Evaluarea Capacitatii de Cercetare a Institutiilor de Invatamant Superior din Republica Moldova
Evaluarea capacității de cercetare a instituțiilor de învățământ superior din Republica Moldova
Cuprins
Introducere
Metodologie
I. Cercetarea universitară în context național și european
Cadrul național de desfășurare a cercetărilor universitare
Politici europene în domeniul cercetării universitare
II. Abordarea strategică instituțională a CDI
Strategiile, măsurile și politicile din domeniul CDI, în context european și național
Orientările strategice instituționale de concepere și implementare a proiectelor de cercetare.
Mecanismul de selecție a proiectelor. Acceptabilitatea propunerilor de cercetare.
Bariere în implementarea adecvată, eficientă și eficace a proiectelor de cercetare.
III. Participarea la dezvoltarea de comunități și rețele de cercetare
Potențialul uman din sfera CDI
Potențialul relațional dintre instituțiile din sfera CDI
IV. Valorificarea și performanța rezultatelor activităților CDI
Valorificarea rezultatelor activităților CDI
Performanța și vizibilitatea rezultatelor cercetării în perioada 2009-2013
V. Cercetare științifică universitară în beneficiul economiei din Republica Moldova.
Parteneriatele CDI între public/privat și instituțiile de învățământ superior.
VI. Sistemul de Sprijinire a proiectelor de cercetare și dezvoltare
Investițiile în dezvoltarea domeniului CDI. Finanțarea proiectelor CDI
Mijloacele de stimulare a domeniului CDI (facilități fiscale de stimulare a cercetării)
Concluzii și recomandări de politici
Bibliografie/ Referințe:
Acronime utilizate în document:
UE – Uniunea Europeană
WEF – World Economic Forum
RM – Republica Moldova
PIB – Produsul Intern Brut
CDI – Cercetare, Dezvoltare și Inovare
AȘM – Academia de Științe a Moldovei
CNAA – Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare din Moldova
CFCFA – Centru pentru Finanțarea Cercetărilor Fundamentale și Aplicative
CSȘDT – Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică
AITT – Agenția de Inovare și Transfer Tehnologic
AGEPI – Agentia de Stat pentru Proprietate Intelectuala a Republicii Moldova
CCE – Centrului Consultativ de Expertiză
PC7 – Programul Cadru 7
UST – Universitatea de Stat din Tiraspol
USM – Universitatea de Stat din Moldova
UTM – Universitatea Tehnică a Moldovei
ASEM – Academia de Studii Economice din Moldova
IRIM – Institutul de Relații Internaționale din Moldova
USC – Universitatea de Stat din Comrat
UPSIC – Universitatea Pedagogică de Stat ”Ion Creangă”
USARB – Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți
ULIM – Universitatea Liberă Internațională din Moldova
UnAȘM – Universitatea Academiei de Științe a Moldovei
USEFS – Universitatea de Stat de Educație Fizica si Sport
USMF – Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova
UPSEE – Universitatea de Studii Politice și Economice Europene ”Constantin Stere
Introducere
Studiul Evaluarea capacității de cercetare a instituțiilor de învățământ superior din Republica Moldova este lansat în anul 2013 de către Programul Buna Guvernare al Fundației Soros – Moldova. Studiul este elaborat cu scopul de a reprezenta un instrument real pentru continuarea demersurilor de aplicare a principiilor și priorităților de intervenții specifice Procesului Bologna și de participare activă a Republicii Moldova în Spațiul European al Învățământului Superior (EHEA), precum și în Spațiul European al Cercetării (ERA).
Realizarea studiului permite evaluarea actualei stări de fapt referitoare la deținerea de către instituțiile de învățământ superior din Republica Moldova, a capacității de absorbție a resurselor alocate și de planificare și implementare adecvată și calitativă a proiectelor de cercetare, dezvoltare și inovare, precum și formularea de previziuni și recomandări privind dezvoltarea acestei capacități. Luând în calcul aceste aspecte, s-au derulat activități de cercetare și de analiză atât la nivel de sistem (autorități publice centrale de specialitate), cât și la nivel de instituții de învățământ superior. În acest context, este prezentată starea actuală a sistemului de învățământ superior din Republica Moldova din perspectiva capacității instituțiilor de învățământ superior de a accesa fonduri, prin participare individuală sau prin intermediul parteneriatelor/consorțiilor, și de a derula/implementa proiecte de cercetare, dezvoltare și inovare de anvergură, dar și de importanță locală și regională. Este identificat nivelul de actualitate și relevanța tematicilor de cercetare abordate de către instituțiile de învățământ superior din Republica Moldova, precum și eventualele aspecte problematice referitoare la managementul instituțiilor de învățământ superior privind activitatea acestora în domeniul cercetării. Sunt enunțate posibilele riscuri legate de menținerea actualelor aranjamente instituționale și normative legate de accesul limitat al instituțiilor de învățământ superior la resursele publice alocate pentru proiecte de cercetare, dezvoltare și inovare și oferirea unor posibile soluții alternative pentru îmbunătățirea actualei stări de fapt.
Primul capitol aduce câteva lămuriri în ceea ce privește cercetarea universitară în context național și european, explicitând cadrul național de desfășurare a cercetării universitare, precum și politicile europene în domeniul cercetării universitare. Capitolul II abordează strategia instituțională a proiectelor de cercetare, cu accent pe: strategiile, măsurile și politicile din domeniul CDI, în context european și național; orientările strategice instituționale de concepere a proiectelor de cercetare; mecanismul de selecție a proiectelor, acceptabilitatea propunerilor de cercetare; barierele în implementarea adecvată, eficientă și eficace a proiectelor de cercetare. Capitolul III conține informații referitoare la capacitatea de participare la dezvoltarea de comunități și rețele de cercetare cu accent pe potențialul uman din sfera CDI, precum și pe potențialul relațional dintre instituțiile din sfera CDI. Capitolul IV scoate în evidență valorificarea, performanța și vizibilitatea (națională și internațională) a rezultatelor activităților CDI. Capitolul V analizează cercetarea științifică universitară în beneficiul economiei din Republica Moldova prin prisma parteneriatelor CDI între sistemul public/privat și al instituțiilor de învățământ superior. Capitolul VI face referire la sistemul de sprijinire a proictelor de cercetare și dezvoltare, cu specificații în ceea ce privește investițiile în dezvoltarea domeniului CDI, finanțarea proiectelor CDI și mijloacele de stimulare a domeniului CDI (facilități fiscale de stimulare a cercetării). Ultimul capitol este dedicat concluziilor și recomandărilor de politici privind îmbunătățirea capacității de absorbție a fondurilor alocate instituțiilor de învățământ superior pentru proiecte de cercetare, dezvoltare și inovare.
Metodologie
Design-ul propus implică o metodologie mixtă ce va permite colectarea, prelucrarea, analiza și interpretarea datelor necesare pentru elaborarea studiului. Dimensiunile și criteriile avute în vedere sunt structurate pentru a putea prezenta situația existentă în sistemul de învățământ superior din perspectiva capacității instituționale de a accesa fonduri și de a derula proiecte de cercetare, dezvoltare și inovare de anvergură, având în vedere importanța locală și regională, în context european și național.
Designul cercetării cantitative:
a) Analiza secundară de date: documente relevante și principalii indicatori statistici specifici domeniului cercetării–dezvoltării-inovării (CDI). Documente relevante pentru tema studiului: , relevante pentru tema studiului: ”Horizon 2020 – The Framework Programme for Research and Innovation” COM(2011) 808 final; Strategia cercetării-dezvoltării a Republicii Moldova până în 2020; Strategia consolidată de dezvoltare a învățământului pentru anii 2011-2015; Raportul Auditului performanței alocării de fonduri destinate cercetării științifice în Republica Moldova; Studii și analize naționale în domeniile vizate de proiect. A fost întreprinsă și analiza cadrului legislativ-normativ referitor la cercetare, în general, și în instituțiile de învățămînt superior, în special.
b) Aplicarea unui instrument standardizat de tipul unei fișe de colectare a datelor în 9 universități (USEFS; ASEM; IRIM; USC; UPSIC; UTM; UST; USARB; USM), prin intermediul căruia vor fi culese informații factuale de tip cantitativ care fac referire la obiectul studiului. Aceste date au completat informațiile obținute din analiza rapoartelor de autoevaluare și evaluare elaborate de universități la acreditările științifice, rapoartelor anuale ale universităților despre activitățile științifice și a datelor disponibile la Consiliul Suprem pentru Cercetare și Dezvoltare.
Designul cercetării calitative:
Scopul cercetării calitative a fost acela de a analiza imaginea situației cercetării realizată în instituțiile de învățământ superior din Republica Moldova în ultimii ani, prin discursul reprezentanților instituționali relevanți pentru tematica.
Instrumentele de cercetare utilizate pe teren: interviurile semi-structurate și focus grupul. Tematicile ghidului de interviu: Abordarea strategică instituțională a CDI; Participarea la dezvoltarea de comunități și rețele de cercetare; Valorificarea și performanța rezultatelor activităților CDI; Corelarea între cercetare și educație în universități, în special la nivel de masterat și doctorat; Analiza cererii de cercetare, dezvoltare și inovare din partea mediului public și privat; Sistemul de Sprijinire a proiectelor de cercetare și dezvoltare. Tematicile ghidului de focus grup: Strategia de alocare a fondurilor; Etapele proiectului (Elaborarea, depunerea, finanțarea, implementarea, evaluarea și monitorizarea proiectelor CDI; Rolul instituțiilor în aceste etape; Bariere întâmpinate în etapele proiectului; Propuneri de soluționare)
S-au realizat 28 de interviuri și 1 focus grup cu reprezentanți (coordonatori de cercetare, rectori, pro-rectori, vice-rectori, directori, președinte, șef direcție, consultant direcție) ai: Direcției Politici, Ministerului Educației, AITT, AGEPI Moldova, CNAA, CFCFA, CCE, ASEM, IRIM, UPSIC, USM, UTM, UST, UPSIC, USC, USEFS, IDIS Viitorul și IMAS Moldova.
Prin designul mixt utilizat se construiește imaginea generală a cercetării științifice în RM, din perspectiva reprezentanților instituționali și a cercetătorilor intervievați.
I. Cercetarea universitară în context național și european
Cadrul național de desfășurare a cercetărilor universitare
Sistemul național de cercetare-dezvoltare este reglementat, în principal, de Codul cu privire la știință și inovare, aprobat în anul 2004. În conformitate cu acest document, Academia de Științe a Moldovei (AȘM) este actorul principal în domeniu, îndeplinind toate funcțiile în domeniu, cu excepția celor specifice unui for legislativ. În acest context, Parlamentul adoptă acte legislative care reglementează organizarea și funcționarea sferei științei și inovării; aprobă direcțiile strategice ale activității din sfera științei și inovării; aprobă cuantumul mijloacelor care se alocă pentru sfera științei și inovării și ratifică tratatele internaționale privind cooperarea în sfera științei și inovării.
Guvernul Republicii Moldova, însă, deleagă către AȘM competențele realizării politici de stat în domeniul științei și inovării, încheind cu aceasta un Acord de parteneriat pe o perioada de 4 ani (ultimul acord a fost semnat doar pentru anul 2013). Ministerele, departamentele și alte autorități au competențe limitate în domeniu, chiar dacă în Cod este specificat că ele participă la promovarea politicii de stat în sfera științei și inovării; elaborează propuneri referitoare la direcțiile strategice ale activității din sfera științei și inovării și la programele de stat. În realitate, implicarea acestora este minimă, deoarece nu este specificat un mecanism prin care și-ar îndeplini atribuțiile. Astfel, Mistemul național de cercetare-dezvoltare este reglementat, în principal, de Codul cu privire la știință și inovare, aprobat în anul 2004. În conformitate cu acest document, Academia de Științe a Moldovei (AȘM) este actorul principal în domeniu, îndeplinind toate funcțiile în domeniu, cu excepția celor specifice unui for legislativ. În acest context, Parlamentul adoptă acte legislative care reglementează organizarea și funcționarea sferei științei și inovării; aprobă direcțiile strategice ale activității din sfera științei și inovării; aprobă cuantumul mijloacelor care se alocă pentru sfera științei și inovării și ratifică tratatele internaționale privind cooperarea în sfera științei și inovării.
Guvernul Republicii Moldova, însă, deleagă către AȘM competențele realizării politici de stat în domeniul științei și inovării, încheind cu aceasta un Acord de parteneriat pe o perioada de 4 ani (ultimul acord a fost semnat doar pentru anul 2013). Ministerele, departamentele și alte autorități au competențe limitate în domeniu, chiar dacă în Cod este specificat că ele participă la promovarea politicii de stat în sfera științei și inovării; elaborează propuneri referitoare la direcțiile strategice ale activității din sfera științei și inovării și la programele de stat. În realitate, implicarea acestora este minimă, deoarece nu este specificat un mecanism prin care și-ar îndeplini atribuțiile. Astfel, Ministerul Educației de facto nu este în nici un fel implicat în promovarea politicii de stat în domeniu și nu gestionează instrumente pentru dezvoltarea cercetării științifice universitare.
AȘM, în conformitate cu Codul și cu Acordul de parteneriat, este coordonatorul plenipotențiar al activității științifice și de inovare în Republica Moldova, ceea ce se exprima prin elaborarea și promovarea strategiei dezvoltării sferei științei și inovării, realizarea politicii de stat și desfășurarea activităților conceptuale în sfera științei și inovării; identificarea direcțiilor strategice ale sferei științei și inovării; distribuirea alocațiilor bugetare conform direcțiilor strategice ale sferei științei și inovării; organizarea elaborării programelor de stat, a programelor științifice și tehnico-științifice internaționale etc. În așa mod, AȘM are funcții de elaborare a politicilor și de implementare a acestora, în același timp este și o agenție de finanțare, instituție de cercetare, dar și de învățământ superior prin intermediul universității sale, fiind un minister al științei, dar cu prerogative mai mari (ERAWATCH, 2013). Concentrarea puterii la AȘM în domeniul cercetării, științei și inovării și a unor aspecte ale politicii educaționale este un fapt rar prin comparație cu statele OECD, în care un nivel larg de descentralizare este de obicei o normă (OECD, 2011).
Politicile de cercetare-dezvoltare sunt implementate, în principal, prin deciziile Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică (CSȘDT), care este organul executiv al AȘM. El este compus din 17 membri, majoritatea reprezentând AȘM. Sectorul universitar de cercetare este reprezentat de doi delegați ai Consiliului rectorilor, la care se pot adăuga cel mult 2 cercetători universitari (dacă sunt aleși ca reprezentanți ai membrilor de profil). În conformitate cu Acordul de parteneriat, CSȘDT distribuie alocările bugetare organizațiilor din sfera științei și inovării.
Alte câteva instituții din cadrul AȘM sunt importante pentru configurarea sistemului național de cercetare-dezvoltare și au impact asupra dezvoltării cercetării universitare. Agenția de Inovare și Transfer Tehnologic (AITT), creată în 2004, oferă suport financiar pentru activitățile de inovare și transfer tehnologic și poate contribui la întărirea legăturilor între mediul academic și sectorul antreprenorial. Principalele instrumente ale AITT sunt proiectele de inovare și transfer tehnologic și parcurile și incubatoarele științifico-tehnologice. Câteva incubatoare au fost deschise în ultimii doi ani în universități cu sprijinul AITT. Centrul pentru proiecte internaționale, creat în 2009, organizează și administrează programele bilaterale de granturi și proiectele internaționale de cercetare-dezvoltare (inclusiv cele din programele comunitare). Propunerile de proiecte de cercetare-dezvoltare și inovare depuse la diferite concursuri organizate de către AȘM și agențiile subordonate sunt evaluate sub coordonarea Consiliului Consultativ de Expertiză. Un Centru pentru Finanțarea Cercetărilor Fundamentale și Aplicative (CFCFA) a fost creat în cadrul AȘM în anul 2012, pentru alocarea fondurilor publice pentru cercetări fundamentale și aplicative. El administrează programe de finanțare, cea mai importantă dintre care o reprezintă proiectele instituționale. Finanțarea instituțională constituie peste 65% din fondurile publice alocate finanțării (ERAWATCH,2013). Chiar dacă se declară că există o competiție în alocarea fondurilor instituționale, de facto structura distribuirii mijloacelor după instituții nu se modifică esențial în timp, iar organizațiilor li se cere să prezinte propuneri de proiecte cu același volum de finanțare care l-au avut anterior. Nu sunt clare criteriile care stau la baza alocărilor, iar categoria obținută de instituții la acreditarea lor de către CNAA nu este luată în considerație în acest proces. Ca urmare, doar o parte din universități execută proiecte de cercetare-dezvoltare instituționale. CFCFA organizează și administrează și programele competitive în domeniu, ponderea finanțării cărora este sub 15% din totalul finanțării publice în domeniu: programe de stat de cercetare-dezvoltare, granturi pentru tinerii cercetători, proiecte pentru procurarea echipamentului științific, pentru organizarea evenimentelor științifice sau pentru editarea monografiilor.
Ca urmare a politicilor promovate, sistemului național de cercetare-dezvoltare îi sunt caracteristice performanțe științifice și tehnologice relativ stabile, dar sub nivelul statelor dezvoltate; direcții prioritare armonizate cu cele europene; obiective determinate în mare măsură de potențialul de cercetare existent, stabilite fără implicare suficientă a partenerilor sociali; asigurare financiară insuficientă; infrastructură în cea mai mare parte depășită; resurse umane numeric reduse și o medie de vârstă ridicată; utilizare limitată a rezultatelor cercetării, determinată de orientarea cercetărilor și implicarea insuficientă a agenților economici în activități științifice; grad încă redus de parteneriat pe plan intern și internațional; proceduri care încă necesită ajustări la modelele internaționale (Cuciureanu, 2011).
În afară AȘM, roluri importante în sistemul național de cercetare-dezvoltare și inovare îl joacă Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală (AGEPI) și Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare (CNAA). Prima instituție asigură protejarea proprietății intelectuale și drepturilor de autor, iar cea de-a doua este instituția administrației publice centrale în domeniul evaluării și acreditării organizațiilor din sfera științei și inovării, precum și al atestării cadrelor științifice și științifico-didactice de înaltă calificare. Rolul important al CNAA constă în faptul că ea acreditează organizațiile din sfera științei și inovării, or conform Codului cu privire la știință și inovare doar organizațiile acreditate pot beneficia de finanțare din fondurile publice. În urma acreditării organizațiile pot deveni membri instituționali (institutele AȘM), membri de profil (universitățile și institutele subordonate ministerelor și departamentelor) sau membri afiliați ai AȘM (organizațiile private). Trebuie menționat că în funcție de statutul obținut organizația poate pretinde la o finanțare mai mare sau mai mică de la bugetul de stat, însă acest statut nu depinde de performanțele științifice ale organizației, ci de subordonarea administrativă a acesteia. Astfel, spre deosebire de institutele AȘM, care pot beneficia de o finanțare integrală a proiectelor de la bugetul de stat, universitățile de stat pot pretinde doar la statutul de membre de profil, ceea ce le permite a beneficia de o finanțare parțială, prin concurs, de la bugetul de stat, a cercetărilor aplicate, iar universitățile private pot pretinde doar la statutul de membre afiliate, ceea ce le permite de a beneficia de o finanțare bugetară de până la 40% din suma totală a proiectului câștigător. CNAA acordă 3 categorii organizațiilor acreditate în funcție de performanțele înregistrate, însă acestea nu influențează în niciun fel alocările de la bugetul de stat pentru știință și inovare.
Fondurile publice reprezintă sursa de bază a activităților de cercetare-dezvoltare în Republica Moldova. Din păcate, nu sunt date statistice oficiale privind finanțarea din partea sectorului privat, dar se poate estima că ele nu sunt semnificative din cauza structurii economiei, legăturilor slabe între cercetare și întreprinderi și capacității financiare reduse a acestora din urmă. În ultimii ani, din cauza crizei economice și financiare, finanțarea științei s-a redus în Republica Moldova. Ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în produsul intern brut s-a redus de la 0,7% în 2008 până la 0,4% (355 mil. lei) în 2012.
O importantă sursă de finanțare pentru cercetarea-dezvoltarea din Republica Moldova o constituie sursele de peste hotare. Conform datelor Institutului de Statistică al UNESCO, finanțarea externă a ajuns la 9,4% din toate cheltuielile de cercetare-dezvoltare în 2011 (ERAWATCH, 2013). Mai multe oportunități de suport, de care pot beneficia echipele competitive de cercetători universitari au apărut odată cu aderarea Republicii Moldova la Programul Cadru Șapte al UE și în general cu progresul înregistrat în procesul de integrare europeană.
Universitățile sunt focusate prioritar spre educație, iar cercetarea și legăturile cu bussines-ul sunt mai slab dezvoltate. Modelul separării educației și cercetării-dezvoltării a fost păstrat într-o anumită măsură încă din timpurile fostei Uniuni Sovietice (ERAWATCH, 2013). Rețeaua învățământului superior este formată din 34 unități, inclusiv 19 de stat. Numărul studenților încadrați în studii a fost de circa 102,5 mii în anul 2012/2013, iar numărul absolvenților în 2012 – 26,7 mii persoane. Numărul doctoranzilor este de circa 1450 persoane. Și în final, numărul cadrelor didactice a constituit 6 mii persoane, din care cei cu grad științific 2,7 mii persoane (BNS, 2013). Activitatea universităților în ultimii 7 ani este determinată în mare parte de aderarea la procesul Bologna și eforturile autorităților de a apropia sistemul universitar de standardele europene stabilte în acest proces. Însă reformele au deseori un caracter imitativ, insistându-se pe formă și mai puțin pe conținut (Ciurea, 2012). În ce privește cercetarea, CNAA a acreditat 16 universități în calitate de organizații de cercetare-dezvoltare, inclusiv 13 universități de stat și 3 nestatale. Nu există date precise privind cheltuielile sectorului învățământului superior pentru cercetare-dezvoltare. În același timp, instituțiile din învățământul superior au efectuat 11% din volumul cercetărilor științifice din Republica Moldova în anul 2011, conform datelor UNESCO (UIS, 2013).
