Evaluarea Complexa a Tratamentului de Recuperare In Discopatia Cervicala la Adultul Tanar Activ

=== 2c873933298b70b5c4b768d0db904b4948a659f6_589607_1 ===

PARTEA SPECIALĂ

Capitolul III Organizarea și desfășurarea cercetării

3.1Scopul lucrării

Tratamentul neinvaziv și evitarea tratamentului medicamentos, în orice afecțiune, constituie deziderate importante în păstrarea calității vieții și protejarea pacientului. Aplicarea de programe de kinetoterapie în tratamentul discopatiei cervicale, ca alternativă la remediile clasice, pe lângă ameliorarea durerii, disconfortului și a incapacității funcționale, reprezintă o modalitate de a aplica principiul enunțat mai sus.De aceea, lucrarea de față, prin studiile efectuate pe cazurile care vor fi descrise, precum și prin analiza rezultatelor obținute, va încerca să aducă argumente suplimentare privind rolul și beneficiile kinetoterapiei în tratamentul discopatiei cervicale. De asemenea, prin cazurile studiate, aflate în diverse stadii de evoluție, se poate face un tablou al eficienței intervenției raportată la momentul începerii programelor de kinetoterapie. În acest fel, concluziile și statisticile obținute în timpul studiilor de caz, pot contribui la îmbunătățirea imaginii de ansamblu a rolului kinetoterapiei în tratamentul unei afecțiuni a coloanei vertebrale care afectează un număr substanțial de persoane.

”Școala spatelui” este un program prin intermediul căruia pacienții ce suferă de discopatie cervicală vertebrală învață să-și desfașoare atât activitățile de zi cu zi cât și cele profesionale în condiții de stres minim pentru coloana vertebrală. Scopul acestui program este de a ajuta pacienții să adopte o poziție anatomică corectă a coloanei vertebrale cervicale, menținând-o neutră pe toată perioada în care aceștia își desfășoară activitățile cotidiene. Un alt obiectiv este conservarea forței musculare la nivelul musculaturii implicate. Ameliorarea stării de sănătate va depinde și de pacient, deoarece el va trebui să aplice exercițiile învățate în sala de kinetoterapie și acasă, în fiecare zi, pentru a-și menține mobilitatea spatelui fără să mai resimtă discomfortul provocat de mișcarea acestuia.

3.2 Materialul și metodele kinetice de recuperare aplicate pacienților cu discopatie cervicală

Studiu s-a efectuat pe un lot de 16 de pacienți care în urma examenului clinic obiectiv, neurologic, ortopedic și radiologic au primit diagnosticul de discopatie cervicală în diferite stadii.

Acestia prezentau:

• durere în piept;

• dificultăți respiratorii;

• febră mare (peste 38,3°C);

• dureri la nivelul maxilarului;

• greață și vărsături;

• amorțeală;

• rigiditatea gâtului, febră, frison;

• cefalee severă.

Studiul s-a desfășurat pe o perioadă de 3 luni ale anului 2017, în cadrul Spitalului Județean Tudor Vladimirescu din Târgu-Jiu. Repartiția acestui lot s-a realizat în funcție de sex, vârstă, profesie și mediu de social de proveniență. Pentru relizarea acestui studiu au fost folosite date procurate din fișele de observație ale pacienților și din analizarea atentă a fiecărui caz în parte pe durata medie 21 zile de tratament.

Repartiția în funcție de sex:

10 bărbați – 60%;

6 femei – 40%.

Se observă un procent de afectare al bărbaților mai mare decât cel al femeilor.

Repartiția pe grupe de vârstă:

25 – 35 ani: 10 cazuri

36 – 45 ani: 13 cazuri

Se observă creșterea progresivă a incidenței de afectare pe măsura înaintării în vârstă.

Repartiția în funcție de activitatea profesională pacienților în viața socială:

pacienți care profesează în mediu intelectual 6 – 35%;

pacienți care activează în munca fizică grea 8 – 50 %;

pacienți care prestează muncă fizică medie 2 – 15 %.

Se observă o mai mare predispoziția celor care activează în condiții grele de muncă, dar și a celor din mediu intelectual .

