Evaluarea Brandului Personal Samb Photography
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV
Facultatea de Sociologie și Comunicare
Specializarea Comunicare și Relații Publice
LUCRARE DE LICENȚĂ
BRANDUL PERSONAL
Evaluarea brandului personal SamB Photography
Coordonator: Lect. univ. dr. Victor BRICIU
Absolvent: Bruda SAMUEL
Brașov 2016
CUPRINS
Argument……………………………………………………………………………………………………….4
Capitolul 1 Delimitări conceptuale
1.1 Imaginea vizuală……………………………………………………………………………….5
1.2 Platon și Aristotel. Construcții ale noțiunii de imagine…………………………..7
1.3 Imagine și Comunicare………………………………………………………………………9
1.4 Definirea fotografiei………………………………………………………………………..14
1.5 Tipuri de fotografie…………………………………………………………………………16
1.5.1 Fotografia de peisaj……………………………………………………………18
Capitolul 2 Brandul – concepte generale…………………………………………………………20
2.1 Istoric……………………………………………………………………………………………20
2.2 Definiții…………………………………………………………………………………………21
2.3 Trăsături………………………………………………………………………………………..22
2.4 Funcții…………………………………………………………………………………………..23
Capitolul 3 Brandul personal. Promovarea brandului personal
3.1 Delimitările conceptuale a unui brand personal…………………………………..25
3.2 Brandingul……………………………………………………………………………………..28
3.3 Brandul SamB Photography. Prezentare…………………………………………….30
3.3.1 Cercetare de evaluare………………………………………………………….32
3.3.2 Obiectivele cercetării………………………………………………………….33
3.3.3 Metodele de culegere a datelor; chestionarul…………………………33
Capitolul 4 Analiza și interpretarea datelor
4.1 Analiza cantitativă…………………………………………………………………………..38
4.2 Analiza SWOT………………………………………………………………………………..48
Observații………………………………………………………………………………………………………51
Concluzii………………………………………………………………………………………………………..52
Bibliografie…………………………………………………………………………………………………….53
Anexe…………………………………………………………………………………………………………….54
IUBEȘTE-ȚI FAMILIA
MUNCEȘTE PE BRÂNCI
TRĂIEȘTE-ȚI PASIUNEA
Gary Vay.Ner. Chuk
ARGUMENT
Lucrarea de față își propune să evidențieze importanța unui element fundamental pentru succesul oricărei afaceri din zilele noastre. Acest element fundamental este numit brand.
În contextul globarizării și a creșterii nivelului competiției în lumea afacerilor, un brand puternic și bine administrat, reprezintă cea mai bună metodă pentru obținerea de avantaj competitiv.
Am ales această temă deoarece sunt impresionat de amploarea și dezvoltarea pe care a cunoscut-o în ultimii ani acest element. Deoarece sunt pasionat de fotografie și în decursul anilor am început să practic tot mai mult această pasiune, am dorit să realizez o abordare cuprinzătoare și sistematică a procesului de conturare și dezvoltare brandului și al propriului brand. De asemenea în această lucare doresc să evidențiez care sunt amprentele pasiunii în dezvoltarea brandului personal.
Pe parcursul celor trei capitole am încercat să aduc o clarificare teoretică a termenilor de imagine, fotografie, brand și brand personal și să subliniez importanța creării unui brand personal.
În primul capitol este prezentat un istoric a tot ceea ce înseamnă imagine, fotografie și comunicare, pornind de la Platon și Aristotel, până astăzi
Capitolul al doilea conține aspecte teoretice privitoare la ceea ce înseamnă brand, urmat de abordările teoretice privitoare la brand: definiții, trăsături, roluri.
Capitolul al treilea prezintă în prima parte delimitările conceptuale a ceea ce înseamnă brand personal. Urmat apoi de descrierea, evaluarea și analiza brandului personal SamB Photography. Evaluarea conține o cercetare privind calitatea și ceea ce își doresc oamenii de la fotografiile cu brandul SamB Photography.
În concluzii, am evidențiat importanța brandului personal SamB Photography
Capitolul 1 Delimitări conceptuale
1.1 Imaginea vizuală
Imaginile vizuale au fost și sunt studiate de diferite discipline, din perspective, cu metode și finalități diferite. Istoria, critica și teoria artei au pus în prim plan opera, valorile ei estetice și personalitatea aritstului. Filosofia, sub influența lui Platon, a tratat cu destulă eficiență imaginea vizuală și a discutat-o nu atât pentru ea însăși, cât și în contexte mai largi și oarecum indirect, în legătură cu procesul cognitiv sau în cadrul filosofiei artei. În profida existenței unei diversități a cercetărilor, precum și a rolului important jucat de-a lungul timpului de imagistică în diferitele ei forme: picturi, desene etc, încă nu s-a constituit pe deplin o disciplină distinctă. (Lucian Ionică, 2000, p.6). Fără comunicare vizuală nu ar fi posibilă nici istoria faptelor și culturii, păstrarea memoriei omenirii în documente de la lespedea cu inscripții, la cartea scrisă la computer. Imaginea pare mai ușor de priceput decât cuvântul (care e mai abstract), ea se vede cu ochii și nu e nevoie să fie tradusă dintr-o limbă în alta. "Gândirea vizuală", cum a numit-o Paul Klee, e cea mai veche pe scara evoluției umane, fiind localizată la rădăcina creierului și activând mai ales emisfera dreaptă, pe când centrele vorbirii și scrisului se află în emisfera stângă (Adina Nanu, 2011, p.6). Este greu de găsit o denumire pentru ascemenea disiplină generală, dedicată imaginilor în general, fără deosebire de natura lor. Rădăcinile imago și ico au fost deja adjutecate de alte noțiuni. Explicația pentru statutul imaginii vizuale, pe de o parte, privilegiată ca operă de artă, iar pe de altă parte, marginalizată ca obiect de studiu soecific, ar consta tocmai în natura ei excepțională. Nu orice poate crea o imagine, pentru a desena, picta, fotografia etc. este nevoie de talent, adică de o înzestrare pe care puțini o au. Producția de imagini nu se aseamnă cu limbajul verbal, care, în mod obișnuit, nu prezintă dificultăți pentru nimeni. Deoarece o imagine este greu de produs, s-a presupus că acest fapt, ține chiar de natura ei, o natură misterioasă, greu de pătruns, accesibilă doar unui număr restrâns de persoane. Acestă concluzie s-a dovedit însă neadevărată, mai ales în ultima pare a secolului XX, când au apărut aparatele de fotografiat, calculatoarele și programele de grafică. În felul acesta, foarte mulți oameni și-au schimbat statutul, adică, pe lângă receptori de mesaje vizuale au devenit și emițători de mesaje vizuale.
Comunicarea prin imagine nu este o noutate, ci este veche de cand lumea: gestul, mimica dar și focul aprins pe înălțimi sau pana înfiptă pe creștet de șeful tribului transmiteau mesaje cu mult înaintea scrisului care la originea lui era pictograf (Adina Nanu, 2011, p.6)
În cele spuse mai sus, nu este vorba despre definiție, ci de o descriere care încearcă să contureze extensiunea termenului în dicuție, delimitând o anumită zonă din realitate. Aceasta cuprinde orice modalitate de constituire a liniilor, a suprafețelor și a trecerilor graduale între tonuri diferite. Se au în vedere atât imaginile plane, cât și cele denivelate, cum ar fi, de exemplu cele executate prin gravură în adâncime sau în relief. Suprafața pe care se alfă imaginea, poate fi plană, curbată etc.
Partea cea mai grea atunci când se realizează o imagine artistică este vizualizarea. Persoana cea care realizează acea imagine artistică, persupune să fie persoana care știe cum să observe lucrurile, o persoană care poate comunica în mod efectiv. A descrie o persoană care realizează imagini artistice, presupune multiple definiții și calități pentru aceasta. A realiza imagini artistice este ușor, dar a vizualiza presupune mai mult. De exemplu: arta fotografică, fotografii urmăresc întodeauna surprinderea vizuală. Un fotograf este acela ce transmite emoții, folosindu-se în mod inteligent de imaginație și astfel fotografiile pot surprinde multiple perspective în același timp. Un fotograf, este acela care care vine să surprindă stările sufletești (Khanfar, 2013, p.30)
Până în secolul al XIX-lea, imaginile aritistice au fost concepute și realizate direct de om. A existat însă o singură excepție, camera obscură. Apariția ei, a constituit un fel de revoluție deoarece a arătat că un aparat poate produce imagini ale realității, fără intervenția directă a omului. Înainte de a descoperi posibilitatea utilizării fenomenului numit camera obscură, pentru transpunerea pe hârtie a peisajelor și a altor subiecte, pictorul, gravorul sau desenatorul au fost singurii mediatori între realitatea reprezentată și reprezentare, ajutați de un set de norme, explicite sau implicite, ce au variat în funcție de timp, loc și scop. Limbajul este asimilat și citit printr-o mulțime de metode variate care sunt în continuă schimbare. Înțelesul cuvintelor poate părea învechit, dar totuși ele reflectă societatea pentru care au fost intenționate. Totuși, imaginile vin ca un limbaj exterior, unul care lasă privitorii fără cuvinte sau care dă autoritate. (Holly B. Ballenger, 2014, p.21)
La începutul secolului XX, se credea că artistul poate folosi arta fotografică ca un mijloc de a exclude fotografiile convenționale în scopul de a comunica o percepție nouă. În era pre-digitală, se gândea că arta fotografică era doar un mijloc de a arăta adevărul despre materie, în timp ce adevarata artă prezintă prezintă privitorul cu aspecte privind emoționalul și intelectul. Forma este necesară pentru a exprima spiritul de imaginație pentru imagini sau idei. Cel care crează imaginile artistice, este cel care include obiectivitatea în interiorul unui concept prin intermediul diversității. Această ascundere a obiectului împreună cu subiectul sau cu ideea, prin urmare, ilustrează plăcerea și cunoașterea privitorului. Astfel, imaginea artistică trebuie să conțină emoție și senzație prin formă și subiect ceea ce permite ca privitorul sp aibă o privire subiectivă asupra unui concept obiectiv. În final, imaginea artistică reprezintă știința experimentală a formei sau reprezentarea concretă a faptelor consumate (Trachtenberg, 1980, p.130)
1.2 Platon și Aristotel. Construcții ale noțiunii de imagine
Pe lângă înțelesurile obișnuite din viața de zi cu zi, în timp, termenul de imagine a beneficiat de diferite contribuții teoretice, care au fost integrate în filosofie. Platon, Aristotel, Ioan Damaschinul, Wittgenstein și Mircea Eliade, au fost doar câțiva dintre autori, ale căror lucrări reprezintă momente semnificative din acest capitol a imaginii. Contribuția lor urmărește să arate trăsăturile definitorii ale noțiunii de imagine, iar toate acestea constituie repere pentru descrierea procesului de reprezentare vizuală.
După cum afirmă W. Tatarkiewicz, în Grecia epocii clasice se foloseau deja patru noțiuni diferite de imitare: cea primitivă rituală (având ca mijloc expresia), cea democritiană (imitarea modurilor de acționare ale naturii), cea aristotelică (alcătuirea liberă a operelor de artă din motivele culese din natură) și cea platoniciană (copierea naturii), iar la toate acestea se poate adăuga accepțiunea întâlnită la pitagoreici, cei care conform lui Aristotel, ar fi fost primii care au folosit noțiunea de mimesis, care este o teorie apărută în Grecia Antică și care consideră că arta este o imitație, descriind cu ajutorul ei relația dintre ei și particularele sensibile. W. Tatarkiewicz, susține că termenul mimesis este posthomeric și a apărut odată cu oficiile sacre și cu misterele cultului dionisiac, unde aveau o altă semnificație. Prin mimesis erau denumite doar actele de cult ale preotului, înrudind dansul, cântul și muzica, fără nici o referire la artele plastice. În veacul al V-lea, termenul mimesis trece în limbajul filosofic și începe să desemneze reprezentarea lumii exterioare, având două accepții diferite. La Democrit, însemna imitarea modului în care acționează natura. De exemplu, oamenii iau natura drept model, și anume: țesând procedează ca paianjenul, construind după modelul rândunicii, iar pentru muzică iau ca model privighetoarea. Al doilea sens apare începând cu Socrate, Platon și Aristotel. Pentru ei, mimesis însemna repetarea aspectului lucrurilor, cu aplicare la literatură, pictură și sculptură. La Socrate, acest termen era încă unul general și nu se preciza dacă era vorba de o redare fidelă sau una liberă. Deși se pare că Socrate a fost primul care a formulat teoria imitației, afirmând că funcția proprie a picturii și sculpturii este imitarea, acesta a evitat să numească pictura mimesis, preferând să folosească termeni apropiați cum ar fi ek-mimesis care înseamnă redare sau apo-mimesis care înseamnă contrafacere. La Platon, teoria mimesis-ului se împletește cu o teorie a imaginii. Deoarece multe dintre argumentele și exemplificațiile lui Platon se situează în aria vizualului, se poate contura concepția sa asupra reprezentărilor plastice. De exeemplu, în Sofistul, Străinul se întreabă: "ce numim noi în fond imagine?", iar Theaitetas îi răspunde printr-o enumerare cu caracter inductiv: "imaginile din apă și din oglinzi, în plus cele zugrăvite și sculptate ca și toate celelate de același fel. Deasemnea în Republica, o întrebare asemănătoare primește următorul răspuns: "numesc imagini mai întâi umbrele, apoi reflexele în apă și în obiectele cu suprafață compactă, netedă și strălucitoare, și tot ce-i astfel." Exemple aduse în discuție se pun alături, reunindu-le sub un nume comun, lucruri și fenomene destul de diferite. Se deosebesc prin originea lor naturală sau produs al activității omului și, respectiv printr-o existență plană sau în volum. Le unește faptul că sunt reproduceri, dubluri ce trimit spre un original și își asumă natura lor. Pentru noțiunea de imagine sunt definitorii ideile de asemănare, numite mimesis și cea de copie, de existență secundă, neadevărată. Activitatea de asemănare, are ca produs o entitate al cărui statut este inferior cel al modelului.