Întărirea cercetării universitare este vizată într-o serie de documente de politici. Strategia Dezvoltării Educației pentru perioada 2011-2015 a prevăzut schimbări semnificative referitor la finanțarea cercetării universitare: creșterea ponderii finanțării publice a cercetării universitare până la 30% din totalul finanțării sectorului CDI până în anul 2015; stabilirea unui Fond național pentru susținerea cercetării științifice și dezvoltarea parteneriatului între învățământul superior, cercetare și antreprenoriat, inclusiv în domeniul finanțării cercetării. Planul de acțiuni al Guvernului pentru perioada 2012- inclus importante reforme ale sectorului de cercetare, din care menționăm susținerea cercetării în învățământul superior și a interacțiunii acesteia cu antreprenoriatul. Strategia inovațională a Republicii Moldova până în anul 2020, dar și documentele de politici aflate în dezbateri (Strategia Educația 2020, Strategia cercetării-dezvoltării până în 2020, Codul Educației ș.a.) conțin suficiente prevederi, implementarea cărora ar crește calitatea cercetării universitare și ar spori implicarea acesteia în soluționarea provocărilor societale.
Politici europene în domeniul cercetării universitare
În Europa este unanim recunoscut faptul că generarea și schimbul de cunoștințe sunt importante "motoare" de prosperitate economică și stau la baza sănătății, valorilor culturale și sociale în Europa. Societăți de succes sunt acele care pot într-o măsură mai mare să exploateze cunoștințele pentru obținerea avantajelor competitive și atragerea talentelor internaționale, a noilor afaceri și investiții. Această cerință pentru o societate bazată pe cunoaștere este esențială pentru Uniunea Europeană și strategiile guvernamentale naționale de dezvoltare economică și socială durabilă, mai ales ca un răspuns la criza economică globală. În Europa universitățile sunt surse esențiale de astfel de cunoștințe. Multe universități europene au realizat o schimbare în ultimele decenii de la instituții de învățământ superior și cercetare la instituții sociale centrale și elemente-cheie în economia europeană bazată pe cunoaștere. În prezent universitățile joacă un rol crucial în eforturile europene în domeniul cercetării și inovării, angajând peste 1/3 din cercetători și executând circa 4/5 din cercetarea fundamentală. Ele au un rol critic în sistemul de cercetare și inovare, asigurând capital uman prin educație și formare, atragerea talentelor de înaltă calificare și a investițiilor, angajându-se în mod activ în parteneriate cu comunitatea locală și regională prin intermediul transferului de cunoștințe și de tehnologie.
Legăturile dintre mediul academic, de afaceri, guvern și sectorul public sunt larg răspândite și în creștere în multe țări europene și, prin urmare, cercetarea universitară astăzi este puternic legată de producția de bunuri și servicii relevante pentru economie și societate. Astfel, statutul, calitatea și productivitatea învățământului superior au devenit un obiectiv strategic național și un indicator al competitivității globale.
Abordarea menționată mai sus referitor la societatea cunoașterii și rolul cercetării universitare în aceasta este reflectată în documentele de politici comunitare. Astfel, Strategia Europa 2020, inițiativele sale emblematice și noile orientări integrate au plasat cunoașterea în centrul eforturilor Uniunii de a atinge o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Propunerea Comisiei Europene pentru cadrul financiar multianual 2014-2020 sprijină această strategie printr-o creștere semnificativă a bugetului alocat investițiilor în educație, cercetare și inovație. Instituțiile de învățământ superior sunt parteneri cruciali în realizarea strategiei Uniunii Europene de a stimula și de a menține creșterea economică. După cum este indicat în Inițiativa emblematică a Strategiei Europa 2020 – O Uniune a inovării, sistemul universitar din țările europene necesită modernizare la toate nivelurile. Excelență trebuie să fie mai mult principiul călăuzitor. Europa are nevoie să îmbunătățească performanța universităților, să ridice nivelul de calificare, să diversifice competențele și să atragă talente de vârf din străinătate.
Anterior, principalele 9 provocări și obstacole în modernizarea universităților au fost stabilite in Comunicarea Comisiei Europene „Pentru reușita proiectului de modernizare în universități: educație, cercetare și inovație” din mai 2006. Se argumentează că universitățile trebuie să fie finanțate mai mult pentru ceea ce ele fac și nu pentru ceea ce ele sunt, concentrând finanțarea spre rezultatele relevante.
Această viziune a fost susținută și în Rezoluția Consiliului privind modernizarea universităților pentru o Europă competitivă într-o economie globală bazată pe cunoaștere (noiembrie 2007). Documentul reafirmă că universitățile europene au un rol hotărâtor în educație, cercetare și inovare, în transferul de cunoștințe către economie și societate și la asigurarea competitivității Europei. Viziunea enunțată este că, provocările generate de globalizare necesită ca Spațiul European de Cercetare și Spațiul European al Învățământului Superior să fie complet deschise spre lume, iar universitățile europene ar trebui să devină jucători competitivi în lume. Însă, concluziile Raportului de progres al Comisiei Europene din octombrie 2008 este că, deși s-au făcut progrese în toate domeniile, mai rămân provocări pentru a fi luate în considerație. Toate aceste documente menționează relevanța cercetării universitare în atingerea obiectivelor europene. Universitățile ar trebui să comunice societății și părților interesate relevanța cercetărilor efectuate și să răspundă solicitărilor pentru o mai mare transparență, responsabilitate și comparabilitate.
Comunicarea Comisiei Europene „Sprijinirea creșterii și a ocupării forței de muncă – un proiect pentru modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa” (din 2011) trasează o serie de sarcini în reformarea învățământului superior din perspectiva Strategiei Europa 2020, unul din care este consolidarea triunghiului cunoașterii între educație, cercetare și întreprinderi. Documentul mai evidențiază că reforma și modernizarea învățământului superior din Europa depinde de competența și motivația profesorilor și cercetătorilor. Condiții mai bune de muncă, inclusiv proceduri de recrutare transparente și echitabile, dezvoltarea profesională inițială și continuă mai bună, precum și o mai bună recunoaștere și recompensare a excelenței în predare și cercetare sunt esențiale pentru a se asigura că Europa produce, atrage și reține personalul universitar de înaltă calitate de care are nevoie.
Principalele direcții de reformare a universităților europene cu referință la cercetarea universitară, în conformitate cu documentele de politici și acțiunile întreprinse, sunt următoarele:
– Restructurarea și reorganizarea structurilor instituționale existente ale universităților și instituțiilor de cercetare – astfel de reforme structurale ar permite Europei să crească competitivitatea globală a universităților sale, pentru a dezvolta medii de cercetare puternice, pentru a spori legăturile de afaceri și de a asigura și sprijini mai bine coeziunea în Europa în domeniul performanțelor universitare;
– Asigurarea unei mai bune interacțiuni între cercetare, inovare și învățământ superior. Într-o societate bazată pe cunoaștere, cercetarea nu ar trebui să fie izolată nici de inovare, nici de educație. Este important să se integreze mai bine aspectele învățământului superior, cercetării și inovării în strategiile naționale și regionale. Integrarea educației, cercetării și inovării sunt puse în aplicare, de exemplu, prin fuzionarea unor instituții sau prin încheierea unor parteneriate;
– Promovarea diversității în sectorul universitar european. În SUA există o tendință de a se concentra pe cele mai importante universități de excelență, în timp ce în Europa, cu tot sprijinul pentru excelență, totodată este general recunoscut faptul că universitățile au, de asemenea, un angajament mai larg pentru societate;
– Elaborarea și implementarea unor strategii și politici coerente și comprehensive în domeniul „circulației creierelor”. Ponderea cercetătorilor în Europa din totalul populației este cu mult sub cea a SUA, Japonia și altor țări, iar UE are nevoie de cel puțin 1 milion de noi locuri de muncă de cercetare pentru a atinge obiectivul de 3% de finanțare a cercetării-dezvoltării și inovării din PIB. Numărul necesar de cercetători este chiar mai mare, deoarece mulți cercetători se pensionează în acest deceniu. UE și statele sale membre ar trebui să consolideze capacitatea lor de a atrage și instrui tineri pentru a deveni cercetători și să ofere cariere de cercetare competitive pe plan internațional pentru a atrage cei mai buni cercetători din străinătate;
– Sprijinirea cercetătorilor pe tot parcursul carierei lor, punând accent pe crearea unor condiții-cadru bune. Se dorește ca Europa să aibă o piață atractivă, deschisă și durabilă a muncii pentru cercetători. Se apreciază că multe universități din Europa nu au încă strategii clare de resurse umane.
– Asigurarea unei interacțiuni mai strânse între universități și sectorul non-academic. Universitățile europene colaborează cu o gamă largă de parteneri din sectorul privat și public, în scopul de a crește valoarea banilor publici investiți în cercetare. Beneficii majore ar putea veni în urma transferului cunoștințelor din cercetare în noi întreprinderi, servicii și politici. În Europa peste 50% dintre absolvenții de doctorat își continuă cariera în afara sectorului academic. Cercetătorii de azi trebuie să fie adaptabili și flexibili într-un mediu de cercetare din ce în ce mai divers, mobil și global. Ei au nevoie, de asemenea, de a dobândi abilități transversale pentru a răspunde nevoilor societății;
– Îmbunătățirea condițiilor de finanțare a universităților. Factorii cheie pentru succesul sistemelor de finanțare a cercetării sunt un amestec de condiții-cadru adecvate. Majoritatea universităților europene sunt finanțate public. Cu o medie de 70% din fonduri provenind de la guvern, această sursă rămâne cel mai important flux de finanțare pentru universitățile europene. În general, finanțarea guvernamentală este percepută ca oferind stabilitate pentru universități. Cu toate acestea, utilizarea mai multor surse de finanțare ar putea duce la o mai mare stabilitate și autonomie sporită pentru universități. Din aceste considerente, multe universități urmăresc o diversificare de fluxuri de venituri.
– Promovarea unor modele de finanțare competitive. Finanțarea este o preocupare cheie pentru universitățile din întreaga lume. Pentru a obține o mai bună calitate a cercetării, este necesar de elaborat concepte și mecanisme clare de selecție. În acest context, accentul pe performanță și stabilirea unor indicatori adecvați sunt importante pentru succesul finanțării cercetării. Acest lucru este important mai ales având în vedere eventualele modificări ale priorităților politice. În același timp, instrumentele de finanțare cu accent pe performanță și rezultate ar trebuie să înlocuiască controlul excesiv și intervențiile autoritățile publice.
II. Abordarea strategică instituțională a CDI
Strategiile, măsurile și politicile din domeniul CDI, în context european și național
Activitățile de cercetare, dezvoltare și inovare s-au concentrat pe dimensiunea ce ține de integrarea în Spațiul European de Cercetare și valorificarea statutului de țară asociată la PC7, în special pe dimensiunea de activitate a reprezentanților oficiali ai comunității științifice din RM în Comitetele de Program ale PC7, Punctelor Naționale de Contact, pentru implementarea consecventă a prevederilor Memorandumului de Înțelegere între Uniunea Europeană și Republica Moldova privind asocierea Republicii Moldova la Programul Cadru 7 (PC7) al Comunității Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative (2007-2013) al Uniunii Europene, ratificat de Parlamentul Republicii Moldova la 27 decembrie 2011 (prin Legea nr.279), promulgat prin decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 483 din 18 ianuarie 2012, precum și asigurarea tranziției de la PC7 spre Programul „Orizont 2020”. De asemenea, proiectele de cercetare și dezvoltare își axează activitatea și pe prevederile Planului de acțiuni privind implementarea statutului de țară asociată la PC7 (2011-2013): Moldova spre Orizont 2020, care a fost adoptat prin Hotărârea Consiliul Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică (CSȘDT) nr. 275 din 22.12.2011.
Cadrul actual de reglementare a sferei științei și inovării este cunoscut și identificat de universitățile participante la studiu. Necesitatea cunoașterii documentelor programatice, a instrumentelor de management strategic, a normelor și instrucțiunilor utile în desfășurarea activităților și relevante pentru domeniul CD este considerată ca vitală pentru înțelegerea și adaptarea la sistemul de cercetare. Proiectele de cercetare în perioada 2004-2013 au fost concepute în baza unor serii de documente prezentate în Tabel 1.
Tabel 1. Documentele programatice, instrumente de management strategic, norme și instrucțiuni utile în desfășurarea activităților și relevante pentru domeniul CD.
Sursă: Fișele de evaluare ale universităților incluse în studiu
Academia de Științe a Moldovei este coordonatorul plenipotențiar privind activitățile științifice și de inovare din Republica Moldova începând cu 2001, elaborând direcțiile strategice de cercetare în baza Acordului de parteneriat cu Guvernul. Conform experților implicați în cercetare, mecanismul acordării universităților statutul de membru de profil, membru asociat al AȘM, s-a dovedit a fi nu tocmai eficient. Implicațiile Academiei de Științe sunt considerate a fi mai profunde și ca o consecință acestea ar trebui transferate către persoanele specializate din cadrul universităților:
Dar există o serie de direcții prioritare stabilite de universități, ca de exemplu: fiecare catedră are tematica de cercetare în care să se încadreze, universitățile sunt reprezentate și în cadrul World Economic Forum (structură ce anual prelucrează informația despre diverse țări, reprezentanții Republicii Moldova prelucrează date statistice, fac analize și cercetări în domeniu), tematica privind perspectivele de integrare economică a Republicii Moldova în spațiul european (ASEM obține finanțare pentru acest aspect de câțiva ani). Structurile responsabile cu CDI realizează o serie de rapoarte care se folosesc și care sunt trimise permanent Ministerului de Externe și Integrare Europeană, Ministerului Economiei, Ministerului Finanțelor. Un alt aspect ține de prezentarea rezultatelor diferitelor cercetări care se fac în cadrul Programului de stat la AȘM.
Oficial direcțiile de cercetare sunt realizate în colaborare cu Academia de Științe pe de o parte și pe de altă parte alături de cadrele didactice din cadrul universităților, dar practic viziunea lor privind direcțiile de cercetare nu apare 100% în strategiile finale. Deși, relevanța opiniei lor privind direcțiile este susținută de faptul că sunt direct implicați în implementare. De aceea, aceste strategii sunt percepute ca directive impuse din partea AȘM, reprezentant direct al Guvernului în domeniul științei.
Referitor la abordarea strategică instituțională în domeniul cercetării, acreditările universităților la CNAA și elaborarea Planurilor de acțiuni în ceea ce privește dezvoltarea științifică din cadrul fiecărei universități sunt componentele de bază ale strategiilor instituționale de cercetare științifică în universitate. Dar conform respondenților, strategiile universităților nu au o proiectare transpusă în Strategia Ministerului Educației. Din punct de vedere financiar, la nivel național universitățile sunt în mare parte dependente de Consiliul Suprem Cercetare și Inovare de la AȘM și de proiectele instituționale. Dintre programele la nivel European, experții (informații preluate prin intermediul interviurilor și fișelor de colectare a datelor) au adus în discuție diverse programe prin intermediul cărora au obținut finanțarea diverselor proiecte, iar acestea sunt: Programul Cadru 7 (PC 7), TEMPUS 2007-2013, Programul Național al Republici Slovacia pentru suportul mobilității profesorilor universitari și a cercetătorilor, International Visegrad Fund, Proiect unilateral din cadrul Programului general de învățare pe parcursul vieții al Uniunii Europene și Programul Jean Monnet. De asemenea, Republica Moldova a aderat la Procesul Bologna în 2005, și de atunci au fost realizate o serie de reforme în domeniul învățământului superior.
Implementarea Codului Educației va fi de bun augur, în sensul precizării mecanismelor și instituțiilor de acreditare a științei, a modalităților de finanțare, etc. Lipsa definitivării în anumite secțiuni, duce la conturarea unui sistem defectuos. De asemenea, alinierea la normele și tendințele europene ale noului Cod al Educației, permit preluarea unor bune practici de la nivel european.
Orientările strategice instituționale de concepere și implementare a proiectelor de cercetare.
În cadrul instituțiilor de învățământ superior din Republica Moldova sunt în derulare mai multe tipuri de proiecte de cercetare-inovare:
proiecte de cercetare instituționale (fundamentale, aplicative sau de transfer tehnologic);
proiecte de cercetare din cadrul programelor de stat;
proiecte/granturi de cercetare individuale;
proiecte/granturi de cercetare bilaterale (internaționale);
proiecte/granturi de cercetare internaționale;
proiecte de cercetare universitare (realizate în limitele obiectivelor stabilite în planul individual de activitate în cadrul normei științifico-didactice);
proiecte de cercetare-dezvoltare-inovare în baza contractelor de cercetare și/sau de finanțare cu agenți economici naționali și/sau internaționali.
Astfel, în cadrul instituțiilor de învățământ superior anual sunt în derulare peste 200 proiecte finanțate din surse guvernamentale (în anul 2012 – 204 proiecte, din care 52 – cu caracter fundamental și 152- cu caracter aplicativ), ce constituie ceva mai puțin de 50% din numărul total de proiecte de cercetare finanțate din surse publice (în anul 2012 – 430 proiecte).
De mijloacele financiare publice destinate sferei științei și inovării beneficiază 13 universități. Menționăm că din sursele respective mai sunt finanțate și alte 39 de entități implicate în procesul de cercetare-dezvoltare inovare din cadrul AȘM și mai multe ministere sectoriale. În cadrul acestor 13 entități sunt angajate în calitate de cercetători în proiecte de cercetare cu finanțare guvernamentală peste 660 persoane, dintre care 200 sunt titulari cu funcția de bază în cercetare. Majoritatea cercetătorilor în state au atribuție la 4 instituții de învățământ superior: USM – 88; USMF – 77; UTM –11 și UnAȘM – 9 cercetători în state.
La nivelul fiecărei universități se poate vorbi de existența unei strategii instituționale de cercetare științifică și de structuri independente sau mai puțin independente, în mare parte existența lor fiind influențată de notorietatea universităților, și de o serie de regulamente interne. În condițiile lipsei unor prevederi normative, organizarea sectorului științific în universități diferă de la caz la caz. ULIM a creat 4 institute de cercetare în cadrul facultăților; USMF și UnAȘM – câte 1 centru de cercetare. În Tabelul 2 am prezentat structurile universităților incluse în cercetare (date furnizate prin intermediul fișelor de colectare a datelor), structurile formale de cercetare-dezvoltare și inovare(CDI) existente în Universități.
Tabel nr 2. Structurile formale de cercetare-dezvoltare și inovare (CDI) existente în Universitate
Sursă: Fișele de evaluare ale universităților incluse în studiu
În cazul instituțiilor de învățământ superior unde centrele de cercetare lipsesc sau sunt nefuncționale, activitatea de cercetare se desfășoară în laboratoare științifice și catedre, care, de altfel, rămân a fi unitățile de bază de cercetare în cadrul instituțiilor de învățământ superior ale Republicii Moldova. Sunt situații în care unele universități beneficiază de toate structurile necesare derulării activității științifice în domeniul CDI, dar cercetarea se efectuează prin intermediul altor structuri, precum catedrele. Centrul având, astfel, rol de monitorizare și coordonare a activității științifice.
Dintre structurile enumerate mai sus, doar o parte din ele au beneficiat în 2012 de acreditare din partea CNAA așa cum se poate observa în Tabelul 3. O parte din universitățile prezentate mai sus au primit certificatul de membru al AȘM, iar aceste universități sunt: USARB, USM și UPSIC.
Tabelul nr. 3. Profilurile de cercetare pentru care sunt acreditate universitățile implicate în cercetare (tabelul va fi completat)
Sursă: Fișele de evaluare ale universităților incluse în studiu
Nu putem vorbi de o strategie universitară privind cercetarea, deoarece proiectele de cercetare vin, deci, să sprijine nu orientările strategice ale instituției noastre, ci mai cu seamă cele stabilite de AȘM (membru echipă de cercetare).
Privind criteriile de evaluare și acordare a finanțărilor se precizează că ar trebui stabilite prioritățile și regândiți indicatorii de performanță. Astfel, un reprezentant al mediului privat consideră că indicatorii precum: număr de articole scrise despre nimic, număr de studenți care încheie un ciclu educațional nu evidențiază performanța și ar trebui reorientați spre: evaluarea abilităților dezvoltate în rândul studenților; capacitatea de angrenare în mecanismul economic; satisfacția pieței muncii privind cunoștințele și abilitățile studenților; gradul de utilizare a cunoștințelor transmise în anii de studiu; calitatea informației produse de instituții; impactul informației produse asupra societății; plus-valoarea adusă etc.
Pleacă de la întreaga filozofie a sistemului educațional, care din punctul meu de vedere deocamdată în RM produce absolvenți, nu produce informație. În condițiile în care ai avea un sistem educațional care produce informație și ea e folosită mai departe, întrebarea e: cine ar trebui să folosească? Unul dintre răspunsuri e chiar instituțiile statului și instituțiile guvernamentale, care ar trebui să aibă legătura cu mediul academic, de unde să-și preia expertiza, de care fiecare minister are nevoie. (consultant)
Sistemul educațional moldovenesc se focusează mai degrabă pe componenta didactică, cea științifică fiind secundară. Autonomia componentei de cercetare/științifice nu poate fi afirmată datorită deficiențelor financiare și a lipsei de susținere din partea Ministerului Educației. Referitor la existența unor strategii CDI de sine stătătoare în cadrul universităților studiate, o parte din respondenți au semnalat lipsa acestora, ele existând doar ca parte integrantă a diverselor strategii de dezvoltare universitară. Una din cauzele acestui fapt este și lipsa unei structuri în cadrul fiecărei universități aparte care să urmărească strict CDI, mai ales inovarea, consecință a lipsei fondurilor alocate de Minister. De asemenea, experții văd necesară transpunerea propriilor strategii în Strategia elaborată de Ministerul Educației, care să cuprindă o serie de orizonturi privind activitatea științifică, dar și aspecte financiare (ex. Ministerul nostru să devină Ministerul Educației și Cercetării (prorector)).
În cazul Universității de Stat din Moldova, Consiliul Suprem examinează tematicile de cercetare, liniile strategice de dezvoltare a științei stabilite la nivel național, care au o valabilitate de funcționare de 5 ani și monitorizează fiecare etapă și colectiv care implementează proiecte. Colectivele care nu au dezvoltat o tematică și nu sunt încadrate în direcțiile strategice nu sunt luate în considerare în procesul de finațare, chiar dacă acestea conțin elemente importante și propun subiecte de interes în diverse domenii. Universitatea se implică oferind unele resurse, inclusiv pentru proiectele dezvoltate în cadrul tezelor de doctorat sau pentru cercetări mai mici ca amploare pentru a încuraja și a menține activitățile de cercetare. Un rol determinant în obținerea finanțării pentru proiecte îl au publicațiile anterioare și activitatea științifică pe care a dobândit-o cei care scriu și implementează proiecte.
