Evaluarea Financiara a Unui Proiect de Investitie

UNIVERSITATEA “DIMITRIE CANTEMIR” TÂRGU MUREȘ

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: FINANȚE ȘI BĂNCI

Lucrare de licență

Coordonator științific:

Conf. univ. dr. AVRAM LAURA ELEONORA

Student:

Puni Bianca Loredana

TÂRGU MUREȘ

2016

1

Universitatea „Dimitrie Cantemir”din Târgu Mureș

Universitatea „Dimitrie Cantemir”din Târgu Mureș

UNIVERSITATEA “DIMITRIE CANTEMIR” TÂRGU MUREȘ

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: FINANȚE ȘI BĂNCI

Lucrare de licență

Evaluarea financiară a unui proiect de investiție

Coordonator științific:

Conf. univ. dr. AVRAM LAURA ELEONORA

Student:

Puni Bianca Loredana

TÂRGU MUREȘ

2016

Cuprins

Introducere …………………………………………………………………………………………………………. 4

CAPITOLUL I – Investițiile si eficiența economică a acestora ………………………………..6

1.1. Investițiile – Suport material al dezvoltării economice ……………………………….6

1.2. Conceptul de eficiență economică ……………………………………………………………7

1.3. Criterii de apreciere a eficienței economice a investițiilor …………………………10

1.4. Modernizarea și restructurarea economică căi de crestere a eficienței investițiilor …………………………………………………………………………………………………………..11

1.5. Rolul factorului timp în aprecierea eficienței investițiilor ………………………….14

CAPITOLUL II. Calculul indicatorilor de apreciere a eficienței economice a proiectului de investiții ………………………………………………………………………………………..18

2.1 Calculul indicatorilor de apreciere ……………………………………………18

2.2 Calculul valorii investiției ……………………………………………………21

2.3 Metode de evaluare bazate pe actualizarea dividendelor …………………………….21

2.4 Metoda comparației de piață …………………………………………………………………..22

CAPITOLUL III – Evaluarea proiectului de investiții …………………………………………..26

3.1. Prezentarea S.C. FABRICA DE BERE BUNĂ SA. ………………………………..26

3.2. Evaluarea eficienței economice a proiectului de investiții cu ajutorul indicatorilor de eficiență economică ………………………………………………………………………..33

3.2.1. Indicatori cu caracter general ………………………………………………………………34

3.2.2. Indicatori de bază ………………………………………………………………………………38

3.2.3. Indicatori dinamici …………………………………………………………………………….44

CAPITOLUL IV – Concluzii și propuneri ……………………………………………………………56

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………….59

Introducere

Este cunoscut faptul că activitatea organizațiilor economice cu scop lucrativ gravitează în jurul a trei coordonate: risc, rentabilitate, și valoare, de a căror dimensiune și interferență depinde menținerea acestora pe ”orbita” competitivității și implicit, a dezvoltării capacității lor de a combina resursele de o manieră care să le permită plasarea în elita mediului economic concurențial în care îți derulează afacerile.

Organizațiile economice, ca entități juridice și economice, indiferent de statul juridic de organizare, se întalnesc de-a lungul activităților cu necesitatea de a-ți măsura posibilitățile sau slăbiciunile proprii din diferite motive, cum ar fi: îmbunătățirea performanțelor sau strategiilor, efecturarea unui transfer de proprietate sub forma unor tranzacții parțiale sau totale pe care a unor fuziuni sau vânzări. Evaluarea financiară a unui proiect de investiție, în ansamblul său, este cu totul altceva decât evaluarea posturilor activului, luate separat. Ca atare evaluarea folosește conturile bilanțiere, dar nu se limitează la măsurarea lor. Astfel, situația poziției financiare este în esență, un prim inventar al activelor și pasivelor care sunt corectate apoi prin evaluări extracontabile, recurgând la un model sau altul, la o metodă sau alta, la o metodologie sau alta de calcul economic și/sau financiar.

Estimarea adecvată a valorii proiectelor și analiza competentă a celorlalte aspecte aferente proiectelor respective conduce la decizii corecte referitoare la dispoziția și

folosința acelor proiecte de investiție.

Estimările precise și realiste ajută la stabilirea creditelor și investițiilor care, la rândul lor, promovează o dezvoltare a proprietăților, în sesnsul dorit de societate. Pentru că deciziile privind folosința și dispoziția proprietăților, precum și drepturile inerente legate de proprietăți depind de cunoștințe solide, evaluatorii pot sa asigure un ajutor substanțial acelora care iau asemenea decizii.

Disciplina evaluării afacerilor, a devenit tot mai sofisticată ca răspuns la noile situații. Evaluatorii folosesc tehnici moderne de culegere, analiză și utilizare a informațiilor pertinente valorii proiectelor de investitie. Condițiile economice actuale de dezvoltare a unităților economice impun un spațiu economic și financiar bine organizat și determinat, aplicând, în acest scop, metode tehnice și specifice și instrumente manageriale caracteristice economiei de piață printre care și evaluarea.

Dezvoltarea, în România, a activității de evaluare a fost condiționată de transformările radicale ce au intervenit în economie începând cu anii ′90. Extinderea procesului de globalizare, direcționarea economiei spre o dezvoltare durabilă, tendințele de mobilizare a capitalurilor au condus spre amplificarea activității de evaluare și dezvoltarea proceselor de evaluare a bunurilor economice. Ca urmare a acțiunii de vânzare a investitiei, a aparut și un segment nou în cadrul pieței de capitaluri, și anume piața de vânzare – cumpărare a investitiei și a activelor acestora. Această piață reunește detinătorii de capital ce doresc să investească direct în investitiile existente, prin cumpărarea lor, în speranța obținerii unor profituri viitoare însemnate, mai mari decât cele ce le-ar fi obținut investind în alte moduri.

O mare atenție trebuie acordată faptului că prețul investiției stabilit prin diferitele metode de evaluare de cele mai multe ori nu va coincide cu prețul final al investiției, datorită unor factori necuantificabili, cum ar fi dorința de a cumpăra sau a vinde a cumpărătorului sau vânzătorului, de capacitatea de negociere a părților, de conjunctura economiei etc.

Negocierea prețului unei investiții pornește de la o anumită valoare care este diferită în concepția fiecăreia dintre părți. Astfel obiectivele fiecărui negociator pot fi diferite și de aceea cei interesați caută, găsesc și plătesc specialiști în evaluare care stăpânesc tehnici și metode adecvate și oferă solicitanților puncte de plecare în negocieri, alegeri de oferte, intenții, decizii.

Capitolul I. Investițiile și eficiența economică a acestora

Investițiile – Suport material al dezvoltării economice

Procesul creșterii economice are loc în condiții determinate de o multitudine de factori de natură complexă ale căror acțiuni și efecte se întrepătrund, iar procesul economic se desfășoară sub influența nemijlocită a revoluției tehnico-științifice implicând mai mult ca oricând analiza detaliată a locului și rolului acestor factori și corelațiilor reciproce ce se stabilesc între ei și a efectelor pe care le dau. În acest cadru, o importanță de prim ordin au acumularea și respectiv investițiile cu influență nemijlocită asupra desfășurării fenomenelor economice, condiționând dezvoltarea de perspectivă și asigurând platforma materială a progresului general al societății.

În economie, fenomenul de investiție se utilizează în două sensuri. Din punct de vedere al cheltuirii banilor, investiției înseamnă plasarea de fonduri bănești în întreprinderi sau instituții social-culturale, noi sau vechi, cu scopul de a obține un anumit profit prin cumpărări de utilaje, dar și de materii prime, materiale, combustibil, plata personalului, achiziționarea de hârtii de valoare (acțiuni, dividende, asigurări etc.) angajarea de surse bănești în operații bancare sau comerciale. Din punct de vedere economic propriu-zis, investiția are un sens mai limitat, deoarece presupune numai sporirea patrimoniului de clădiri și echipamente tehnice, adică formarea de noi fonduri fixe. Dar trebuie avut în vedere ca nu orice investiție duce de la sine la creșterea economică și numai în masura în care va determina un spor al productivității muncii sociale, o valorificare mai înaltă a resurselor naturale, economice de muncă și de materiale, într-un cuvânt avantaje reale pentru societate, numai în această masură eforturile ce se fac se dovedesc raționale, iși găsesc deplina justificare.

Condițiile existente într-o economie moderna face ca pentru realizarea unui obiectiv, fie el dintre cele mai simple, să existe mai multe posibilități, fiecare solicitând anumite eforturi, fiecare oferind anumite rezultate. Ori studiul relației dintre eficiența investițiilor și creșterea economică pornește de la măsura eforturilor solicitate de realizarea unei investiții și a efectelor pe care acestea le vor avea și continua în compararea lor în diverse variante, astfel încât să se poată stabili soluția optimă, precizându-se totodata prioritățile. Aceasta nu înseamnă altceva decât adâncirea influenței pe care o au asupra creșterii economice următorii factori:

– mărimea investițiilor;

– timpul;

– eficiența economică a investițiilor.

Între acești factori, nu se poate realiza o delimitare strictă, ei intercondiționându-se reciproc. Astfel mărimea investițiilor este strâns legata de timpul în care se realizează la rândul său timpul este un element important al eficienței, iar aceasta din urmă determină de multe ori mărimea unor investiții.

Investițiile reprezintă o categorie economică ce caracterizează totalitatea cheltuielilor materiale, tehnice, de forța de munca și financiare pe care societatea lor efectuează în vederea producției lărgite a fondurilor fixe necesare dezvoltării economice – sociale.

În programele de dezvoltare investițiile sunt reflectate sub forma efortului pe care generația actuală consimte să-l facă pentru dezvoltarea viitoare a economiei.

Investițiile constituie suportul material al creșterii economice, o condiție hotărâtoare a progresului tehnico-economice.

