EVALUAREA CALITĂȚII AERULUI ÎN BUCUREȘTI [602481]

UNIVERSITATAEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE
IMPM

10 (zece)
27.12.2018

EVALUAREA CALITĂȚII AERULUI ÎN BUCUREȘTI

Coordonator științific:
Conf. Dr. Ing. CARMEN – OTILIA RUSĂNESCU

Masterand: [anonimizat] – ELENA

2019

Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 4
Capitolul 1 Principii generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 5
1.1. Scurt istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 5
1.2. Așezare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 5
1.2. Relief ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 6
1.3. Hidrogra fie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 7
1.5.Clima ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 7
1.6. Economie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 7
1.7. Administratie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 8
Capitolul 2 Poluanții aerului ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 9
2.1. Tipuri de poluare a aerului ………………………….. ………………………….. ……………………… 9
2.2. Clasificarea poluanților ………………………….. ………………………….. …………………………. 10
2.2.1. După natura surselor de emisie ………………………….. ………………………….. ……….. 10
2.2.2. După starea de agregare a poluanților ………………………….. ………………………….. 11
2.2.3. După modul de formare și răspândire a poluanților în atmosferă ……………… 11
2.2.4. După proprietăți ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 11
2.2.5. După modul de pătrundere a poluanților în aer ………………………….. ……………. 11
2.2.6. După compoziția chimic a poluanților ………………………….. ………………………….. 12
2.2.7. După modul de formare și de răspândire în atmosferă ………………………….. ….. 12
2.2.8. După mediul afectat ………………………….. ………………………….. ………………………… 12
2.2.9. În funcție de acțiunea lor asupra organismului ………………………….. ……………. 12
2.3.Mo dul de dispersie al poluanților ………………………….. ………………………….. ……………. 18
Capitolul 3 Surse de poluare ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 20
Capitolul 4. Influența poluanților aerului asupra mediului ………………………….. …………….. 22
4.1. Ploile acide ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 22
4.2. Smogul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 23
4.3. Impactul poluanților asupra sănătății populației și mediului înconjurător ………. 24
4.4. Efectele oxizilor de azot ………………………….. ………………………….. …………………………. 24
4.5. Efectele dioxidului de sulf ………………………….. ………………………….. ……………………… 25
4.6. Efectele monoxidului de carbon ………………………….. ………………………….. …………….. 25
4.7. Efectele ozonului troposferic ………………………….. ………………………….. …………………. 26
4.8. Efectele pulber ilor in suspensie ………………………….. ………………………….. ……………… 26

4.9. Efectele fenolului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 27
4.10. Efectele aldehidei formice ………………………….. ………………………….. ……………………. 27
4.11. Efectele azotaților și azotiților ………………………….. ………………………….. …………….. 28
Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 28
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 29

Introducere

Importan ța temei
Aceast temă are ca scop protejarea sănătății umane și a mediului ca întreg prin
reglementarea măsurilor destinate menținerii calității aerului înconjurător acolo unde aceasta
corespunde obiectivelor pentru calitate a aerului înconjurător stabilite prin prezenta lege și
îmbunătățirea acesteia în celelalte cazuri.
În cadrul acestei teme se urmarește definirea și stabilirea obiectivelor pentru calitatea
aerului înconjurător destinate să evite și să prevină producerea unor evenimente dăunătoare și
să reducă efectele acestora asupra sănătății umane și a mediului ca întreg;evaluarea calității
aerului înconjurător la nivelul Bucurețtiului pe baza unor metode și criterii comune, stabilite
la nivel european; obținerea inform ațiilor privind calitatea aerului înconjurător pentru a
sprijini procesul de combatere a poluării aerului și a disconfortului cauzat de acesta, precum și
pentru a monitoriza pe termen lung tendințele și îmbunătățirile rezultate în urma măsurilor
luate la n ivel național și european; menținerea calității aerului înconjurător acolo unde aceasta
este corespunzătoare și/sau îmbunătățirea acesteia în celelalte cazuri [19].
Prin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a unor substanțe străine de
compoz iția normală a acestuia, care în funcție de concentrație și timpul de acțiune provoacă
tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea și comfortul omului sau mediul de viață al
florei și faunei substanțe străine de compoziția sa normală sau variația i mportantă a
proporțiilor componenților săi, care pot avea efecte nocive și/sau pot induce direct sau indirect
modificări asupra sănătății populației [17].
Poluantul reprezintă orice substanță prezentă în aerul înconjurător și care poate avea
efecte dăunăt oare asupra sănătății umane și/sau a mediului ca întreg [17].
Obiectivele temei
Tema are ca obiectiv monitorizarea impactului poluării atmosferice asupra sănătății
populației și mediului, măsurarea și evaluarea calității aerului înconjurător în puncte fi xe de
măsurare deținute și exploatate de către instituții publice sau autorități ale administrației
publice locale, de către operatori economici, organizații neguvernamentale sau alte persoane
juridice private se realizează cu respectarea prevederilor prez entei legi [19].

Capitolul 1 Principii generale

1.1. Scurt istoric
Bucuresti este capitala Romaniei si, in acelasi timp, cel mai mare oras, centru
industrial si comercial al tarii. Populatia de peste doua milioane de locuitori face ca
Bucurestiul sa fie a sa sea capitala dupa marime din Uniunea Europeană [5].

Teritoriul Bucurestiului prezinta urme de locuire ce dateaza din paleolitic, fapt
demonstrat prin descoperirile arhelogice din anumite zone (Pantelimon, Colentina e.t.c.).
Desco peririle din zonele Fundeni, Herastrau, ce dateaza din epoca La Tène, atesta mai apoi
locuirea acestui teritoriu de catre populatia geto -daca. O etapa imoprtanta in istoria romanilor,
este reprezentata de perioada secolelor III -XIII, in care sunt datate si 17 vetre ale unor sate
descoperite pe teritoriul actual al Bucurestiului, care conserva elemente de traditie geto -daco –
romana [13].

Figura 1. Harta Bucureștiului [20]

1.2. Așezare
Municipiul Bucuresti este asezat in partea sudica a tarii, in campia Bucurestiului care
este un segment al campiei Vlasiei. Bucurestiul este inconjurat de catre judetul Ilfov care intra
in subordinea sa administ rativa. Partea de nord a judetului Ilfov este asezata in subunitatea
Vlasiei numita Campia Snagovului [13].
Capitala Romaniei este asezata la intersectia dintre paralela de 44 grade 26 minute si 8
secunde latitudine nordica (44°.26′.08”) si meridianul de 26 grade 6 minute si 9 secunde
longitudine estica (26°.06′.09”). Aceasta coordonata marcheaza kilometrul zero al Romaniei
din punct de vedere cadastral; acesta este marcat de monumentul aflat in fata bisericii Sfantul
Gheorghe. In urma evenimentelor din 19 89 a mai aparut un kilometru zero al Romaniei (unul

metaforic) in Piata Universitatii chiar in fata Teatrului National, care se afla la coordonatele
de 44°.26′.08” latitudine nordica, 26°.06′.09” longitudine estica [ 5 ].

Figura 2 . Așezarea Bucureștiului [15]

1.3. Relief
Relieful Bucurestiului prezinta o usoara inclinare pe direcția N -V spre S -E astfel in
partea nordica intalnim o altitudine aproximativa de 97m, in timp ce in partea sudica
altitudinea scade pana la 76m. Relieful este puternic influentat de v aile raurilor Dambovita si
Colentina care au adancimi de pana la 20 de metri astfel altitudinea pe cuprinsul lor poate sa
scada sub 60 de metri. Latimea vaii Dambovttei in zona capitalei oscileaza intre 300 si 2000
de metri in timp ce valea Colentinei ajun ge pana la 1500 de metri. In campia Snagov intalnim
altitudini putin mai mari decat in cea a Bucurestiului dar cu aceiasi inclinare caracteristica de
altfel si campiei Romane. Altitudinile ajung pana la 116 metri in partea nord -vestica a campiei
[13].