În cadrul ASEM, strategia instituțională privind dezvoltarea capacității de implementare a proiectelor de cercetare se aplică pe profilurile științifice acreditate și se dezbate la Senat. Percepția asupra cercetării în ASEM este că aceasta se realizează mai degrabă la catedre, are un caracter teoretic, spre deosebire de alte universități unde cercetarea are (și) o componentă practică. Activitățile din cadrul institutului se axează pe monitorizarea și coordonarea activităților științifice. Există o responsabilitate comună din partea Institutului și al Serviciului de Știință în monitorizarea și verificarea tuturor proiectelor (instituționale, internaționale) pentru a se asigura o bună funcționalitate și implementare a acestora.
Referitor la existența unei strategii instituționale de cercetare științifică în IRIM, secția Știință din cadrul institutului a avut în vedere elaborarea acestei strategii, care este redată în planul activității secției. Un membru al institutului este responsabil de elaborarea strategiei și de managerierea secțiunii programe și proiecte. Pe perioada anilor 2012-2013, institutul a demarat redactarea și implementarea programelor de cercetare instituțională. Obiectivele proiectelor sunt legate de pregătirea cetățenilor și a reprezentanților universitari de a se alinia normelor europene pentru integrarea în Uniunea Europeană. Se conștintizează necesitatea încadrării în activități științifice care ar putea facilita și influența pozitiv procesul de integrare, precum și importanța participării la conferințe, mese rotunde. Strategia de cercetare aplicată în IRIM are ca parte componentă strategia editorială, aceasta fiind reflectată ca rezultat calitativ în revista „Anuarul științific”. Temele predominante prezentate în articolele din reviste fac referire la aspectul fundamental de bază pentru progresul Republicii Moldova: procesul de integrare în Europa.
Strategiile instituționale de concepere a proiectelor ar trebui să surprindă pe lângă perspectivele de cercetare și sumele alocate spre finanțare. Evaluarea componentei financiare și asigurarea acordării ei pentru o perioadă de 5 – 10 ani, ar oferii credibilitate și consecvență strategiei. Deoarece este necesară evitarea întreruperii tematicilor de cercetare, astfel încât rezultatele să fie vizibile. Sunt universități în care se alocă anual o sumă de 20.000-30.000 de lei pentru componenta de cercetare/ științifică (co-finanțări), în special pentru utilizarea spațiilor, a tehnicii, dar și pentru salarizarea pozițiilor de cercetător cu normă întreagă. Sau în regulamentul intern al unor universități sunt capitole referitoare la organizarea și monitorizarea activității de cercetare. Așadar, se încearcă susținerea acelor tematici de cercetare care nu sunt incluse în direcțiile strategice ale AȘM, datorită potențialului de valorificare în viitor sau schimbărilor structurale ce pot apărea în societate
Componenta de cercetare este slab reglementată normativ, însă, reglementarea este necesară în procesul de evaluare a cercetărilor la acreditare și la salarizare în funcție de activitatea în care se implică. Mai dificil este de a cuantifica proiectele de cercetare universitare realizate în limitele normei științifico-didactice. Nu se duce o evidență statistică a acestor proiecte. Lasă de dorit actualitatea problematicii științifice abordate, precum și principiile de coordonare a activităților, de planificare, de recepționare a rapoartelor și rezultatelor în cadrul tematicii universitare realizate în cadrul normei științifico-didactice.
CNAA propune o reorganizare a structurii, astfel încât activitatea științifică să fie coordonată de consiliile științifice din cadrul universităților. În cadrul centrelor să funcționeze laboratoare științifice/ de cercetare, iar activitatea didactică să fie atribuită catedrelor. Astfel, s-ar soluționa d.p.d.v. normativ și organizațional aspectele referitoare la performanța sectorului științific din universități. Centrele de cercetare s-ar ocupa nemijlocit de problema finanțării, de problema organizării, de problema elaborării, în coordonare, evident, cu universitățile care au o autonomie așa, sau care trecem treptat, în decurs de 2 ani la această autonomie și dacă se va obține independență în acest sens, care va fi oferită și susținută și financiar. Eu cred că asta va fi un stimul foarte puternic pentru dezvoltarea cercetării în cadrul universității, suportul material. (prorector)
Acreditarea organizațiilor din sfera științei și inovării a demarat în 2005. Din 2010 s-a purces la reacreditarea entităților implicate în procesul de cercetare-dezvoltare-inovare. Pe durata acestor ani au fost acreditate peste 60 de organizații din sfera științei și inovării, dar unele dintre acestea au fost reorganizate între timp. Astfel, că la moment de certificat de acreditare științifică dispun 59 de entități, la care li s-au recunoscut competența de a întreprinde activități științifice pe 109 profiluri de cercetare.
Dispun de acreditare științifică 19 din 34 instituții de învățământ superior existente. 11 dintre acestea deja au fost reacreditare ca consecință a expirării valabilității certificatului respectiv. Universităților li s-a recunoscut competența de a întreprinde activități științifice pe 55 de profiluri de cercetare, 27 dintre ele se atribuie la Direcția strategică a activității din sfera științei și inovării: 1. Edificarea statului de drept și punerea în valoare a patrimoniului cultural și istoric al Moldovei în contextul integrării europene, 12 proiecte – la 2.Valorificarea resurselor umane, naturale și informaționale pentru dezvoltarea durabilă; 7 proiecte – la 3. Biomedicina, farmaceutica, menținerea și fortificarea sănătății, 7 proiecte – la 4. Biotehnologii agricole, fertilitatea solului și securitatea alimentară, 4 proiecte – la 5. Nanotehnologii, inginerie industrială, produse și materiale noi și 1 proiect – la 6. Eficientizarea complexului energetic și asigurarea securității energetice, inclusiv prin folosirea resurselor renovabile.
Reacreditarea științifică (dar pe parcursul ultimilor 2 ani și acreditarea inițială) se face cu aprecierea performanței organizațiilor în scopul atribuirii unor calificative profilurilor de cercetare și precizării categoriilor de calificare ale organizațiilor. Astfel, din 38 de organizații acreditate, cu atribuirea concomitentă a categoriilor de calificare (acestea includ și 12 instituiții de învățământ superior) 10 au obținut categoria A, printre ele se numără 4 instituții de învățământ superior: UTM, USMF, USM, ASEM. La 4 entități li s-a atribuit categoria C, printre ele figurează 3 instituții de învățământ superior: USEM, IRIM, USPEE. O performanță la nivelul standardelor stabilite pentru categoria B au demonstrat 24 de organizații acreditate, inclusiv 5 universități: UnAȘM, USEFS, UPSIC, USARB, UST.
Aprecieri au fost date pentru 79 profiluri de cercetare din cadrul organizațiilor acreditate, inclusiv 43 de profiluri de cercetare ale instituțiilor de învățământ superior. Aprecierea foarte bine a fost dată la 6 profiluri de cercetare; 5 din ele au atribuție la instituțiile de învățământ superior. Astfel, nota superioară au obținut: profilul chimic al USM; 2 profilurile de cercetare ale UTM, care țin de ingineria mecanică și electronică; profilul axat pe informatică al ASEM. Profilurile de cercetare universitară performante, precum și instituțiile ce au demonstrat o eficiență științifică mai mare, au fost expuse în succesiunea redată în cadrul clasamentelor (ratingul) întocmite pentru sfera științei și inovării, în urma evaluărilor întreprinse în scopul acreditării științifice.
Cu suficient au fost apreciate 12 profiluri de cercetare, printre care 8 profiluri cu atribuție la instituțiile de învățământ superior: profilurile cu aspect de drept, politologie, sociologie ale USEM, IRIM, USPEE, USARB; profilurile cu obiective în domeniul educației ale USARB și UST; profilul axat pe problemele filologiei moderne al USARB și cel cadastral al UnAȘM.
61 de profiluri de cercetare au obținut nota bine, printre acestea se numără și 30 de profiluri ale instituțiilor de învățământ superior acreditate științific.
Mecanismul de selecție a proiectelor. Acceptabilitatea propunerilor de cercetare.
Proiectele de cercetare implementate contribuie la realizarea strategiei instituționale în sensul că sporesc nivelul de cunoștințe pe acea tematică și le aplică didactic și/sau în economia națională. Spre exemplu, în domeniul socio-uman, noile specialități, noile domenii de cercetare au fost fundamentate pe baza documentelor și programelor elaborate în urma cercetării realizate în 2010 pe concepte și strategii de dezvoltare a învățământului superior (sporirea calității). În domeniul biologiei, rezultatele cercetărilor au fost utilizate în stabilirea ariilor protejate, descoperirea și stabilirea noilor specii de animale, etc. De exemplu, în domeniul inginerie, strategia este subordonată mediului de afaceri, cercetarea este realizată cu scopul implementării în practică.
Proiectele de cercetare parcurg următorul circuit până la aprobare și finanțare: CFCFA recepționează propunerile de proiect, realizează o listă cu propuneri, pe care le transferă CCE. La CCE există o bază de date cu peste 500 de experți, care sub anonimat evaluează propunerile de proiect. Formularul de evaluare face referire la aspecte precum: experiența cercetătorilor; participările în proiecte internaționale; publicațiile; etc. Pe baza acestuia se face o categorisire descrescătoare a propunerilor în funcție de punctajul obținut și se finanțează până la epuizarea fondurilor alocate. Apoi lista de propuneri aprobate pentru finanțare este transmisă către CFCFA, care informează directorii de proiecte câștigători. Însă, respingerea proiectelor nu este argumentată, iar procesul de evaluare este perceput ca netransparent.
În lipsa unui feedback laborios, cercetătorii au presupus că acceptabilitatea proiectelor a depins de următorii factori:
Componența echipei – Abilitățile și relevanța competențelor membrilor echipei față de tema proiectului. Dar mai ales rezultate cuantificabile sub forma publicațiilor pe tema respectivă sau în reviste internaționale.
Fundamentarea teoretică și caracterul empiric al propunerii – accentuându-se modalitățile de implementare a rezultatelor; interesul prezentat pentru diferite sectoare ale științei; potențialul rol în societate; etc.
Actualitatea, aplicabilitatea și încadrarea temelor de cercetare în direcțiile strategice stabilite de AȘM – adecvarea la cerințele actuale ale economiei naționale
Noutatea științifică și originalitatea propunerii
Calitatea și nivelul aplicativ al rezultatelor
Corelarea obiectivelor cu direcțiile de cercetare și rezultatele preconizate
Continuarea temei de cercetare finanțată anterior evidențiază credibilitate, consecvență și evoluție la nivel de echipă.
Bugetul redus alocat pentru finanțarea propunerilor
Expunerea clară a ideii de cercetare în cadrul propunerii
Disponibilitatea mijloacelor fixe (computere, laboratoare, săli)
Experiența europeană, în cazul apelurilor multidisciplinare
Acoperirea tuturor direcțiilor strategice, chiar dacă pe o direcție proiectele au punctaj mic
Acreditarea pe știință pentru a putea depune proiecte
Tabelul 4. Rata de acceptabilitate a propunerilor de proiect de cercetare CDI în perioada 2009 – 2013, la UTM, USM și UST
Sursă: Fișele de evaluare ale universităților incluse în studiu
Bariere în implementarea adecvată, eficientă și eficace a proiectelor de cercetare.
Elaborarea designului și implementarea proiectelor de cercetare sunt condiționate adesea de bariere sistemice, instituționale și birocratice. Inter-conectarea acestor bariere are un impact negativ asupra potențialului de cercetare, limitându-l. Consecințele acestor situații ar putea viza o implementare inadecvată, ineficientă și ineficace a cercetării.
Consecvența barierelor sistemice este cauzată de capacitatea redusă de finanțare a proiectelor naționale, cât și de atitudinile și comportamentele reprezentanților instituționali/ întreprinzătorilor privați/ antreprenorilor de impasibilitate față de capacitatea de cercetare. Volumul finanțărilor este mai ridicat la proiectele internaționale, iar cerințele sunt pe măsură, comparativ cu proiectele naționale, unde raportul dintre banii alocați și efortul depus este disproporțional. Astfel, interesul prevalează pentru finanțările internaționale. Iar tematicile, adică prioritățile pentru Republica Moldova, sunt instituite de comunitatea științifică internațională prin stabilirea tematicilor și avizarea proiectelor, dar și de acei cercetători care obțin finanțarea.
Proiectelor de cercetare finanțate din fonduri naționale le sunt caracteristice o serie de piedici financiare în sensul îngrădirii accesului la rețele internaționale de cercetare, limitării potențialului de cercetare, tergiversării procesului de implementare adecvată a cercetărilor și a implementării ineficiente și ineficace a proiectelor de cercetare. Lipsa resurselor financiare pentru deplasări la conferințe (transport, cazare, taxă de înscriere), pentru asigurarea bazei tehnico-materiale și administrative, a utilităților necesare proiectului (aparatajul, tehnologii, amenajarea laboratoarelor științifice, funcționarea rețelelor electrice și de apă curentă, etc.).
Din cauza lipsei de bani, noi efectuăm cercetări, dar pierdem în timp, în calitate și plus, la toate, nu putem concura cu cercetătorii din alte țări. Putem concura doar la nivel de idei, nu și la nivel de efectuare a cercetărilor pentru că lipsesc banii. […] Noi avem aparat care funcționează cu tensiune înaltă și eu dacă lucrez cu aparatul acesta 20 de minute, sting lumina la tot etajul. Și electricul vine, strânge din umeri, repară și peste 2 ori, problema revine din nou pentru că nu există bani pentru ca să procure chiar și cabluri cu tensiune înaltă. (coordonator proiecte sub 35 de ani)
Deficitara finanțare a sectorului cercetării științifice menține potențialul universitarilor între aceleași limite, în sensul că banii insuficienți alocați pentru cercetare instigă la compromis, rezultate mediocre, activitate restrânsă și influențează motivația și interesul cercetătorilor. Spre exemplu, în 2011, au fost situații când s-au depus 10 propuneri de către una dintre universități și toate au fost aprobate, dar fondurile alocate au fot reduse comparativ cu ceea ce se planificase inițial și se anunțase. Bineînțeles că reducerea fondurilor pentru fiecare proiect a influențat negativ atât demararea procedurilor, cât și cercetarea în sine. Problema putea fi rezolvată la nivel de universitate fie prin renunțarea la câteva proiecte și alocarea fondurilor ce le reveneau acestora către celelalte proiecte, fie prin reducerea bugetului fiecărui proiect. În urmă consultărilor la rectorat și în cadrul consiliului de administrație s-a ales să se procedeze în așa fel încât să se mențină toate proiectele, pentru a nu se face diferențieri. Așadar, s-a regândit proiectul cu scopul reducerii volumului de lucru și a personalului încadrat.
Alte bariere sistemice indicate de stakeholderii implicați în activități științifice se referă la insuficiența timpului alocat cercetării, datorită normei didactice substanțiale. Așadar, ar fi indicată cuantificarea clară a activității didactice, respectiv de cercetare, salarizarea diferențiată și reducerea normei didactice, astfel încât să se mizeze pe un demers de cercetare consistent și calitativ. Mai mult decât atât, strategia universităților indică o lipsă de investiții în știință și o redirecționare a fondurilor insuficiente către acoperirea cheltuielilor care țin de servicii, infrastructură sau alte situații, de asemenea relevante. Deși cercetarea pare a fi apreciată oficial, practic se confruntă cu resurse insuficiente, pârghii inexistente de stimulare a cercetării în rândul cadrelor didactice și a tinerilor cercetători/ doctoranzi, lipsa infrastructurii și a bazei tehnico-materiale.
Demersul de cercetare implică costuri substanțiale, capacitate de organizare și infrastructură adecvată la nivel de instituție implicată. O schimbare de paradigmă ar presupune în afară de cele enumerate mai sus, voință și presiune din partea instituțiilor cu rol în organizarea, finanțarea și monitorizarea cercetării, astfel încât materialele elaborate să fie relevante. Tocmai aceste instituții ar trebui să înțeleagă și să dezvolte mecanismele și mijloacele de conectare a elementelor din circuit: sursele de finanțare a proiectelor, modalitățile de valorificare a rezultatelor cercetării și potențialii utilizatori, pentru a asigura funcționalitatea. Deconectarea elementelor și imposibilitatea universităților de a derula un proiect de cercetare de anvergură, în care studenții ar putea fi implicați, semnifică finalizarea ciclului educațional fără expertiza și experiența unui demers de cercetare complet.
O altă piedică se referă la valorizarea rezultatelor cercetării în economia națională, mai exact la lipsa de feedback și la dezinteresul întreprinzătorilor/ antreprenorilor/ reprezentanílor instituíonali de a implementa tehnologiile/ rezultatele cercetărilor realizate de instituțiile de învățământ superior din Republica Moldova. O tendință actuală întâlnită în mediul de afaceri constă în importarea tehnologiilor și a utilajelor. În consecință, proiectele de transfer tehnologic susținute de AȘM întâmpină dificultăți în identificarea potențialilor beneficiari (organizații), datorită co-platei pe care ar trebui să și-o asume aceștia. Situația curentă influențează direct și modalitatea în care sunt pregătiți specialiștii. Spre exemplu, la facultatea de medicină studenții au posibilitatea de a practica în cadrul unui spital, așadar studiul este atât teoretic, cât și aplicativ. Pregătirea adecvată a specialiștilor sporește potențialul de cercetare și dezvoltare.
Ce dă știința societății? Întrebarea pare a fi normală, dar eu îmi pun altfel întrebarea: Dar ce a cerut societatea și nu i-a dat știința? Dacă conducerea ar cere, noi am face! (prorector știință)
Competitivitatea mediului academic și universitar din Republica Moldova este scăzută, având în vedere procentul proiectelor internaționale finanțate. Competențele tehnice, precum abilitatea de a lucra în mediul online, orientarea interdisciplinară, cât și abilitățile lingvistice sunt vitale. Cunoașterea unei limbi de circulație internațională, în special engleza, este esențială în proiectele internaționale la pregătirea actelor, a documentelor; scrierea rapoartelor și participarea la conferințe internaționale.
Factorul uman este o altă barieră instituțională, în sensul că poate influența implementarea adecvată sau inadecvată a proiectelor, iar interesele personale pot dicta temele de cercetare pe care se oferă finanțare, proiectele ce sunt avizate pentru finanțare și/ sau bugetul alocat pentru fiecare instituție solicitantă. Finanțarea deficitară a unor instituții în ciuda demersurilor de a elabora dosare pentru concurs, afectează puternic motivația cercetătorilor. Frustrarea pe care ei o resimt atunci când depun 10 dosare și doar unul este finanțat, iar consistența efortului depus pentru pregătirea unui dosar de 50-60 de pagini și traducerea în 2 – 3 limbi, în anumite cazuri, sunt aspecte relevante în conturarea reticenței față de proiectele naționale.
Ba da sunt [piedici], cine ține monopol în divizarea celor mici resurse financiare date științei, și dacă unele instituții aici se pot lăuda că au luat 800 de mii, 700 de mii, eu care vin de la ….. pot să spun noi avem zero mii, prezentăm proiectele și proiectele îs lăsate acolo undeva mai jos, fiindcă nu avem nu competitivitate, dar nu avem susținerea lui Dumnezeu. (vice-rector)
Mai mult decât atât, lipsa de claritate, de consecvență și de transparență în procesul de evaluare a proiectelor provoacă desconsiderare față de instituțiile abilitate. Credibilitatea privind rezultatele concursurilor poate fi sporită prin atribuirea unei însemnătăți specifice unei teme sau alteia, specificarea cotei și oferirea unui feedback consistent privind aprobarea proiectelor, într-un mod transparent și clar. Precaritatea informării și a transparenței la nivelul AȘM. este evidențiată prin situațiile în care anunțul de depunere a dosarelor este comunicat tardiv, iar cercetătorii nu dispun de o perioadă suficientă de timp pentru a pregăti o propunere de proiect; sau când concursul este anunțat din timp, dar link-ul cu informații nu funcționează în ciuda faptului că deadline-ul se apropie; sau când propunerea este pregătită, dar deadline-ul trece neobservat pentru că este comunicat pentru o perioadă scurtă de timp (câteva zile). În plus, condițiile pentru validarea proiectului se aplică diferențiat în sensul că institutele AȘM își realizează cercetările având finanțare în permanență, comparativ cu universitățile. În ciuda faptului că există laboratoare științifice și la nivel de universitate sau cercetători fără activitate didactică, ci doar științifică.
Implicațiile coordonatorului privind activitățile științifice sunt considerate subiective și de cele mai multe ori acordarea lor reprezintă conflict de interese. Însă, AȘM are atribuții în stabilirea proiectelor de cercetare învingătoare, finanțarea, monitorizarea și implementarea acestora. De aceea, experții propune divizarea mult mai clară a funcțiilor și atribuțiilor fiecărei structuri implicate. Mai mult decât atât, experții acuză și lipsa unor schimbări din partea legislativului de susținere a activităților științifice pe fondul presiunilor politice.
Piedicile birocratice invocate fac referire la modalitatea de organizare a cercetării în universități, în special la atribuirea responsabilităților de management, coordonare, monitorizare și finanțare a cercetării între agenții diferite, îngreunând astfel procesul. Mai mult decât atât, intermedierea relației între universități și Ministerul Educației poate fi, de asemenea, problematică. Spre exemplu, anterior, fondurile alocate pentru proiect erau transferate către universități prin intermediul Trezoreriei de Stat. Deși, Ministerul Educației permitea toată tranzacția, Trezoreria și Ministerul Finanțelor restricționa transferul, declanșând situații dificile. Situația s-a rezolvat în urma deschiderii unor conturi curente în valută la nivel de universitate.
Raportarea frecventă pe temele instituționale către AȘM, prezentarea indicatorilor o dată la trei luni, limitează potențialul de cercetare prin orientarea către activități administrative, birocratice. Soluționarea ar consta în raportarea anuală pe teme instituționale, utilizând indicatorii selectați, prezentarea rapoartelor în plenul ședințelor ale AȘM, includerea activității de predare în raportare și asigurarea fondurilor pentru echipament, deplasări și stagii, nu doar pentru salarizare ca în cazul anumitor universități.
