Evaluarea Financiara si Evaluarea Mixta a Intreprinderii [310825]

Introducere

Lucrarea de fata se intituleaza “Evaluarea financiara si evaluarea mixta a intreprinderii” si contine 4 capitole, [anonimizat], determinarea valorii intreprinderii. Important de precizat este ceea ce ascunde de fapt titlul: acesta presupune o [anonimizat] o [anonimizat] o imbinare a [anonimizat].

Intreprinderea, o [anonimizat] o structura de productie proprie si caracteristici specifice care o individualizeaza si o particularizeaza. [anonimizat], fapt ce confera fiecarei intreprinderi caracterul de unicitate in evolutie. [anonimizat]-[anonimizat].

Determinarea valorii acesteia este esentiala pentru toti cei care participa la viata economica ( stat, investitori, creditori, actionari, salariati etc.), [anonimizat], cat si de natura externa. [anonimizat] o unica forma a valorii firmei (un unic model de evaluare) este posibil ca din aplicarea unei metodologii unul din factori sa aiba o [anonimizat].

Studiul de caz pe care s-a facut evaluarea este societatea S.C.Apartamentul S.A. [anonimizat]- montaj.

[anonimizat]. In cazul evaluarii patrimoniale am analizat metoda activului net contabil si a [anonimizat] s-a facut prin intermediul actualizarii fluxurilor de trezorerie disponibile si a [anonimizat] s-a utilizat notiunea de goodwill.

[anonimizat].

1.Diagnosticul intreprinderii – S.C. Apartamentul S.A.

Pentru evaluarea intreprinderii este necesara o etapa premergatoare in care sa fie studiate si evidentiate elemente de ordin intern si extern ale acesteia.[anonimizat] i se detecteze punctele slabe si cele forte.

[anonimizat] a furniza date pentru diagnostic ( cantitate, calitate, accesibilitate la serii de date), de nivelul de experienta al evaluatorului.In fapt "diagnosticul este o [anonimizat]".

Un diagnostic complet presupune o analiza pe mai multe segmente: juridic, comercial, tehnic, [anonimizat], financiar.

In realizarea diagnosticului intreprinderii este necesar ca evaluatorul sa detina o [anonimizat]-i permita o evaluare si o analiza cat mai corecte.Ideala este vizitarea intreprinderii ( deseori neglijata de evaluatori) intrucat este cea mai buna ocazie de a constata "realitatea din teren".

Concret diagnosticul intreprinderii cuprinde cel putin urmatoarele componente: [anonimizat], [anonimizat]ane, diagnosticul de mediu si diagnosticul financiar.

Diagnosticul juridic

Societatea comerciala Apartamentul S.A. este o societate pe actiuni,cu capital integral privat in valoarea de 391.160 lei, corespunzator unui numar de actiuni de 156.464, la valoarea nominala de 2,5 lei/actiune, apartinand in totalitate unor persoane fizice, fiind tranzactionate pe piata RASDAQ.

Principala activitate pe care o desfasoara societatea este cea de productie si prestari in constructii-montaj ( CAEN 4120 “lucrari de constructii a cladirilor rezidentiale si nerezidentiale-lucrari de constructii: de locuit, industriale, comerciale, cu destinatie cultural- administrativa, de invatamant, medico-sanitare, de cult, inclusiv lucrari de arta”), fiind unitate de sine statatoare, cu personalitate juridica.

Societatea a fost infiintata la data de 1.01.1990 si are sediul social in Str.Depozitelor, nr.39 bis, Loc. Pitesti, Jud. Arges.

De asemenea in cadrul acestui diagnostic este important de mentionat elementele prevazute in diferite contracte: ipoteci, litigii, leasing. In acest caz societatea prezinta 5 litigii prevazute in Anexa 1.

1.2.Diagnosticul comercial

Diagnosticul comercial vizeaza caracterizarea produselor firmei, a furnizorilor, a clientilor, precum si a concurentilor acesteia.

Se face o analiza a pietei de desfacere si a pietei de aprovizionare, putandu-se utiliza in analiza indicatori precum cota de piata, puterea de piata sau rentabilitatea comerciala, analiza clientilor, analiza furnizorilor.

In cazul societatii S.C. Apartament S.A. principalele piete de desfacere, pentru fiecare produs sau serviciu si metodele de distributie sunt urmatoarele :

Executarea lucrarilor de constructii – montaj cu zidarie din BCA sau caramida pentru beneficiarii apartinand sectorului bugetar ( primarii ) cat si sectorului privat;

Lucrari de reparatii curente sau capitale executate beneficiarilor persoane juridice sau fizice;

Betoane, mortare, prefabricate din beton distribuite persoanelor juridice sau fizice;

Confectionare armaturi si plase sudate distribuite persoanelor juridice sau fizice.

Societatea a detinut in anul 2008 o cota de piata de aproximativ 0,28% si o rentabilitate comerciala de 0,54%.

Principalii clienti din exercitiul financiar 2008 sunt : Primaria Pitesti, S.C. Zeus S.A., Centrul Bugetar nr.1 Pitesti, ADP Pitesti, Apa Canal 2000 SA.

In privinta furnizorilor pot fi enumerati, pe baza contractelor incheiate, urmatorii : S.C. Holcim Romania S.A. pentru ciment, S.C. Carmeusse S.A. pentru var hidratat, S.C. Astrid Total S.R.L. pentru fier, S.C. Hidro Arges S.R.L. pentru betoane si agregate, S.C. Stefanocom S.R.L, S.C. Castor S.R.L diverse materiale.

Intrucat obiectul principal al activitatii societatii este constructia si executia de lucrari de constructii – montaj, firmele concurente din acest sector sunt cele care isi desfasoara aceeasi activitate ca si S.C. Apartamentul S.A. si respectiv din alte activitati secundare ca de exemplu : sistematizari, canalizari, instalatii.

Principalii competitori sunt : S.C. Nordco S.A., S.C. Conarg S.A., S.C. Building Astrom S.R.L., S.C. Argecom S.A., S.C. Zeus S.A., S.C. Trustul de constructii civile si industriale Arges S.R.L.

1.3. Diagnosticul tehnologic

Diagnosticul tehnologic are in vedere mijloacele materiale ale intreprinderii: bunuri funciare si imobiliare (natura, suprafata, posibilitatea de extindere), exchipamente si proceduri de productie (varsta utilajelor, utilizarea capacitatilor, protejarea procedurilor), stocuri (volum, structura, tip de gestiune, rotatie, sistem de aprovizionare si corelarea acestuia cu tipul de productie).