În funcție de mediul de viață:

pacienți din mediul urban – 12

pacienți din mediul rural – 11

Repartiția în funcție de deficitul motor:

pacienți cu durere în piept – 9

pacienți cu durere intensă localizată în zona cervicală – 14

Repartiția pacienților în funcție momentul internării în serviciul de recuperare în raport cu debutul bolii, are o importanță foarte mare în ceea ce privește recuperarea deficitului motor și a celorlalte funcții:

după 2 luni 10 pacienți – 40%;

după 3 luni 7 pacienți – 25%;

după 4 luni 3 pacienți – 15%;

după 5 luni 2 pacienți – 6%;

după 6 luni 1 pacient – 4%.

3.3 Prezentarea lotului de pacienți

Tabel nr. 1

Metode de evaluare

Examenul general și stabilirea diagnosticului unui bolnav aparține medicului, în timp ce kinetoterapeutului îi revine obligația de a evalua eventualul restant funcțional, dacă există, prin prisma profesiunii sale.

O evaluare a funcției aparatului neuromioartrokinetic (NMAK) – este necesară, constituind element de referință al calității prestațiilor balneo-fizio-maso-kinetoterapeutice de care va beneficia pacientul.

Explorarea și evaluarea aparatului NMAK reprezintă primul pas al actului de recuperare medicală, fiind necesar în precizarea deficitului funcțional inițialal pacientului, în aprecierea rezultatelor terapiei aplicate, ce impun, eventual, reevaluarea metodelor terapeutice și în determinarea rezultatelor finale obținute .

Inițierea explorării și evaluării aparatului NMAK trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

aprecierea (assesmentul, evaluarea globală) – determinarea deficitului global, funcțional și socio-profesional;

evaluarea – determinarea tipului de deficit printr-o serie de teste specifice, special elaborate pentru defectele măsurabile;

procedeul de evaluare– metoda de analiză cantitativă/calitativă a deficitului.

Evaluarea parcurge anumite etape, precum:

evaluarea propriu-zisă a bolnavului și a deficitului funcțional prin: date anamnestice, examenul obiectiv (general, examenele clinice specifice pentru evaluarea deficitului și examenele complementare paraclinice);

analiza datelor obținute și stabilirea planului terapeutic;

evaluarea periodică a bolnavului și a deficitului funcțional, cu eventuale schimbări în planul terapeutic;

evaluarea finală a bolnavului, a deficitului funcțional restant sau nu;

elaborarea și informarea de către medicul de familie, cu privire la posibiltățile activității la domiciliu, eventuale noi cure de terapie sau profilaxie secundară.

Datele anamnestice, sunt date culese, precum vârsta, sexul, profesiune și condițiile de muncă, locul nașterii, domiciliul, condiții de viață, antecedente eredocolaterale, antecedente personale și istoricul bolii (debut, evoluție, tratamente efectuate anterior și rezultatele acestora), în vederea obținerii unui diagostic probabil.

Examenul fizic

Examenul static al coloanei vertebrale.Aprecierea mișcărilor coloanei vertebrale se face pornind de la poziția zero și fixând zona cervicală. Acesta presupune:

Inspecția care se execută din ortostatism și urmărește:

rectitudinea coloanei cervicale;

existența unei scolioze cervicale unilaterală sau heterolaterală;

cifoza toracală compensatorie;

înclinarea trunchiului de partea neafectată, dispariția lordozei cervicale, atitudinea scoliotică antalgică, hipotrofie musculară în urma deficitului motor prelungit – în afectarea radiculară.

Evaluarea generală (examenul general) presupune observarea directă a tipului constituțional, a greutății și înălțimii, a mucoaselor, tegumentelor și fanerelor (culoare, temperatură, contuzii, echimoze etc.), a țestutului subcutanat(mărireaunor părți ale corpului datorită hipertrofiei, scăderii datorită hipotrofiei), examenul neurologic, psihic, și evaluării ale aparatelor și funcțiilor.Este efectuat de medic prin palpare, percuție, și auscultație.

Inițial se efectuează un examen subiectiv, prin metode subiective, fără instrumente de control și măsură, iar introducerea acestora în cadrul evaluării face ca examenul să devină obiectiv și să se utilizeze metode obiective. Evaluările pot fi globale sau segmentare, fiind în măsură să stabilească un diagnostic precis al aliniamentului și al abaterilor de la acesta.

Evaluarea globală (somatoscopia generală) include informații despre pacient, precum: statura, starea de nutriție, atitudinea globală a corpului (normală/deficitară), proporționalitatea întrea ansamblul somatic și părțile sale, dar și între segmente, concordanța dintre vârsta biologică și cea cronologică, date referitoare la tegumente și fanere, despre elementele sistemului limfatic, țesutul celular subcutanat, mușchii scheletici, oasele, articulațiile, motricitatea spontană și provocată și atitudinea în timpul examinării.