Spre deosbire de Platon, pentru Aristotel, mimesis nu mai înseamnă o copiere fidelă a aspectelor superficiale, exterioare ale realității, ci sesizarea esenței, adică a realității posibile în limitele verosimilului și necesarului. Imitația de poate realiza în trei modalități diferite: În timp ce poetul este un imitator, la fel ca pictorul sau orice alt artist, imitația acestuia trebuie să redea lucrurile într-unul dintre aceste trei chipuri: fie cum au fost sau sunt, fie cum se spune sau par a fi, fie cum ar trebui să fie. (Lucian Ionică, 2000, p.33).
Imaginea vizuală, ca formă particulară a mimesis-ului, are diferite grade de generalitate, în funție de numărul și categoria detaliilor reținute.
.
1.3 Imagine și comunicare
Înainte de a începe acest sub capitol, vreau să spun care este opinia mea despre ceea ce înseamnă imagine și comunicare. În priml rând, personal când aud ce cuvântul imagine, mă trimite cu gândul automat la fotografie, pentru că acesta este domeniul de care sunt eu cel mai atașat. La începuturile drumului meu în fotografie, nu pot spune că am privit imaginea ca pe un mod de comunicare, ci doar fotografiam pentru ca în primul rând eu să imi admir fotografiile, iar apoi dacă îmi plac să le arăt și celorlanți. Dar, pe parcursul anilor, am învățat tot mai mult să privesc fotografia ca pe un mod de comunicare. Astfel, după ce mi-am stabilit drumul în fotografie și am ales să urmez calea fotografiei de peisaj, am dorit tot mai mult să comunic prin fotografiile mele. Datorită faptului că nu sunt o persoă foarte deschisă în a relaționa cu ceilanți, am observat că cea mai bună metodă prin care să spun și celorlați despre ceea ce vad, simt sau trăiesc, est fotografia și comunicarea cu ajutorul acesteia. Astfel, fotografiile mele se transformau în trăiri pe care le aveam la momentul respectiv. Făcând acest lucru în majoritatea timpului cînd fotografiam, am ajuns ca trăirile pe care le aveam în momentul fotografiei, să ajungă și la cel care o privea și care avea aceleași trăiri ca și mine. Astfel între noi, exista o legătură de comunicare chiar dacă eu cu acea persoană nu mă cunoșteam în mod direct. De aici, trag concluzia că între fotografie și comunicare există o legătură foarte strânsă, deoarece cu ajutorul lor putem comunica find și înțeleși, chiar dacă comunicare nu se face verbal.
În articolul contemporan a lui Gleason cu privire la rolul comunicativ al artei fotografice, a scos în evidență problemele asociate cu teoretizarea artei fotogradice din punctele ale artei fine și artei literare. Asfel acesta spunea: Asemănător cu alte forme de comunicare, arta fotografică este o interacțiune printre oameni, dacă oamenii sunt față în față la distanță. (Gleason, 2008, p.2). În acest citat, autorul explică că există diferite categorii de fotografi, iar în scopul de a înțelege importanța artei fotografice, fotografia de la depărtare cu actuala ei utilizare, doar v-a complica lucrurile.
Gleason, a comparat lucrarea artei din genurile de străzi și peisaje sociale din fotografii, pentru a ilustra că există ritualuri diferite implicate în procesul de comunicare și că spațiul între diferitele forme se suprapune.(Gleason, 2008, p.11)
Elemente ale limbajului vizual
Elaborarea imaginii ca obiect ideal și a sensurilor ei, preuspune o îndepărtare simplă de înregistrare mecanica a unor aspecte exterioare ale obiectelor. Acest fapt, este de la sine înțeles în cazul artelor plastice, dar, întrebarea se pune cum pot autorii de imagini să facă acest lucru. Ce mijloace au aceștia la îndemână pentru a prezenta în felul lor înțelegerea unui anumit eveniment și cum pot să comunice vizual propria lor interpretare a lucrurilor? Câteva dintre aceste modalități sunt numite adesea doar expresiv, dar ele pot atinge lumea abstracților și a ideilor. Acestea sunt: cadrul, compoziția imaginii, culoarea, contrastul, definiția, granulația, textura, profunzimea de câmp, mișcarea subiectului sau a imaginii iar la toate acestea se adaugă montajul cinematografic, diferitele forme de colaj sau unele procedee speciale de prelucrare a imaginii, precum solarizarea, separarea de tonuri, grafizarea etc.
În următoarele rânduri, mă voi opri doar la unele dintre ele pentru a arăta în ce măsură este valabilă afirmația că imaginile foto, cinematografice și de televiziune, sau alte asemenea, s-au transformat în limbaje cu sens propriu.
Cadrul
Cuvântul vine de la latinescul quadratum și desemnează limita care separă câmpul imaginii de restul lumii. Ea poate fi un obiect fizic, precum rama unui tablou, sau doar o linie ideală ce întrerupe continuul unei suprafețe.
Cadrul impune o selecție, doar anumite lucruri vor fi arătate, în timp ce altele vor fi ascunse, fără ca privitorii să-și dea seama de asta. Dacă ceea ce se lasă deoparte este esențial pentru înțelegerea corectă a unei situații, avem de-a face cu o minciună prin omisiune. De aici, responsabilitatea celui care decide ce va fi cuprins și ce nu în imagine.
Forma cadrului, raportul dintre laturi în cazul patrulaterelor, determină apariția unui anumit spațiu cu proprietăți compoziționale specifice, cu valențe estetice sensibil diferite. În prelungirea acțiunii sale de separare a imaginii, cadrul acționează ca un semnal, spunând privitorului că trebuie să apeleze la anumite convenții de lectură. (Lucian Ionică, 2000, p.131)
Linia orizontului
Pentru a evita simetria, linia de orizont a unui peisaj marin sau de câmpie nu se suprapune niciodată peste axa orizontală de simetrie a cadrului, pentru a nu obliga ochiul să privească sau sus, sau jos în loc de a privi și sus și jos, adică întregul câmp al imaginii. Ea trebuie suprapusă peste linia forte orizontală, cea mai de jos a cadrului. În acest caz, lipsa de detalii, cum ar fi norii de exemplu, în partea de deasupra orizontului, produce un efect dezolant, de gol care stirică imaginii. Suprapunerea ei pe orizontala forte superioară, produce o imresie de strivire a detalilor aflate în partea de jos, de exemplu un peisaj marin cu o barcă în prim plan, la linia inferioară a cadrului, ar părea copleșită de masa de apă de deasupra ei. Subiectul sau elementele principale nu se plasează niciodată la marginile sau colțurile cadrului imaginii. ( Lucian Tudose, 2009, p.35)
Compoziția imaginii
Acestă sintagmă desemnează organizarea cu o finalitate expresivă și semantică, a elementelor din cadru și reprezintă una dintre cele mai importante modalități plastice. Funcția ei seminficantă apare doar în planul imaginii ca obiect ideal, dar cum acesta se suprapune peste imaginiea obiectului, peste imaginea documentară, structura compozițională va influența în mare măsură perceperea și înțelegerea obiectului real. Acest joc al ambiguității, ce permite transferul ilegitim de sens dintr-un plan în altul, nu este de observat, mai ales când este utilizat cu subtilitate
Compoziția este unul dintre mijloacele cele mai puternice de construire a sensului imaginii atât ca artă, cât și în comunicare. (Lucian Ionică, 2000, p.131)
Definiția imaginii
Această caracteristică se referă la cantitatea de informație vizuală existentă pe unitatea de suprafață. Deși ea nu are sens și nu poate fi înțeleasă decât prin rapoarte la seminificația imaginii, nu este totuși o proprietate a semanticii vizuale.
Noțiunea de definiție a imaginii nu trebuie confundată cu alte două noțiuni destul de apropiate, și anume cu puterea de separație, care desemnează facultatea ochiului de a distinge cele mai mici detalii ale obiectelor și se exprimă prin mărimea inversă celui mai mic unghi sub care care două linii sunt percepute distinct sau cu puterea de rezoluție, care se referă la capacitatea unui obiectiv foto-cinematografic de a reda în imagine cele mai mici detalii ale subiectului.
Problema definiției imaginii a apărut de-abia după inventarea clișeului fotografic negativ, când s-a constatat că într-o imagine pot exista informații ce nu sunt accesibile ochiului uman decât datorită unui artificiu tehnic, mărirea imaginii fotografice prin proiecție. Noutatea nu a constat în faptul că se reușea să se introducă informații inaccesibile într-o imagine, ci în caracterul inaccesibilității. Până atunci se realizase acest lucru recurgându-se la coduri și simboluri exoterice. O barieră intelectuală a fost schimbată cu una pur fizică. Trebuie precizat că definiția imaginii vizuale nu se confundă cu complexitatea acelei imaginii, ele reprezintă carcateristici diferite. Este posibil ca o imagine, deși posedă o definiție mai mare decât a altei imagini, să fie totuși mai puțin complexă. Complexitatea nu depinde de numărul elementelor existente, ci de numărul trăsăturilor structurale. (Lucian Ionică, 2000, p. 132)
Contrastul
Prin proprietățile cu variație continuă ale imaginii vizuale se situează contrastul. Stările sale constau pe de o parte, din prezența în imagine doar a două zone, și anume alb pur și alta negru pur, iar pe de altă parte, de o suprafață fără nici o diferențiere, complet uniformă pe întreaga întindere. Între aceste două margini sunt posibile o inifinitate de trepte intermediare. Modul în care contrastul real al subiectului este transpus în reprezentarea vizuală poate fi controlat într-o măsură diferită, în funție de echipamentele utilizate, pentru a obține un anumit exect sau a sublinia o anumită idee. (Lucian Ionică, 2000, p. 134)
1.4 Definirea fotografiei
Cuvântul fotografie are la origine două cuvinte care provin din limba greacă. Photos, care se traduce cu lumină și graphis care se traduce cu verbul a scrie. Deci, dacă ar fi să luăm aceste două cuvinte, termenul de fotografie ar fi tradus, a scrie cu lumină. În vorbirea curentă, termenul fotografie mai este înlocuit de termenul imagine foto.
Ce este în esență fotografia. Este ea o artă, o știință, o psiune sau doar o simplă meserie? Fotografia este știință, dar în același timp este și o artă între pasiune și meserie. În adevăratul sens al cuvântului, fotografia este o arta. Deși în timp au existat multe voci care susțineau că fotografia este o reproducere mecanică a realității, iar imitația nu poate fi considerată o manifestare a artei.
Fotografia este o reprezentare vizuală directă a unui subiect sau eveniment. Impresia făcută fotografiei este mai puțin directă și conținutul ei mai puțin supus neînțelegerii în raport cu alte mijloace vizuale.
Astăzi fotografia este considerată unuversală. Cu cât este mai general mesajul unei fotografii, cu atât ea va fi mai folositoare. Fotografia este limbaj pictural. Limbajul devine folositor, dacă cineva are ceva de comunicat, ceva care merită spus. Limbajul pictural al fotografiei, mai puțin abstract și prin urmare mai simplu de înțeles decât cuvintele, merge de-a dreptul la inimă . (Lucian Tudose, 2009, p.4)
Omenirea stagnează cu încăpățânare în peștera lui Platon, mulțumindu-se în continuare doar cu imaginile adevărului, un defect care datează, de altfel, tin timpuri imemoriale. A fi educat prin intermediul fotografiilor nu înseamnă același lucru cu educația mijlocită de mai vechile imagini artzanale. Și aceasta deoarece, în jurul nostru, există mult mai multe imagini care ne solicită atenția. (Susan Sontag, 2014, p. 11)
Fotografia și fotografiile, ne învață un nou cod vizual. Acestea ne modifică și ne extind noțiunile despre ceea ce merită văzut și despre ceea ce avem dreptul să observăm. Fotografiile alcătuiesc o gramatică și o etică a privirii. În definitiv, rezultatul grandios al demersului fotografic este acela de a ne da impresia că putem îngloba întreaga lume în minte, sub forma unei antologii de imagini.( Susan Sontag, 2014, p.11).