1.4. Diagnosticul de resurse umane

In anul 2008 societatea a inregistrat un numar total mediu de salariati de 128, scazand fata de anii anteriori ( 157 salariati-2006, 139 salariati- 2007 ). Structura personalului angajat al S.C. Apartamentul S.A. in exercitul financiar 2008, comparativ cu 2006 si 2007, este redata in tabelul 1 de mai jos :

Tabel 1

Raporturile de munca dintre administrator si angajati au fost normale, gradul de sindicalizare a fortei de munca este 100%, neexistand conflicte intre administratorul societatii si personalul din subordine.

In ceea ce priveste conducerea societatii comerciale, administratorii acesteia sunt urmatorii:

Ing. Cantu Ion – director general si presedinte CA

Ing. Carciuvoianu – membru CA

Ing. Novac Corneliu – membru CA

Acestia au fost remandatati incepand cu anul 2007 pe o perioada de 4 ani cf. Hotararea AGA extraordinara din 07.12.2007, respectiv pana la data 07.12.2011.

1.5. Diagnosticul de mediu

Nu sunt probleme legate de existenta unor litigii sau de preconizare a lor, cu privire la incalcarea legislatiei privind protectia mediului inconjurator din activitatea de baza desfasurata de societate.

De asemenea in vederea evitarii oricaror litigii ce se refera la protectia mediului, Consiliul de administratie al societatii, prin raportul CA intocmit la data de 31.12.2006, a dispus masuri in vederea prevenirii poluarii mediului inconjurator si a protejarii sanatatii angajatiilor, in acest sens societatea obtinand certificatul SREN ISO nr.14001/2005 privind sistemul de management de mediu, in anul 2008 si de asemenea a obtinut certificatul ISO privind protectia muncii OHSAS 18001/2008.

1.6. Diagnosticul financiar

Diagnosticul financiar este unul dintre cele mai importante componente ale diagnosticului intreprinderii intrucat ofera informatii, cu ajutorul unor documente contabile, despre situatia finaciara a intreprinderii: capaciatatea ei de a genera profit, de a-si acoperi nevoile prin utilizarea unor resurse eficiente si suficiente, informatii cu privire la solvabilitatea si lichiditatea acesteia, riscul de a da faliment, etc.

In analiza acestui diagnostic se utilizeaza documente contabile precum: bilantul contabil, contul de profit si pierdere,balanta de plati,notele explicative, etc. Astfel, diagnosticul financiar avand ca punct de plecare documentele publice (bilant si cont de profit si pierdere) este un diagnostic extern, realizat de profesionistii care nu au acces la contabilitatea de gestiune. Este cazul bancherilor, al investitorilor, al analistilor financiari, al ziaristilor, al serviciilor de studii etc.

Acest tip de diagnostic este deseori realizat, caci el permite obtinerea de informatii extrem de importante privind cresterea, structura si soliditatea financiara, nivelul autofinantarii, rentabilitatea aparenta, situatia capitalurilor permanente si a trezoreriei, ca si o prima estimare a valorii intreprinderii. In dezvoltarea sa, acesta presupune doi piloni de analiza: analiza externa a bilantului si analiza externa a contului de profit si pierdere

In practica analistilor financiari diagnosticul extern al bilantului este realizat pe baza bilanturilor successive a 3-5-7 ani. Prin intermediul bilantului- Anexa 2- se realizeaza o analiza a pozitiei financiare a intreprinderii. Sunt utilizati o serie de indicatori care sa masoare acesta pozitie financiara, precum: situatia neta, fondul de rulment, nevoia de fond de rulment, trezoreria neta si cash-flow-ul.

Bilant S.C.Apartamentul S.A.

31.12.2008 RON

Tabel 2

Tabel 3- indicatori : RON

1. Situatia neta (SN )

Acest indicator masoara averea actionarilor reflectand o gestiune finaciara sanatoasa cand inregistreaza valori pozitive si o gestiune financiara mai putin sanatoasa in sens contrar.

Calculul SN: SN=ACTIV TOTAL – DATORII TOTALE=CPR

SN= 5667358 – ( 834562+1636470 )= 3196326 RON

2.Fondul de rulment (FR )

FR este indicatorul cel mai important in analiza echilibrului financiar care pune intreprinderea la adapost de evenimente neprevazute ale ciclului de exploatare.Acesta reflecta surplusul capitalului permanent in raport cu imobilizarile, fiind expresia realizarii echilibrului financiar pe TL.

Calculul FR: FR= SURSE PERMANENTE – NEVOI PERMANENTE

= CPR+DATORII FINANCIARE – IMOnete

FR= 3196326 + 834562 – 3408540 = 622348 RON

Societatea inregistreaza un FR pozitiv ceea ce inseamna ca are un excedent major de surse de finantare nefolosite, iar solutia ar fi sa revada obiectul de activitate, sa faca plasamente, sa revada politica de produs si de piata.

-> ACRnete= Active circulante + Cheltuieli in avans – Datorii de exploatare –

Venituri in avans = 622348 RON

3.Nevoia de fond de rulment ( NFR)

NFR este un indicator care reflecta necesitatile de finantare ale ciclului de exploatare al intreprinderii. Cu cat nevoia de fond de rulment este mai mica (acest indicator poate lua chiar valori negative), cu atat situatia financiara a intreprinderii este mai stabila.

Calculul NFR: NFR= STOCURI+CREANTE + CHELTUIELI IN AVANS–

DATORII DE EXPLOATARE – VENITURI IN AVANS

NFR= 213782 + 1664529 + 225115 – 1636470 = 466956 RON

4.Trezoreria neta (TN )

TN este un indicator care pune in corelatie capitalurile intreprinderii ca grad mare de lichiditate si datoriile exigibile pe termen scurt. Cu cat trezoreria neta este mai mare, cu atat echilibrul financiar al intreprinderii pe termen scurt este mai putin amenintat. O valoare negativa a acestui indicator reflecta o vulnerabilitate ridicata a intreprinderii in fata unor situatii care necesita disponibilizarea rapida de fonduri banesti.

Calculul TN: TN= ACTIV DE TREZORERIE – PASIV DE TREZORERIE

= FR – NFR

TN= 3196326 + 466956 = 155392 RON

Prin intermediul contului de profit si pierdere- Anexa 3- se realizeaza o analiza a performantei financiare a intreprinderii. Aici sunt avute in vedere elemente precum:cifra de afaceri, profitul net, capacitatea de autofinantare, diverse marje de acumulare .

Contul de profit si pierdere S.C. Apartamentul S.A.

31.12.2008 RON

Tabel 4

a)Marjele de acumulare in varianta anglo-saxona:

Tabel 5

EBITDA inregistreaza o valoare pozitiva ceea ce implica faptul ca activitatea de exploatare se reflecta la nivelul trezoreriei printr-un surplus monetar de 247276 RON.

EBIT este pozitiv si crescator ceea ce arata ca activitatea de baza a societatii este rentabila.