Figura 3 . Câmpia Română [14]

1.4. Hidrografie
Bucurestiul este traversat desigur de catre raul Dambovita pe aceiasi directie cu
inclinarea reliefului. Dambovita are o lungime de aproximativ 20 de km pe teritoriul capitalei.
Celalalt rau care il intalnim pe teri toriul Bucurestiului este Colentina impreuna cu salba sa de
lacuri in zona nordica a capitalei. Restul judetului Ilfov este traversat de urmatoarele rauri:
Ialomita (N), Cociovalistea, Vlasia e.t.c. Zona Bucurestiului prezinta multe lacuri atat naturale
cum este lacul Snagov dar si o sumedenie de lacuri antropice cum sunt cele create pe
Colentina si Cociovalistea [13].

Figura 4 . Dâmbovița [17]

1.5. Clima
Temperata, dar „continentala excesiva”, este o clima cu veri foarte calde si ierni foarte
reci. Vara, temperatura poate urca uneori mult peste 30o C, iar iarna s -a intamplat ca, timp de
saptamani, termometrul sa coboare sub -15o C. Primavara este scurta, in luna mai se
inregistreaza deja temperaturi ridicate. Toamna este de obicei mai lunga si, in general, nu
foarte ploioasa. Vanturile bat mai ales di nspre rasarit [ 5].

1.6. Economie
Bucurestiul este cel mai mare centru econo mic al Romaniei. Intreprinderi
constructoare de masini (utilaj greu, utilaj siderurgic, petrolier, masini si utilaje agricole,
locomotive,vagoane,avioane si elicoptere,autobuze). Industrie electrotehnica, electronica,
mecanica fina, optica. Intreprinderi c himice, de materiale de constructie, de prelucrare a
lemnului. Bucuresti este un important nod feroviar si rutier [5].

1.7. Administratie
Primaria administreaza orasul si este condusa de un Primar General. Orasul are o
suprafata totala de 228 km², pe care se intind 6 sectoare administrative, fiecare conduse de o
primarie proprie. Sectoarele sunt dispuse radial (si numerotate in sensul acelor de ceasornic)
astfel incat fiecare sa aiba in administratie o parte a centrului Bucurestiului. Primaria Generala
este re sponsabila cu utilitatile (apa, transportul, bulevardele principale), iar Primariile
sectoarelor au responsabilitatea contactului dintre cetateni si consiliile locale, strazile
secundare, parcuri, scoli si serviciile de salubrizare [5].

Capitolul 2 Poluanții aerului

Poluarea atmosferică reprezintă prezenta substanțelor chimice în atmosferă, rezultate
din activitățile umane sau din procesele naturale, producând efecte adverse omului și mediului
in general [18].
Poluarea atmosferică prezintă interes de monitorizare și analiză atunci când una sau
mai multe substanțe sau amestecuri de substanțe poluante sunt prezente în atmosferă în
cantități sau pe o perioadă care poate fi periculoase pentru om, animale sau plante și
contribuie la punerea în pericol a ctivitatea sau bunăstarea persoanelor [ 8].

2.1. Tipuri de poluare a aerului
1. Poluarea fizică:
– poluarea fonică este datorată emisiilor de sunete (oscilații armonice) și zgomote (oscilații
nearmonice sau amestec de sunete discordante). Principalele surse de poluare fonică sunt:
transporturile terestre și aeriene, șantierele de construcții, complexele și platformele
industriale etc. Efecte: disconfort psihic sau tulburări neurovegetative, degradarea auzului și
pierderea auzului nevroze, hipertensiune, tulburări endocrine [1].
– poluarea radioactivă este datorată proceselor de emisie și propagare în spațiu a unor unde
electromagnetice (razele X și radiația gama) și radiații corpusculare (radiații alfa, beta,
pozitroni și neutroni), însoțite de transport de energie provenite din surse naturale (radiația
cosmică, roci și ape radioactive) sau articilale (extragerea și prelucrarea minereurilor
radioactive, combustibilii nucleari, centralele nuclearo‐electrice, reactoarele și acceleratoarele
de particule, etc ). Efecte: modificări de natură genetică, afectând cromozomii și codul genetic
etc [1].
2. Poluarea chimică este caracterizata de poluanții de natură chimică
3. Poluarea biologică este produsa prin eliminarea si raspandirea in mediul
inconjurator a unor germeni microbieni. In prezent, poluarea biologica – bacteriologica,
virusologica si parazitologica, are o frecventa foarte redusa [1].
Poluanții sunt transportați în mediul înconjurător prin aerul atmosferic. Efectele
poluării se pot manifesta și prin m odificări ale tuturor elementelor meteorologice principale,
reducerea radiației solare și creșterea temperaturii [18].
Poluantii atmosferici sunt compusii chimici (solizi, lichizi, gazosi) emisi in atmosfera
si care pot manifesta un efect nociv la nivelu l florei, faunei terestre si marin [18].

Poluarea aerului are ca efect degradarea calității aerului în urma prezenței chimicalelor
sau altor materiale ce au contaminat atmosfera. Poluanții aerului
pot fi clasificați în:
-Poluanții urbani tipici precum gaz e de ardere cu conținut de oxizii de azot, CO, SO2,
hidrocarburi, O3, particule materiale (PM) respectiv Pb având ca principalele surse transportul
și procese industriale.
– Poluanții rurali tipici precum pesticide, oxizi de azot NOx, nutrienți având ca su rse
principale arderea biocombustibililor și chimizarea agriculturii.
– Poluanți anorganici (gaze, lichide sau particule materiale solide)
– Poluanți organici (gaze, lichide sau particule materiale solide).
– Poluanți organometalici [1, 18].

2.2. Clasif icarea poluanților
2.2.1.. După natura surselor de emisie
Poluanți naturali -provin din surse naturale (eroziune sol, incendii, activitate vulcanică,
fenomene meteorologice, cosmice etc.)
 praf meteoric, praf rezultat din eroziunea solului;
 cenuși și gaze vulcanice;
 fum, gaze, cenușă –generate de incendii;
 aerosoli;
 polen, microorganisme;
 emanații naturale (litosferă, hidrosferă și biosferă) [18].
Polunații antropogeni care provin din activi tățile oamenilor
 praf, pulberi, cenuși generate la prelucrarea mine reurilor, demolări, transport rutier și
pe calea ferata
 fum și cenușă – generate la arderea combustibililor și a deșeurilor.
 oxizi ai sulfului (SO 2, SO 3) proveniți din procese de arderea combustibililor (în special
a cărbunilor), a minereurilor cu sulf din metalurgia neferoasă, de la fabricarea acidului
sulfuric
 oxizi de azot ( NOx)– proveniți din procese de combustie (arderea combustibililor în
scop energetic, motoare termice, alte procese termice la temperaturi înalte), tehnologia
îngrășămintelor cu azot și alte tehnologii chimice.

 oxizi de carbon (CO, CO2) – generați în cea mai mare parte în procesele de ardere a
combustibililor, industria siderurgică, industria chimică și altele.
 compuși organici volatili (COV) – de tip hidrocarburi și derivați organici , rezultați din
extracția și prelucrarea cărbunilor, a petrolului și a gazului metan, din industria
chimică des in teze organice ( obținere solvenți organici, lacuri, vopsele), procese de
ardere incompletă a combustibililor în scop energetic sau în motoare termice etc.
 NH 3, H2S, HCl, Cl2, oxizi, săruri și alți compuși chimici rezultați din diverse procese
de prelucrare și sinteză [1, 18].