Fotografiile se constituie în dovezi evidente și incontestabile ale faptului că evenimentele s-au petrecut în realitate. Privitorul îi dă crezare, evenimentul a avut loc și îi este prezentat parțial sau în întregime. În nici o clipă nu putem neglija personalitatea omului contemporan care vrea să vadă cu proprii ochi, să fie martorul ocular al evenimentului, apoi să-l analizeze și să emită impresii și păreri. Fotografia se poate realiza doar prin prezența omului și a aparatului său la eveniment și trebuie să surprindă momentul de interes maxim. Fotografia poate fi îndelung studiată, se descoperă și redescoperă planuri noi care au scăpat primei priviri. Imaginea realizată, va conține calități emoționale care nu-l pot lăsa indiferent pe privitor.Pentru a reține atenția cuiva, o fotografie trebuie să aibă ceva de comunicat, să aibă conținut, să fie informativă, educativă, interesantă, amuzantă sau mobilizatoare. Conținutul poate fi incorporat în fotografii într-o varietate aproape nelimitată. Refuzul de a privi fotografiile care șochează este ca și teama de a privi realitatea în față. Unele lucruri trebuie să fie înfruntate, fie că plac, fie că nu. O fotografie de conținut este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru a trezi reacția publică. ( Lucian Tudose, 2009, p.5)
Fotgrafierea presupune însușirea obiectului fotografiat. Înseamnă plasarea într-o anumită relație cu lumea, relație resimțită drept cunoaștere și, astfel, drept de putere. Fotografiile reprezintă experiențe imortalizate, iar aparatul foto este instrumentul ideal al conștiinței însetate de cunoaștere.
Fotografiiile, reduceri la scară ale lumii, sunt la rândul lor, reduse, mărite, reîncadrate, retușate, manipulate, falsificate. Îmbătrânesc, atinse de fragilitatea inerentă obiectelor de hârtie, dispar, devin prețioase, sunt cumpărate, vândute, reproduse. Cuprind în ele lumea și în același timp au nevoie să fie cuprinse. Sunt lipite în albume, înrămate, așezate pe mese, agățate pe pereți, proiectate ca diapozitive. Sunt publicate de ziare și reviste, sortate alfabetic de polițe sunt expuse în muzee, adunate în volume de edituri. (Susan Sontag, 2014, p.13)
Recent, fotografia a devenit o distracție la fel de comună ca dansul, ceea ce înseamnă că, la fel ca orice altă artă produsă în masă, nu este practicată de majoritatea oamenilor ca artă. Fotografia este un ritual social, o cale de apărare împotriva tristeții și un instrument al puterii. De mai mult de-un secol, fotografia de nuntă a devenit parte integrată a ceremoniei. Deasemnea și aparatele foto fac parte din viața de familie. De exemplu, un studiu socilogic efectuat în Franța, a arătat că în majoritatea gospodăriilor există un aparat foto, iar cele în care sunt copii, șansele sunt de două ori mai mari să se găsească un aparat foto decât în cele fără copii. (Susan Sontag, 2014, p.16).
Pentru a veni în completarea a ceea ce se spune mai sus, pot spune că și în ceea ce mă privește pe mine fotografia a început ca o distracție și mult timp așa a și rămas. Desemnea, nu practicam fotografia ca pe o o artă, ci vedeam în ea doar un mod de relaxare, sau cum se spunea mai sus o cale de apărare împotriva tristeții. Apoi, mai tărziu, la fel cum fotografia a avut etapele ei de dezvoltare, la fel și eu în ceea ce privește fotografia, am avut etapele mele de dezvoltare. Așadar, am trecut de la fotografia făcută doar ca un mod de relaxare, la fotografia a ceea ce înseamnă ea cu adevărat. Așadar, am început să caut în primul rând cât mai mult ceea ce înseamnă tehnică fotografică. Apoi, trecând de această etapă, am dezvoltat această pasiune căutând să văd ce înseamnă arta sub forma fotografiei. Iar treptat, fotografia a devenit parte din viața mea, descopertint tot mai mult ceea ce înseamnă ea cu adevărat.
Deși fotografiile oferă oamenilor posesia imaginară a unui trecut ireal, îi ajută în același timp să posede spațiul în care ei nu se simt în siguranță. Astfel, fotografia, se dezvoltă în tandem cu una dintre activitățiile tipice vieții moderne și anume, turismul. Pentru prima dată în istorie, grupuri mari de oameni călătoresc în mod regulat în afara teritoriului în care locuiesc, pentru scurte perioade de timp. Și pare nefiresc să călătorești fără un aparat foto. Fotografiile vor fi dovezi incontestabile ale călătoriei, vor demonstra că planurile au fost urmate, că a fost distractiv. A face poze este o activitate liniștitoare, care atenuează sentimentul de dezprientare, care poate fi exacerbat de călătorie.( Susan Sontag, 2014, p.17)
S-a vorbit în rândurile de mai sus, despre faptul că fotografia se dezvoltă în tandem cu activitatea turismului. Pot aproba din experiență acest lucru, deoarece după ce am învățat ce înseamnă fotografia și i-am cercetat toate laturile ei, am ajuns să fiu pasionat de fotografia de peisaj, iar peisajul îl descriu simplu ca făcând parte din turism. Astfel, fiind atașat de acest domeniu al fotografiei, am început treptat să călătoresc în afara spațiului în care locuiam. După cum se spunea mai sus, fotografiile din timpul călătoriei, vor fi dovezi incontestabile ale călătoriei, din nou, pot spune că la început fotografia de peisaj însemna pentru mine, faptul că am fost și am vizitat acel loc. Fotografia de peisaj poate fi văzută și ca un mod în care turismul poate fi promovat cu ajutorul acesteia, spun asta din proprie experiență, pentru că nu de multe ori, fotografiind un anumit peisaj dintr-un anumit loc, am atras cu el și dorința oamenilor de a merge și ei acolo. Așadar, în opinia mea, fotografia de peisaj, este în primul rând un mod prin care poți spune că ai vizitat acel loc iar apoi este o metodă bună de a-i face și pe ații să trăiască ceea ce ai trăit și tu, vizitând acel loc.
Fotografia a devenit unul dintre prinicpalele instrumente de trăire, oferind iluzia patricipării. O reclamă de o pagină înfățilează un grup restrâns de oameni, adunați laolantă, privind în depărtare, toți cu o expresie uimită, intrigată, supărată, în afară de unul. Acesta ține un aparat foto în dreptul feței; pare sigur pe el, aproape că zâmbește. Dacă ceilanți sunt spectatori pasivi, în mod evident alarmați, aparatul foto îl transformă pe acesta într-un element activ. Ce vâd acești oameni? Nu știm. Și nici nu contează. Este un eveniment, ceva care merită văzut și fotografiat. Textul reclamei, scris cu litere albe în partea de jos a imaginii arată ca o știre ce tocmai apare dintr-un teletext, alcătuită numai din șase cuvinte: "…Praga…Woodstock…Vietnam…Sapporo… Londonderry… LEICA." (Susan Sontag, 2014, p.18)
O fotografie nu este doar rezultatul întâlnirii dintre un eveniment și un fotograf. A fotografia este un eveniment în sine, cu drepturi, din ce în ce mai pregnante, de a se implica, de a invada sau de a ignora ceea ce se întâmplă. Felul în care înțelegem o situație este acum articulat de intervențiile aparatului foto. Omniprezența lui sugerează că timpul constă într-o succesiune de evenimente care merită fotografiate. Ceea ce înlesnește senzația că fiecare eveniment, odată ce a început, trebuie lăsat să se desfășoare, indiferent de caracterul moral, pentru a putea genera sau crearea ceva nou și anume o fotografie. După încheierea evenimentului, imaginea va continua să existe, conferindu-i acestuia un soi de impotanță de care, în alte condiții, nu s-ar fi bucurat. În vreme ce oamenii omoară alți oameni, fotograful rămâne în spatele aparatului său, dând naștere unui mic element al unei alte lumi și anume lumea imagine care va rezista mult după noi. Fotografierea este în primul rând un act de non-intervenție. Parte din ororile surpinse de fotojurnalismul de azi, precum imaginile unui bonz care întinde mâna spre canistra cu benzină, sau cele ale unei grupări de gherilă bengaleză în momentul în care înjunghie cu baioneta un colaboraționist cu mâinile legate la spate, provin din conștientizarea faptului că, în situația în care fotograful ar avea de ales între a fotografia și a salva o viață, este foarte plauzibil ca el să aleagă fotografia. Persoana care intervine nu poate consemna iar pesoana care consemnează nu poate interveni. În filmul lui Dyiga Vertov, numit Omul cu camera de filmat, oferă imaginea ideală a fotografului vâzut în continuă mișcare, evoluând într-o panoramă a evenimentelor disparate cu o asemena agilitate și viteză, încât o intervenție este în afara oricărei discuții. Deasemnea în filmul lui Hitchcock, în spatele ferestrei, oferă imaginea complentară. Fotograful interpreatat de James Stewart dezvoltă, prin intermediul aparatului său, o relație intensă cu un singur eveniment, deoarece are piciorul rupt și este țintuit într-un scaun cu rotile, fiind temporar imobilizat, îi este imposibil să interacționeze cu ceea ce vede, fapt care crește importanța fotografierii. Deși incompatibilă cu intervenția în sens fizic, utilizarea aparatului foto este totuși o formă de participare. (Susan Sontag, 2014, p.19)
A face o fotografie înseamnă a fi interesat de starea actuală a lucrurilor, păstrând neschimbat statu-quoul, a fi complice cu ceea ce face un subiect să fie interesant, demn de a fi fotografiat. (Susan Sontag, 2014, p.20)
Fotografia are multe calități pentru care este considerată artă, care îmbrațișează de la precizia științifică la viziunea poetică și lirică. Fotografia face uz de o tehnică din ce în ce mai rafinată care cere un nivel de cunoștințe atât tehnice cât și artistice. (Lucian Tudose, 2009, p.34)
Criticul de artă Eugen Schileru afirmă că: "Capacitatea de prefigurare mintală a imaginii înainte de a o fixa pe o peliculă, permite interpretarea artistică a realității. Înainte de a fi o chestiune de ochi, fotografia este o chestiune de idei, o problemă mintală. Acest lucru redă fotografiei caracterul intelectual și nu pe cel mecanic."
1.5 Tipuri de fotografie
Arta fotografică cuprinde o mulțime de posibile tipuri de fotografie, atât de multe încât nu este de mirare că fiecare fotograf, fie amator fie profesionist, ajunge să aleagă cu ușurință ceva ce i se potrivește cel mai bine. În plus, iubitorii unui anume stil fotografic pot să își schimbe opțiunea de-a lungul timpului, sau pot adopta, în timp, mai multe tipuri fotografice și stiluri de fotografie. Se poate spune că un fotograf complet este acela care reușește cu succes să producă imagini demne de admirat în cel puțin 2-3 ramuri ale spectrului fotografic.
În continuare voi enumera care sunt cele mai cunoscute tipuri de fotografie, ramuri și subramuri ale domeniului vast pe care îl reprezintă arta fotografică:
Fotografia de portret
– Fotografia de eveniment (nuntă, botez etc.)
– Fotografia de familie
– Fotografia de modă
Fotografia comercială
– Fotografia de produs, care este o subramură ce se axează doar pe obiecte, nu și pe oameni în acțiune sau concpte.
Fotografia documentar. Aceasta este o subramură ce adesea constă într-o suită de imagini care împreună ilustrează o poveste.
Fotojurnalismul
Fotografia de călătorie. Aceasta diferă de fotografia documentar și fotojurnalism prin faptul că poate fi realizată de amatori, fără un scop editorial.
Alte tipuri de fotografie au o mai mare valore artistică, dar în opinia mea pot fi și aducătoare de venit. Acestea sunt:
Fotografia naturii
– Fotografia de peisaj
– Fotografia subacvatică
– Fotografia Aeriană
– Fotografia vieții sălbatice
Fotografia de arhitectură
Fotografia urbană
– Fotografia stradală sau fotografia de stradă. Aceasta este o subramură care se întrepătrunde cu fotografia de portret și fotojurnalismul.
Fotografia abstractă
Fotografia minimalistă
Fotografia conceptuală
În continuare, eu am ales să prezint tipul de fotografie, de care pot spune că sunt pasionat și care m-a interesat de-a lungul timpului.
1.5.1 Fotografia de peisaj
Peisajul, este genul în care se realizează cele mai multe fotografii. Cel care realizează fotografiile încearcă să evidențieze frumusețea, poezia, specificul unei zone, surprinzînd o vedere panoramică sau un segment al acesteia. Deși peisajul este adesea tema principală a reprezentării se întâmplă ca în cazul fotografiilor de peisaj, obiectul central al imaginii să îl constituie omul, care este integrat în compoziția peisajului.
În dicționarul explicativ al limbii române, peisajul este definit ca parte din natură care formează un ansamblu artistic și este prins dintr-o singură privire care reunește acestea: priveliștea, aspectul propriu unui teritoriu, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om. O altă definiție a peisajului, relatează că acesta este un gen de pictură sau de grafică având ca reprezentare priveliștile din natură. Dacă este să privim din punct de vedere artistic, peisajul este acea fotografie care prezintă un colț de natură care constituie un tot estetic.
Pentru mine, fotografia de peisaj, înseamnă să merg cât este lumea de mare și să fotografiez locurile care mi-au plăcut, locurile care m-au impresionat în mod deosebit, și făcând acest lucru îmi dă șansa ca mai apoi să le pot revedea și admira. Chiar mai mult de atât, le pot împărtăși și altora determinându-i să le vadă și să le admire la rândul lor.