EBT de asemenea pozitiv societatea avand un profit brut de 52171, o parte din aceste sume fiind alocate remunerarii statului.

b)Marjele de acumulare in varianta franceza:

Tabel 6

Valoarea adaugata inregistreaza o valoare pozitiva, prin acest indicator se remunereaza actionarii, salariatii, statul, creditorii si intreprinderea.

Excedentul brut din exploatare are o valoare pozitiva de 248153 RON ceea ce denota ca activitatea de exploatare a firmei este profitabila.

RE ne ofera informatii despre marimea resurselor determinate de activitatea de exploatare, are de asemenea o valoare pozitiva.

Din analiza RC se observa ca firma a inregistrat cheltuieli financiare mai mari decat veniturile financiare datorita contractarii de imprumuturi .

Rezultatul brut este egal cu RC deoarece nu exista venituri sau cheltuieli extraordinare.

Rezultatul net- se observa ca firma inregistreaza profit in suma de 42602.

c) Capacitatea de autofinantare

Se poate determina pe baza elementelor din contul de profit si pierdere, prin doua metode:

metoda deductiva:

CAF=EBE+Ven. fin,extra.incasabile – Chelt fin.,extra.platibile – Imp.pe pf

CAF= 248153 + 18360 – 240 + 30054 – 60731 – 3576 – 9569 = 222451 RON

metoda aditionala:

CAF= PN+AMO,Proviz.+Chelt.cu ced.activelor – Ven.din reluarea proviz.

– Subv.pt investitii virate la venituri – venituri din cedarea activelor

CAF= 42602 + 45475 + 134374 = 222451 RON

CAF reflecta potentialul financiar degajat de activitatea rentabila a intreprinderii, la sfarsitul exercitiului contabil, destinat sa remunereze capitalurile proprii si sa autofinanteze politica de investitii din exercitiile viitoare.

– este o resursa interna aflata in permanenta la dispozitia intreprinderii.

– este pozitiva => firma dispune de un flux net de lichiditati la sfarsitul exercitiului financiar si de mijloace necesare pentru mentinerea procesului de productie si a celui de expansiune dupa repartizarea profitului.

Analiza pe baza de rate, respective ratele de rentabilitate, de lichiditate si de structura financiara, este de asemenea o parte importanta a diagnosticului financiar extern.

Ratele de rentabilitate:

Rcm= 0,54%

ROA=

ROE=

Lichiditatea este un element important al gestiunii financiare si o conditie de existenta chiar si pentru intreprinderile ce degaja profit. Analiza lichiditatii are ca obiectiv masurarea capacitatii intreprinderii de a face fata angajamentelor in momentul exigibilitatii lor. In plan operational se poate caracteriza nivelul lichiditatii prin calculul unor rate care sa compare gradul de lichiditate al activului cu exigibilitatea pasivului:

Rata lichiditatii generale= care este > 1

Rata rapida = care este > 0,8

Rata lichida = care este < 0,5

Se poate aprecia ca societatea dispune de lichiditati suficiente pentru a-si acoperi

datoriile pe termen scurt.

Diagnosticul structurii financiare permite identificarea modificarilor in timp a politicii financiare a intreprinderii si incadrarea acesteia in sectorul din care face parte in raport cu concurentii sai. Structura financiara este pusa in evidenta prin calculul ratelor ce compara proportia datoriilor in totalul pasivului bilantier:

Rata de indatorare= care este <0,5

Levierul=

Rata indatorii financiare=

Levierul financiar=

Des utilizat, datorita accesibilitatii la date, diagnosticul financiar extern presupune din partea evaluatorului multa atentie si prudenta in interpretarea datelor si a rezultatelor calculate. Pentru o buna apreciere, experienta practica recomanda de a urmari evolutia in timp a datelor, compararea indicatorilor intreprinderii cu cei ai celorlalte intreprinderi din acelasi sector de activitate si introducerea corectiilor necesare in perioadele de inflatie puternica.

2.Evaluarea patrimoniala a intreprinderii – S.C. Apartamentul S.A.

2.1. Termeni fundamentali in evaluare – principalele tipuri de valoare

Conform legii cu privire la activitatea de evaluare, notiunea de evaluare presupune un “process de determinare a valorii obiectului evaluarii la o data concreta, tinandu-se cont de factorii fizici, economici, sociali si de alta natura, care influenteaza asupra valorii.”

Elementul cheie pentru evaluare este alegerea unui model operational cat mai adecvat. Aceasta calitate trebuie sustinuta prin proceduri simple si flexibile, dar si riguroase, care sa cuantifice acele caracteristici ale intreprinderii considerate cele mai importante pentru partile implicate, dar si acceptate in planul procedurilor de lucru. Demersul nu este complet daca nu sunt precizate si constientizate elementele cheie in evaluare:

obiectul evaluarii – intreprinderea privita ca individualitate;

subiectii – partile implicate, interesate in tranzactie;

pozitia tertului care furnizeaza elemental de reper pentru valoare si pret – evaluatorul.

Un lucru important de precizat este ca nu se poate vorbi despre o valoare unica a firmei deoarece: exista numeroase concepte de “valoare”, exista mai multi agenti preocupati de evaluarea firmei (fiecare cu propria evaluare), exista mai multe evaluari chiar ale aceluiasi evaluator, in functie de diverse perspective (sau chiar interese) cu privire la evolutia firmei.

“Valoarea este un concept economic care se refera la relatia monetara dintre bunurile si serviciile destinate cumpararii/vanzarii si cei care le cumpara/vand. Valoarea nu este un fapt cert ci o opinie.”

Exista mai multe tipuri de valoare:

1. valoarea de piata – suma estimata pentru o proprietate, ce urmeaza a fi tranzactionata

intre un comparator si un vanzator hotarati in a realiza operatii, de

puteri egale si egal informati;

2. valoarea de utilizare – valoarea unei proprietati din punctul de vedere al unui utilizator,

pentru o anumita utilizare;

3.valoarea de asigurare – valoarea unei proprietati conform unui contract de asigurare;

4.valoarea de impozitare – valoarea unei proprietati conform definitiei oferite de o

anumita reglementare legala cu caracter fiscal;

5.valoarea de lichidare – valoarea rezultata din insumarea lichiditatilor rezultate din

vanzarea activelor firmei, in mod individual, in cazul incetarii

activitatii acesteia;

6.valoarea lichidativa – valoarea rezultata prin estimarea minimului sumelor ce se pot

obtine prin vanzarea activelor firmei, in ipoteza continuarii

activitatii acesteia;

7.valoarea de continuare – valoarea determinata prin insumarea cash-flow-urilor

actualizate, generate de activitatea firmei.

Lista constituie numai un exemplu, existand numeroase divergente legate de terminologie in diferite lucrari.

In general, evaluatorul isi propune determinarea valorii de piata, ca o estimare a pretului ce ar trebui sa rezulte din tranzactie. Din diverse motive, pretul poate adeseori sa nu aiba nici o legatura cu aceasta valoare de piata a firmei.

