EVALUAREA CARACTERISTICILOR GEO SISTEMICE DIN [624015]

1 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
PROGRAM DE CONVERSIE PROFESIONALĂ GEOGRAFIE

DISCIPLINA: GEOGRAF IA MEDIULUI

REFERAT PENTRU EV ALU ARE

TEMA: EVALUAREA CARACTERISTICILOR GEO SISTEMICE DIN
ZONA DEVA – HUNEDOARA

CURSANT: PROF. VIOREL GUȚU
ANUL I

2019 -2020

2
EVALUAREA CARACTERISTICILOR GEO -SISTEMICE DIN ZONA DEVA –
HUNEDOARA.
1. Limitele arealului analizat.
Județul Hunedoara este situat în partea central -vestică a României, fiind intersectat de
paralela de 460 latitudine nordică și de meridianul de 230 longitudine estică, punctele extreme
ale județului Hunedoara, fără indicarea coordonatelor absolute, fiind: zona de NV a satului
Rusești (comuna Bulzeștii de Sus) la nord, hotarul vestic al satului Pojoga (comuna Zam) la
vest, i zvoarele râului Lăpușnic la sud și ramificațiile unor afluenți de dreapta ai pârâului Jieț
la est.
Județul Hunedoara se întinde pe o s uprafață de 7 063 km2, ocupând 2,96 % din
teritoriul țării, învecinându -se la nord -est și est c u județul Alba, la est și sud -est cu județul
Vâlcea, la sud cu județul Gorj, la vest cu județele Timiș și Caraș -Severin și la vest și nord -vest
cu județul Arad.
În ceea ce privește z ona aflată î n studiu , respectiv zona Deva -Hunedoara , ea este o
zonă situată în centrul județului Hunedoara, în regiunea de confluență a Mureșului cu Streiul
și Cern a, cuprinzând din punct de vedere administrativ unitățile teritoriale ale municipiilor
Deva și Hunedoara, a orașelor Simeria și Călan, dar ș i teritoriile comunelor Vețel, Pes tișu
Mic, Cârjiți, Ghelari, Teliuc u Inferior și Băcia.

Foto 1 Zona Deva – Hunedoara

3 2. Elemente favorabile ș i restrictive impuse de componentele naturale
comunit ăților umane din spa țiul analizat cu precizarea repartiției spațiale și a
elementelor definitorii.

2.1. Caracteristici geologice.
Din punct de vedere geologic, teritoriul județului Hunedoara se suprapune pe două
mari unități tectono -structurale , respectiv: Autohtonul Danubian și Pânza G etică. Astfel,
rezultatul tectogenezei active ce a avut loc de -a lungul timpului în arealul județ ului Hunedoara
a dus la delimitarea a două zone geologice distincte : zona cristalino -mezozoică aparț inând
Carpaților Meridionali și zona sedimentar vulcanic ă a Carpaților Apuseni de sud , zonă
geolog ică din care face parte și aria teritorială Deva -Hunedoara . Această zonă este alcătuită în
special din formațiuni metamorfice precum gnaisuri, cuarțuri și alte roci cristaline , dar și din
formațiuni magmatice reprezentate de granodiorite, andezite și piroclastite ori din formaț iuni
sedimentare , precum calcare, gresii, conglomerate, marne și nisipuri . În ceea ce privește
formarea și repartiția solurilor din această zonă , trebuie amintit că aceste soluri au fost
influențate de configurația orografică specifică a județului Hunedoara, aici remarcându -se o
clară etajare pe verticală. În zona Devei predomină solurile brune tipice, podzolite , dar ș i o
asociere între solurile anterior menționate cu rendzinele sărace în humus și soluri terra rossa
formate în special pe calcare. În zona Hunedoarei se găsesc mai mult soluri brune și brun –
roșcate de pădure, slab sau puternic podzolite , pe când de -a lungu l văilor râurilor Mureș, Strei
și Cerna există soluri aluviale, gleice sau cernoziomuri levigate de mai multe t ipuri.
În ceea ce privește prezența mine ralelor și rocilor utile, î n această zonă, mai precis la
Ghelari și Teliucu Inferior, există însemnate zăcăminte de minereuri feroase sub formă de
carbonați de fier precum ancheritul ori sideritul sau oxizi de fier precum magnetitul,
hematitul. De asemenea , la nord de orașul Deva se afla importante ză căminte de minereuri de
cupru, respectiv calcopirită, pirită, blendă, galen ă, carbonați de cupru și altele .
Tot în această zonă , mai precis în zona local ităților Vețel și Muncelu Mic există
bogate zăcăminte de minereuri de crom, plumb și zinc , dar și alte mi nereuri p olimetalice, care
însă sunt exploatate într -o foarte mică măsură. În ceea ce privește rocile de construcție , în
zona Deva -Hunedoara se găsesc importante cariere de calcar la Călan, Strei, Valea
Sângeorg iului și Sântămăria de Piatră , travertin la Cărpiniș lângă Simeria, andezit la Măgura
Uroiului și pe Dealul de lângă la Deva, gips la Călanul Mic, dolomit la Zlaști și Teli ucu
Inferior, talc și steatit la Govăjdia și Zlaști. Nisipurile și pietrișurile de balast sunt comune
văilor a numeroase ape curgătoare, dar în special râuri lor Mureș, Strei și Cerna , de unde se
extrage o serie de materiale folosite î n fabricile de ciment sau materiale de construcție din

4 zonă . O altă bogăție a acestei zone o reprezintă apele minerale din împrejurimile Devei, mai
precis cele de la Vețel , Bretelin și Chimindia, dar și izvoarele cu ape termale de la Călan ,
izvoare ce sunt cunoscute încă de pe vremea dacilor și romanilor , datorită ef ectelor lor
terapeutice în tratarea diferitelor boli.