Am avut șansa să mă nasc într-o țară unde de la munte la mare, de la deal la Delta Dunării, natura este foarte dinamică. Aici, cele mai diferite și frumoase peisaje sunt la îndemâna celor care vor să le imortalizeze în fotografii aproape la tot pasul.
Fotografia de peisaj nu înseamnă doar să vezi un munte și pur și simplu să apeși butonul declanșator al aparatului. La prima vedere, fotografia de peisaj pare un gen de fotografie simplu și la îndemâna tuturor, dar peisajul trebuie simțit și totodată destul de mult gândit. Fiecare peisaj pe care eu îl fotografiez are o anumită semnificație. are un "ce", care determină o anumită stare sufletească aceluia care il fotografiază, dar și aceluia care îl vizualizează. Modul de transmitere a acestei semnificații depinde în mare măsură de experiența și priceperea celui care se află în spatele aparatului de fotografiat.
Fotografia de peisaj, pentru a avea un impact asupra privitorului, nu trebuie să reprezinte numai natura așa cum este ea în realitate ci trebuie să fie rezultatul unei compoziții. Peisajul nu trebuie să se adreseze numai ochiului, ci si sensibilității privitorului. Reproducerea naturii cu ajutorul aparatului de fotografiat, oricât de profesional ar fi acesta, nu va da naștere unei opere de artă. De aceea, cunoștințele de estetică fotografică și deprinderea de a vedea fotografic colerate cu personalitatea și sensibilitatea fotografului trebuie să reprezinte filtrul prin care trece peisajul din natură spre peisajul fotografiat.În concluzie, a fotografia peisaje bune, înseamnă a știi când și ce să aștepți pentru că fotografia de pisaj presupune talent și priceperea de prinde clipa.
Capitolul 2 Brandul – concepte generale
2.1 Istoric
Originea cuvândului brand, vine potrivit cercetătorilor, dintr-un dialect germanic vorbit de scandinavi și britanici până în jurul secolului XIV-lea, având înțelesul de "a arde", sau "băț arzând" (brandr). Aceasta se referea la practicile comercianților vremii de a inscripționa produsele cu marca proprie, prin ardere. În mod asemănător, cu mai mult de 4000 de ani în urmă, egiptenii utilizau marcarea turmelor cu scopul de a evita furtul. În perioada medievală, comercianții obișnuiau să-și însemneze mărfurile cu desene simple, cunoscute drept "signa mectorium", acestea având o dublă însemnătate; în primul rând erau folosite pentru a face divada posesiei bunurilor care se pierdeau datorită naufragilor, atacurilor piraților sau altor incidente; în al doilea rând, aceste simboluri erau folositoare pentru păstrarea evidenței bunurilor de către persoanele neștiutoare de carte. Primele branduri consemnate în emisfera vestică au fost cele Trei Cruci Latine ale lui Fernando Cortey, care a debarcat în Mexic în 1519.
Breslele meșteșugarilor din Europa și Japonia foloseau "simboluri de producție" pentru produsele lor ca o metodă de a asigura calitatea și proveniența bunurilor necorespunzătoare. În acest fel, simbolul de producție permitea consucătorului unei bresle să excludă un meșteșugar din breaslă în cazul în care produsele sale nu se ridicau la nivelul cerut.
Odată cu Revoluția Industirală și dezvoltarea comerțului, simbolul breslei s-a transformat dintr-un brand personal într-un instrument legal generalizat, iar consumatorii finali au ajuns să intre în contact direct cu producătorii din ce în ce mai puțin. De aceea, în această perioadă au fost adoptate numeroase legi cu privire la falsificarea, contrafacere și frauda
A urmat introducerea mărcii de comerț, în condiții legale. Aceasta protejează bunurile unei companii de falsificare, de contrafacere și de fraudă și a reprezentat un pas important în consolidarea importanței brandului.
După Al Doilea Război Mondial, odată cu dezvoltarea mass-media, brandingul a intrat în "era modernă" iar televiziunea și publicitatea în general au făcut din branduri afaceri de milioane sau chiar miliarde de dolari.( Mihaela Popa, 2007, Originea brandului, http://www.safilar.ro/articolBranding.aspx?aID=21)
2.2 Definiții
Termenul de brand beneficează de foarte multe definiții. Unele sunt incomplete, altele sunt formulate într-un mod cât mai simplu, pentru a facilita înțelegera noțiunii de brand pentru marea masă a oamenilor, însă majoritatea definiților sunt foarte complexe și se adresează persoanelor cu cunoștințe serioase de branding.
Definiția care este cea mai folosită și cea mai comună este aceea că un brand este un nume, un termn, un semn, un simbol etc. având ca scop identificarea bunurilor sau servicilor unui vânzător sau grup de vânzători și diferențierea acestor bunuri sau servicii de cele ale concurenților.
În definitiv, brandul și construirea acestuia reprezintă esența procesului de marketing. De aceea, A. Ries afirmă că brandurile dețin identități și calități unice, altele decât cele ale companiei sau produselor pe care le reprezintă. Ei și-au transformat numele într-un brand. ( A.Ries, L.Ries, Laura, 2003, p.11)
Definiția care se apropie cel mai mult de așteptările consumatorilor de la un brnad este: Un brand ese o promisiune, o idee măreață și așteptările din mintea fiecărui consumator cu privire la un produs, serviciu sau companie. ( A. Wheeler, 2006, p.27)
Brandul nu este o proprietate a companiei, el este parte integrată a acesteia, brandul afectează și este afectat de politicile, activitățile, structura, cultura și istoria organizației. Strategia de dezvoltare a organizației are efect direct asupra brandului, la fel cum brandul influențează decisiv rezultatele organizației, în funcție de eficiența cu care transformă obiectivele organizației în experiențe plăcute pentru consumatori. ( S. van Gelder, 2003, p.15)
Definirea conceptului de brand într.un mod complet este foarte dificilă. Brandul este un concept cu o complexitate deosebită, cu un anumit grad de abstractizare care face dificilă înțelegera seminificațiilor acestuia de către consumatori. Din această cauză, C Cărămidă definește brandul prin ceea ce acest nu este.
– Brandul nu este un logo
– Brnadul nu este manual de identitate
– Brandul nu este un produs sau un serviciu
– Brandul nu este o etichetă sau un ambalaj
– Brandul nu este un accesoriu al business-ului
– Brandul nu este o modă sau o tendință a ei
– Brandul nu este un proces de fabricație
– Brandul nu este un nume sau un slogan ( C. Cărămidă, 2009, p.19)
Motivul pentru care brandurile au devenit foarte importante este acela că: brandurile puternice construiesc marile afaceri și asigură companiilor succesul pe piață. Pe măsură ce produsul sau serviciul devine mai greu de identificat, pe măsură ce competiția creează opțiuni sau alternative infinite, diferențierea devine imperativă. Și cel mai bun mod de diferențiere este un brand. ( A. Wheeler, 2006, p.12). În concluzie, misiunea de bază a unui brand este aceea de a diferenția compania, produsul sau serviciul de ceilalți. Așadar apare conceptul de singularitate, care crează în mintea unui potențial client percepția că pe piață nu există un produs asemănător produsului tău.
2.3 Trăsături
Cea mai importantă misiune au unui brand este aceea de a atrage consumatori noi și de a-i păstra pe cei existenți. De aceea, trăsăturile prinicipale ale unui brand duc, pe de o parte la ideea de forță, notorietate, iar pe de cealaltă parte la ideea că un brand este un instrument social de care dispune organizația, prin intermediul căruia împărtășește publicului informații, obiective, convingeri. Principalele trăsături ale unui brand sunt următoarele:
Atributele – sunt însușirile esențiale ce carcaterizează un brand.
Beneficiile – reprezintă importanța atributelor în ochii consumatorilor.
Valorile – se referă la princiipile de bază care au dus la formarea brandului și se aseamănă atributelor, doar că sunt orientate mai mult către companie și producător.
Cultura – un brand puternic duce de cele mai multe ori la formarea unei culturi proprii în jurul acestuia, sau invers, un brand împrumută vaorile culturale ale mediului în care a fost creat și s-a dezvoltat
Personalitatea – un brand este de fiecare dată asociat unor anumite categorii de persoane, de obiecte, de servicii, fapt ce duce la crearea unei personalități a brandului respectiv.
Consumatorul – un brand sugerează tipul de consumator care cumpără și utilizează acel produs.
2.4 Funcții
În societatea contemporană, o societate a informației și a vitezei, brandul reprezintă pentru producător un semnal privitor la acțiunile desfășurate, la strategie și la modalități de obținere a avantajului comparativ. Așadar, un brand joacă o serie de roluri esențiale pentru existența companiei.
1) Un brand identifică producătorul și/sau vânzătorul.
2) Un brand protejează atât producătorul, cât și consumatorul în fața competitorilor și a tentativelor de falsificare.
3) Un brand pune pe plan secund rolul jucat de preț în decizia de cumpărare
4) Un brand oferă producătorului oportunitatea de a atrage clienți loiali, care se vor dovedi ulterior profitabili pentru aceasta. Totodată, clienții loiali conferă producătorului un suport pentru realizarea de programe de marketing eficiente.
5) Un brand accentuează diferențierea de produsele concurente și de cele asemănătoare
6) Un brand creează oportunitatea de a introduce pe piață noi produse, care să fie asociate acelui brand.
7) Un brand ajută producătorul să creeze o cultură organizațională puternică, încurajând dezvoltarea profesională a angajaților.
Semnificația principală unui brand de succes este încrederea cu care este creditat de consumatori. Satisfacția primita în schimbul achiziției unui bun sau serviciu este principala motivație în decizia de cumărare. Există 3 factori care redau încrederea consumatorului într-un brand. (C. Cărămidă, 2009, p.19)
Imagine (expunere publică)
Fiabilitate
Satisfacție
Imaginea este un factor esențial: cu cât un brand are o expunere publică mai mare și o prezență păstrată vie în memoria publicului, cu atât încrederea va crește, având un efect pozitiv și asupra celorlanți doi factori, fiabilitatea și satisfacția.
Fiabilitatea este un factor ce ține de aspectul calitativ al brandurilor și este folosit pentru diferențierea între produsele similare.
Satisfacția este privită ca o consecință a fiabilității și are un efect hotărâtor pe termen lung, influențând deciziile de cumpărare ale publicului și puterea brandului.
În estență, un brand îl identifică pe vânzător sau producător – poate fi un nume, o denumire comercială, o emblemă sau un alt simbol. Un brand este promisiunea unui vânzător de a le furniza cumpărătorilor, în mod constant, un anumit set de atribute carcateristice, avantaje și servicii. Mărcile foarte bune comunică o garanție a calității. Dar o marcă este un simbol chiar mai complex de atât. ( J-N Kapferer, 1992, p.38)
Cele mai durabile semnificații ale unui brand sunt valorile pe care le invocă, alături de cultură și personalitate. Aceste trei dimensiuni definesc însăși estența unui brand. Chiar dacă organizațiile investesc milioane de dolari în campanii de comunicare ale brandului, consumatorii sunt cei care decid dacă el se ridică la nivelul așteptărilor, dacă se poate achita de promisiunea pe care o face clientului.
Capitolul 3. Brandul Personal
3.1 Delimitările conceptuale a unui brand personal
Importanța în construirea și gestionarea unui brand, cu scopul de a realiza un succes comercial și organizațional a fost bine stabilit și dezvoltat în ultimii ani. Un brand reflectă relațiile organizaționale între o companie și clienții săi și include aspecte privind identitatea, rațiunea de a exista, relațiile și experiența. Dacă vrem să atingem succesul individual într-o lume din ce în ce mai complexă și dinamică, atunci este necesar să ne concentrăm cu atenție la construirea unui brand personal și cum acesta este prezentat în lunmea exterioară. O imagine de marcă pozitivă creează în consumator dorința de a cumpăra și a utiliza produsele și servicile din cadrul afacerii noastre. Mulți oameni de succes au ajuns sa se vadă ca find mărci personale, interpretându-și rolul folosind principile și fundațiile de bază. (Roberto Alvarez del Blanco, 2010, p.2).
Toată lumea are un brand, și oricine poate avea un brand puternic. Pentru a avea acest brand puternic, nu implică shimbarea personalității noastre. Persoana care se folosește de un brand puternic, se folosește de calitățiile sale speciale pentru a putea face o diferență în viețile altora. Folosind calitățile și valorile noastre distinctive, sunt lucrurile care stau la baza unui brand personal puternic. Folosind doar tehnicile de marketing, nu ajută la crearea unui adevărat brand puternic, ci crearea unui brand puternic stă în decizia de a face o diferență sesizabilă în viața altuia. Să ne imaginăm că brandul nostru funcționează ca o bancă de încredere. De fiecare dată când primim o impresie seminifcativă din partea celorlanți, se mai adaugă un credit de încredere brandului nostru, astfel putând să punem bazele unei relații de încredere.
