Evaluarea Controlului Intern

=== ac44ab2e466b249ba884421e243c4feeda5ce43f_117464_1 ===

EVALUAREA CONTROLULUI INTERN

PROF.UNIV.DR.: IACOB CONSTANȚA

STUDENT: ALADURRAH WALEED KHALID

CUPRINS:

INTRODUCERE ………………………………………..……………………..…..2

CAPITOLUL 1 ORGANIZAREA CONTROLUL INTERN LA ENTITĂȚILE PRIVATE …………………………………………………………………………..……….3

CAPITOLUL 2 EVALUAREA CONTROLULUI INTERN……………………14

ANEXA …………………………………………………………………………….19

BIBLIOGRAFIE……………………..…………………………………………….20

INTRODUCERE.

Guvernanța corporativa este definită ca fiind ansamblul unor relații al unei companii cu acționarii săi, cu societatea pe ansamblu.

Conform OCDE-Organizația pentru cooperare și dezvoltare economică guvernanța cooperatistă arată drepturile și responsabilitățile diferitelor categorii de persoane implicate în firmă, companie, cun sunt de pildă consiliul de administrație, directorii, acționarii,și alte categorii, și stabilește regulile și procedeele de luare a deciziilor privind activitatea unei organizații.

Guvernananța corporativă este ramura economiei care studiează modul în care companiile pot devein mai eficiente prin folosirea unor structure instituționale cum sunt de exemplu actele constitutive, organigramele și cadrul legislativ. Ea reprezintă o formă modernă de conducere a marilor firme, denumite generic corporații.

Structura guvernanței coorporatiste a fost dedusă din cea a guvernării politice dințările cu o economie de piașă consolidată și cu stat de drept funcțional.

Guvernarea politică se sprijină și se structurează pe trei forțe ale democrației autentice

Proprietarii-acționarii,

Consiliul de Administrație și Managementul firmei,

Acționarii decid asupra scopului activității corporației, consiliul de administrație are sarcina de a defini strategiile de urmărire și înfăptuire a activității economice desfășurate de companie, managementul are o sarcina concretă de a realiza strategiile elaborate și trasate de către consiliul de administrație.

Aplicarea principiilor de guvernanță coorporatistă în România s-a făcut odată cu modificarea legii nr 31/1990 privind societățile comerciale de către Legea 441/2006, modificată la cerințele Uniunii Europene pentru ca managementul firmelor românești să funcționeze după principii de eficiență.

CAPITOLUL 1 ORGANIZAREA CONTROLUL INTERN LA ENTITĂȚILE PRIVATE

Principiile guvernanței corporative stabilesc că la o firmă trebuie să armonizeze interésele dintre diferitele categorii de participanti la viața întreprinderii, acționari, manageri, creditori, salariați.

Controlul intern la entitățile private

Controlul intern la entitățile private este reglementat de OMFP 3055/2009 și vizează

asigurarea: conformității cu legislația în vigoare,

aplicării deciziilor luate de conducerea entității,

bunei funcționări a activității interne ale entității,

fiabilității informațiilor financiare,

eficacității operațiunilor entității,

utilizării eficiente a resurselor,

prevenirii și controlul riscurilor de a nu se atinge obiectivele fixate.

O metodă de control a firmelor ca instrument de apărare a intregrității patrimoniului o reprezintă inventarierea.

Inventarierea.

Inventarierea este o modalitate principală de control faptic și constată la un moment dat existența calitativă și cantitativă a elementelor de activ, pasiv ale societăților comerciale ce le gestionează. Ea este importantă și face comparație dintre datele stabilite și cele din documente stabilindu-se dacă există sau nu diferențe dintre faptic și scriptic, uneori este necesar ca acest control să se facă inopinat.

Inventarierea are ca scop principal sabilirea situației reale a tuturor elementelor de natura activelor datoriilor și capitalurilor proprii ale fiecărei societăți comerciale dar și a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu aparținând altor persoane fizice și/sau juridice.

