Evaluarea comparativă a satisfacției pacienților în [306041]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “CAROL DAVILA” DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Evaluarea comparativă a satisfacției pacienților în

protezarea totală unimaxilară la maxilar și mandibulă

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]. Univ. Dr. [anonimizat]:

Șef de lucrări Dr. Țâncu Ana Maria Cristina

Curpins

Introducere

Partea Generală

Cap.1. Edentația totală unimaxilară. Aspecte clinice ale câmpului protetic edentat total și ale arcadei antagoniste

Cap.2. Particularități ale tratamentului în protezarea totală unimaxilară

2.1 maxilară

2.2 mandibulară

Cap.3. Factorii ce influențează satisfacția pacientului în protezarea totală unimaxilară

Partea personală

Cap.4. Studiu clinic privind evaluarea comparativă a satisfacției pacienților în urma protezării totale prin proteze totale convenționale a [anonimizat].5. Serie de cazuri clinice reprezentative

Cap.6. Discuții

Cap.7. Concluzii

Bibliografie

Introducere

Medicina dentară presupune o îmbinare a [anonimizat]-estetic și o evolușie permanentă într-o direcție influențată de dorința pacientului și gradul său de satisfacșie asupra rezultatelor în urma tramentului stomatologic.

[anonimizat]-o practică cât mai modernă si mai perfecționistă.

Chiar dacă în zilele de astăzi se practică cel mai frecvent implanturile și supraprotezarea pe implanturi care oferă o [anonimizat].

Tema a fost aleasă pentru a aduce în discuție un subiect care nu a [anonimizat], [anonimizat].

Capitolul 1

Edentația totală unimaxilară. Aspecte clinice ale câmpului protetic edentat total și ale arcadei antagoniste

Edentația totala reprezintă o [anonimizat]. [anonimizat] a protezării s-a dovedit a fi un tratament standard pentru pacienții edentați total.

In examinarea pacientului edentat total unimaxilar prima etapa este constituită din anamneza si examenul generala urmate de examenele exobucal si endobucal.

Anamneza este etapa inițială in cadrul examinarea clinica a bolnavului si este reprezentata de totalitatea informatiilor obtinute de medic cu scopul de a stabili diagnosticul.

[anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] ,palpare,percutie si auscultatie. In urma acestui examen se obtin date cu privire la:

– forma fetei în conformitate cu HOUSE&LOOP

-profilul facial,

-[anonimizat],lungimea si prezenta sau absenta cicatricilor la nivelul buzelor,

-prezenta sau absenta anormalitatiilor la nivelul articulatiei temporo mandibulare

– date despre activitatea sistemului neurovascular.

Examenul endobucal cuprinde 3 elemente: examenul campului protetic edentat total (maxilar sau mandibular), arcada antagonista si relatiile dintre campul edentat total si antagonisti.

Examenul câmpului protetic:

Prin notiunea de camp protetic al edentatului total se definesc totalitatea elementelor cu care vine in contact proteza, deosebindu-se ca zone ale campului protetic si sunt importante pentru reusita terapeutica.

Zonele câmpului protetic sunt:

Zona de sprijin ce constituie regiunea pe care se sprijină proteza, alcătuită din substratul muco-osos reprezentata de crestele edentate, bolta palatina, tuberculul piriform,tuberozitatatea maxilară ,structuri la nivelul carora substratul osos este acoperit de o mucoasa fixa si in general aderenta denumita fibromucoasa.

Zona de succiune sau de retentie: regiune topografica situata la periferia zonei de sprijin, in care se plaseaza marginile piesei protetice. Elementele anatomice reprezentative sunt: mucoasa care tapeteaza fundurile de sac vestibulare si linguale-mucoasa pasiv- mobila si mucoasa mobila a obrajilor,b buzelor si a limbii, care acopera proteza pe fata externa.

Musculatura preprotetica: o serie de grupe musculare ce apartin musculaturii oro-faciale si celei mobilizatoare mandibulei, care pot actiona direct sau indirect asupra protezelor, cu forta si directie variabile, in sensul de destabilizare sau stabilizare a protezei.

Elementele anatomica ele campului protetic edentat total maxilar:

Substratul osos

Procesul alveolar: fata lor externa determina cea mai mare parte a periferiei si a suprafetei de sprijin. In practica la faza de amprentare este important sa se depisteze gradul de retentivitate al crestei: retentiv vestibular, neretentiv, neutru.

In zonele cele mai distale ale crestelor se afla tuberozitatile maxilare considerate zone biostatice in protezarea adjuncta, avand rool in mentinera si stabilitatea protezei pe campul protetic. In momentul amprentarii este esentiala apreciaerea polului distal si vestibular al tuberozitatii astfel incat acesta poate fi: renetiv,neretentiv sau neutru. Există cazuri in care polul inferior al tuberozității este procident, situatie clinica in care se impune adesea remodelare chirurgicala deoarece nu exista suficient spatiu pentru aplicarea protezei.

Procesele palatine( apofizele palatine) ale oaselor maxilare formeaza cele doua treimi anterioare ale boltii palatine. Sunt unite intre ele pe linia mediana prin sutura sagitala,la nivelul careia se poate afla o proeminenta osoasa numita torus palatin. Dupa Landa aceasta se clasifica in 5 tipuri:

Torus rotunjit, volum variabil, forma alungita, situat in 1/3 posterior pe palat, la nivelul jonctiunii dintre sutura sagitala si cea transversala

Torus cu dimensiune mica,alungit,situata in 1/3 posterioara a boltii

Torus alungit si ingust, in 1,3 anterioara a palatului

Torus extins pe intreaga lungime a boltii, de la gaura incisiva pana la jonctiunea palatului dur cu cel moale.

Din punct de vedere practic este mai puțin importanta dimensiunea torusului, importanta fiind localizarea sa in raport cu închiderea distală, având ca urmare in interferenta etanșeității protezei.

Lamele orizontale ale oaselor palatine- alcătuiesc 1/3 posterioara a palatului dur si sunt unite prin apofizele palatinale ale oaselor maxilare prin intermediul suturii transversale. Posterior de aceasta se afla gaurile palatine posterioare. Limita posterioara a palatului dur este delimitata de marginea distala a lamelor orizontala ale oaselor palatine, care pe linia mediana prezinta spina nazala posterioara, reper esential in stabilirea limitei distale a viitoarei proteze.

Apofizele zigomatice ale oaselor maxilare- nu pot fi clasificate propriu-zis in suprafata de sprijin a campului protetic dar au un rol important, atunci cand resorbtia osoasa este marcanta, devenind o zona ce creeaza dificultati in realizarea inchiderii marginale in aceasta zona.