Somatoscopia segmentară presupune cercetarea caracterelor morfologice și funcționale ale regiunilor, părților și segementelor corpului, în mod metodic, în următoarea ordine: cap, gât, trunchi, torace, abdomen, membre superioare.

Metodele obiective, ce includ folosirea unor instrumente de măsură, constă în: examinarea instrumentală a aliniamentului corpului, examenul clinic general, examenul radiologic și somatometria.

Somatoscopia instrumentală a aliniamentului corpului realizează evaluarea utilizând:

firul cu plumb (raportările se fac doar pe verticală);

cadrul antropometric de simetrie (raportări pe verticală și pe orizontală). Această examinare, se realizează din față, spate și profil, urmărind simetria liniilor și axelor corpului și este bazată pe măsurători antropometrice: dimensiuni longitudinale (înălțimea, lungimea segmentelor), dimensiuni transversale-diametre (diametrul biacromial, bitrohanterian), dimensiuni sagitale (diametru anteroposterior al toracelui, al capului), dimensiuni circulare (perimetrul brațului, șoldului), dimensiuni somatice (greutate, compoziție corporală), determinarea plicilor și date fiziometrice (forța dinamometrică a flexorilor mâinii, umerilor).

Examenul radiologic – ne poate oferi date referitoare la oase, raporturi articulare.

Examenul dinamic al coloanei vertebrale

Evaluarea motilității pasiveefectuată de examinator prin mișcările diferitelor segmente ale aparatului locomotor.

Evaluarea amplitudinii de mișcare (bilanțul articular), ce presupune măsurarea amplitudinilorde mișcare în articulații, pe toate direcțiile de mișcare, ne poate oferii informații și aprecieri cu privire la mișcările anormale în respectiva articulație, ce pot determina redori sau ankiloze datorate spasticității și pot afecta chiar întregul echilibru fizic. Pentru aprecierea unghiurilor maxime de mișcare cea mai utilizată metodă rămâne goniometria – hidrogoniometrul Geigy pentru felxie și extensie.

Evaluarea mobilității coloanei vertebrale cervicale se face inițial la nivel global și apoi segmentar.

Semne majore :

Durerea : poate sa fie continua, surda, strict localizata sau iradiata. Se poate accentua la tuse, stranut sau la tentativele de mobilizare activa sau pasiva sau la presiunea locala

Contractura masei musculare paravertebrale- contractura reflexa care tinde sa imobilizeze segmentul lezat ;

Rigiditatea segmentara a coloanei (redoarea de ceafa) ;

Atitudini particulare :- daca bolnavul isi sustine barbia cu palma, poate fi semnal unei instabilitati la nivelul coloanei cervicale superioare

– atitudinea de inclinare inainte si laterala a capului pledeaza pentru

o acrosare unilaterala de apofize articulare cervicale ;

– palparea unui spatiu sau a unei denivelari intre doua apofize spinoase, sau prezenta de crepitatii usoare ;

Impotenta functionala ;

Simptome particulare la distanta de leziune : poate sa apara o pareza intestinala, prin iritatia peritoneala data de un eventula hematom retroperitoneal, tulburari respiratorii, prin modificarea calibrului bronhiilor, sau disfagie secundara unui hematom retroperitoneal.

Prezenta semnelor neurologice evindetiate clinic, dau nota gravitatii si a nivelului unei leziuni. In functie de nivelul medular atins, acest sindrom neurologic total poate realiza o tetraplegie sau o paraplegie. In general tetraplegia ( in cazurile care supravietuiesc) este data de leziuni cervicale situate sub C4, deoarece afectarea maduvei cervicale superioare este incompatibila cu viata sau da semne neurologice particulare.

Sindromul de leziune medulara incompleta – se defineste prin persistenta unui grad functional mai mare sau mai mic distal de nivelul injuriei. 90% din leziunile incomplete se incadreaza intr-unul din sindroamele de mai jos in ordinea frecventei:

S. de supresie centro-medulara cervicala (Schneider) – apare prin lezarea zonei centrale a cordoanelor medulare incluzand substanta alba si cenusie. In general pacientii au :

Tetrapareza cu predominanta brahiala ;

Tulburari de snsibilitate termoalgezica si tactila de intensitate variabila ;

Tulburari sfincteriene

Tributare acestui sindrom sunt persoanele in varsta cu modificari profunde degenerative atrozice discale, prin urmare cu o ingustare anatomica, statica si functionala a canalului rahidian.