2.2. Caracteristici geomorfologice.
Nota de originalitate ce caracterizează t răsăturile geomorfologice din zona Deva –
Hunedoara este dată de existența î n acest spațiu a patru unități majore de relief, respectiv
Munții Poiana Ruscă, Dealurile Hunedoarei, Culoarele râurilor Cerna și Strei, dar și
impunătoarea Luncă a Mureșului , fapt ce duce la o sporire considerabilă a caracterelor
geomorfologice din această zonă.
Un rol foarte important în acest sens îl are existența în partea nord -vestică a munților
Poiana Ruscă a unui horst cristalin ce a dus de-a lungul timpului la constituirea interfluviilor
largi și netede, a văilor înguste și adâncite, ori a șesuri lor aluvi ale ce au îmbogățit și mai mult
lista proceselor geomorfologice din aceasta zonă. De altfel, aici amploarea proceselor
geomorfologice este destul de ridicată și ea se datorează unor factori precum: expoziția
versanților, declivitatea, structura solului, procesele de eroziune, procesele de alunecare,
clima, rețeaua hidrologică și altele.
În ceea ce privește expoziția versanților, î n zona Deva -Hunedoara, versanții sud –
vestici au cea mai mică expoziție, în timp ce versanții nord -estici au cea mai mare expoz iție,
fapt ce determină în mod substanțial regimul caloric și umiditatea solului, dar și procesele de
îngheț -dezgheț sau cele premergătoare eroziunii. Desigur că, în această zonă există și versanți
cu expoziție sudică, vestică, nordică sau estică, însă dif erențele d e expunere solară date de
expoziția versanților pe anumite puncte cardinale au efecte specifice asupra rețel ei
hidrografice, a solurilor, florei și faunei și chiar asupra construcțiilor antropice.
Declivitatea este și ea o caracteristică importa ntă a proceselor geomo rfologice din
această zonă , iar cunoașterea valorilor este de osebit de utilă pentru mă surile de combatere a
eroziunii solului, a alunecărilor de teren, ori în stabilirea corectă a amplasamentelor aș ezărilor ,
a căilor de comunicații sau alte obiective antropice. În zona Deva – Hunedoara declivitatea
are valori ce se încadrează de la „ plan” și „ușor înclinat” în zona orașe lor Hunedoara, Călan,
Simeria și a zonele aferente luncilor Mureșului, Streiului și Cernei, respectiv în Dealurile
Hunedoarei și până la „înclinat ” în dealurile Devei, respectiv munții Poiana Ruscă. În zonele
unde declivitatea este ridicată s -au produs de-a lungul timpului o serie de fenomene naturale
precum șiroiri, surpări, prăbușiri, tasări , alunecări, eroziuni ale solului și altele.

5 De asemenea, îndelungata și intensa activitate minieră din acea stă zonă a dus la
manifestarea unor noi forme de relief, dar și a așa-numitelor hazarde și riscuri antropice legate
în special de depozitarea defect uoasă a deșeurilor miniere. P rintre cauzele care au dus la
apariția acestora hazarde antropice se numără amplasarea defectuoasă a așa -numitelor
deponeuri de reziduuri miniere sau sider urgice în amonte de așezările umane, ori ignorarea
elementelor tehnice de construcție, cel mai adesea umplerea peste nivelul maxim proiectat a
haldelor de zgură sau steril. Un astfel de exemplu este prezența în apropierea municipiului
Hunedoara mai precis, la extremitatea nord -estică a platformei siderurgice, a haldei de zgu ră
de la Buituri, unde frecvent au loc alunecări ale versanților datorită lucrărilor de exploatare
neautorizate sau vibrațiilor induse de trafic ul din zonă .

Foto 2 Halda de zgură Buituri, Hunedoara

De asemenea tot î n această zonă sunt cunoscute alunecările de teren de pe versantul
nord-vestic al Carierei de minereu fier de la Teliuc u Inferior , mai ales că a ici după
dezafectarea carierei, au avut loc mai multe alunecări de teren , care cu timpul au dus la
formarea unui lac creat peste fosta exploatare minieră .

Foto 3 Lac de carieră, Mina Teliuc (1)

6 2.3. Caracteristici hidrologice .
Apa constituie un important factor important în perimetrul zonei Deva -Hunedoara , atât
sub aspect economic, cât și ca agent modelator al reliefului din această regiune. Astfel, apele
subterane din această zonă sunt prezente atât sub forma apelor freatice obișnuite , cât și a
apelor de adâncime, mai precis a celor mezoterm ale, cum este cazul celor din apropierea
orașului Călan , ape cu proprietăți curative recunoscute din cele mai vechi timpuri.
Tot aici pot fi încadrate apele de adâncime formate prin rambleierea hidraulică a
galeriilor de mină în fostele exploatări miniere de la Teliuc u Inferior și Ghelari , ape care
alături de apele de infiltrație declanșează ample procese fizico -chimice ce conduc frecvent la
fenomene de poluare în zonele menționate.
În ceea ce privește apele curgătoare, î ntreaga rețea hidrografică a zonei Deva –
Hunedoara aparține bazinului hidrografic al Mureș ului, deoarece t oate râurile și pâraiele de
aici se varsă în acesta . Astfel, Mureșul este principala arteră hidrografică care străbate această
zonă pe o lungime de aproxima tiv 30 de kilometri , într -un culoar îngust între Munții Poiana
Ruscă la sud și Munții Apuseni la nord. Bazinul Mureșului, în această zonă este asimetric,
afluenții de dreapta fiind scurți (sub 2 5 km), iar cei dinspre sud sunt ceva mai lungi (până l a
50 km).
Trebuie amintit că debitul mediu multianual al râului Mureș, pentru perioada ultimilor
20 de ani, variază între 120 m3/s și 165 m3/s, cote măsurate în zona orașului Deva, iar volumul
maxim atins pe anotimpuri se pro duce la sfârșitul primăverii î n lunile aprilie -mai, iar cel
minim toamna în lunile octombrie -noiembrie .
Cei mai cunoscuți afluenți ai Mureșului din această zonă sunt râul Strei , ce izvorăște
din Munții Șureanu și ce are o lungime totală de 58 kilometri, traversând pe o distanță de
aproximativ 30 de km arealul de cercetare. Un alt afluent al Mureșului din această zonă este
râul Cerna, care izvorăște de pe versantul estic al Munților Poiana Ruscă, are o l ungime totală
de 43 de km , iar zonei de cercetare îi aparține cursul mijlociu și cel inferior , aproximativ 30
km.
Lacurile din arealul de studiu sunt în număr de două , respectiv un lac de acumulare:
Lacul Cinciș și un lac de carieră , lacul de la Teliuc u Inferior .
În ceea ce privește lacul de acumulare de la Cinciș , acesta este unul dintre cele mai
mari lacuri din Transilvania, fiind situat la 15 kilometri de municipiul Hunedoara , având o
adâncime de aproximativ 48 m și o suprafață de aproximativ 26 0 ha. Lacul de ac umulare de
la Cinciș a apărut la începutul anilor 1960 odată cu amenajarea hidrotehnică Cinciș – Cerna,
amenajare ce a fost proiectată și construită prin acumularea scurgerii naturale a râului Cerna
într-un baraj cu o înălțime de 48 metri și cu o deschidere de 220 de metri la coronam ent.