Substratul mucos al campului protetic maxilar:

Este constiuit din mucoasa care acopera crestele edentate pe bolta palatina denumita si mucoasa fixa. Aceasta contine:

Un epiteliu de tip pavimentos stratificat format dintr-un strat bazal sau germinativ, corpul mucos al lui Malpighi format din celule poliedrice dispuse sub mai multe straturi si un strat superficial de celule aplatizate.

Corionul, tesut conjunctiv ce contine: un strat reticulo-papilar cu prelungiri care patrund in epiteliu, un tesut conjunctiv mai bine reprezentat care poate adera la periost. Corionul poate fii dens sau gros, aderent la nivelul periostului, rugilor palatine.

Sub aceasta mucoasa exista tesuturile submucosale ce contin tesut glandular si adipos. La maxilar aceste zone sunt bine repreentate la nivelul premolarilor sau molarilor. Existenta stratului submucos permite fibromucoasei sa se deplaseze pe planurile profunde, avand o rezilienta crescuta.

In regiunea premolarilor si molarilor exista o regiune cu tesut adipos si glandular, amintita mai sus, denumita zonele lui Schroder- comparata cu pern hidraulica.

Mucoasa campului protetic vascular este bine inervata si vascularizata determinand o sensibilitate mare a acesteia, sesizand cu mare finete modificarile de presiune,temperatura si compusii chimici. Tot la acest nivel prin existenta numeroaselor glande salivare se realizeaza umectarea permanenta ce asigura automentinerea si pastrarea tesuturilor in parametrii fiziologici.

Zona de succiune sau zona de inchidere marginala:

-este reprezentata de mucoasa pasiv mobila cu o latime de 1-3 mm situata in apropierea fundurilor de sac vestibular mai aproape de versantele crestelor.Face trecerea la mucoasa obila care nu poate fi acoperita niciodata de proteza, dar se poate aplica pe fata externa a protezei, perfectand inchiderea marginala.

-in profunzime, mucoasa acestei zone contine tesut submucos lax ce favorizeaza alunecarea pe planul osos.

-la nivelul acestei zone se realizeaza mentinerrea protezei prin fenomenul de succiune interna.

Elementele anatomice ale câmpului protetic mandibular:

MANDIBULA este cel mai puternic și cel mai mare os al feței ce servește pentru suportul dinților inferiori. Prezintă o porțiune orizontală, curbă, denumit corpul mandibulei, și două porțiuni perpendiculare, verticale, ramurile mandibulei, care se unesc la extremitățile corpului cu acesta, aproximativ in unghi drept.

Zona de sprijin ce are un substrat osos reprezentat de creasta edentata mandibulara, mai redusa decat cea maxilara, datorându-i faptului ca osul alveolar mandibular se atrofiaza mai repede prin troficitatea scazuta ca urmare a vascularizarii mai scazute si pierderea timpurie a dintilor maxilari inferiori.

-zona de sprijin mandibulara este delimitata vestibular de linia oblica externa ce reprezinta sediul insertiei inferioare a muschiului buccinator.

-pe partea opusa a liniei oblice externe, pe fata interna a mandibulei, se afl linia oblica interna unde se insera muschiul milohioidian si constrictor superior faringian.

– cele doua linii oblice au un traiect descendent cu directie postero-anterior

– linia oblica interna coboara catre gaura mentoniera , iar posterior urca spre ramura ascendenta mandibulara si delimiteaza trigonul retromolar

– creasta milohioidiana este un reper pana la care se poate intinde proteza in regiunea linguala

-deasupra liniei oblice interne , in dreptul premolarilor poate exista o proeminenta osoasa denumita torus mandibular ce creeaza dificultati in protezare, de aceea se recomanda exereza chirurgicala a torusului

– zona de sprijin mandibulară este delimitată posterior de tuberculul piriform, care inițial are o poziție orizontala, iar pe masura atrofiei se gaseste in pozitie oblica uneori chiar verticala. In orice situatie aceasta zona trebuie acoperita de proteza pana in treimea sa posterioară

zona de succiune

-la periferia câmpului protetic edentat total se află zona de succiune sau de inchudere marginală, acea zona care face trecerea între mucoasa fixă si mobilă. Această trecere este reprezentată de mucoasa pasiv-mobilă, tapetată de un țesut submucos ce îi permite să fie mobilizată față de osul subiacent.

Mucoasa pasiv mobilă este situata pe vestantele vestibulare ale crestei în apropierea fundurilor de sac cu o lațime de 1-3 mm.

Delimitarea dintre mucoasa fixă și cea fixă, la mandibulă este greu de realizat, în special în zona linguală și duce la dificultați în realizarea închiderii marginale.

Mucoasa mobilă este bogata in țesut submucos, avand inferior numeroase formațiuni musculo-tendinoase. Se poate mobiliza în toate sensurile și participa la formarea închiderii marginale, având contact cu suprafața externă a protezei.

Muculatura din vecinatatea câmpului protetic

La edentatul total ne intereseaza toate formațiunile musculare ce vin în contact direct cu periferia câmpului protetic. Contează direcția de inserție a fibrelor musculare și marginea câmpului protetic esențiale pentru menținerea și stabilizarea protezei.

Zone de inserție perpendiculară sau direct pe câmpul protetic ale fibrelor musculare (dupa Schreinenmakers):

-MAXILAR- limita posterioara a câmpului protetic reprezentată de zona Ah unde au inserția mușchilor vălului palatin.

-MANDIBULĂ- mușchii buzei inferioare și mentalis în zona vestibulară labială

– mușchiul milohioidian si mușchiul genioglos în zona periferică linguală

În restul periferiei câmpului protetic, musculatura are inserția pibrelor paralele cu marginea protezei și pot participa la menținerea acesteia.

ZONELE FUNCȚIONALE ALE CÂMPULUI PROTETIC

MAXILAR

Câmpul protetic maxilar la periferie are 2 regiuni distincte:

-zona vestibulară

-zona distală

MANDIBULĂ

Zonele funcăionale sunt:

Zona tubercului piriform

Zona linguală laterală

Zona vestibulară laterală

Zona centrală

Zona vestibulară centrală sau labială

Exemnul arcadei antagoniste:

Examenul arcadei antagonsite în edentația totală reprezintă o etapă importantă ce poate influența comfortul si satifacția pacientului.

Arcada antogonistă poate sa fie:

edentată total

edentată parțial

integră

Atunci când sunt prezenți dinți la arcada antagonistă se examinează planul de ocluzie al acestora, gradul de integritate și prezența sau abseța afecționilor.

Cu cât numarul dinților prezenți pe arcada este mai mare cu atât comfortul pacientului protezat total unimaxilar este mai mare.

Cazurile în care tratamentele protetice anterioare la nivelul antagonișilor sunt corecte ca plan de ocluzie și spațiu protetic, sunt puține.

