

– Precizarea că faptele prezentate în raport sunt corecte ẟi deri-vate din elementele cunoscute de evaluator;

– Precizarea că analizele ẟi concluziile raportului sunt limitate la ipotezele ẟi condiŃiile enumerate în raport.

Diverse anexe, care susŃin metodele de evaluare aplicate ẟi concluziile evaluatorului.

O copie după contract, ca anexă.

368

10.5. Răspunderile ẟi obligaŃiile evaluatorului ẟi ale beneficiarului

Răspunderea evaluatorului constă, pe de o parte, în asumarea conŃinutului raportului de evaluare ẟi, pe de altă parte, în respectarea confidenŃialităŃii în privinŃa datelor ẟi informaŃiilor existente în raport sau încredinŃate de client.

În acest sens, vor exista în raport următoarele tipuri de declaraŃii ale evaluatorilor:

afirmaŃiile din raport sunt reale ẟi corecte;

analizele, opiniile ẟi concluziile trase sunt nepărtinitoare ẟi decurg din ipotezele limitative prezentate;

o declaraŃie de obiectivitate ẟi independenŃă faŃă de client ẟi rezultatele evaluării ẟi de absenŃă a vreunui interes actual sau de perspectivă în proprietate sau afacere ẟi că remunerarea nu depinde de mărimea valorilor prezentate în raport sau de anumite interese ale clientului;

o clauză de nepublicare ẟi de confidenŃialitate a informaŃiilor conŃinute în raport;

declinarea oricărei responsabilităŃi a evaluatorilor faŃă de alte părŃi decât beneficiarul raportului, fie pentru scopul raportului, fie pentru orice alt scop.

ConfidenŃialitatea trebuie înŃeleasă în dublu sens, atât din partea evaluatorului, cât ẟi din partea clientului. Evaluatorul nu va folosi informaŃii privind clientul sau obiectul raportului strânse în timpul evaluării pentru a obŃine diverse avantaje ilegale sau care contravin Codului deontologic, iar datele ẟi informaŃiile confidenŃiale vor fi făcute publice de autorii raportului numai în cazul autorizării specifice în acest sens. Beneficiarul, la rândul său, nu va publica sau nu va include informaŃii disparate în documente sau declaraŃii fără consimŃământul scris al evaluatorului, cu precizarea contextului ẟi formei în care ar putea să apară.

Este obligatoriu ca raportul să conŃină semnăturile executanŃilor ẟi este indicat să existe precizări ẟi/sau clauze referitoare la:

certificarea calificării evaluatorului în funcŃie de scopul evaluării ẟi detalierea competenŃelor sale în privinŃa oricăror aspecte relevante pentru evaluare;

369

amploarea, rigurozitatea ẟi rezultatele investigaŃiilor ẟi vizite-lor in-site făcute de echipa de evaluatori;

recomandări de acŃiune pentru client sau de extindere a investigaŃiilor;

limitarea responsabilităŃii evaluatorului pentru diferite situaŃii precizate (defecte ascunse, ascunderea unor date de către management etc.);

aspecte privind impactul factorilor de mediu asupra valorii. Toate aceste aspecte vor fi incluse în raport, prin clauze clare.

10.6. ConsistenŃa, transparenŃa ẟi coerenŃa raportului de evaluare

Elaborarea raportului de evaluare trebuie să respecte principiile fundamentale de transparenŃă, consistenŃă ẟi coerenŃă. iar selecŃia bazelor de evaluare adecvate se va face plecând de la scopul evaluării.

ConsistenŃa raportului de evaluare rezultă din justificarea clară a alegerilor ẟi raŃionamentelor evaluatorului, prin valorificarea unor date ẟi informaŃii relevante, verificabile, credibile ẟi prin folosirea unor metode de evaluare recunoscute de piaŃă.

TransparenŃa constă în prezentarea în raport a surselor de informaŃii pe baza cărora a fost estimată valoarea.

CoerenŃa raportului de evaluare se obŃine prin alegerea unor metode de evaluare adecvate cu scopurile evaluării ẟi prin corelarea indicatorilor utilizaŃi în metodele ẟi relaŃiile de calcul ale valorilor.