Inventarierea are o importanță deosebită în asigurarea unei imagini fidele a activității firmei. Conform legii contabilității această operațiune este obligatorie pentru toate unitățile patrimoniale care trebuie să inventarieze cel puțin odată intr-un exercițiu financiar elementele de activ și de pasiv cuprinse în bilanț și deținute de la începuturile activității sale economice.

Conform pregederilor legale răspunderea pentru o bună organizare a lucrărilor de inventariere revine administratorului ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării firmei supuse operațiunii de inventariere. Aceste persoane aprobă procedurile elaborate în acest sens caresunt adaptate specificului activității de exploatare și pe care le trimit comisiilor de inventariere.

Inventarierea elementelor de patrimoniu respectiv activele și pasivele firmei , datoriile și creanțele ei, capitalurile proprii este efectuată de către comisi de inventariere, numite prin decizii scrise emise și aprobate de către conducerea unității în cauză.

Decizia de numire are niște elemente obligatorii cum ar fi componența comisiei cu numele președintelui de comisie și numele membrilor săi, modul și metodele de efectuare a inventarierii, gestiunea sau gestiunile și depozitele ce vor fi inventariate, data de început și data la care se va termina procesul inventarierii patrimoniului.

Din comisiile de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor și gestiunilor supuse acestui proces, precum și contabilii care țin evidența contabilă a acestor gestiuni și depozite, dar nici auditorii interni sau statutari.

Procesul de inventariere cuprinde:

Ternurile care vor fi inventariate pe baza documentelor și actelor de proveniență, acte de vânzare cumpărare, contracte de comodat, închiriere sau acte de donație.

Clădirile se vor inventaria prin efectuarea unei identificări pe baza titlurilor de proprietate, precum și al dosarului tehnic deținut de către acestea.

Construcțiile și echipamentele speciale se vor inventaria conform regulilor stabilite de deținătorii acestora, este vorba de rețelele de energie electrică,tertmică, apă , gaze, telecomunicații, canalizare, căi ferate etc.

Imobilizările corporale care în perioada inventarierii se află în afara entității se inventariează înaintea ieșirii lor temporare din gestiunea entității sau prin confirmare scrisă primită de la entitatea unde acestea se găsesc potrivit procedurilor firmei în cauză aprobate de către conducerea lor.

Bunurile aflate asupra angajaților la data inventarierii se supun procesului de inventariere și se trec în listele de inventariere distinct cu specificația persoanelor care răspund de păstrarea lor.

Stocurile faptice se trec în listele de inventariere care au fost supuse procesului respectiv prin numărare, cântărire măsurare.

Bunurile depreciate,detiorate sau inutilizabile care se află fără mișcare sau sunt greu vandabile, comenzile în curs care au fost sistate, abandonate,creanțele și obligațiile incerte sau aflate în litigiu se întocmesc liste de inventariere separate, distincte sau situații analitice separate de la caz la caz.

Produsele, lucrările și serviciile în curs de execuție din cadrul societăților comerciale de producție se inventariează prin stabilirea stadiului de executare a acestora.

Lucrările de modernizare nefinalizate sau de reparații ale clădirilor instalațiilor, mașinilor, utilajelor,mijloacelor de transport și altor bunuri se va face prin verificarea lor la fața locului a stadiului fizic al lucrărilor.

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și înscrise în listele de inventarierecu cele din evidențele societății, datele scriptice.

Prin aplicarea principiului prudenței potrivit căruia se ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.

În cazul în care se constată că valoarea de inventar este mai mare decât valoarea din evidențele contabile în listele de inventar se înscriu valorile din actele contabile. În cazul în care valoarea de inventar a bunurilor este mai mică decât valoarea din evidențele contabile în listele de inventariere se trece valoarea de inventar.