Și nu reușim numai să prezentăm un raport, acuși trece o lună – două, trebuie să ne apucăm de celălalt raport. Și cum mai glumesc la mine șefii de proiecte, ne ocupăm numai cu rapoarte și nu avem când face știință. (vice-rector)
Și rezultatele trebuie de așteptat, spre exemplu dacă luăm Laboratorul de Bio-chimie, menta se crește jumătate de an, până ce se fac aceste investigații – ele necesită timp. Acum iată la Darea de seamă pe 3 luni de zile se cer publicații. […] Științele reale au specificul lor și aici noi fără o analiză, fără reactive, fără aparatajul sofisticat, noi nu putem face publicații. (coordonator proiecte)
Dintre piedicile birocratice enunțate, reamintim și restrictivitatea condițiilor de eligibilitate ce afectează motivația și implicarea tinerilor în proiecte de cercetare. Măsura conform căreia directorul de proiect ar trebui să fie profesor sau doctor habilitat, nu conferențiar. Deși, candidatura unui conferențiar pentru funcția de rector sau pro-rector este acceptată, dar pentru funcția de director de proiect, nu. O altă barieră se referă la volumul cercetătorilor implicați. În etapa de elaborare a proiectului sau constant – pe toată durata proiectului – se implică 1-2 persoane, dar echipa de cercetare ar trebui să fie de maxim 5 persoane. Însă, aceste persoane au de îndeplinit și o normă didactică. Astfel, echipa de 2 persoane pentru elaborare este insuficientă. Limitarea numărului de cercetători îngreunează întregul proces de cercetare și miza ar trebui să fie rezultatul cercetării, nu numărul de cercetători implicați.
Nemulțumirile s-au orientat și către procedura de obținere a aparatajului sau a reactivelor comandate. Deși, produsele sunt achitate, se impune o perioadă de așteptare pentru organizarea tenderului, ducând astfel la blocarea activității. Soluționarea vine din partea cercetătorilor, care pe baza relațiilor de colaborare/ prietenie cu celelalte laboratoare împrumută aparatajul sau chiar primesc la schimb reactive, până când le primesc pe ale lor.
Costul mediu al echipamentului științific, evaluat per unitate de cercetător depășește 120.000 lei sau 7.000 Euro. Ponderea echipamentului procurat pe durata ultimilor 5 ani (reieșind din costul acestuia) constituie cca. 50%. Nu sunt diferențe substanțiale ale elementului logistic cu atribuție la investigațiile întreprinse în cadrul proiectelor de cercetare realizate din mijloace publice în cadrul instituțiilor de învățământ superior și alte entități din sfera științei și inovării. Reieșind din rapoartele AȘM privind activitatea științifică pe durata anilor 2011-2012, printre 13 instituții cu cele mai mari alocații în echipament științific dintre universități figurează UTM cu 2.200.000 lei, USMF – cu 1.540.000 lei, USM – cu 1.100.000 lei.
III. Participarea la dezvoltarea de comunități și rețele de cercetare
Potențialul uman din sfera CDI
Republica Moldova dispune de cca 3 mii de unități de cercetători. Federația Rusă reflectă cca 500 mii, China – peste 1 mln, iar SUA și UE – 1,4 -1,6 mln unități de cercetător. Indicatorul standardizat, elucidat de Republica Moldova constituie 80 unități de cercetători la 100000 populație, care deși este de 4 ori mai inferior nivelului comunitar și celui reflectat de Federația Rusă, dar cedează nesubstanțial indicatorilor raportați de România și China.
71% din numărul total al unităților de cercetare în Republica Moldova revin instituțiilor de cercetare publice, 18% – instituțiilor de învățământ superior și 11% – celor atribuite la sectorul antreprenorial. În UE instituțiilor de cercetare publice le revin 13 % din numărul total de unități, universităților – 40%, instituțiilor antreprenoriale – 45%.
O pondere și mai mică, de 4-5%, o are sectorul de cercetare guvernamental în spectrul personalului științific în SUA și Japonia. În aceste țări 75-80% din unitățile de cercetare au atribuție la sectorul antreprenorial, iar 15-20% – la cel educațional.
În Republica Moldova cheltuielile per unitate de cercetător constituie cca 8 mii Euro; media europeană depășește 150 mii Euro. În Raport cu Federația Rusă și România, Republica Moldova alocă de 3 ori mai puține mijloace financiare per unitate de cercetător, iar în raport cu SUA – de 80 ori.
La 1 unitate de cercetător revin 1,2 cercetători în Republica Moldova, 1,4 cercetători – în Japonia, 1,6 cercetători – în UE. În sectorul de cercetare public și cel antreprenorial numărul de cercetători și numărul de unități diferă nesemnificativ. Diferența o face sectorul educațional, unde numărul de cercetători depășește de 2 ori numărul de unități, ce denotă o angajare preponderent prin cumul în cadrul proiectelor de cercetare realizate în universități și acest element este caracteristic pentru majoritatea țărilor analizate.
Numărul standardizat de cercetători în Republica Moldova (100 cercetători la 100000 populație) este inferior celui reflectat de România, Federația Rusă, UE, Japonia de 1,4 ori, 2,6 ori, 4,7 ori și respectiv 7 ori.
Ponderea cercetătorilor tineri, cu vârsta <35 de ani, angajați în cadrul sferei științei și inovării a Republicii Moldova, constituie 22%. În instituțiile de învățământ superior, unde se practică angajarea largă prin cumul în proiectele de cercetare, ponderea cercetătorilor tineri este de 27%. Ambele valori sunt inferioare nivelului scontat. În UE pe trei segmente evidențiate în cadrul spectrului de vârstă (<35 de ani, 35-44 de ani, 45-64 de ani) se înregistrează o distribuire uniformă a potențialului științific. Doar o asemenea distribuție a resursei umane asigură procesul de reproducere și dezvoltare a potențialului științific. În cazul Republicii Moldova, situația mai este agravată și prin faptul că fiecare al patrulea cercetători a depășit sau va depăși în timpul apropiat vârsta de pensionare.
Bazele de date naționale cu atribuție la sfera științei și inovării reflectă prezența a peste 7000 de dr. și 1000 de dr.hab. La acest capitolul este necesar de menționat că există anumite dificultăți privind evidența persoanelor cu grade științifice plecate peste hotare sau decedate, în special, când acestea n-au fost angajate pe durata ultimilor ani în domeniul științific sau educațional.
Conform rapoartelor privind activitatea științifică întocmite de AȘM anual în procesul de cercetare-dezvoltare-inovare sunt antrenați 450 de dr.hab. și 1500 de dr. În același timp, Biroul Național de Statistică reflectă un potențial de 460 de dr.hab și 2500 de dr. angajați în cadrul instituțiilor de învățământ superior. Din rândul celor din urmă în proiecte de cercetare-dezvoltare-inovare sunt antrenați 110 dr.hab. și 430 de dr.
Altfel fiind spus, în societate persistă un grup de persoane de o calificare științifică înaltă, constituit din cca 3000 de deținători de grade științifice, neantrenat în instruire și cercetare. Altă concluzie care se impune – în instituții de învățământ superior, în proiecte de cercetare diferite de cele universitare (realizate în cadrul normei științifico-didactice) este antrenat doar 1 dr. hab. din 4 și 1 dr. din 6 existenți.
Forma de bază de pregătire a potențialului științific de calificare înaltă este doctoratul. Cu dreptul de instruire prin doctorat sunt abilitate 46 de instituții, inclusiv 15 instituții de învățământ superior și 31 institute de cercetare. La moment, la studii prin doctorat sunt înscrise cca 1600 persoane, dintre care 900 – cu finanțare de la buget (300 – la zi și 600 – la frecvență redusă) și 700 – în bază de contract (100 – la zi și 600 – la frecvență redusă).
În același timp, în elaborare la moment sunt 4400 de teze. Printre acestea se numără lucrările în curs de elaborare ale doctoranzilor înmatriculați la studii, ale persoanelor ce au finisat studiile prin doctorat fără susținerea tezelor de doctorat, precum și tematica de cercetare a cca 400 de persoane ce elaborează tezele de doctorat de sine stătător. 76% din numărul total de teze în curs de elaborare sunt pregătite în cadrul instituțiilor de învățământ superior.
În urma analizei datelor calitative obținute prin aplicarea ghidurilor de interviu semistructurat în universitățile din Republica Moldova participante la studiul de față, au fost identificate o serie de impedimente care îngreunează dezvoltarea domeniului cercetării din cadrul departamentelor/institutelor de cercetare din cadrul acestora. Printre aceste impedimente se numără slaba finanțare a cercetărilor ștințifice, o dorință din ce în ce mai scăzută a tinerei generații pentru domeniul cercetării mai ales din prisma faptului că nivelul salarial este scăzut în acest domeniu și în unele situații nu este constant, existând doar în cazul în care sunt câștigate proiecte, precum și obligativitatea cercetătorilor de a preda în cadrul universităților, nefiind posibilă implicarea acestora exclusiv în cercetare.
Pentru a avea o imagine cât mai clară în privința evoluției între anii 2009 și 2012 a sumelor alocate pregătiri resursei umane din universități dar și sumele alocate remunerării muncii și contribuțiilor precum și salariul mediu lunar al unui colaborator ștințific a fost realizată următorul tabel.
Tabel 5. Cheltuielilor bugetare pentru resursa umană din sfera știnței și inovării (2009-2012)
Sursă: Fișele de evaluare ale universităților incluse în studiu
Grafic 1. Dinamica cheltuielilor bugetare pentru resurse umane din sfera științei și inovării (2009 – 2012)
Sursă: Raport privind activitatea Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică și rezultatele științifice principale, obținute în sfera științei și inovării în perioada anilor 2009, 2010, 2011 și 2012 ale Academiei de Ștințe a Moldovei.
În ceea ce privește potențialul uman din sfera cercetării-dezvoltării și inovării din Republica Moldova, conform experților intervievați în cadrul cercetării de față, aceasta se regăsește în cadrul tuturor instituțiilor implicate în cercetare deoarece toate au în componență și departamente/instutuții de cercetare și dezvoltare în cadrul cărora activează cadrele didactice precum și doctoranzi sau masteranzi.
Mai întâi de toate la noi se produce rezultatul cercetării care se folosește și în predare inclusiv, cadrele științifice sunt inclusiv și cadre didactice, avem persoane care cumulativ sunt angajate atât în instituțiile de cercetare, cat și în învățământul superior.(Consultant în cadrul Direcției politici)
Majoritatea specialiștilor pregătiți în facultățile din Republica Moldova ajung să profeseze în aceste departamente de CDI (cercetare-dezvoltare-inovare) existând totodată posibilitatea să urmeze stagii de pregătire în afara țării și să își consolideze cunoștințele în domeniul cercetării. Aceste stagii de pregătire sunt disponibile atât pentru studenți/ masteranzi/ doctoranzi cât și pentru cadrele didactice care fac parte din departamentele de cercetare prin intermediul programelor de tipul Erasmus Mundus.
Avem și studenți de ai noștri care pleacă peste hotare pentru a realiza cercetări în anumite domenii pentru că acolo este o bază de cercetare mai solidă.(Coordonator proiecte internationale)
Fiecare cadru didactic mai poate apela prin Erasmus Mundus la postdoc, plecând pentru 6-10 luni pentru a face cercetare în domeniul care-l interesează.(Coordonator proiecte internaționale)
Având în vedere faptul că majoritatea departamentelor de cercetare din cadrul facultăților/ universităților își recrutează personalul ștințific din rândul absolvenților de masterat sau doctorat, o serie de experți implicați în cercetare au semnalat aspectul îngrijorător al numărului din ce în ce mai scăzut al studenților care se orientează spre domeniul cercetării.
Tineretul nu vine în știință, dar și în sfera educației la nivel universitar. […] În marea majoritate a cazurilor salarizarea cercetării este sub orice critică. (Coordonator proiecte internationale)
Acest fenomen are loc și din cauza faptului că nu există posturi exclusiv de cercetători în cadrul departamentelor ci catedrele din cadrul facultăților/universităților dețin și un departament/ institut de cercetare prin intermediul cărora se desfășoară și proiectele obținute de echipele de cercetare. Astfel că activitatea de cercetător în cadrul unui departament/institut de cercetare devine o activitate suplimentară, obligatorie care se dorește să vină ca un stimulent în domeniul cercetării.
… La noi, activitatea științifică este ceva suplimentar la activitatea de bază – didactică. Se presupune că nu poți fi un lector, conferențiar, profesor la universitate fără a avea compartimentul de cercetare în activitatea ta. (Coordonator proiecte internaționale)
Și fiecare profesor va fi obligat să facă cercetare științifică și în dependență de aceasta va fi promovat și norma lui didactică de anul viitor, va depinde de rezultatele de anul acesta (Membru echipa de cercetare)
De asemenea, remunerația primită de specialiștii în cercetare nu este una monetară fiind de cele mai multe ori sprijiniți pe restul planurilor. Recompensările și sprijinul vine cel mai des prin intermediul diferitelor premii pentru recunoașterea meritele în domeniul cercetării, prin suportul necesar promovării proiectelor dar și prin oferirea șansei de implicare în scrierea proiectelor de anvergură în domeniul cercetării. În cele mai multe cazuri, cercetători mai sunt sprijiniți și prin plata taxelor pentru obținerea brevetelor pentru cercetare de către universitatea în cadrul căruia activează. Remunerația financiară substanțială a cercetătorilor provine de cele mai multe ori din implicarea acestora în activitățile proiectelor internaționale sau chiar naționale câștigate.
Toate brevetele, cheltuielile pentru brevetare universitatea le suportă, mai mult decât atât un brevet este premiat cu 500 lei. Deci, pe tineri îi trimitem la conferințe […], deci găsim posibilități să participăm la saloanele internaționale de invenții și transfer tehnologic pentru inginerie ca și pentru științe reale, reviste ISI, […](Vice-rector)
…le acordăm tot suportul în promovarea proiectelor respective. Facem tot ceea ce e posibil, în afară de susținere financiară. Dar o dată câștigat, proiectul internațional acordă celor care l-au promovat evident că și un salariu mai decent. (Prorector)
Implicarea studenților, masteranzilor și doctoranzilor în cercetări este o modalitate eficientă prin care departamentele de cercetare își selectează viitoarea resursă umană dar și deopotrivă o modalitate utilă prin care acești studenți își realizează lucrările de cercetare de pe parcursul anilor de studii.
După părea mea, aici este atragerea tineretului în cercetare. La noi mulți studenți participă, chiar sunt finanțați, mai primesc o leafă acolo nu prea mare. Alții sunt implementați în proiecte și își pot realiza tezele de licență, masterat, doctorat. (Coordonator proiecte)
O parte dintre experți implicați în cercetare au semnalat și problema existenței unei diferențe între generațiile de cercetători. Aceste diferențe există mai ales din cauza faptului că generația în etate a avut posibilitatea, în urmă cu aproximativ două decenii, să realizeze o serie de studii și cercetări relevante care încă stau la bazele domeniilor lor, deoarece aveau un suport financiar semnificativ din partea statului. În schimb tânăra generație de cercetători nu primește suportul cuvenit din partea statului neavând aceleași posibilități de a realiza materiale de referință majoră în domeniile de cercetare.
…lucrează 500-550 doctori, doctori habilitați, profesori universitari, conferențiari, persoane cu grade didactice, dar este o ruptură între generații, mai ales in cercetare, care pe parcursul a 20 și ceva de ani nu a fost finanțată…(Vicerector)
Conform declaraților experților implicați în cercetare, în cadrul unor universități există ”cercuri studențești” în cadrul cărora studenții au posibilitatea să elaboreze studii de cercetare precum și să se implice în scrierea de proiecte. Cu toate acestea, proiectele câștigate trebuie să aibă în componență obligatoriu un cadru didactic abilitat.
Activează peste 20 de cercuri, 22 de cercuri studențești în care sunt încadrați peste 800 de studenți și masteranzi care elaborează studii de cercetare.(Prorector)
Deci pentru a câștiga un proiect trebuie să fie cineva profesor, doctor habilitat și prin aceasta eu consider că sunt puse bariere în promovarea tinerilor.(Membru echipa de cercetare)
Mai mult, echipele care se realizează în vederea implementări proiectelor trebuie să fie compuse de un anumit număr de persoane cu toate că proiectul a fost realizat doar de una sau două persoane. Pentru stimularea activității de cercetare există și recompense financiare care se acordă odată pe an și care se pot ridica chiar și la sume consistente.
Și proiectele se scriu, de obicei, de 1-2 persoane maximum. Dar apoi, cerințele prevăd că echipa de cercetare trebuie să fie din 5 persoane. (Membru echipa de cercetare)
Avem concursul celui mai bun savant, profesor, conferențiar, lector superior etc. Se stimulează per categorie cu aproape 1000 USD. (Coordonator proiecte internaționale)
De asemenea, în cadrul anumitor universități implicate în cercetare, conform spuselor experților intervievați, se dorește o diferențiere concretă între cadrele didactice care au activitate pedagogică preponderent și cele care au și activitate de cercetare cu rezultate concrete, precum publicații în domeniul în care au realizat cercetările. Mai mult, aceste publicații reprezintă și modalitatea prin care se realizează atestarea lor ca cercetători, acest lucru fiind benefic pentru cercetătorii care sunt cadre didactice în universități.
Încercăm să facem o diferențiere mai mare între cadrele didactice pentru ai evidenția spre exemplu pe cei care fac cercetare și au publicații mai multe. (Coordonator proiecte)
La atestare, componenta științifică se cere sub formă de publicații și asta într-un fel menține în formă cadrele didactice universitare.(Rector)
Implicarea cercetătorilor în cât mai numeroase activități disponibile tangente domeniului cercetări, precum conferințe, stagii, proiecte și publicații reprezintă nu numai posibilitatea ca aceștia să își facă un renume pe piața de cercetare din Republica Moldova dar și creșterea șanselor acestora în obținerea postului dorit din cadrul universității.
Mai ales că toate stagierile, implicările în proiecte de cercetare, participările la conferințe sunt importante când persoana dă documentele la concursul de ocupare a postului [..]. Aceste participări ridică ratingul fiecărui profesor sau notarea contribuie la majorarea punctajului și este mai ușor de obținut postul. (Membru echipa de cercetare)
Potențialul relațional dintre instituțiile din sfera CDI
Cu toate că universitățile implicate în studiu au colaborări cu alte universități sau instituții din străinătate acestea consideră că deschiderea față de exterior este încă la un nivel redus și acest lucru existând și din cauza faptului că este o țară în curs de dezvoltare dar și din cauza faptului că accesul la surse de finanțare este monopolizat de Academia de Științe și de către Ministere. Mai mult, colaborările dintre aceste universități și mediul privat sunt numeroase dar nu sunt de cele mai multe ori în domeniul cercetării.
În urma analizei de date cantitative disponibile în fișele de colectare de date din cadrul cercetări au reieșit următoarele informații legate de numărul total de acorduri de colaborări științifice în universitățile implicate în cercetare (218), numărul general de citări obținut de articolele cercetătorilor și factorul de impact, ISI (85), numărul participărilor la evenimente de specialitate precum prezentări în plen la conferințe, simpozioane internaționale, prelegeri internaționale (123), numărul de persoane membre la comunități profesionale sau rețele internaționale de excelență (46), numărul de persoane referenți oficiali ai tezelor de doctor și doctor habilitat din în țară și de peste hotare (156).
Au existat cazuri în care instituțiile de învățământ implicate în cercetare au dezvoltat și dezvoltă relații de colaborare cu diferite institute de cercetare de pe piață în special în scopul programelor de practică ale studenților lor dar și în cazurile în care aparatele centrale ale statului solicită anumite studii de cercetare, existând o conlucrare a acestor organizații în vederea realizării unui produs final de înaltă calitate.
…Ministerul Muncii solicită un studiu, universitatea vine cu partea academică, […] iar o companie privată din domeniul acesta poate efectua măsurarea propriu-zisă, prelucrarea datelor și efectua sarcina comună de a scrie și interpreta datele. (reprezentant al sectorului privat)
De asemenea, experți implicați în cercetarea calitativă realizată au subliniat existența diferitelor tipuri de colaborări atât cu instituții din cadrul Academiei de Științe din Republica Moldova dar și cu alte institute de cercetare și universități de peste hotare, precum cele din România, Rusia, Germania, Ucraina, Belarus, Greci, Spania sau chiar și America. Universitățile implicate în cercetare, de cele mai multe ori, sunt implicate și în programe internaționale prin intermediul cărora se realizează stagii de practică sau vizite de studii atât pentru studenți cât și pentru cadrele didactice sau pentru cercetătorii științifici.
Avem și colaborări cu circa 60 de universități sau facultăți economice din Europa.(Coordonator proiecte)
Avem Laboratorul de Biochimie unde avem relații cu Germania, cu anumiți savanți.(Coordonator proiecte)
… Proiecte internaționale de colaborare cu Universitatea din Melburg, Slovenia, dar aceasta a fost în domeniul pedagogic mai mult. […] Am mai avut proiecte internaționale cu Grecia, Salonic și cu Spania în anii precedenți. (Coordonator proiecte)
De asemenea, universitățile din R.M. sunt implicate în consorții internaționale cu precădere pentru proiectele internaționale în cadrul cărora acest aspect este obligatoriu. Aceste tipuri de colaborări sunt fie ”spontane” în sensul în care universitățile caută parteneri sau sunt cooptate ca parteneri în funcție de specificul cercetării, fie sunt cu ”tradiție”, existând o serie de colaborări de-a lungul timpului cu universitățile sau institutele străine.
Fiecare program internațional își are regulile lor, dar de regulă 3-4 universități sau instituții de cercetare din exterior și, de exemplu, noi din cadrul RM. (Prorector)
O parte din experții consultați în cadrul acestui studiu au punctat însemnătatea colaborărilor dintre universitățile din Republica Moldova și cele din România. Aceste colaborări sunt esențiale cu atât mai mult cu cât structurile universităților din R.M. și cele din România sunt asemănătoare.
Universitatea noastră este aproape sută la sută copia ASE București. (Coordonator proiecte)
Există în unele cazuri conlucrări între institutele din cadrul universităților dar acestea sunt de cele mai multe ori în strânsă legătură cu activitățile științifice de cercetare. De asemenea, o parte din universitățile implicate în studiu au în componență o serie de institute, chiar și independente din punct de vedere financiar, care colaborează direct cu agenții economici privați dar aceste colaborări nu au legătură cu domeniul cercetării în cele mai multe cazuri.