Caracteristic pentru acest sindrom este retrocedarea semnelor neurologice intr-o anumita ordine:mai intai dispare parapareza, ulterior tulburarile sfincteriene si la urma paralizia membrelor superioare in mod centrifug. Sindromul poate retroceda total sau sa lase un anumit grad de pareza, in special la nivelul mainilor.

S. de compresie medulara anterioara – se caracterizeaza prin pierderea completa a functiei motorii, sensibilitatii termo-algice sub nivelul leziunii. Prognostic de recuperare slab.

S. de compresie medulara posterioara – sindrom rar ce apare prin pierderea sensibilitatii proprioceptive constiente, vibratorii, tactile epicritica prin lezarea cordoanelor posterioare.

S. Brown-Sequard – apare ca urmare a unei leziuni laterale si se caracterizeaza prin deficit motor de partea leziunii si pierderea sensibilitatii si termosensibilitatii contralateral.

Examenul funcțional

Anamneza – se poate efectua o anamneza subiectiva cand pacientul este cooperant sau anamneza obiectiva cand pacientul este in coma – de la apartinatori.

Examenul fizic – in cazul unui politraumatism examenul se efectueaza de o echipa multidisciplinara: anestezist-reanimator, neurochirurg, chirurg generalist. Initial cel mai important stabilizarea functiilor vitale dupa care cu pacientul dezbracat se examineaza disnspre cranial spre caudal.

Aspectul general foarte important

Pozitia inerta a membrelor superioare si/sau inferioare indica o paralizie flasca dintr-o tetra sau paraplegie;

3.5. Metodologia de tratament

Experiment:Programul de kinetoterapie, va fi început încă din etapa repausului la pat, când bolnavul va executa scurte și repetate contracții izometrice (statice). Treptat sub supravegherea kinetoterapeutului, va începe apoi mobilizarea sistematică și progresivă a coloanei vertebrale și a articulațiilor periferice, ținându-se cont de amplitudinea de mișcare articulară și de starea generală a bolnavului. Programele de kinetoterapie vor evita orice mișcări bruște, violente, săriturile, prinderea mingii medicinalele prea grele etc. Apariția durerilor este semnalul de alarmă al supradozării efortului.

Organizarea programului de recuperare

Etapa I Obiective

combaterea durerii.

prevenirea complicațiilor datorate decubitului(escare, trombo-embolii, redori articulare, hipotrofii muscalare etc).

Mijloace folosite :

• Masajul

– efectuează la inceputul fiecărei ședințe, loco-regional in scop decontracturant si relaxant pe musculatura contracturanta.

Exerciții de mers:

-mers cu trunchiul ușor inclinat, cu menținerea unui baston peste omoplați.

-mers pe vârfurile picioarelor cu brațele lateral.

-mers obișnuit cu brațele lateral, executând, totodată, cercuri mici cu brațele cat mai in spate posibil.

-mers pe vârfuri, cu ridicarea brațelor prin lateral inapoi, sus cu inspirație, revenire cu coborârea brațelor prin lateral, inapoi, jos cu inspirație.

-:mers cu flexia alternativa a coapselor pe bazin si a gambelor pe coapse.

-mers cu brațele lateral, cu arcuirea membrelor superioare simultan cu extensia trunchiului la fiecare pas.

-mers cu brațele sus, trunchiul in extensie.

-:mers cu genuflexiuni la fiecare pas.

-mers pe vârfuri, cu brațele sus, trunchiul in extensie.

-mers obișnuit alternat cu 4 pasi mers ghemuit.

-mers cu trecere peste diferite obstacole(0,30m)

-mers pe banca de gimnastica(muchia lata), cu brațele lateral.

-mers fandat cu brațele lateral, cu răsucirea trunchiului la fiecare pas.

-mers cu exerciții de respirație.

Exerciții active pentru membrele superioare:

-flexia si extensia degetelor maini(4×5)

-extensia simultana a membrelor superioare(

-abductia si adductia alternativa a membrelor superioare pana la 90°

-abductia si adductia simultana a membrelor superioare pana la 90°

– Alternarea pozițiilor culcat inainte, culcat lateral stânga si dreapta, culcat pe spate cu genunchii indoiti-contractii izometrice ale musculaturii abdominale

Etapa II: Obiective:

eliminarea mijlocului de imobilizare cervicala.

prevenirea sau corectarea modificărilor de poziție ale altor segmente corporale ca:umeri, omoplați,gât, torace.

tonifierea musculaturii în regiunea hiperlordozată a rahisului cervical(în regim de alungire), și a regiunii anterioare a gâtului(în regim de scurtare).

creșterea și dezvoltarea flexibilității și supleții articulare a rahisului cervical(inferior).

ameliorarea funcției respiratorii.