2.2. Conceptul de evaluare patrimoniala

Evaluarea intreprinderilor se constituie ca o disciplina de frontiera, fiind revendicata drept componenta a stiintelor contabile si financiare deopotriva. Data find aceasta situatie, nu trebuie sa ne surprinda vehementa cu care se combat o serie de specialisti in domeniu, cu privire la metoda optima de evaluare a unei intreprinderi. Astfel, dupa unii autori evaluarea intreprinderii prin metode patrimoniale constituie cea mai buna cale de a determina valoarea acesteia.

Ideea fundamentala a metodelor patrimoniale este ca valoarea intreprinderii este echivalenta cu valoarea patrimoniului pe care il detine. Este de remarcat ca metodele presupun o identificare a bunurilor de evaluat si nu au in vedere rezultatul potential asociat activitatii viitoare.

Pentru calculul valorii patrimoniale evaluatorul are nevoie de documente contabile si de o realizare in prealabil a unui tratament contabil auditat al tuturor elementelor bilantiere: activul bilantier si pasivul bilantier.

2.3. Metode de evaluare patrimoniala

Dupa cum am amintit si mai sus, metodele patrimoniale sunt considerate, dupa unii specialisti, drept unicele care pot satisface cerintele de obiectivitate impuse de o evaluare pertinenta. In timp ce specialistii din Europa continentala considera drept optime in determinarea valorii intreprinderii metodele de evaluare patrimoniale, cei din America de Nord aproape ca le ignora, considerand drept valoare economica realista cea rezultata din actualizarea cash-flow-urilor previzionate.

Printre principalele metode patrimoniale se pot numara:

1.Activul net contabil;

2.Activul net ( contabil) corectat (activul net corectat real).

2.3.1. Activul net contabil

Punctul de pornire pentru aceasta estimare este valoarea patrimoniului reflectat in documentele contabile si calculata conform ecuatiei:

Patrimoniu= Activ net= Valoarea activelor detinute – Datorii contractate

Pornind de la bilantul la 31.12.2008 intocmim unul specific pentru evaluare:

Bilant S.C.Apartamentul S.A.

31.12.2008 RON

Tabel 7

Patrimoniu= Activ net= 5667358 – ( 834562 + 1636470 )= 3196326

Acesta valoare reprezinta „ valoarea” intreprinderi S.C. Apartamentul S.A. la data incheierii bilantului contabil.

Conform acestei definitii, patrimoniul, echivalent cu activul net contabil, este evaluat cu respectarea tuturor exigentelor proprii informatiei contabile si are in vedere, exclusiv, elementele reflectate in bilant, fie ca participa sau nu la procesul de exploatare.

Exista doua posibilitati de calcul a valorii patrimoniului astfel definit:

fie prin scaderea valorii datoriilor din valoarea activului total;

fie prin adunarea elementelor ce reprezinta capitalul propriu si deci cuvenite actionarilor (capital social, prime legate de capital, diferente din reevaluari, rezervele, profitul reinvestit, diferite fonduri proprii etc.)

Nu trebuie luate in calcul elementele puse la dispozitia intreprinderii de actualii sai actionari, destinate intrarii fondurilor proprii dar care nu se afla inca in proprietatea acesteia cum ar fi avansuri in conturile conditionate ale actionarilor, conturile blocate, conturile de actionariat.

Cel putin intuitiv se constata ca aceasta valoare, desi relativ usor de calculat prin utilizarea datelor “fidele” realitatii din intreprindere, este departe de valoarea cautata de evaluator. Astfel, sunt de retinut, in principal, trei argumente:

1. datorita costului istoric utilizat de evidenta contabila in aceasta valoare, nu se reflecta

valoarea actuala, reala a elementelor luate in calcul;

2. existenta unor elemente reflectate partial sau chiar omise de evidenta contabila dar care

au o influenta importanta pentru valoarea elementelor de active sau pasiv.Este vorba,

de exemplu, de rezervele latente voluntare sau de riscurile de variatie de valoare a unor

posturi, ce nu apar explicit in bilant;

3. judecata de valoare se bazeaza pe datele din bilanturile realizate in alte momente decat

cel al evaluarii si deci realitatea reflectata de bilant ar putea fi substantial diferita de

realitatea intreprinderii din chiar momentul evaluarii.

In ciuda limitelor sale (costul istoric, nereflectarea deprecierii monetare, necuprinderea elementelor din afara bilantului) metoda este aplicabila noilor intreprinderi (maximum 3-5 ani de activitate), pentru intreprinderile cu crestere lenta, cu profit mic si stabil ori cu patrimonial recent reevaluat.

2.3.2. Activul net contabil corectat – reevaluarea

Activul net contabil corectat are drept scop eliminarea limitelor activului net contabil si de a da o dimensiune valorii intreprinderii mai aproape de realitatea economica. El presupune analiza critica a fiecarui element de calcul in functie de realitatea concreta si de valoarea acestuia din chiar momentul evaluarii.

Reevaluarea se realizeaza printr-o evaluare individuala a posturilor de activ si de pasiv. In practica de evaluare pentru calculul activului net corectat se procedeaza la exprimarea activelor in functie de valoarea lor de utilitate sau de folosinta.

Activele necorporale sunt, in general greu vandabile si de aceea valoarea lor se determina ca diferenta intre valoarea financiara si valoarea patrimoniala a intreprinderii. Se porneste de la idea ca ceea ce diferentiaza valoarea patrimoniala (reevaluata) de valoarea financiara este existenta unor active necorporale, necontabilizate, pentru care nu se poate stabili o valoare de piata.

Daca unele active necorporale pot fi evaluate, ca urmare a unor procese de tranzactionare a lor pe o piata secundara, atunci evaluarea lor va tine cont de preturile medii de tranzactie sau de fluxurile de trezorerie actualizate pe care tranzactionarea lor le ocazioneaza:

– licentele, brevetele, marcile pot fi evaluate in functie de redeventele la care acestea dau dreptul de incasare.Exemplu: pentru o redeventa de 2%, o rata de actualizare de 10% si o perioada de 8 ani, valoarea unei marci comerciale va fi de 10,66% din cifra de afaceri:

2%

– dreptul de leasing poate fi evaluat in functie de chiria anuala multiplicata cu un coeficient (de la 3 la 6);

– cunostintele tehnologice (know-how-ul de productie si de comercializare) se evalueaza ca si marcile comerciale, dar la o rata de actualizare mai mare (in raport de prima de risc care masoara volatilitatea acestor active necorporale);

– clientela se poate evalua la valoarea de inlocuire, respective la costul de formare a retelei de distributie: cheltuieli de recrutare a agentilor economici + cheltuieli de pregatire si specializare + primele pentru ca acestia sa fie rentabili.