2.2.2. După starea de agregare a poluanților
 poluanți gazoși și înstare de vapori: SO 2, NOX, CO, HCl, Cl2, hidrocarburi și alț i
compuși organici volatili etc.
 poluanți lichizi: sub formă de picături fine dispersate în atmosferă (produse petroliere,
vopsele, acid sulfuric, acid azotic).
 poluanți solizi: praf, pulberi oxidice, cenuși, funingine etc [1, 18].

2.2.3. După modul de formare ș i răspândire a poluanților în atmosfer ă
 poluanți primari: generați și emiși direct de la surse
 poluanți secundari: rezultați prin interacțiunea poluanților între ei sau cu alte
componente atmosferice în prezența unor factori favorizanți –ploi acide, ozon
troposferic, peroxinitrați și peroxiacetilnitrați, smog etc [1].

2.2.4. După proprietăți
 lipofili (carburanți, pesticide organoclorurate, HAP, etc.)
 hidrofili (acizi, baze, săruri, oxizi metale grele etc.)

2.2.5. După modul de pătrundere a poluanților în aer:
 poluanții primari (sunt poluanții rezultați din procese naturale (vulcani, incendii
și mai ales din activități umane, emiși direct în atmosferă. Cei mai reprezentativi
sunt CO, SO 2, NO 2, majoritatea hidrocarburilor și particulelor materiale)
 poluanti secundari (sun t poluanții rezultați din reacții ale poluanților primari cu
alți poluanți sau componenți comuni ai aerului. Printre poluanții secundari se

numără S O3, HN O3, H2SO4, H2O2, O3, peroxiacetilnitratul (PAN), majoritatea
sărurilor provenite de la azotat și sulfa t.) [1].
Poluanții odată ajunși în atmosferă sunt supuși la o serie de tranformări sau iteracțiuni,
în urma cărăra iau naștere poluanții secundari [18].

2.2.6. După compoziția chimic a poluanților
 compuși ai carbonului;
 compuși ai sulfului;
 compuși ai azotului;
 oxizi și compuși metalici;
 halogeni și derivați ai acestora [1].

2.2.7. După modul de formare și de răspândire în atmosferă
 poluanți primari: generați și emiși direct de la surse;
 poluanți secundari: rezultați prin interacțiunea poluanților între ei sau cu alte
componente atmosferice în prezența unor factori favorizanți – ploi acide, ozon
troposferic, peroxinitrați și peroxiacetilnitrați, smog [1, 18].

2.2.8. După mediul afectat
 compusi ce afecteaza mediul acvatic,
 compusi ce afecteaza procesele din atmosfera,
 compusi ce afecteaza solul [18].

2.2.9. După acțiunea lor asupra organismului:
 Poluanți iritanți – realizează efecte iritante asupra mucoasei oculare și asupra
aparatului respirator. Cei mai răspândiți poluanți din această categorie sunt: pulberile,
bioxidul de sulf ș i azot, clor, amoniac, etc. Poluarea iritantă este cea mai răspândită
din toate tipurile de poluare și are drept sursă principală procesele de ardere a
combustibilului [13, 18] .
 Poluanții fibrozanți – cei mai răspândiți fiind dioxidul de siliciu, azbestul și oxizii de
fier. Acești poluanți sunt mult mai agresivi în mediu industrial unde determină
îmbolnăviri specifice [13, 18].

 Poluanți alergenici – este cazul poluanților naturali (polen, fungi, insecte) și praful de
casă. Acești alergeni provoacă un num ăr mare de alergii respiratorii și cutanate [13,
18].
 Poluanții cancerigeni – deși e dificil de apreciat rolul poluanților ca factori care
determină apariția cancerului, se constată o creștere a frecvenței cancerului îndeosebi
în mediul urban. Dintre polua nții cancerigeni mai răspândiți în atmosferă amintim:
hidrocarburile policiclice aromatice, insecticide organoclorurate, azbest, etc [13, 18].
În cazul poluanților atmosferici primul afectat este sistemul respirator, iar populația
cea mai vulnerabilă face parte din categoria populației infantile și apoi a grupei de vârstă mai
mare de 65 de ani [7].
Particule poluante pot fi definite ca materie solida sau lichida, al caror diametru
efectiv este mai mare decât al unei molecule, dar mai mic de 100 μm. Partic ulele dispersate în
mediul gazos sunt definite în mod colectiv drept aerosoli. Termenul de fum, ceata, abur sau
praf este în mod comun folosit pentru a descrie diferite tipuri de comportament caracteristic al
particulelor dispersate [10].
Gazele sunt flui de care ocupa întregul spatiu al incintei în care se afla si pot fi
lichefiate numai prin efectul combinat al presiunii marite si temperaturii scazute. Heliul,
hidrogenul, monoxidul de carbon, oxidul de etilena, formaldehida, sulfura de hidrogen si
radonul sunt exemple de gaze. Vaporii sunt produsul evaporarii substantelor care, la
temperatura camerei sunt totodata si lichide, cum ar fi benzenul, toluenul si stirenul. Vaporii
pot fi si produsul sublimarii (evaporarea direct dintr -un solid) la temperatura ca merei, ca de
exemplu iodul. Desi gazele si vaporii se comporta similar din punct de vedere termodinamic,
ratiunea pentru care se face o distinctie între ele este aceea ca, în multe cazuri, sunt recoltate
cu dispozitive diferite.
Aerosolii sunt dificil de c lasificat pe o baza stiintifica, în functie de proprietatile lor
fundamentale, precum: rata de stabilitate sub influenta fortelor externe, proprietati optice,
abilitatea de a absorbi sarcina electrica, marimea si structura particulei, raporturile suprafata –
volum, activitatea de reactie, actiunea fiziologica si altele. În general, marimea particulei si
rata de depunere au fost considerate proprietati caracteristice pentru majoritatea scopurilor.
Particulele de ordinul unui μm sau mai putin, se depun atât de încet încât, din motive practice,
sunt privite ca suspensii permanente [3, 10].
Praful este format în mod obisnuit prin pulverizarea sau dezintegrarea mecanica a
materiei solide în particule de marime mica, prin procese cum ar fi, macinarea, lovirea si
perforarea. Marimea particulelor de praf se încadreaza într -o limita mica de 1 μm pâna la 100

sau 200 de μm sau mai mult. Particulele de praf sunt, în mod normal, neregulate ca forma, iar
marimea particulei se refera la dimensiuni medii pentru orice particula data. Exemple practice
sunt cenusa zburatoare, praful provenit din roci si faina obisnuita [10].
Fumul implica un anumit grad de densitate si deriva din arderea materialelor organice
cum ar fi: lemnul, carbunele si tut unul. Particulele de fum sunt foarte fine, fiind cuprinse ca
marime între 0.01 μm pâna la 1 μm. Sunt, în mod obisnuit, de forma sferica, daca au
compozitie lichida si de forma neregulata, daca au compozitie solida. Datorita marimii
particulelor foarte fine, fumul poate ramâne în suspensie pe perioa de mici de timp si dezvolta
miscari browniene foarte puternice [10].
Fumul incolor este în mod tipic format, în general, la temperaturi relativ mari, prin
procese cum sunt: sublimarea, condensarea, combustia [10].
Ceata este formata, în mod tipic, fie pr in condensarea apei sau a altor vapori pe nuclee
potrivite, fie prin suspensia picaturilor mici de lichid, fie prin odorizarea lichidelor. Marimea
particulelor de ceata naturala se situe aza între 2 si 200 μm. Picaturile mai mari de 200 μm
sunt, în mod corect, clasificate ca burnita sau ploaie. Când substanta solida sau lichida este
emisa în aer sub forma de particule, proprietatile si efectele sale se pot modifica. Atunci când
o substanta este rupta în particule din ce în ce mai mici, o suprafata mai mare din aria sa este
expusa aerului [10].
În aceste circumstante, substanta, indiferent de compozitia sa chimica, tinde sa se
combine fizic si chimic cu alte particule si gaze din atmosfera . Combinatiile rezultate sunt, în
mod frecvent, greu de anticipat. Particulele de aerosoli foarte mici, de la 0.001 la 0.01 μm, se
pot comporta ca nuclee de condensare, pentru a facilita condensarea vaporilor de apa, astfel
având loc formarea cetei subtiri si a cetei groase de la suprafata solului. Particule mai mici de
2 sau 3 μm (aproximativ jumatate din greutatea particulelor suspendate în aerul urban), pot
penetra membrana mucoasa si atrag, pentru a preschimba substantele chimice care, în mod
normal, nu fac rau, cum ar fi dioxidul de sulf. Pentru a tine seama de efecte le particulelor
inhalabile foarte fine, s -a înlocui t standardul aerului ambiant, care lua în consideratie
particulele totale suspendate (TSP), cu standarde pentru particulele mai mici de 10 μm
(PM10) [3, 10].
Exploziile de praf , de exemplu, sunt deseori c auzate de arderi instabile sau oxidari de
particule de combustibil. Absorbtia si fenomenul catalitic pot, de asemenea, sa fie extrem de
importante în analizarea si întelegerea problemelor particulelor poluante [10].