În afară de Institutul de Cercetări Economice și Relații Europene avem și câteva centre cu o anumită autonomie decizională și financiar parțial care lucrează cu agenții economici. […] mai avem și alte centre – Relații Internaționale, un centru Moldo-americam. […]Nu toate au tentă științifică.(Coordonator proiecte)
Chiar dacă există colaborări între universitățile și companiile din sectorul privat din Republica Moldova aceste colaborări sunt destul de fragile mai ales din cauza faptului că sunt de scurtă durată, sunt puține la număr și de multe ori se ajunge la astfel de colaborări doar prin direcționarea acestor studii de către companiile private de specialitate sau chiar și de aparatele centrale ale statului către universități deși acestea din urmă au capacitate atât umană cât și instituțională să realizeze studiile respective.
Cu toate acestea universitățile își doresc colaborări cât mai multe și de durată cu companiile private mai ales din punctul de vedere al promovării produselor sau serviciilor pe care aceștia le creează în urma cercetărilor lor.
În cadrul incubatorului de inovare și politehnica, […] am creat și un centru de prelucrare a brânzeturilor. Promovăm un proiect de transfer tehnologic cu o firmă privată în domeniul tehnicii medicale. (Prorector)
Pe plan național există colaborări între universitățile implicate în studiu și alte institute din republică precum spitale, Camera de Comerț, ministere și chiar și cu Serviciul Vamal al Republicii, dar aceste colaborări nu au ținut de domeniul cercetării ci mai degrabă au presupus colaborării sub formă de sprijin din partea acestora pentru realizarea unor cercetări sau oferirea posibilității studenților de a urma stagii de practică în cadrul acestor instituții.
… lucrăm cu Camera de Comerț și Industrie, Ministerul Economiei, Ministerul Afacerilor Externe și Integrări Europene, Departamentul Vamal. […] Studenții, masteranzii noștri fac practică la aceste subdiviziuni. (Coordonator proiecte)
În plan național suntem în bune relații cu Institutul de Neurologie, catedrele Universității de Medicină, cu AȘM – Institutul de Fiziologie a AȘM […]. Mai de mult eram ajutați și de absolvenții noștri care lucrau în diferite instituții – la Spitalul Clinic Republican, la Secția de Endocrinologie, […]. (Coordonator proiecte)
Din păcate nu există solicitări concrete din partea statului în vederea realizării unor cercetări științifice către universitățile implicate în studiu. Acest lucru se datorează și aspectului economic precar pe care această țară îl trăiește dar și din cauza lipsei de comunicare coerente din partea autorităților în această privință.
… sunt idei de organizare a parcurilor industriale și atunci chiar și guvernul trebuie să anunțe un tender pentru toate centrele de cercetare, toate companiile de consulting…(Membru echipa de cercetare)
O parte din universitățile implicate în studiu implementează deja proiecte cu companii din sectorul privat sau fac eforturi în atragerea acestor agenți economici către ei în vederea colaborării însă nu toate aceste colaborări țin de domeniul cercetării.
Cu Union Fenosa am mai avut niște încercări de colaborare. Moldcell. […] Într-o oarecare măsură s-ar putea spune și despre Bucuria, dar într-o măsură mult mai mică. (Coordonator proiecte)
Noi am avem parteneriate cu Orange, Moldocell care ne-au ajutat în dezvoltarea bazei materiale… (Coordonator proiecte internaționale)
Unii reprezentanți ai sectorului privat din Republica Moldova au subliniat nevoia unui parteneriat între universități și sectorul privat pentru că acest din urmă sector își recrutează resursa umană din cadrul absolvenților acestor universități. Astfel că, o conlucrare a celor două tipuri de instituții ar fi benefică atât pentru universități care ar obține un suport important din partea mediului privat în dezvoltarea domeniului cercetării cât și pentru organizațiile din mediul privat care ar beneficia de resurse umane cu un nivel ridicat de pregătire dar și cu experiență profesională realizată chiar în cadrul stagiilor de practică efectuate în cadrul acestora, eliminând astfel posibilitatea de necompatibilitate între angajat și angajator.
E vorba de un parteneriat public-privat. Universitățile ar trebui interesate să ofere studenților legătura, puntea de legătură către mediul privat, iar mediul privat ar trebui să creeze și el puntea aceasta de legătură pentru că trebuie să înțeleagă și managerii din mediul privat că de acolo își iau viitoarea forță, viitoare forță de muncă. (reprezentant al sectorului privat)
În ceea ce privește parteneriatele și colaborările, utilitatea lor se remarcă în accesarea literaturii, schimbul de experiență, împrumutarea aparatajului, accesarea unor rețele științifice internaționale sau a unor rețele/ clustere cu companii private; asigurându-se astfel sustenabilitatea, profitabilitatea și rentabilitatea activității de cercetare.
IV. Valorificarea și performanța rezultatelor activităților CDI
Valorificarea rezultatelor activităților CDI
Valorificarea și diseminarea promptă a rezultatelor activităților științifice de cercetare, dezvoltarea și inovarea este esențială din punct de vedere al rolului pe care trebuie să îl îndeplinească universitățile din Republica Moldova, de a fi instituții recunoscute în domeniul educației și cercetării. Universitățile au o responsabilitate comună în ceea ce privește transferul și transparența rezultatelor științifice, atât către societatea științifică, cât și pentru publicul larg.
Valorificarea rezultatelor cercetării în procesul de învățământ reprezintă un aspect important în cadrul tuturor univrsităților, prin aceasta se formeză cadrele didactice și se oferă sens cercetării în universitate.
Valorificarea cea mai importantă la universități, este implementarea în procesul de învățământ, asta și este sensul cercetării în universitate, tot ce se face în cercetare în primul rând educă și pregătește cadrele didactice, pentru asta nu se consumă banii cercetării, dar ar trebui să fie banii ministerului care să fie alocați pentru educație, și atunci ar fi totul clar că aistea sunt a o lucrare, o teză de masterat îi susținută financiar, o teză de doctorat e susținută financiar. (Prorector)
Unele rezultatele nu sunt valorificate imediat după finalizarea proiectelor, în funcție de specificul acestora, se sesizează realizări în timp, se remarcă implementarea și dezvoltarea acestora peste ani. Rezultatele au fost valorificate în primă fază, mai degrabă prin pregătirea inițială și continuă a specialiștilor, precum și prin practica activităților specialiștilor de teren:
Eu pot vorbi despre acest lucru în general despre toate proiectele, deoarece… ei bine, la noi este o implementare specifică, în care nu se vede rezultatul chiar astăzi.(…) Dar eu cred că ceea cu ce ne-am ocupat noi în cadrul acestor proiecte, acestor teme instituționale, rezultatele și-au găsit valorificarea și în practica activității specialiștilor pe teren, și în cadrul universității în practica pregătirii inițiale și continue a specialiștilor. (Prorector pe problemele știință și relații internaționale)
În cazul Universității Tehnice din Moldova, implementarea rezultatelor obținute în proiectele de cercetare se realizează prin stabilirea contractelor economice cu firmele particulare, cu întreprinderi, oferirea de produse (instalații eulioene, micro-hidro-centrale, instalații mobile) și servicii intelectuale prin care se răspunde solicitărilor acestora:
Astăzi o facem prin intermediul proiectelor de transfer tehnologic sau, proiectelor, contractelor economice cu firmele particulare, cu întreprinderile. Încheiem contracte economice și realizăm servicii intelectuale, elaborăm ceea ce consideră ei că au nevoie. [Cateva produse elaborate puteți enumera?] Sunt foarte multe, sunt foarte multe. Uitați-vă, instalațiile eoliene, micro-hidro-centralele, instalația mobilă pentru radiologie și mamografie etc., etc. (Prorector)
Rezultatele cercetării devin publice și au drept de implementare în cazul Academiei de Studii Economice din Moldova, se predau materialele la AGP și AȘM care se încadrează în cerințele impuse de minister și celelalte autorități:
De obicei facem act de implementare. Avem acte de implementare nu la toate, dar la multe lucrări. Predăm toate materialele și la AGP, și la AȘM, adică rezultatele cercetărilor devin publice. Aici ne încadrăm în toate cerințele impuse de autorități – minister, AȘM. (Coordonator proiecte 1)
Dificultățile întâmpinate în valorificarea rezultatelor proiectelor de cercetare în cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova se regăsesc la nivelul instituțiilor plasate superior ierarhic, motivul acestui fapt constând în însușirea nemeritată a rezultatelor și a recomandărilor acceptate enunțate în cadrul academiei de către aceste instituții. Există proiecte a căror idei nu sunt încurajate și care „deranjează autoritățile”, dar care este important să fie cunoscute:
Dificultățile sunt cele cunoscute. Pentru că deseori când facem recomandări și ele sunt acceptate, respectiv cei de mai sus spun că sunt rezultatele lor. Iar când nu se aprobă atunci e de vină ASEM. E foarte important dacă din 3 proiecte – 1 a găsit aplicație, cred că e bine deja. Eu cunosc foarte bine tematica ASEM-lui și vreau să vă spun că uneori facem și proiecte care deranjează autoritățile. Și atunci când vii cu o idee nouă, cam … Lumea este cam inertă la noi prin jilțurile ministerului și orice idee nu prea este agreată. Dar este important să lansezi o idee. (Coordonator proiecte 1)
Valorificarea rezultatelor unor proiecte ale Academiei de Studii Economice Moldova se reflecă prin participările la conferințe științifice, scrierea articolelor științifice, oferirea de recomandări către diferite instituții de stat din țară, se regăsesc elemente importante în cursurile predate la academie. Indirect rezultatele vor contribui la creșterea nivelului de trai al populației care direcționează în cele din urmă spre creștere economică. Principala problemă la nivelul Republicii Moldova, percepută de unii dintre membrii echipei de cercetare intervievați, este reprezentată de imposibilitatea asigurării unei creșteri economice de durată, bazată pe consum. Există intenția și dorința de a identifica domeniile care necesită sprijin în dezvoltarea creșterii economice, precum și identificarea modalităților de stabilizare a politicilor care încurajează creșterea nivelului de dezvoltare economică:
(…)Problema primordială a RM este asigurarea unei creșteri economice durabile, pentru că la moment creșterea economică este bazată pe consum, iar consumul este alimentat de remitențe. Noi ne propunem să identificăm acele sectoare care au nevoie de puțin suport vor determina creșterea economică, căile de consolidare a tuturor politicilor care ar determina creșterea nivelului de dezvoltare economică. Deci rezultatele vor fi materializate în participări la conferințe științifice, articole științifice, recomandări către diferite instituții de stat din RM. Unele aspecte se vor regăsi în cursurile pe care le predăm (Membru echipă de cercetare).
În domeniul facultăților cu profil economic valorificarea rezultatelor proiectelor de cercetare se face prin trei modalități: prezentarea rezultatelor cercetării în cadrul conferințelor științifice, transmiterea informațiilor către instituțiile abilitate în domeniul economic care sunt răspunzătoare de implementarea rezultatelor activităților operaționale sau strategice și prin prezentarea rezultatelor cercetării în cadrul cursurilor destinate studenților:
Valorificarea ca la oricare cercetare din domeniul economiei se face prin prezentarea teoriei sau rezultatelor în cadrul conferințelor științifice, se informează instituțiile abilitate din domeniu – Ministerul Economiei, Ministerul Finanțelor, alte instituții abilitate ale statului care pot implementa aceste rezultate în cadrul activității lor operaționale sau strategice. O a treia modalitate – prezentarea rezultatelor în cadrul orelor cu studenții. Acestea sunt 3 modalități care sunt perfect valabile pentru toate universitățile din RM. (Prorector pe știință)
În domeniul științelor socio-umane, valorificarea rezultatelor proiectelor se realizează prin acțiuni directe. Rezultatele cercetării consolidează elaborarea de noi programe, specialități, concepte, acestea contribuind la dezvoltarea învățământului superior. Rezultatele nu sunt implementate doar în domeniul socio-uman, ci transferate și către celelalte domenii conexe interesate:
Rezultate? Sigur. Vă zic, noi suntem, în genere, în științele socio-umane, la didactică, aproape tot ce se elaborează… de exemplu, un proiect am avut până în 2010, a fost proiect pe calitatea învățământului, concepte și strategii în dezvoltarea învățământului superior, în calitatea învățământului superior. Au fost elaborate foarte multe acte, au fost elaborate programe, au fost deschise… ele au stat la baza noilor specialități, noilor domenii de cercetare. (Prorector).
Rezultatele proiectelor de cercetare sunt utilizate ca materiale didactice pentru învățământul preuniversitar, universitar, acestea iau forma unor publicații care intră în fondurile bibliotecilor (manuale, ghiduri ale profesorilor, monografii, suport de curs). Pe baza rezultatelor se fac recomandări către agenții economici, ministere și alte instituții:
Noi tot ceea ce producem aici și în filologie, și în istorie, și în pedagogie și în psihologie se duce ca material didactic pentru învățământul preuniversitar, învățământul universitar și preuniversitar. Toate publicațiile noastre intră în fondurile bibliotecilor. Manuale, ghiduri ale profesorilor ș.a.m.d. Da, evident că da. Nu avem brevete, nu avem soiuri. Nu avem… mai știu eu… Dar asta este rezultatul muncii noastre. (Rector)
Îmbunătățirea valorificării rezultatelor proiectelor de cercetare ține de posibilitatea exercitării controlului asupra rezultatelor cercetării (acest fapt fiind greu de realizat) și de factorul uman. Din punct de vedere organizatoric, sistemul de cercetare din univerități este perceput ca fiind unul rigid, cu nevoi de flexibilitate. Experiențele profesionale pozitive și implicarea în proiectele europene influențează punctele de vedere ale membrilor echipelor de cercetare, sunt tratate ca exemple de bună practică în domeniul cercetării. Aspectul financiar este perceput ca un stimul motivant, definitoriu în realizarea activității de cercetare:
E foarte greu, nu ai șansa de a manevra și a schimba, e foarte greu să schimbi cercetătorul. Îi dai șansa un an, începe al doilea an, dar nu-l poți schimba. E foarte rigid sistemul din punct de vedere organizatoric. Să acorde mai multă flexibilitate. Eu am avut șansa să particip și în proiecte europene și am văzut flexibilitatea aceasta acolo. Experții sunt angajați part-time pentru 3-4 luni și eu au identificat o problemă, ei caută persoana potrivită pentru această problemă și te angajează. Spre exemplu – pentru un studiu. Eu am participat în proiectul Cross-Border exchange program în care participau Iașul din România și Cernăuțul din Ucraina ca instituții. Te plătește pentru un studiu, participi ca expert și este destul de motivant financiar. (Membru echipă de cercetare)
În îmbunătățirea valorificării și aplicabilității rezultatelor proiectelor de cercetare, practicile internaționale în domeniu pot servi ca model. Îmbunătățirea valorificării rezultatelor proiectelor de cercetare trebuie să aibă la bază o analiză a situației naționale prin care să se stabilească care sunt direcțiile importante pentru economia națională care pot contribui la dezvoltarea economiei, iar în funcție de aceste direcții să se intervină prin finanțarea și implementarea proiectelor de cercetare. În absența finanțării, nu există posibilitatea contribuției la producerea de rezultate:
Eu cred că în primul rând trebuie făcută o analiză – ce avem noi azi? Și din acestea de ales. Lasă statul să se cheltuie, dar de ales… specialiștii văd că de aici iese implementarea și să cerem la stat să finanțeze și să implementeze. Dar noi, vrem tot odată. Tot odată nu se primește. Ar trebuie de selectat cele care sunt importante pentru economia națională și care pot determina dezvoltare. Trebuie de ales cele la care noi vedem că mâne va fi rezultatul. Acelea de finanțat – așa cum trebuie, la nivel normal și de adus până la producere. (Coordonator proiecte fizică)
O implementare eficientă a rezultatelor proiectelor de cercetare presupune o bună colaborare între instituția aplicantă a proiectelor și instituțiile partenere. Această comunicare trebuie să fie bazată pe comunicare deschisă, pe împărtășirea viziunilor tuturor actorilor relevanți implicați în implementarea proiectelor:
Pentru implementarea rezultatelor trebuie o relație mai strânsă între ASEM și instituțiile cu care conlucrăm. În cadrul proiectelor noastre e vorba de instituțiile de la nivel central și atunci… În mare parte parcă sunt receptivi, dar totuși nu chiar în toate aspectele și nu întotdeuna se găsește deschidere. Mă rog, poate au și alte viziuni sau consideră ca la moment altceva este prioritar. (Membru echipa de cercetare)
Factorii care ar putea contribui la eficiența implementării proiectelor și valorificarea rezultatelor îi reprezintă revizuirea capitolelor de cheltuieli și redirecționarea rezultatelor obținute în anumite sectoare/domenii. În condițiile în care banii alocați atingerii unui anumit rezultat concret în cadrul unui anumit proiect nu au favorizat producerea acestuia, ar trebui să existe posibilitatea redirecționării banilor spre alte sectoare.Pentru aplicabilitatea rezultatelor proiectelor de cercetare se impune să se țină cont de două aspecte: care sunt necesitățile statului și ce responsabilități poate avea cercetătorul. O promovare redusă a rezultatelor cercetării din partea cercetătorului se poate transpune într-o mai mare măsură în reducerea șansei acestuia de a mai fi implicat în alte cercetări. La solicitările din partea statului trebuie să se răspundă prin eficiență în abordarea anumitor aspecte care sunt incluse în activitatea de cercetare, iar rezultatele să fie vizibile. Cercetările care nu aduc beneficii statului, dar care se bazează financiar pe contribuții din partea acestuia, ar trebui să nu mai beneficieze de sprijin financiar decât în măsura în care se produc rezultate concrete care servesc statului:
În viziunea mea este necesară împărțirea solicitărilor cel puțin în 2 categorii: ceea ce îi trebuie statului și ceea ce poate face cercetătorul. Ceea ce poate face cercetătorul, el este cointeresat s-o valorizeze până la capăt. Nu a promovat acest lucru suficient, a doua cercetare nu i se mai dă, lasă se să reprofileze, să facă altceva. Dar ei trebuie să-i caute pe cei care să le impelenteze rezultatele obținute.(…) Dar atât timp cât eu îmi fac plăcere, știință pentru plăcerea mea, experiența ceea îmi produce plăcere, studiul cela îmi produce plăcere, plăcerea asta nu trebuie făcută pe banii statului. Statul poate să ofere odată bani, în rest fă din banii tăi. (Prorector știință )
Se constată că acțiunile întreprinse în cercetare nu se realizează în baza unei analize profunde a situației, de impunere a necesității unei măsuri în acest caz:
De multe ori, de multe ori, studii, care ar sta la baza unor decizii fundamentate, anumite politici în multe situații lipsesc și asta, evident, că nu e chiar bine. (director executiv)
Există o stare de incertitudine și contrarietate în legătură cu perceperea tangibilității rezultatelor proiectelor de cercetare, precum și o insatisfacție față de faptul că, în anumite domenii se apelează la tehnici și echipamente din afara țării, la experți internaționali, ignorându-se în acest fel resursele naționale:
Poate, eu acum nu pot să mă pronunț foarte exact, fiindcă nu știu din ce considerente soiul respectiv nu a fost implementat sau din ce considerente fermierii noștri apelează din ce în ce mai mult la soiuri produse peste hotare, la tehnică și echipament care este peste hotare. Din ce în ce mai mult sunt invitați experți de peste hotare și mai puțin ai noștri. […] Nu pot să răspund, dar faptul că este o deschidere pentru ceea ce s-a dovedit a fi performant în multe țări ca Polonia, România, dacă să ne referim la agricultură, tehnică ș.a.m.d. (Director executiv)
Performanța și vizibilitatea rezultatelor cercetării în perioada 2009-2013
Vizibilitatea internațională a cercetătorilor din Moldova a sporit prin apariția mai multor monografii la Editura Springer și a peste1800 de articole publicate peste hotare. Știința contribuie la consolidarea societății și evitarea problemelor ce apar în relațiile interumane prin popularizarea datelor și informațiilor. În anul anterior, cercetătorii din Republica Moldova au editat peste 180 monografii, 1410 publicații științifice în reviste naționale, iar rezultatele cercetărilor s-au încununat cu 208 brevete.
Din analiza fișelor de evaluare a universităților (cu focalizare pe vizibilitatea internațională și națională a rezultatelor proiectelor de cercetare din perioada 2009-2013 pe tipuri de universități, tipuri de rezulate și domenii științifice, a se vedea Tabelul 6 și Tabelul 7) rezultă situația la nivelul fiecărei universități cuprinse în analiză din acest punct de vedere.
Vizibilitatea internațională (Tabel 6) reflectată în numărul de articole în culegeri (monografii) înregistrează cele mai semnificative valori în cazul UTM: 377, UST: 87, USM: 57 articole, ASEM: 47. Din punct de vedere al numărului de articole în reviste de tip ISI / reviste SCOPUS, universitățile cu numărul cel mai însemnat de publicații în acest tip de reviste sunt USM, care dispune de un număr de 226 articole și UTM: 158. Publicațiile științifice electronice se regăsesc în număr mare în cazul UTM: 40, pe locul doi clasându-se USM cu un număr de 18 publicații. Numărul de articole în reviste din străinătate înregistrează valori asemănătoare în cazul USM (235) și ASEM (223). În ceea ce privește numărul de cărți de specialitate pentru învățământul universitar, Academia de Studii economice are la dispoziție un număr de 49 manuale. Restul universităților incluse în analiză înregistrează valori mai reduse vizibil: USC: 8, IRIM: 1, USARB: 1.
Vizibilitatea națională a rezultatelor cercetării în perioada 2009-2013 (Tabel 7) pentru universitățile incluse în analiză se transpune într-un număr de 684 articole în culegeri în cazul USARB, 535 articole în cazul UTM, 289 articole – UST, 151 articole – IRIM, 71 articole – USM, 16 monografii/articole – UPSIC. Numărul de articole în reviste naționale de categoria A,B,C este cel mai cuprinzător în cazul USM – 316, urmat de IRIM – 262, UTM– 217, UST – 123, USARB – 123. Numărul de articole publicate în alte reviste naționale înregistrează valoarea cea mai mare în cazul USM – 450, urmată de USARB – 249 și UTM– 135. Publicațiile științifice electronie se regăsesc în număr de 49 la USARB, 36 la UPSIC, 4 la UST și 2 la IRIM. Numărul cărților de specialitate pentru învățământul superior are valoarea cea mai însemnată în cazul la USARB – 145, urmată de UST – 92, USM – 47, UTM – 40, USC – 37, UPSIC – 18, IRIM – 11.