Activele corporale se reevalueaza diferit in functie de componenta lor:

– terenurile, in functie de amplasare si de caracterul lor construibil sau nu. Evaluarea terenurilor se face, in general, prin comparatie cu preturile la vanzarile recente de alte terenuri, dar care au caracteristici similare;

– constructiile – similar cu evaluarea terenurilor sau prin actualizarea chiriilor incasabile la alte constructii similare celor supuse evaluarii;

– masinile, utilajele, mijloacele de transport – la pretul de revanzare a lor pe piata secundara (de ocazie) sau la valoarea lor neta contabila, multiplicata cu raportul dintre valoarea actuala si valoarea de intrare (in contabilitate) a unui astfel de active.

Activele financiare (titluri de participare, imprumuturi acordate, valori mobiliare de plasament) se evalueaza la media cursurilor lor bursiere (daca acestea sunt cunoscute) sau la pretul de revanzare (la rambursare), sau prin actualizarea dividendelor, dobanzilor si comisioanelor incasabile. Pretul de rambursare a imprumuturilor va fi majorat sau micsorat daca rata dobanzii de piata a scazut (si deci devine inferioara celei contractate la imprumuturile acordate), sau daca aceasta a crescut (si devine superioara celei contractate).

Activele circulante se evalueaza fie la nivelul costurilor lor de cumparare (stocurile de materii prime), fie la costurile de productie (stocurile de produse in curs si de produse finite), fie la preturile de vanzare (soldurile creante – clienti). Daca provizioanele pentru cheltuieli si riscuri privind activele circulante nu s-au calculat corect, atunci evaluarea activelor circulante va face obiectul unui audit financiar.

Disponibilitatile banesti in conturile bancare si in casa se vor inregistra la valoarea lor contabila. Valorile mobiliare de plasament au fost luate in considerare la evaluarea activelor financiare.

Activele asimilabile, cum ar fi cheltuielile de instalare, cheltuielile anticipate, primele de emisiune etc. (active fictive) sunt, in general, excluse din reevaluarea patrimoniala. Trebuie totusi luate in calcul economiile fiscale rezultate din includerea amortizarii acestor cheltuieli in costul produselor si serviciilor.

Suma revalorizarilor tuturor activelor din bilantul intreprinderii conduce la obtinerea activului brut corectat (ABC).

Pentru elementele din pasivul bilantului reevaluarea trebuie sa conduca spre determinarea valorii actuale (prezente) a acestora, dupa cum urmeaza:

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli vor fi luate in calcul la marimea totala a cheltuielilor previzibile in viitor (si nu la marimea calculata a provizioanelor), daca riscul de producere a acestor evnimente este real. Aceste provizioane, ce se vor utiliza in mod cert (pentru impozite de platit, pentru cheltuieli sociale si fiscale asupra drepturilor de concedii platite etc.), vor fi retinute ca datorii (latente) si se vor deduce din ABC.

Provizioanele reglementate se iau in calcul la valoarea prezenta minus impozitul viitor aferent, intrucat, prin reintegrarea automata a acestor cheltuieli calculate in materia impozabila a profitului, au loc economii fiscale. Marimea lor face parte din capitalurile proprii.

Datoriile financiare vor avea o valoare prezenta (de rambursare) determinata de evolutia ratei dobanzii de piata. Aceasta valoare va fi mai mica decat valoarea lor contabila daca rata dobanzii pe piata este mai mare decat rata dobanzii datoriilor financiare contractate. Valoarea de rambursare va fi mai mare daca, in sens invers, rata dobanzii de pe piata va fi in scadere. Modificarea valorii datoriilor financiare conduce la modificarea datoriei latente a impozitului pe profit, ca urmare a deductibilitatii fiscale a dobanzilor. Pentru un eventual cumparator al intreprinderii, datoriile financiare sunt evaluate la rata dobanzii de piata, care se ia in calculul materiei impozabile a profitului, rezultand o economie fiscala, daca dobanda contractata este mai mare sau, invers, un plus de impozit, daca dobanda contractata este mai mica.

Efecte fiscale latente similare se obtin si din plusvaloarea sau minusvaloarea rezultata in procesul de evaluare a tuturor elementelor de active si de pasiv care se regasesc, intr-un fel sau altul, in material impozabila a profitului (amortizari, provizioane, subventii pentru investitii, dobanzi etc.).

Alte ajustari se impun a se face pentru posturi din afara bilantului, cum ar fi: leasingul, efectele comerciale de incasat si de platit, si contractile la termen ( futures) sau conditionat (optiuni). In caz de intrerupere a derularii lor normale, aceste posturi de active si pasive pot determina castiguri sau pierderi care trebuie luate in calcul.

Pentru societatea analizata, S.C. Apartamentul S.A., elementele reevaluate au fost terenurile si constructiile.

Societatea nu inregistreaza stocuri greu vandabile, perisabile, care nu ar putea sa fie valorificate intr-un ciclu de producție.

Clientii nu au restante si nu sunt in imposibilitate de plata.

Disponibilitatile nu necesita corectii pentru ca societatea nu detine valuta.

Societatea nu inregistreaza obligatii in valuta si nu are constituite provizioane.

Terenul a fost reevaluat dupa prețul actual de pe piata imobiliara a orașului Pitesti (16 EUR pe mp) si are o suprafata de 35951,88. Valoarea a fost calculata la un curs de schimb de 3,9852 RON/EUR inregistrat la data de 31.12.2008, obtinandu-se astfel suma de 16EUR/mp*3,9852 RON/EUR*35951,88mp = 2292407 RON

Constructiile au o valoare reevaluata de 569099.7 RON conform tabelului 8:

Tabel 8

Pe baza elementelor calculate se intocmeste bilantul corectat la data de 31.12.2008:

Valoarea patrimoniala a capitalurilor proprii (activul net contbil corectat-ANCC) se va obtine prin deducerea datoriilor reale si latente (la valoarea lor actuala) din activul brut corectat.

ANCC=ABC – Valoarea actuala a datoriilor

= 5890103 – 834562 – 1636470 = 3419071

Valoarea patrimoniala astfel determinata, egala cu ANCC, exprima valoarea lichidativa a capitalurilor proprii ale actionarilor. Aceasta se poate constitui ca referinta minima a unui eventual pret de vanzare a intreprinderii. In calculul final mai trebuie inclus si fondul comercial ce nu a fost contabilizat.

3.Evaluarea financiara a intreprinderii S.C. Apartamentul S.A.

3.1.Conceptul de evaluare financiara

In timp ce contabilitatea intelege intreprinderea bazandu-se pe trecutul sau si centrand demersul sau pe costuri, finantele sunt, in mod esential, o proiectie a intreprinderii in viitor. Ea integreaza nu numai riscul, ci si, mai ales, valoarea care rezulta din perceptia riscului si a rentabilitatii de maine. Astfel cum spuneau unii autori,”in finante, totul este viitor, risc si valoare”.