– reintegrarea segmentului cervical inferior în unitatea funcțională.

– tonifierea generală a organismului.

Mijloace folosite

Masaj (5min)-in scop relaxator si stimulativ.

Exerciții de mers.

Exerciții posturale:

Exercițiul 1 :-genunchii flectati, bazinul basculat pentru a se obține o aplicare pe sol a întregii coloane lombo-dorsale, ceafa se aluneca pe sol ca pentru alungirea gatului si coborârea gatului si coborârea bărbiei ca pentru plasarea regiunii cervicale pe sol(pentru musculatura anterioara a gatului).

Exercițiul 2:-sezand pe sol, cu spatele lipit de perete, genunchii indoiti pentru a plasa regiunea lombara la perete, se intinde ceafa in sus pe perete, tinzând sa se alungească gatul, in timp ce bărbia este adusa inapoi fara a o cobora.

Exercițiul 3- genunchii flectati, bazinul basculat pentru a se obține o aplicare pe sol a intregii coloane lombare, se va asocia extensia cu o inspirație toracica inalta, abdomenul fiind supt-se realizează o intindere marcata a musculaturii cefei(pentru mușchii scaleni si a SCM-ului).

Exerciții pentru tonifierea musculaturii:

membrele inferioare intinse, membvrrele superioare pe langa trunchi cu palmele in jos-terapeutul opune rezistenta la mișcarea pe fata dorsala a mâinilor.

cu mâinile sub ceafa, ridica capul si inunde brațele, ridica bărbia coborând umerii pe sol, apoi coboară bărbia, cu ceafa lipita de sol si ridica umerii de pe sol.

cu brațele intinse si fruntea sprijinita pe sol, se ridica capul de pe sol, cu "dubla bărbie".

-capul sprijinit pe brațul indoit se ridica capul contra rezistentei opuse de mana cealalta(sau a rezistentei opuse de terapeut)-revenirea la poziția de repaus a coloanei cervicale.

-la capul unei mese, cu brațele incrucisate sprijinite pe masa, fruntea pe mâini, capul in "dubla bărbie" isi ridica capul cu ajutorul antebrațelor, coloana cervicala ramane rigida.

Exerciții respiratorii:

-sezand cu trunchiul încovoiat, trunchiul se ridica in inspirație si se relaxează concomitent cu o expirație fortata(exercitiu expirator).

-sezand cu trunchiul încovoiat, arcuirea spatelui concomitent cu o inspirație profunda(exercitiu inspirator).

-șezand, ridicarea in sus a brațelor si ridicarea trunchiului cu inspirație ca in cascat(exercitiu inspirator).

-în timpul expirației se exercita presiuni asupra toracelui cu membrele inferioare-genunchii si soldurile fiind flectate(exrcitiu expirator).

Se observa o ușoara creștere a forței musculare datorita faptului ca, treptat, numărul de exerciții efectuat de la o ședința la alta a crescut, iar exercițiile efectuate cu rezistenta sau cu greutate sunt executate mai ușor si cu mai multe repetări.

Se observă:

mobilitatea trunchiului s-a mărit, precum si a coloanei vertebrale-miscarile sunt mai ample.

pacientul si-a format deja, deprinderea de a-si corecta poziția in timpul mersului, sau statului in repaus.

capacitatea de efort a pacientului a crescut.

Etapa III: Obiective:

formarea și consolidarea reflexului de atitudine corecta a corpului static si dinamic.

prevenirea sau corectarea modificărilor de poziție ale altor segmente corporale, omoplați,gât, torace.

creșterea și dezvoltarea flexibilității și supleții articulare a rahisului cervical(inferior).

tonifierea musculaturii în regiunea hiperlordozată a rahisului cervical(în regim de alungire), și a regiunii anterioare a gâtului(în regim de scurtare).

ameliorarea funcției respiratorii.

tonifierea generale a organismului.

reeducarea proprioceptiva.

Mijloace folosite

Masaj local si general, efectuat in scop calmant,de relaxare a grupelor musculare contractate si de stimulare a troficitatii musculare slăbite si atone.

