EVALUAREA CARACTERISTICILOR GEO -SISTEMICE DIN [624016]

1 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
PROGRAM DE CONVERSIE PROFESIONALĂ GEOGRAFIE

DISCIPLINA: GEOGRAF IA MEDIULUI

REFERAT PENTRU EV ALU ARE

TEMA : EVALUAREA CARACTERISTICILOR GEO -SISTEMICE DIN
ZONA DEVA – HUNEDOARA

CURSANT: PROF. VIORE L GUȚU

2019 -2020

2
EVALUAREA CARACTERISTICILOR GEO -SISTEMICE DIN ZONA DEVA –
HUNEDOARA.
1. Limitele arealului analizat.
Județul Hunedoara este situat în partea central -vestică a României, fiind intersectat de
paralela de 460 latitudine nordică și de meridianul de 230 longitudine estică, punctele extreme
ale județului Hunedoara, fără indicarea coordonatelor absolute, fiind : zona de NV a satului
Rusești (comuna Bulzeștii de Sus) la nord, hotarul vestic al satului Pojoga (comuna Zam) la
vest, i zvoarele râului Lăpușnic la sud și ramificațiile unor afluenți de dreapta ai pârâului Jieț
la est. Județul Hunedoara se întinde pe o suprafață de 7 063 km pătrați, ocupând 2,96 la sută
din teritoriul țării, învecinându -se la nord – est și est cu județul Alba, la est și sud – est cu
județul Vâlcea, la sud cu județul Gorj, la vest cu județele Timiș și Caraș -Severin și la vest și
nord – vest cu județul Arad. În ceea ce privește z ona aflată î n studiu , respectiv zona Deva –
Hunedoara , ea este o zonă situată în centrul județului Hunedoara, în regiunea de confluență a
Mureșului cu Streiul ui și Cernei , cuprinzând din punct de vedere administrativ unitățile
teritoriale ale municipiilor Deva și Hunedoara, a orașelor Simeria și Călan, dar si teritoriile
comunelor Vețel , Peștișu Mic, Cârjiți, Ghelari, Teliuc și Băcia.

Foto 1 Zona Deva – Hunedoara

3
2. Elemente favorabile și restrictive impuse de componentele naturale
comunit ăților umane din spa țiul analizat cu precizarea repartiției spațiale si a
elementelor definitorii .

2.1. Caracteristici geologice.
Din punct de vedere geologic, teritoriul județului Hunedoara se suprapune pe două
mari unități tectono -structurale , respectiv: Autohtonul Danubian și Pânza G etică. Astfel,
rezultatul tectogenezei active ce a avut loc de -a lungul timpului în arealul județ ului
Hunedoara a dus la delimitarea a două zone geologice distincte : zona cristalino -mezozoică
aparț inând Carpaților Meridionali și zona sedimentar vulcanic ă a Carpaților Apuseni de sud ,
zonă geologică din care face parte si aria teritorială Deva -Hunedoara . Această zonă este
alcătuită în special din formațiuni metamorfice precum gnaisuri, cuarțuri și alte roci cristaline ,
dar și din formațiuni magmatice reprezentate de granodiori te, andezite și piroclastite, ori din
formaț iuni sedimentare precum calcare, gresii, conglomerate, marne și nisipuri . În ceea ce
privește f ormarea și repartiția solurilor din această zonă , trebuie amintit că aceste soluri au
fost influențate de configurația orografică specifică a județ ului Hunedoara, aici remarcându –
se o clară etajare pe verticală . În zona Devei predomină solurile brune tipice, podzolite , dar si
o asociere între solurile anterior menționate cu rendzinele sărace în humus și soluri terra rossa
formate în special pe calcar e. În zona Hunedoarei se găsesc mai mult soluri brune și brun –
roșcate de pădure, slab sau puternic podzolite , pe când de -a lungu l văilor râurilor Mureș,
Strei ș i Cerna există soluri aluviale, gleice sau cernoziomuri levigate de mai multe tipuri .
În ceea ce privește prezența mine ralelor si rocilor utile, î n această zonă, mai precis la
Ghelari și Teliucu Inferior, există însemnate zăcăminte de minereuri feroase sub formă de
carbonați de fier precum ancheritul ori sideritul sau oxizi de fier precum magnetitul,
hematitul. De asemenea la nord de orașul Deva s e afla importante ză căminte de minereuri de
cupru, respectiv calcopirită, pirită, blendă, galenă, carbonați de cupru și altele . Tot în această
zonă , mai precis în zona localităț ilor Vețel și Muncelu Mic există bogate zăcăminte de
minereuri de crom, plumb și zinc , dar s i alte mi nereuri p olimetalice, care însă sunt exploatate
într-o foarte mică măsură. În ceea ce privește rocile de construcție , în zona Deva -Hunedoara
se găsește importante cariere de calcar la Călan, Strei,Valea Sângeorg iului și Sântămăria de
Piatră , travertin la Cărpiniș lângă Simeria, andezit la Măgura Uroiului și pe Dealul de lângă la
Deva , gips la Călanul Mic, dolomit la Zlaști și Teli ucu Inferior, talc și steatit la Govăjdia și
Zlaști. Nisipurile și pietrișurile de balast s unt comune văilor a numeroase ape curgătoare, dar
în special râuri lor Mureș, Strei și Cerna , de unde se extrage o serie materiale folosite in

4 fabricile de ciment sau materiale de construcție din zonă . O altă bogăție a acestei zone o
reprezintă apele minerale din împrejurimile Devei, mai precis cele de la Vețel și Bretelin și
Chimindia, dar și izvoarele cu ape termale de la Călan , izvoare ce sunt cunoscute încă de pe
vremea dacilor și romanilor , datorită ef ectelor sale terapeutice în tratarea diferitelor boli.