Conceptul de eficiență economică

Pentru a fi eficiente este necesar ca acestea să se realizeze cu eforturi cât mai mici și să asigure o rentabilitate cât mai mare. Între nivelul rezultatelor economice și efortul depus pentru realizarea lor există o strânsă corelație, cuantificată prin intermediul eficienței economice. Conceptul de eficiență economică, reprezintă o categorie economică, ce caracterizează sub aspect calitativ rezultate ce se obțin într-un interval de timp, pe seama eforturilor făcute pentru acestea.

Eficiența economică se poate exprima prin relația:

E = f (Ef., C) unde:

Ef – eforturi

C – coeficient de valorificare

Această categorie economică caracterizează legăturile și corelațiile tip cauză-efect, ce se stabilesc între volumul și structura calitativă a eforturilor și efectelor de orice natură ce se obțin. Compararea efectelor cu eforturile pentru determinarea eficienței economice, reprezintă numai o formulă de principiu. Conceptul de eficiență economică, asociază și alte elemente de judecată, fără de care eficiența ar fi definită incomplet. Pot fi considerate criterii de apreciere a eficienței economice:

– structura resurselor consumate și structura rezultatelor obținute pot da indicii de o importantă esențială în adoptarea deciziilor cu caracter economic. O acțiune considerată excelentă prin prisma raporturilor dintre efect și eforturi devine inoportună dacă reclamă consumul unor resurse din import sau dacă rezultatele sunt caracterizate în produse de care piața este suprasaturată.

– timpul acționează asupra eficienței, putând pune în valoare sau anula o variantă cercetată.

– calitatea efectelor constituie cea mai semnificativă fațetă a eficienței economice.

O activitate eficientă se caracterizează prin rezultate din cele mai bune, produse de performanță ridicată și de o deosebită utilitate pentru societate la momentul considerat. Dar o acțiune care conduce la efecte superioare din punct de vedere calitativ nu este neapărat și eficientă. Depinde de costurile calității și de intervalul de timp consumat pentru desfășurarea activității respective.

Rezultă deci, că numai prin compararea efectelor cu eforturile, interpretând mărimea acestui raport prin prisma exigentelor calitative, putem evalua eficiența unei activități economice. Ținând cont de acestea, sunt cazuri când aspectele eficienței economice sunt reliefate de indicatori care reflectă structura resurselor consumate, (ponderea materiilor prime importate), structura rezultatelor (ponderea produselor destinate exporturilor), influența factorilor timp (durata de fabricație) sau calitatea produselor finite (ponderea produselor de calitatea I și extra).

Eficiența economică este o noțiune complexă, care nu poate fi caracterizată printr-un singur indicator, ci printr-o suită de indicatori, fiecare dintre aceștia ilustrând o anume fațetă a eficienței, care poate cântări mai greu sau mai ușor în adoptarea deciziei finale.

De aici decurge necesitatea adoptării unei viziuni sistematice pentru caracterizarea eficienței economice, factorul de decizie urmărind care dintre indicatori dezvăluie cele mai semnificative criterii, în scopul adoptării celei mai judicioase hotărâri.

În practică, decizia finală trebuie să vizeze desfășurarea unei activități situate cât mai aproape de cea optimă, iar luând în considerare și timpul, putem vorbi de optime temporale.

În general, analiza oricărei activități economice, se face după criterii economice, sociale, alte criterii.

În ce priveste investițiile, la adoptarea deciziei se ține seama de toate cele trei categorii de criterii.

Criteriile economice după care se apreciază genul de eficiență economică a unui obiectiv de investiții și care se referă la toți factorii (beneficiar, proiectant, constructor, furnizor de utilaje), care contribuie la realizarea procesului investițional, se referă la:

a) îmbunătățirea activității tuturor factorilor;

b) activitatea tuturor participanților pe întreaga perioadă de execuție până la atingerea parametrilor proiectanți;

c) accelerarea ritmului de transformare a investițiilor în fonduri fixe. Cu cât momentul punerii în funcțiune este mai apropiat de momentul în care s-a adoptat decizia de a investi, cu atat societatea va beneficia mai devreme de efectele noi investiții;

d) atingerea de urgență a parametrilor tehnico-economici proiectați, acesta fiind scopul esențial al activității de investiții, rezultatul final pe care societatea îl pretinde în urma eforturilor financiare, materiale și umane pe care le-a facut.

Căile prin care participanții la realizarea unui obiectiv de investiții pot acționa în vederea creșterii eficienței economice a acestuia determină stabilirea unuia sau a mai multor criterii de eficiență economică (reducerea costurilor, creșterea productivității muncii, scurtarea perioadei de execuție a investițiilor etc.).

Satisfacerea corespunzătoare a nevoii sociale în volum și structură constituie un criteriu de eficiență economică de utilizare rațională a resurselor pe ansamblul întregului proces de producție. Respectarea dimensiunilor producției fizice potrivit nevoii sociale face ca eficiența economică să circumscrie în sfera sa valori sociale.

Conceputa astfel, ea are o vastă arie de aplicare în activitatea practică, dar posibilitatea de a pune accent pe o latură sau alta în funcție de condițiile concrete ale etapei de dezvoltare a economiei naționale, de necesitățile ivite.

Crearea unei rețele naționale de cercetare puternică a devenit o condiție esențială a dezvoltării, garanția progresului oricărei economii. Ea se cere circumscrisă intereselor și priorităților dezvoltării economiei naționale necesitând o organizare optimă a relației cercetare – dezvoltare – producție și un cadru stimulativ pentru inovare și dezvoltare.

Evaluarea corectă a impactului aplicării unei tehnologii este dificilă datorită complexității aspectelor implicate. Pentru că alături de cele două funcții principale ale unei tehnologii – creșterea eficienței în producție a produselor și serviciilor existente și obținerea unor produse noi, îmbunătățite care să satisfacă o nevoie sociala, alte aspecte sunt mai greu de definit.

Un aspect pus în discuție, îl constituie eventualele efecte pe care le poate avea introducerea noilor tehnologii asupra ocupării forței de muncă.

Progresul tehnologic reduce cererea totală de forța de muncă, stimulând consumul și creând noi oportunități pentru investiții rentabile.

Este necesar ca produsele obținute să corespundă unor nevoi reale, utile societății, să satisfacă tebuințele existente la nivel superior sau noi trebuințe.

În aceste condiții, obiectivul de investiții se va dovedi viabil și va asigura obținerea eficienței economice în deplinătatea ei, la toate nivelurile organizatorice ale economiei.

1.3 Criterii de apreciere a eficienței economice a investițiilor

Criteriul exprimă un anumit punct de vedere, sau poate fi o normă care permite o apreciere, o clasificare sau o definire.

Un criteriu obligatoriu este obținerea eficienței economice maxime. Prin aplicarea în practică a acestui criteriu se înțelege atât reducerea sau minimizarea consumului total de resurse, cât și maximizarea efectelor obținute ceea ce se reflectă cel mai grăitor în efectele economice la un leu resurse.

Un criteriu deosebit de important în etapa actuală, este îmbinarea cerințelor economice cu cele sociale, găsirea unei stări de echilibru nefiind simpla însă efortul trebuie făcut neapărat pentru a evita implicațiile economico-sociale grave.

Îmbinarea cerințelor actuale cu cele de perspectivă, este o problemă importantă ca urmare a duratei de viață mare pe care o au obiectivele de investiții și efectelor de lungă durată. Trebuie să se țină seama de modificările previzibile pe care le comportă activitatea cum ar fi necesarul de resurse materiale, financiare, umane, evoluția costurilor.

Manifestarea stării de incertitudine nu se poate evalua probabilistic, de aceea incertitudinea duce la imprecizie, nesiguranță în cunoașterea consecințelor unor decizii.

Pentru evaluarea nivelului eficienței, trebuie parcurse etapele:

– identificarea și evaluarea resurselor de activitate;

– echivalarea ca natură și timp a resurselor și efectelor;

– identificarea efectelor extra economice;

– constituirea sistemului de indicatori;

– analiza economică a indicatorilor calculați;

– decizia.

În concluzie, pentru luarea unei decizii cu privire la finanțarea și executarea investiției, trebuie precedată de studii bine fundamentate care sa permita evaluarea cat mai corectă a eficienței economice.

Modernizarea și restructurarea economică căii de creștere a eficienței investițiilor

Modernizarea capacităților de producție existente, se poate înfăptui pe trei căi importante. În primul rând, un fond fix se modernizează prin îmbunătățirea parametrilor săi tehnico-economici, creșterea vitezei de lucru, reducerea consumurilor de energie, ridicarea gradului de siguranță în funcționare etc. În al doilea rând, modernizarea unei capacități de producție complexe, cum este o intreprindere, constă în înlocuirea acelor fonduri fixe uzate fizic sau moral care nu mai corespund stadiului atins de progresul tehnico-științific al societății, astfel încât întreaga capacitate de producție a intreprinderii respective să crească simțitor. Această formă de modernizare este cunoscută sub denumirea de reutizlare a intreprinderilor existente.

În al treilea rând, modernizarea unui obiectiv existent se poate înfăptui prin dezvoltarea acestuia, prin adăugarea la fondurile fixe existente a altora, în așa fel încât capacitatea finală rezultată să nu reprezinte o sumă a capacităților de producție vechi și noi, ci mai mare, ca urmare a faptului că fondurilor fixe noi au completat pe cele vechi, punându-le mai bine în valoare pe acestea din urmă, prin eliminarea strangulărilor în producție, ridicarea nivelului calitativ al produselor etc.

Cele trei căi importante de realizare a modernizărilor, constituie o acțiune foarte complexă din punct de vedere economic, uneori dificil de realizat, dar care constituie la obținerea de rezultate dintre cele mai favorabile pentru activitățile ce se desfășoară în economie, la creșterea eficienței economice.

Compararea celor două direcții principale în care pot fi orientate fondurile de investiții – constituirea de noi capacități de producție sau modernizarea celor existente – este deosebit de semnificativă pentru conducerea economiei, scotând în evidență unele avantaje ale modernizărilor, de care trebuie să se țină seama când se proiecteaza creșterea economică a economiei.