10.7. Reconcilierea valorilor ẟi opinia evaluatorului

După cum am arătat pe larg, conform diverselor metode aplicate de evaluator, se pot obŃine o serie de valori pentru aceeaẟi întreprin-dere, care constituie aẟa-numita „plajă de valori”. Concluziile din raport, în care se prezintă opinia evaluatorului asupra valorii obiectu-lui analizat, au la bază definiŃia sau definiŃiile valorii utilizate în raport, premisele valorii, scopul ẟi intenŃia beneficiarului de utilizare a raportului ẟi, desigur, toate datele ẟi informaŃiile relevante ẟi semnifi-cative de care dispune autorul raportului la data evaluării.

370

Totodată, opinia asupra valorii estimate va lua în considerare toate valorile obŃinute prin aplicarea diferitelor abordări, triate ẟi selectate pe baza logicii ẟi experienŃei evaluatorului în privinŃa impor-tanŃei pe care o va aloca fiecărei metode ẟi a rezultatelor aferente. Oricum, selecŃia va trebui susŃinută cu argumente clare ẟi lipsite de echivoc, de natură a facilita înŃelegerea de către client a procesului de reconciliere a valorilor. Prin reconcilierea valorilor se înŃeleg opera-Ńiile selective efectuate de evaluator în baza experienŃei sale, a informaŃiilor strânse din piaŃă ẟi a contextului specific al evaluării. Astfel, în cazul rezultatelor care contrastează puternic cu majoritatea rezultatelor din plaja de valori, se admit corecŃii argumentate în sensul îndepărtării acestora sau considerării lor cu o importanŃă redusă în formularea opiniei finale. În aceste cazuri, se recomandă investigarea gradului de adecvare a aplicării diverselor metode, rate ẟi coeficienŃi de evaluare folosiŃi în obŃinerea rezultatelor respective, în ideea de a depista eventuale erori sau omisiuni ori de a explica mai bine dife-renŃele.

Opinia evaluatorului trebuie să valorifice concluziile cuprinse în analiza diagnostic ẟi în metodele de evaluare folosite, valorificând toate informaŃiile semnificative, să reflecte definiŃiile valorii specifi-cate în raport ẟi să fie corelată cu scopul evaluării.

În formularea opiniei sale, evaluatorul va Ńine cont de calitatea sa faŃă de client (consultant, expert neutru sau arbitru) ẟi de cerinŃele acestuia din punct de vedere al valorilor cerute a fi precizate în raport.99

Nu există o reŃetă pentru alegerea valorii potrivite în plaja de valori găsite în urma utilizării mai multor metode de evaluare. În această situaŃie, sunt hotărâtoare experienŃa ẟi raŃionamentul evaluato-rului.

Opinia evaluatorului este un corolar al reconcilierii rezulta-telor obŃinute prin metode aplicate, ẟi nu prin utilizarea unor formule empirice de ponderare (mediere) a valorilor obŃinute prin metodele aplicate.

99 ManaŃe Daniel, Op.cit., pag.457-461

371

BIBLIOGRAFIE

Anghelache Gabriela, PiaŃa de capital. Caracteristici, evoluŃii, tranzacŃii, Editura Economică, Bucureẟti, 2004.

Anson Weston, Intellectual Property Valuation – A Primer for Identifying and Determining Value, Ed. The American Bar Association, 2003.

Appraisal Institute, Evaluarea proprietăŃilor imobiliare, EdiŃia a doua canadiană, ANEVAR, Bucureẟti,2004.

American Society of Appraisers, Evaluarea maẟinilor ẟi echipamentelor: bazele evaluării maẟinilor ẟi altor active tehnice, ANEVAR, Editura IROVAL Bucureẟti, 2004.

Bădescu Gheorghe, Stan Sorin, Anghel Ion, Petre Marian, Teste pentru evaluarea de întreprinderi, Editura IROVAL, Bucureẟti, 2003.

Bădescu G., EPI 201, Manualul instructorului, ANEVAR, Editura IROVAL, 2004.

Bădescu G., EPI 202, Manualul instructorului, ANEVAR, Editura IROVAL, 2004.

Bănacu Cristian Silviu, Ghid practic de evaluare imobiliară, Editura Tribuna Economică, Bucureẟti, 2006.