Conversia dioxidului de sulf în acid su lfuric coroziv, sub actiunea catalitica a
particulelor de oxid de fier, de exemplu, demonstreaza natura catalitica a anumitor tipuri de
particule în atmosfera [10].
Aerosolii pot absorbi energie radianta si conduc rapid caldura în gazele înconjuratoare
din atmosfera. Ca rezultat, aerul care intra în contact cu aerosolii poate deveni mult mai cald.
Exista gaze care, în mod obisnuit, sunt incapabile sa absoarba energia radianta [10].
Fibrele sunt particule care au lungimea mai mare decât grosimea. Ele pot f i generate
din minerale, cum ar fi azbestul si din surse artificiale, printre care fibra de sticla, daca
compozitia materialului se preteaza dezintegrarii care produce astfel de particule [10].
În scopul clasificarii, unor fibre li se atribuie un criteriu de dimensiune minima,
cunoscut si ca raportul de aspect: de exemplu, particulele de azbest trebuie sa aiba lungimea
de cel putin trei ori mai mare decât grosimea, pentru a fi considerate fibre, în scopul
esantionarii la locul de munca [3, 10].
Oxizii de carbon:
– monoxidul de carbon‐ provine din surse naturale: erupții vulcanice, incendii, descărcări
electrice și fermentațiile anaerobe sau artificiale: arderea combustibililor fosili și arderile
incomplete ale carburanților în motoarele cu explozie. Efecte: afecțiun i cerebrale, dereglări de
sarcină, malformatii sau chiar decesul. Cele mai mari valori medii zilnice admise sunt de 2
mg/m3 [3, 10].
– dioxidul de carbon‐este principalul gaz care determină „efectul de seră”. Rezultă din procese
de combustie 79%, respiraț ia plantelor 17,8 %, surse industriale 3%, alte procese naturale 0,2
%. Cantitatea totala de CO 2 din atmosfera a crescut de la 1,29 ppm în perioada 1965‐1985, la
1,5 ppm între 1985 și1995. Efecte: devine toxic pentru om în concentrații de peste 2 –3 % și
nociv la concentrații de peste 25‐ 30 % [3, 10].
Compușii sulfului:
– dioxidul de sulf provine din arderea combustibililor fosili și unele procese metalurgice.
Efecte : >1,0 ppm, moartea tuturor plantelor, iar la om provoacă iritații ale aparatului
respir ator; în concentrații de 4 ‐ 5 mg/m3, intoxicații si decese la mamifere și om. În prezența
vaporilor de apă formează acidul sulfuric determinând ploile acide.
– acidul sulfhidric (hidrogen sulfurat) provine din surse naturale și anrtificiale (în special d in
industria petrolieră, petrochimică, etc).
Efecte: acțiune toxică asupra omului și animalelor [3].

Oxizii sulfului
– dioxidul de sulf (SO 2), și trioxidul de sulf (SO 3); prezenți în atmosferă în mod normal în
cantități foarte mici de cca. 0,2 p.p.m. SO 2 au ajuns în orașele europene la valori de 2 p.p.m.
Sursele de poluare sunt: arderea combustibililor fosili, (arderea cărbunelui generează 70% din
cantitatea anuală de SO 2, arderea altor combustibili generează 16%), procesele metalurgice
implicare în si nteza de SO 2, procesele naturale (vulcanii). Efectele prezenței unor concentrații
mari de SO 2sunt toxice asupra organismelor umane, în plus el este transformat în acid sulfuric
care contribuie și el la formarea ploilor acide cu efecte dăunătoare [10, 11].
Hidrogenul sulfurat este prezent în mod natural în atmosferă în concentrații de 2
p.p.m fiind produs de diverse procese naturale (fermentații în mediul terestru și acvatic,
activității vulcanilor). Sursele de poluare sunt unele activități industriale. Est e un gaz toxic,
concentrația maximă admisibilă este de cca. 15 p.p.m. produce intoxicații cronice sau acute
[10, 11].
Compușii azotului :
– monoxidul de azot (NO), peroxidul sau dioxidul de azot (NO 2) și oxidul nitros (N 2O); sunt
componentele normale ale atmosferei, dar concentrația lor a crescut foarte mult. Sursele de
poluare sunt: arderea combustibililor fosili (cărbuni, păcură, gaze) la temperaturi înalte;
motoarele cu explozie. Efectele nu sunt directe, nu sunt toxice sunt poluatori indirecți
contrib uind la formarea smogului fotochimic (producerea ozonului troposferic), la producerea
ploilor acide. [10, 11].

Figura 5. Smog [8]

Smogul este un amestec de ceață solidă sau lichidă și particule solide rezultate din
poluarea industrială, in special oxi zi de azot și compușii organici volatili. Acest amestec se
formează când umiditatea este crescută, iar condițiile atmosferice nu împrăștie emanațiile

poluante, ci din contră, permit acumularea lor lângă surse. Smogul reduce vizibilitatea
naturală și adesea irită ochii și căile respiratorii [10, 11].
Ploile acide
Precipitațiile acide apar de obicei în situațiile în care cantități mari de dioxid de sulf
sau de oxid de azot sunt emise în atmosferă. Acestea fac obiectul unor transformări
chimice și apoi, sunt absorbite de picăturile de apă din nori [3].
Dioxidul de sulf (SO 2), oxizii de azo t (NO x) și acidul clorhidric (HCL) , sunt
responsabili de aciditatea crescută a aerului. Dioxidul de sulf se combina cu apa din atmosferă
și se transformă în acid sulfuros (H2SO 3B), care este oxidat in troposferă de către ozon (O3), și
de catre peroxidul de oxigen (H2O2) in SO 4 care se dizolvă in apa formându -se acidul sulfuric
(H2SO 4).
Peroxiacilnitrații (PAN) în mod normal nu sunt prezente în atmosferă, actualmente
fiind u n important poluator al orașelor moderne Sursele de proveniență sunt prezența oxizilor
de azot și a aldehidelor, care reacționează sub influența radiației luminoase [11].
Derivații halogenilor rezultă din activitățile industriale.
– clorul‐ rezultă din el ectroliza clorurilor alcaline, lichefierea clorului, producția de celuloză,
hârtie și solvenți organici și a pesticidelor organoclorurate. Este mai greu decât aerul și solubil
în apă și se concentrează cu ușurință în apropierea solului; Efecte: > 15 ‐ 20 p pm, disfuncții
ale aparatului respirator și iritații severe ale mucoasei globului ocular, etc.
– fluorul este folosit în industria aluminiului. Efecte: produce necroze foliare, defoliere, iar în
concentrații de 60 ‐ 100 ppb, moartea plantelor [2].
Ozonul este un component normal în stratosferă la 18 – 25 km altitudine, însă la
suprafața solului concentrația sa este foarte redusă. Formarea ozonului este posibilă prin
reacția hidrocarburilor din atmosferă cu oxizii de azot. Datorită faptului că emisia acest or
poluanți a crescut, cantitatea de ozon, chiar în zonele rurale, s -a dublat și se apropie de
concentrația toxică pentru multe specii de viețuitoare. Ozonul este un oxidant foarte puternic,
este considerat ca fiind cel mai toxic dintre poluanți. contribui e la formarea smogului
fotochimic [4].
Ozonul și radicalii hidroxil, sunt oxidați foarte puternic , care oxidează oxizii de azot,
transformandu -i în acid azotos și acid azotic [1 1].
–
NO + O3  NO2 + O2 (1)
2NO2+ H2O  HNO2 + HNO3 (2)