Republica Moldova are performanțe scăzute la capitolul știință. Ea este plasată pe poziția 98 (din 238 de țări) după vizibilitatea jurnalelor conținute de baza de date Scopus® încă din 1996 și până în 2012 (numărul documentelor publicate), conform indicatorului SCImago Journal Rank (SJR). Deși numărul de documente nu poate fi un criteriu relevant pentru clasament, deoarece depinde de populația țării, schimbarea poziției în clasament poate fi mai sugestivă. În anul 2008, Moldova a trecut de pe poziția 82, ocupată în 1996, pe poziția 102. Potrivit indicelui H, care încearcă să măsoare atât productivitatea, cât și impactul lucrărilor publicate de o țară, Moldova este pe locul 103 (indice H = 60), dar acest lucru nu s-a schimbat semnificativ pe parcursul anilor. Indicele este bazat pe setul documentelor din țară, la care s-au făcut cele mai multe referință, și pe numărul de referințe în publicații din alte țări. În cea mai importantă bază de date a revistelor (ThomsonReuters ISI Web of Knowledge and Scopus) nu sunt incluse publicații din Moldova.
În lipsa unei strategii cursive și coerente a cercetării, a unor politici centrate pe asigurarea calității în cercetare, a unui mediu propice care stimulează inovarea în cercetare, a unei strategii de recrutare și menținere a factorului uman valoros, a unei alocări eficace a resuselor financiare pentru dezvoltarea infrastructurii de cercetare, precum și a transferabilității și a valorificării rezultatelor cercetării, universitățile din Republica Moldova vor întâmpina reale dificultăți în dobândirea relevanței naționale și internaționale în domeniul cercetării.
Tabel 6. Vizibilitate internațională a rezultatelor cercetărilor în perioada 2009- 2013 (este notat numărul acestora pe fiecare domeniu științific)
Sursă: Fișele de evaluare ale universităților incluse în studiu
Tabel 7. Vizibilitate națională a rezultatelor cercetărilor în perioada 2009-2013 (este notat numărul acestora pe fiecare domeniu științific)
Sursă: Fișele de evaluare ale universităților incluse în studiu
V. Cercetare științifică universitară în beneficiul economiei din Republica Moldova.
În pofida diferitelor investiții făcute la nivelul domeniului CDI, în Republica Moldova se poate vorbi de o calitate a instituțiilor de Mai mult, calitatea acestor instituții de cercetare nu tocmai satisfăcătoare. Acest lucru este susținut de clasamentul WEF referitor la calitatea instituțiilor de cercetare științifică din anul 2007, Republica Moldova clasându-se pe locul 105, așa cum arată graficul nr. 2.
Grafic nr. 2 Scorul WEF privind calitatea instituțiilor de cercetare științifică, 2009-2010
Sursă: Popa. A, 2011, p. 16
Una din cauze este și concentrarea întregii activități CDI sub egida unei singure instituții, AȘM, fapt ce contravine concepției la nivel european cât și a celei din Republica Moldova privind funcționarea și reorganizarea sistemului de cercetare dezvoltare. Astfel că, Republica Moldova reprezintă un caz aparte al unui sistem CDI de influență sovietică care nu a fost reformat în esența sa. (Cuciureanu G., 2013).
Potrivit Strategiei cercetării-dezvoltării a Republicii Moldova pînă în 2020, printre punctelor slabe ale domeniului CDI în Republica Moldova, se înscrie și lipsa fondurilor de risc, care ar stimula investițiile private în activitățile inovaționale. Conform aceluiași document, prin stimularea parteneriatelor public-privat în derularea proiectelor de cercetare se asigură infuzia științifică pe piețele de bunuri și servicii, cu focalizare pe internaționalizarea științei și creșterea competitivității economiei naționale.
Parteneriatele CDI între public/privat și instituțiile de învățământ superior.
Relația dintre public și privat, în special în ceea ce privește cercetare științifică abordată în termeni de proiecte cu finalitate aplicativă, relevante din punct de vedere economic și social, este abordată din perspectiva contribuției la dezvoltarea economică și la creșterea competitivității.
În Republica Moldova puteam vorbi de o neparticiparea din partea sectorului privat în activitățile de cercetare și dezvoltare care este o consecință a întregului sector de cercetare și dezvoltare dependent aproape în întregime de finanțările din bani publici. Dincolo de necesitatea atragerii de finanțări din partea sectorului privat sau cel de-al treilea sector (organizații neguvernamentale și structuri asociative), parteneriatul public-privat este pus în contextul unor relații de cooperare și colaborare care să producă valoare adăugată și beneficii neexclusive pentru mediul universitar.
O relație de determinare reciprocă, relația universităților legată de mediul privat deci de o variabilă definitorie: creșterea competitivității (economice) a Republicii Moldova și vom folosi ca referință unul dintre cele mai comprehensibile și mai adecvate instrumente comparative la nivel mondial: Raportul Competitivității Globale al Forumului Economic Mondial, ediția 2012-2013.
În acest clasament Republica Moldova ocupă locul 87 din 144 de state, cu un scor de 3,94 de puncte și în scădere cu 7 poziții față de ierarhia anterioară. Semnificative pentru obiectul studiului de față, pentru subiectul în discuție și pentru situația Republicii Moldova sunt:
Indicatorii cu scoruri evident inferioare (sub scorul mediu de 3,94) sunt instituțiile, dezvoltarea insufientă a pieței financiare, predominanța agricolă și manufacturieră la nivelul economiei.
Indicatorul Inovare, ce plasează Republica Moldova între cele 10% cel mai puțin atractive, eficiente și dezvoltate 10% economii (locul 131 din 144).
Plasarea Republicii Moldova de către autori într-un pluton al statelor în care „conduse” de resurse și în care prevaliează utilizarea resurselor (naturale). Ea se alătură unei majorități de state africane, din Asia Centrală (foste în blocul sovietic) sau din America Latină; aceste 25% cel mai puțin competitive economii sunt caracterizate de mana de lucru ieftină, de instabilitate politica si economica, de un regim deficitar al drepturilor și libertăților fundamentale iar la polul opus se găsește un pluton al statelor conduse de inovare.
Acesta este contextul general în care ar trebui să se producă relații parteneriale puternice între actorii din instituții publice și organizații private, apreciat ca traversând o perioadă de dezvoltare incipientă. Reprezentanți ai instituțiilor de învățământ superior afirmă că parteneriatul public-privat este în fază incipientă din perspectiva numărului de proiecte care reușesc să implice consorții sau finanțare venită dinspre agenții economici privați către universități. Elementul pozitiv pe care îl subliniază persoanele intervievate se concentrează asupra unei argumentări timide a numărului proiectelor care au ca aplicanți atât entități instituționale publice, cât și private.
În unele cazuri specificul relației de parteneriat între mediul academic și cel privat constă în realizarea și partajarea unui corp de cunoaștere științifică, respectiv practică ce are ca obiectiv formarea studenților pentru o integrare optimă pe piața muncii. În altele, relația de parteneriat se orientează preponderent către atingerea unor finalități de factură financiară. În acest sens, universitățile consideră oportună atragerea de finanțări din domeniul privat pentru a susține activitatea de cercetare.
Pentru prima categorie de demersuri de consolidare a relației de parteneriat există exemple că poate fi dezvoltată o strategie colaborativă care să implice activ cei doi poli, chiar dacă la momentul de față angajamentul este mai mult declarativ și practic se poate vorbi mai mult despre absența parteneriatelor sau despre neparticiparea sectorului privat la activitatea de cercetare. Factorii frenatori ce emerg din constrângerile financiare interferează însă puternic și puține sunt exemplele de succes privind atragerea finanțărilor din mediul privat.
Cel mai puternic dintre impedimente este cadrul legal. Reprezentanții entităților private vorbesc despre imposibilitatea de a deveni beneficiar eligibil datorită criteriilor de finanțare restrictive. Cum Academia de Științe a Moldovei acordă finanțări publice integrale exclusiv structurilor instituționale membre, statutul este inaccesibil celor mai multe dintre întreprinderile/companiile private. Demersul de acreditare, sinuos și de durată, descurajează orice inițiativă în acest sens; actorii privați cu capacități tehnice adecvate consideră beneficiile nesemnificative în raport cu eforturile iar cei ce au determinarea necesară însă cu resurse insuficiente sunt încă departe de a articula un proiect la finalul căruia să poată satisface standardele în materie.
Pe de altă parte, absența (presiunii din partea) mediului privat facilitează sau permite universităților să aibă propriile proiecte de interes. Ele pot părea relevante din punct de vedere academic și uneori chiar si sunt. Însă absența din context a unor alte perspective și abordări (așa cum sunt cele ce pot fi impregnate de mediul economic sau de controlul public și politic al cercetării-dezvoltării-inovării), reduc în mod drastic eficiența și relevanța demersurilor de cercetare ale universităților.
Situația colaborării dintre instituțiile publice și cele entitățile private este alimentată și de situația financiară relativ instabilă a companiilor, care susține o oarecare lipsă de interes manifestată de agenții economici din mediul privat. Complementar factorilor financiari de blocaj se poate vorbi despre absența abordării strategice a problematicii CDI în actualul context economic. Organizațiile private constituie inclusiv debușee pentru organizarea practicii profesionale a studenților, pentru dinamizarea transferului tehnologic, de cunoaștere și de competență sau pentru acțiunea concertată cu obiective comune, cu efecte imediate la nivelul profesionalizării absolvenților și cu un puternic impact social și economic.
Mediul privat poate, într-o anumită măsură, sprijini partea de cercetare pentru că ea nu e altceva decât o aparte de formare a viitorilor angajați pe care dorește să îi aibă la nivelul cel mai ridicat de pregătire. (angajator)
De aemenea, unii dintre respondenții intervievați sugerează faptul că relația public-privat nu funcționează în parametrii doriți dat fiind faptul că în mediul privat există o lipsă de interes față de produsele activității științifice.
În general, am impresia că nimănui nu-i trebuie savanții. Interesul deocamdată este doar din partea noastră, a celor care elaborează și cercetează. (Coordonator proiecte)
Nu în ultimul rând, nu este de neglijat un aspect definitoriu pentru dinamica rezultatelor activității științifice în contextul schimbărilor survenite la nivelul învățământului superior: mutațiile impuse de creșterea cererii pentru studiilor universitare (pe de o parte) și a cererii pentru științe/discipline sociale (în mod esențial), unde se înregistrează tendința prevalanței cercetării fundamentale (care nu produce în mod direct beneficii economice). Aceasta a dus la redimensionarea aparatului instituțional și a funcționării sistemului de cercetare, structurile cu profil tehnic pierzând din vizibilitate, din oportunități și din resursele ce le permiteau obținerea de rezultate. În această privință, nu există date disponibile referitoare la rezultate, indicatori și beneficii relevante din punct de vedere economice, chestiune ce poate fi interpretată fie ca lipsă de interes public și politic sau/și de rigurozitate în privința administrării și controlului resurselor, fie ca absență angajamentului strategic și a acțiunii coerente în ce privește problematica domeniului cercetare-dezvoltare-inovare. Ambele explicații conduc însă la aceleași concluzii, deloc încurajatoare pentru prezentul și viitorul vieții științifice din Republica Moldova, nu doar al finanțării proiectelor de cercetare în parteneriat public și privat.
Impedimentele finanțării cercetării din partea companiilor private sunt o consecință a naturii mediului economic din Republica Moldova, insuficient de matur pentru a susține astfel de investiții. Mulți dintre specialiștii din universități afirmă că sectorul privat nu este caracterizat de o structură echilibrată între companiile mari și mici, fiind mai degrabă o cultură a subzistenței economice și nu a investiției în domenii cum este cercetarea.
99% din întreprinderile din Moldova au până la 10 angajați. Ei au alte preocupări și alte interese. Noi nu putem aștepta […] (Prorector)
Absența unui cadru strategic comun între public și privat care să fundamenteze direcții de acțiune în domeniul cercetării contribuie la perpetuarea relației viciate pe care o semnalează decidenții din universitățile din Republica Moldova.
Strategiile de până acum nu au fost implementate, au rămas la nivel de hârtii. Declarative. Mecanismul finanțării, dacă ar fi alt mecanism, ar fi o altă situație. Din acel puțin, dacă ar fi o repartizare echitabilă, ar fi cu totul altceva. (Rector)
Posibile soluții în stimularea relației public-privat privesc implicarea structurilor administrației centrale în dezvoltarea și consolidarea relației dintre mediul public și cel privat prin acordarea unor stimulente financiare, deduceri sau recompense de altă natură pentru a contrabalansa riscul asumat de companiile private prin investițiile făcute în cercetarea științifică este una dintre opțiunile identificate de către responsabilii universitari.
Statul ar trebui să includă și niște măsuri de stimulare a acestora – fie cofinanțare pentru implementarea rezultatelor, fie scutire pentru taxe, sau alte modalități ca agentul economic să știe sigur că există componenta de susținere și riscul pe care și-l asumă va fi cumva recompensat, sau împărțit cumva cu statul. (Coordonator de proiecte)
În același timp, potrivit opiniei celor intervievați, este imperativă ajustarea arhitecturii instituționale a relațiilor dintre public și privat în ce privește cercetarea științifică. Reconsiderarea rolului și funcționalității Academiei de Științe a Moldovei (prin descentralizare decizională și administrativă), a cadrului legal privitor la acreditarea structurilor private ca instituții/organizații de cercetare sunt mai mult decât necesare pentru a dinamiza cooperarea și colaborarea între cele două zone și a transforma această relație într-una funcțională.
Cât privește modalitatea prin care s-ar putea stimula atragerea de capital în cercetare, ideea unei sinergii dintre cercetători și guvernanți, se pune accentul pe oportunitatea promovării parteneriatului public-privat.
VI. Sistemul de Sprijinire a proiectelor de cercetare și dezvoltare
Așa cum rezultă din instrumentele de colectare a datelor administrate în universități, chiar și acolo unde informația poate fi considerată ca fiind exhaustivă, există limite în ce privește comunicarea sumelor, a anumitor indicatorii de performanță și a rezultatelor activităților/proiectelor specifice pentru anul 2013, ceea ce influențează identificarea unor tipare manifeste pe durata ultimilor 5 ani academici. Se pot constata câteva elemente definitorii, pe care le vom puncta acum și asupra asupra cărora vom reveni în cele ce urmează.
Cel mai semnificativ este inadecvarea resurselor financiare, materiale și umane, dintr-o perspectivă sistemică, așa după cum a fost arătat și în capitolele precedente.
Tabelul 8. Indicatori privind activitatea de cercetare – dezvoltare în Universitățile din Republica Moldova, anul 2012
Sursă: Fișele de evaluare ale universităților incluse în studiu
În al doilea rând, este evidentă dependența crescută a cercetării științifice de resursele publice (de stat), indiferent care este forma alocărilor financiare respective. De exemplu, la nivelul celor 27 de state ale Uniunii Europene (deci date anterioare datei de 1 iulie 2013), doar 35 de procente din cercetarea științifică sunt asigurate din fonduri publice. În statele din fostul bloc sovietic, cca. 65 de procente provin din fonduri publice iar la nivelul Republicii Moldova, fondurile publice asigură 90 de procente din volumul financiar necesar desfășurării activităților de cercetare științifică.
În situație nevralgică este cercetare științifică universitară, ce are acces la 13% dintre resurse (respectiv de aproape 6,5 ori mai puțin decât sistemul de cercetare public). Dezechilibrul structural (13 universități aflate în competiție vs. alte 39 de entități cu specific de cercetare-dezvoltare-inovare și structuri ale unor ministere cu activități sectoriale) este relevant în condițiile în care Republica Moldova și-a afirmat ferm adeziunea la direcțiile strategice la nivel european, la principiile fundamentele ale Reformei și Sistemului Bologna, asumându-și ca prioritate învățământul superior ca generator de inovare și progres științific.
Un al treilea aspect definitoriu este dat de intercondiționarea celor 2 elemente anterioare cu nivelul (foarte) scăzut al relațiilor instituționale de cooperare și de colaborare în contextul cercetării și inovării între universități și reprezentanți ai mediului economic, aceștia din urmă fiind defavorizați și de ponderea scăzută a alocațiilor bugetare ce le sunt oferite (cca. 3%). Aceasta explică probabil lipsa disponbilității și resurselor pentru persoanele juridice de drept privat, ale căror proiecte cu universitățile implică un efort bugetar de doar 5% din valoarea cumulată a tuturor activităților raportate de către instituțiile de învățământ superior, mult inferior nivelului mediei UE 27 (aprox 54%).
Investițiile în dezvoltarea domeniului CDI. Finanțarea proiectelor CDI
Per ansamblu, fondurile naționale disponibile și accesibile universităților moldovene au valori fluctuante, anii 2011 și 2012 putând fi considerați relevanți din acest punct de vedere și critici pentru universități (în condițiile în care 2011 a fost unul dintre anii în care PIB-ul Republicii Moldova și-a consolidat creșterea). 2008 este, la rândul său, un moment de referință în ce privește volumul sumelor alocate cercetării științifice (0,7% din PIB), perspectivele și tendințele pentru anii ce urmează fiind departe de a apărea ca optimiste, în condițiile contracțiilor bugetare și a turbulențelor prelungite în plan economic.
Tabelul 9. Indicatorii dezvoltării Republicii Moldova
Sursă: World Bank Index
Pe de altă parte, din datele colectate, reiese și creșterea ponderii finanțărilor externe (granturi, acorduri bilaterale, programul cadru de cercetare al UE – o singură universitate cu 2 proiecte). De asemenea, doar 2 dintre universitățile cercetate au raportat dezvoltarea unor mecanisme de cooperare cu reprezentanți ai mediului de afaceri, inițiative concretizate în proiecte comune de cercetare-dezvoltare-inovare. Șanse mai mari în acest sens prezintă universitățile și secțiile/departamentele cu specific tehnic, ce generează aplicații cu potențial de piață, cu relevanță industrială și utilitate economică, în condițiile pe care materialul de față le detaliază în cele ce urmează.
Din datele obținute se poate observa o stratificare a instituțiilor de învățământ superior în funcție de criteriul „ponderea fondurilor acordate cercetării și dezvoltării din bugetul total”, respectiv universități ce alocă cca. 2% activităților sectoriale și universități ale căror bugete sectoriale gravitează în jurul a 10 procente (±1%). Pentru a înțelege mai bine nivelul investițiilor în domeniul științei în Republica Moldova, în Tabelul 10 se va expune volumul investițiilor de bază pentru finanțarea sferei științei și inovării în anul 2012 (în mii lei) și se poate observa că Republica Moldova a respectat în mare parte planul precizat pentru anul 2012. Comparativ cu anul 2011 când totalul investițiilor pe știință și inovare s-a ridicat la 282442,6 (mii lei), în anul 2012 acestea au crescut cu aproximativ 8 procente, la 304202,1 (mii lei)
Tabelul 10. Volumul investițiilor de bază pentru finanțarea sferei științei și inovării în anul 2012 (în mii lei)
Sursă: Raportul privind activitatea Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică și rezultatele științifice principale obținute în sfera științei și inovării în anul 2012, Chișinău 2013
În Republica Moldova asigurarea financiară a sferei științei și inovării se poate observa printr-o serie de indicatori, majoritatea fiind sub ponderile medii ale Uniunii Europene. La nivelul Republicii Moldova 32% din alocațiile guvernamentale în suportul sectorului de cercetare-inovare universitar în Republica Moldova sunt destinate proiectelor cu caracter fundamental, iar 66% – proiectelor cu caracter aplicativ și doar 1-2% din alocații revin proiectelor de transfer tehnologic și inovare. Este o distribuție similară celei integrale pe sfera științei și inovării. De asemenea, ponderea mijloacelor speciale alocate în suportul sectorului științific al instituțiilor de învățământ superior în Republica Moldova este de 11%. Specificare acestora este dificilă, dat fiind anumite particularități specifice în evidența statistică, putem menționa doar că ponderea mijloacelor financiare provenite de peste hotare constituie cca 3% din bugetul sectorului științific al universităților.
Așa cum se poate observa din Tabelul 11, ponderea alocațiilor în sfera științei și a inovării la nivelul UE reprezintă 2,0% din PIB-ul comunitar (cu un procent mai mic față de nivelul de 3% stabilit în cadrul Strategiei de la Lisabona și preluat de Strategia Europa) iar în Republica Moldova la un calcul empiric, coroborând datele cu valorile ce privesc celelalte activități specifice învățământului superior (educație și formare, manifestări științifice, dezvoltarea bazei materiale etc.), ponderile agregate alocate exclusiv cercetării-dezvoltării-inovării corespund valorii de 0,4% PIB, cu un ecart considerabil față de țintele asumate la nivel European prin documentele de politici și cele strategice. O diferență majoră între nivelul comunitar și cel din Republica Moldova o reprezintă evaluarea alocării per locuitor din surse publice în suportul activității științifice, UE alocă din surse publice 165 Euro pe când Republica Moldova doar 5,6 Euro. Asigurarea financiară a sferei științei și inovării din Moldova depinde într-un procent destul de semnificativ de sectorul public, circa 90% din volumul cheltuielilor pentru activitatea științifică sunt asigurate de sectorul public, pe când în UE procentul este de 35% . Cât privește structura alocațiilor în sectorul educațional, la nivel comunitar bugetul sectorului științific universitar reprezintă 80% din contul alocațiilor publice iar în Republica Moldova acesta constituie aproximativ 90%.
Tabel nr 11. Comparație UE-Republica Moldova pe indicatorii privind asigurarea financiară a sferei științei și inovării și structura alocațiilor în sectorul educațional
Sursă: Rapoartele prezentate pentru acreditare
Referitor la investițiile făcute în cadrul activităților științifice la nivelul universităților studiate, iată cum arată serie de indicatori pentru anul 2012 per universitate (conform datelor furnizate prin fișele colectate):
Institutul de Relații Internaționale din Moldova a înregistrat un total de 3944,6 (mii lei) privind cheltuielile pentru activități de cercetare-dezvoltare, reprezentând 11% din cheltuielile pentru activități de cercetare-dezvoltare, raportate la totalul cheltuielilor universității.
Universitatea de Stat din Moldova a avut alocații bugetare, pentru activitatea de cercetare, în valoare de 13252 (mii lei); un total cheltuieli pentru activități de cercetare-dezvoltare, de 15753,3 (mii lei) (9,4% din totalul cheltuielilor universității).