2.2. Caracteristici geomorfologice.

5 Nota de originalitate ce caracterizează t răsăturile geomorfologice din zona Deva –
Hunedoara este dată de existența in acest spațiu a patru unități majore de relief, respectiv
Munții Poiana Ruscă, Dealurile Hunedoarei , Culoarele râurilor Cerna și Strei, dar și
impu nătoarea Luncă a Mureșului , fapt ce duce la o sporire considerabilă a caracterelor
geomorfologice din această zonă.
Un rol foarte important în acest sens îl are existența în partea nord-vestică a munților
Poiana Ruscă a unui horst cristalin ce a permis de-a lungul timpului la constituirea
interfluviilor largi și netede, a văilor înguste și adâncite, ori a șesuri lor aluviale ce au
îmbogățit și mai mult lista proceselor geomorfologice din aceasta zonă. De altfel, aici
amploarea proceselor geomorfologic e este destul de ridicată și ea se datorează unor factori
precum: expoziția versanților, declivitatea , structura solului, procesele de eroziune, procesele
de alunecare, clima, rețeaua hidrologică și altele.
În ceea ce privește expoziția versanților, î n zona Deva -Hunedoara, versanții sud –
vestici au cea mai mică expoziție , în timp ce versanții nord -estici au cea mai mare expoziție,
fapt ce determină în mod substanțial regimul caloric și umiditatea solului, dar și procesele de
îngheț -dezgheț sau cele pre mergătoare eroziunii. Desigur ca în această zonă există și versanți
cu expoziție sudică, vestică, nordică sau estică, însă diferențele d e expunere solară date de
expoziția versanților pe anumite puncte cardinale au efecte specifice asupra rețetei
hidrogra fice, a solurilor, florei și faunei și chiar asupra construcțiilor antropice.
Declivitatea este și ea o caracteristică importantă a proceselor geomo rfologice din
această zonă , iar cunoașterea valorilor este de osebit de utilă pentru masurile de combatere a
eroziunii solului, a alunecărilor de teren, ori în stabilirea corectă a amplasamentelor
așezărilor , a căilor de comunicații sau alte obiective antropice. În zona Deva – Hunedoara
declivitatea are valori ce se încadrează de la „ plan” și „ușor înclinat” în zona orașe lor
Hunedoara, Călan,Simeria și a zonele aferente luncilor Mureșului, Streiului și Cernei,
respectiv în Dealurile Hunedoarei și până la „înclinat ” în dealurile Devei, respectiv munții
Poiana Ruscă. În zonele unde declivitatea este ridicată s -au produs de-a lungul timpului o
serie de fenomene naturale precum șiroiri, surpări, prăbușiri, tasări , alunecări , eroziuni ale
solului și altele.
De asemenea, îndelungata și intensa activitate minieră din acea stă zonă, a dus la
manifestarea unor noi forme de relief, dar și a așa numitelor hazarde și riscuri antropice legate
în special de depozitarea defectuoasă a deșeurilor miniere. P rintre cauzele care au dus la
apariția acestora hazarde antropice se numără a mplasarea defectuoasă a așa numitelor
deponeuri de reziduuri miniere sau sider urgice în amonte de așezările umane, ori ignorarea
elementelor tehnice de construcție, cel mai adesea umplerea peste nivelul maxim proiectat a

6 haldelor de zgură sau ste ril. Un astfel de exemplu este prezența în apropierea municipiului
Hunedoara mai precis, la extremitatea nord -estică a platformei siderurgice, a haldei de zgură
de la Buituri, unde frecvent au loc alunecări ale versanților datorită lucrărilor de exploatare
neautorizate sau vibrațiilor induse de trafic ul din zonă .

Foto 2 Halda de zgură Buituri , Hunedoara

De asemenea tot î n această zonă sunt cunoscute alunecările de teren de pe versantul
nord-vestic al Carierei de minereu fier de la Teliuc u Inferior, mai ales că aici după
dezafectarea carierei, aici au avut loc mai multe alunecări de teren care cu timpul au dus la
formarea unui lac creat peste fosta exploatare minieră .

Foto 3 Lac de carieră, Mina Teliuc (1)

7
2.3. Caracteristici hidrologice .

Apa constituie un important factor important în perimetrul zonei Deva -Hunedoara
atât sub aspect economic , cât și agent modelator al reliefului din această regiune. Astfel,
apele subterane din această zonă sunt prezente atât sub forma apelor freatice obișnuite cât și a
apele de adâncime, mai precis a celor mezotermale , cum este cazul celor din apropierea
orașului Călan , ape cu proprietăți curative recunoscute din cele mai vechi timpuri.
Tot aici pot fi încadrate apele de adâncime formate prin rambleierea hidraulică a
galeriilor de mină în fostele exploatări miniere de la Teliuc u Inferior și Ghelari , ape care
alături de apele de infiltrație declanșează ample procese fizico -chimice ce conduc frecvent la
fenomene de poluare în zonele menționate.
În ceea ce privește apele curgătoare, î ntreaga rețea hidrografică a zonei Deva –
Hunedoara aparține bazinului hidrografic al Mureș ului, deoarece t oate râurile și pâraiele de
aici se varsă în acesta . Astfel, Mureșul, principala arteră hidrografică străbate această zonă pe
o lungime de aproxima 30 de kilometri , într -un culoar îngust între Munții Poiana Ruscă la
sud și Munții Apuseni la nord. Bazinul Mureșului, în această zonă este asimetric, afluenții de
dreapta fiind scurți (sub 2 5 km), iar cei dinspre sud sunt ceva mai lungi (până la 5 0 km).
Trebuie amintit că debitul mediu multianual al râului Mureș, pentru perioada ultimilor
20 de ani, variază între 120 m3/s și 165 m3/s, cote măsurate în zona orașului Deva , iar
volumul maxim atins pe anotimpuri se pro duce la sfârșitul primăverii în lunile aprilie -mai, iar
cel minim toamna în lunile octombrie -noiembrie .
Cei mai cunoscuți afluenți ai Mureșului din această zonă sunt râul Strei ce izvorăște
din Munții Șureanu și ce are o lungime totală de 58 kilometri, traversând pe o distanță de
aproximativ 30 de km, arealul de cercetare. Un alt afluent al Mureșului din această zonă este
râul Cerna, care izvorăște de pe versantul estic al Munților Poiana Ruscă, are o l ungime totală
de 43 de km , iar zonei de cercetare îi aparține cursul mijlociu și cel inferior (aproximativ 30
km). Lacurile din arealul de stu diu sunt în număr de două , respectiv un lac de acumulare:
Lacul Cinciș și un lac de carieră: Lacul de la Teliuc.