Avantajele modernizării capacităților de producție, în raport cu constituirea de noi capacități, derivă din faptul că, modernizarea pornește de la o bază tehnico-materială existentă, pe care o dezvoltă, o reinoiește, punând-o astfel mai bine in valoare, constituirea de noi capacități pornește practic de la zero, fiecare echipament, utilaj și instalație tehnologică trebuind să fie construite de la început, ceea ce implică eforturi mari, atrage cheltuieli sporite.

În afara acestui avantaj primordial, modernizarea capacităților existente se efectuează într-un timp mai scurt, în comparație cu situația în care întregul colectiv trebuie construit de la început, fapt care permite ca prin modernizări să poată fi accelerată aplicarea în practică a celor mai noi realizări ale științei și tehnicii.

Un alt avantaj al modernizărilor de capacități este în legătură cu structura investițiilor. Analiza economică structurală, scoate în evidență ca orice obiectiv industrial este format din două categorii de fonduri fixe: pe de o parte clădirile care au rolul de a proteja omul și procesul de producție, iar pe de alta parte, utilajele, elementele în mișcare ale procesului de producție, cele care realizează nemijlocit producția materială, în consecință, investițiile. Ca urmare, investițiile destinate primei categorii de fonduri fixe menționate, sunt investiții pasive, iar celelalte, investiții active.

La orice modernizare, respectiv reutilzare, trebuie luate în considerare următoarele criterii:

– consumul de materii prime (M) și energetice (E) pe unitatea de produs, trebuie să fie mai redus decât la cele obținute înainte de modernizare, în condițiile în care profitul unitar crește.

După cum se constată, creșterea profitului trebuie să se realizeze în principal prin reducerea consumurilor materiale. În acest context, trebuie arătat că ridicarea profitului poate avea loc și pe baza măririi prețurilor de vânzare (produsele obținute fiind superioare, din punct de vedere tehnic, celor vechi).

– consumurile energetice și de combustibil unitare sa fie mai reduse decât înaintea modernizării sau reutilzării.

– aportul voluntar unitar să fie mai mare după modernizare decât înainte, chiar dacă volumul producției exportate va rămâne constant.

– productivitatea muncii realizată după modernizări trebuie să fie mai ridicată decât în situația anterioară efectuării investițiilor.

Atât pentru dezvoltări, modernizări cât și reutilzări se calculează întreaga gamă de indicatori prevăzută în normele legale.

Avantajele modernizării, considerate prin prisma eficienței economice, presupunem și asocierea altor elemente de calcul cum sunt: structura resurselor consumate și a rezultatelor obținute, timpul care acționează asupra eficienței ca un factor, precum și calitatea efectelor.

În general, modernizarea reclamă un consum de resurse mai mic, dar care incorporează o cantitate mare de inteligență și inovare, folosește materiale indigene și nu impun utilizarea unor resurse materiale deficitare, care determină importuri costisitoare. O fațetă semnificativă a eficienței economice este îmbunătățirea calității efectelor obișnuite în urma desfășurării unei anumite acțiuni.

Când se analizează efectele unei investiții este necesar să se rețină ca ele nu se localizează numai în intreprinderea în care se realizează modernizarea, ci că dimpotrivă, ele au un câmp mai extins.

În principiu, efectele oricărei acțiuni de modernizare se împart în mai multe categorii, mai mult sau mai puțin sesizabile. Prima categorie a efectelor este cea a efectelor directe, de natura celor care apar la nivelul intreprinderii (creșterea volumului producției realizate, îmbunătățirea calității ei, etc.).

A doua categorie de efecte, se referă la efectele conexe, care se produc în alte intreprinderi sau ramuri, ca urmare a apariției efectelor directe. Aceste efecte, reprezintă o mare importanță în analiza eficienței economice, ca urmare, modernizările trebuie să aibă ca scop realizarea de produse care sunt deficitare în alte intreprinderi, care se achizitionează din import sau care valorifică în mod superior masa de produse indigene disponibile la intreprinderile beneficiare, cum ar fi utilajele cu mari randamente tehnice, precum și cele care necesită cheltuieli de achiziționare, montaj, probe tehnologice și întreținerea curentă cât mai mici.

În literatura de specialitate, mai este menționată și categoria efectelor colaterale, rezultatele determinate în jurul efectelor directe. În scopul nostru, o anumită modernizare a capacităților de producție prin sporirea volumului total al activității productive în intreprinderea respectivă, atrage noi obiective în platforma unde aceasta este situată, cum ar fi mijloace de acces mai largi, magazine și locuințe, dar chiar și apariția unor unități administrative.

În sfârșit, mai trebuie avută în vedere și categoria efectelor indirecte cu caracter social.

Modernizarea unei capacități de producție, crează condiții mai bune pentru muncitori, determină creșterea nivelului de instruire al personalului, diminuează gradul de poluare al zonei respective, favorizeaza înființarea de posturi superioare retribuite (deoarece necesită calificări profesionale superioare) etc.

. Rolul factorului timp în aprecierea eficienței investițiilor

Ca urmare a desfășurării procesului investițional pe o perioadă mai mare de timp, are loc retragerea din circuitul economic a unei părți din produsul creat pentru societate. Întotdeauna, când momentul efectuării cheltuielilor de investiții nu coincide cu momentul punerii în funcțiune a obiectivului de investiții apare un decalaj ce presupune imobilizarea unor importante resurse materiale, umane, financiare. Dinamismul procesului investițional, manifestat prin caracterul asincron al eforturilor și efectelor, impune luarea în considerare a timpului ca factor al accelerării procesului de creștere economică.

Nu este indiferent dacă venitul net posibil într-o variantă de investiții se realizează într-un timp mai scurt sau mai lung. Amânarea realizării venitului net cu un număr de ani reprezintă o pierdere pentru economia națională, o încetinire a ritmului de creștere a acesteia.

Creșterea economică este un proces complex în care interacționează numeroși factori. Pentru interpretarea dinamică a eficienței economice este suficient să se ia în considerare efectul economic al investirii venitului net sau al amortizărilor. Timpul cumulat cu un volum ridicat de investiții și cu o eficiență înaltă are consecințe directe asupra procesului de creștere economică, creștere care condiționează volumul investițiilor viitoare, atragerea unui număr sporit de muncitori în procesul de producție, schimbarea structurii producției în scopul valorificării superioare a resurselor disponibile, creșterea potențialului economic al țării.

Dimpotrivă, neaplicarea imediată a noilor descoperiri știintifice, a tehnologiilor perfecționate, a noilor utilaje, conduce la o depreciere a acestora cu trecerea timpului. În economie aceasta se manifestă sub forma uzurii morale, fenomen ce se materializează în pierderi de muncă socială și scăderea competivității pe piață.

Luarea în considerare a factorului timp poate evita o serie de pierderi, accelerând ritmul creșterii economice ca urmare a aplicării noii tehnologii și modernizării celor existente. Materializarea noilor descoperiri în utilaje cu performanțe ridicate necesită efectuarea anumitor investiții. Dacă investițiile efectuate au la bază ultimele cuceriri științifice, în domeniul respective va rezulta o eficiență sporită, concretizată în spor de venit național.

Așteptând scurgerea unui interval de timp după descoperirea respectivă, există pericolul ca alt partener să apară pe piață. Pentru creșterea eficienței investițiilor este necesar să se considere timpul ca factor indispensabil calculelor de alegere a deciziei optime, cheia succesului deoarece avantajele cele mai mari le obțin intreprinderile care reușesc să aplice mai repede în producție rezultatele cercetării științifice.

Din punct de vedere practic, rezultă că la orice investiție este mai eficient ca efectele să se obțină pe o perioadă mai scurtă, dar cu o rată de eficiență cat mai ridicată. Aceasta va avea consecință, prin intermediul efectului propagat și asupra altor domenii de activitate, impunându-se totodata o mobilitate mai accentuată din partea intreprinderilor la noile adoptări tehnice și de piață.

Principiile actualizării

Pentru a compara eforturile care se realizează într-o anumită perioada, cu efectele care se obțin în altă perioadă, trebuie să le aducem la același moment.

Să presupunem că într-un obiectiv s-a investit 1 leu, în anii următori vom avea:

– I an investiția se recuperează și aduce societății profitul – “a”

– II an fondul de investiții inițial este 1 + la = (1+a) lei, iar rezultatul final va fi:

(1 + a) + (1 + a) = (1 + a) (1 + a) = (1 + a)2

– III an la sfârșit:

(1 + a)2 + (1 + a)2 a = (1 + a)3

– IV an la sfârșit:

(1 + a)3 + (1 + a)3 a = (1 + a)4

“

“

h an la sfârșit: (1 + a)h lei

Concluzia este, deci, ca un leu disponibil în prezent va echivala cu (1 + a)h lei peste “h” ani. Deci între “x” investiții și “y” profituri, există legatura

x (1 + a)h = y * x =

unde : x = investiții ce se fac în prezent

y = profituri ce se obțin în viitor

a = coeficientul de eficiență

(la noi în țară a = 0,15 sau 15%)

Trebuie menționat ca y > x, ceea ce înseamnă că investițiile se recuperează prin profituri:

Deci:

si

Daca notam cu “z” fracția si z’ = vom avea

si

z = factor de actulizare și se folosește dacă dorim să aducem în prezent valori care vor fi realizate în viitor.

z’ = factor de fructificare folosit atunci cand vrem sa aducem în prezent valori care au fost realizate în trecut.

In caz că se folosește factorul actualizarea se realizează prin discontare, iar când se folosește se aplică actulizarea prin compunere.

Astfel, dacă dorim să calculăm randamentul economic al investiției, actulizat la momentul punerii în funcțiune a lucrărilor, vom actualiza investițiile realizate în trecut cu ajutorul factorilor de fructificare și profiturile ce vor fi obținute in viitor, cu ajutorul factorilor de actualizare.