7 Lacul de acumulare și barajul Cinciș au ca principal rol alimentarea cu apă a
municipiului Hunedoara și a combinatului siderurgic de aici, dar ș i producerea energiei
electrice ori apărarea împotriva inundațiilor , fenomen cu care locutorii din aceasta zonă se
confruntau frecvent înainte de construcția lacului de acumulare și a barajului de la Cinciș .
Lacul Cinciș a fost inaugurat în anul 1964, după ce valea în care se aflau vechile
așezări Cinciș -Cerna, Baia lui Crai , Valea Ploștii, Ciuleni și Moara U ngurului a fost inundată
pentru a fi creat Lacul Cinciș, lac care a ajuns astăzi la o capacitate de aproape 30 de milioane
de metri cubi de apă.
Amplasamentul barajului a fost ales pe versantul estic al masivului Poiana Ruscă,
după confluența cu pârâul Runcu, acolo unde condițiile geomorfologice au fost cele mai
favorabile , deoarece valea râului era îngustă, cu versanți simetrici înclinați la 45 ș – 55ș, cu
rocă de bună calitate și cu depuneri aluvionare în albie în straturi de mică grosime.

Foto 4 Barajul și lacul de Acumulare Cinciș -Cerna

În ceea ce privește Lacul de la Teliuc u Inferior aflat la circa 6 km de Hunedoara , el
este un lac cu o suprafață de aproape cinci hectare și o adâncime de aproape 50 de metri , acest
lac apărând după ce apa provenind din câteva izvoare de suprafață , dar și din subteran , a
umplut o bună parte din fosta exploatare minieră de suprafață de la Teliuc u Inferior .

8
Foto 5 Lac de carieră, Mina Teliuc (2)

Trebuie amintit că această exploatare aparține de drept statului român, care o
administrează prin intermediul compani ilor C onversmin și Minvest Deva , iar această mină, ca
de altfel întreaga zonă, ar fi trebuit ecologizată și împrejmuită corespunzător . Din păcate
niciodată nu s -au găsit banii necesari pentru ace asta. În plus, Conversmin și Minvest au decis
că, pentru stat, soluția cea mai simplă ar fi transferul carierei în proprietatea comunei Tel iucu
Inferior , iar edilii să încerce să o transforme în zonă de agrement , deși ea nu este ecologizată ,
după cum s -a precizat și astfel se pune serios în pericol viața și sănătatea oamenilor.

2.4.Caracteristici climatice.
Din punct de vedere al unităților climatice, județul Hunedoara este car acterizat de un
climat rece de munte în zonele î nalte precum Retezat, Godeanu, Parâng ,Țarcu și Șureanu, un
climat temperat în zona munților Poiana Ruscă, Metaliferi și sudul Munților Apuseni și un
climat continental moderat de deal în restul teritoriului , în acesta intrând și zona studiată, zona
Deva – Hunedoara .
Astfel, a ceste complexe condiții climatice sunt determ inate de varietatea reliefului,
respectiv de etajarea, compartimentarea și fragmentarea lui, ori de orient area lui față de
punctele cardinale . În zona studiată i ernile sunt relativ umede, în timp ce verile sunt însorite și
cu u n regim pluviometric echilibrat, iar în ceea ce privește circulația generală a aerului ,
vremea relativ călduroasă și umedă iarna și ușor instabilă iarna, este generată de circulația
curenților dinspre vest și sud vest , circulație ce are și ușoare influențe submediteraneene .
Vântul predominant în zona Deva – Hunedoara suflă în timpul iernii pe direcția NNV, iar în

9 timpul verii pe direcția VSV, și prezintă o serie de diferențieri, datorate particularităților
reliefului . Procentual frecvența vânturilor vestice și sud vestice este de circa 45 -55%, iar a
celor din NV și nord este de 25 -30%.
Temperaturile medii anuale în zona studiată se situează în jurul valorii de +100 cu
ușoare oscilații în L unca Mureșului , unde iernile sunt mai reci și mai umede, și pe dealurile
Hunedoarei , unde iernile sunt mai calde și mai uscate. Astfel , maxima absolută în această
zonă a fost înregistrată în 24 iulie 2007, la Hunedoara, valoarea fiind de +41,2°C, iar minima
absolută a fost înregistrată la Deva , în 25 ianuarie 1963, valoarea ac estei tempe raturi fiind de
– 29,9°C. Cu toate acestea, în ultimii ani se observă o creștere ușoară a temperaturii medii
anuale, datorată într-o bună parte și emisiilor de poluanți în această zonă , îndeosebi a celor de
dioxid de carbon, rezultate din diverse activităț i economice , dar în special de la Combinatul
Siderurgic de la Hunedoara ori Termocentrala Mintia de lângă Deva .
De asemenea, în ultima perioadă nici regimul precipitațiilor nu mai prezintă o curbă
tipică cum eram obișnuiți mai înainte, adică cu maxime în luna iunie și minime în luna
februarie. Acum inflexiunile sunt tot mai frecvente, iar minimele și maximele nu pot fi
estimate pentru anumite perioade ale anului, deoarece sunt tot mai imprevizibile. Ca o
caracteristică a celor e nunțate anterior s -a observa t că volumul precipitațiilor din zona Deva –
Hunedoara în perioada 2010 – 2019 a avut fluctuații foarte mari.
Astfel, în anul 2011 volumul mediu al precipitațiilor din această zonă s -a situat la
valoarea de 561,9 mm , valoare ce se încadrează de altfel în limitele normale de latitudine și
altitudine ale acestei zone , pe când în anul următor în 2012 , media să urce pâ nă la valoarea de
793,4 mm, iar peste numai doi ani , în anul 2014 , această valoare să fie una minimă de numai
447,4 mm. Astfel, această fluct uație în regimul precipitațiilor, adică lipsa sau abundența lor
creează neajunsuri sau pierderi importante din punct de vedere economic și în special pentru
producțiile agricole.