Pentru elementele de natura activelor la care s-au constatat deprecieri pe baza listelor de inventariere întocmite distinct comisia de inventariere face propuneri de ajustări pentru depreciere sau ajustări pentru pierderea valorii de la caz la caz ori de înregistrări a unor amortizări suplimentare în cazul deprecierilor ireversibile ale imobilizărilor amortizabile, acolo unde este cazul, arătînd totodată cauzele care au dus la deprecierea lor.

În situația constatării unor plusuri ăn gestiune bunurile respective se evaluează potrivit reglementărilor contabile aplicabile, în cazul unor lipsuri imputabile în gestiune administratorii trebuie să impute persoanelor vinovate bunurile lipsă la valoarea lor de înlocuire.

Rezultatele înventarierii se consemnează într-un proces verbal de către comisia de inventariere și care trebuie să conțină următoarele elemente obligatorii.

Elementele obligatorii ale procesului verbal de inventariere:

Data întocmirii, numele și prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul și data deciziei de numire a comisiei de inventariere, gestiunile inventariate, data începerii și terminării operațiunii de inventariere, rezultatele inventarierii, cocluzii, propuneri ale comisiei cu privire la cauzelor diferențelor în plus și în minus la inventariere, precum și personele găsite vinovate pentru minusuri, măsuri propuse, volumul stocurilor depreciate, greu vandabile sau fără nici o mișcare și propuneri de măsuri pentru integrarea lor în circuitul economic al societății comerciale vizate de inventariere, măsuri și propuneri de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe și multe alte aspecte și caracteristici legate de activitatea gestiunilor și depozitelor inventariate.

Unul dintre documentele, registrele și jurnalele contabile obligatorii este Registru inventar reprezentînd documentul în care se înscriu rezultatele inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii grupate după natura lor conform posturilor bilanțiere. Pe baza registrului inventar și a balanței de verificare întocmite la sfârșitul exercițiului financiar se întocmește bilanțul care este parte componentă a situațiilor financiare anuale ale cărui posturi trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate puse de acord cu situațiile reale în care se află activele, pasivele, capitalurile proprii, datoriile și creanțele societății comerciale respective stabilite pe baza inventarierii patrimomiului său.

Controlul este integrat în sistemul de conducere al unei societății, reprezentând o formă de cunoaștere a modului de orientare, organizare și desfășurare a actvității economico sociale. Astfel se pun în fața controlului probleme deosebite, în special ale cunoașterii realităților, inclusiv a modului de aplicare a legislației, având ca scop stabilirea măsurilor necesare pentru evitarea lipsurilor, deficiențelor, greutăților, curmarea abuzurilor.

Controlul asigură cunoașterea de către orice societate comercială a modului în care se gospodărește avuția și utilizează mijloace materiale și financiare, a modului de îndeplinire a îndatoririlor ce le revin salariaților în special a cadrelor de conducere.

Economia de piață se poate întări numai prin respectarea și aplicarea legilor ceea ce presupune un control permenent sitematic și bine orgaanizat în toate comparimentele activității economice a societăților comerciale.

Controlul ca latură componentă a conducerii științifice a societății ca formă de perfecționare a activității socio economice implică antrenarea tuturor factorilor de răspundere în aplicarea cu fermitate a programelor elaborate de guvern, consolidarea statului de drept democratic și social a legislației, a hotărârilor de guvern și a altor norme elaborate de organismele centrale și locale cu drept de decizie, în vederea consolidării economiei de piață.

În acest contest controlul are ca direcție esențială de acțiune întărirea disciplinei și , a spiritului de răspundere personală și colectivă în plicarea legislației, o organizare mai bună a muncii, gospodărirea mai eficientă a mijloacelor materiale, financiare și de muncă, ocrotirea proprietății, publică sau privată în conformitate cu stipulațiile constituționale care reglementează acest domeniu, formarea adminitrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ teritoriale și ale instituțiilor publice.

Controlul ca latură componentă a conducerii societății comerciale Conted Sa se exercită de pe poziția intereselor generale ale acesteia. Ca funcție a conducerii se caracterizează prin faptul că este real, general.