Randamentul economic al investițiilor în formă statica se calculează cu formula:

R = randament economic

Pt = profituri totale

I = valoarea investiției

Randamentul economic al investiției în forma dinamică se calculează astfel:

P’t = profituri actualizate

Pentru actualizarea profiturilor se folosește formula:

h = 1….k reprezentând anul

Pentru actualizarea investițiilor se folosește formula:

Capitolul II. Calculul indicatorilor de apreciere a eficienței economice a proiectului de investiție

2.1 Calculul indicatorilor de apreciere

Pentru aprecierea eficienței economice a investițiilor unui obiectiv, se folosește un sistem complex de indicatori de eficiență, care are o serie de avantaje economice atât la nivel de agent economic, cât și la nivelul economiei naționale.

Numai prin efectuarea calculelor recomandate de acest organism internațional, care să completeze indicatorii prevăzuți pe plan intern pentru analiza eficienței economice a investițiilor, se poate ajunge la adoptarea unei judicioase decizii investiționale.

Referitor la obiectivul studiat, pentru aprecierea eficienței economice a investiției au fost calculați următorii indicatori :

a). Veniturile brute

Acest indicator reprezintă volumul total al încasărilor dintr-o anumită perioadă

În cazul varianției studiate acestea sunt de 3.250.000 lei/an, iar pe întreaga durata de funcționare reprezintă 28.633.500 lei.

În cazul în care se analizează obiectivul din punct de vedere financiar, la venituri se includ și creditele primite deoarece constituie surse atrase.

b). Cheltuielile totale

În cadrul acestor cheltuieli se includ atât cheltuielile cu investiția, cât și cheltuielile de producție, care cuprind toate costurile ce se fac pentru realizarea producției, mai putin cheltuielile cu amortizarea capitalului fix. Pentru efectuarea analizei financiare, în costuri se mai includ ți o serie de impozite, taxe, dobânzi pe care le face investitorul, precum și sumele necesare rambursării creditelor și a dobânzilor aferente. Deci:

Cth = Ih + Ch

În cazul obiectivului de investiție studiat, cheltuielile totale sunt egale cu 24.092.900 lei.

c). Raportul dintre venituri și costuri

Acest indicator permite o comparație între suma încasărilor realizată pe întreaga durată de funcționare și totalul cheltuielilor efectuate. Se folosește tehnica actualizării, aplicând formula de calcul următoare:

Sub raportul eficienței economice proiectul de investiție poate fi acceptat numai în cazul în care R > 1.

Pentru evaluarea eficinței economice a obiectivului studiat se va calcula acest indicator pe baza datelor cunoscute din capitolele anterioare, ce sunt cuprinse în tabelul nr. 1.

De menționat că s-a folosit un coeficient de actualizare de 20%, avand în vedere rata inflației și aprecierea monetară ce înregistrează un nivel ridicat în ultima perioada. Pe baza datelor prezentate în tabel se poate stabili raportul venituri actualizate – costuri actualizate care este de ceea ce reflectă o situație bună a proiectului din perspectiva economiei naționale.

d). Fluxul de numerar (cashflow)

Acesta exprimă câștigul sau pierderea pentru fiecare an luat în calcul. Relația de calcul este :

Fh = Vh – (Ch + Ih)

Valorile acestui indicator, pe ani, se pot urmări în tabelul nr. 2 pe total acesta reprezentând 4.540.600 lei.

e). Venitul net actualizat (VNA)

Expresia analitica a indicatorului este :

În funcție de acest indicator, sub raportul eficienței economice, pot fi acceptate numai variantele la care venitul net actualizat este mai mare ca zero.

Așa cum rezultă din tabelul nr. 1, acest indicator este egal cu 168.495 lei, ceea ce înseamnă ca proiectul de investitie este eficient din punct de vedere economic.

Acest indicator este deosebit de semnificativ pentru aprecierea eficienței viitorului obiectiv, deoarece în condițiile unei economii de piață ne interesează să obținem un profit cât mai mare.

f). Rata interna de rentabilitate a investitiei (RIR)

La folosirea calculului analitic se utilizează formula următoare :

Deoarece venitul net actualizat este pozitiv rezultă că rata de actualizare aleasă (0,20) este cea minimă și urmează să se calculeze un venit net actualizat corespunzător unei rate mai mari, de 25%, fapt ce se realizează in tabelul nr. 2.

Pe baza datelor obținute în tabelele 1 și 2 se poate stabili rata internă de rentabilitate, folosind calculul analitic.

Putem concluziona că investiția este eficientă în cazul în care se va alege spre realizare varianta a doua (cu utilaje din import), permitând recuperarea fondurilor primite de la UE și a dobânzilor aferente creditelor acordate.

2.2 Calculul valorii investiției

În situația în care societatea comercială v-a avea o funcționalitate limitată în timp:

Conform acestui model valoarea investiției v-a fi egală cu suma dintre actualizarea fluxurilor nete de numerar anticipate a fi realizate și valoarea terminaă actualizată.

În cazul în care se consideră că un anumit nivel al fluxului net de numerar v-a fi reproductibil o perioadă foarte lungă de timp tinzând spre +∞ atunci se v-a determina cu următorul model:

Modelul bazat pe capitalizare este aplicabil aunci când fluxul de numerar este constant și reproductibil pentru o perioadă lungă de timp, tinzând spre +∞. Acest model poate fi utilizat și în cazul actualizării sau capitalizării profitului net. În standardele internaționale de evaluare, metodele bazate pe profitul net sunt utilizate doar în cazul în care fluxul de numerar este egal cu profitul net.

2.3 Metode de evaluare bazate pe actualizarea dividendelor.

În cazul acționarului minoritar fluxurile de numerar ce revin pentru investiția efectuată în acțiuni o reprezintă dividendul. Același lucru este și în cazul asociatului minoritar. Deciziile de ordin strategic financiar, investitii etc. sunt rezultatul hotărârii acționarilor majoritari. Ca atare, ceea ce revine din profitul net acționarului minoritar o reprezintă dividendul. În cazul unei acțiuni câștigul sau randamentul este din dividendele încasate și din diferențele de preț rezultate dintre momentul achiziției și momentul vânzării.

Randamentul =

Având în vedere acest randament, valoarea unei acțiuni este apreciată pe baza dividendelor posibile a fi realizate și diferențele de preț. (preț de achiziție, preț de vânzare).

în care: – dividendul net distribuit acționarilor în anul t;

– capitalizarea bursieră (produsul dintre numărul de acțiuni în circulație și cursul lor bursier) la momentul n.

2.4 Metoda comparației de piață

Metoda comparației de piață este o metodă bazată pe un raționament logic conform căruia valoarea unei acțiuni/parți sociale, societatea este apreciată prin comparația directă cu tranzacția unei acțiuni /părți sociale ale unei companii similare.

Niciun investitor prudent nu v-a plati mai mult decat prețul tranzacționat pe piață pentru un produs similar. Metoda comparației de piață apreciază valoarea ținând cont de tranzacțiile efective de pe piața bursieră, piața achizițiilor și fuziunilor de societăți comerciale, piața trecută a acțiunilor sau părților sociale tranzacționate posibil în trecut pentru firma de evaluat. Modelul general pentru calculul valorii unei acțiuni/parți sociale a întreprinderii se aplică urmatoarea metodă:

în care: K-coeficient multiplicator;

T- indicator financiar/non-financiar.

Etapele de parcurs în cazul acestei metode sunt:

a). selectarea eșantionului de societăți reprezentand baza de referință. Pentru ca comparația să fie cât mai relevantă se selectează de pe piață trei societăți comerciale tranzacționate și care să fie similare.

Criteriile pe baza cărora se selecteaza întreprinderile tranzacționate și considerate similare sunt:

1.domeniul de activitate (CAEN);

2.dimensiunea societățiilor comerciale ;

3.data de tranzacționare;

4.poziția geografică;

5.rentabilitate și risc (stabilit pe baza unor indicatori publicați la bursă sau nepublicați);

6.structura financiară și structura activelor

b). selectarea indicatorilor financiari și non-financiari considerați reprezentativi pentru comparație. Alegerea indicatorilor financiari nu este la întâmplare. De obicei sunt acele mărimi care au o influiență puternică asupra prețului de vânzare al acțiunii. (Profitul net, Cifra de afaceri, Anc).

c). calculul multiplicatorilor sau a ratelor de evaluare. Principalii multiplicatori financiari sunt:

Toate aceste rate se vor calcula pentru firmele cuprinse în eșantion. În funcție de nivelul acestor rate se va calcula media, mediana. Daca numărul de firme cuprinse în eșantion este mic se v- a determina doar media.

d.) aplicarea anumitor corecții asupra multiplicatorilor. Aceste corecții sunt calculate astfel încat valoriile rezultate să nu depășească extremele intervalului max. /min. a valoriilor multiplicatoriilor. În cazuri bine justificate aceste valori pot fi depășite. Corecțiile sunt stabilite de către evaluator fie în mărimi absolute, fie în mărimi relative.

e.) calculul valorii acțiunii/părții sociale pe baza acestor rate corectate și a indicatorilor financiari medii ai societății de evaluat

În urma unei judecăți profesionale pe baza valorii rezultate se v-a determina valoarea societății comerciale fie sub forma unei medii ponderate, fie sub forma unei medii aritmetice.

GRAFICUL VENITURILOR SI AL COSTURILOR ACTUALIZATE PENTRU ANALIZA ECONOMICA

Tabelul nr. 1

Tabelul nr. 2

Capitolul III. Evaluarea proiectului de investiție

Prezentarea S.C. FABRICA DE BERE BUNĂ S.A. care are ca obiectiv de investiții

Constituirea societății comerciale

S.C. FABRICA DE BERE BUNĂ SA își desfășoară activitatea în sat Măneciu-Ungureni, judetul Prahova. A luat ființă prin asocierea unor acționari și mobilizarea unor resurse financiare inclusiv de la persoane fizice sau juridice. Societatea a fost înregistrată de Comerț și Industrie a Romaniei, oficiul Registrului Comercial al judetul Mureș, cu certificatul de înmatriculare nr. J40/2096/2013.