8
Foto 4 Lac de carieră, Mina Teliuc (2)

În ceea ce privește lacul de acumulare de la Cinciș este unul dintre cele mai mari
lacuri din Transilvania, fiind situat la 15 kilometri de municipiul Hunedoara , având o
adâncime de aproximativ 48 m si o suprafață de aproximativ 26 0 ha. Lacul de ac umulare de
la Cinciș a apărut la începutul anilor 1960 odată cu amenajarea hidrotehnică Cinciș – Cerna ,
amenajare ce a fost proiectată și construită prin acumularea scurgerii naturale a râului Cerna
într-un baraj cu o înălțime de 48 metri, și cu o deschidere de 220 de metri la coro nament.
Lacul de acumulare și barajul Cinciș are ca principal rol alimentarea cu apă a
municipiului Hunedoara și a combinatului siderurgic de aici, dar si producerea energiei
electrice ori apărarea împotriva inundațiilor , fenomen cu care locutorii din aceasta zonă se
confruntau frecvent înainte de construcția lacului de acumulare și a barajului de la Cinciș .
Lacul Cinciș a fost inaugurat în anul 1964, după ce valea în care se aflau vechile
așezări Cinciș -Cerna, Baia lui Crai , Valea Ploștii, Ciuleni și Moara Ungurului a fost inundată
pentru a fi creat Lacul Cinciș, lac care a ajuns astăzi la o capacitate de aproape 30 de milioane
de metri cubi de apă. Amplasamentul barajului a fost ales pe versantul estic al masivului
Poiana Ruscă, după confluența cu pârâul Runcu, acolo unde condițiile geomorfologice au fost
cele mai favorabile deoarece valea râului era îngustă, cu versanți simetrici înclinați la 45 ș –
55ș, cu roca de bună calitate și cu depuneri aluvionare în albie în straturi de mică grosime.

9
Foto 5 Barajul și l acul de Acumulare Cinciș -Cerna

În ceea ce privește Lacul de la Teliuc u Inferior aflat la circa 6 km de Hunedoara , el
este lac cu o suprafață de aproape cinci hectare și o adâncime de aproape 50 de metri , acest
lac apărând după ce apa provenind din câteva izvoare de suprafață , dar și din subteran , a
umplut o bună parte din fosta exploatare minieră de suprafață de la Teliuc.
Trebuie amintit că această exploatare aparține de drept statului român, care o
administrează prin intermediul compani ilor Conversmin și Minvest Deva , iar această mină, ca
de altfel întreaga zonă, ar fi trebuit ecologizată și împrejmuită corespunzător . Din păcate
niciodată nu s -au găsit niciodată banii necesari pentru aceasta . În plus, Conversmin și Minvest
au decis că , pentru stat, soluția cea mai simplă ar fi transferul carierei în proprietatea comunei
Teliuc, iar edilii să încerce să o transforme în zonă de agrement , deși ea , după cum am mai
spus, nu este ecologizată și pune serios în pericol viața și sănătatea oameni lor.

2.4.Caracteristici climatice.
Din punct de vedere al unităților climatice, județul Hunedoara es te car acterizat de un
climat rece de munte în zonele î nalte precum Retezat , Godeanu, Parâng ,Țarcu și Șureanu, un
climat temperat în zona munților Poiana Ruscă, Metaliferi și sudul Munților Apuseni și un
climat continental moderat de deal în restul teritoriului , în acesta intrând și zona studiată, zona
Deva – Hunedoara .
Astfel, a ceste complexe condiții climatice sunt determ inate de varietatea reliefului ,
respectiv de etajarea, compartimentarea și fragmentarea lui, ori de orient area lui față de