2.5. Caracteristicile pedologice.
În ceea ce privește caracteristicile pedologice ale solului din zona Deva – Hunedoara
trebuie amin tit că în această zonă se găsește o mare varietate de soluri , de la soluri
aluvionare, gleice și pseudogleice ș i până la cernoziomuri cambice sau levigate aflate în
special în luncile Mureș ului, Strei ului și Cern ei. De asemenea , pe terase le și pe dealurile
piemontane din jurul Devei și Hunedoarei se întâlnesc atât cernoziomuri , cât și soluri brune și
brun-roșcate ceea ce face ca fondul pedologic al acestora să fie unul fertil și utilizat cu bun
randament în agricultură.

10 De asemenea, p e o mare parte a zonei studiate , mai precis î n Luncile Mureșului,
Streiului și Cernei se găsesc așa -numitele luvisoluri , adică un tip de soluri mai tinere
caracterizate printr -un nivel al humusului ridic at și bogate în materie organică, ce favorizează
îndeosebi culturile de plante tehnice și cerealie re. În zona păduroasă a zonei studiate , dar și pe
cursul mijlociu al Streiului, în zona de luncă, se găsește solul brun eumezobazic , un sol de
culoare brun ă cu nuanțe gălbui, cu o textur ă de la mijlociu p ână la fină , cu o structur ă
grăunț oasa și moderat dezvoltată , foarte indicat pentru culturile de cereale, viț a de vie, legume
și pomi fructiferi. Desigur , tot în această zonă a Devei și Hunedoarei , pe suprafețe restrâ nse
din apropierea cursurilor de apă , există și soluri mlăștinoase, așa -numitele gleiosoluri , unde
valoarea mare a umidității și regimul aero -hidric defectuos face ca aceste soluri să aibă un
grad de utilizare redus.
De asemenea , în această zonă a Devei și Hunedoarei , pe unele terenuri plane sau ușor
înclinate ce au un drenaj intern s lab ce favorizează stagnarea periodică a apei pluviale , se
găsesc așa-numitele luvosol uri stagnic e, care în condițiile unui climat umed și a unei cantități
suficiente de apă menținută pe o perioadă mai lungă de timp, permite accentuarea proceselor
de levigare și argilizare , ceea ce face ca aceste soluri să devină neatractive din punct de
vedere economic. Tot î n această categorie a solurilor neatractive din această zonă se
încadrează și solurile poluate, care datorită factorului antropic și -au pierdut o mare parte din
proprietățile organice și au devenit aproape inutilizabile. La nivelul zonei studiate, aceste
soluri sunt asociate în intravilan cu lucrări de exc avare -depozitare , iar în extravilan sunt
asociate cu extracția și procesarea minereurilor de l a diferite cariere și mine din zonă .

2.6. Vegetație și faună .
În ceea ce privește vegetația, dată fiind așezarea geografică și condițiile climatice
specifice, zona Devei și Hunedoarei are o bo gată și interesantă floră ce cuprinde însă și
numeroase elemente submediteraneene. Astfel , pe dealurile însorite ale Hunedoarei și
Călanului se găsește o vegetație bogată, reprezentată mai ales printr-o serie de graminee
sălbatice precum: firuța, iarba câmpului , păiușul roș u, golomâțul , topoșica și altele, dar și o
specie de iarbă grasă cu flori galbene si albe, cunoscută în mod obișnuit sub denumirea de
floare de piatră.
De asemenea , pe pajiștile mai umede din Lunca Mur eșului, a S treiului și a Cernei ,
întâlnim frecvent laleaua pestriță , plantă deosebit de frumoasă ce este declarată monument a l
naturii din țara noastră. Subarboretu l din această zonă , în special cel al dealurilor din jurul
Devei , este caracterizat de prezența tufelor de liliac sălba tic, care dau peisajului o notă
caracteristică aparte atunci câ nd înflorește . Alăt uri de liliac , în această zonă mai crește și

11 mojd reanul sau frasinul de munte , plantă care are de asemenea origini med iteraneene și oferă
un frumos peisaj d ecorativ .
Dintre speciile endemice ale acestei zone putem aminti o specie de măceș (Rosa
obstusifolia) sau tulipanul numit și arborele lalea (Liriodendron tulipifera) ce po ate fi întâlnit
în zona localit ății Ghelari sau în Parcul Dendrologic de la Simeria.

Foto 4 Arborele de lalea (tulipan)

Un arbust frecvent întâlnit în această zonă, dar care are și un important rol alimentar,
este a lunul de pădure, arbust originar tot din bazinul Mării Mediterane, dar care s -a adaptat
foarte bine în această zonă , el fiind prezent în su barboretu l de pe culm ile ce î nconjoară
localitățile Deva, Hunedoara și Călan , dar și în zăvoaiele din Lunca Mureșului , Streiului și
Cernei . Tot aici întâlnim o vegetație lemnoasă joasă reprezentată de o serie de arbuști și arbori
de talie mică precum: cornul , lemnul râios, afinul, zmeurul, păducelul , carpenul pitic, socul,
măceșul, jneapănul , sângerul și alele . Vegetația lemnoasă înaltă o întâlnim repartizată în
subzone de păduri amestecate , în special cele de fag și gorun , ce sunt reprezentate prin areale
mai retrase din zona orașelor Deva și Hunedoara , Simeria și Călan, ori păduri montane pe
versanții estici ai Munților P oiana Ruscă și cei sudici ai Munților Metaliferi, aceste păduri
fiind reprezentate în special de stejar , care pe alocuri este amestecat cu carpen ori fag și de
păduri de carpen, arțar, salcâm , cer, paltin sau gâ rniță.
De asemenea , așezarea geografică a teritoriului , varietatea reliefului, clima ș i vegetația
își pun amprenta asupra faunei, care în general se încadrează zonei central -europene , dar cu

12 multe elemente mediteraneene . În acest sens, reprezentativ ă este prezența viperei c u corn pe
culmil e stâncoase din jurul Cetății Devei și a viperei comune în zona Ariei Naturale de la
Măgura Uroiului . Demn de remarcat la acea stă zonă este numărul mare de insecte, în special
de lepid optere (fluturi), dintre care remarcă m fluturele tigru ( Callimorpha quadripunctaria ),
albăstrița pătată ( Maculinea arion ), coada rândunicii ( Iphiclides podalirius ), dar și alte
insecte comune precum libelule, greieri, furnici,cărăbuși , viespi, albine și altele .