Statutul juridic

S.C. FABRICA DE BERE BUNĂ SA., este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acțiuni, aceasta își desfașoară activitatea în conformitate cu legile romane, durata societății fiind nelimitata.

Ca obiect de activitate al societății se pot numi:

– producția de malț;

– producția de bere;

– activitatea în agricultură, zootehnie, industrie alimentară;

– activitatea de comerț, import – export;

– prestări servicii, alimentație publică și turism;

Scopul investiției

În urma studierii aprovizionării cu bere în satul Măneciu-Ungureni și în județ, societatea a hotărât ca principal obiectiv constituirea unei fabrici de malț și a unei fabrici de bere, care va asigura necesarul de malț pentru propria fabrica, cât și necesarul de valută pentru rambursarea unor credite externe.

Prin înființarea acestei fabrici de malț se deschid premisele unei posibile și fezabile cooperări cu diverse firme străine în profilul de activitate ales și în alte domenii, se creaza noi locuri de munca, contribuind la diminuarea procentului de somaj și se asigură fondul de marfa pentru societatile comerciale care comercializează produsele.

S.C. FABRICA DE BERE BUNĂ SA. nu are posibilitatea realizării întregului proiect din surse proprii, fiind limitată de valoarea capitalului social vărsat sau în curs de completare și este nevoită a apela la credite bancare.

Surse de finanțare și volumul acestora

S-au analizat două variante : prima variantă presupune realizarea proiectului de utilaje din țară, creditul necesar intrând sub incidenta dobânzilor practicate de băncile românești la ora actualp cu actualizarea lor, conducând la o cumulare de dobânda care în final depășește chiar volumul investiției inițiale. Varianta a doua, prevede realizarea proiectului cu utilaje din import furnizate de firma SEGINSA SPANIA, cu un cost mai ridicat al utilajelor, dar care prin acordarea unor credite pentru procurarea utilajelor, cu o dobânda mult mai redusă – 10,5%, conduce în final la rezultate economico financiare mult mai bune.

VARIANTA I – valoare totala a investitiei este de 200.000 lei, din care utilajele – 70.000 lei. Din surse proprii se asigura suma de 50.000 lei, iar diferența se asigură din credit bancar cu dobanda la zi descrescând cu coeficientul de inflatie.

VARIANTA II – valoarea totala a investitiei este de 350.000 lei din care:

– utilaje total 85.000 lei

– din care import lei 75.000 lei

Se asigura din surse proprii suma de 45,000 lei, iar diferenta de 145,000 lei se asigură astfel:

– credit banca română 90,000 lei 

– credit banca spaniolă 55,000 lei

Costul total al investiției

Pentru VARIANTA I – Total 200.000 lei

din care:

– construcții montaj 100.000 lei

– construcții instalații 45.000 lei

– utilaje cu montaj și independente 30.000 lei

– dotări și obiective inventar 20.000 lei

– alte cheltuieli 5.000 lei

Pentru VARIANTA II – Total 350.000 lei

din care:

– construcții montaj 125.000 lei

– construcții instalații 100.000 lei

– utilaje cu montaj și independente 60.000 lei

– dotări și obiective inventar 45.000 lei

– alte cheltuieli 20.000 lei

Descriere

În cadrul platformei de industrie alimentară situată în partea de nord a județului Prahova, se propune amplasarea unui complex, alcătuit dintr-o fabrică de malț cu capacitatea de 20.000 t/an și o fabrică de bere de 250.000 h1/an, precum și utilitățile aferente.

Terenul pe care se amplaseaza aceste unități cu o suprafata de , este situat între fabrica de brânzeturi și intreprinderea de morărit și panificație, având accesul auto din drumul de deservire a zonei industriale, aprovizionarea feroviara făcându-se pe linia CFR racordată la liniile intreprinderii de morărit. Fabrica de malț se amplasează în partea de nord a incintei și este prezentată sub forma a doua variante, în varianta a doua având o suprafață construită mai redusă, decât în varianta 1, se înscrie mai bine în terenul rezervat acesteia, permițând și o eventuală extindere de capacitate.

Obiectivul este o investiție nouă, deci structura personalului va fi cea propusă în proiectul tehnologic, în cadrul cheltuielilor devizului general s-au prevăzut sumele necesare școlarizării noului personal. De asemenea, la angajarea personalului în cadrul schemei de funcțiuni se va căuta atragerea unor cadre de specialitate cu experiență în domeniu și cu o vechime în profilul de activitate care să asigure un grad mai mare de calificare.

Materii prime, tehnologice și procese tehnologice utilizate

Pentru a se obține un malț de calitate, pe lângă tehnologia folosită, are o mare importanță calitatea materiei prime utilizate. Calitatea acesteia este la rândul ei, influențată de mai mulți factori:

– varietate, soi, condiții pedoclimatice;

– agrotehnica aplicată;

– modul de fertilizare a terenului;

– modul de păstrare;

Ca materii prime se utilizează orzul și orzoaica, însă din cauza productivității mai mici de orzoaică și nediferențierea prețului de achiziție după calitate, cea mai mare parte a producției de malț din țara noastră se realizează din orz și nu din orzoaică.

Considerând că procentul de orz utilizat în fabricație, va fi de 60%, iar cel de orzoaică – 40%, este necesar ca în viitor să se găsească modalități de cointeresare a producătorilor agricoli pentru cultivarea și obținerea unor producții de orz, orzoaică cu calități optime de maltificare.

În condițiile asigurate, materiile prime cu calitățile prevăzute în strasuri și a respectării procesului tehnologic se va obține malț de calitate superioară. În ceea ce privește garanțiile furnizorului de utilaje din import pentru calitatea produsului finit, în ofertă sunt date garanții de calitate în cazul asigurării materiilor prime cu calitatea dorită, care diferă de calitatea materiei prime disponibile indicată de standardele noastre.

1. Descrierea procesului tehnologic în varianta I.

a) Recepția materiei prime

Recepția cantitativă a materiei prime se realizeză prin cântărirea mijloacelor de transport pline și goale, iar cea calitativă constă prelevarea de probe și stabilizarea prin analize de laborator a umidității și corpurilor străine.

b) Curățirea și sortarea materiei prime

Linia de curățare are o capacitate de 8 – 10 tone/h. În urma curățirii – sortării materiilor prime se obține patru sorturi și deșeuri. De regulă, la maltificare se utilizează sortul I și II, dar practic din lipsă de materii prime se prelucrează și sortul III.

c) Depozitarea materiei prime și a malțului finit

Pentru depozitare se prevede un siloz cu 9 celule cilindrice, capacitatea totală fiind de circa .c., ceea ce va asigura depozitarea a circa 2.000 tone malț și 3.400 tone orz – orzoaică. Diferența până la acoperirea necesarului total anual de aproximativ 21.000 tone/an orz brut va fi preluata de la ROMCEREAL sau de la producători particulari.

d) Înmuierea orzului

Se realizează în patru linii a două linuri fiecare, capacitatea unui lin va fi de 15 tone de orz, iar durata înmuierii, conform diafragmelor aplicate în țara noastra va fi de 45 ore.

e) Germinarea orzului

Pentru germinare se va adopta procedeul VANDER HAUFEN (grămezi mobile), în acest scop se vor construi patru casete din beton cu fundul din tablă perforată. Germinarea se preconizează să se realizeze în circa 8 zile, în condiții de microclimat (umiditate, aer și temperatură) controlate și reglate conform diagramei de germinare. Pentru menținerea microclimatului cerut de procesul tehnologic s-au prevăzut instalații de ventilație, răcire și umidificare a aerului.

f) Uscarea malțului

Se va realiza în două uscătoare, cu grătar basculant, cu o capacitate de 23 tone/zi malț uscat. Durata procesului de uscare va fi de 18 – 20 ore în funcție de sortimentul de malț ce urmează să fie stabilit.

g) Degerminarea, transportul și depozitarea malțului în vederea maturării

h) Livrarea malțului finit

Se va realiza prin tranport mecanic către fabrica de bere, iar către terț se va realiza direct din siloz cu mijloace auto sau vagoane CFR.

În cazul variantei a doua propuse se remarcă unele deosebiri ale procesului tehnologic, comparativ cu varianta I astfel:

– recepția materiei prime, descarcărea și transportul se realizează ca în varianta intâi;

– la propunerea firmei asociate, se desfășoară o nouă etapă: precurățirea și insilozarea materiei prime;

– la secția de înmuiere a orzului în varianta a doua înmuierea se realizează într-un singur lin și într-un timp mai scurt, de aceea secția având dimensiuni mult mai mici;

– în a doua variantă, datorită timpului mai scurt în care se realizează germinarea și încărcării specifice mai mari, dimensiunile secției de germinare sunt mult mai reduse față de cealaltă variantă;

– la uscarea și degerminarea malțului, în afară de grătarul uscătorului, furnizorul va livra un ventilator, baterii de încălzire a aerului și recuperatorul de căldura cu țevi de sticlă. După procesul de uscare urmează răcirea malțului prin insuflare de aer proaspăt, apoi este supus operației de degerminare și după aceea transportat și depozitat în siloz pentru maturare;

– livrarea malțului se poate face vrac sau însăcuit în saci de iută sau hârtie iar furnizorul va livra o instalație de cântărit și însăcuit malț și o masină de cusut saci.

Asigurarea cu utilități:

a) alimentarea cu apă se face din două surse:

– o sursă de apă potabilă din puțuri de mare adâncime racordare la conducte de aducțiune a apei; va asigura necesarul de apă pentru consumul tehnologic;

– o sursă de apă industrială din puțuri forate la 100 metri adâncime, în zona amplasamentului fabricii sau din surse de apă industrială a Combinatului de Oțeluri Speciale Prahova; va asigura debitul de apă necesar pentru funcționarea centralei frigorifice a centralei termice;

– evacuarea apei de la secțiile de germinare și înmuiere se va face la rețeaua exterioară din incintă pentru canalizarea tehnologică.

b) alimentarea cu energie termică

Asigurarea cu energie termică, atât pentru tehnologie cât și pentru încălzire, se va face dintr-o centrală termică proprie fabricii care va fi echipată cu un cazan de aburi cu un volum mare de apă, astfel încat să poată asigura variațiile debitului de abur în timp foarte scurt.

c) alimentare cu energie electrică

Pentru alimentarea cu energie electrică se propune un post de transformare 20/0,4 KV o putere de 1000 KVA fiecare. Postul de transformare se va amenaja în anexa uscătoriei de malț, în ambele variante.