NO2B+ OH ¯  HNO3 (3)
NO + NO2+ H2O  2HN O2 (4)
Freonii (cloroflorocarburile, CFC) și halonii (bromfluor ocarburile) în mod normal nu
sunt prezente în atmosferă. Sursele de proveniență sunt diferitele procese din : industria
frigiderelor și a aparatelor de aer condiționat, obținerea polistirenului expandat și a spumelor
poliuritanice, obținerea solvenților în electronică, obținerea electrochimică a aluminului,
arderea maselor plastice, propulsanții din sprayuri. Aceste substanțe destul de inerte chimic nu
sunt toxice, în schimb sunt foarte periculoase deoarece duc la distrugerea ozonului din
stratosferă, cu co nsecințe ecologice grave pentru viața pe Terra [11]. .
Metalele grele în mod normal nu sunt prezente în atmosferă. Ele sunt prezente în
litosferă și pot ajunge în atmosferă în urma activităților de extracții miniere, producerii de
energie în centralele ter mice, utilizării lor în procesele industriale și casnice, etc. Metalele
toxice care predomină în mediul înconjurător sunt: plumbul, cadmiu și mercurul.
Particulele solide din atmosferă, produse ca urmare a activității umane, sunt datorate:
procesului de a rdere incompletă a combustibililor, în special cărbune și lemn; motoarelor
automobilelor, industriei extractive, industriei materialelor de construcții, industriei
metalurgice și siderurgice [4].

2.3.Modul de dispersie al poluanților
Substantele poluan te nu r ămân la locurile unde sunt produse, ci, prin intermediul unor
factori, sunt deplasate pe distante mai scurte sau mai lungi. Aflate în concentrație mare la
sursa emitentă, pe măsură ce se depărtează se împrăștie și datorită unor fenomene fizice sau
chimice, în anumite zone sau regiuni ele cad pe pământ sau se descompun. Principalii factori
meteorologici care contribuie la mișcarea poluanților în atmosferă sunt: temperatura,
umiditatea, vântul, turbulența și fenomenele meteorologice
Emiterea în atmosf eră a poluanților artificiali se poate face prin două moduri: organizat, prin
canale și guri de evacuare cu debite și concentrații de impurități cunoscute și calculate ;
neorganizat, prin emiterea poluanților direct în atmosferă discontinuu și în cantități puțin sau
chiar deloc cunoscute [2].
Viteza de dispersie depinde decaracteristicile fizice ale sursei (viteza și temperatura
gazelor, înălțimea coșului de emisie și diametrul acestuia, caracterul stabil sau mobil al sursei,
durata de emisie); caracterist icile chimice ale emisiei (concentrația poluantului și nivelul de
toxicitate); factori naturali: parametrii meteorologici (viteza și durata vântului, umezeala

aerului, precipitațiile atmosferice, presiunea aerului), relief (culoare de vale, zone
depresiona re, bariereleorografice) și de prezența unor suprafețe împădurite capabile să rețină
particule și sa neutralizeze unele gaze [2].
Directive europene din domeniul calității aerului
Directiva Consiliului nr. 96/62/CE privind evaluarea și gestionarea calită ții aerului
înconjurător (Directiva‐cadru); Directiva Consiliului nr. 1999/30/EC privind valorile limită
pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie și plumbul din
aerul înconjurător; Directiva 2000/69/EC privind val orile limită pentru benzen și monoxidul
de carbon din aerul înconjurător; Directiva 2002/3/EC privind ozonul din aerul înconjurător;
Directiva 2004/107/EC privind arseniul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile
aromatice policiclice în aerul înconj urător [2].
Poluarea atmosferei poate fi cauzată de modificarea proporțiilor normale ale
constituienților naturali ai atmosferei, fie datorită introducerii în atmosferă a unor compuși
străini, care se dovedesc a fi toxici sau periculoși. Substanțele polu ante din atmosferă se
găsesc în principal sub următoarele forme: gaze, particule solide și lichide și aerosoli.
Poluanții atmosferici se găsesc în atmosferă în principal ca urmare a poluării antropice, dar și
ca rezultat al unor fenomene naturale. Din pun ct de vedere al poluării atmosferei ne
interesează mai ales primele două straturi ale ei, adică troposfera (de la 0 până la 8 sau 16 km)
și stratosfera (până la 35 km). Substanțele eliminate în atmosferă pot avea un efect poluator
direct, sau prin combinar ea lor în atmosferă cu alte componente normale sau artificiale, pot
avea un efect poluator indirect [17].
Exemple: poluator direct: CO este un gaz toxic pentru organisme peste concentrația maximă
admisibilă de 25 ppm;poluator indirect: NOx care nu au un ef ect poluator direct. Efectul
poluator al oxizilor de azot este indirect prin formarea smogului fotochimic [4].

Capitolul 3 Surse de polu are

Sursele de poluare a atmosferei sunt foarte diversificate, însă după originea lor
deosebim două mari categorii: surse naturale și surse antropice [4].
Sursele de poluare a atmosferei sunt foarte diversificate după originea lor deosebim:
surse naturale și surse antropice, după alte criterii deosebindu -se surse de poluare: punctuale,
liniare, de suprafață, de volum; surse de poluare: la sol, joase (până la 50 m), medii (până la
150 m), înalte (mai mari de 150 m); surse de poluare: fixe și mobile; surse de poluare:
continue, intermitente, instantanee [ 4].
Anual, miliarde de tone de praf se ridică în atmosfe ră. Curenții de aer care circulă în
jurul planetei poartă “râurile” de praf și le împrăștie pe tot globul. Ceea ce trebuie subliniat în
această problemă este faptul că aproximativ 20% din poluarea aerului este consecința
activității omului, cele mai mari s urse de poluare produse de om fiind centralele de
termoficare, uzinele electrice, minele, fabricile, mijloacele de transport, etc. De peste 20 de
ani, Organizația Mondială a Sănătății și Programul Națiunilor Unite pentru Protecția Mediului
luptă împotriva poluării aerului. Cu toate acestea, multe persoane nu conștientizeză faptul că
poluarea există atât în interiorul clădirilor, cât și în exterior. În realitate, gradul de poluare a
aerului de interior (concentrația poluanților în aerul de interior) poate fi , de multe ori, mai
ridicat decât cel din exterior și poate provoca crize de astm, infecții la nivelul căilor
respiratorii superioare [7]. Sursele de poluare reprezintă locul de producere și de evacuare
în mediul înconjurător a unor emisii poluante.
După natura poluanților, emisiile poluante acestea pot fi sub formă de pulberi și gaze,
emisii radioactive și emisii sonore.
După proveniența poluanților surse de poluare sunt naturale și artificiale [4].
Sursele naturale produc o poluare accidentală; sun t situate la distanțe mari de centrele
populate [4].
Vulcanii pot polua atmosfera cu pulberi solide, gaze și vapori, substanțe toxice datorită
conținutul lor mare de compuși ai sulfului, ce rezultă în urma erupției și a pulverizării lavei
vulcanice în aer . Vulcanii activi poluează continuu prin produse gazoase emise prin crater și
crăpături, numite fumarole [4].
Furtunile de praf provocate de uragane, cicloane etc. asociate cu eroziunea solului
produc poluare atmosferică pe mari întinderi, ce pot cuprinde mai multe țări sau pot chiar
trece de pe un continent pe altul. Pulberea poate fi ridicată până la mare înălțime și odată
ajunsă într‐o zonă anticiclonică, începe să se depună. Se estimează că în fiecare an atmosfera