Foto 5 Albăstrița pătată

În ceea ce privește reptile le și amfibieni i, aici se găsesc : șarpele de casă , gușterul,
șopârlă de pădure, broască râioasă , brotacul verde de copac , broasca roșie de -munte și altele.
Din punct de vedere al faunei mari, aici întâlnim : mistrețul, lupul, vulpea , pisica
sălbatică, iepurele , viezurele, jder ul, că prioar a, veverița și altele , iar dintre păsările
caracteristice pădurilor din această zonă amintim : cucul, privighetoarea, ciocănitoarea, mierla
neagră , gaița, corbul, cinteza, codobatura, sturzul, fazanul și altele.
Fondul ihtiologic al zonei este reprezentat pe râul Mureș de știucă, șalău, somn, biban,
mreană, crap, clean, iar pe Strei și Cerna și de păstrăv, lin, scobar, lipan și altele. În ceea ce
privește fauna acvatică din lacul de acumulare de la Cinciș ea es te reprezentată de pești
precum : șalău, știucă , crap, caras, roșioară, plătică , de nevertebrate precum melci de apă și
scoici și de vertebrate precum broască de lac , șarpele de apă ori broasca țestoasă de apă .

13 De o mare importanță pentru biodiversitate este prezența în această zonă a Parcului
Dendrologic de la Simeria, parc ce cuprinde cea mai veche și valoroasă colecție de plante
exotice și indigene din România și unde au fost aclimatizate peste 2500 de specii de plante .

Foto 6 Parcul Dendrologic Simeria

3. Modificări ale componentelor naturale .

3.1.Modificari la nivelul litosferei.
Zona Deva – Hunedoara este o zonă cu un important potențial minier , lucru dovedit
de exploatarea minereurilor feroase ș i neferoase încă din cele mai vechi timpuri. Î nsă, datorită
locului în care se găs esc în scoarța terestră, minereuri le se exploatează prin diferite lucrări
miniere de suprafață sau subterane, aplicând u-se diferite metode și tehnologii de lucru . De
obicei exploatarea minereurilor sau rocilor utile se face fie prin dezveliri de suprafață , fie prin
executarea de galerii subterane sau puțuri de explorare săpate de la suprafață sau din subteran.
În exploatarea subterană , atunci când excavațiile executate depășesc dimensiunile
critice din punct de vedere al st abilității rocilor și mai ales când nu se iau măsuri adecvate de
susținere a golurilor formate, se produce un fenomen de surpare a rocilor acoperitoare, ceea ce
dă naștere altor fenomene complexe ce poartă denumirea de efecte de subsidență . Astfel de
fenom ene de subsidență au avut loc și în zona Deva – Hunedoara, mai precis la Exploatarea
Minieră de la Teliuc u Inferior , când în urma exploatării neraționale a zăcămintelor și a
nerespectării condițiilor tehnice de lucru, s-a produs deplasarea rocilor și surpa rea

14 acoperiș ului la mai multe galerii , afectând astfel integritatea atât a galeri ilor de min ă existente
cât și a terenului de la suprafață.

Foto 7 Gură de mină prăbușită, mina Teliuc u Inferior

Acest fenomen de surpare s-a amplificat odată cu sistarea activității la această mină în
anul 2005 , atunci când sub acțiunea unor factori fizici și chimici, dar în special a acțiunii apei
din pânza freatică ș i a apei de infiltrație, galeriile de mină au început să fie serios afectate
prin fenomene de prăbușire, scufundare, deplasare și deformare, ceea ce a condus la apariția
de mari crăpături în pereți galeriilor, dar și fracturarea și scufundarea terenului de la suprafață,
ca urmare a tasării scheletului mineral al rocilor d in masiv ul existent .
Desigur, administratorul acestei mine, Compania M invest Deva nu a luat nici o măsură
de rezolvare a acestei probleme și așa se face că terenurile fracturate și afectate de exploatarea
subterană de la Teliuc u Inferior nu au mai putut fi utilizate pentru agricultură sau alte
activități economice , deoarece prin prăbușirea suprafeței de la nivelul solului s-a realizat
accidentarea gravă a terenului , care coroborată cu coborâre a nivelului hidrostatic al pânzei
freatice, va duce ireversibil la apariția fenomenului de deșertific are prin dispariția florei și
faunei din această zonă .
Un alt exemplu negativ în acest sens este cel de la Exploatarea Minieră de Cupru din
apropiere de Deva , unde prin exploatarea nerațională a zăc ămân tului existent , în anul 2014 a
avut loc o masivă surpare a acoperișului unor galerii și puțuri de exploatare , ocazie cu care s-a
creat un con de s urpare ce are o suprafață de aproximativ 3 hectare și o adâncim e de aproape
50 de metri. Cu timpul pe taluzurile acestui con de surpare s-au instalat ample procese

15 gravitaționale și erozionale , care a u antrenat inclusiv vegetația ierboasă și forestieră din
această zonă. Desigur că și de această dată Compania M invest nu a demarat nici o acțiune de
remediere a situației ș i de ecologizare a zone i, iar acest lucru va duce la consecințe deosebit
de negative asupra mediului din această zonă .