Pe langa evaluarea patrimoniala a intreprinderii unde metodele patrimoniale utilizate estimeaza valoarea intreprinderii intr-o maniera statica, pe baza elementelor pe care aceasta le are in proprietate sau le utilizeaza in exploatare, se realizeaza si o evaluare financiara prin intermediul unor metode bazate pe actualizare.

Evaluarea financiara presupune o proiectie in viitor a intreprinderii, a valorii acesteia.”Prin valoare se intelege valoarea actuala a fluxurilor viitoare actualizate la rata de rentabilitate ceruta.”

3.2.Evaluarea prin actualizarea fluxurilor de trezorerie disponibile

Evaluarea intreprinderii prin actualizarea cash-flow-urilor viitoare constituie, in fapt, o aplicare a metodei VAN de selectionare a proiectelor de investitii.

Exista o distinctie clara intre evaluarea investitiilor si evaluarea intreprinderii data de corelarea cu structura capitalurilor. In timp ce valoarea unei investitii este cea calculata independent de sursele de capital pentru finantarea ei, evaluarea intreprinderii nu mai poate face abstractie de structura capitalurilor in baza carora exista si este in functionare.

“In baza multiplelor consideratii privind influenta structurii financiare aspura valorii intreprinderii, evaluatorul acesteia trebuie sa ia in calcul economiile fiscale si costurile de faliment, de semnalizare si de mandatare determinate de indatorare”.

Se va tine cont in calculul cash-flow-urilor viitoare de actualizat si in cel al ratei de actualizare de influenta indatorarii asupra valorii financiare a intreprinderii.Se vor folosi cash-flow-urile disponibile (pe care anglo-saxoni le numesc free cash flows) si rata de actualizare, stabilite prin anumite metode de calcul cat mai reprezentative.

“Fluxurile de trezorerie disponibile dupa deducerea impozitului masoara fluxurile de trezorerie generate de activul economic.Ele se calculeaza:”

Fluxurile de trezorerie disponibile revin furnizorilor de fonduri ale intreprinderii care au finantat, astfel, activul economic, adica actionarii si creditorii. Ele le sunt rezervate sub forma de dobanzi si de rambursare a indatorarii, creditorilor si, sub forma de dividende si de reducere a capitalului, actionarilor.

3.2.1.Determinarea cash-flow-urilor disponibile

In vedera calcularii CFD este nevoie de o etapa preliminara si anume de previziunea bilantului si a contului de profit si pierdere. In estimarea celor doua documente s-au avut in vedere urmatoarele :

in contextual crizei financiare, a faptului ca societatea lucreaza in principal cu beneficiari bugetari si cum bugetul de stat este restrans anul acesta, nu sunt bani pentru investitii si sectorul constructiilor e unul dintre cel mai afectate, asa ca mari lucrari nu vor fi se previzioneaza o scadere a cifrei de afaceri cu 5% in fiecare din urmatorii 5 ani: 2009, 2010, 2011, 2012, 2013.

durata stocurilor va fi de 6 zile, a creantelor de 61 zile, a furnizorilor de 43 zile si a altor datorii de 17 zile , calculate ca o medie a duratelor ultimilor 3 ani – Anexa 4

ponderea cheltuielior materiale in CA este 49.69%, a altor cheltuieli materiale 0.65%, a utilitatilor ( energie si apa ) 8.06%, a cheltuielilor cu personalul 29.86%, a ajustarilor privind activele circulante 0.04%, a cheltuielilor privind prestatiile externe 18.6% si a altor cheltuieli din exploatare 2.43%, calculate ca o medie a ponderilor in CA din ultimii 3 ani – Anexa 4

productia industriala creste cu 2%, imobilizarile corporale in curs , alte venituri din exploatare, veniturile financiare, amortizarea si cheltuielile financiare raman aceleasi ca in anul 2008 ;

imobilizarile corporale, casa si conturile la banci, cheltuielile in avans si datoriile finaciare au aceeasi valoare ca cele din 2008;

societatea nu distribuie dividende astfel ca profitul net este in totalitate reinvestit rezultand o valoare a capitalurilor proprii data de relatia: CPRn+1= CPRn + PNn

In urma previziunii- Anexa 4- a rezultat bilantul previzionat fara egalitate intre elementul de activ si de pasiv fiind necesara in continuare o fundamentare pentru a se obtine echilibrul, rezultand astfel urmatorul bilant si cont de profit si pierdere previzionat:

Bilant previzionat 5ani: RON

Cont de profit si pierdere previzionat 5 ani: RON

Daca admitem ca bilantul de la inceputul anului exprima totalitatea investitiei de capital facuta pana atunci in intreprindere, inseamna ca intregul patrimoniu este destinat unei activitati lucrative (profitabile). In activitatea lucrativa se cuprind doua categorii de operatiuni: de gestiune si de capital.

Operatiunile de gestiune sunt cele ocazionate de activitatea curenta (de exploatare si financiara, precum si de cea extraordinara) a intreprinderii.Totalitatea acestor operatiuni se evidentiaza sintetic in contul de profit si pierderi in baza caruia putem determina rezultatul financiar al acestora: cash-flow-ul de gestiune (CFgest.).

CFgest. = EBIT (1-τ) + Amo= PN + Dob + Amo

Cash-flow-ul disponibil (CFD) se poate calcula astfel :

CFD= CFgest. – ΔImo –Δ NFR

Unde: ΔImo= Imo1 – Imo0 + Amo + VCR

Imo1 (0)= valoarea neta a imobilizarilor din bilantul la sfarsitul (1), respectiv la

inceputul (0) anului;

VCR= valoarea contabila ramasa a activelor vandute (dezinvestire);

Δ NFR= NFR1 – NFR0

NFR= Stocuri + Creante + Cheltuieli in avans – Dexp – Venituri in

avans

Dexp= datorii de exploatare

Cash-flow-ul disponibil la nivelul intreprinderii (CFD) va servi la calculul valorii de randament V0 a intreprinderii.

3.2.2. Rata de actualizare – k

Dupa cum stim, rata de actualizare a oricarui activ este in functie de riscul acestui activ. Ea poate fi concret determinata pornind de la MEDAF (sau CAPM). Ea este egala cu rata banilor fara risc majorata cu o prima proportionala cu riscul de piata (sau risc sistematic) al activului de evaluat:

Ri= Rf + [E(RM-Rf)]x βi

Unde: Ri= rentabilitatea firmei analizate (i);

Rf= rata dobanzii fara risc;

E(RM)= rata de rentabilitate medie a pietei de capital (rentabilitatea indicelui

bursier);

βi= coeficientul de volatilitate al firmei analizate, rezultat din relatia:

βi=

Ea poate fi, de asemenea calculate indirect. Intr-adevar, fluxurile generate de activul economic revin actionarilor si creditorilor care au fiecare o exigenta de rentabilitate tinand cont de riscul la care se expun. Actionarul si crediorul isi partajeaza intr-un mod inegal riscul activului economic. Actionarul cere o rata de rentabilitate mai ridicata decat a creditorului deoarece el se expune mai mult riscului.