Bănacu Cristian Silviu, AplicaŃii în evaluarea investiŃiilor cu ajutorul tabelelor de calcul actuarial, Editura ASE, Bucureẟti, 2004.

Bănacu Cristian Silviu, Sinergetica sistemelor tehnico-economice de eco-management ẟi capital intelectual, Editura ASE, Bucureẟti, 2004.

Bănacu Cristian Silviu, Active necorporale, proprietate intelectuală, Editura Tribuna Economică, Bucureẟti, 2006.

Bucẟă Gh., Popescu Tiberiu, DicŃionar ilustrat de proprietate intelectuală, Editura OSIM, Bucureẟti, 2003.

373

Cocoẟ St., ProtecŃia ẟi valorificarea investiŃiilor, Editura Tribuna Economică, Bucureẟti, 2002.

Dragotă Victor, Evaluarea acŃiunilor societăŃilor comerciale, Editura Economică, Editura IROVAL, Bucureẟti, 2006.

Dragotă Victor, Ciobanu Anamaria, Obreja Laura, Dragotă Mihaela, Management financiar, Editura Economică, Bucureẟti, 2003.

Dragotă Victor, Politica de dividend, Editura All Beck, Bucureẟti, 2003.

Eustace Clark, The intangible economy, impact and policy

issues, Report of the european high level expert group on intangible economy, Fiẟier pdf INTERNET, European Comission, 2000.

Frankel M., Cave I., Evaluarea ẟtiinŃei ẟi a oamenilor de ẟtiinŃă, Editura Tehnică Info, Chiẟinău, 2002.

IoniŃă I., Bănacu C. S., Stoica M., Evaluarea organizaŃiei, Editura Economică, Bucureẟti, 2004.

Iẟfănescu Aurel, ẞerban Claudiu, Stănoiu Andreea-Carolina, Evaluarea întreprinderii, Editura Universitară, Bucureẟti, 2003.

Iẟfănescu A., Anghel I., Robu V., Stan S. V., Ghid practic de evaluare a întreprinderii, Editura Tribuna Economică, Bucureẟti, 2002.

Kapferen Jean Noel, Les Marques, capital de l’entreprise, Ed. Hachette, Paris, 2002.

Kotter Philip, Marketing de la A la Z, Editura Codecs, Bucureẟti, 2004.

ManaŃe Daniel, Diagnosticul ẟi evaluarea întreprinderilor cotate ẟi necotate, Editura IROVAL.

Nica Dumitru, Evaluarea patrimonială, Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, Bucureẟti, 2006.

Stan Sorin (coordonator), Evaluarea întreprinderii, Editura IROVAL, Bucureẟti, 2003.

Stan Sorin (coordonator), Ghid practic de evaluare, Editura IROVAL, Bucureẟti, 2003.

Stan Sorin, CoerenŃe ẟi corelaŃii în evaluarea întreprinderii, Editura IROVAL, Bucureẟti, 2003.

374

Stan Sorin, Anghel Ion, Gruzsniczki, Capitalul intelectual al

întreprinderii. Evaluarea proprietăŃii intelectuale ẟi a altor active necorporale, Editura IROVAL Bucureẟti, Editura UniversităŃii „Petru Maior”, Târgu Mureẟ, 2006.

Tajirian Alex, The domain name apprasail, Internet, 2005.

TEGoVA, European valuation standards, 2004.

Vasilescu I., Românu I., Managementul InvestiŃiilor, Editura Mărgăritar, Bucureẟti, 2002.

IVSC – Standardele InternaŃionale de Evaluare, EdiŃia a ẟaptea, versiune electronică, ANEVAR, Bucureẟti, 2005.

IASB – Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară, EdiŃia 2005, Editura CECCAR, Bucureẟti, 2005.

IFAC – Standardele InternaŃionale de Contabilitate pentru Sectorul public, Editura CECCAR, Bucureẟti, 2005.

Redactor: Constantin FLOREA

Tehnoredactor: Marian BOLINTIẞ

Coperta: Marilena BĂLAN

Bun de tipar: 20.03.2007; Coli tipar: 23,5

Format: 16/61 x 86

Editura FundaŃiei România de Mâine Bulevardul Timiẟoara, Nr. 58, Bucureẟti, Sector 6 Tel./Fax.: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: [anonimizat]

376