3.2. Modificări la nivelul reliefului.
Activitatea umană a influențat atât direct , cât și indirect înfățișarea reliefului printr -o
serie de acțiuni care a u dus de multe ori chiar la modificarea component elor geosistemului
dintr -o anumită zonă . Astfel, în locațiile exploatărilor miniere existente în zona Deva –
Hunedoara , relieful a suferit modificări semnificative datorate în special lucrărilor de
decopertare, excavare , încărcare și transport a materialelor supuse procesării, fapt ce a
amplificat apariția unor fenomene complexe ce constau în deplasarea unor mase de mater ial
din zona de bază în alte zone adiacente. Complexitatea acestor deplasări este dată de
multitudinea de cauze care le pot provoca, de modul de desfășurare al procesului, de natura
straturilor afectate , dar și de dezvoltarea lor în timp și spațiu. De altfel , îndelungata și intensa
activitate minieră și metalurgică din zona Deva – Hunedoara nu a fost lipsită de manifestarea
unor astfel de transformări ce au contribuit de multe ori la schimbarea configurației reliefului,
dar și la degradarea solului din punct de vedere fizico -chimic.
Astfel, în această zonă, mai precis în arealul minier existent, datorită proceselor
gravitaționale inerente , dar mai ales lucrărilor de exploatare neautorizate sau defectuos
executate, au avut loc im portante alunecări de teren , atât pe versanții haldei de zg ură de la
Buituri, cât și pe versantul nord -vestic al Carierei de fier de la Teliuc u Inferior . În primul
dintre cazuri, în masa haldei de zgură s -a produs fenomenul de tixotropie , sub influența
vibrațiilor provocate de utilajele d e exploatare, pe când în cel de -al doilea caz fenomenul de
alunecare s -a datorat fenomenulu i de pluviodenudare, adică acțiunii de eroziune executată de
precipitații asupra malurilor versantului , eroziune ce a condus în timp la alunecarea și
prăbușirea talazurilor carierei.
Un rol deosebit de important în ceea ce privește modificările aduse reliefului îl au
despăduririle și decopertările masive de vegetație , deoarece aceste activități duc la creșterea
umidității versanților și la prăbușirea a cestora prin slăbirea forțelor de coe ziune dintre
elementele solului . Astfel de fenomene au avut loc în apropiere de Deva , mai precis la
Exploatarea Minieră din nordul orașului, în zona cetății Deva și a Pădurii Bejan , dar și în
Zona Hunedoarei, mai precis la fosta Exploatare Minieră de la Teliucu Inferior, în jurul
Lacului de Acumulare de la Cinciș -Cerna și pe halda de steril de la Buituri , de lângă
Hunedoara .

16
Foto 8 Alunecare de teren, Pădurea Bejan Deva

Desigur î n această zonă ș i în special pe amplasamentele fostelor unități de producție
de la combinatele siderurgice de la Hunedoara și Călan au fost executate o serie întreagă de
lucrări, în special lucrări legate de ecologizare, lucrări ce au schimbat semnificativ relieful ,
dar și textura solului din această zonă. În acest fel lucrările executate au constat în demolarea
clădirilor amplasate , precum ș i a structurilor și platformelor construite anterior , degajarea
amplasamentului de moloz și spărtur i, urmată de îndepărtarea a cestora în totalitate, după care
au urmat l ucrările de amenajare a noilor incinte, lucrări ce constau în niv elarea și compactarea
terenului , apoi așternerea unui strat de pământ vegetal de împrumut cu grosimea de 10 -15cm .
Un alt exemplu al modificărilor a duse reliefului în această zonă este cel al lucrărilor
pentru reabilitarea carierei de talc -dolomită de la Zlaști de lângă Hunedoara și încadrarea ei
în peisagistica zonei . Astfel , pentru reabilitarea acestei exploatări miniere s -a impus
executarea unor lucrări ce a u constat în depunerea molozului rezultat din demolări le vechilor
construcții pe vatra carierei , dar și a alto r deșeuri acceptabile din zonă , respect iv steril din
haldele de steril pentru ridicar ea nivelului vetrei carierei. Apoi a urmat nivelarea molozului

17 transportat și așternerea s uprafeței cu pământ vegetal , după care au fost executate lucrări de
corectare a taluzurilor carierei, urmate de curățirea curgerilor din talu z cu depunerea lor pe
vatra carierei prin luc rări de nivelare și compactare. A urmat apoi curățirea canalelor de gardă
existente, în final executându -se înierbarea și împădurirea platformelor cu vegetație care se
pretează în zonă, urmând ca în viitor să se execute lucrări de întreține re și revizuire a
plantațiilor și de completare a lipsurilor sesizate.

3.3. Modifică ri la nivel hidrologic .
Lucrările hidrotehnice au implicații deosebite asupra mediului deoarece ele modifică
atât regimul apelor de suprafață , cât și a l celor subterane, dând naștere unor noi ecosisteme,
diferite de ecosistemele vechi naturale , în astfel de cazuri existând atât avantaje , cât și
dezavantaje asupra mediului înconjurător . Astfel, barajele și lacurile de acumulare asigură
reținerea volumelor de apă necesare atât populație i, cât și industriei și agricultur ii, înlă turând
totodată pericolul apariției inundațiilor . Aici este și cazul lacului de acumulare și a barajului
de la Cinciș, care odată construit a înlăturat substanțial pericolul producerii viiturilor pe râul
Cerna, contribuind totodată la satisfacerea nevoilor de apă potabilă a municipiului Hunedoara
dar și la producerea de en ergie ele ctrică.
De asemenea , un alt tip de lucrări hidroteh nice și anume lucrările de îndiguire , apără
terenurile, localitățile și alte obiective social -economice d e revărsările cursurilor de apă, iar ca
exemplu concret avem lucrările de îndiguire execut ate pe râul Mureș în dreptul municipiului
Deva, lucrări care au făcut ca acest oraș să nu mai fie amenințat de perico lul revărsărilor
apelor acestui râu , așa cum se întâmpla înainte de îndiguire.
De asemenea , tot îndiguirile reduc substanțial zonele cu bă lți din luncile râurilor prin
lucrări de asanare ce redau circuitului agricol importante suprafețele de teren aflate înainte
permanent sau temporar sub apă . Cel mai bun exemplu în acest sens este cursul mijlociu al
râului Strei unde îndiguirile au dus la asanarea a numeroase bălți care mai înainte nu puteau fi
valorificate din punct de economic , iar odată executate aceste lucrări importante suprafețe de
teren au putut fi redate circuitului agricol . O altă modificare din punct de vedere hidrologic o
reprezintă regularizările și egaliză rile de albii ale râurilor, lucrări ce îmbunătățesc condițiile de
scurgere a apelor, dau stabilitate traseelor acestora și diminuează depunerile de aluviuni de pe
diferite cursurile de apă. Astfel de lucrări hidrologice se execută frecvent pe cursul mijlociu al
râului Cerna la trecerea lui prin municipiul Hunedoara , dar și pe cursul mijlociu al râului Strei
în zona orașului Călan.