Piața și comercializarea

În urma studiilor efectuate, cererea de bere va continua să înregistreze o tendință ușoară de creștere, cu deosebire în perioada de vară, motivat atât de deprinderile populației, cât și din considerente financiare. Acest ultim aspect, va căpăta importantanță majoră în anii următori, datorită apariției fenomenului concurenței, producătorii fiind obligați să accepte treptat reduceri ale ratei profitului.

Este de așteptat o creștere a cererii de bere, în mediul urban, comparativ cu cel rural, solicitările cele mai semnificative fiind cele din localitățile turistice și cu deosebire în sezonul cald, de aceea dinamica consumului de bere în timpul anului, va trebui sa constituie o preocupare majoră pentru producători.

Până în prezent, zona luată în considerare, județul Prahova și județele limitrofe, au fost deservite de fabricile de bere existente, în viitor deficitul de bere fiind acoperit de producție fabricii de bere din Prahova, care va avea ca principali distribuitori diferite societăți comerciale din orașele Ploiești, Câmpina Sinaia, Bușteni, Plopeni, Slănic și Azuga.

Se va urmări atragerea în societate a unor parteneri externi care ar putea asigura o distribuire a malțului pe piața europeană, distribuire care să capete un caracter permanent și sigur.

3.2. Evaluarea eficienței economice a proiectului de investiții “FABRICA DE BERE BUNĂ” cu ajutorul indicatorilor de eficiență economică

Necesitatea utilizării unui sistem de indicatori, este impusă de caracterul complex al eficienței economice, deoarece fiecare dintre ei, surprinde un anumit criteriu de eficiență economică. În sistemul de indicatori care reflectă eficiența economică au fost incluși și unii indicatori care propriu-zis, nu exprimă eficiența (întrucât nu compară eforturile cu efectele), ci măsoară volumul activității, pentru a întregii imaginea celui ce face analiza asupra obiectivului studiat.

Un criteriu după care se clasifică indicatorii de eficiență economică a investițiilor îl reprezintă sfera de cuprindere, în funcție de care se împart în:

a) indicatori care reflectă efectele economice (capacitatea de producție, valoarea anuală a producției, structura producției etc.);

b) indicatori care cuantifică eforturile necesare realizării obiectivului de investiții ți funcționării capacităților de producție ca: investiția totală, mărirea imobilizărilor, cheltuieli anuale de producție etc.);

c) indicatori referitori la perioada de realizare și funcționare a obiectivului (durata de execuție a obiectivului, durata până la atingerea parametrilor proiectați etc.);

d) indicatori ai eficienței economice (investiția specifică, termenul de recuperare, coeficientul de eficiență economică a investițiilor).

Un alt criteriu de clasificare îl constituie nivelul la care se face evaluarea și analiza economică și anume:

a) indicatori stabiliți la nivelul macroeconomic, care asigură analiza eficienței economice a investițiilor la nivelul ramurilor sau pe ansamblul economiei naționale.

Indicatorii calculați la nivelul microeconomic, care se referă în principal, la evaluarea eficienței economice a investițiilor la nivel de agent economic. Aceștia se pot împărti, după sfera de cuprindere, în:

– indicatori cu caracter general;

– indicatori de bază;

– indicatori suplimentari;

– indicatori specifici.

3.2.1. Indicatori cu caracter general

Acești indicatori, contribuie la formarea unei imagini globale asupra eforturilor și efectelor ce vor caracteriza activitatea viitoare a obiectivului economic, precum și a eficienței economice a acestuia. Aici se cuprinde:

a) Capacitatea de producție

Exprimă cantitatea maximă de producție ce se poate obține într-o perioadă, în condiții normale de funcționare, impuse de utilizarea deplină a capitalului fix și a resurselor umane. Este un indicator de volum care cuantifică principalul efect economic al investiției și se exprimă în unități fizice ca: tone, metri liniari, bucăți etc.

În cazul obiectivului de investiții, FABRICA DE BERE BUNĂ, aceasta este: de 20.000 t/an la un regim de funcționare de 330 zile/an, în ambele variante. În varianta 1 (cu utilaje din țară) aceasta capacitate se va realiza în 330 sarje, iar în varianta a 2-a (cu utilaje din import), în 220 sarje – 1 sarjă la 36 h.

Cu instalația proiectată, se putea realiza cantitatea de malț special, dar cu diminuarea corespunzătoare a capacității anuale în funcție de sortimentul de malț realizat.

b) Numărul de salariați de care va avea nevoie viitorul obiectiv în perioada funcționării sale, se stabilește cu ajutorul indicatorului cantitativ, numit numărul mediu scriptic de salariați, pentru orice proiect, interesează atât numărul de persoane salariate, cât și structura acestora după profesie.

Schema de personal necesar fabricii de malț este:

Așa cum se observă, în cazul variantei a doua, este necesar un numar mai mare de salariați, în special operatori – oameni specializați, deoarece se vor utiliza instalații și utilaje din import.

c) Productivitatea muncii

Este un indicator care arată eficiența muncii cheltuite. Indicatorul exprimă producția ce poate fi realizată de un salariat, într-o unitate de timp, valoarea producției ce revine pe un salariat, timpul de muncă în om-ore, consumat pentru realizarea unei unități fizice de produs.

Pentru varianta 1 productivitatea muncii va fi:

Pentru varianta 2:

Asa cum se observă, productivitatea muncii este mai ridicată în cazul variantei 1, datorită numărului de salariați mai mic, care vor fi angajați pentru realizarea producției fizice de 20.000 t/an. Având în vedere acest indicator, se va opta pentru folosirea variantei 1, ce presupune folosirea utilajelor din țară și un număr mai mic de muncitori.

d) Cheltuielile anuale de producție

Prin intermediul acestor indicatori, se cuantifică eforturile totale făcute de societate, pentru obținerea producției ce urmează a se realiza de către viitorul obiectiv economic.

Nivelul costului de producție, în condițiile menținerii aceluiași volum de producție, trebuie să scadă de la o perioadă la alta, asigurând astfel concomitent cu realizarea unor disponibilități de materii prime ce pot fi folosite în alte scopuri, sau pentru creșterea producției fizice, creșterea eficienței economice a obiectivului.

În cazul FABRICII DE BERE BUNĂ, s-a estimat efectuarea unor cheltuieli în valoare de 3.500.000 lei/an pentru prima variantă și de 3.000.000 lei/an pentru a doua variantă, ținându-se cont atât de eforturile umane și materiale cât și cele financiare. Aceste cifre reies din tabelul alăturat:

Centralizatorul cheltuielilor anuale de producție și prețul de cost al fabricii

Așa cum se observă din centralizatorul cheltuielilor anuale de producție pentru ambele variante considerate, cea mai bună variantă este cea de-a doua, care presupune un volum mai mic de cheltuieli de producție necesar pentru obținerea capacității de producție propuse.

e) Valoarea producției

Este un indicator de efect care insumează rezultatele activității economice pe o perioadă de timp.

În cazul obiectivului prezentat, se prevede obținerea a circa 3.250.000 lei/an, în ambele variante propuse.

f) Profitul

Este un indicator deosebit de important, în aprecierea efectului net al unității sau pe fiecare produs în parte. Prin el, agenții economici, asigură recuperarea capitalului cheltuit și își constituie noi capitaluri fixe. Se preferă activitățile ce aduc un profit maxim.

În cazul fabricii de malț, profitul prevăzut a se obține, ca urmare a veniturilor realizate și a cheltuielilor efectuate, este prezentat în următorul tabel:

Acest profit brut obținut, plus amortismentul inclus în costuri, formează totalul de surse al societății comerciale, din care aceasta trebuie sa acopere rambursarea creditelor, a dobânzilor acestora, plus ca acesta urmează să fie impozitat, obținându-se astfel profitul net al societății.

În urma analizei acestui indicator rezultă că cea mai bună variantă este varianta a doua, în cazul folosirii acesteia obținându-se un profit brut superior celui obținut în varianta întâi. Având în vedere că în ambele variante este prevăzut a se obține aceeași producție, dar cheltuielile diferă, este normal ca varianta optimă să fie cea care necesită un volum de cheltuieli mai mici și deci obținerea unui profit mai mare.

g) Consumul specific de materii prime, materiale, combustibil și energie În cadrul actualelor tendințe ale crizei de materii prime și materiale, combustibil și energie, se va prefera varianta cu consumul cel mai redus al acestora sau care prevede micșorarea acestui consum.

Ținând cont de cele afirmate mai sus, cât și de datele prezentate anterior în centralizatorul cheltuielilor de producție putem afirma că varianta optimă este cea de a doua, care presupune utilaje din import.

Așa cum se observă, chiar aceste cheltuieli (cheltuielile cu energia electrică, termică, apă, cheltuieli cu materii prime) sunt cele care influențează cifra totală a cheltuielilor de producție pentru varianta a doua, aceasta fiind mai redusă decât cifra cheltuielilor de producție pentru varianta întâi.

În urma prezentării acestor indicatori ai obiectivului studiat se poate concluziona că varianta optimă este varianta a doua, obținându-se un profit mai mare cu cheltuieli de producție mai mici, ceea ce este cel mai important lucru pentru o societate comercială, aceasta putând astfel să-și ramburseze creditele și să-și constituie fondurile sale proprii.