Cel ma frecvent se impun intervenții și la nivelul antagonișilor.

Examinarea arcadei antagoniste trbuie să cuprindă:

forma arcadei antagoniste

apelul dințior

abraziunea localizată sau generalizată, și gradul acesteia

planul de ocluzie-aspect, denivelat/nu, cu posibilitatea de corectare prin remodelărimale dinților artificiali

procese arioase netratate/tratate, corect/incorect

poziția dinților și relația lor cu planul de ocluzie

migrați vertical: extruzie/ egresiune

migrați orizontal: translație/ înclinări

lucrări protetice prezente la nivelul antagoniștilor:

fixe: unidentare/ pluridentare, corecte/incorecte. Se specifică imperfecțiunile și se ia decizia de a le păstra sau nu

mobile:

-tipul de proteză( parțială scheletată/ acrilică, totală/ parțială)

-relația protezei cu elementele câmpului protetic

examenul parodontal prin aspectul parodonțiului marginal profund:

retracții gingivale

pungi parodontale

mobilitatea dinților

modificări de poziție

Relația antagoniștilor cu câmpul edentat total

Prin examenul clinic se urmărește:

spațiul vertical și transversal-în zona laterală,se realizează prin testul SILRVEMAN

-aprecierea se face din față, urmărindu-se să existe un spațiu necesar total ( spațiul protetic+ spațiul minim de vorbire)

relația în zona frontală între antagoniști și creasta edentată în propulsie maximă fonetică- cuvinte ce conțin grupurile ce și ci

-aprecierea se face din lateral

-se urmărește relația dinților frontali cu creasta edentată în planul sagital

Aprecierea corectă a relației dintre arcada antagonistă și creasta edentată în sens vertical și orizontal cu implicații legate de stabilitatea protezei, se realizează doar după montarea ți analiza modelelor de studiu în ocluzor sau articulator în urma stabilirii corecte a relațiilor intermaxilare.

În cadrul examenelor complementare se impune adesea analiza modelelor de studiu de multe ori cu montarea lor în ocluzor.

Examenul relațiilor intermaxilare

Relațiile dintre cele două maxilare la persoanele edentate total trebuie examinate în vederea unei protezări corecte.

În cazul pacienților edentați total unimaxilar nu există termenul de ocluzie datorită lispei dinților nu există ocluzie.

Relația intraorală între crestele alveolare edentate unimaxilare și arcada antagonistăsunt de obicei înregistrate folosind baze ocluzale. Bazele superioare și inferioare sunt respectiv așezate stabil pe modelul edentat unimaxilar. Apoi, relațiile maxilarelor intraoral sunt transformate în modele extraorale fixate prin structuri de poziționare și blocare, care sunt generate cu ajutorul materialului de înregistrare solidă a mușcăturilor de pe marginea ocluzală. Jantele ocluzale, inclusiv plinătatea și planurile ocluzale ale jantei superioare, și înălțimea jantei inferioare sunt reglate pentru a obține o înregistrare a dimensiunii verticale prin adăugarea sau scăderea de ceară. Apoi, relația orizontală este înregistrată prin înregistrarea solidă a mușcăturii. Ambele necesită o manipulare eficientă a materialului de înregistrare a mușcăturii și îndrumare tehnică a poziției mandibulare, pentru a se asigura că condilul este într-o poziție adecvată pentru înregistrarea clinică a relațiilor maxilare la pacienții edentași unimaxilar.

Această metodă tradițională de înregistrare a relațiilor maxilarului este o provocare pentru tinerii stomatologi, deoarece abilitatea completă necesită experiență. S-au sugerat metode simplificate. Cu toate că tehnicile tradiționale de producție a protezei complete au fost folosite de mult timp și cu rezultate bune, tehnicile digitale au ajuns să fie aplicate pentru a înregistra relațiile maxilarului, permițând eficiență, acuratețe și automatizare mai mari. Utilizarea unui trasor digital cu arc gotic sau a tracerului de mișcare mandibulară permite verificarea clară a poziției mandibulare în mod clar pe un monitor de computer. Cu toate acestea, fără date tridimensionale (3D) ale modelelor superioare și inferioare ale sistemului de urmărire, construcția 3D a relațiilor maxilarului nu este posibilă. Aplicarea funcției SICAT21 a permis dentistilor să observe mișcarea maxilarului în mod dinamic; cu toate acestea, este necesară o scanare tomografică computerizată cu fascicul de con. Astfel, sunt necesare metode digitale pentru înregistrarea relațiilor maxilarului pe creste edentate, fără radiații.

În mod tradițional, bazele ocluzale sunt utilizate pentru a înregistra relația dintre maxilarul superior și inferior, ajutat de o poziție de oprire intraorală în mandibulă. La producerea protezelor totale CAD / CAM, bazele ocluzale sunt scanate extern, într-o manieră similară procesului convențional de înregistrare a relațiilor maxilare ale persoanelor edentate unimaxilar.

Multe studii au arătat că scanarea 3D a bazelor ocluzale este eficientă. Cu toate acestea, se caută să se dezvolte o nouă abordare pentru înregistrarea relațiilor maxilarului în mod digital, fără a fi nevoie de baze ocluzale, noii metode, care utilizează o poziție de oprire extraorală în mandibulă pentru a înregistra relațiile în arcadelor si crestelor edentate, folosind căști și un scaner 3D handheld.

Prin examninarea dintre maxilare avem raportul :

dintre creste – frontal ( în plan sagital) – raport invers

-lateral (în plan frontal)- raport invers distal

-la dimensiunea verticală de repaus ( în plan vertical)- 8-10 mm

Tipul scheletal: clasa I, II, III, secundare resorbției

dintre tuberozități și tuberculul piriform

-în plan vertical (la DVR) – spațiul vertical suficient.

Determinara relațiilor intermaxilare

Aceată etapă clinică are ca scop depistarea și înregistrarea relațiilor maxilar-mandibulă și se poziționează modelele finale, ăn funcție de acestea, și se transferă pe articulator/ ocluzor în vederea aranjamentului dentar și reechilibrării ocluzale.

Ca obiective se urmărește rezolvarea problemelor de estică; funcționale- fonatorii și masticatorii; rezolvarea problemelor de echilibru al protezelor, sprijin, menținere și stabilitate;precum și profilaxia structurilor de suport și periorale- legată de transmiterea corecte a forțelor asupra câmpului protetic.

Determinarea propriu zisă a relațiilor intermaxilare se face în etapa de șabloane de ocluzie și are ca scop modelarea șabloanelor în raport cu spațiul protetic, după caractericticile funcționale somatice și estetice.