18
Foto 9 Îndiguire pe râul Cerna, Hunedoara

Cu toate acestea prin folosirea nerațională a surselor de apă, adică p rintr-o exploatare
excesivă a acestora pot apărea unele dezechilibre la nivelul mediului înconjurător deoarece
pot avea loc ridicări ale nivelului frea tic și scurgeri care vor antrena îngrășămintele chimice și
pesticidele, poluând astfel sursele subterane. De asemenea , prin evacuarea unor ape de
canalizare neepurate se produce poluarea apelor din emisari, fapt ce va du ce la modificarea
ecosistemul natural sau compromiterea faunei și florei dintr -o anumită zonă.

3.4. Modificări la nivel pedologic.
Solul reprezintă o resursă esențial neregenerabilă și un sistem dinamic care furnizează
servicii vitale pentru activitățile umane și pentru susținerea ecosistemelor. De aceea
degradarea solului are un impact puternic asupra altor factori de mediu și tocmai de aceea
trebuie intensificate eforturile pentru protejarea cât mai dinamică a mediului înconjurător.
Din d atele furnizate de Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara în perio ada 2010 -2019
nu au fost semnalate afectări deosebit de mari ale stării și calității solului în perimetrul
arealului studiat , respectiv în zona Deva – Hunedoara . Totuși , se întâlnesc ș i cazuri concrete
legate de poluarea solului în această zonă, e le fiind întâlnite preponderent în jurul surselor de
contaminare directă , respectiv în jurul Combinatului Siderurgic de la Hunedoara și al
Termocentralei de la Mintia. În aceste locații au fost observate fenomene de degradare a
solului datorate în primul rând producerii și depozitării incorecte a reziduurilor rezultate din
activitățile industriale , așa cum este cazul haldei de zgură de la Buituri și a haldei de cenușă
de la Termocentrala Mintia . În aceste zone, terenurile aferente depozitelor de deșeuri
industriale , dar și zonele din vecinătatea acestora sunt degradate datorită contaminării , iar

19 unele dintre ele prezintă o contaminare destul de pronunțată cu metale grele precum cupru,
zinc, plumb , mangan, cadmiu și altele. Totuși , se poate spune că au existat și măsuri concrete
de ecologizare a terenurilor pe care au funcț ionat fostele unități de producție ale combinatelor
siderurgice de la Hunedoara și Călan. Astfel , se poate afirma că începuturile sunt promițătoare
deoarece cele mai contaminate zone de pe fostele platforme a celor două combinate
siderurgice, mai precis o suprafață de 2 0 de ha, respective 6 ha de teren , au fost ecologizate și
reabilitate integral, rea bilitarea lor constâ nd în decontaminarea, depoluarea și neutralizarea
deșeurilor peri culoase și redarea acestor suprafețe în circuitul economic și agricol. În zona
studiată pe terenurile extravilane calitatea solului este puțin afectată , acesta păstrându -și în cea
mai mare parte proprietățile fizico -chimice. Există însă și zone unde folosirea în exces a unor
produse reziduale organice de origine animală , mai bine spus folosirea în e xces a dejecțiilor
animaliere a dus la poluarea unor terenuri agricole în solele aparținătoare în special
proprietăților private. De asemenea , ignorarea prevederilor Codului de Bune Practici
Agricole , mai precis aplicarea excesivă de către unii locuitori din zonă, pe anumite suprafețe a
îngrăș ăminte lor chimice în exces , a făcut ca o serie de terenuri să fie deteriorate prin
schimbarea pH -ului solului ori distrugerea florei bacteriene benefice care apară solul de
anumiți dăunători . De alt fel, din datele statistice ale Direcție i Județene de Agricultură
Hunedoara se observ ă că în perioada 2012 -2016 consumul de îngrășăminte chimice pe întreg
județul Hunedoara , deci și pe zona studiată, a fost cu 25% la sută mai mare decât î n perioada
2007 -2011 , această creștere fiind î n special la îngrășăminte le chimice azotoase , potasice și
fosfatice , lucru care nu este deloc benefic pentru menținerea parametrilor fizico -chimici
optimi ai solului. În ceea ce privește aplicarea în această zonă a stimulatorilor de formare a
humusului, trebuie precizat că această metodă de îmbunătățire a calității solului se face în
general prin aplicarea compostului din gunoi de graj d pe multe din terenurile cultivate.
Aplicarea compostului pe aceste terenuri are mai multe avantaje , deoarece ea constituie o
metodă eficien tă de reciclare pentru reziduurile din gospodărie, dar în același timp prin
această metodă se conservă mult mai bine elementele nutritive din gunoiul de grajd și în
special al azotului care este în acest fel mai puțin spălat de apele freatice . Desigur , avantajele
folosirii compostului pe aceste terenuri sunt multiple , deoarece prin folosirea lui nutrienții de
natură organică sunt eliberați în sol atunci când plantele au mai mult ă nevoie de ei, solul este
mai aerat , ceea ce permite dezvoltarea mai bună a rădăcinilor și în același timp se
îmbunătățește calitatea solului de a reține în mod optim apa necesară nevoilor vegetative .