Universitatea de Stat „Alecu Russo” a înregistrat în 2012 un total de 5 050,2 (mii lei) pentru activități de cercetare-dezvoltare și alocații bugetare, pentru activitatea de cercetare de 5 050,2 (mii lei).
Universitatea Tehnică a Moldovei a atins următorii indicatori pe 2012: alocații bugetare pentru activitatea de cercetare de 6175,0 (mii lei); prin alte surse de finanțare pentru activitatea de cercetare a beneficiat de mii lei 390,0 (mii lei) pentru contracte economice și de 533,4 pentru granturile internaționale; cu un total cheltuieli pentru activități de cercetare-dezvoltare de 7528,4(mii lei.
Academia de Studii Economice din Moldova a avut în 2012 alocații bugetare pentru activitatea de cercetare în valoare de 880 (mii lei).
Universitatea de Stat din Comrat a avut un total cheltuieli pentru activități de cercetare-dezvoltare de 185,0 (mii lei), reprezentând 0,7% din cheltuielile pentru activități de cercetare-dezvoltare, raportate la totalul cheltuielilor universității.
Universitatea Pedagogică de Stat ”Ion Creangă” a beneficiat în anul 2012 de alocații bugetare pentru activitatea de cercetare în valoare de 785,7 (mii lei); din alte surse de finanțare a avut suma de 494,0 (mii lei); un total cheltuieli pentru activități de cercetare-dezvoltare de 1799,7(mii lei).
Universitatea de Stat din Tiraspol a avut alocații bugetare pentru activitatea de cercetare, mii lei 6492,7 iar din alte surse de finanțare a avut suma de 1633,1 (mii lei); a înregistrat un procent de 8,4% cheltuieli pentru activități de cercetare-dezvoltare, raportate la totalul cheltuielilor universității.
De asemenea, așa cum rezultă și din tabelul următor, se poate constata o pondere scăzută a finanțării internaționale a cercetării științifice, semnificativ sub media UE 27 (10%, în condițiile unor sume evident considerabile ca valoare).
Tabelul 13. Volumul de finanțare a cercetării pentru anii 2009-2013 (mii de lei)
Sursă: Fișele de evaluare ale universităților incluse în studiu
Principala sursă de finanțare a activității de cercetare științifică o reprezintă fondurile publice (bugetul de stat), atât la nivelul alocărilor directe anuale pentru instituțiile de învățământ superior cât și în cadrul diverselor competiții de proiecte. Potrivit respondenților, sumele alocate sunt însă mici și nu reușesc să acopere nevoile din universități, respectiv cele ale cercetării și dezvoltare. Suplimentar, este deplânsă de către administratorii instituționali lipsa resurselor umane cu înaltă calificare, instruite în problematica cercetării-dezvoltării-inovării, a managementului de proiect și a managementului cercetării, în ideea maximizării șanselor de succes și a eficientizării activității. Costurile brevetării și stimulării financiare a deținătorilor de brevete reprezintă (date fiind costurile ridicate ale licențierii) o altă nevralgie sistemică în contextul subfinanțării cronice și a unei ponderi de 15-20% ce reprezintă cercetarea fundamentală, în cazul domeniului tehnic.
Obținerea unor finanțări complementare celor de la bugetul de stat pentru activitățile de cercetare științifică este un deziderat care rămâne, în opinia persoanelor intervievate, la stadiul de proiecție. Însă demersuri de obținere de finanțări din surse externe pot fi identificate la nivelul universităților. Exemplele pot fi constituite de universități care au realizat și înaintat oferte pentru a realiza parteneriate cu agenți economici din mediul privat, însă rezultatele sunt consistente cu cele anterior menționate, în sensul că se obțin colaborări pentru proiecte care au o durată foarte scurtă (1-2 luni calendaristice), insuficiente pentru a trata în profunzime teme de cercetare fundamentală. Relația universităților cu mediul privat creează un cerc vicios: pe de o parte, universitățile nu au bugete suficiente pentru a investi în cercetări care să stimuleze interesul mediului privat, iar pe de altă parte, mediul privat își orientează interesele și investițiile financiare divergente față de cele ale universităților.
E o problemă mult mai profundă, uitați-vă la structura cercetărilor științifice și structura economiei naționale sunt două chestiuni absolut diferite. (Rector)
Indiferent de strategia adoptată, rata de succes/penetrare a proiectelor variază de la o universitate la alta, însă reprezentanții universităților reclamă faptul că principalul criteriu de selecție îl reprezintă fondurile disponibile, nu calitatea proiectelor depuse. Rata de succes scăzută a proiectelor are efecte atât financiare, cât și demotivaționale asupra directorilor și echipelor de proiect. O barieră de bază ține atât de competența mediului academic din Republica Moldova cât și competitivitatea acestuia. (In)succesul unor proiecte ține cont și de insuficiența sau slaba / lipsa expertizei a membrilor ce înaintează un proiect pe diverse domenii pentru care a fost cerută finanțarea.
Și dacă înaintezi 10 și câștigă doar unul numai pentru că nu sunt bani, nu pentru că sunt proiecte rele, atunci la un moment dat îți trece pofta să mai înaintezi proiecte. (Coordonator proiecte)
Momentul 1 ianuarie 2013 a reprezentat nu numai trecerea la autonomia financiară a instituțiilor de învățământ superior, pe baza contractelor încheiate cu AȘM, ci si o serie de modificări în eșalonarea plăților în cadrul proiectelor CDI.
Bugetele reduse alocate proiectelor de cercetare limitează însă tipurile de activități bugetate în cadrul proiectului. În cele mai multe dintre cazurile care au făcut obiectul analizei, bugetul este destinat într-o proporție foarte mare plății salariilor specialiștilor implicați în implementarea proiectului. Limitarea numărului de articole bugetate în cadrului proiectelor de cercetare-dezvoltare este o măsură pe care reprezentanții universităților o apreciază ca fiind restrictivă și demotivantă. Remedierea acestei situații se realizează contextualizat, în funcție de situația particulară a fiecărei universități, de proiectele pe care le derulează și de specialiștii angrenați în activitatea de cercetare. Specificul acestor euristici financiare presupune, în fapt, eforturi mai mari din partea directorilor și echipelor de proiect pentru atingerea obiectivelor.
În fapt, în opinia intervievaților, modelul de alocare a bugetului pentru toate cheltuielile instituționale este relativ restrictiv, prin puterea de decizie a Ministerului Finanțelor.
Ministerul [Educației] nu are dreptul să redistribuie finanțele la alte articole, numai la anumite articole pentru care are permisiuni de la Ministerul Finanțelor. Cercetarea nici nu este în lista articolelor. (reprezentant Ministerul Educației)
Responsabilii universitari consideră această lipsă a individualizării cercetării în raport cu alte activități specifice ca având un impact negativ asupra subfinanțării cercetării academice. Problema este rezolvată într-o manieră parțială de existența autonomiei universitare în plan financiar. Consecințele subfinanțării cercetării se reflectă în bugetele înaintate spre aprobare la Academia de Științe a Moldovei. Deși multe satisfac criteriile solicitate și primesc avizul de implementare, bugetele alocate sunt semnificativ inferioare celor estimate de către inițiatori iar modificările ulterioare afectează calitatea demersului.
Academia de Științe a Moldovei reprezintă organismul cu atribuții multiple în realizarea activității de cercetare, dezvoltare și inovare. În primă instanță, instituția evaluează proiectele în vederea acordării finanțării. Într-o etapă secundară, același organism îndeplinește funcții de monitorizare și control, din perspectiva supervizării rapoartelor de activitate depuse cu o frecvență trimestrială de beneficiarul proiectului, urmând ca procedura de validare să se finalizeze cu alocarea sumelor de bani pentru respectiva perioadă din ciclul de implementare a proiectului. Altfel spus, Academia este organismul care asigură finanțarea propriu-zisă a proiectelor de cercetare.
Beneficiarii direcți, în speță instituțiile de învățământ superior, resping în mod critic multiplele roluri și atribuții asociate Academiei de Științe a Moldovei. Intervenția Academiei de Științe a Moldovei este considerată coercitivă și la nivelul tematicii pe care o abordează proiectele de cercetare depuse de universități. În fapt, repertoriul problemelor de cercetare finanțate nu coincide decât într-o mică măsură cu cele care interesează în mod prioritar universitățile. Investițiile în domeniul CDI depind într-o mare măsură de o singură structură care influențează accesul la fonduri a celorlalte unități de învățământ superior. De asemenea, o mare parte din proiecte se fac doar prin intermediul Academiei de Științe. Astfel că, domeniul CDI depinde foarte mult de modul în care această structură gestionează fondurile, de multe ori acuzată că o face în mod deficitar și afectând în mod direct activitățile științifice.
Academia de Științe nu poate fi și executorul cercetării, și finanțatorul cercetării, și cel care distribuie finanțarea pentru cercetare. Universitățile trebuie să fie finanțate separat pentru cercetarea științifică și nu de către Academia de Științe, care în prezent îndeplinește această activitate. (Prorector)
Nu consider că este corect ca să existe o singură instituție care să distribuie proiecte. Acest fapt determină anumite manipulări, devieri etc. (Coordonator proiecte)
Luând în considerarea diversele piedici pe care universitățile le întâmpină, mai ales precum cele prezentate mai sus, a scăzut interesul privind participarea la diferite proiecte naționale și există o tendință de a încerca să atragă fonduri și proiecte internaționale. Acest lucru se datorează și finanțărilor mai avantajoase din punct de vedere economic.
În fapt, se poate identifica o relativă tensiune între interesele instituționale ale universităților și cele ale Academiei de Științe a Moldovei, deși este evident că (instituția având rolul de coordonare și de integrare) acestea din urmă ar trebui să fie prioritare. Pe de altă parte, reprezentanții din mediul economic (privat) reclamă neracordarea ambelor părți la agenda curentă și la ceea ce ar trebui să constituie opțiuni strategice în politica cercetării. Ca atare, considerăm importantă întărirea controlului public și politic al fondurilor, în acord cu politica științei la nivel național și cu strategiile în domeniu. Aceasta din urmă presupune congruența tuturor actorilor implicați și convergența intereselor publice corelate unor priorități strategice, în special în contexte precum este cel actual (în care penuria resurselor devine împovărătoare). Opțiunile strategice vor fi reflectate de beneficii așteptate, direcții de dezvoltare a unor diverse conținuturi, produse și servicii.
La acest moment dat, în implementarea, monitorizarea și controlul proiectelor de cercetare au atribuții directe și reprezentanți din universități, un rol decisiv revenindu-i directorului de proiect. Principalul aspect monitorizat este, în cele mai multe dintre cazuri, respectarea termenelor-limită în implementarea proiectului, mai puțin chestiunile financiare.
Subfinanțarea produce efecte vizibile ample și de durată în plan instituțional. Bugetele mici alocate activităților de cercetare științifică afectează și activitatea în universitățile în care au fost dezvoltate centre de cercetare științifică. Dat fiind faptul că universitățile nu se pot finanța din surse proprii într-o măsură semnificativă proiectele de cercetare, activitatea în acest domeniu devine discontinuă. Această discontinuitate atrage după sine și uzura științifică sau tehnică a unor proiecte și idei a căror finanțare este amânată. În aceste condiții, soluțiile adoptate la nivel de universități nu sunt deloc satisfăcătoare. În acest sens, exemple constituie cercetările de scurtă durată (1-2 luni) care pot fi finanțate din bugetele deja existente sau căutarea unor finanțări în mediul nonacademic. Ambele modalități de abordare prezintă dezavantaje majore sub aspectul calității rezultatelor activității de cercetare, precum și al posibilității de realizare.
Alocarea unor bugete neadecvate nevoilor de cercetare are efecte și în planul managementului resurselor umane. La acest moment dat, personalul academic implicat în activitățile didactice are în general și atribuții legate de activitatea de cercetare. Această situație nu este însă caracteristică decât pentru un segment relativ redus de persoane implicate în activități didactice.
Bugetele mici alocate de către stat proiectelor de cercetare sunt insuficiente atât pentru a asigura formare continuă pentru personalul de cercetare, cât și pentru motivarea acestora.
Pentru stimularea cercetării științifice, anual sunt angajați de la bugetul de stat nu mai mult de 30-40% din personal pentru că volumul v-am spus că este mic și nu putem implica mai mulți. Realmente putem plăti 30-40 de persoane anual printr-un stimulent la salariu, de obicei, jumătate de salariu la cel de bază. Asta este tot ceea ce putem noi face. (coordonator proiecte)
Din perspectiva managementului proiectelor de cercetare, apar problematice atât realizarea/scrierea proiectelor, cât și implementarea acestora. Ambele faze, precum și anvergura, respectiv rezultatele proiectelor sunt condiționate și de existența unor resurse umane înalt calificate și care să beneficieze constant de formare de specialitate în domeniul cercetării științifice.
Din perspectiva opiniilor critice, există voci care susțin creșterea ponderii sumelor acordate cercetării aplicative de la 2/3 (cât este în prezent), la cel puțin 3/4 sau chiar 80% din totalul bugetului alocat cercetării științifice. Ele și alte voci critice mai consideră chiar că unele dintre proiectele de cercetare aplicativă maschează de fapt (prin metodologie și finalitate) cercetare fundamentală, cu toate vulnerabilitățile ce i se asociază la nivel bugetar și al relevanței sau utilității. Nu în ultimul rând, absența unei culturi a inovării și o imobilitate a sectorului economic, împreună cu dificultățile majore ale acestuia, demotivează în mare măsură ideile de proiecte specifice. De asemenea, exisă respondenți care au susținut susțin o lipsă de transparență în alocarea bugetelor de cercetare către universități. Sursa nemulțumirii la nivelul decidenților din universități este defavorizarea unora dintre aplicanți, nu neapărat în baza unor criterii de calitate și inovație în domeniul cercetării academice. Soluțiile pe care respondenții spun că încearcă să le găsească pentru a rezolva inadecvarea resurselor se pare că ajung să pericliteze calitatea actului de cercetare și calitatea rezultatelor.
Deseori proiectele sunt anunțate, chiar și de AȘM prea târziu, când practic nu reușești fizic să prezinți proiectul. […] Sau proiecte, când cineva pregătește știind că va fi anunțat concursul, dar el se anunță pentru câteva zile și oamenii care nu au cunoscut această informație, nu pot participa. Nivelul de transparență și informare lasă de dorit. (membru echipă de cercetare)
Experții intervievați au avut o serie de recomandări privind îmbunătățirea actualului sistem. În vederea accesării cât mai corecte a fondurilor, majoritatea experților intervievați recomandă menținerea mai aspră a regulamentului elaborat de CNAA în ceea ce privește procesul de acreditare și reacreditare a organizațiilor din sfera științei și inovării. De asemenea, pe lângă accesul la fondurile bugetare și legătura cu mediul de afaceri, o recomandare care ar putea duce la creșterea nivelului de investiții în rândul CDI ar fi reorganizarea comunității științifice conform necesităților pieței cu accent pe inovare. Aceste aspecte ar putea duce la crearea unui climat conferențial favorabil inovației.
Soluția lansată și preferată de reprezentanții universităților vizează înființarea unei instituții cu atribuții specifice și unice în domeniul cercetării științifice. Înființarea unei instituții în cercetarea științifică este asociată cu ideea și nevoia unui buget dedicat cercetării în Republica Moldova. Complementar cu potențialele beneficii financiare asociate unui organism dedicat cercetării, persoanele intervievate sugerează și o altă categorie de avantaje care să însoțească procedura de alocare a bugetelor de cercetare: transparența decizională și instituțională.
Mijloacele de stimulare a domeniului CDI (facilități fiscale de stimulare a cercetării)
Conform Strategiei cercetării-dezvoltării a Republicii Moldova pînă în 2020, problema atractivității carierei în cercetare necesită o abordare complexă, printr-un șir de acte stimulatoare întreprinse la nivel național.
Investiția în cercetare reprezintă și o formă de motivare extrinsecă a personalului didactic, apreciată ca fiind mai puternică decât stimulentele financiare oferite în urma unei jurizări.
Stimulente… concursurile in care se dau cei 1000 lei pe an. Proiectele pe care noi le avem deja de mai mulți ani, la care noi am participat, ne-am dorit să le avem nu pentru ca să câștigăm ceva bani. Problema este oarecum alta. Când te pregătești de ore, având la bază o anumită cercetare te simți mult mai bine și acest lucru te mobilizează. Probabil acesta este stimulentul principal. (Coordonator proiecte)
Pentru a vorbi despre stimularea cererii de cercetare se recomandă în primul rând schimbarea la nivel legislativ, nivel politic (eliminarea implicațiilor politice în știință) dar și la nivel organizațional (reformarea sistemului care să ducă la o autonomie financiară și să le asigure o imparțialitate privind accesul la proiect care să stimuleze competiția) astfel încât să se elimine descendența privind alocarea bugetului pentru domeniul CDI.
Este o tendință în ultimii ani de descreștere și nu cred că în 2014 vor avea loc schimbări radicale. […]Ceea ce trebuie să se facă în domeniul științei – să fie reformat sistemul. (coordonator proiecte)
Universitățile – pe picior de egalitate cu institutele de cercetare, la fel ca și companii private și organizații neguvernamentale. Să fie un fond mai degrabă al competiției proiectelor de cercetare și nu o repartizare instituțională a acestora. (director general)
În general, experții intervievați asociază mijloacele de stimulare din domeniul CDI cu acele măsurile referitoare la stimularea activităților științifice în universitate care se reflectă în adaosuri / bonusuri la salariu. Stimulentele financiare nu pot fi acordate tuturor, există un plafon direct proporțional cu fondurile deținute de fiecare departament, iar stimulentele sunt legate de implicarea fiecărui cercetător:
La noi nucleul este catedra și atunci prin cumul se efectuează aceste lucrări. Realmente putem plăti 30-40 de persoane anual printr-un stimulent la salariu, de obicei, jumătate de salariu la cel de bază. (coordonator proiecte)
Referitor la stimulările AȘM făcute pentru cercetarea universitară a organizațiilor din sfera științei și inovării, experții consideră că nu au fost stimulați și că nu este benefică monopolizarea AȘM-ului pe domeniul CDI din Republica Moldova. În ceea ce privește stimularea la nivelul AȘM privind participarea universităților în programele științifice internaționale (ex: PC7) și colaborarea în acest proces cu institutele de cercetare-dezvoltare, potrivit experților acestea există doar în cadrul structurilor subordonate AȘM-ului.
Nu am fost cumva, în mod deosebit, stimulați că suntem, uite, organizație în sfera cercetării, inovațiilor. O finanțare suplimentară ori o stimulare, deci, nu am avut-o. Cel puțin vorbesc despre ultima perioadă de 4 ani. (prorector)
Și trebuie să recunoaștem că AȘM este monopolistul, sunt cei care țin banii la ei și de fapt îi repartizează. (coordonator proiecte)
Astfel că, pe viitor experții consideră ca fiind oportună diminuarea influenței majore Academiei de Științe în luarea deciziilor privind repartizarea și derularea diverselor proiecte științifice, prin implicarea CNAA și datorită transparenței prin care își va desfășura activitatea cu care se vor derula lucrurile. Dar sunt și voci care sunt contra CNAA, considerând inutilă existența acestei structuri, văzând-o ca structură care nu ar trebui să le ia dreptul de a-și exercita activitățile științifice.
Datele oficiale din raportul CNAA pe 2012 arată că în scopul aprecierii și stimulării activității oamenilor de știință, diverse structuri din cadrul AȘM a organizează diverse concursuri prin care-i premiază pe cei mai bune. Un exemplu a fost Concursul pentru decernarea Premiilor Academiei de Științe a Moldovei pe anul 2012 care a avut secțiuni ca: „Savantul anului”, „Tânărul savant al anului”, „Pentru realizări științifice valoroase ale savanților” și „Pentru realizări științifice valoroase ale tinerilor savanți” – laureații Premiilor Academiei de Științe a Moldovei pentru anul 2012 au fost desemnați în baza rezultatelor alegerii prin vot secret de către membrii CSȘDT al AȘM.
Chiar dacă unele universități nu au o structură de sine stătătoare responsabilă de domeniul CDI, există diferite departamente prin care se desfășoară și se dezvoltă activitatea științifică iar responsabilii de implementarea CDI găsesc diferite metode de stimulare a domeniului. Dar aceste măsuri de stimulare a activității științifice din universități nu reprezintă un mod concret de a recompensa diferite activități din CDI. Aceasta se realizează în funcție de implicarea fiecărui cadru științific dar nu ca număr de ore ci ca rezultate avute (ex: lucrări publicate). Sunt reprezentate de o serie de norme, regulamente stabilite de obicei de Ministerul Educației iar în unele structuri există și regulamente de ordin interior. Dar noua lege de salarizare reprezintă unul din factorii care influențează modul de alocare a diverșilor stimuli financiari, cei ce fac referire la implicarea științifică în domeniul CDI, venind și ca o consecință a autonomiei financiare. Universitățile găsesc diverse tertipuri pentru a stimula financiar pe cei care sunt implicați în CDI.
În condițiile autonomiei financiare universitatea poate organiza această stimulare dacă îi permit sursele, evident, extrabugetare pe care le-a acumulat. […] s-au schimbat aceste regulamente, această lege, să zicem, de salarizare care nouă în legătură cu autonomia financiară și atunci nu se mai acceptă un procent la salariu, cum era poate pe timpuri, din sursele extrabugetare, ci sunt posibilitățile de a ”manevra”, zic eu așa, între ghilimele acele cifre: salariul minim asigurat de stat și acea, eu știu, valoare care mai este în limitele sumelor determinate, să zicem, pentru un conferențiar sau pentru un profesor[…](prorector)
De asemenea, la nivel de instituție este greu să vorbești despre o stimulare în rândul CDI pentru că nu toate cadrele științifice beneficiază de activitate științifică. Vorbim de stimuli de ordin financiar doar pentru acele cadre care au oportunitatea să fie încadrate într-un proiect științific. Astfel că, majoritatea profesorilor, conferențiarilor, etc. au o proporție mai mare de timp acordată (respectiv raportul remunerării) activității de predare decât activității științifice. De cele multe ori nu putem vorbi de stimulente ale cercetătorilor care înregistrează rezultate științifice performante ci de stimulente bazate pe implicarea în diverse proiecte.