10 punctele cardinale . În zona studiată i ernile sunt relativ umede, în timp ce verile sunt însorite și
cu u n regim pluviometric echilibrat, iar în ceea ce privește circulația generală a aerului ,
vremea relativ călduroasă și umedă iarna și ușor instabi lă iarna, este generată de circulația
curenților dinspre vest și sud vest , circulație ce are și ușoare influențe submediteraneene .
Vântul predominant în zona Deva – Hunedoara sufl ă în timpul iernii pe direcția N NV, iar în
timpul verii pe direcția VSV , și prezintă o serie de diferențieri, datorate particularităților
reliefului, iar procentual frecvența vân turilor vestice și sud vestice este de circa 45 -55%, iar a
celor din NV și nord este de 25 -30%.
Temperaturile medii anuale în zona studiată se situează în jurul valorii de +100 cu
ușoare oscilații în L unca Mureșului unde iernile sunt mai reci și mai umede, și pe dealurile
Hunedoarei unde iernile sunt mai calde și mai uscate. Astfel maxima absolută în această zonă
a fost înregi strată în 24 iulie 2007, la Hunedoara, valoarea fiind de +41,2°C, iar minima
absolută a fost înregistrată la Deva , în 25 ianuarie 1963, valoarea ac estei temperaturi fiind de
– 29,9°C. Cu toate acestea , în ultimii ani se observă o creștere ușoară a temperaturii medii
anuale, datorată într-o bună parte și emisiilor de poluanți în această zonă , îndeosebi a celor de
dioxid de carbon, rezultate din diverse activități economice , dar în spe cial de la Combinatul
Siderurgic de la Hunedoara ori Termocentrala Mintia de lângă Deva .
De asemenea, în ultima perioadă nici regimul precipitațiilor nu mai prezintă o curbă
tipică cum eram obișnuiți mai înainte, adică cu maxime în luna iunie și minime în luna
februarie. Acum inflexiunile sunt tot mai frecvente, iar minimele și maximele nu pot fi
estimate pentru anumite perioade ale anului, deoarece sunt tot mai imprevizibile. Ca o
caracteristică a celor anu nțate anterior s -a observat că volumul precipitaț iilor din zona Deva –
Hunedoara în perioada 2010 – 2019 a avut fluctuații foarte mari.
Astfel , în anul 2011 volumul mediu al precipitațiilor din această zonă s -a situat la
valoarea de 561,9 mm .,valoare ce se încadrează de altfel în limitele normale de lat itudine și
altitudine ale acestei zone , pe când în anul următor , în 2012 media să urce pana la valoarea
793,4 mm., iar peste numai doi ani , în anul 2014 , această valoare să fie una minimă de numai
447,4 mm. Astfel, această fluctuație în regimul precipitațiilor, adică lipsa sau abundența lor
creează neajunsuri sau pierderi importante din punct de vedere economic și în special pentru
producț iile agricole.

2.5. Caracteristicile pedologice.
În ceea ce privește caracteristicile pedologice ale solului din zona Deva – Hunedoara
trebuie amintit că în această zonă se găsesc o mare varietate de soluri , de la soluri
aluvionare, gleice și pseudogleice ș i până la cernoziomuri cambice sau levigate aflate în

11 special în luncile Mureș ului, Strei ului și Cern ei. De asemenea pe terase le și pe dealurile
piemontane din jurul Devei și Hunedoarei se întâlnesc atât cernoziomuri cât și soluri brune și
brun–roșcate ceea ce face ca fondul pedologic al acestora să fie unul fertil și utilizat cu bun
randament în agricultură. De asemenea, p e o mare parte a zonei studiate mai precis î n Luncile
Mureșului, Streiului și Cernei se găsesc așa numitele luvisoluri adică un tip de soluri mai
tinere caracterizate printr -un nivel al humusului ridicat și bogate în materie organica ce
favorizează îndeosebi culturile de plante tehnice și cerealiere . În zona păduroasa a zonei
studiate , dar și pe cursul mijloci u al Streiului, în zona de luncă , se găsește solul brun
eumezobazic , un sol de culoare bruna cu nuanțe gă lbui, cu o textura d e la mijlociu pana la
fina, cu o structura grăunț oasa și moderat dezvolta tă ,foarte indicat pentru culturile de
cereale, vita d e vie, legume și pomi fructiferi. Desigur , tot în această zonă a Devei și
Hunedoarei , pe suprafețe restrâ nse din apropierea cursurilor de apă , exista și soluri
mlăștinoase, așa numitele gleiosoluri , unde valoarea mare a umidității și regimul aero -hidric
defectuos face ca aceste soluri să aibă un grad de utilizare redus. De asemenea în această zonă
a Devei și Hunedoarei , pe unele terenuri plane sau ușor înclinate ce au un drenaj intern slab
ce favorizează stagnarea periodică a apei pluviale , se găsește așa numitele luvosol uri
stagnic e, care în condițiile unui climat umed și a unei cantități suficiente de apă menținută pe
o perioadă mai lungă de timp, permite accentuarea proceselor de levigare și argilizare , ceea
ce face ca aceste soluri să devină neatractive din punct de vedere economic. Tot in această
categorie a solurilor neatractive din această zonă se încadrează și solurile poluate, care
datorită factorului antropic și -au pierdut o mare parte din proprietățile organice și au devenit
aproape inu tilizabile. La nivelul zonei studiate, aceste soluri sunt asociate in intravilan cu
lucrări de exc avare – depozitare , iar în extravilan asociate cu extracția și procesarea
minereurilor de la diferite cariere și mine din zonă .

2.6. Vegetație și faună
În ceea ce privește vegetația, dată fiind așezarea geografică și condițiile climatice
specifice , zona Devei și Hunedoarei are o bo gată și interesantă floră ce cuprinde însă și
numeroase elemente submediteraneene. Astfel , pe dealurile însorite ale Huned oarei și
Călanului se găsește o vegetație bogată, reprezentată mai ales prin serie de graminee sălbatice
precum: firuța, iarba câmpului , păiușul roș u, golomâțul , topoșica și altele, dar si o specie de
iarba grasă cu flori galbene si albe, cunoscută în mod obișnuit sub denumirea de floare de
piatră. De asemenea pe pajiștile mai umede din Lunca Mur eșului, a Ștreiului și a Cernei ,
întâlnim frecvent laleaua pestriță , plantă deosebit de frumoasă ce este declarată monument a
naturii din țara noastră. Subarboretu l din această zonă , in special cel al dealurilor din jurul

12 Devei este caracterizat de prezența tufelor de liliac sălba tic care dau peisajului o notă
caracteristică aparte atunci câ nd înflorește . Alăt uri de liliac în ace astă zonă mai crește și
crește mojd reanul sau frasinul de munte , plantă care are de asemenea origini med iteraneene
și oferă un frumos peisaj d ecorativ . Dintre speciile endemice ale acestei zone putem aminti o
specie de măceș (Rosa obstusifolia) , sau tu lipanul numit si arborele lalea (Liriodendron
tulipifera ) ce pote fi întâlnit în zona localit ății Ghelari sau în Parcul Dendrologic de la
Simeria.