Determinarea curburii vestibulare a șablonului maxilar:

Scopul este de stabilire a curburii în zona frontală pentru viitoarea proteză în funcție de particlaritățile estetice și funcționale. Cele mai importante sunt cele estetice prin aspectul buzei superioare și cele de fonașie prin pronunțarea labiodentalelor, linguodentalelor și sifantelor.

Această estapă nu se realizează atunci când pacientul este edentat total unimaxilar la nivelul mandibulei, având prezenți dinții arcadei maxilare.

Stabilirea nivelului și direcției planului de orientare protetică (ocluziei)

Obiectivele acestei etape sunt împărțite în funcție de zone: zona anterioară unde se urmărește estetica și fonetica, iar în zona laterală unde se realizează echilibrul și masticația.

Realizarea planului de ocluzie se ralizează prin trei etape:

Stabilire

Verificare

Înregistrare și transefr

Stabilirea planului de orietare protetică se poate realiza in două etape diferite ( în zona anterioară, ulteior în zona laterală și în final amornizarea celor 2 sau dintr-o dată pentru toatele cele trei zone.

Zona frontală:

Direcția- cu șablonul maxilar în cavitatea orală se urmărește paralelismul suprafeței inferioare a șablonului cu planul bipupilar

Nivelul- se pleacă de la poziția de repaus, prin raportarea la marginea liberă a buzei. Relația dintre această margine și marginea inferioară a șablonului este influemțată de factori generali și individuali ( lungimea buzei, tipul somatic, psihologic, doleanțele pacientului). În raport cu vârsta, marginea șablonului se poate plasa până la 2-3 mm sub marginea buzei la pacienții tineri edentați total maxilar; iar la cei cu vârsta peste 60 de ani marginea șablonului se plasează la 1-2 mm sub marginea buzei, la nivelul ei sau deasupra deoarece cu vârsta buza superioară se alungește prin pierderea elastictății.

Tipul somatic al pacientului și cel psihologic influențeaă planul de ocluzie. De exemplu la cei cu anomalii scheletale de gradul III și introvertiți planul de ocluzie este plasat mai jos datorită dinamicii reduse a buzei superioare, față de pacienții cu anomalii scheletale de gradul II și extrovertiți care au o dinamică mare a buzelor și afișarea dinților este un lucru important.

Zona laterală:

Ca direcție- se raportează în majoritatea cazurilor după planul lui Camper de referință ce are ca repere aripa externă a nasului- anterior și mijlocul conductului auditiv extern- posterior; planul auriculo-nazal. Planul de orientare alla-tragus poate fi paralel, convergent sau ușor divergent distal, astepcte diferite întânite în diferite anomalii scheletale. După Landa planul de orientare ocluzală înclinat este un factor de instabilitate al protezelor.

Ca nivel- în regiunea laterală planul de orietnare ocluzală se plasează în funcție de criteriile mecano-morfologice, asta înseamnă că planul se poziționează în funcție de dinții restanși antagoniști.

Determinarea dimensiunii verticale de ocluzie

Determinarea dimensiunii verticale de ocluzie sau prescurtată DVO se definește prin distanța dintre două puncte, unul pe maxilar iar altul pe mandibulă, cînd dinții antagoniști sunt ocluzie. La edentatul total se pleacă de la repere preextracșionale sau de la caracteristici anatomice și funcșionale.

Scopul acestei etape este de restabilirea a DVO prin contacte funcționale ale arcadelor, având în vedere consecințele estetice, funcționale și echilibrului protezelor.

Acestă etapă se realizează atunci când la arcada antagonistă există edentații subtotale sau întinse și nu s-a mai patrat DVO.

CAPITOLUL 2

PARTICULARITĂȚI ALE TRATAMENTULUI ÎN PROTEZAREA TOTALĂ UNIMAXILARĂ

CRITERII PRACTICE PENTRU ÎNTOCMIREA FOII DE OBSERVAIE A EDENTATULUI TOTAL MAXILAR

În tratamentul edentației totale unimaxilare avem urmatoarele etape clinice:

1.Examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului și a planului de tratament;

2. Amprentarea preliminară;

3. Amprentarea funcțională;

4.Determinarea relațiilor intermaxilare;

5.Proba machetei în cavitatea bucală;

6.Aplicarea și adaptarea protezei în cavitatea  bucală.

Tratamentul protezării totale MAXILAR

La pacientul edentat total maxilar se va lua o amprentă preliminară la arcada superioară cu alginat într-o lingură specială cu jgheab, iar la arcada antagonistă se va folosi o lingurănormală (cu margini înalte și unghiuri interne bine exprimate).

Amprenta finalî se va lua în lingura individuală, iar pt arcada antagonistă se păstrează modelul din faza amprentei preliminare.

După amprentarea finală se toarnă modelul funcșional și se va realiza șablonul de ocluzie ce este constituit din baza șablonului și bordure de ocluzie.

Bordura de ocluzie la maxilar are umratoarele caracteristici:

Se termină exact înaintea tuberozității

Planul de ocluzie parallel cu baza modelului

Înălțimea în zona molară este de 10 mm

În regiunea anterioară are 22 mm

Ca lățime în zona anterioară are 4mm și în zona molară 10 mm

Are 2-3 grade înclinare spre anterior la nivelul incizal

Are 45 grade înclinare la nivelul regiunii laterale terminale spre vestibular.

Următoarea etapă este reprezentată de determinarea relațiilor intermaxilare ce a fost prezentată in capitolul 1. Aceasta este urmată de alegerea si montarea dinților ce presupune o etapă clinico-tehnică.

Pentru stabilirea în vederea alegerii și montării dinților artificiali maxilari avem nevoie de următoarele repere:

Linia mediană- ce se trasează ca reper pentru linia interincisivă

Linia surâsului ce se înregistrează de obicei în regiunea frontal printr-o linie razantă cu marginea liberă a buzei superioare.

Linia caninului ce este reprezentată in general de comisura bucală în timpul repausului cu gura închisă. Poate fi trasată de la glabella ce trece prin matginea externă a aripii nasului și intersectează planul de ocluzie.

Montarea dinților este o etapă de laborator si se pot folosi 3 tehnici de montare: Gysi, Pedro saizar și monatrea dinților de 0 grade.

Reguli generale de montare la maxilar:

Dinții frontali- trebuie să se înscrie exact în curba vestibulară a șablonului, dar pot fi montați și în afara crestei din rațiuni estetice.

-marginea incizală a frontalilor trebuie să corespundă planului de orientare protetică

– de câte ori este posibil în regiunea frontal re realizează o supraocluziee de 1-2 mm și o inocluzie sagitală.