Din moment ce capacitatea noastra de a constru relații puternice de încredere, este o componentă cheie de succes pe plan profesional și personal, suntem în măsură să obținem mai mult din ceea ce ne dorim prin ceea ce suntem (David McNally, Karl D. Speak, 2011, p.1)
Din experiența personală, ceea ce spune autorul pot aproba, deoarece am observat că în ceea ce privește brandul personal pe care îl am, relațiile puternice și de încredere cu publicul meu au ajutat la creșterea semnificativă a acestui brand. Deasemnea, văzând că relațiile cu publicul pe care îl am sunt bune, primind mereu de la el opinii care erau legate de fotografiile mele, am reușit să ating acea componentă cheie care denotă succesul personal și profesional. Totodată, datorită acestor lucrui am reușit să obțin ceea ce îmi doream prin faptul că în tot ceea ce am făcut cu privire la fotografiile mele, am facut cu multă pasiune, sau mai exat am fost ceea ce sunt eu cu adevărat.
Un brand puternic brand personal este o percepție sau o emoție care este menținută de către o altă persoană care descrie calitățile și influențele deosebite care sunt întâlnite în relația noastră cu acea persoană. Un brand personal nu se bazează pe natura a ceea ce nu suntem. Un brand pesonal puternic descrie o persoană care alege să facă diferența în viețile altora și care construiește încredere în relațiile pe care le are. In schimb, un brand personal slab, descrie o persoană a cărei atribute și calități sunt lipsite de claritate și nu sunt percepute de ceilalți.
În definitiv, toți avem un brand personal. Formarea unui brand personal este o precepție ce a avut loc în mintea altora și a evoluat odată cu interacțiunea acestora cu noi. Prin intermediul contactelor repetate între noi și o altă persoană, percepția acesteia față de noi se formează mai mult, iar brand-ul perosnal în mintea acelei persoane devine mult mai clar. Cu alte cuvinte, oamenii sunt puși sub observare și în mod constant apar întrebările de tipul cine ești?, ce faci? și cum o faci?. A avea un brand nu este cel mai imprtant. Mai important este cât de puternic este brandul personal și dacă puterea acestuia crește sau slăbește în funție de impactul avut cu celelate persoane. ( David McNally, Karl D. Speak, 2011, p.7)
Pentru a aproba cele spuse mai sus, îmi aduc și eu opinia spunând ce înseană un brand personal pentru mine. După cum voi spune și în paginile ce urmează, brandul meu personal se bazează pe fotografie, dar sunt conștient că nu datorită mie, acest brand a putut lua ființă. Pentru a mă face mai bine înșeles, voi înceca sa exemplific fraza de mai sus care spune că brandul personal este o percepție ce a avut loc în mintea altora și a evoluat odată cu interacțiunea acestora cu noi. Așadar, spun că brandul pe care eu îl am acum, nu s-a născut odată cu mine, ci el apărea cu generații în urmă. Așadar, oaemnii care mă cunosc acum și știu ceea ce fac, automat au făcut legătura cu trecutul, făcînd referire la faptul că și rudele mele s-au ocupat de acest domeniu al fotografiei. Asftel, acum eu îmi pot constui în continuare brandul, datorită în primul rând percepților care au avut loc în mintea oamenilor cu privire la trecut și percepția oamenilor cu privire la ceea ce fac eu în prezent. Concluzionând cu ceea ce se spune în ultima parte, cea care face referire la faptul că a avea un brand este cel mai important, ci daca acesta este puternic sau nu, deasemnea pot spune din proprie experiență ca aceste lucruri sunt adevărate, și făcând referire la propriul brand, ceea ce fac și gândesc cu el îl face uneori mai puternic și altori mai slab.
Dezvoltarea bradului personal este cheia valorificării pasiunii noastre. Indiferent de conținutul pe care îl distribuim, acesta trebuie să ne reprezinte în mod autentic, fiind unicul aspect prin care ne diferențiem garantat de oricine altvineva. În lumea actuală, afacerea și brandul personal trebuie să fie unul și același lucru, indiferent de ceea ce se vinde. ( Gary Vay. Ner. Chuck, 2012, p. 37, 38)
Pentru a întări opinia autorilor, îmi exprim și eu opinia spunând că sunt de acord cu afirmația care spune că: "brandul pesonal este cheia valorificării pasiunii noastre" Spun acest lucru, deoarece am observat ce rol imens joacă pasiunea în crearea propriului brand în fotografia de peisaj. În 4 ani, de când am început practic să îmi consturiesc brandul, am observat că oricâte obstacole ai avea, dacă ai pasiune, pentru domeniul respectiv vei trece mai ușor de acele obstacole. Deasemnea, în cazul meu, fotografiile pe care le fac, nu se ridică încă la nivelul celor mai mari fotografi, dar după cum spune și Garry Vay. Ner. Chuck în cartea sa, am încercat pe cât a fost posibil ca fotografiile pe care eu le fac și le încarc mai apoi pe Facebook, să mă reprezinte în totalitate. Așadar, primul lucru pe care l-am făcut a fost să caut ceea ce mă caracteriza pe mine. După cum voi spune mai tărziu în acestă lucrare, am trecut prin mai multe etape ale fotografiei. Am început practic din dorința de a fi fotografiat, urmând ca mai apoi să încep să fac altora fotografii, dar treptat am observat ca acest lucru, nu era cel care mă caracteriza. Așa că, am mai căutat, pănă ce în timp, m-am văzut tot mai asociat cu fotografia de peisaj. Dar nici aici, nu toate elementele din categoria fotografiei de peisaj mă caracterizau, iar ceea ce am făcut, a fost să fac cercetari mai departe, până când am descoperit elementul cu care am fost și încă sunt cel mai conectat. Am descoperit că elementul care mă împlinește cel mai mult, este muntele, așadar am încercat să explorez locuri în care se găseau munți. Surpriza cea mai plăcută a fost atunci când, am descoperit că și publicul meu este conectat cu acest element. Cum am descoperit acest lucru? Simplu! Am încărcat pe rețeaua de socializare o fotografie în care surprindeam un loc uitat de oameni dar nu și de natură, un loc în care se vedeau perfect Munții Făgăraș (Anexa 1). Desigur, că după această fotografie, pasiunea mea pentru a face fotografii în natură și mai exact fotografii în care să surprind munții, a crescut, ajungand astfel la ceea ce spunea și Garry Vay. Ner. Chuck, adică, m-am decoperit pe mine, dar în același timp am descoperit și ceea ce dorește publicul de la mine.
Brandul personal joacă un rol major find un catalizator pentru schimbarea de atitudine sau acesta oferă o bază solidă ce ajută la îmbunătățirea continuă. Brandul personal este un cadru psihologic pentru idei. Acesta are un rol important în atingerea armoniei umane și reprezintă un puternic și real potențial pentru înțelegerea și gestionarea talentului individual. (Roberto Alvarez del Blanco, 2010, p.2)
Ceea ce spune Roberto Alvarez del Blanco în rândurile de mai sus, pot spune că mă caracterizează și mi se potrivește cel mai bine. După cum spune acesta, am încercat ca prin brandul meu, în primul rând să fac conexiunea cu publicul meu, iar mai apoi, treptat să înțeleg și să dezvolt talentul pe care l-am dobândit până acum. Lucru pe care l-am făcut și privind retrospectiv am văzut prin fotografiile mele o creștere a talentului meu.
3.2 Brandingul
Brandingul este procesul de creare și de întreținere a unui brand, în special prin intermediul publicității. Brandingului îi trebuie acordată o atenție foarte mare, trebuie gândit minuțios pentru că rezultatul brandingului este prima și poate principala metodă de comunicare și interacționare cu potențialii clienți.
În jurul unui brand se țese un sistem complex de legături ce contribuie la comunicarea valorilor pe care o companie le creează. Un brand se construiește plecând de la un logo și un slogan, dar puterea acestuia rezultă din suporturile comunicaționale prin care acesta este comunicat și promovat: direct, spoturi audio-video, ad printruri, bannere sau bannere online, postere, cataloage, corespondență directă. ( A. Cheinic, 2004, p.5)
Transformarea pieței produselor, orientarea sa spre satisfacția clientului, a condus spre mutații majore și în comunicarea prin branding. Dacă la începutul economiei de piață românești era suficient să dai un nume propriului produs și apoi să-l înregistrezi ca marcă, astăzi, datorită comunicării globale și internaționalizării piețelor, brandingul necesită o muncă de cercetare extrem de laborioasă. Comunicarea prin internet vine să complice și mai mult ecuația. Site-urile de prezentare sunt tot mai sofisticate, audiovizualul intervenind în brandul on-line într.o formă de comunicare extrem de concentrată. Aici, imaginea, sunetul și culoarea sunt cele ce fac regulile jocului pe piețe. ( Diana Hristache, 2004, p.71)
Puterea unui brand stă în ceea ce consumatorii cunosc, simt și aud despre un brand ca rezultat al experienței lor de-a lungul timpului.
Comunicarea prin branding se poate realiza prin intermediul unor strategii integrate la nivelul întregii companii. Cei zece pași importanți, identificați de A. Cheinic în brand-management și pe care comunicarea corporativă ar trebui să-i aibă în vedere, conduc spre realizarea unui sistem comunicatțional integrat.
Cei zece pași ar fi:
dezvoltarea comunicării corporative: istoricul și evoluția firmei; obiectivele manageriale și marketingul produselor; strategia firmei pe termen scurt și lung;
analiza concurenței: poziționarea produsului pe piață și locul său în raport cu cele similare ale concurenței; lista valorilor ce caracterizează produsul firmei și segmentul de piață căruia ne adresăm
comunicarea cu mediul extern: dezvoltarea comunicării cu clienții, importanța brandului în rândul diferitelor categorii de populație;
dezvoltarea strategiei de branding; analiza detaliată a impactului comunicațional al produsului în cadrul pieței și al firmei
integrarea produsului prin branding pe piață: comunicarea poziției brandului pe piață, dezvoltarea unui sistem integrat de comunicare: implementarea propriu zisă a strategiei de branding prin integrare a acesteia în departamentele de marketing și comercial al firmei
executarea unui brand creativ
continuitatea strategiei de branding
Putem observa că până la crearea propriu zisă a unui brand, este necesar a se trece printr-o succesiune de etape care sunt esențiale pentru asigurarea succesului pe piață a brandului nou creat. Un alt element important îl constituie pregătirea brandului pentru a putea intra pe piață. În acest gen, cel care dorește crearea unui brand are obligația să-și dezvolte comunicarea atât cea internă cât și cea externă, să cerceteze piața și concurența pentru a putea întocmi mai târziu o strategie competitivă de branding.
Abia după parcurgerea acestor pași, brandul poate apărea pe piață și se poate dezvolta prin publicitate, obținând creșterea vânzărilor și o poziție de piață cât mai bună. Însă acesta nu este finalul strategiei, deoarce odtată creat, trebuie să se continue întărirea brandului prin dezvoltarea strategiei de branding aleasă, prin perfecționarea acesteia și printr-o comunicare cât mai eficientă, în special prin obținerea unui feedback cât mai eficient din partea clienților.