Foto 6 Arborele de lalea (tulipan)

Un arbust frecvent întâlnit în această zonă, dar care are și un important rol alimentar,
este a lunul de pădure, arbust originar tot din bazinul Mării Mediterane, dar care s -a adaptat
foarte bine în această zonă , el fiind prezent în su barboretu l de pe culmile ce î nconjoară
localitățile Deva,Hunedoara și Călan , dar și în zăvoaiele din Lunca Mureșului ,Streiului si
Cernei . Tot aici întâlnim o vegetație lemnoasă joasă reprezentată de o serie de arbuști și
arbori de talie mică precum : cornul , lemnul râios , afinul, zmeurul, păducelul , carpenul pitic
, socul, măceșul, jneapănul , sângerul și alele . Vegetația lemnoasă înaltă o întâlnim repartizată
în subzone de păduri amestecate , în special cele de fag și gorun ce sunt reprezentate prin
areale mai retrase din zona orașelor Deva și Hunedoara ,Simeria și Călan, ori păduri montane
pe versanții estici ai Munților Poiana Ruscă și cei sudici ai Munților Metaliferi, aceste păduri
fiind reprezentate în special de stejar care pe alocuri este amestecat cu carpen ori fag și de
păduri de carpen, arțar, salcâm ,cer , paltin sau gâ rniță . De asemenea a șezarea geografică a

13 teritoriului, varietatea reliefului, clima si vegetația își pune amprenta asupra faunei, care în
general, se încadrează zonei central europene , dar cu multe elemente mediteraneene . În acest
sens, reprezentativ este prezența viperei c u corn pe culmil e stâncoase din jurul Cetății Devei
și a viperei comune în zona Ariei Naturale de la Măgura Uroiului . Demn de remarcat la
această zonă este numărul mare de insecte, în special de lepidoptere (fluturi), dintre care
remarcă m fluturele tigr u (Callimorpha quadripunctaria ), albăstrița pătată ( Maculinea arion ),
coada rândunicii ( Iphiclides podalirius ), dar și alte insecte comune precum libelule, greieri,
furnici,cărăbuși , viespi, albine și altele .

Foto 7 Albăstrița

În ceea ce privește reptile le și amfibieni i, aici se găsește : șarpele de casă , gușterul,
șopârlă de pădure, broască râioasă , brotacul verde de copac broasca roș ie de-munte și altele.
Din punct de vedere al faunei mari , aici întâlnim : mistrețul, lupul, vulpea , pisica sălbatică,
iepurele , viezurele, jder ul, căprioara, veverița și altele , iar dintre păsările caracteristice
pădurilor din această zonă amintim : cucul, privighetoarea, ciocănitoarea, mierla neagră gaița,
corbul, cinteza, codobatura, sturzul, fazanul și altele. F ondul ihtiologic al zonei este
reprezentat pe râul Mureș de știucă, șalău, so mn, biban, mreană, crap ,clean, iar pe Strei și
Cerna și de păstrăv, lin, scobar, lipan și altele. În ceea ce privește fauna acvatica din lacul de
acumulare de la Cinciș ea este reprezentată de pești precum : șalău, știucă, crap, caras,
roșioară, plătică , de nevertebrate precum melci de apă si scoici și de vertebrate precum

14 broască de lac , șarpele de apă, ori broasca țestoasă de apă . De o mare importanță pentru
biodiversitate este prezența în această zonă a Parcului Dendrologic de la Simeria, parc ce
cuprinde cea mai veche și valoroasă colecție de plante exotice și indigene din România și
unde au fost aclimatizate peste 2500 de specii de plante .

Foto 8 Parcul Dendrologic Simeria

3. Modificări ale componentelor naturale .

3.1.Modificari la nivelul litosferei.
Zona Deva -Hunedoara este o zonă cu un important potențial minier , lucru dovedit de
exploatarea minereurilor feroase si neferoase încă din cele mai vechi timpuri. Î nsă datorită
locului în care se găs esc în scoarța terestră, minereuri le se exploatează prin diferite lucrări
miniere de suprafață sau subterane, aplicând u-se diferite metode și tehnologii de lucru . De
obicei exploatarea minereurilor sau rocilor utile se face fie prin dezveliri de suprafață , fie
prin executarea de galerii subterane sau puțuri de explorare săpate de la suprafață sau din
subteran. În exploatar ea subterană , atunci când excavațiile executate depășesc dimensiunile
critice din punct de vedere al stabilității rocilor și mai ales când nu se iau măsuri adecvate de
susținere a golurilor formate, se produce un fenomen de surpare a rocilor acoperitoare, ceea
ce dă naștere altor fenomene complexe ce poartă denumirea de efecte de subsidență . Astfel de
fenom ene de subsidență au avut loc și în zona Deva -Hunedoara , mai precis la Exploatarea
Minieră de la Teliuc , când în urma exploatării nerați onale a zăcămintelor și a nerespectării
condițiilor tehnice de lucru, s-a produs deplasarea rocilor și surparea acoperiș ului la mai

15 multe galerii , afectând astfel integritatea atât a galeri ilor de mina existente câ t și a terenului de
la suprafață.