Exerciții de mers, cu rol de incalzire.

Exerciții posturale.

-culcat inainte cu brațele intinse-ridicarea unei mingi medicinale de l-2kg si revenire

-culcat inainte cu brațele intinse-ducerea mingii medicinale la ceafa, cu extensia progresiva a trunchiului(coloana cervicala, dorsala, lombara) simultan cu rostogolirea mingii pe spate

-impingerea inainte a unei mingi medicinale de l-2kg, cu fruntea

-impingerea inainte a unei mingi medicinale de l-2kg,cu barbia

-in picioare cu un baston in maini-se executa mișcări de ridicare cu extensie deasupra capului, mișcări de lateralitate, de rotație

Exerciții cu rezistenta:

-sezand-retroductia simultana a membrelor superioare, antebrațele in flexie, cu rezistenta manuala aplicata la nivelul cotului

-flexia si extensia capului cu rezistenta manuala

-inclinarea capului spre stânga si dreapta, cu rezistenta manuala

– răsucirea capului spre stânga si dreapta, cu rezistenta manuala

Se recomanda in continuare respectarea acceluiasi program de exerciții, atat cu terapeutul cat si la domiciliu,cu respectarea câtorva reguli de viata:

-repaus in poziție corijata-pat dur;

-ore de somn corespunzătoare;

-efectuarea exercitiilor corective in fiecare zi,dupa terminarea activității zilnice obișnuite;

-efectuarea exercitiilor de asuplizare si posturale de mai multe ori pe zi;

Observații:

Pacientii nu mai acuza dureri la nivelul rahisului cervical, in timpul efortului sau in timpul menținerii unor poziții o perioada mai lunga de timp.

-forța musculara a crescut

– respirația s-a imbunatatit, inregistrandu-se o creștere a perimetrului toracic de aproximativ 2cm.

– mobilitatea coloanei cervicale s-a imbunatatit vizibil

Teste de evaluare funcțională a pacienților

Tensiunea arterial

Puls

Respiratie

Temperatura

Diureza

Scaun

EXAMENUL DE LABORATOR

INVESTIGAȚII PARACLINICE

Concluzii

În lucrarea de față mi-am propus să urmăresc evoluția, a pacienților în a căror recuperare au fost asociate, tratamentul kinetoteraputic cu cel conservator medicamentos, considerând prin asocierea acestora prognosticul recuperator va fi unul mai bun, comparativ cu pacienții cărora li s-a aplicat doar tratament medicamentos.

În acest scop am încercat prin prezentul studiu să stabilesc importanța programului kinetoterapeutic în recuperarea bolnavului cu discopatie cervicală în diferite stadii. În acest sens este necesară elaborarea unui program de recuperare, fără ca acesta să înlocuiască tratamentul etiologic sau patogenetic, cu diversele terapii fizice, ci să asocieze aceste terapii, în vederea obținerii unei recuperari optime. Precocitatea programului de recuperare este foarte importantă, și numai strânsa colaborare a echipei de medicii de diferite specialități, asistenți și kinetoterapeut pot face posibilă elaborarea individualizată și standardizată a programului kinetoterapeutic.

Bibliografie

C.Th. Niculescu, B. Voiculescu, C. Niță, R. Cârciumaru, C. Sălăvăstru, C. Ciornei, Compendiu anatomia și fiziloogia omului, ediția a II-a, Editura Corint, București, 2009, (pag. 95);

Dr. Mihaela Poeană, Curs anatomie, Universitatea A.I.Cuza, Iași, ( pag.28);

Dumitru Moteț, Enciclopedia de kinetoterapie, vol. I, Editura Semne, București, 2009, (pag. 268)

Editori cosultanți prof. Peter Abrahams, dr. Michel Coren, prof. Thomas Rademacher, dr. Barry Berkovitz, dr, Derek Coffman,Interiorul corpului uman, capitolul ″ Medicină generală:reumatologie″, Editura De Agostini Hellas SRL, București, (foaia 14, 15);

Prof. Dr. I.I. Bruckner, cooautori Dinu M. Antonescu, IoanaBruckner, A. Gurghean, Semiologie medicală și diagnostic diferențial, Editura Medicală, București, 2013, (pag.77) ;

Prof, dr. Dan Nemeș, Armand Gogulescu, Curs de kinesiologie funcțională, U.M.F ″Victor Babeș″, Timișoara, 2009, (pag. 44-48, 65-66, 76- 78).