poartă peste 30 de milioane de tone de praf. Circulația prafului în atmosfer ă poate dura zeci de
zile [4].
Ceața este frecventă în zonele situate în vecinătatea oceanelor și a mărilor, care aduc în
atmosfera continentală cristale de sare ce constituie nuclee de condensare a vaporilor de apă.
Sursele artificiale sunt mai numeroase și cu emisii mult mai dăunătoare, totodată fiind
și într‐o dezvoltare continuă datorată extinderii tehnologiei și a proceselor pe care acestea le
generează. Emiterea în atmosferă a poluanților artificiali se poate fac e prin două moduri.
Principalele surse antropice sunt: arderea combustibililor fosili pentru producerea de
electricitate, transport, industrie și gospodării; procesele industriale și utilizarea solvenților, de
exemplu în industriile chimice și cele extra ctive; agricultura; tratarea deșeurilor [11].
Un alt aspect ce trebuie luat în considerare atunci când se face o clasificare a
poluanților este efectul pe sănătate (toxicitatea) pe care aceștia îl au precum și persistența și
mobilitatea lor în factorii de mediu. Aceste aspecte vor fi tratate în detaliu pentru diverse clase
de poluanți chimici [4].

Capitolul 4. Influența poluanților aerului asupra mediului
Poluantii aerului exercita o serie de efecte negative atât asupra materialelor, c ât si
asupra vegetatiei, animalelor si oamenilor, producând daune care actual suntbine cunoscute
[20]. Reducerea vizibilitatii este un efect important si suparator al poluantilor aerului.
Descresterea domeniului de vizibilitate datorita poluarii atmosferic e este cauzata de
împrastierea luminii solare de catre particule suspendate în aer si nu este datorata obturarii.
Deoarece împrastierea luminii si nu obturarea, este principala cauza a reducerii vizibilitatii
datorita prezentei în aer a poluantilor, aceast a este evidenta doar în zilele senine. În zilele
noroase sau noaptea nu sunt efecte vizibile, desi poate exista aceeasi concentratie de particule
ca si în zilele senine. Reducerea vizibilitatii poate crea probleme severe. Cele mai
semnificative sunt efecte adverse în operatii aeriene, rutiere si portuare. Vizibilitatea redusa
poate diminua calitatea vietii si poate cauza impresii estetice adverse ce pot afecta serios
turismul si restrictiona dezvoltarea în orice domeniu. Vegeta tia este mai sensibila decât
animalele la mai multi contaminanti ai aerului si de aceea au fost dezvoltate metode ce
folosesc reactia plantelor pentru a masura si identifica contaminantii. Efectele poluarii aerului
asupra vegetatiei pot fi: moartea, reducerea productiei si degradarea c ulorilor. Printre
poluantii ce pot afecta plantele sunt dioxidul sulfurat, fluorura de hidrogen si etilenul [20]. În
ultimele decenii factorii antropici de poluare a aerului au început să depășească după
amploare pe cei naturali, căpătând un caracter glob al. Emisiile în atmosferă a nocivelor
dăunătoare nu numai că distrug natura vie, afectează în mod negativ sănătatea umană, dar de
asemenea, sunt potențiali de a modifica însăși proprietățile atmosferei, ce poate duce la
consecințe ecologice și climatice ne faste. Ca rezultat al impactului asupra mediului cu efect
negativ sunt precipitațiile acide, cît șismogul, care acționează intens nu numai asupra
organismului uman și a biosferei, dar și asuprahidrosferei, stratului vegetativ, mediului
geologic, clădirilor și alte obiecte tehnogene [3].
4.1. Ploile acide
Precipitațiile acide au o aciditate sporită. Ele sunt determinate de prezența în atmosferă
a oxizilor de sulf și azot (S O2 si NO2), care în prezența vaporilor de apă se transformă în acizi
foarte toxici (a cidul sulfuric și acidul azotic). Aciditatea relativă a soluțiilor se determină cu
ajutorul indicelui reacției active a ionilor de hidrogen (pH). Apa de ploaie este ușor acidă din
cauza acidului carbonic (rezultat din combinarea CO 2) dizolvat în ea. pH -ul normal al apei de
ploaie "necontaminată" este considerat 5,6. Precipitațiile acide sunt considerate cele în care

apa are un pH sub 5,6 . Frunzele pot fi puternic afectate prin deteriorareastratului de ceara și a
epidermei sau prin extracția șispălarea eleme ntelor nutritive [3]. Contactul ploii acide cu
frunza conduce ladistrugerea cuticulei, apoi a celulelor epidermei depe suprafața superioară a
frunzei, urmată dedistrugerea celulelor palisadice și în final ambele suprafețe ale frunzei sunt
afectate [3]. Ploile acide au de asemenea o influența negativă și asupra pădurilor, în mod
direct asupra frunzei arborilor și în mod indirect prin modificarea calității solului din care
arborii își extrag substanțele nutritive. După unele studii rezultă că solurile păduril or de
conifere sunt cele mai expuse [3]. Ploaia acidă distruge plantele și animalele. Ele spală
nutrienții de pe sol, frunze și ace, iar acestea se îngălbenesc și mor. Aluminiul eliberat de ploi
slăbește rădăcinile copacilor, favorizînd distrugerea lor. P ăduri întregi au dispărut din această
cauză. Este și mai rău dacă ploaia acida ajunge în rîuri sau lacuri, pentru că acestea transportă
otrava la distanța, omorînd și cele mai mici organisme. Peștii sunt afectați de aluminiu si
incep să producă o mucoasă l ipicioasa care le înfundă branhiile și îi "sufocă", în cele din
urmă. Apele acide distrug și icrele [3].

Figura 6. Padurea dup ă atacul ploilor acide [18]
4.2. Smogul
Smogul (cuvînt format in limba engleza din smok –fum și fog–ceața) este un tip de
poluare a aerului atmosferic a orașelor mari. Există trei tipuri de smog: smogul umed
(Londra) , combinarea ceței cu fumul cît și cu emisiile de producție; smogul de gheață
(Alaska) , amestec de poluanți gazoși, particulele de praf și cristale de gheață, acestea din
urmă, fiind ca rezultat a congelării picăturilor de ceață și vaporilor sistemelor de încălzire;
smogul fotochimic (Los Angeles) – se formează în timpul prezenței radiației solare intense,
valorilor temperaturilor foarte înalte și inversiunilor termice , ca rezultat al reacțiilor

fotochimice dintre substanțele chimice în aer, și consistă dintr -un amestec de mai multe gaze
și particule de aerosoli de origine primară și secundară. Componența smogului este alcătuită
din ozon, oxizi de azot și sulf, diverși compuși organici de natură peroxidă, numiți în totalitate
fotooxidanți . Smogul acționează și din punct de vedere fiziologic asupra organismului uman –
cele mai sensibile sunt sistemul respirator și cardio -vascular. În cazul apariției smogului,
populației s e recomandă reducerea duratei aflării la aer liber. Persoanelor cu vîrstă înaintată și
celor cu maladii ale sistemului cardio -vascular și ale tractului respirator li se solicită reducerea
sarcinilor fizice. Agenții economici sunt obligați să reducă emisiil e conform planurilor
elaborate, iar în condiții deosibit de periculoase este necesară sistarea completă a activității lor
economice. Poliția rutieră v -a contribui la direcționarea optimă a traficului rutier,
neadmiterea formării ambuteiajelor și interzice rea tranzitului camioanelor de mare tonaj [3].