3.2.2. Indicatori de bază

Valoarea investiției

Acesta este unul dintre indicatorii de volum principali, folosit în adoptarea deciziei de investiții, ce caracterizează eforturile procesului investițional. Investițiile însumează totalitatea resurselor ce se consumă pentru ridicarea obiectivului, până la punerea sa în funcțiune și anume :

It = I + Mo + CS

It = investiția totală;

I = investiția calculată conform devizului general;

Mo = necesarul de mijloace circulante pentru începerea funcționării obiectivului;

CS = alte cheltuieli;

În cazul obiectivului studiat, valoarea investiției pentru cele două variante propuse este:

VARIANTA I – cu utilaje din țară – 200.000 lei

VARIANTA II – cu utilaje din import – 350.000 lei

Pentru realizarea obiectivului sunt necesare următoarele surse de finanțare, diferite pentru cele două variante: așa cum rezultă din tabelul alăturat:

– lei –

b) Durata de execuție a lucrărilor de investiții

Ca urmare a faptului că pe această perioadă sunt scoase din circuitul productiv o serie de resurse (umane, materiale și financiare), perioada respectivă trebuie să fie cât mai scurtă pentru a reduce imobilizările de fonduri.

Durata de execuție a obiectivului studiat este de doi ani, indiferent de varianta aleasă, în prezent procesul investițional aflându-se în perioada de proiectare, în care se elaborează documentațiile, se obțin avizele și aprobările și se deschide finanțarea. Odată cu constituirea surselor de finanțare se va trece imediat la execuția obiectivului studiat, fără întârzieri care ar putea genera pierderi de profit ca urmare a imobilizării de fonduri.

c) Durata de funcționare a capitalului fix

Perioada procesului investițional se poate împărți în trei și anume:

– perioada de proiectare, în care se elaborează documentațiile, se obțin avizele și aprobările, se contactează constructorul și se deschide finanțarea;

– perioada de funcționare a capitalului fix, ce se poate împărți în: perioada până la obținerea parametrilor proiectați, perioada normală de funcționare și perioada de declin.

Prima și a treia perioadă trebuie să fie cât mai scurtă deoarece profiturile obținute se asigură sub cele normale, iar a doua perioadă trebuie să fie cât mai lungă, deoarece utilajele funcționează la parametrii tehnico-economici proiectați și se obțin profituri maxime.

În cazul obiectivului studiat se prevede ca durată de funcționare a acestuia să fie de 10 ani în ambele variante propuse.

d) Investiția specifică

Acest indicator asigură comparabilitatea între efortul investițional făcut pentru realizarea unui obiectiv economic și rezultatele obținute exprimate prin capacitatea de producție. Relațiile de calcul se stabilesc diferențiat pentru obiective noi, pentru dezvoltări, modernizări și retehnologizări, precum și pentru comparații între variante astfel:

pentru obiective noi :

Această relație de calcul se folosește în special pentru unitățile cu producție omogenă la care se pot exprima capacitățile în unități fizice sau natural-convenționale.

În cazul obiectivului FABRICA DE BERE BUNĂ se poate utiliza această relație pentru calculul investiției specifice deoarece capacitatea de producție ce se va obține este egală în ambele variante, fiind însă diferită investiția prevăzută pentru fiecare variantă.

lei/tonă

lei/tonă

Așa cum reiese din calcul se poate spune ca variantă cea mai bună este varianta întâi deoarece se alocă o investiție mai mică pentru obținerea aceleiași capacități de producție, însă trebuie avut în vedere că în cazul variantei a doua capacitatea de producție se realizează în 220 de sarje comparativ cu 330 de sarje în varianta întâi.

e) Termenul de recuperare a investițiilor

Este un indicator ce exprimă perioada de timp în care investiția se recuperează din profit în urma punerii în funcțiune a unor capacități de producție.

Ca și la investiția specifică, pentru calculul acestui indicator se folosesc mai multe relații de calcul în funcție de destinația investiției.

pentru obiective noi :

În cazul nostru termenul de recuperare a investiției se calculează cu ajutorul relației de mai sus, având în vedere că este un obiectiv nou, ce urmează a fi construit. Deci vom avea :

ani

ani

f) Coeficientul de eficiență economică a investițiilor

Acest indicator exprimă profitul anual ce se obține la un leu investit și în cazul mai multor variante se optează pentru varianta la care coeficientul de eficiență economică este cel mai mare.

pentru obiective noi :

Phi, Ihi = profitul și investiția anuală în varianta “i”

Se observa că între termenele de recuperare și coeficientul de eficiență economică există o relație inversă și anume

Pentru cele două variante analizate, coeficientul de eficientă este :

lei

lei

Ca urmare a conținutului sau economic decizia de investiții se ia în funcție de varianta la care aceasta este maxim.

Așa cum rezultă din calculul indicatorilor termenul de recuperare și coeficientul de eficiență economică a investițiilor, există diferențe foarte mici între variantele analizate. Pentru o analiză cât mai aprofundată a eficienței investiției studiate este necesar calculul indicatorului cheltuieli echivalente sau recalculate, care asigura însumarea efortului investițional cu cheltuielile de producție.

g) Cheltuieli echivalente:

Ki = Ii + Chi · Tn

În cazul investiției studiate vom avea :

K1 = 200.000 + 3.500.000 x 5 = 17.700.000 lei

K2 = 350.000 + 3.000.000 x 5 = 15.350.000 lei

Această relație de calcul se utilizează numai în cazul în care se analizează variante care au aceeași capacitate de producție, deoarece este normal ca la o capacitate mai mare și efortul total să fie mai mare.

Așa cum se observă din calculul acestui indicator varianta optimă este varianta a doua, deoarece necesită un volum de cheltuieli mai mic pentru realizarea obiectivului propus.

h) Randamentul economic al investițiilor

Acest indicator are un grad mai mare de cuprindere față de indicatorii prezentați, el asigură comparabilitatea între profitul obținut în urma realizării obiectivului economic și efortul investițional și se calculează astfel:

Prin profit net se întelege profitul ce se obține, după ce efortul investițional a fost compensat de profitul anual, deci :

Pni = Pti – Ii

Pti = profitul obținut pe întreaga durată de funcționare a obiectivului

Deci randamentul economic mai poate fi exprimat și astfel :

În cazul nostru randamentul economic va fi :

Varianta mai bună este varianta a doua, la care efectul net este superior variantei întâi.

Acest indicator va orienta decidentul spre alegerea variantelor de investiții la care mărimea indicatorului este maximă.

3.2.3. Indicatori dinamici

Pentru evaluarea eficienței economice a proiectelor de investiții, se utilizează calculul indicatorilor dinamici pentru principalele momente de referință din viața economică a obiectivului, care sunt.

m – momentul adoptării deciziei de investiții;

n – momentul începerii lucrărilor de investiții;

p – momentul punerii în funcțiune a noului capital fix;

u – momentul începerii restituirii creditelor primite;

v – momentul scoaterii din funcțiune a capitalului fix.

Aceste momente de referință și perioadele pe care le delimitează se pot reprezenta grafic astfel :

În cazul obiectivului studiat aceste perioade sunt :

g = 1 an ; d = 2 ani; f = 1 an; D = 10 ani.

Pentru determinarea unui anumit indicator de eficiență economică a investițiilor în formă dinamică, la orice moment de referință, este necesară parcurgerea următoarelor etape:

a) se stabilește indicatorul pe care dorim să-l actualizăm și se calculează mărimea sa în forma statică pentru a putea în final să facem o comparație cu forma sa dinamică;

b) se stabilește momentul de referință la care se face actualizarea și se notează momentul de referință ales cu zero;

c) se înscrie indicatorul pe axa reprezentată ;

d) se trasează triunghiurile actualizării, unul pentru investiții, altul pentru profit ;

e) se aplică formulele de calcul corespunzătoare pentru determinarea indicatorului în forma dinamică, urmărind ca puterea binomului (1+a) sa fie dată de numărul de ani cuprins între momentul la care se face actualizarea și momentul la care se află suma ce se actualizează ;

f) se compară datele actualizate cu cele stabilite inițial în forma statică și se trag concluziile ce se impun.

Referitor la obiectivul de investiție studiat, pentru evaluarea eficienței economice a acestuia se vor calcula principalii indicatori economici la momentul de referință de luare a deciziei si indicatorul “profit “ la toate momentele de referință considerate.

Actualizarea la momentul luării deciziei (m)

Investițiile totale actualizate

Investițiile actuale se vor micșora folosindu-se factorul de actualizare z = (1 +a)h :

Asa cum se observă din reprezentarea grafică, pentru perioada de elaborare a documentației de investiții nu se cheltuiesc resurse investiționale, deci vom avea:

Profitul actualizat

În perioada de elaborare a documentației tehnico-economice și pe durata de execuție a obiectivului nu se obține profit și acest fapt se reflectă în formulă:

În cazul nostru profitul anual este constant în timp și se aplică formula restrânsă :

lei

lei

Calculul acestui indicator a fost efectuat ținându-se cont și de durata afectată proiectării, care este 1 an. Așa cum se observă și prin actualizarea acestui indicator se ajunge la concluzia că varianta a doua este cea mai bună, profitul actualizat fiind mai mare.

c) Randamentul economic actualizat al investițiilor

Pentru calculul randamentului economic actualizat se pot folosi două relații, după cum profitul se modifică sau rămâne constant în timp, astfel :

– profit variabil în timp

Cunoscând cei doi indicatori actualizați vom avea :

lei profit/1 leu investit

lei profit/1 leu investit

d) Termenul de recuperare actualizat al investițiilor

Pentru momentul luării deciziei avem :

Când profitul anual este considerat a fi constant, formula de calcul folosită este :

In cazul nostru acesta va fi :

pentru varianta I :

pentru varianta II :

În urma rezolvării calculelor rezultă că termenul de recuperare este de 5,02 ani pentru ambele variante.

Se constantă că și acest indicator este mai puțin favorabil decât cel static, care a fost de 4,29 ani și respectiv 4,3 ani, deoarece a fost cuantificată influența factorului timp. Obținerea acelui termen de recuperare actualizat, în ambele variante se datorează diferenței foarte mici existente între ele.