Per total, fluxurile generate de activul economic vor fi actualizate la rata de rentabilitate ceruta de ansamblul furnizorilor de fonduri ale intreprinderii: actionarii si creditorii. Este ceea ce noi numim costul mediu ponderat al capitalului (K) si pe care anglo-saxonii il numesc WACC (Weighted Average Cost of Capital). El se calculeaza practic ca o medie a ratei de rentabilitate cerute de actionari (Kcp) si a ratei de rentabilitate dupa impozitare ceruta de creditori (Kd), ponderate cu partea relativa a capitalurilor si a indatorarii in finantarea activului economic:

Kec= Kcp + Kdob (1-τ)

unde: Kec= costul mediu ponderat al capitalului la intreprinderea medie din clasa de risc

a intreprinderii analizate;

Kcp= costul capitalului propriu la aceeasi intreprindere medie

Kdob= costul nominal al imprumuturilor (al dobanzilor) la aceeasi intreprindere

medie.

O alte metoda care poate fi utilizata in calculul ratei de actualizare k este metoda Build up cu aplicabilitate si in tara noastra. Aceasta presupune ca determinarea ratei de actualizare pentru capitalul propriu se va efectua în două etape:

• I etapă – determinarea ratei de actualizare fără risc aferentă cash flow-ului.

• II etapă – determinarea valorii primelor pentru riscul investirii în afacere.

Formula de calcul:

K= Rata fara risc + prima de risc de piata de capital + prima de risc de sector industrial + prima de risc de marime a firmei + prima de risc de control al actionarilor minoritari + prima de risc de tara

In cazul societatii analizate, S.C. Apartamentul S.A., elementele care alcatuiesc costul capitalului sunt urmatoarele:

rata fara risc = 6,71%

prima de risc de piata de capital=0,25%

prima de risc de sector industrial = 6,45%

prima de risc de marime a firmei= 2,5%

prima de risc de control al actionarilor minoritari=0,15%

prima de risc de tara= 3,9%

Kec= 15,51%

In continuare, ca urmare a cunoasterii ratei de actualizare si a cash-flow-urilor disponibile se va putea determina valoarea actuala (de randament) a intreprinderii (a activului ei economic).

V0(AE)=

In care: V0(AE)= valoarea actuala (de randament) a intreprinderii (a activului ei

economic=AE)

t= 1,2…n, ani, perioada de previziune a valorii;

CFD= cash-flow-uri disponibile ale intreprinderii estimate in anul t;

VR=valoarea reziduala a intreprinderii estimate in anul t=(EBIT – Impozit)/K

VRn= RON

V0(AE)= 1395108 + = 3375053 RON

3.3.Evaluarea prin prisma capitalizarii bursiere

In incercarea de a determina valorea unei intreprinderi s-au folosit diverse metode de evaluare, precum cea a activului net corectat sau cea a cash-flow-urilor actualizate, fiecare avand avantajele si limitele specifice. Este usor de remarcat ca orice model de evaluare este subiectiv prin propria natura.

Astfel, se poate naste in mod firesc intrebarea daca totusi “ cursul bursier (sau pretul mediu de tranzactie intr-o viziune mai liberala) nu reprezinta cea mai realista dimensiune a valorii unei actiuni, respective capitalizarea bursiera-pe cea a unei firme. Principalul argument al acestei afirmatii ar fi acela ca pretul de pe piata (cursul bursier) ar reuni toate informatiile disponibile de pe piata, deci ca ar constitui cea mai completa cuantificare a perspectivelor firmei, deoarece la formarea sa ar participa numerosi agenti, fiecare cu propriul sistem de evaluare, si deci rezultatul ar fi mai putin incarcat de subiectivism”.

Valoarea firmei este determinata de cursul bursier, ca indicator ce cuantifica in conditii de maxima relevanta performantele firmei si gradul de interes pe care il prezinta aceasta:

V = N

Unde: V= valoarea firmei la momentul t (capitalizarea bursiera);

N= nunarul de actiuni aflate in circulatie la momentul t;

CB= cursul bursier al actiunilor firmei analizate in momentul t.

Principalul dezavantaj al aplicarii il constituie variabilitatea mare in timp a valorilor rezultate, care in cazul unor actiuni volatile poate ridica semne mari de intrebare cu privire la o valoare “reala”, obiectiva a acesteia. Pe de alta parte, acest dezavantaj poate fi privit ca un “atu”, in sensul ca o valoare rezultata ca urmare a aplicarii acestui procedeu va fi cea mai “actuala”, luand in calcul si cele mai noi informatii disponibile, respective nu numai cele referitoare la evolutia firmei in sine, ci si pe cele legate de sectorul de activitate in care aceasta actioneaza, la riscul de tara etc.

Pentru a corecta acest dezavantaj se poate lua in considerare un curs bursier mediu, respective valoarea firmei va deveni:

V=NE(CB)

Unde: N= numarul de actiuni emise de societatea cotata, considerat constant pe o perioa-

da analizata;

E(CB)= media cursurilor bursiere inregistrate.

Pentru S.C. Apartamentul S.A. valoarea este:

V = 156464* 16.6289 = 2601824 RON

In ceea ce priveste aceasta metoda, este important de specificat ca nu este una optima, in sensul ca nu poate fi aplicata decat in cazul societatilor cotate la bursa, ne dand un raspuns viabil pentru societatile de tip familial sau pentru cele de tip SRL, pentru care partile de capital nu sunt cotate si fac obiectul transferului greoi al capitalului, ori pentru intreprinderile in dificultate sau in pierdere.

4. Evaluarea mixta a intreprinderii

Dupa cum am aratat si in capitolul anterior, metodele de evaluare utilizate pentru determinarea valorii intreprinderii reflecta un grad ridicat de subiectivitate ceea ce conduce la o evaluare nu tocmai “reala” pentru intreprindere. Astfel, s-a recurs la realizara unor metode mixte de evaluare care imbina celelalte modalitati de evaluare.

Metodele hibride incearca sa reconstituie valorile obtinute prin metodele actuariale, dar pornind de la diferite elemente ale portofoliului de active. Intr-adevar, unul din principalele inconveniente ale metodelor patrimoniale este ca ele conduc la retinerea in evaluare numai a bunurilor care fac obiectul tranzactiilor pe piata specifica. Aceste metode nu iau in calcul niciodata valoarea activelor necorporale si umane care constituie adesea o parte substantiala a valorii unei intreprinderi.