20 3.5.Modificari la nivel biotic.
Conservarea biodiver sității re prezintă una dintre obligațiile fundamentale ale societății
actuale, însă de multe ori această obligație este ignorată în mod voit de cât mai mulți dintre
noi. Cu toate acestea în zona Deva – Hunedoara s -a reuș it să se păstreze o mare parte din
habitatele natural, mai ales pe terenurile care nu au prezentat interes economic, mai precis în
zone greu ac cesibile , cum ar fi etajul montan alpin și subalpin din vestul și nordul zonei
studiate . În celelalte zone au avut loc foarte puține modificări la nivel biotic , iar cele care au
fost observate s -au produs în special pe terenurile folosite pentru agricultură.
Pe aceste terenuri , alături de culturile tradiționale reprezentate de cereale, plante
tehnice și pomi fructiferi din speciile deja cunoscute, oamenii au început să cultive și alte
specii de plante cu valoare economică ridicată . Astfel, pe suprafețe tot mai mar i din zona
Deve i, Hunedoarei și Că lanului în ultimii ani au fost amenajate numeroase plantații de godji,
coacăze, agrișe, afine , zmeură și mure de cultură. De asemenea , tot în această zonă au apărut
importante plantații de lavandă și salvie , dar și culturi cu diferite plante medicinale , precum :
mentă , echinaceea, busuioc, gălbenele, armurariu și altele, p lante foarte căutate î n industria
alimentară și farmaceutică. Tot în ultimii ani, î n această zonă, mai precis în jurul localităților
Simeria și Dobra au fost amenajate pl antații de trandafiri din a căror valorificare se pot obține
numeroase produse precum dulcețuri, siropuri ori uleiuri esențiale.
În ceea ce privește flora sălbatică a zonei Deva – Hunedoara s -a putut observa că în
perioada ultimilor 25 de ani aici nu au a survenit modificări semnificative sub aspectul
compoziției sau a arealului de dezvoltare al florei spontane. O mare importanță în ceea ce
privește biodive rsitatea o reprezintă prezența î n această zonă a Parcului Dendrologic de la
Simeria, rezervație naturală de un real interes unde au fost aclimatizate peste 2500 de specii
de plante atât exotice câ t și indigene.

Foto 10 Parcul Dendrologic Simeria

21 Introducerea unor specii de plante și animale într -un mediu nou se poate face în mod
voluntar, dar și involuntar, iar ca exemplul în primul caz putem da încercarea de aclimatizare
pe terasele însorite din jurul Hunedoarei a migdalului dulce, ori încercarea de populare a
pădurilor din jurul Govăjdiei cu exemplare de zimbru provenite de la Rezervația de zimbri de
la Hațeg sau introducerea pe cursul superior al Cernei în amonte de Barajul Cinci ș a
păstrăvu lui curcubeu. Desigur au fost și sunt cazuri când o serie de plante și animale au fost
introduse accidental sau ilegal în această zonă. Astfel, conform unei atenționări din anul 2012
a Agenției Județene pentru Protecția Mediului Hunedoara aflăm de introdu cerea în mod ilegal
în apele lacului Cinciș a unei specii invazive de pește cunoscut sub numele de biban a merican
(Micropterus salmoides). Această specie reprezintă o amenințare la adresa biodiversității din
lacul Cinciș, deoarece aduce daune grave mediulu i piscicol din acest lac. Ca urmare, în cazul
capturării unor astfel de exemplare, pescarilor le era interzisă eliberarea acestor pești în apele
lacului. Tot o modificare în ceea ce privește biodiversitatea din lacul Cinciș o reprezintă
introducerea involu ntară la începutul anilor ’70 a crapului chinezesc, așa numitul fitofag sau
crap argintiu (Hypophthalmichthys molitrix) , care s-a adaptat foarte bine aici , astăzi însă fiind
declarat un dușman al speciilor autohtone de pești, cu care concurează pentru hra na și spațiu.

Foto 11 Pește fitofag sau crap argintiu

De asemenea odată cu de expansiunea rapidă a comerțului și a activităților de
transport și în această zonă și-au făcut apariția o serie de specii invazive și în special insecte
forestiere precum fluturele Phyllonorycter robiniella ce atacă frunzele salcâmului, fluturele
alb american Hyphantria cunea, ce aduce mari prejudic ii livezilor de pomi fructiferi , gândacu l
Leptoglossus occidentalus ce atacă pădurile de conifer și altele.

22 BIBLIOGRAFIE

1. Almașan B. (1984 ), Exploatarea zăcămintelor minerale din România . Editura Tehnică,
București.
2. Alupoae D., Așuencei V. (2012), Aspecte generale privind alunecările de teren, Revista
Urbanism, Arhitectura, Co nstrucții, vol. 3, nr. 3.
3. Bara S., Toma D., Lazăr I. (2012), Județul Hunedoara, monografie vol.1 și vol.2 , Editura
Timpul, Deva .
4. Florea, M.N. (1979), Alunecări de teren și taluzuri , Editura Tehnică, București.
5. Fodor D. (2006 ), Influența industriei miniere asupra mediului , Buletin Agir nr. 3/2006 .
6. Ghinea D. (2002), Enciclopedia geografică a României , Editura Enciclo pedică, București.
7. Mitosu C., Marin G. (1999) , Ingineria râurilor – Regularizarea albiilor râurilor și
îndiguiri , Editura BREN, București .
8. Onica I. (2001), Impactul exploatării zăcămintelor de substanțe minerale utile asupra
mediului , Editu ra Universitas, Petroșani.
9. Răileanu P., Mușat V., Țibichi E. (2001), Alunecări de teren. Studiu și combatere , Editura
Venus, Iași.
10. Vlăsceanu G . (1998), Orașele României: mică enciclopedie , Editura Odeon, București.
11. *** (2008), Atlasul Geografic al României , Editura Corint, București.
12. *** (2014), Planul de Dezvoltare Regională al Județului Hunedoara , 2014 -2020 .
13. *** (2015), Buletinul AGIR nr. 3/2015 , iulie -septembrie .
14. *** (2016), Plan de amenajare a teritoriului 2016 -2020 , Consiliul Județean Hunedoara.
15. *** (2016), Raport asupra mediului județului Hunedoara în perioada 2012 -2016 ,
Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara.
16. *** (2018), Anuarul Județului Hunedoara 2018 , Institutul Național de Statistică – Direcția
Județeană de Statistică Hunedoara.
17. *** (2019), Raport privind starea factorilor de mediu în județul Hunedoara în 2015 -2019 .
18. ***, http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/SNPACB_revizuita.
19. ***, Planul de amenajare administrativ teritorială a județului Hunedoara 2012 -2020 .
20. ***, Planul de Dezvoltare Regională al Județului Hunedoara 2014 – 2020 .