Foto 9 Gură de mină prăbușită, mina Teliuc

Aces t fenomen de surpare s-a amplificat odată cu sistarea activității la această mină în
anul 2005 , atunci când sub acțiunea unor factori fizici și chimici, dar în special a acțiunii apei
din pânza freatică si a apei de infiltrație, galeriile de mină au început să fie serios afectate
prin fenomene de prăbușire , scufundare, deplasare, deformare, ce a condus la apariția de mari
crăpături în pereți galeriilor , dar și fracturarea și scufundarea terenului de la suprafață, ca
urmare a tasării scheletului mineral al rocilor din masiv ul existent .
Desigur, administratorul acestei mine , Compania Minvest Deva nu a luat nici o
măsură de rezolvare a acestei probleme și așa se face de că terenurile fracturate și afectate de
exploatarea subterană de la Teliuc nu au mai putut fi utilizate pentru agricultură sau alte
activități economice , deoarece prin prăbușirea suprafeței de la nivelul solului s-a realizat
accidentarea gravă a terenului care coroborată cu coborâre a nivelului hidrostatic al pânze i
freatice, va duce ireversibil , la apariția fenomenului de deșertific are prin dispariția florei și
faunei din această zonă . Un alt exemplu negativ în acest sens este cel de la Exploatarea
Minieră de Cupru din apropiere de Deva , unde prin exploatarea nerațională a zăcămân tului
existent , în anul 2014 a avut loc o masivă surpare a acoperișului unor galerii și puțuri de
exploatare , ocazie cu care s-a creat un con de s urpare ce are o suprafață de aproximativ 3
hectare și o adâncim e de aproape 50 de metri. Cu timpul pe taluzurile acestui con de surpare

16 s-au instalat ample procese gravitaționale și erozionale care a u antrenat inclusiv vegetația
ierboasă și forestieră din această zonă. Desigur, că și de această dată Compania Minvest nu a
demarat nici o acțiune de remediere a situației si de ecologizare a zone , iar acest lucru va duce
la consecințe deosebit de negative asupra mediului din această zonă .

3.2. Modificari la nivelul reliefului.
Activitatea umană a influențat atât direct cât și indirect înfățișarea reliefului printr -o
serie de acțiuni care a dus de multe ori chiar la modificarea component elor geosistemului
dintr -o anumită zonă . Astfel, în locațiile exploatărilor miniere existente în zona Deva –
Hunedoara , relieful a suf erit modificări semnificative datorate în special lucrărilor de
decopertare, excavare , încărcare și transport a materialelor supuse procesării , fapt ce a
amplificat apariția unor fenomene complexe ce constau în deplasarea unor mase de material
din zon a de bază în alte zone adiacente. Complexitatea acestor deplasări este dată de
multitudinea de cauze care le pot provoca, dar și modul de desfășurare al procesului, de natura
straturilor afectate dar și dezvoltarea lor în timp și spațiu. De altfel î ndelun gata și intensa
activitate minieră și metalurgică din zona Deva – Hunedoara nu a fost lipsită de manifestarea
unor astfel de transformări ce au contribuit de multe ori la schimbarea configurației reliefului
, dar și degradarea solului din punct de vedere fizico -chimic.
Astfel, în această zonă , mai precis în arealul minier existent, datorită proceselor
gravitaționale inerente , dar mai ales lucrărilor de exploatare neautorizate sau defectuos
executate, au avut loc im portante alunecări de teren atât pe versanții haldei de zg ură de la
Buituri, cât și pe versantul nord -vestic al Carierei de fier de la Teliuc ul Inferior . În primul
dintre cazuri, în masa haldei de zgură s -a produs fenomenul de tixotropie , sub influența
vibrațiilor provocate de utilajele de exploatare, pe când în cel de al doilea caz fenomenul de
alunecare s -a datorat fenomenulu i de pluviodenudare, adică acțiunii de eroziune executată de
precipitații asupra malurilor versantului , eroziune ce a condus în tim p la alunecarea si
prăbușirea talazurilor carierei. Un rol deosebit de important in ceea ce privește modificările
aduse reliefului îl au despăduririle și decopertările masive de vegetație , deoarece ceste
activități duc la creșterea umidității versanților și prăbușirea acestora prin slăbirea forțelor de
coeziune dintre elementele solului . Astfel de fenomene au avut loc în apropiere de Deva mai
precis la Exploatarea Miniera din nordul orașului, în zona cetății Deva și al Pădurii Bejan și
în Zona Hunedoarei, mai precis la fosta Exploatare Miniera de la Teliucu inferior, în jurul
Lacului de Acumulare de la Cinciș -Cerna și pe halda de steril de la Buituri de lângă
Hunedoara .

17
Foto 10 Alunecare de teren, Pădurea Bejan Deva
Desigur î n această zonă si în special pe amplasamentele fostelor unități de producție
de combinatele siderurgice de la Hunedoara și Călan au fost executate o serie întreagă de
lucrări, în special lucrări legate de ecologizare, lucrări ce au schimbat semnificativ relieful
dar și textura solului din această zonă . În acest fel lucrările executate au constat în demolarea
clădirilor amplasate precum si a structurilor și platformelor construite anterior , deg ajarea
amplasamentului de moloz și spărtur i urmată de îndepărtarea acestora în totalitate, după care
au urmat l ucrările de amenajare a noilor incinte, lucrări ce constau în nivelarea și
compactarea terenului , apoi așternerea unui strat de pământ vegetal de împrumut cu grosimea
de 10 – 15cm . Un alt exemplu al modificărilor aduse reliefului în această zonă este cel al
lucrărilor pentru reabilitarea carierei de talc -dolomită de la Zlaști de lângă Hunedoara și
încadrarea ei în peisagistica zonei . Astfel pentru reabilitarea acestei exploatări mi niere s -au
impus executarea unor lucrări ce a constat în depunerea molozului rezultat din demolări le
vechilor construcții pe vatra carierei , dar și a alto r deșeuri acceptabile din zonă respect iv
steril din haldele de steril pentru ridicar ea nivelului ve trei carierei. Apoi a urmat nivelarea
molozului transportat și așternerea s uprafeței cu pământ vegetal , după care au fost executate

18 lucrări de corectare a taluzurilor carierei , urmate de curățirea curgerilor din taluz cu
depunerea lor pe vatra carierei p rin luc rări de nivelare și compactare. A urmat apoi curățirea
canalelor de gardă existente, în final executându -se înierbarea și împădurirea platformelor cu
vegetație care se pretează în zonă, urmând ca în viitor să se execute lucrări de întreține re și
revizuire a plantațiilor și de completare a lipsurilor sesizate.