II. Actualizarea la momentul începerii lucrărilor de investiții (n)

investiții actualizate :

profitul total actualizat

Se va folosi factorul de actualizare deoarece profitul se află la un moment viitor față de momentul pentru actualizare :

În perioada de execuție dacă nu se dau parțial în folosință capacități de producție, nu se obține profit și relația devine :

În cazul în care profitul este constant vom avea :

lei

lei

randamentul economic actualizat:

termenul actualizat de recuperare

Se pornește de la formula de calcul următoare :

Prin logaritmarea expresiei se va obține termenul de recuperare actualizat al investițiilor.

cheltuielile recalculate actualizate:

Se pornește de la forma statică :

și forma dinamică va fi :

III. Actualizarea la momentul punerii în funcțiune a noului obiectiv (p)

investițiile totale actualizate :

Față de momentul ales, investițiile sunt cheltuite într-o perioadă trecută fapt pentru care sumele se vor mari prin actualizare și se va folosi factorul de multiplicare z’= (1+a)h :

profitul total actualizat :

pentru profit constant vom avea :

lei

lei

randamentul economic actualizat al investițiilor:

pentru profit constant în timp:

termenul actualizat de recuperare a investițiilor:

pentru profit constant în timp :

Prin logaritmarea expresiei se va obține termenul actualizat de recuperare a investițiilor.

IV. Actualizarea la momentul începerii restituirii creditelor primite (u)

investiții totale actualizate :

Cum între perioada dintre momentele “p” sI “u” nu se fac investiții, relația de calcul este:

profitul total actualizat

Pentru actualizarea profitului din perioada “f” se va folosi factorul de multiplicare “z”, iar pentru actualizarea profitului din perioada “a-f” se va utiliza factorul de actualizare “z”:

pentru profit constant în timp :

lei

lei

randamentul economic actualizat al investițiilor:

pentru profit constant în timp:

termenul actualizat de recuperare a investițiilor:

Se pot întâlni două situații și anume :

pentru < f :

pentru > f :

Prin logaritmare se va obține termenul de recuperare actualizat al investiției.

V. Actualizarea la momentul scoaterii din funcțiune (v)

investiții totale actualizate:

Pentru actualizare se va folosi factorul de fructificare (1+a)h. Deoarece nu se fac investiții în perioada de funcționare a obiectivului formula de calcul este :

profitul total actualizat:

pentru profit constant în timp :

lei

lei

randamentul economic actualizat :

pentru profit constant :

termenul actualizat de recuperare :

Prin logaritmarea expresiei și efectuarea calculelor se va obține termenul de recuperare actualizat.

În concluzie, indiferent de momentul actualizării profitul total actualizat este mai mare în cazul variantei a doua, aceasta fiind deci varianta optimă ce trebuie aleasă de către societatea comercială “SC. FABRICA DE BERE BUNĂ” SA pentru realizarea obiectivului propus.

Profitul total actualizat la diferite momente arată cu cât echivalează în acest moment profitul realizat pe întreaga durată de funcționare a obiectivului. Normal ca acest indicator trebuie să fie cât mai mare, fapt ce se realizează pe mai multe căi ca : obținerea unui profit anual static cât mai mare, reducerea perioadei cuprinse între momentul luării deciziei și momentul în care se obține profitul, prelungirea duratei în care societatea realizează profit.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Fiecare modalitate de realizare a unui program de activitate are la bază mai multe variante de proiect, fiecare caracterizându-se printr-o varietate de informații referitoare la eforturi, efecte, raportul existent între acestea, durata de realizare a activității, durata de obținere a efectelor economice sau sociale.

Un rol important pentru activitatea viitoare trebuie să-l capete generalizarea criteriilor de eficiență economică în luarea deciziilor de investiții. Pe viitor agenții economici vor urmări realizarea unor investiții care au o eficiența ridicată, care asigură un grad ridicat de competitivitate pe piața internă și externă. De aceea, pentru alegerea variantei optime se folosește un sistem de indicatori de eficiență economică, ce surprinde informațiile referitoare la eforturi și efecte, sub aspect cantitativ, și pe cât posibil, calitativ.

Astfel, în studiul efectuat anterior a fost evaluată eficiența economică a proiectului de investiții „FABRICA DE BERE BUNĂ, pe baza calcului indicatorilor statici și dinamici, fiecare dintre aceștia surprinzând un anumit criteriu de eficiență economică.

Analizând calculul indicatorilor statici pentru cele două variante propuse, se desprind următoarele concluzii:

– având în vedere că ambele variante prevăd obținerea aceleiași capacități de producție de 20.000 t/an, se va opta pentru realizarea proiectului prin varianta a doua (cu utilaje din import) deoarece prevede realizarea unui profit mai mare cu cheltuieli mai mici față de cele din prima varianta.

– la baza alegerii acestei variante stă încă un important factor ce constă în rambursarea unor dobânzi mai mici la creditele acordate de Banca Spaniolă, față de cele practicate de Banca Română.

– în urma analizei indicatorilor dinamici calculați pentru cele doua variante reiese că și aceștia indică că varianta optimă varianta a doua, obținându-se un profit mai mare la un leu investit indiferent de momentul la care s-a făcut actualizarea. Se remarcă faptul că toți indicatorii de eficiență economică actualizați au o eficiență mai scazută decât cei statici, tocmai datorită cuantificării influenței factorului timp. De aici decurge necesitatea utilizării calculelor de actualizare în vederea efectuării unei analize realiste a proiectului de investiții.

– referitor la indicatorii specifici, aceștia au fost calculați doar pentru varianta a doua, ca fiind cea optimă, cu un coeficient de actualizare de 20%. Concluzia ce se desprinde din calcului acestora este că proiectul de investiție este eficient din punct de vedere economic, obținându-se un venit net actualizat pozitiv și o rată internă de rentabilitate 22%.

În urma calculului indicatorilor de volum specifici obiectivului FABRICA DE BERE BUNĂ se desprind următoarele concluzii:

– referitor la unii indicatori cu caracter general ca: productivitatea muncii, număr de salariați, se observă că varianta cea mai bună este varianta întâia deoarece necesită un număr mai mic de salariați obținându-se astfel producția propusă cu o productivitate mai mare pe salariat. Dar, în cazul în care productivitatea muncii se va calcula în funcție de numărul de sarje prevăzute pentru ambele variante necesare obținerii producției, se constată o productivitate a muncii mai mare în varianta a doua deoarece utilajele din import care vor fi instalate sunt mai performante decât utilajele românești, realizând capacitatea de producție cu un număr de sarje mai mic și cu cheltuieli de energie electrică, termică mai redusă față de cele prevăzute în varianta întâia;

– în același timp, calculul celorlalți indicatori de volum și anume : cheltuielile anuale de producție, profitul anual de producție, indică că varianta optimă varianta a doua, care presupune obținerea unui profit mai ridicat cu cheltuieli de producție mai mici, ținând cont că se realizează aceeași capacitate de producție în ambele variante;

– calculul indicatorilor “cheltuieli echivalente” și “randamentul economic al investițiilor” indică varianta a doua ca fiind cea mai bună, luându-se în calcul cheltuielile de producție efectuate;

– la baza alegerii acestei variante stă încă un important factor ce consta în rambursarea unor dobânzi mai mici la creditele acordate de către Banca Spaniolă. 

Având în vedere fezabilitatea unei astfel de investiții, în viitor, în varianta în care nu este necesar a se apela la credit bancar, cu dobânzile aferente la data aceasta, este necesar a se întări puterea financiară a societății prin diverse metode ca:

– dezvoltarea unor activități cu profil sigur și rapid: comercializarea unor produse indigene și din import cu cerere mare pe piața internă;

– export de produse fabricate în România și cerute pe piața externă;

– emiterea unor noi acțiuni pentru mărirea capitalului social.

Luându-se considerație activitățile de baza viitoare ale societății, trebuie avut în vedere ca în urma obținerii malțului rezultă și unele subproduse reziduale care au o mare valoare în dezvoltarea altor sectoare, pot conduce la crearea unor activități cu profit. S-a considerat că este necesar a se începe în cadrul societăților cu realizarea fabricii de malț, nu numai pentru asigurarea materiei prime, necesare producției de bere, ci și pentru obținerea unor venituri imediate prin exportul de malț. Realizarea investiției într-un timp scurt, ar conduce și la începerea activității de producție și obținerii cât mai rapide a unor beneficii.

În continuare, societatea duce o activitate curentă de promovare a investiției în sensul de a asigura documentația tehnică și atragerea de noi acționari, activitatea intensă în achiziționarea de oferte pentru utilaje tehnologice, tratative de încheiere, contracte.

Ca propuneri s-ar putea menționa următoarele:

– majorarea capitalului social în numerar, în scopul reducerii creditelor necesare, ce se poate realiza prin emiterea de acțiuni, asocierea cu parteneri interni sau externi, ori obținerea de credite cu dobânzi reduse.

– o discuție cu reprezentantul UE în România pentru a se interpreta acordarea unui credit cu dobânda de 9%, deoarece se prelucreaza produse agricole (malțul provenind din orz și orzoaică).

BIBLIOGRAFIE

Prof. univ. dr. ROMANU ION, Prof. univ. dr. VASILESCU ION – Eficiența economică a investițiilor și a capitalului fix, Editura Didactică și Pedagogică – 1993;

Prof. univ. dr. ROMANU ION, Prof. univ. dr. VASILESCU ION – Studii de caz și miniproiecte la disciplina eficiența economică a investițiilor, Editura A.S.E. – 1991;

Prof. univ. dr. ROMANU ION – Eficiența economică a investițiilor și progresului tehnic, Editura A.S.E. – 1990;

B.R.D. – Buletin de informare și documentare – Banca Română de Dezvoltare – 1992;

Societatea Comerciala „FABRICA DE BERE BUNĂ” S.A. – Studiu de caz pentru „FABRICA DE BERE BUNĂ” PRAHOVA;

6. Prof. univ. dr. VASILESCU ION – Pregătirea, evaluarea și auditul proiectelor, Editura Eficon Press – 2006.