3.3 Prezentarea brandului SamB Photography
Brandul SamB Photography, începea acum 4 ani, când am descoperit pasiunea pentru fotografie. La început, nu știam noțiunea de brand, dar cu toate acestea încercam să mă fac cunoscut. Dar ca să încep cu începutul, am să scriu în câteva rânduri cum mi-am descoperit pasiunea pentru fotografie. În primul rând trebuie să menționez că că pasiunea pentru fotografie nu s-a născut cu mine, ci am moștenit-o de la tatăl meu, care la rândul lui a moștenit-o de la tatăl său. Dar, dintre toți aceștia, se pare că doar eu am pus mai mult accent pe această pasiune, vrând să o cultiv mai mult. Așa că am început să fac fotografii. Primele fotografi pe care le-am făcut au fost făcute cu telefonul, iar la vremea aceea mi se păreau extraordinare. Dându-mi seama că pot face fotografii bune, am luat hotărârea de a cumpăra cu ajutorul părinților un aparat de fotografiat, iar așa am ajuns să am primul meu aparat de fotografiat. Și, încetul cu încetul am început să spun prietenilor, că vreau să fac fotografii, primind din partea lor destulă suținere pentru acea vreme. Am început prin a face fotografii prietenilor, care erau destul de încântați de cum acestea ieșau. Așa că am continuat să fac acest lucru, timp de un an, până când la un moment dat, am luat o pauză în încercarea de a face fotografii iar pasiunea mea pentru fotografie se ducea încetul cu încetul. Asta până când am plecat într-o excursie în Israel, unde din nou am început să fac fotografii, fascinat find de frumusețea locurilor de acolo. Am stat acolo timp de o săptămână, iar in fiecare zi adunam câteva sute de fotografii. Fotografiam tot ce vedeam, oameni, peisaje, animale, plante…tot ce prindeam. Ajuns înapoi acasa am început să mă uit prin multitudinea de fotografii făcute și am ales câteva care mi-au plăcut cel mai mult. Le-am pus într-un folder, iar următorul lucru pe care l-am facut a fost să le postez pe rețeaua de socializare Facebook. Era prima dată când îmi făceam fotografiile publice. Începusem să primesc aprecieri, și pasiunea mea pentru fotografie începea să crească din nou. Uitându-mă și eu prin albumul postat de mine pe Facebook, am observat că majoritatea fotografiilor surprindeau peisaje. Atunci, mi-a venint prima dată în minte că există și alt tip de fotografie, și anume fotografia de peisaj. Am fost încântat de acest tip de fotografie și în mine a părut dorința de a încerca acest tip de fotografie. După toate acestea, am ajuns să îmi cumpăr primul aparat de fotografit profesinal. Un Canon 1100D, aparat pe care îl am și acum. Prin urmare, m-am documentat despre fotografia de peisaj și am început să urmăresc pe facebook fotografi care erau și ei pasionați de fotografia de peisaj. Prin urmare, în primăvara anului 2013 am început să fac primele fotografii de peisaj. Deoarece am copilărit într-o zonă aflată la poalele Munților Făgăraș am avut parte de o varietate de peisaje încântătoare. Așa că, într-o zi frumoasă de primăvară am luat mașina părinților și aparatul din dotare și am început să explorez zona. Eram foarte încântat de ceea ce vedeam și eram dornic să fotografiez ceea ceea ce vedeam. Așa că am făcut prima fotografie. O fotgrafie în care am surprins lanțul Munților Făgăraș, iar apoi încetul cu încetul am adunat o primă colecție de 13 fotografii. Ajuns acasă, am descărcat fotografiile, iar următorul lucru pe care l-am făcut a, fost să creez un album frumos și să îl postez pe facebook. Am postat fotografiile și mă așteptam să primesc multe like-uri… dar acest lucru nu s-a întâmplat și primisem doar 7 like-uri pentru întreg albumul și câte un like sau două pentru fiecare fotografie. Sincer să fiu am fost puțin dezamăgit, dar în același timp un pic fericit că totuși sunt 7 persoane care apreciază fotografiile. Dar, cu toate acestea, după ce am realizat aceste fotografii, m-am întâlnit cu prietenii cărora le spusesem că vreau să mă apuc de fotografie și surpriză am primit multe aprecieri din partea lor, și chiar mai mult unii dintre ei și-au exprimat dorința de a le face și lor fotografii în locurile unde am realizat acele fotografii cu peisaje, iar locul unde a fost făcută fotografia de care spuneam că am făcut-o prima data, a devenit destul de popular și multe persoane au vrut poză în acel loc, iar chiar și eu m-am întors să fac o fotografie acolo în fiecare anotimp. (Anexa 2)
După toate cele petrecute în decursul anilor, pot spune că am continuat să fac cu pasiune ceea ce fac, ba chiar mai mult să mă adâncesc tot mai mult să constuiesc acest brand în continuare. Asfel, în ultmii ani, brandul SamB Potography a început să devină tot mai cunoscut, în mediul online reușind asfel ca fotografiile mele să fie publicate pe siteuri de fotografie sau pagini care promovează turisul românesc, cum ar fi: Un milion de locuri de locuri de văzut în românia (Anexa 1), 273 de locuri de văzut înainte să pleci din românia (Anexa 3), Uncover România (Anexa 4) și F64 (Anexa 5)
3.3.1 Cercetarea de evaluare
Metodologia nu este pur și simplu o colecție de metode și thnici de abordare cantitativă sau calitativă a socialului; nu este un "inventar" de tehnici, fie acestea și integrate strategic.
Este esențial de amintit că o metodă este todeauna un mijloc, și nu o finalitate în sine; metoda este maniera de a acționa, dar ea nu definește obiectivele de atins și valorile la care ne raportăm. Metoda este un instument pentru atingerea unor obiective prealabil definite, ea este subordonată valorilor și finalităților postulate în teorie (De Robertis, 1995, p.79)
Potrivit lui P. Fernandez (2001), principalii factori care afectează valoarea unui brand, pot fi grupați după cum urmează:
Factori care afectează așteptările de obținere a ratelor de rentabilitate diferențiale: perioada de avantaj competitiv, active diferențiale utilizate, marja asupra diferențialului de vânzări (diferența dintre prețurile și costurile diferențiale), fidelizarea clienților, beneficile emoționale
Factorii care afectează așteptările de creștere diferențială: relațiile nrand-clienți, bariere la intrare, dezvoltare tehnologică, oportunitățile de creștere
Factori care afectează riscul financiar diferențial: lichidarea brandului/companiei, dimensiunea brandului, controlul riscurilor.
Fără îndoială, procesul de evaluare a unui brand va fi foarte util pentru identificarea, evaluarea și cestionarea fiecăruia dintre acești factori, comparându-l cu alte mărci/companii, cu cele anterioare propriei mărci și cu obiectivele fixate, și, astfel, căutând maximizarea creării de valoare ca brand.
Evaluarea brandurilor are mai multe utilizări în funție de concentrarea lor după cum urmează
Utilizarea financiară: includerea brandurilor în situații financiare, fuziuni și achiziții, planificare fiscală
Utilizarea strategică: determinarea unui portofoliu optim de branduri, monitorizarea performanțelor portofoliluli de branduri, stabilirea bugetului de marketing, dezvoltarea de noi produse
Procesul de evaluare de brand crește cantitatea de informații deținute de societate cu privire la brandurile sale și aceasta ar trebui dezvoltat.
3.3.2 Obiectivele cercetării
Obiective generale
Evaluarea brandului personal SamB Photography
Evaluarea calității fotografiilor cu brandul SamB Photography
Obiective specifice
Cercetarea și evaluarea brandului SamB Photograpy, din perspectiva celor care urmăresc fotografiile cu acest brand
Cercetarea calității fotografiilor cu bradul SamB Photography
Identificarea factorilor care determină vizualizarea fotografiilor cu brandul SamB Photography
În această cercetare, am dorit să aflu în primul rând care este imporanța unui brand în fotografie, apoi mai specific să văd cum evoluează fotografiile postate de mine, cu brandul personal pentru a putea să îmi fac o opinie generală cu privire la ceea ce trebuie să ofer eu celor care urmăresc fotografiile încărcate de mine.
Apoi, prin intermediul întrebărilor, fiecare persoană care a avut contact cu fotografiile încărcate de mine, a avut posibilitatea de a spune cum a aflat de brandul SamB Photograhy, ce trăiri dar și ce așteptări au de la fotografiile cu brandul SamB Photography.
În final am încercat să aflu ce anume ar trebui îmbunătățit la fotografiile încărcate, ce ar trebui să aduc nou la ele, și cât de des ar trebui încărcate acestea pe pagina de socializare Facebook.
3.3.3 Metodele de culegere a datelor; chestionarul
Între mijloacele de culegere a datelor din teren, ancheta pe bază de chestionar este, fără nici o îndoială, metoda cea mai des utilizată, metoda despre care numeroși autori consideră că a dominat și încă mai domină spațiul socio-umanului. ( Ion Cauc, 2007, p.50) După cum evidenția Francois de Singly (1998, p.21), ancheta pe bază de chestionar "servește la producerea unor date explicative", care pun în evidență atât faptele sociale, cât și factorii care le determină.
Specificul anchetei pe bază de chestionar
Tehnică complexă de cercetare sociologică, presupunând numeroase etape, ancheta prin chestionar "este aproape întodeauna o anchetă de opinie" (V. Miftode, 1995, p.254, apud Ioan Cauc, p.59). Cu ajutorul chestionarului, ca instrument de investigare, se pun întrebări și probleme care determină diverse răspunsuri din partea persoanelor anchetate. Răspunsurile, respectiv comportamentele oamenilor, pot fi influențate de numeroși factori, dintre care putem aminti: personalitatea celui care anchetează dar și a celui anchetat, tema anchetei, mediul în care are loc, timpul de desfășurare a acesteia, structura chestionarului precum și modul lui de aplicare. Ion Cauc (2007, p. 63), spune că ancheta prin chestionar se distinge de celelate tehnici de cercetare printr-o serie de aspecte care o individualizează. Aceste aspecte țin fie de natura formală (adică modul de realizare a cercetării), fie de natura conținutului (adică de natura problemelor abordate), fie de natura populației investigate (în ceea ce privește reprezentativitatea, numărul etc.).
În primul rând, trebuie menționat faptul că subiecții sunt anchetați cu privire la un anumit domeniu al realității sociale cu care nu intră în contact direct, ei situându-se în afara mediului social al problemei. Din acest motiv, unii autori definesc chestionarul ca un "instrument secundar de investigații, un simplu instrument printre altele" (V. Miftode, 1995, pag. 246 apud, Ion Cauc, p.63).
În al doilea rând, ancheta prin chestionar are un caracter standardizat, deoarece întrebările sunt formulate clar dinainte, la fel și numărul și ordinea acestora; mai mult decât atât, este stabilit și numărul persoanelor cu anumite carcateristici (sex, vârstă, nivel de pregătire etc), cărora li se adresează întrebările, fără a se putea interveni sau abate de la această schemă de organizare a anchetei.
În al treilea rând, spre deosebire de alte instrumente de cercetare, chestinarul beneficează de tehnici specifice de construcție sau explorare.
Clasificarea chestionarelor
Septimiu Chelcea sublinia într-una dintre lucrările sale (apud Ion Caciu, 1998, p.70) necestitatea descrierii și clasificării riguroase a tuturor instrumentelor de cercetare utilizate în sociologie și propunea, în acest sens o schemă de clasificare a chestionarelor în funție de trei mari criterii: conținutul, forma întrebărilor și modul de aplicare a chestionarelor.
a) După primul criteriu de clasificare, anume conținutul informaților obținute, chestionarele se împart în patru mari categorii:
chestionarele de date factuale (sau de tip administrativ)
chestionarele de opinie
chestionarele speciale
omnibus
Primele două tipuri vizează natura, calitatea informației, în timp ce ultimele două vizează cantitatea informației, respectiv numărul de teme abordate.
Chestionarele de opinie, spre deosebire de cele anterioare, se referă la date care nu pot fi observate în mod direct. Ele încearcă să surprindă nu numai opinile oamenilor, dar și motivațile, atitudinile, înclinațiile, așteptările lor.
Întrebările de opinie vizează aspecte care țin de ceea ce cred oamenii. Datele de acest gen nu pot fi obținute decât prin comunicare verbală cu subiecții, sunt întrebări care dețin o pondere foarte mare în cadrul unui chestionar și, de asemenea implică mari dificultăți în privința acurateții lor, a verificării gradului de cocordanță între opinile reale și cele exprimate ori prin răspunsurile date de către subiecți. În cadrul acestor tipuri de întrebări nu există răspunsuri bune sau rele, ci doar răspunsuri adevărate, sincere sau nu. În ceea ce privește gradul de concordanță dintre răspunsul dat la întrebare și opinia reală, pot exista mai multe situații și factori care îl influențează:
– subiectul exprimă foarte clar și sincer opinia pe care o are asupra unei anumite probleme;
– deși are formată opinia respectivă, subiectul refuză să o dezvăluie din diferite motive: dezinteres față de tema abordată în chestionar, teama că răspunsul său să nu fie considerat greșit, ridicol, sau contrastant față de părerea majorității etc;
– intervievatul nu are formată încă o părere de opinie asupra problemei care interesează anchetatorul, dar din jenă sau din motive de prestigiu social nu recunoaște acest lucru și, ca urmare, oferă răspunsuri false;
– subiectul nu are nici o opinie și recunoaște deschis acest lucru.
Septimiu Chelcea (1998, p. 187, apud Ion Cauc, p.79) este de părere că nu trebuie trase concluzii analizând doar răspunsurile oamenilor la o singură întrebare, ci "totdeauna trebuie prevăzut un sistem de întrebări care să permită stabilirea poziției indivizilor față de una sau alta din problemele puse în discuție" sau despre modul lor de procurare.
b) Cel de-al doilea criteriu de clasificare al chestionarelor este forma întrebărilor, după care distingem:
chestionare cu întrebări închise
chestionare cu întrebări deschise
chestionare cu întrebări mixte
Chestionarele cu întrebări închise sunt acele tipuri de chestionare care conțin întrebări la care variantele posibile de răspuns sunt dinainte fixate, persoana intervievată urmând doar să o aleagă pe cea care corespunde opiniei sale. Cel mai simplu sistem de răspuns la o întrebare închisă este cel dihotomic (cu două variante de răspuns), în termenii DA / NU sau masculin / feminin. Uneori i se oferă subiectului și o a treia variantă de răspuns, de exemplu NU ȘIU / NU RĂSPUND. Iar o a treia variantă de răspuns sunt întrebările de factură nominală-politomă, în care respondentul are mai mult de două opțiuni.
Pentru cercetarea de față, am folosit ca instrument de cercetare chestionarul, deoarece mi s-a părut a fi cea mai bună metodă de a avea o perspectivă reală asupra temei alese, de a observa și modela cercetarea în scopul înțelegerii temei exprimate în celelate capitole ale lucrării, și anume evaluarea brandului personal SamB Photography.
Am folosit atât întrebări dihotomice cât și întrebări de factură nominală-politomă, pentru a putea avea o părere cât mai clară despre brandul SamB Photography cât și despre fotografiile încărcate pe pagina de facebook.
În primul rând, persoanele care au completat chestionarul propus, au fost persoane care au aflat în timp despre fotografiile cu brandul SamB Photography și persoane care urmăresc des aceste fotografii.
Eșantionul reprezentativ pentru cercetarea mea, a fost de 45 de persoane, deoarece acest brand a fost creat cu puțin timp în urmă, peroanele care au aflat de el nu sunt în număr foarte mare. Astfel, datele despre chestionar au fost împărțite în grafice de frecvență.