Dinții laterali: montați pe mijlocul crestei alveolare, dinții superiori în afara dinților inferiori, axa interalveolară face un unghi supero-intern de 70-80 de grade cu planul orizontal și unghi de 0-10 grade cu axul vertical

Fiecare dinte articulează cu 2 antagoniști

In sens vestibule-oral dinții superiori îi depășesc pe cei inferiori spre vestibular cu o jumătate de cuspind, realizându-se o treaptă care previne interpunerea mucoasei jugale.

CONTROLUL MACHETEI la maxilar

Baza machete trebuie sa aibă lungime și grosime corespunzătoare cu cele ale fundurilor de sac și să ocolească frenurile și bridele

Baza să se extindă posterior și să cuprindă întreaga zonă de ănchidere palatinală

Machete să aibă o menținere minima, când pacientul face mișcări de închidere și deschiodere

Stabilitatea machete se verifică prin presiuni cu degetele pe fețele ocluzae ale molarilor și premolarilor

APLICAREA PROTEZEI SUPERIOARE:

-după umezirea și aplicare în caitatea bucală a protezei, se detremină gradul de inserție și dezinserție al protezei, se determină stabilitatea prin absența basculării, controlul menținerii protezei prin mișcare de deschidere ușoară a gurii și deschidere maximă, și se mai contolează adeziunea protezei.

-controlul fizionomiei și fonației: forma,culoarea și vizibilitatea dinților, aspectul șanțurilor periorale și teste fonetice- prezența spațiului minim de vorbire.

2.2 Tratamentul protezării totale MANDIBULARE

EXAMINAREA CÂMPULUI PROTETIC MANDIBULAR:

-redus și greu de protezat

-Crestele edentate:peretele extern al crestelor alveolare edentate poate prezenta 3 aspecte:

Creastă retentivă vestibular;

Creastă neretentivă vestibular;

Creastă neutră.

-Inserțiile formațiunilor mobile periferice: frenul limbii;inserția planșeului: înaltă, medie, joasă.

– Creasta oblică externă, pe care se inseră mușchiul buccinator, poate ajunge aproape de muchia crestei edentate în cazul resorbție accentuate;

-Creasta oblică internă (creasta milohioidiană) reprezintă inserția mușchiului milohioidian și oferă limita inferioară până la care se poate întinde marginea linguală a viitoarei proteze mandibulare;

-Torusul mandibular reprezintă o proeminență osoasă situată deasupra liniei milohioidiene în dreptul premolarilor și poate produce dificultăți în protezarea mobilă;

-Tuberculul piriform corespunde trigonului retromolar la dentat în urma extracției ultimului molar.

Amprentarea preliminară:

-se realizează cu portamprente cu jgheab, rigide din metal

-lingura mandibulară nu trebuie să jeneze la nivelul regiunii linguale centrale, laterale, iar marginile lingurii trebuie să fi în contact lejer cu fundul de sac.

-amprenta mandibulară cumprinde față de maxilar următoarele:

Medicul răsfrânge buza inferioară și roagă pacientul să lidice limba spre nas

Medicul il roagă pe pacient sa efectueze mișcările de:

-ridicare a varfului limbii spre nas

-mișcarea laterală a limbii dintr-un obraz în altul

-protracția maximă a limbii

Medicul realizează prin prinderea ca intr-o pensă a nodului comisural, o mișcare de rotație.

Amprenta arcadei antagoniste se va realiza cu linguri cu margini înalte și unghiuri bine exprimate și se pot folosi ca materiale: alginate sau elastomeri de sinteză chitos+fluid

ȘABLONUL DE OCLUZIE:

-bordura de ocluzie are următoarele caracteristici la mandibulă

se termină exact înainte tuberculului piriform

planul modelului este paralel cu planul de ocluzie

înălțimea în zona molară are jumătate din înălțimea tuberculului

la nivel anterior are 18 mm

la zona laterală molară are 100 mm lășime

în zona anteriară are 4 mm lățime

2 grade înclinare incizală anterior

45 de grade înclinare vestibular în porțiunea terminală laterală.

Valul de ceară la mandibulă trebuie să aibă o h=8 mm frontal și aproximativ 6 mm lateral, iar lățimea în zona frontală 3-4 mm și lateral 8 mm astfel încât să corespundă cu lățimea crestei și a viitorilor dinți.

MONTAREA DINȚILOR:

Reguli generale ale montării dinților inferiori:

Frontalii madibulari au axele verticale paralele,iar marginile incizale la același nivel

Incisivii inferiori se montează cu marginea incizală către vestibular, dar să nu fie în afara perimetrului de sprijin oferit de cresta edentată

Dinții laterali se montează pe mijlocul crestei, fiecare dinte lateral se montează în raport cu axa interalveolară și articulează cu doi dinți anatagoniști ce formează o unitate masticatorie

În zona laterală se realizează I.M. în poziția de R.C.

CONTROLUL MACHETEI mandibulare:

Se controleză extinderea bazei machetei, cu gura întredeschisă. Dacă se bănuiește o supraextindere pe o anumită zonă se realizează testul HERBST și se poate radia din ceară

Menținerea machetei mandibulare este mai greu de verificat, rolul principal îl joacă gravitația

Stabilitatea se vrifică prin presiuni alternative cu indexul la nivelul premolarilor inferiori. În cazul în care basculează este necesar ca dinții să fie remontați.

APLICAREA PROTEZEI MANDIBULARE

-proteza mandibulară este mai ușor de tolerat, riscul apariției refluxului de vomă este mai mic

După aplicarea în cavitatea bucală se urmărește:

– corectarea porțiunilor care produc discomfort la aplicarea protezei

-controlul stabilității și menținerii

-controlul fizionomiei.

Capitolul 3

Factorii ce influențează satisfacția pacientului în protezarea totală unimaxilară

Elementele de care depinde satisfacția pacientului edentat total unimaxilar față de proteza totală, sunt următoarele:

-echilibru prin menținere,stabilitate, sprijin

– îndeplinirea funcțiilor aparatului dento-maxilar

-aspect estetic

Menținerea este mecanismul prin care se contracarează forțele ce acționează asupra protezei prin desprinderea de pe câmpul protetic. Aceasta se realizează prin: adeziune, succiune si presiunea atmosferică ca mijloace fizice și prin mijloace fizice precum tonicitatea musculară și deglutiția.

Stabilitatea reprezintă înfrânarea forțelor de despindere orizontale. Aceasta se realizează prin:

Folosirea retentivităților anatomice ( crestele înalte cu versante paralele determină împiedicarea deplasărilor verticale)

-la mandibulă rare sunt cazurile în care crestele edentate sunt proeminente

Dispunerea bazei protezei cu dinții artificiali în zona de echilibru dintre grupele musculare(zona neutră)

-la mandibulă dispunerea între cele 2 chingi evită acșiunea defavorabilă a musculaturii

Realizarea unei coincidențe între R.C și I.M

Sprijinul se realizează prin tansmiterea aupra osului subiacent a presiunilor ocluzale,prin suprafața periosto-mucoasei.