4.3. Impactul poluanților asupra sănătății populației și mediului înconjurător
Poluanții din atmosferă variază în funcție de natura lor, concentrație cît și de durata
acțiunii lor asupra organismului uman, provocînd astfel consecințe grave. Specialiștii în
medicină și ecologie au stabilit o legătură directă între degradarea mediului și creșterea
numărului de persoane care suferă de alergii, astm, cancer și alte boli. Poluanții principali care
acționează nega tiv asupra oragnismului uman sunt: oxizii de azot, dioxidul de sulf, ozonul
troposferic, monoxidul de carbon, aldehida formică, fenolii, pulberile în suspensie (PM10 și
2,5 mkm) [1, 3].

4.4. Efectele oxizilor de azot
Efecte asupra sănătații populației Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte
toxic atît pentru oameni cît și pentru animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de
4 ori mai mare decît cel al monoxidului de azot). Expunerea la concentrații ridicate poate fi
fatală, iar la concentrații reduse afectează țesutul pulmonar. Populația expusă la acest tip de
poluanți poate avea dificultăți respiratorii, iritații ale căilor respiratorii, disfuncții ale
plamînilor. Expunerea pe termen lung la o concentrație redusă poate distruge țesuturile
pulmonare ducînd la emfizem pulmonar. Persoanele cele mai afectate de expunerea la acest
poluant sunt copiii. Efecte asupra plantelor și animalelor Expunerea la acest poluant produce
vătămarea serioasă a vegetației prin albirea sau moartea țesu turilor plantelor, reducerea
ritmului de creștere a acestora. Expunerea la oxizii de azot poate provoca boli pulmonare la
animale, care se aseamănă cu emfizemul pulmonal, iar expunerea la dioxidul de azot poate
reduce imunitatea animalelor, provocînd boli precum pneumonia și gripa. Alte efecte Oxizii

de azot contribuie la formarea ploilor acide și favorizează acumularea nitraților la nivelul
solului care pot provoca alterarea echilibrului ecologic ambiental. De asemenea, poate
provoca deteriorarea țesăturil or si decolorarea vopselelor, degradarea metalelor [1, 3].

4.5. Efectele dioxidului de sulf
Efecte asupra sănătății populației În funcție de concentrație și perioada de expunere
dioxidul de sulf are diferite efecte asupra sănătății umane. Expunerea la o concentrație mare
de dioxid de sulf, pe o perioadă scurta de timp, poate provoca dificultăți respiratorii severe.
Sunt afectate în special persoanele cu astm, copiii, vîrstnicii și persoanele cu boli cronice ale
căilor respiratorii. Expunerea la o concentr ație redusă de dioxid de sulf, pe termen lung poate
avea ca efect infecții ale tractului respirator.
Efecte asupra plantelor Dioxidul de sulf afectează vizibil multe specii de plante, efectul
negativ asupra structurii și țesuturilor acestora fiind sesizab il cu ochiul liber. Unele dintre cele
mai sensibile plante sunt: pinul, legumele, ghindele roșii și negre, frasinul alb, lucerna,
murele. Efecte asupra mediului În atmosferă, contribuie la acidifierea precipitațiilor, cu efecte
toxice asupra vegetației și solului. Creșterea concentrației de dioxid de sulf accelereaza
coroziunea metalelor, din cauza formării acizilor. Oxizii de sulf pot eroda: piatra, zidăria,
vopselele, fibrele, hîrtia, pielea și componentele electrice [1, 3].
Sulful este eliberat în atmosf eră sub formă de H2S sau SO 2, gaze toxice care reprezintă
poluanți primari ai aerului. H2S este oxidat la SO 2 printr -un proces în trei etape [17] :

H2S + HO· → HS· + H2O (5)
HS· + O2 → HO· + SO· (6)
SO· + O2→ SO 2 + O· (7)

4.6. Efectele monoxidului de carbon
Efecte asupra sănătății populației Este un gaz toxic, în concentrații mari fiind letal (la
concentrații de apr oximativ 100 mg/m3) prin reducerea capacității de transport a oxigenului în
sînge, cu consecințe asupra sistemului respirator și a sistemului cardiovascular. La
concentrații relativ scăzute: – afectează sistemul nervos central; – slăbește pulsul inimii,
micșorînd astfel volumul de sînge distribuit în organism; – reduce acuitatea vizuală și
capacitatea fizică; – expunerea pe o perioada scurtă poate cauza oboseală acută; – poate cauza
dificultăți respiratorii și dureri în piept persoanelor cu boli cardiovascu lare; – determină

iritabilitate, migrene, respirație rapidă, lipsa de coordonare, greață, amețeală, confuzie, reduce
capacitatea de concentrare. Segmentul de populație cea mai afectată de expunerea la monoxid
de carbon o reprezintă: copiii, vîrstnicii, per soanele cu boli respiratorii și cardiovasculare,
persoanele anemice, fumătorii. Efecte asupra plantelor La concentrații monitorizate [1, 3].
Epurarea gazelor cu continut de CO se bazeaza pe reactia acestuia cu vaporii de apa in
prezenta unui catalizator pe baza de fier.

CO + H2O → C H2+ H2 (8)

Pentru un continut scazut de CO din gazele reziduale (< 2%) eficacitate mai mare o
are procesul de metanizare:
CO + 3 H2→ C H4 + H2O (9)

Cel mai frecvent, in cazul epurarii gazelor reziduale cu continut de CO nu se pune
problema utilizarii acestuia, ci a indepartarii cu o eficacitate cat mai mare [17].

4.7. Efectele ozonului troposferic
Efecte asupra sănătății : concentrația de ozon la nivelul solului provoacă iritarea
tractului respirator și iritarea ochilor. Concentrații mari de ozon pot provoca reducerea
funcției respiratorii.
Efecte asupra mediului : wste responsabil de daune produse vegetației prin atrofierea
unor specii de arbori din zonele urbane [1, 3].
Descompunerea ozonului în stratosferă este catalizată de specii moleculare poluante
naturale (NO, N O2, H, HO·, HOO·, Cl, Br, ClO și BrO) sau de particule solide (oxizi metalici
și săruri produse de gazele evacu ate de la rachete). Reacțiile ce pot fi implicate în procesul de
descompunere sunt [17]:
O3 + hν → O2 + O (10)
O3 + O → 2 O2 (11)
O3 + HO· → O2 + HOO· (12)

4.8. Efectele pulberilor in suspensie
Efecte asupra sănătății populației : dimensiunea particulelor este direct legată de
potențialul de a cauza efecte. O problemă importantă o reprezintă particulele cu diametrul
aerodinamic mai mic de 10 micrometri, care trec prin nas și gît și pătrund în alveolele
pulmonare, provocînd inflamații și intoxicări. Sunt afectate în special persoanele cu boli

cardiovasculare și respiratorii, copiii, vîrstnicii și astmaticii. Copiii cu vîrstă mai mică de 15
ani inhalează mai mult aer, și în consecință mai mulți poluanți. Ei respiră mai repede decît
adulții și tind să respire mai mult pe gură, ocolind practic filtrul natural din nas. Sunt în mod
special vulnerabili, deoarece plămînii lor nu sunt dezvoltați, iar țe sutul pulmonar care se
dezvoltă în copilărie este mai sensibil. Poluarea cu pulberi înrăutățește simptomele astmului,
respectiv tuse, dureri în piept și dificultăți respiratorii. Expunerea pe termen lung la o
concentrație scăzută de pulberi poate cauza can cer și moartea prematură [1, 3].