Structura chestionarului (Anexa 10 ) a fost formată din 10 întrebări, din care prima întrebare a fost o întrebare închisă, pentru a putea stabili daca pentru aceștia, fotografia poate constitui obiectul unui brand. Apoi s-a făcut trecerea treptat la întrebări despre brandul SamB Photography iar mai apoi despre ce anume i-au atras pe ei la fotografiile postate cu acest brand, urmând ca mai apoi să se răspundă câtorva întrebări legate de: cât de des vizualizează aceștia fotografiile postate de mine, ce așteptări au de la fotografiile încărcate, cât de des ar trebui să fie fotografiile încărcate și ce modificări ar trebui aduse procesului de fotografiere.
Chestionarul a fost realizat din întrebări cât mai inteligibile, pe care le-am construit împreună cu profesorul coordonator pentru ca ele să fie cât mai bine întelese de către respondenți. Asftfel cuvintele folosite și expresiile au fost cât mai simple posibil.
Personal am observat o mare deschidere din partea respondenților pentru a răspunde și a completa chestionarul.
Capitolul 4. Analiza și interpretarea datelor
4.1 Analiza cantitativă
Pentru cercetarea cantitativă a lucrării mele am folosit chestionarul, așa cum am explicat și în capitolul anterior, iar chestionarul a fost structurat din 10 întrebări, la care fiecare participant a dat răspunsul potrivit pentru el. De asemenea, întrebările au fost întrebări închise și vor putea fi exprimate cu ajutorul graficelor, care au ajutat la clarificarea unor informații.
În prima întrebare a chestionarului, am dorit să aflu dacă și câți dintre respondenți consideră că fotografia poate constitui obiectul unui brand. Așadar, 93,3 % au răspuns afirmativ la această întrebare, urmați fiind de către cei 2,2 % care au răspuns negativ la acestă întrebare, iar 4,4 % nu și-au exprimat nici o opinie cu privire la acest lucru.
Figura 1.4
În următorul tabel, respondeții sunt împărțiți în funcție de mijloacele prin care aceștia au auzit de brandul SamB Photography.
De menționat în această întrebare, este că majoritatea persoanelor care au răspuns acestei întrebări, susțin că au auzit de brandul SamB Photography, din mediul online, mai exact din Facebook. Aceștia au ponderea cea mai mare, procendajul lor fiind de 51, 1 %, urmați de cei care susțin că au auzit de acest brand din partea prietenilor, ponderea lor fiind de 28, 9 %. Apoi, cei care au auzit de acest brand din partea prietenilor dar și prin intermediul Facebook, ponderea lor fiind de 20 %. Iar cu procendajul de 0% au fost variantele de răspuns: școală și siteuri de promovare a fotografiei.
Figura 2.4
Cea de a treia întrebare a chestionaruluiu, a fost axată pe primul aspect care i-a reținut atenția privitorului. În această întrebare, respondentul a avut de ales între 4 variante de răspuns, care aveau în vedere: culorile, modul de surprindere a peisajului, originalitatea, surprinderea momentelor de scurtă durată. Am ales să poziționez această întrebare printre primele, deoarece doresc să aflu de la publicul meu, care este prima lui părere în timp ce vizualizează o fotografie încărcată de mine. Așadar, pentru această întrebare, răspunsurile cu cea mai mare pondere au fost: modul de surprindere a peisajului și originalitatea. Aceste răspunsuri a avut o pondere de 42,2 % din totalul răspunsurilor. Pe loul doi, cu un procendaj de 15,6% a fost situată originalitatea, urmată de culorile fotografiilor, care au avut un procentaj de 13,3 %. Cel mai mic procendaj l-a avut răspunsul care avea în vedere surprinderea momentelor de scurtă durată. Acesta a fost de 2,2 %
Figura 3.4
Deoarece consider că un produs, în cazul meu, fotografiile peisagistige cu brandul SamB Photography trebuie să fie promovate pentru a putea agunge la cât mai mulți oameni, consider necesar încărcarea acestora cât mai des pe pagina de Facebook. De aceea, am dorit să aflu care este opinia publicului meu, cu privire la acest aspect al încărcări fotografiilor pe Facebook. Deci, i-am întrebat pe aceștia cât de des vizualizează fotografiile postate cu acest brand. Pentru variantele de răspuns, am ales următoarele: zilnic, săptămânal, lunar, mai rar de o lună.
Pentru această întrebare, răspunsul cu cel mai mare procentaj, a fost că aceeștia vizualizează fotografiile cu brandul SamB Photography lunar, răspunsul având un procentaj de 40 % din numărul total de răspunsuri. Pe poziția a doua, s-a aflat răspunsul săptămânal, care a avut un procentaj de 26,7 % din totalul răspunsurilor. Urmart de acesta, a fost răspunsul mai rar de o lună cu un procentaj de 24,4%. Cele mai mici procentaje, au fost răspunsurile zilnic cu 4 %, lunar și mai rar de o lună cu 2,2 % urmat de săptâmânal și lunar, tot de 2,2%
Figura 4.4
O dată ce am început să încarc fotografiile pe pagina de facebook, doresc să aflu ce nume observă publicul la vizualizarea acestor fotografii. De aceea, am ales să le pun această întrebare respondenților: Ce anume ați trăit / observat în urma vizualizării fotografiilor. Ca și variante pentru răspuns, am selectat următoarele: creativitate, stare de bine, relaxare, entuziasm. Respondenți au putut alege mai multe varinate de răspuns, așadar, la această întrebare, precendajul cel mai mare a fost alcătuit din răspunsul care face referire la starea de bine, relaxare și entuziasm. Aceste răspunsuri au avut un procentaj de 15,6 % din totalul răspunsurilor, urmate de creativitate și entuziasm cu un procent de 13,3 %.
Am ales să pun această întrebare, deoarece doresc ca pe viitor prin fotografiile mele, să îi pot inspira la creativitate pe cei care le privesc, iar pentru alții să le ofer o stare de bine, relaxare sau entuziasm.
Figura 5.4
Pentru a putea avea eficiență maximă în fotografiile pe care le încarc, am ales ca în următoarea întrebare să îmi întreb publicul ce anume dorește să descopere în fotografiile pe care aleg să le încarc. Ca și variante de răspuns am ales elementele următoare: calitate, creativitate, originalitate, diversitate în imagini. Pentru această întrebare, publicul a ales cu un procentaj de 15,6 % calitatea și tot cu un procentaj de 15,6% diversitatea în imaginile surprinse. După aceste răspunsuri, s-au aflat cu procentaj de 13,3% elementele de calitate, creativitate, originalitate și diversitate în imaginile surprinse.
După această întrebare, am observat că publicul meu, dorește ca fotografiile mele să fie în primul rând calitative iar în ele să se observe o diversitate. Deasemnea, publicul își dorește ca în fotografiile pe care le încarc să apară și elementul de creativitate, un element pe care îl consider important și care vine în completarea calității și diversității fotografiilor surprinse. Acest element al creativității a avut un procentaj de 8,9 %.
Figura 6.4
Deoarece doresc ca de fiecare dată când fotografiez, iar apoi încarc acea fotografie, publicul meu să aibă plăcerea de a se uita la acea fotografie. Am ales să îi intreb pe aceștia ce element peisagistic preferă în fotografiile mele. Trebuie să recunosc că până acum, mi-am învățat publicul cu un element specific mie, și anume muntele. Deasemnea, am observat și din partea lor o mare atracție pentru acest element. Așadar, pentru acestă întrebare, am oferit ca variante de răspuns elemente ca: munte, mare, pădure, fenomene ale naturii și elementele astronomice precum cerul, luna sau soarele. Din toate aceste răspunsuri, procentajul cel mai ridicat, l-a avut desigur, muntele care a fost ales de către respundți cu un procentaj de 22,2 % din totalul răspunsurilor. Pentru această întrebare, am observat o tendință predominanta a publicului spre elemente cum ar fi: muntele și padurea. De exemplu acestea două, cumulate au fost alese cu un procent de 11,1%. Deasemnea, tot cu un prcent de 11,1% a fost ales și elementul natural, marea.
După această întrebare, consider că nici un element nu ar trebui neglijat, iar pe viitor mă voi axa și pe fotografierea fenomenelor naturi și elementelor astronomice, chiar dacă acestea au fost alese într-un procentaj mai mic, de doar 4,4% din numărul total. Voi face acest lucru, deoarece voi vrea să păstrez fidelitatea publicului meu, aspect despre care voi vorbi în următoarea întrebare.
Figura 7.4
Cum am spus mai sus, în întrebarea ce urmează voi vorbi despre fidelitatea publicului meu, mai exact despre cum aș putea păstra fidelitatea publicului. Așadar, am ales ca această întrebare, să facă referire la cât de des ar trebui să încarc fotografii pe rețeaua de socializare Facebook, pentru ca publicul meu să urmărească fotografiile încărcate de mine și în același timp, el să rămână fidel brandului SamB Photography. Am ales să pun această întrebare, deoarece, personal consider fidelitatea un element foarte împortant în brandul meu, deoarece acesta poate să aducă mai mulți oameni dornici de a vizualiza fotografiile mele. Deasemnea, consider important, ca fotografiile pe care le încarc, să apară pe cât posibil săptămânal. Pot spune că până acum am reușit să îmi îndeplinesc această cerință încărcând în jur de două fotografii pe săptămână. Așadar, pentru a întări acest detaliu, am hotărât să îmi întreb publicul cu ce frecvență trebuie încărcate fotografiile mele. Pentru această întrebare, am ales 3 variante de răspuns, și anume: săptămânal, lunar și zilnic. Prin urmare, din totalul răspunsurilor, respondenții doresc ca fotografiile să apară pe rețeaua de socializare Facebook, săptămânal. Acest răspuns a beneficiat de un procentaj de 71,1% din totalul răspunsurilor, urmat fiind de respondenții care și-au exprimat opinia în legătură cu acest răspuns și doresc, ca pe viitor fotografiile să fie încarcate, lunar. Acest răspuns a beneficiat de 20% din totalul răspunsurilor. Pe ultimul loc, s-au afalt respondenții care au ales varianta de răspuns: zilnic, aceștia fiind într-un procentaj de 8,9 %.
Răspunsul acestora, îmi confirmă cerința stabilită de mine, de a încărca fotografii săptămânal. Desigur, nu voi neglija nici pe cea mai mică parte, cei care doresc ca fotografiile să fie încărcate zilnic, încercând să fac acest lucru atunci când este posibil.
Apropiindu-mă de finalul chestionarului, nu am vrut să trec cu vederea ceea ce aș putea îmbunătății pe viitor în procesul de fotografiere. Așadar, le-am adresat respondenților următoarea întrebare: Cărei părți a procesului de fotografiere considerați că îi pot aduce îmbunătățiri?. Deasemnea, le-am dat și anumite variante de răspuns cum ar fi: partea tehnică, diversitate în imagini, creativitate, originalitate, noutate. Cum spuneam mai sus, la întrebarea referitoare la ceea ce se așteaptă publicul de la fotografiile mele, un procentaj destul de ridicat, l-a avut elementul diversității imaginilor. Așadar și la această întrebare, capitolul diverității imaginilor, a obținut cel mai mare procent din numărul total, și anume procentul a fost de 35,6%
Am observat această tendință a publicului în care se dorește o diversitate în imagini, deci, voi încerca să duc la îndeplinire această dorință a clienților. Trecând mai departe, am observat o creștere destul de mare și în rândul noutății imaginilor, acest element având un procent de 22,2% din numărul total. După cum spuneam mai sus, publicul a fost obișnuit cu peisajele montane, iar după această cercetare, voi încerca să aduc chiar și în rândul acestor peisaje montane, elementul de noutate. După cum mă așteptam, un procent ridicat l-a avut și partea tehnică, acesta având un procentaj de 11,1%, iar și la această parte voi avea în vedere să aduc câteva modificări.
Figura 9.4
Ajuns la ultima întrebare din chestionar, am dorit să aflu din partea publicului ce fel de peisaje ar dori ei ca eu să fotografiez pe viitor. Pentru această întrebare, am oferit ca variante de răspuns, următoarele peisaje: peisaje montane, peisaje maritime și peisaje aeriene. Din nou, la această întrebare, răspunsul cu cel mai mare procentaj, l-a avut peisajele montane, acesta find ales de 37,8 % din perosanele care au completat acest chestionar. În rândul peisajelor maritime, respondenții care au ales acest răspuns, au fost de 20 %. O surpiză pe care am observat-o din partea lor, a fost că 17,8% dintre cei care au completat acest chestionar, și-au exprimat dorința ca eu să fotografiez pe viitor și peisaje aeriene. Spun că a fost o surpriză, deoarece aveam de ceva vreme această idee, iar acum observănd că și parte din publicul meu își doreșete acest lucru, voi încerca pe viitor să fotografiez și astfel de peisaje.
Figura 10.4
4.2 Analiza SWOT
În urma cercetării pe care am efectuat-o, voi face în continuare o analiză SOWT, pentru putea observa care sunt punctele tari, punctele slabe oportunitățiile și amenințările, cu privire la brandul personal SamB Photography.