Atunci când este bine vascularizată, groasă și sănătoasă; amotizează șocurile rezultate în urma masticației

Mucoasa poate fi în schimb: sensibilă, subțire, slab vascularizată- presiunile masticatorii o sa fie perecepute ca durere

În special la mandibulă există o mucoasă hiperplazică deformabilă ce determină deplasarea bazei protezei

Principalele funcții ale aparatului dento-maxilar ce trebuie să le înlocuiască proteza totală sunt:

Masticația- ce are un rol important în satisfacția pacientului și aceasta este direct proporțională cu echilibrul protezei pe câmpul protetic

-importantă este și arcada antagonistă prin suprafețele ocluzale:

Pacienții cu cuspizi bine conturați, masticația este de tip tocător și acest lucru va determina o stabilitate bună a protezei în timpul masticației

Pacienții cu cuspizi abrazați sau foarte abrazați denotă o masticație tip frecător ceea ce detrmină o menținera și stabilitatea protezei compromise în timpul masticației

-raportul dintre dinți și arcada edentată în zona laterală- se recomandă o montare încrucișată- crossbite atunci când există discrepanță între mărimea arcului maxilar și cel mandibular.

Fonația este importantă pentru pacient- multora le trebuie cateva zile să se acomodeze cu noua proteză și să poată vorbi ca înainte (mai ales la pacienții edentați total la nivelul maxilarului)

Funcția fonatorie depinde și de corectitudinea determinării relaților de ocluzie prin păstrarea dimensiunii verticale de ocluzie

Implicată este și etapa de alegere a dințiilor

Aspectul estetic- reprezintă pentru pacient o funcție importantă ce trebuie restaurată, având în vedere că edentația totală unimaxilară apare la pacienți cu vârsta mijlocie.

Alegerea dinților trebuie să aibă ca reper poze cu pacientul anterior edentației și aleși în funcție de vârsta si sexul pacientului

Restaurarea acestei funcții întâmpină cel mai des neajunsuri la pacienții edentați total unimaxilar la nivelul maxilarului

Capitolul 4

Obiectivul acestui studiu a fost evaluarea comparativă a satisfacției pacienților în urma protezării totale prin proteze totale convenționale a edentației unimaxilare, la maxilar și mandibulă.

Materiale și metode

Am realizat un studiu clinic în interval de 10 luni, pe un lot de 14 de pacienți, dintre care 7 sunt edentați total unimaxilar mandibular și 7 edentați total unimaxilar la nivelul maxilarului, ce au fost rugați să completeze un chestionar referitor la satisfacția în urma protezării edentației totale unimaxilare.

Studiul a fost realizat in perioada martie 2019-ianuarie 2020 a disciplina de Protezare Totală la facultatea de Medicină Dentară Carol Davila.

Chestionarul a cuprins un nr de 25 de intrebări.

Primele 4 întrebări au fost legate de ordin demografic, următoarele au avut ca obiectiv stabilirea satisfacției pacientului în raport cu protezarea totală unimaxilară, statusul clinic, aspecte legate de echilibru, restabilirea funcționalității aparatului dento-maxilar, fonație, estetică, masticație; iar ultimle 4 întrebări evaluează aspectele sociale corelate acestu rip de tratament de pacient.

Întrebările au fost tip chestionar transmise prin intermediul: GOOGLE Forms, iar rezultatele au fost prelucrate statistic cu ajutorul programului Microssoft Excel .

Chestionarul a cuprins urmatoarele întrebări au fost:

Rezultate

În urma prelucrării statistice a datelor obținute ca urmare aplicării chestionare am obținut următoarele rezultate :

Date dermografice: lotul de pacienți este reprezentat în procent de 64,3% bărbați și 35,7% femei, cu vârste cuprinse intre 40 -64 de ani. S-au selectat astfel încât procentul edentațiilor total unimaxilar madibulă și maxilar să fie egal 50%-50%, cu medii de proveniență: 64,3% urban și 35,7 % rural. Dintre acestia 42,9 % prezintă afecțiuni generale.

Vârsta:

Fig.1

Mediu de proveniență: Afecțiuni generale:

Fig.2 Fig.3

arcada antagonistă reprezintă un element important în acest tip de protezare si de aceea am analizat situația clinică în cazul pacienților din lotul din studiu. Pacienții luați în studiu prezintă la arcada antagonistă umătoarele situații clinice: proteze conjuncte-42,9%, urmate de restaurările protetice mixte-28,6%, restaură ri mixte și arcada integră- 14,3%.

Fig.4

satisfacția pacienților față de menținerea protezei este: 57,1% din pacienții edentați unimaxilar mandibulă au răspuns cu NU, față de cei 28,6% pecienți edentași la maxilar

MANDIBULĂ MAXILAR

Fig.5

satisfacția legată de stabilitatea protezei are ca răspuns pozitiv un procent de 57,1% la maxilar și 42,9% la madibulă

MAXILAR MANDIBULĂ

Fig.6

abilitatea de a vorbi:83,3% din pacienții edentați unimaxilar la mandibulă sunt satisfacuți de abilitatea vorbirii cu proteza, față de 60% pacienții cu proteză maxilară

MANDIBULĂ MAXILAR

Fig.7

dificultatea de a spune anumite cuvinte la pacienții edentați total unimaxilar protezați este destul de mică la nivel mandibular 16,7%, față de un procent mare la pacienții protezați maxilar 71,4%

MANDIBULĂ MAXILAR

Fig.8

înțelegerea cu alte persoane: 14,3% din pacienții protezați maxilar au probleme în înțelegerea cu alte perosane

MAXILAR MANDIBULĂ

Fig.9

aspectul estetic al protezei este mulțumitor la 85,7% la pacienții edentați unimaxilar mandibular și un procent mai mic de 28,6% la pacienții edentați maxilar

MAXILAR MANDIBULĂ

Fig. 10

zâmbet: 3 pacienți din cei 14 au evitat zâmbetul

MANDIBULĂ MAXILAR

Fig. 11

satisfacția față de abilitatea masticației alimentelor dure: este în procent mare de 85,7% la maxilar, iar la mandibulă satisfacșia este foarte scăzută de 14,3%. Un procent invers la maxilar față de mandibulă

MAXILAR MANDIBULĂ

Fig. 12

satisfacția masticatorie față de alimentele moi este mai mare cu rezulate: procentul cel mai mare 85% la pacienții edentați unimaxilar maxilar protezați și 57,1% la cei protezați mandibular

MANDIBULĂ MAXILAR

Fig. 13

gustul diminuat: toți pacienții protezați maxilar ce au participat la studiu au răspuns afirmativ, datorită acoperirii bolții palatine; la pacienții protezați mandibular percepția gustativă a scăzut la 42,9% dintre aceștia.