Controlul se exercită asupra tuturor membrilor societății comerciale Conted Sa, controlul având astfel un caracter preventiv, constructiv și proiectiv.

Caracterul lui preventiv constă în faptul că sezizarea fenomenelor negative din activitatea societății comerciale Contend Sa, când acesta se manifestă ca tendință și el intervine operativ în prevenirea și lichidarea cauzelor. Acesta nu se rezumă să constate neajunsurile, este un control bazat pe previziunea desfășurării activității a descoperirii la timp a deficiențelor și anomaliilor, iar pentru obținerea eficienței maxime, pe lângă evaluarea rezultatelor în raport cu obiectivele și normele stabilite controlul contribuie și la determinarea tendințelor, a fenomenelor care necesită corecție.

Controlul are și un caracter constructiv proiectiv care constă în a veghea la aplicarea promptă a legilor, ajuta efectiv la depășirea dificultăților, ajută la soluționarea unor problema ce prezintă neajunsuri, stabilind seturi de măsuri adecvate.

Controlul pe baza studiilor și analizelor efectuate, descoperă elementele noului și contribuie la generalizarea celor mai moderne metode de organizare a activității economice la Conted Sa, are un domeniu unitar, un obiect unic de cercetare care este concretizat în studiul unor categorii de fapte, a unui grup de fenomene pe care le interpretează din unghiul său de vedere stabilind raporturi invariabile între fenomenele economice.

Acțiunea și formele de manifestare a legilor la nivelul societății comerciale își găsește expresia în principalii indicatori economici ai întreprinderii economice cum ar fi costul producției, rentabilitate, productivitatea muncii.

Obiectivul controlului este executarea sarcinilor la toate nivelurile, creșterea eficienței economice, întărirea și respectarea gestiunii economice și autonomia financiară

Ocrotirea proprietății publice sau private reiese chiar din textul Constituției României, fiecare cetățean la locul său de muncă are obligația de anu tolera nici unei persoane să se atingă de bunurile societății comerciale, patrimoniul acesteia.

O asemenea obligație constituie în același timp o mare răspundere pentru personalul cu funcții de conducere și cel cu funcții de control cum sunt administratorul general și ceilalți directori de departamente, și organele proprii de control.

Întărirea și dezvoltarea proprietății este strâns legată de păstrarea și folosirea eficientă a valorilor din înregistrările contabile ale evidențelor societății economice.

Verificarea executării sarcinilor este o cerință esențială verificată prin procesul de control. Controlul sistematic al executării sarcinilor dă posibilitatea de cunoaștere a lipsurilor și rezultatele lor, bază pentru măsuri de remediere și de prevenire lor, precum și de consolidare a rezultatelor. Controlul executării scoate în evidență rezervele pentru îndeplinirea sarcinilor și împiedică apariția unor dezechilibre economice, dizproporții.

Controlul executării sarcinilor capătă o importanță deosebită în alegerea justă a oamenilor sub aspectul competenței, autorității, cinstei și corectitudinii, a urmăririi aplicării fără rezervă a legislației, a tuturor deciziilor organelor competente, prin asigurarea unui control riguros, al tuturor compartimentelor vieții economice și sociale. Controlul executării sarcinilor trebuie să-și îndrepte atenția spre:

Posibilitățile de simplificare a aparatului tehnico administrativ și de altă specialitate,

Perfecționarea formelor organizatorice și a metodelor de conducere,

Gestionarea corectă și eficientă a resurselor umane și materiale din cadrul activității economice de exploatare conform Codurilor CAEN prevăzute în statutul societății comerciale,

Dezvoltarea spirituală de răspundere a salariaților,

Înlăturarea birocratismului îndiferent de loc sau forme de manifestare;

Creșterea eficienței economice.

Controlul financiar este o componentă de bază a sistemului general de control și are o mare importanță deoarece urmărește cu prioritate obiectivele ce au ca drept scop crețterea eficienței economice în toate sectoarele de activitate mai ales în sectoarele desfacerii și a le producției.