4.9. Efectele fenolului
Efecte asupra sănătății : provoacă daune grave a căilor respiratorii (atacînd bronhiile și
plămînii), tumori maligne, boli cardiovasculare și tulburări ale sistemului nervos [1, 3].

4.10. Efectele a ldehidei formice
Efecte asupra sănătății : aldehida formică, în contact cu pielea, provocă diferite forme
de dermatite, care se manifestă după sensibilitatea individuală. Provoacă daune a căilor
respiratorii (bronhii, plămîni), tumori maligne, mutații și b oli cardiovasculare. Sub influența
aldehidei formice se pot dezvolta modificări degenerative în ficat, rinichi, inimă și creier. În
exces, aldehida formică este cancerigenă [1, 3].
Influența negativă a poluării aerului asupra organismului uman, nu poate f i pusă cu
ușurință în evidență, deoarece ea se realizează foarte lent, și dă naștere mai rar la îmbolnăviri
specifice, de tipul celor apărute în urma expunerii la noxe de tip profesional.
În schimb, poluarea atmosferică influențează morbiditatea prin boli acute ale aparatului
respirator și mai ales cronice, agravând evoluția acestora. Bolile influențate de poluarea
aerului și care au fost urmărite începând cu anul 1995, au fost: laringita și traheita acută,
faringita și amigdalita acută, bronșita și bronși olita acută, rinofaringita și faringita acută,
emfizem; alte boli pulmonare obstructive cronice, astmul, bronșiectazia, alte boli pulmonare
determinate de agenți externi [1, 3].
Influența directă a poluării aerului asupra sănătății populației constă în mo dificările ce
apar în organismul persoanelor expuse, ca urmare a contactului lor cu diferiți poluanți
atmosferici. De cele mai multe ori, acțiunea directă a poluării aerului este rezultanta
interacțiunii mai multor poluanți prezenți concomitent în atmosfer ă și numai arareori acțiunea
unui singur poluant [1, 3].

Chiar dacă sursele de poluare a aerului pot fi atât naturale cât și artificiale, asupra celor
artificiale se poate interveni mai ușor, prin identificarea lor, monitorizarea și luarea unor
măsuri leg islative, administrative și sociale astfel încât să putem diminua impactul negativ
asupra sănătății populației [1,3].

4.11. Efectele azotaților și azotiților
Azotați și azotiți sediscută împreună deoarece în mediu are loc conversia unei forme în
alta. E fectele asupra sănătății le are în special azotitul, iar azotații îl au în măsura în care se
transformă în azotiți. Azotații sunt prezenți în cantități substanțiale în sol, în majoritatea
apelor și în plante. Azotiții sunt în general prezenți alături de az otați insă în concentrații mult
mai mici. Azotații se formează prin oxidarea materiei organice în prezența bacteriilor din sol
sau ape, în prezența oxigenului în cantități suficiente. Azotiții se formează prin oxidare
bacteriană incompletă a azotului organ ic. Alte surse ale azotatului sunt îngrășămintele și
industria chimică (procesul de obținere a azotatului, folosit ca explosiv sau conservant în
produsele alimentare). Limita maxim admisă pentru concentrația azotaților in ape este de 10
ppm [19].
Concluzie
Poluarea atmosferică are consecințe grave asupra sănătății cetățenilor europeni. În
fiecare an, au loc în jur de 400 000 de decese premature din cauza concentrațiilor excesive ale
poluanților atmosferici, cum ar fi particulele de praf, dioxidul de azot ș i ozonul. Cu
aproximativ 30 de ani în urmă, UE a început să legifereze în vederea unui aer curat, stabilind
valori -limită pentru concentrațiile de poluanți din aer. Cu toate acestea, calitatea proastă a
aerului este și astăzi o situație des întâlnită în ma joritatea statelor membre ale UE, precum și
în numeroase orașe europene. Curtea a constatat că cetățenii europeni continuă să respire un
aer nociv, în principal din cauza unei legislații deficitare în materie și a unei puneri în aplicare
nesatisfăcătoare a politicilor relevante. Recomandările Curții vizează consolidarea Directivei
privind calitatea aerului înconjurător și promovarea în continuare a unor acțiuni eficace din
partea Comisiei Europene și a statelor membre, inclusiv o mai bună coordonare a polit icilor și
o informare mai adecvată a publicului [1 9].

Bibliografie

1. Beldean – Galea M. S., Suport de curs, seminarii și lucrări, Chimia mediului,
http://enviro.u bbcluj.ro/wp -content/uploads/2017/06/Suport -Curs -CHIMIA_Mediului .
pdf (accesat la data: 14. 12.2018 )
2. Bonță I., Calitatea aerului în București. Efecte asupra sănătății, Centru pentru politici
durabile, Editura Ecopolis, 2011;
3. Iliuta A., Munteanu C., Dumitra scu M., Ecologie și protecția calității mediului, Editura
Balneara, 2011;
4. Lazaroiu Ghe. , Poluarea atmosferei – Problema majoră a societății, Solutii moderne de
depoluare a aerului, Editura A.G.I.R., 2006;
5. Legea Nr. 104/2011 din 15 iunie 2011, privind calit atea aerului înconjurător;
6. Munteanu C., Impactul poluării aerului atmosferic asupra sănătății populației și
mediului înconjurător , Editura Universitară, 2006 ;
7. Nedeff V., Măcărăscu B., Geamăn V., ,,Ingineria și protecția mediului în industrieț,
Editura Tehni co – Info, Chișinău, 2003;
8. Negrei C., ,,Bazele economiei mediului”, Editura Didacticăă și Pedagocică București,
1996;
9. Popa I., Dimache T., Burlacu M, Mediul, sănătatea și calitatea vieții; Raport privind
starea mediului în anul 2011, 2011;
10. Stancu A., Vasil escu L ., Poluarea mediului înconjurător, http://www.ecos –
magazine.com/uploads/1/2/2/0/122036/poluarea_mediului_inconjurator.pdf ( accesat
la data: 14.12.2018);
11. Trentea A, Bodea L, Mărcuș I ., Raport privind starea mediului în anul 2012, Editura
Aqualires, 2014 ;
12. http://ro -geo.ro/info -judet/municipiul -bucuresti (accesat la data: 14.12.2018 );
13. https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C3%A2mpia_Rom%C3%A2n%C4%83 (accesat la
data: 14.12.2018 );
14. http://www.comune.ro/?/judet/ijud10 (accesat la data: 14.12.2018 );
15. https://www.descopera.ro/dnews/2772300 -smogul -accentueaza -incalzirea -globala
(accesat la data: 14.12.2018 );

16. https://www.libertatea.ro/ultima -ora/video -scafandrii -unguri -au-filmat -sub-dambovita –
597664 (accesat la data: 14.12.2018 );
17. https://www.roportal.ro/articole/despre/efectele_ploilor_acide_3716 (accesat la data:
14.12.2018 );
18. http://www.scrigroup.com/geografie/Bucuresti -Asezar e-geografica -I35893.php
(accesat la data: 14.12.2018 );
19. https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR18_23/SR_AIR_QUALITY_RO.
pdf (accesat la data: 14.12.2018 );
20. https://stichtingwig.nl/harta -sectoare -bucuresti.html (accesat la data: 14.12.2018 ).