MAXILAR MANDIBULĂ

Fig. 14

evitarea meselor în compania altor persoane, rezultatele de la pacienții edentați unimaxilar mandibular au răspuns afirmativ 28,6% și la maxilar 14,3%

MAXILAR MANDIBULĂ

Fig. 15

întreruperea meselor din cauza protezei: 71,4% din pacienții protezați mandibular au fost nevoiți să întrerupă masa, față de 42,9% la pacienții protezați maxilar

MANDIBULĂ MAXILAR

Fig. 16

durata meselor: la 42,9% dintre pacienții protezați maxilar a durat mai mult o masă și la 85,7% din cei protezați mandibular

Fig. 17

masticația peturbată de proteza dentară: 14,3% din pacienții edentați maxilar protezați nu au putut sa mănânce și 57,1% dintre cei edentați mandibular, protezați

MAXILAR MANDIBULĂ

Fig. 18

perturbarea digestiei este un efect advers major al edentației pe care 71,4% din lotul de pacienți edentați unimaxilar mandibular protezați și un procent de 28.6% dintre cei protezați la nivelul maxilarului

Fig. 19

s-au simțit încordați din cauza problemelor legate de proteza dentară: 4 din pacienții edentați mandibular protezați și 2 dintre cei edentați protezați maxilar ,din totalul de 14

MANDUBULĂ MAXILAR

Fig. 20

s-au simțit jenați din cauza problemelor cu proteza dentară: 10 din cei 14 pacienți, procentele fiind egale la pacienții edentați unimaxilar protezați mandibulă și unimaxilar maxilar, de 71,4%

MAXILAR MANDIBULĂ

Fig.21

funcționarea zilnică cu proteza dentară:8 pacienți din cei 14 nu au putut funcționa total din cauza problemelor legate de proteza dentară, având un impact social mare asupra lor.

Fig. 22

Capitolul 5

Serie de cazuri clinice reprezentative

Din lotul de studiu prezint ân continuare 2 cazuri reprezentative, un pacient edentat unimaxilar madibular și unul pentru un pacient edentat unimaxilar la nivelul arcadei superioare.

Cazul 1-pacient edentat total unimaxilar la mandibulă

Pacient I.I, de sex masculin, cu vârsta de 70 de ani și ocupație: pensionar.

Fig. 23

Motivele prezentării:

S-a prezentat la Clinica de Protezare în cadrul facultății UMF Carol Davila, pentru înlocuirea protezei vechi mandibulare.

Fig. 24

Anamneză -aspecte generale:

Insuficiență venoasă cronică

Medicașie curentă: DETRALEX ( diosmină+ hesperidină)

Nu delcară alte boli generale

Anamneză- aspecte locale:

Etiologia edentației: caria dentară și complicațiile ei

Vechimea edentației subtotale: 3 ani → transformată în prezent în ET după extracția ultimilor molari

Arcada maxilară : protezată cu o lucrare fixă metalo-acrilică ( vechime ~15 ani )

Particularități pacient:

Tip constituțional: endomorf

Tip scheletal : cls 1

Forma feței: dreptunghiulară

Simetria facială: asimetrie prin

devierea punctului Gn la dreapta și hemifața dreaptă mai dezvoltată decât în partea stângă

Distanța bipupilară: 67 mm

Distanța intercomisurală: 60 mm

Fig. 25

Fig. 26

Examen endobucal : Arcada antagonistă

Edentație cls. II cu 3 modificări (Kennedy)

Edentație L, F – F, T (Costa)

protezată conjunct prin lucrare metalo-acrilică incorect realizată, cu un PO denivelat, suprafețe ocluzale abrazate

Fig.27

Examen endobucal : Arcada mandibulară

Creastă edentată cu înălțime medie și cu atrofie mai accentuată în zona laterală

Mucoasa fixă cu aspect și colorație normale

Formațiunile mobile de la periferie:

frenul lingual inserat la distanță de creastă,

bridele inserate la distanță de creastă

→ favorabile protezării

Glande salivare proeminente

→ nefavorabile protezării

Forma crestei edentate – parabolă

Direcția crestei – ascendentă distal

Aspectul resorbției – neuniformă

Tuberculul piriform – mărime medie, prezent pe ambele părți

LOI/LOE – rotunjite

Fig. 28

Fig.29 Fig. 30

Etapele de tratament:

Amprenta preliminară

Problema întâmpinată : glande salivare proeminente

Soluție : apăsarea indexului în planșeu

Fig. 31

Amprenta mandibulei cu limitele câmpului protetic trasate

Fig. 32

Amprenta arcadei antagoniste

Adaptatea lingurii individuale

Verificarea lingurii individuale extra- și intraoral

Fig. 33

Fig. 34

Închiderea marginală în zonele cheie

Perfectarea închiderii în zonele cheie

Lingura a prezentat o menținere foarte bună

Fig. 35

Fig. 35

Amprenta funcțională

Permaplastic- Regular Body-Kerr

(polisulfuri)

Fig. 36 Fig. 37

Fig. 38

Etapa tehnică de realizare a șablonului

Fig. 39

Fig. 40

Determinarea relațiilor intermaxilare

Problema întâmpinată:

conducerea în relație centrică

( musculatura ridicătoare cu un grad de tonicitate crescut)

Fig. 41

Fig. 42

Proba machetei

Probleme întâmpinate:

DVO subevaluat → S-a reevaluat DVO cu șablonul de ocluzie, s-a reînregistrat RC

necesitatea remontării spre vestibular a unui incisiv lingualizat

Fig. 43

Fig. 44

Proteza finală

proteza a avut o menținere bună, pacientul fiind satisfăcut legat de estetică,stabilitatea protezei și refacerea funcțiilor aparatului dento-maxilar

Fig. 45

Fig. 46

Discuții și concluzii

Dificultatea de a proteza o edentație totală unimaxilară rezidă din faptul că va trebui să ne raportăm la arcada antagonistă (Plan de ocluzie denivelat)

Arcada antagonistă a pacientului prezintă o lucrare fixă metalo-acrilică incorect realizată

Pacientul a fost cooperant și a respectat programările, deși la început nu era de acord cu numărul mare de ședințe.