3.3. Modificari la nivel hidrologic
Lucrările hidrotehnice au implicații deosebite asupra mediului deoarece ele modifică
atât regimul apelor de suprafață cât și a celor subterane, dând naștere unor noi ecosisteme,
diferite de ecosistemele vechi naturale , în astfel de cazuri existând atât avantaje câ t și
dezavantaje asupra mediului înconjurător . Astfel, barajele și lacurile de acumulare asigură
reținerea volumelor de apă necesare atât populație i cât și industriei și agricultur ii , înlă turând
totodată pericolul apariției inundațiilor . Aici este și cazul lacului de acumulare și a barajului
de la Cinciș, care odată construit a înlăturat substanțial pericolul producerii viiturilor pe râul
Cerna, contribuind totodată la satisfacerea nevoilor de apă potabilă a municipiului Hunedoara
dar și la producerea de energie ele ctrică . De asemenea un alt tip de lucrări hidroteh nice și
anume lucrările de îndiguire , apără terenurile, localitățile și alt e obiective social – economice
de revărsările cursurilor de apă, iar ca exemplu concret avem lucrările de îndiguire executate
pe râul Mureș în dreptul municipiului Deva, lucrări care au făcut ca acest oraș să nu mai fie
amenințat de perico lul revărsărilor apelor acestui râu așa cum se întâmpla înainte de îndiguire.
De asemenea tot î ndiguirile reduc substanțial zonele cu bălți din luncile râurilor prin lucrări de
asanare ce redau circuitului agricol importante suprafețele de teren aflate înainte permanent
sau temporar sub apă . Cel mai bun exemplu în acest sens este cursul mijlociu al râului Strei
unde îndiguirile au dus la asanarea a numeroase bălți care mai înainte nu puteau fi
valorificate din punct de economic , iar odată executate aceste lucrări impor tante suprafețe de
teren au putut fi redate circuitului agricol . O altă modificare din punct de vedere hidrologic o
reprezintă regularizările egaliză rile de albii ale râurilor, lucrări ce îmbunătățesc condițiile de
scurgere a apelor, dau stabilitate trase elor acestora și diminuează depunerile de aluviuni de pe
diferite cursurile de apă. Astfel de lucrări hidrologice se execută frecvent pe cursul mijlociu al
râului Cerna la trecerea lui prin municipiul Hunedoara , dar si pe cursul mijlociu al râului Strei
în zona orașului Călan.

19
Foto 11 Îndigurie râul Cerna, Hunedoara
Cu toate acestea prin folosirea nerațională a surselor de apă, adică p rintr-o exploatare
excesivă a acestora pot apărea unele dezechilibre la nivelul mediului înconjurător deoarece
pot avea loc ridicări ale nivelului frea tic și scurgeri care vor antrena îngrășămintele chimice și
pesticidele, poluând astfel sursele subterane. De asemenea p rin evacuarea unor ape de
canalizare neepurate se produce poluarea apelor din emisari, fapt ce va duce la modificarea
ecosistemul natura l, sau compromiterea faunei și florei dintr -o anumită zonă.

3.4. Modificari la nivel pedologic .
Solul reprezintă o resursă esențial neregenerabilă și un sistem dinamic care furnizează
servicii vitale pentru activitățile umane și pentru susținerea ecosistemelor. De aceea
degradarea solului are un impact puternic asupra altor factori de mediu si tocmai de aceea
trebui e intensificate eforturile pentru protejarea cât mai dinamică a mediului înconjurător.
Din d atele furnizate de Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara în perio ada 2010 -2019
nu au fost semnalate afectări deosebit de mari ale stării și calității solulu i în perimetrul
arealului studiat , respectiv în zona Deva -Hunedoara . Totuși se întâlnesc și cazuri concrete
legate de poluarea solului în această zonă , e le fiind întâlnite preponderent în jurul surselor de
contaminare directă , respectiv în jurul Combin atului Siderurgic de la Hunedoara și al
Termocentralei de la Mintia. În aceste locații au fost observate fenomene de degradarea
solului datorate în primul rând producerii și depozitării incorecte a reziduurilor rezultate din
activitățile industriale , așa cum este cazul haldei de zgură de la Buituri și a haldei de cenușă
de la Termocentrala Mintia . În aceste zone, terenurile aferente depozitelor de deșeuri
industriale dar și zonele din vecinătatea acestora sunt degradate datorită contaminării , iar
unele di ntre ele prezintă o contaminare destul de pronunțată cu metale grele precum cupru