Punctele tari
După cercetarea pe care am efectuat-o, consider că primul lucru care constituie un punct forte în ceea ce mă privește pe mine și brandul SamB Photography, reprezintă dorința de implicare continuă în a oferi publicului ceea ce dorește. Mai apoi, un alt punct tare pe care l-am observat, este deschiderea publicului spre fotografiile pe care le încarc. Un alt punct tare pe care l-am observat în cercetarea de față, este faptul că beneficiez de unele elemente definitorii în procesul de fotografiere, cum ar fi: creativitatea, originalitatea și calitatea. Deasemnea, un punct tare al brandului SamB Photography, este faptul că acesta are un început bun în mediul online, dovadă find faptul că majoritatea publicului care a răspuns chestionarului, a aflat de acest brand din domeniul online, mai exact rețeaua Facebook. Următorul punct tare pe care l-am indentificat, este acela că imaginile pe care le surprind, au elemente benefice surprinderii unui peisaj, aspect care îi atrage pe privitori. Datorită unei întrebări pe care am adresat-o în chestionar, am decoperit faptul că un punct tare al brandului SamB Photography și al fotografiilor, este faptul că atunci când oamenii privesc fotografiile, aceștia traiesc stări de relaxare și creativitate. Un punct pe care eu îl consider deasemnea un punct tare, este faptul că eu și publicul suntem pe aceiași lungime de undă, adică ceea ce eu doresc să fotografiez, se potrivește de cele mai multe ori cu ceea ce publicul vrea să primească.
În definirea altui punct tare, am decis să aduc în vedere, pariciparea alături de alți fotografi profesioniști la proiectele lor fotografiece, chiar dacă acestea nu se încadrează în stilul fotografiilor de peisaj. Dar, consider că acest lucru poate fi un punct tare, deoarece mă ajută pe mine șă îmi dezvolt abilitățiile în fotografie, ajungând astfel să pot crește și mai mult valoarea brandului SamB Photography. Deasmenea, faptul că am intrat în legătură și cu alți fotografi de peisaj, poate constitui un punct tare, deoarece observândui pe aceștia, pot vedea ce anume fac ei pentru publicul lor și cum pot aduce ș rui elementele lor pentru publicul meu, dacă bineînțeles, acestea se potrivesc categoriei mele de public.
Un punct forte îl constituie și aparițiile fotografiilor cu brandul SamB Photography, pe pagini de Facebook unde este promovată fotografia de peisaj.
Punctele slabe
Unde există multe puncte tari, există de obicei și puncte slabe care să le compenseze. Așadar, primul lucru pe care îl trec pe listă ca find un punct slab este acela că fotografiile mele, nu mai apar cu aceiași frecvență pe internet iar acest lucru este contrar celui pe care publicul meu si-l dorește. Deaemenea, un alt punct slab indentificat, este acela că în ultima vreme, în imaginile surprise, nu mai apare elementul de noutate, iar deasemenea acesta este un lucru pe care publicul si-l dorește. Un alt punct slab pe care l-am identificat în această cercetare, a fost faptul că pentru a putea avea o calitate tehnică mai bună ca până acum, este nevoie de o investiție în ceea ce privește aparatura foto. Momentan, aparatul cu care fotografiz nu este unul profesional.
Un alt punct slab în ceea ce privește brandul SamB Photography, este faptul că momentan, nu am posibilitatea financiară de a explora și alte teritorii în afara României. Astfel, nefăcând acest lucru, diversitatea imaginilor surprinse poate scădea, pierzând asfel probabil o parte din public. Deasemnea, mai încadrez ca punct slab și promovarea pe care o am acum, deoarece aceasta nu este foarte vizibilă, iar eu nu fac prea multe demersuri în acest scop. Desigur, acest lucru poate fi dăunător brandului, astfel publicul stagnând doar la acest număr pe care îl are acum.
Oportunități
Consider că mereu în fotografie există oportunități solide. Astfel, cât privește fotografia de peisaj și brandul SamB Photography, una dintre oportunități ar fi ca pe viitor, totul ce ține de partea tehnică specifică fotografiilor peisagistice să se îmbunătățească, astfel în cât calitatea fotografiilor să fie superioară celei de acum.
O altă oportunitate, ar fi participarea mea la diferit workshopuri specifice fotografiilor de peisaj, astfel având șansa de a îmi îmbogăți portofoliul de fotografii, dar și de a acumula cunoștințe în acest domeniu.
Deasemnea, o oportunitate importantă pe care o iau în seamnă, este aceea de a lega relații și cu alți fotografi cunoscători ai fotografiei peisagistige.
O altă oportunitate este reprezentată de faptul că am începu să am tot mai mult contact cu pagini care promovează fotografiile de peisaj, ridicându-mi astfel notorietatea și printre alți oameni.
Amenințări
Cu toate că această pasiune, cea de fotografie este una actuală, debutul dar mai ales continuarea în acest domeniul nu sunt foarte accesibile iar pentru a dobandi cât mai mult public, este nevoie de cât mai multă promovare care uneori nu este cea mai ieftină metodă.
O altă amenințare pe care am identificat-o este aceea că o dată cu scăderea încărcărilor pe rețeaua de socializare Facebook a fotografiilor, va scădea automat și numărul celor care urmmăresc aceste fotografii.
Timpul, deasemnea poate fi o amenințare în ceea ce privește continuarea fotografiei de peisaj și a brandului SamB Photography, deoarece vor mai apărea și alet lucrui care nu țin de fotografie, dar vor trebui rezolvate, ne mai existând astfel timp și pentru fotografie.
Observații
În urma analizării brandului SamB Photography, am constatat că acest brand deși este la început, activitatea lui poate crește considerabil. Asfel că, misiunea care îmi revine mie, este aceea de a-mi continua pasiunea pentru ceea ce fac, perseverând astfel în realizarea fotografiilor de peisaj și încărcându-le în continuare pe pagina personală de Facebook, construind astfel brandul SamB Photography din ce în ce mai puternic.
Deasemnea, un lucru care este de menționat, este acela că în procesul de fotografiere, ar trebui să folosesc toate resursele disponibile pe care le am pentru a putea crește calitatea, diversitatea, originalitatea și creativitatea fotografiilor pe care le încarc.
Un alt lucru pe care trebuie să îl iau in considerare în tot acest proces de construire a brandului SamB Photography, este relația dintre brandul meu și consumator. Deoarece doresc ca brandul SamB Photography, să obțină un rezultat semnificativ, și anume să strângă cât mai mulți consumatori fideli, este necesară în continuare o cunoaștere cât mai bună și cât mai în detaliu a publicului țintă.
Concluzii
Ceea ce am observat și merită susținut cu tărie, este faptul că atunci când vrei să faci un pas mai departe și vrei să te afișezi lumii cu pasiunea pe care ai, tot ceea ce trebuie să faci este să ții cont de ceea ce ai pus în tine, iar pecetru acest lucru, voi reveni la citatul lui Gary. Vay. Ner. Chuck care spunea că dacă vrei să afli care este succesul în a-ți creea brandul personal, tot ceea ce trebuie să faci este să îți iubești familia, să muncești pe brânci și nu în ultimul rând, să îți trăiești pasiunea la maxim.
Ceea ce am învățat eu și mi-a atras atenția în această cercetare, este un lucru pe care vreau să il aplic în continuare atunci când vine vorba despre brandul personal SamB Photography, acest lucru se referă la faptul că mai mult decât un brnad, este ceea ce sunt eu cu adevărat. Cercetând mai amănunțit despre ce înseamnă un brand personal și cum se construiește acesta, am observat că toate ideeile duc în același loc, și anume atunci când oamenii au contact cu brandul meu, acesta să se identifice cu mine.
Desemnea, un alt punct de luat în vedere atunci când vine vorba despre brandul personal și un lucru pe care de asemnea l-am descoperit în cercetarea de față, este faptul că consumatorii brandului SamB Photography, vor să le relatez întodeauna prin fotografiile mele adevărul. Desigur, aceștia vor de la mine și sevicii de calitate, valoare, autenticitate, dar am observat că aceștia vor să știe că persoana pe care o urmăresc este cinstită.
Un alt lucru învățat în această cercetare, este faptul că atunci când mă gîndesc la brandul SamB Photography, nu trebuie niciodată să îmi închipui că pentru a avea succes, brandul meu ar trebui să semene cu al altui fotograf. Am învățat că pentru a putea avea succes, cel mai important este să fiu eu însumi, sau mai bine spus, îm tot acest proces al brandului personal, întodeauna să ascult de mine, să fiu eu însumi să creez în continuare un conținut captivant și calitativ, iar oamenii vor fi interesanți să vadă ce am eu de arătat și făcând acest lucru, oamenii care deja vorbesc despre mine, vor atrage după ei și alți oameni interesați de același subiect al fotografie de peisaj.
Singurul mesaj care rămâne cel mai evident și este aplicat și pentru brandul SamB Photography, este că succesul financiar, personal și profesional vine în urma muncii intense aspupra fotografiilor de peisaj, începând de la partea tehnică până la partea care ține de artă, trăirea pasiunii, relatarea în continuare a poveștii mele, autenticitate în fiecare fotografie pe care vreau să o arăt publicului, efort și răbdare și o atenție acordată aspectelor mici sau mari.
Bibliografie
Cărți
1. del Blanco, Roberto, Alvez, PERSONAL BRANDS: Mange your life with talent and turn it into a unique experience, Editura Palgrave Macmillan, New York, 2010
2. Cauc Ioan, Metodologia Cercetării Sociologice, Metode și tehnici de cercetare, Editura Fundația României de mâine, București, 2007
3. Cărămidă, Cristian, Brand & Branding: Identitate vizuală, vol I, Editura BrandMark, București, 2009
4. Fernandez, Pablo, Valuation methods and shareholder value creation
5. Francois, de, Singli, Ancheta și metodele ei: chestionarul, interviul de producere a datelor, interviul comprehensiv, Editura Polirom, București, 1888
6. van Gelder, Sicco, Global Brand Strategy – Unlocking Brand Potential Across Countries, Cultures and Markets, Editura Kogan Page, Londra, 2003
7. Hristache, Diana, Comunicare Corporativă, Editura ASE, București, 2004
8. Ionică, Lucian, Imaginea Vizuală, aspecte teoretice, Editura Marinească, Timișoara, 2000
9. Kapferer, Jean – Noel, Strategic Brand Management: New Approches to Creating and Implementing Brand Plans, Carlson School of Management, Universitz of Minnesota, Minneapolis, 2006
10. Miftode, Vasile, Tratat de Metodologie Sociologică, Editura Lumen, Iași, 2003
11. McNallz, David, Speak, Karl, D., Be Your Own Brand, Editura Berrett – Koehler, San Francisco, 2011
12. Ries, Al & Ries, Laura, Cele 22 de legi imuabile ale brandingului, Editura Curier Marketing, București, 2003
13. Sontag Susan, Despre Fotografie, Editura Vellant, București, 2014
14. Vaynerchuck,Garry, Dă lovitura! De ce acum e momentul să faci bani din pasiunea ta, Editura Publica, București, 2012
15. Wheeler, Alina, Designing Brand Identity, an Essențial Guide for the Entire Branding Team. Editura John Wiley & Sons, Hoboken, New Jersey, 2006
Anexe
( Anexa 1)
(Anexa 2)
(Anexa 3)
(Anexa 4)
(Anexa 5)
(Anexa 6)
(Anexa 7)
(Anexa 8)
(Anexa 9)
Chestionar de evaluare a brandului personal
SamB Photography
(Anexa10)
Bună ziua, mă numesc Bruda Samuel și realizez o cercetare pentru susținerea lucrării de licență. Cercetarea pe care doresc să o realizez se referă la evaluarea brandului personal SamB Photography. În acesta, timp de 5 minute, dumneavoastră îmi veți răspunde la câteva întrebări despre calitatea brandului personal SamB Photography. Vă mulțumesc!
1. Considerați că fotografia poate constitui obiectul unui brand?
Da
Nu
Nu știu / Nu răspund
2. Cum ați aflat de brand-ul SamB Photography?
Prieteni
Școală
Siteuri de promovare a fotografiilor
3. Care a fost primul aspect care v-a reținut atenția în fotografiile peisagistice?
Culorile
Modul de surprindere a pesisajului
Originalitatea
Surprinderea momentelor de scurtă durată
4. Cât de des vedeți fotografiile cu brand-ul SamB Photography, încărcate pe Facebook?
Zilnic
Săptămânal
Lunar
Mai rar de o lună
5. Ce anume ați trăit / observat în urma vizualizării fotografiilor peisagistice?
Creativitate
Stare de bine
Relaxare
Entuziasm
6. Ce asteptați să descoperiți la fotografiile încărcate?
Calitate
Creativitate
Originalitate
Diversitate în imaginile surprinse
7. Ce element peisagistic preferați?
Munte
Mare
Pădure
Fenomene ale naturii
Elemente astronomice ( cer, lună, stele, soare)
8. Pentru păstrarea fidelității dumneavoastră față de brand-ul SamB Photography, cât de des considerați că ar trebui încărcate fotografiile peisagistice?
Zilnic
Săptămânal
Lunar
9. Cărei părți a procesului de fotografiere considerați că îi pot aduce îmbunătățiri?
Partea tehnică
Diversitate în imagini
Creativitate
Originalitate
Noutate
10. Ce fel de peisaje ați dori să fotografiez pe viitor?
Peisaje montane
Pesaje maritime
Peisaje aeriene
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evaluarea Brandului Personal Samb Photography (ID: 114983)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.