Conceptul de eficiență este srâns legat de folosirea mai judicioasă a mijloacelor materiale și financiare de care dispun unitățile, în vederea obținerii unor efecte economice maxime.

Rolul controlului financiar iese în evidență în toate fazele proceselor de producție începând de la activitățile de proiectare, contractare până la finalizarea acestora și înregistrarea rezultatelor obținute. Controlul economic financiar are sarcini deosebite pe linia creșterii eficienței producției materiale și își găsește expresia în întreaga activitate economică a societății comerciale Conted Sa inclusiv în activitatea științifică privind domeniul organizării producției și a muncii .

Controlul financiar preventiv. Temeiul juridic al controlului financiar preventiv îl constituie dispoziția din Legea finanțelor publice care prevede că nici o cheltuială bugetară nu se poate aproba, efectua dacă a fost în prealabil avizată de persoanele investite cu exercitarea controlului financiar.

În comparație cu celelalte forme și procedee de control financiar, controlul preventiv este reglementat în țara noastră cu menirea prioritară de a interveni operativ și de a opri actele și operațiunile financiare neconforme.

Controlul financiar preventiv ca formă a controlului financiar propriu urmărește să preîntâmpine încălcarea dispozițiilor legale în vigoare și producerea de pagube și se exercită asupra documentelor în care se consemnează operațiile și obligațiile patrimoniale ale unității, în faza de angajare și de plată în raporturile cu alte persoane juridice sau fizice.

Se supun controlului financiar preventiv operații ca:

Încheierea contractelor cu parteneri interni și externi,

Încasările în lei și în valute străine, efectuate în numerar și prin operațiuni bancare, cu persoane juridice sau fizice,

Trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la diminuarea profitului sau capitalului social,

Gajarea, închirierea sau concesionarea bunurilor, subunităților sau unităților componente,

Deschiderea de credite bugetare, repartizările de credite bugetare la unitățile din subordine,

Propuneri de suplimente a unor venituri prevăzute a fi suportate pe sema alocațiilor bugetare,

Modificarea repartizării pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare

Virările de credite bugetare în cadrul capitolelor de cheltuieli.

Operațiile amintite anterior se completează în funcție de necesități și activități, de specificul societății comerciale, în funcție de structura ei organizatorică decătre conducerea societății.

Organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv se organizează de către ordonatorii de credite principali secundari și terțiari precum și de directorii generali prin compartimentul financiar contabil.

Controlul financiar preventiv se exercită de către șeful compartimentului financiar contabil. În funcție de volumul opreațiilor ce sunt supuse controlului financ preventiv administratorul societății la prounere făcută de contabilul șef poate imputernici și alte persoane din seviciul financiar contabil care pot să exercite controlul financiar preventiv dar personalul care efectuează controlul nu va participa la întocmirea și contabilizarea documentelor supuse acțiunii controlului.

Persoanele astfel împuternicite să exercite acțiunea de control financiar preventiv trebuie să fie pregătite corespunzător , să aibă calificările necesare, să fie buni profesionoști să respecte etica profeională, să îndeplinească toate condițiile și regulile de corectitudine.

Din punct de vedere legal un vor fii împuternicite în vederea exercitării controlului financiar preventiv persoanele urmărite penal, sau care au suferit condamnări anteriore, chiar dacă a beneficiat de grațiere; actele pentru care au fos condamnate sau/și grațiate se referă la fapte de înșelăciune, uz de fals, fals, dare de mită, abuz în serviciu, luare de mită, infracțiuni majore prin care s-au produs neajunsuri și daune patrimoniale, persoanelor juridice și chiar fizice.

Acțiunea controlului financiar preventiv se exercită pe baza unor documente însoțite de documente justificative care trebuiesc semnate de către cei ce le-au întocmit și care își asumă astfel răspunderea pentru exactitatea datelor și legalitatea operațiilor înregistrate, consemnate în documentele sus menționate.