20 ,zinc, plumb, mangan ,cadmiu și altele. Totuși putem spune că au existat și măsuri concrete
de ecologizare a terenurilor pe care au funcț ionat fostele unități de producție ale
combinatelor siderurgice de la Hunedoara si Că lan . Astfel putem afirma că începuturile sunt
promițătoare deoarece cele mai contaminate zone de pe fostele platforme a celor două
combinate siderurgice , mai precis o suprafață de 2 0, respective 6 hectare de teren , au fost
ecologizate și reabilitate integral, rea bilitarea lor constâ nd în decontaminarea, depoluarea și
neutralizarea deșeurilor peri culoase și redarea acestor suprafețe în circuitul economic și
agricol. În zona studiată pe terenurile extravilane calitatea solului este puțin afectată , acesta
păstrându -și în cea mai mare parte proprietățile fizico -chimice. Există însă și zone unde
folosirea în exces a unor produse reziduale organice de origine animală , mai bine spus
folosirea în e xces a dejecțiilor animaliere a dus la poluarea unor terenuri agricole în solele
aparținătoare în special proprietăților private. De asemenea ignorarea prevederilor Codului
de Bune Practici A gricole ,mai precis aplicarea excesivă de către unii locuitori din zonă, pe
anumite suprafețe a îngrăș ăminte lor chimice în exces , a făcut ca o serie de terenuri să fie
deteriorate prin schimbarea pH -ului solului , ori distrugerea florei bacteriene benefice care
apară solul de anumiți dăunători . De alt fel din datele statistice ale Direcție Județene de
Agricultură Hunedoara se observ ă că în perioada 2012 -2016 consumul de îngrășăminte
chimice pe întreg județul Hunedoara , deci și pe zona studiată, a fost cu 25% la sută mai mare
decât î n perioada 2007 -2011 , această creștere fiind î n special la îngrășăminte le chimice
azotoase , potasice și fosfatice , lucru care nu este deloc benefic pentru menținerea
parametrilor fizico -chimici optimi ai solului. În ceea ce privește aplicarea în această zonă
stimulatorilor de formare a humusului, trebuie precizat ca această metodă de îmbunătățire a
calității solului se face în general prin aplicare a compostului din gunoi de graj d pe multe din
terenurile cultivate . Aplicarea compostului pe aceste terenuri are mai multe avantaje deoarece
ea constituie o metodă eficientă de reciclare pentru reziduurile din gospodărie , dar în același
timp prin această metodă se conservă mult mai bine elementele nutritive din gunoiul de grajd
și în special al azotului care este în acest fel mai puțin spălat de apele freatice . Desigur
avantajele folosirii compostului pe aceste terenuri sunt multiple deoarece prin folosi rea lui
nutrienții de natură organică sunt eliberați în sol atunci când plantele au mai multa nevoie de
ei, solul este mai aerat ceea ce permite dezvoltarea mai bună a rădăcinilor și în același timp se
îmbunătățește calitatea solului de a reține în mod o ptim apa necesară nevoilor vegetative .

3.5.Modificari la nivel biotic .
Conservarea biodiverșității re prezintă una dintre obligațiile fundamentale ale societății
actuale, însă de multe ori această obligație este ignorată în mod voit de cât mai mulți dintre

21 noi. Cu toate acestea în zona Deva -Hunedoara s -a reusit să se păstreze o mare parte din
habitatele natural , mai ales pe terenurile care nu au preze ntat interes economic, mai precis în
zone greu ac cesibile cum ar fi etajul montan alpin și subalpin din vestul si nordul zonei
studiate . În celelalte zone au avut foarte putine modificări la nivel biotic , iar cele au fost
observate s -au produs în special pe terenurile folosite pentru agricultură.
Pe aceste terenuri alături de culturile tradiționale reprezentate de cereale, plante
tehnice și pomi fructiferi din speciile deja cunoscute, oamenii au început să cultive si alte
specii de plante cu valoare economică ridicată . Astfel, pe suprafețe tot mai mari din zona
Devei, Hunedoarei, Calanului în ultimii ani au fost amenajate numeroase plantații de godji,
coacăze, agrișe, afine , zmeură și mure de cultură. De asemenea , tot în această zonă au apărut
importante plantații de lavandă și salvie dar si culturi cu diferite plante medicinale precum :
mentă , echinaceea, busuioc, gălbenele, armurariu și altele, p lante foarte căutate î n industria
alimentară si farmaceutică. Tot în ultimii ani, in această zonă, mai precis în jurul localităților
Simeria și Dobra au fost amenajate plantații de trandafiri din a cărui valorificare se poate
obține numeroase produse precum dulcețuri, siropuri ori uleiuri esențiale. În ceea ce privește
flora sălbatică a zonei Deva – Hunedoara s -a putut observa că în perioada ultimilor 25 de ani
aici nu au a survenit modificări semnificative sub aspectul compoziției sau a arealului de
dezvoltare al florei spontane. De o mare importanță în ceea ce privește biodiversitatea o
reprezintă prezența in această zonă a Parcului Dendrologic de la Simeria , rezervație
naturală de un real interes unde au fost aclimatizate pe ste 2500 de specii de plante atâ t
exotice cat și indigene.

Foto 12 Parcul Dendrologic Simeria

22
Introducerea unor specii de plant e într -un mediu nou se poate f ace în mod voluntar,
dar și involuntar , iar aici sunt numeroase cazuri când o serie de plante au fost i ntroduse în
mod accidental într-o anumită zonă

BIBLIOGRAFIE
1. Cornel Mitosu, Gabriela Marin, Ingineria râurilor – Regularizarea albiilor râurilor și
îndiguiri, Editura BREN, București, 1999
2. Planul de Dezvoltare Regională al Județului Hunedoara 2014 -2020
3. Alupoae D., ASuencei V., Aspecte generale privind alunecarile de teren, Revista
Urbanism, Arhitectura, Constructii, vol. 3, nr. 3 (2012);
4. Raileanu P., MuSat V., Tibichi E., Alunecari de teren – Studiu si combatere. Casa de
Editura Venus, Iasi, 2001;
5. Raport privin d starea factorilor de mediu 2015 -2019
6. în județul Hunedoara
7. Buletinul AGIR nr. 3/2015 , iulie-septembrie
8. Almașan, Bujor, 1984. Exploatarea zăcămintelor minreale d in România. Editura Tehnică,
9. . Onica, I. Impactul exploatării zăcămintelor de substanțe minerale utile asupra mediului,
Editura Universitas, Petroșani, 2001.
10. Florea, M.N. Alunecări de teren și taluzuri, Editura Tehnică, București, 1979
11. Consiliul Județean Hunedoara Plan de amenajare a teritoriului 2016 -2020
Răileanu P., Mușat V., Țibichi E. (2001), Alunecări de teren. Studiu și combatere, Editura
Venus, Iași.
12. Fodor, Dumitru 2006. Influența industriei miniere asupra mediului. Buletin Agir nr.
3/2006
13. Florea M.N. (1979), Alunecări de teren și taluze, Editura Tehnică, București.