4.1. Evaluarea pe baza valorii patrimoniale si a valorii financiare

Valoarea intreprinderii este compusa atat din valoarea elementelor ei corporale, cat si a celor necorporale:

Valoarea intreprinderii= Valoarea elementelor corporale + Valoarea elementelor necorporale.

Ecuatia traduce natura complexa a intreprinderii ca bun economic. Ea este patrimoniul pe care il putem sesiza de o maniera tangibila (elemente corporale), dar care cuprinde, in acelasi timp, si componente nemateriale si intangibile, indispensabile pentru activitatea sa (elemente necorporale sau fond de comert- goodwill).

Trebuie facut un arbitraj pentru a putea stabili valoarea finala.

Valoarea intreprinderii = X * Valoarea patrimoniala + (1-X)*Valoarea financiara, unde: 0<X<1

Aceasta ecuatie este strict egala cu cea precedenta, numai ca ea abordeaza valoarea pornind de la metodele de calcul: valoarea va fi obtinuta tinand seama de prezent (valoarea patrimoniala), cat si de viitor (valoarea financiara). Factorul X da ponderea care va fi folosita in diferite metode pentru a traduce arbitrajul pe care fiecare expert il face intre evaluarea patrimoniala si cea financiara ale intreprinderii.

Pentru S.C. Apartamentul S.A. am calculat o medie ponderata a valorii intreprinderii in functie de valoarea patrimoniala ( ANCC), valoarea financiara ( prin actualiarea CFD) si de capitalizarea bursiera, rezultand urmatoare valoare a intreprinderii (V):

V=

V= RON

4.2. Goodwill-ul

Notiunea de goodwill (fond comercial) reprezinta valoarea activelor nenegociabile si corespunde diferentei pozitive intre o valoare de tip actuarial (VF) si o valoare de tip patrimonial(VP). Goodwill-ul (GW) exprima capacitatea intreprinderii de a aduce profituri mai mari decat cele normale.In cazul unei diferente negative aceasta va exprima un badwill.

GW= VF- VP

Goodwill-ul reprezinta excedentul de valoare al intreprinderii (peste valoarea de piata), atribuit elementelor identificabile ale activelor sale la un moment dat.

Dupa metoda anglo-saxona, in ipoteza unei durate de exploatare nelimitate:

GW=

Unde: P=profitul net;

ANC= activul net corectat;

i= rata de remunerare de catre piata a capitalurilor investite in intreprinderi;

K= costul capitalurilor proprii de intreprinderi.

Pentru a calcula GW-ul in cazul S.C. Apartamentul S.A. am considerat urmatoarele :

P=42602RON- profitul net din 2008

ANC=3419071RON

i= 1%

K= ROE= 1,32%

GW= RON

=> Valoarea intreprinderii= 637219 + 3419071= 4056290 RON

Dupa metoda Uniunii Expertilor Contabili Europeni

GW= a=

Unde: a= anuitatea de amortizare a unui leu in n ani la o rata de dobanda egala cu rentabilitatea medie a sectorului industrial al intreprinderii.

P=42602 RON

ANC= 3419071 RON

i= 1%

a= 0,21

GW= 40824 RON

=> Valoarea intreprinderii= 40824 + 3419071 = 3459895 RON

In asa numita metoda a practicienilor, valoarea globala a intreprinderii este egala cu media aritmetica dintre valoarea activului net corectat (ANC) si valoarea fluxului (P/i):

V=

P/i= valoarea de randament (financiara), profitul (P) raportat la rata rentabilitatii ceruta de piata pentru intreprinderea respective (i).

GW=

V=

P=42602 RON

ANC= 3419071 RON

i= 1%

GW= 841129 RON

=> Valoarea intreprinderii= 3419071 + = 3839636 RON

Concluzii

Pentru determinarea valorii societatii comerciale Apartamentul S.A. s-au folosit metode patrimoniale:activul net contabil, activul net contabil corectat, metode financiare: metoda actualizării fluxurilor de trezorerie si metoda capitalizarii bursiere și metode mixte: pe baza valorii patrimoniale si a valorii financiare si pe baza goodwill-ului.

Valorile estimate prin cele trei metode sunt:

1. metoda activului net contabil 3.196.326 RON

2. metoda activului net corectat 3.419.071 RON

3. metoda actualizării fluxurilor de lichidități 3.375.053 RON

4. metoda capitalizarii bursiere 2.601.824 RON

5. metoda mixta -prin ponderare 3268191 RON

6. metoda pe baza Goodwill-ului :

– metoda Anglo-saxona 4056290 RON

– metoda Uniunii Expertilor contabili 3459895 RON

– metoda Practicienilor 3839636 RON

Se constata ca valorile estimate prin metode patrimoniale sunt mai mari decat valorile determinate prin metode financiare. Aceasta diferenta este determinata de costurile ridicate ale investitiilor in mediul economic romanesc, investitii care se grupeaza ca dificultate prin fluxurile financiare nete.

De asemenea riscurile investitionale ce afecteaza valorile de randament prin coeficientul de actualizare sunt considerate importante de catre potentialii investitori.

In concluzie evaluarea intreprinderii necesita utilizarea mai multor metode de evaluare pentru a oferi o imagine cat mai aproape de realitate a valorii acesteia. Folosirea mai multor metode de evaluare este necesara si datorita faptului ca nu exista o forma unica a valorii intreprinderii.

Doar o evaluare patrimoniala sau doar o evaluare financiara nu este esentiala in determinarea valorii intreprinderii, fiind, astfel, necesara o imbinare a acestor tipuri de evaluari.

Bibliografie:

1.Benninga Simon, “Corporate finance: a valuation approach”, Ed. The Mc Graw-hill companies, 1997

2.Brezeanu Petre, “Gestiunea financiara a intreprinderii- modulul 2 strategie financiara”, Ed.Ase, Bucuresti, 2000

3. Brezeanu Petre (coord.), Bostinaru Adrian, Prajisteanu Bogdan, “ Diagnostic financiar: instrumente de analiza financiara”, Ed.Economica, Bucuresti, 2003

4.Dragota Victor, Dumitrescu Dalina, “ Evaluarea intreprinderilor: metode, tehnici, incertitudine, valoare”, Ed. Economica, Bucuresti, 2000

5.Robu Vasile, Anghel Ion, Serban Claudia, Tutui Daniela,” Evaluarea intreprinderii”

6. Ross, Weterfield, Jordan, “ Corporate Finance Fundamentals”, 7 edition

7.Stan Sorin,” Evaluarea intreprinderii”, Ed. Iroval, 2003

8.Stancu Ion, “Finante”, Ed. Economica, Bucuresti, 2007

9. Vintila Georgeta,”Gestiunea financiara a intreprinderii”, Edi. Didactica si pedogagica,editia a IV-a, Bucuresti, 2004

10. www.bvb.ro

11. www.bnro.ro

Anexa1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 5

Anexa 6