Cazul 2

Pacienta H.C, sex feminin, cu vârsta de 35 de ani, ocupație: casnică

Fig. 47

Motivele prezentarii:

– pierderea ultimilor dinti de pe arcada maxilara si restabilirea functionalitatii ADM (estetic,  fonatie, masticatie)

Situația clinică:

Edentație totală maxilară

Edentație parțială mandibulară

Etiologie: caria dentară

Purtator de proteză veche de 10 ani

Situatia clinică:

Câmp protetic maxilar:

Prezența unei hiperplazii gingivale

Creastă neresorbită

Boltă adâncă

Fig. 48

Arcada antagonistă:

Prezintă o endentație parțială protezată adjunct printr-o proteză acrilică

Dinții frontsli restanși prezintă un grad mare de abraziuni cu expunerea dentinei

3.6- acoperit de o coroana metalică

4.4,4.5- sunt acoperiți de coroane individuale semi-fizionomice

Fig. 49

Particularitati pacient:

Tip constitutional: mezomorf

Tip scheletal: Clasa I

Forma fetei: ovala

Simetria fetei: usoara asimetrie

Profil: usor convex, spre drept

Raportul etajelor figurii: inf 7 cm, mij 6,2 cm, sup 6 cm

Lungimea buzei superioare: 1,9 cm

Inaltimea etajului inferior al fetei: 7 cm

Distanta bizigomatica: 12 cm

Nas: lungime 5 cm ; latime 3,8 cm

Fig. 50

Profill- pacient fără proteză

DREAPTA STÂNGA

Fig. 51 Fig. 52

Proteza veche

Proteza partiala maxilara

Vechime: 10 ani

Pacient nemultumit estetic

Dinti: culoare B2, forma patrata, marime mica, modificati prin uzura, impregnarea cu coloranti, depozite de tartru, purtarea protezei mult timp

Fig. 53

Aranjament

Arcada asimetrica

Linia interincisiva maxilara coincide cu linia mediana

Linia interincisivă mandibulară deviată la stanga față de linia interincisiva maxilară

Linie colet joasă

Curbura incizală dreaptă

Planul de oculzie denivelat

Curbura vestibulară ștearsă, linie dreaptă

Fig. 54

Marimea coridorului bucal 6 mm, dinti vizibili pana la Pm 1 inclusiv

Vizibilitate maxima a dintilor in suras; 1/3 in fonatie, 2/3 in repaus

Vizibilitatea bazei de 2 mm in suras

DVO : subevaluata prin uzura dintilor

Ocluzia frontal: cap la cap, lateral- cap la cap

Raportul crestelor frontal cls I

lateral cls I

Fig. 55

Pacienta purtând proteza veche

Fig. 56

Proteza veche-Insatisfacția și solicitările pacientului

Dinți: culoare- solicitare mai deschisă, forma- mai feminini,   marime-mai mare

Curbura vestibulară și aspectul buzei superioare- redarea plenitudinii buzei

Aranjament – particularități de aranjament solicitate: diastema

Baza protezei- modificata de culoare, cu depozite tartrice, reparatii multiple in urma fracturării și completării de dinți, a căptușirii

Fig. 57

Fig. 58

Proteza nouă

Fig. 59 Fig. 60

Fig. 61

Proteza noua- dinții

Culoare A2

Forma triunghiulară

Marime medie

Fig. 62

Aspectul clinic cu noua proteză

Arcada simetrica

Linia interincisiva coincide cu linia mediana

Linia interincisiva inferioara deviata 1 mm la stanga

Diastema 1 mm

Linia coletului inalta

Curbura incizala usor convexa,spre dreapta

Marimea coridorului bucal 6 mm, dinti vizibili pana la Pm 2 superior inclusiv

Fig. 63

Planul de ocluzie lateral corect, continuă armonios curbura incizală

Fig. 64

Fig. 65

Curbura vestibulară , reface plenitudinea buzei superioare

Vizibilitatea dintilor:

în repaus: nu sunt vizibili

În fonație: 2/3 din înălțimea incisivilor

În surâs: până la colet

Înclinare vestibulară 15ș

Fig. 66 Fig. 67

DVO corectă 6,8 mm

Ocluzia frontal psalidodont

Ocluzia lateral cap la cap

Pacient mulțumit de:

– dinți-culoare, formă, mărime

– vizibilitate Fig. 68

– curbura vestibulară- aspectul buzei superioare

– arnajament

CAPITOLUL 6

Discuții

În studiul realizat s-a ajuns la rezultatul că satisfacția pacienților edentați total unimaxilar la nivelul maxilarului, față de tratamentul prin proteza totală, este mai mare decât la pacienții edentați total unimaxilar mandibular protezați.

Despre această temă, în momentul actual nu se regăsesc studii sau articole, datorită faptului că tratamentul edentatului mandibular prin proteză dentară a fost întotdeauna mai dificilă și greu de restabilit funcțiile aparatului dento-maxilar.

Există numeroase studii legate pe tema satisfacției și percepției față de edentații totali bimaxilar, unde contorizarea acestor paramentrii este mai ușoară și nu se întâlnesc așa multe inconveniente ca la pacienșii edentați total unimaxilar (de exemplu: statusul arcadei antagoniste, vârsta mai mică la care apare față de edentația bimaxilară, intervenții protetice, chiar mai multe protezări, etc.).

În cartea Protezarea Totală scrisă de Prof. Dr. Emilian Hutu și Prof. Dr. Mihaela Păuna în capitolul 12 Edentația totală unimaxilară se aduc în discuție elementele care țin în creșterea satisfacției pacienților edentați total unimaxilar față de proteza totală și are următoarele concluzii:

La maxilar proteza totală întâlnește condiții mult mai favorabile decât la mandibulă, datorită faptului că există o suprafață mai mare de menținere, sprijin și nu este necesară reeducarea limbii

La edentații total mandibular este extrem de greu să se realizeze o proteză eficientă atunci când la nivelul maxilarului arcada este integră.

Capitolul 7

Concluzii

În urma acestui studiu, prin rezultatele ,lotului celor 14 pacienți,obținute din chestionar s-a ajuns la concluiza că:

Pacienții edentați unimaxilar la nivelul mandibulei, în urma protezării au prezentat o satisfacșie mai scăzută legată de menținere și stabilitate, față de cei protezași la nivelul maxilarului.

lipsă de menținere și stabilitate duc la o masticașie nesatisfăcătoare

apariți unor perturbări digestive

scade confortul pacientului, cum au reieșit în studiu un procent mare de pacien și ce se simt jenați și încordați datorită acestor probleme.

Pacienții edentați unimaxilar maxilar, protezați, au prezentat satisfacții mai scăzute față de funcția fonatorie si estetică, în raport cu lotul de pacienți edentați unimaxilar mandibular.

Precum demonstrează și acest studiu, protezarea edentatului total unimaxilar este o metodă treapeutică difcilă, ce întâmpină cele mai multe inconveniente la protezarea pacientului edentat total unimaxilar la nivelul mandibulei, existând un raport de satisfacție și percepție foarte scăzut.