Alocațiile în sfera științei și inovării a Republicii Moldova reprezintă 360 milioane de lei (circa 21 milioane de Euro). Această sumă nu reflectă concret mijloacele financiare alocate cu privire la realizarea sarcinilor științifice în cadrul normei științifico-didactice (care constituie, estimativ, 1/3 din norma științifico-didactică, așa cum ne-a specificat și respondentul nostru). Suma ar trebui să reprezinte interesele a peste 6000 mii de cadre științifico-didactice ce activează în cadrul instituțiilor de învățământ superior.
Începând cu anul 2004, au fost create o serie de mecanisme de măsurare a performanței domeniului de CDI și a rezultatelor acestuia. Evaluările se fac de către organisme precum: AȘM, CNAA, Curtea de Conturi, dar există și evaluări independente. Conform Strategiei cercetării-dezvoltării a Republicii Moldova, există o măsurarea cantitativă a rezultatelor care trebuie să fie completată cu evaluări calitative, cum ar fi publicațiile în reviste internaționale, citări, punerea în aplicare a rezultatelor cercetării (de exemplu, utilizarea de brevete), cooperarea cu mediul de afaceri, rezultate ale proiectelor de transfer tehnologic etc. Referitor la instrumentele pe care CNAA / AȘM ar trebui să le dețină în vederea stimulării cercetării universitare, în mare parte se consideră că nu ar trebui să depindă de aceste structuri având alte roluri de îndeplinit. Totuși, majoritatea celor intervievați văd de bun augur implicarea CNAA în acreditarea științifică considerându-se că va fi văzută bine și de comunitatea științifică pe plan mondial sau european:
Ei nici nu trebuie să aibă. Ei s-au angajat ca profilurile acreditate, în primul rând, să fie puse pe site-ul CNAA și prin ei să facem contact cu toată comunitatea științifică europeană și mondială și acesta este un lucru bun. Toate contactele se vor face prin ei, adică vom fi credibili. Am înțeles că ei vor insista ca toate universitățile, structurile care vot dori să ia parteneri de aici sau de peste hotare se va urmări dacă aceste grupuri de cercetare sunt acreditați.(coordonator proiecte)
Activitatea științifică derulată în cadrul universităților a ajuns să fie considerată de cele mai multe un act benevol, fără stimuli de ordin financiar. Stimulii financiari se consideră ca nefiind legali, chiar dacă există stipulat în regulamentele interioare ale universităților. Atâta timp cât legal nu se pot acorda stimuli iar universitățile nu au libertatea de a stabili în ce termeni se pot acorda, nu se poate vorbi de stimuli:
Conform regulamentelor actuale nu există nici o modalitate. Inițiativele particulare ale universităților nu sunt regulamentare. Ele există în baza unor Regulamente interne, care atunci când vine Curtea de conturi, te dă la socoteală. […] ministerul ca instituție abilitată de monitorizarea și promovarea unor politici, trebuie să elaboreze un asemenea regulament. Atât timp cât ministerul nu acceptă să acorde o libertate totală instituțiilor, noi nu putem face absolut nimic dacă nu este reglementat de minister. […] Atât timp cât activitatea de cercetare în cadrul universităților este benevolă, cadrele didactice nu sunt finanțate pentru aceasta, nu poate fi vorba de careva stimulări. (prorector)
La nivel de universitate experții menționează o serie de stimuli de ordin non-material meniți să contribuie la dezvoltarea profesională a experților implicați în diverse programe destinate activităților științifice, dar care contribuie și la recunoașterea în mediul academic (creșterea raiting-ului). Ca de exemplu: programe pentru participarea în diverse stagii doctorale, postdoctorale, suport în editarea autoreferatelor tezelor de doctor, inclusiv și a altor lucrări științifice – monografii, manuale, suporturi de curs etc., se susține organizarea conferințelor nu doar pentru cadrele didactice, ci și doctoranzi, masteranzi și cei mai buni studenți. Iar în general, atunci când vorbim despre stimuli materiali aceștia sunt strâns corelați de realizările fiecărui cercetător, ca mecanisme de susținere a activității științifice la catedrele universității și care nu sunt finanțate din altă parte.
Dar o parte din acestea sunt elemente privind diseminarea rezultatelor cercetării care, de asemenea, sunt afectate de bugetele reduse. Deplasările, taxele de participare la conferințe nu sunt articole finanțabile, astfel specialiștii implicați în proiecte sunt nevoiți să suporte ei înșiși respectivele cheltuieli sau să aleagă participarea la manifestării științifice mai puțin prestigioase, dar accesibile financiar.
Majoritatea respondenților consideră ca fiind inoportune facilitățile fiscale, pe baza experienței din trecut a sistemului Republicii Moldova când alocarea unor astfel de facilități nu a reprezentat un punct forte în stimularea cercetării. Astfel că, se consideră că nu se pot rezolva problemele din domeniul CDI prin acordarea unor facilități fiscale. Cel mult ar putea fi aplicate anumite scutiri la nivel local care nu ar influența în nici un fel investiția în cercetare, ci mai degrabă modul în care se fac investițiile pot avea un impact major.
Concluzii și recomandări de politici
Din analiza datelor colectate și prelucrate în urma demersului de față, că și din analizarea resurselor bibliografice și webografice relevante subiectului, reies câteva elemente cheie ce privesc problematica cercetării științifice la nivel universitar în Republica Moldova, respectiv în ce privește capacitatea actorilor instituționali de a iniția și implementa proiecte de cercetare-dezvoltare-inovare, cât și capacitatea de valoriza și valorifica rezultatele acestora.
În linii mari, vulnerabilitățile identificate nu diferă de cele pe care instituții similare din Europa le au. Lor le corespund direcții de acțiune și prorități deja enunțate și asumate la nivel de politici educaționale și ale cercetării-dezvoltării-inovării: o mai mare vizibilitate în spațiul public (a rezultatelor specifice, în cazul de față), o prezență în spațiul public mai activă și mai relevantă, necesitatea transparenței, responsabilității și comparabilității, redimensionarea și recalibrarea structurilor instituționale existente, o mai bună relație între cercetare, inovare și învățământ superior, promovarea, diversității în sectorul universitar european, elaborarea și implementarea unor măsuri adecvcate de gestionare a capitalului uman, încurajarea învățării pe tot parcursul vieții, consolidarea legăturilor cu sectorul non-academic, îmbunătățirea condițiilor de finanțare și promovarea unor modele competitive și sustenabile
Dintre aceastea, câteva teme sunt recurente în rândul respondenților, indiferent de statutul de perspectiva acestora. Cadrul legal/instituțional al cercetării științifice universitare, problematica finanțării, relația cu mediul privat, politicile și practicile referitoare la resursa umană sunt numai câteva dintre ele. Cele mai dese mențiuni (și poate și cele mai relevante) sunt cele care privesc instituțiile cu atribuții în gestionarea problematicii cercetării (Academia de Științe a Moldovei, Ministerul Educației prin serviciile și agențiile sale specializate, ministerele de resort) și funcționarea acestora. Ministerul Educației, în mod surprinzător, are un rol discret, fiind neimplicat în promovarea politicilor de stat în materie. Ministerul Educației nu gestionează instrumente pentru dezvoltare cercetării științifice, are competețe limitate și rareori este activ în elaborarea de propuneri sau implementarea de măsuri specifice. În comparație cu majoritatea statelor europene, Academia de Științe a Moldovei concetrează majoritatea responsibilităților sectoriale. În acest sens, se impune redesenarea arhitecturii instituționale la nivel național.
Această necesitate este reclamată atât de agregarea datelor colectate din teren cât și de analiza cadrului legal, confruntată cu buna guvernanță, cu practicile de integritate academică și cu principiile funcționale ale eficienței administrative. O separație clară a atribuțiilor organelor cu competențe în domeniu este de natură nu doar să credibilizeze instituția cercetării științifice, ci și să contribuie la o creștere a eficienței și eficacității acesteia. S-ar elimina astfel și incompatibilitățile operaționale, fiind și ordonator de credite, și creator de politici, și cu responsabilități în monitorizare și evaluare a cerectării, și în dezvoltarea de proiecte, în furnizorea de formare și participant la competiții de proiecte ce au în vedere finanțarea.
Ca actor principal în cercetare-dezvoltare-inovare, Academia de Științe a Moldovei este cumulează inclusiv responsabilitatea viciilor procedurale și a disfuncționalităților ce depășesc contextul cultural al momentului. Din acest punct de vedere, una dintre vulnerabilitățile majore ale Republicii Moldova (parțial explicabilă prin istoria sa recentă) o reprezintă mecanismul instituțiilor democratice, al separației puterilor în stat, al încrederii în instituții și al funcționării acestora. Un control public superficial (atât la nivelul deciziei politice cât și în ce privește fondurile și gestiunea fondurilor publice), lipsa transparenței decizionale (a se vedea fundamentării acceptării sau respingerii unor proiecte, modificările unor bugete, termenele de plată etc.), absența standardelor de calitate și inexistența angajamentului politic sau a unor strategii de durată sunt elemente cu puternic impact inclusiv în ce privește cercetarea științifică.
Majoritatea respondenților și de analiza datelor existente înfățișeasă un sprijin financiar fluctuant, dependent de climatul sau de contextul, nu de angajamente sau de priorități strategice negociate, explicite și asumate, care să ofere predictibilitate și stabilitate sistemului. Relevantă din acest punct de vedere este scăderea alocărilor bugetare în condițiile unei creșteri economice, al unui context economic internațional favorbil și al deschiderii europene a Republicii Moldova, pe un val de simpatie populară. În același timp, a scăzut finanțarea pe o curbă demografică ascendentă, deci și a unei previzibile cereri pentru educație superioară pe de o parte.
Lipsa unei strategii naționale coerente și unitare, rezultate din concentrarea tuturor eforturilor celor implicați, este și unul dintre motivele pentru creșterea entropiei. Absența unor obiective pe termen mediu și lung, a unei asumări la nivel național a unor priorități care să angajeze interesul public și resursele locale în anumite direcții de dezvoltare convergente în scopul producerii de evoluții pozitive la nivel structural (creștere economică, creșterea calității vieții etc.), universitățile au o agendă proprie de dezvoltare, probabil necesități instituționale constrângătoare și disociate de interesul public/național. Hiatusul între prioritățile universitare și imperativele globale (așa cum sunt ele percepute și contextualizate de către Academia de Științe a Moldovei, autoritatea legitimă în materie) conduc, în mod previzibil, la nașterea discontinuităților pe care comunicarea defectuoasă și lipsa de transparență le perpetuează și le cronicizează. În acest sens, o strategie națională pe 10 ani (în opinia noastră) interdependentă de cele universitare, ar putea facilita sustenabilitate, motivare și angajament pentru toate părțile implicate.
O decizie de politică strategică la nivel național, rezultată prin consens, este de dorit a fi luată în ce privește Academia de Științe și cercetarea universitară. Pe de o parte, Republica Moldova, la nivel declarativ, și-a asumat prioritățile europene și reformarea pe care o impune Procesul Bolognia si orizontul anului 2020. Funcțional însă, cercetarea (științifică) neacademică are o pondere considerabilă în raport cu cea academică, evident defavorizată. Univeristățile rămân doar furnizori de formare și de absolvenți (în cel mai fericit caz "de informație", așa cum afirmă majoritatea respondenților) și reproducătoare ale structurilor sociale sau își asumă rolul de a genera cunoaștere și competențe, în principal printr-o investiție financiară și morală în ceea ce genereză progresul, respectiv cercetare?
Paradoxal sau nu, deși situația învățământului superior este sensibilă la nivelul finanțării iar universitarii o deplâng, datele UNESCO spun că 11% din volumul cercetărilor științifice din Republica Moldova în anul 2011 se desfășoară în universități, în condițiile unei finanțări pe care indicatorii agregați și ponderați o arată ca fiind de 13%. Chiar dacă, în valoare absolută, bugetul este net inferior în comparație cu entitățile de cercetare neacademică, aportul finanțărilor internaționale și cel (infim, e drept) provenind din zona privată, probează totuși un dezechilibru la nivelul utilizării resurselor și eficienței în termeni de rezultate.
Nu în ultimul rând, în ce privește politica științei, o decizie majoră trebuie să tranșeze dacă se vor menține capacitățile centrale, cu structuri operaționale superioare din punct de vedere al monitorizării și evaluării sau dacă se dorește o clamată descentralizare și o responsabilizare financiară (cu o foarte bună reglementare). În acest sens, o întrebare suplimentară privește capacitatea universităților de a determina resursele necesare, în condițiile dependenței excesive (până acum) de fondurile publice, de interesul slab al sectorului privat și de mediul concurențial din piața cercetării internaționale.
Pe de altă parte, schimbări structurale majore sunt de dorit în ceea ce privește flexibilizarea acordării finanțărilor publice pentru cercetare (inclusiv pentru universitățile private sau pentru structuri private de cercetare) pe criterii de calitate a cercetării și în condiții de competivitate. Este de dorit o opțiune clară pentru un climat protecționist, care să incurajeze dezvoltarea capitalului uman și a capacităților din universități sau pentru susținerea competitivității economice a unor inițative private cu rezultate relevante sub raport economic (finanțate din fonduri publice).
Nu în ultimul rând, se produc fracturi în circuitul performanței exact în momentul în momentul de maxim apogeu al acesteia. În ciuda rezultatelor pozitive sau așteptate realizate, finanțările viciază momentul valorizării și valorificării rezultatelor. Indiferent că acest lucru înseamnă transferul de competențe, de cunoaștere sau de bune practici or transferul tehnologic, sunt fonduri insuficiente pentru participarea la conferințe, pentru înregistrarea diverselor brevete sau patente industriale, pentru publicații sau pentru asigurarea vizibilității rezultatelor. Se limitează drastic astfel impactul structural pe care eforturi financiare anterioare nu-l pot concretiza la nivel de beneficiu pentru societate, pentru comunitatea științifică sau pentru mediul economuic.
Actuala subfinanțare a sistemului universitar nu este doar un factor generator de precaritate (la nivelul bazei materiale, al susținerii dezvoltării resurselor umane și al compensării performanței sau efortului). Subfinanțarea constrânge la o inovare nefericită la nivel administrativ și birocratic: supraîncarcarea orară a personalului angajat în cercetare cu norme didactice. De asemenea, există și reversul: folosirea fondurilor din cercetare pentru alte linii bugetare cu deficit la nivel instituțional, fapt asumat mai discret de către responsabilii sistemului. În ambele cazuri, cercetarea științifică este cea aflată în dezavantaj, alte priorități și urgențe fiind cele care condiționează angajarea de resurse în zone ce ar trebui să genereze valoarea adăugată.
Neajunsurile birocratice sunt un alt element cu o incidență sporită, alături de activitățile administrative (de cele mai multe ori excesiv de cronofage). Faptele sunt o parte a unei realități de necontestat însă evidențiază o altă slăbiciune a sistemului: preocuparea pentru satisfacerea unor criterii (cantitative) de performanță, mai puțin pentru dezvoltarea (reală) a culturii și capacităților locale. Îndeplinirea unor standarde dublează competivitatea autentică printr-o competiție a aspectelor formale sau procedurale în detrimentul activității științifice propriu-zise iar pentru resursa umană insuficientă, opțiunile sunt extrem de limitate. O posibilă soluție ar fi consolidarea expertizei tehnice/adminstrative, respectiv identificarea și investiția în personal competent, doar cu acest tip de atribuții.
În ultimă instanță, capacitatea de cercetare științifică universitară, dincolo de numeroasele aspecte problematice, de deficiențele structurale sau de subfinanțarea sistemului, are în vederea personalul de cercetare. În cele mai multe situații acesta se consideră și (comparativ cu omologi din state europene sau vecine) este inferior salarizat, cu beneficii mai puține și satisfacții corespunzătoare. Remunerațiile sunt congruente bugetelor inconsistente, achizițiile de echipamente suferă și climatul profesional nemotivant contribuie decisiv la demotivarea personalului. Deși numărul de studenți crește în mod evident, atractivitatea pozițiilor didactice și a celor din cercetare (în special), prestigiul social și beneficiile scăzute nu sunt suficiente pentru a motiva studenții să se implice în cercetare sau să își dorească o carieră academică, în ciuda eforturilor de compensare pe care conducătorii proiectelor le adoptă.
Există o spirală a neputinței pe care lipsa fondurilor (în special) și cea de vigoare politică (la nivel de politică a științei) o întrețin cu succes iar acest fapt este evident în cel puțin 2 dimensiuni: sentimentul de apartenență la comunitatea științifică și apetitul pentru competitivitate și calitate. Provenind dintr-o cultură periferică, funcționând într-un mediu caracterizat de incertitudine și lipsa validării, profesioniștii din cercetarea științifică universitară sunt decuplați de la fluxul informțional și viața academică. Au posibilități limitate de a fi în contact cu tendințele propriilor arii de competență, cu oportunitățile de dezvoltare profesională, cu oportunități de finanțare sau de mobilitate. Profesionalizarea este dificilă (supraîncarcare didactică, exces de responsabilități administrative, deficit de personal specializat în conceperea și implementarea de proiecte etc.) iar beneficiile minime. Suplimentar, numeroși universitari moldoveni deplâng mediul concurențial și piața liberă, unde capacitățile individuale sau instituționale ar putea fi de folos societății și unde ar putea valorifica din cunoașterea academică în diverse contexte instituționale (de la formularea diverselor documente de politici sau fundamentări aplicative până la aplicații de piață) sau economice, dar pe care nu le pot accesa din varii motive, mare parte dintre ele deja menționate anterior.
Bibliografie/ Referințe:
BNS (2013) Biroul Național de Statistică. Activitatea instituțiilor de învățământ superior, în anul de studii 2012/13. [Online]. Disponibil la: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=3909 [Accesat la: 22 octombrie 2013]
Ciurea C., Berbeca V., Lipcean S., Gurin M. (2012) Sistemul de învățământ superior din Republica Moldova în contextul procesului Bologna: 2005-2011. Chișinau: Fundația Soros.
Cuciureanu, G. (2011) Managementul sistemului național de cercetare-dezvoltare: între globalizare și provincializare. Chișinău: ProEdit.
Cuciureanu, G. (2013). Sistemul de cercetare-dezvoltare din Republica Moldova reflectat în rapoarte internaționale în Revista de politica știintei si scientometrie – serie noua, Vol. 2, No. 2, Iunie 2013, p. 159 – 164.
ERAWATCH (2013) Pagina de țară Moldova. [Online]. Disponibil la: http://erawatch.jrc.ec.europa.eu/erawatch/opencms/information/country_pages/md/ [Accesat la: 24 octombrie 2013]
Global Competitiveness Report 2012-2013, [Online]. Disponibil la: http://nmi.is/media/92463/wef_globalcompetitivenessreport_2012-13.pdf, [Accesat la: 13 octombrie 2013]
OECD (2011) Competitiveness and Private Sector Development, Republic of Moldova 2011: Fostering SME Development, Competitiveness and Private Sector Development. OECD Publishing.
Popa, A. (2011) Cercetare, dezvoltare și inovare în Republica Moldova, Chișinău: Expert Grup
Raportul privind activitatea Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică și rezultatele științifice principale obținute în sfera științei și inovării în anul 2012, Chișinău 2013
SCImago Journal & Country Rank (n.d.) Country Rankings. [Online]. Disponibil la: http://www.scimagojr.com/countryrank.php?area=0&category=0®ion=all&year=all&order=h&min=0&min_type=it [Accesat la: 13 octombrie 2013]
Strategia cercetării-dezvoltării a Republicii Moldova pînă în 2020, [Online]. Disponibil la: http://asm.md/galerie/144013476-Strategia-cap-1(1).pdf [Accesat la: 23 octombrie 2013]
UIS (2013) UNESCO Institute of Statistics. [Online]. Disponibil la: http://stats.uis.unesco.org/unesco/TableViewer/document.aspx?ReportId=143&IF_Language=eng [Accesat la: 23 octombrie 2013]
World Bank Index
Bibliografie/ Referințe:
BNS (2013) Biroul Național de Statistică. Activitatea instituțiilor de învățământ superior, în anul de studii 2012/13. [Online]. Disponibil la: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=3909 [Accesat la: 22 octombrie 2013]
Ciurea C., Berbeca V., Lipcean S., Gurin M. (2012) Sistemul de învățământ superior din Republica Moldova în contextul procesului Bologna: 2005-2011. Chișinau: Fundația Soros.
Cuciureanu, G. (2011) Managementul sistemului național de cercetare-dezvoltare: între globalizare și provincializare. Chișinău: ProEdit.
Cuciureanu, G. (2013). Sistemul de cercetare-dezvoltare din Republica Moldova reflectat în rapoarte internaționale în Revista de politica știintei si scientometrie – serie noua, Vol. 2, No. 2, Iunie 2013, p. 159 – 164.
ERAWATCH (2013) Pagina de țară Moldova. [Online]. Disponibil la: http://erawatch.jrc.ec.europa.eu/erawatch/opencms/information/country_pages/md/ [Accesat la: 24 octombrie 2013]
Global Competitiveness Report 2012-2013, [Online]. Disponibil la: http://nmi.is/media/92463/wef_globalcompetitivenessreport_2012-13.pdf, [Accesat la: 13 octombrie 2013]
OECD (2011) Competitiveness and Private Sector Development, Republic of Moldova 2011: Fostering SME Development, Competitiveness and Private Sector Development. OECD Publishing.
Popa, A. (2011) Cercetare, dezvoltare și inovare în Republica Moldova, Chișinău: Expert Grup
Raportul privind activitatea Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică și rezultatele științifice principale obținute în sfera științei și inovării în anul 2012, Chișinău 2013
SCImago Journal & Country Rank (n.d.) Country Rankings. [Online]. Disponibil la: http://www.scimagojr.com/countryrank.php?area=0&category=0®ion=all&year=all&order=h&min=0&min_type=it [Accesat la: 13 octombrie 2013]
Strategia cercetării-dezvoltării a Republicii Moldova pînă în 2020, [Online]. Disponibil la: http://asm.md/galerie/144013476-Strategia-cap-1(1).pdf [Accesat la: 23 octombrie 2013]
UIS (2013) UNESCO Institute of Statistics. [Online]. Disponibil la: http://stats.uis.unesco.org/unesco/TableViewer/document.aspx?ReportId=143&IF_Language=eng [Accesat la: 23 octombrie 2013]
World Bank Index
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evaluarea Capacitatii de Cercetare a Institutiilor de Invatamant Superior din Republica Moldova (ID: 159332)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.