Nu se produce exonerarea de răspundere asupra conducătorilor, administratorilor, șefiilor compartimentelor de specialitte care au întocmit acte care se dovedesc ilegale, ulterior obținerii vizei de control.

Documentele și actele referitoare la operațiile supuse controlului financiar preventiv și care nu au fost vizate nu fac obiectul unei evidențe separate

Normele legale în vigoare ale țării noastre privind controlul financiar preventiv prevăd o serie de răspunderi și obligații.

Personele implicate în activitatea de control financiar preventiv au următoarele răspunderi și obligații:

Răspunderea contravențională:

Emiterea întârziată sau omiterea întocmirii documentelor și actelor ce privesc modul de organizare ți exercitare a controlului financiar preventiv,

Atribuirea sarcinilor de exercitare de control financiar preventiv unei persone fără să aibă în prealabil de la organele în drept relații scrise cu privire la antecedentele penale ale acestei persoane, sau ale cărei antecedente penale duc la , interzicerea împuternicirii și imposibilitatea exercitării de către persoana respectivă a acțiunii de control financiar preventiv.

Întocmirea și prezentarea acțiunii de control financiar preventiv a unor acte și documente în care sunt descrise operații care nu au o bază legală sau date care sunt ireale, false

Vizarea pentru controlul financiar preventiv a actelor și documentelor care conțin operații prin care sun încălcate legile în vigoare.

Refuzul fără justificare al vizei de control financiar preventiv pentru operațiile ce respectă legile în vigoare.

Înregistrarea în evidențele contabilie a documentelor justificative privind operațiile care sunt supuse acțiunii de control financiar preventiv, fără ca acestea să poarte viza de control a personelor îndreptățite să facă aceasta și aprobarea organelor competente;

Nesesizarea organelor competente de către comisii financiar contabile a cazurilor care cuprind refuzul de viză a controlului financiar preventiv.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către:

Organele de control financiar de gestiune ale unităților la care se organizează și exercită controlul financiar propriu,

Conducătorul compartimentului financiar contabil, numai pentru întocmirea și prezentarea de acte ilegale prezentate activității controlului financiar preventiv,

Organele de control financiar de stat.

Verificarea documentelor privind actele și documentele precum și operațiunile supuse activității controlului preventiv se încheie în funcție de constatări cu viza sau refuzul vizei de control. Criteriile de acordare sau refuz pot fii diferite restrînse sau multiple iar actele și operațiuniule supuse controlului pot fi verificate pe baza unor criteri de conformitate, necesitate, legalitate, rentabilitate economică.

Viza de control financiar preventiv se înscrie pe documentul privind operațiunea supusă acestuia dacă se va constata legalitatea și eficiența acțiunii de control respective.

Determinarea refuzului vizei de control financiar se poate datora uor factori ca: documentele care se referă la operațiuni ce sunt supuse controlului financiar preventiv care nu au fost vizate în prealabil un pot fi înregistratețn contabilitate, în situația în care se constată că operațiunile supuse controlului sunt ilegale sau un sunt eficiente, conducătorul unității dispune pe propia lui răspundere de efectuarea lor, se va trece la informarea în scris a consiliului de administrație al unității, dar și organele de control financiar din Ministerul Finanțelor sau după caz din direcțiile județene ale finanțelor publice ce au competențele necesare pentru a dispune de acțiunile adecvate acestui fapt.În situația refuzului vizei de control preventiv, reglementarea juridică din țara noastră acordă conform dispoziției legii, conducătorilor societății sau organelor în cauză posibilitatea de a dispune pe propia răspundere, efectuarea operațiunilor respective urmând ca despre aceste cazuri să fie înștiințate organanele controlului financiar de stat.

CAPITOLUL 2 EVALUAREA CONTROLULUI INTERN

ANEXA 11.1. Principiile guvernanței coorporatiste

Sursa: autor din resurse proprii

BIBLIOGRAFIE