Evaluarea Biodiversității DIN Parcul Central „simion Bărnuțiu” DIN Cluj Napoca ȘI Modul DE Percepție AL Vizitatorilor Asupra Peisajului

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA: PEISAGISTICĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Absolvent:

Meda Maria DINCĂ

Conducător Științific:

Șef lucr. dr. Adriana SESTRAȘ

Șef lucr. dr. Valentin SINGUREANU

CLUJ-NAPOCA

2016

România

ministerul educației, cercetării ȘI TINERETULUI

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINă VETERINARă

CLUJ-NAPOCA

Str. Mănăștur Nr. 3-5, 400372 Cluj-Napoca, România

tel.+ 40-264-596.384; fax + 40-264-593.792

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA: PEISAGISTICĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

EVALUAREA BIODIVERSITĂȚII DIN PARCUL CENTRAL „SIMION BĂRNUȚIU” DIN CLUJ-NAPOCA ȘI MODUL DE PERCEPȚIE AL VIZITATORILOR ASUPRA PEISAJULUI

Absolvent:

Meda Maria DINCĂ

Conducător științific:

Șef lucr. dr. Adriana SESTRAȘ Șef lucr. dr. Valentin SINGUREANU

CLUJ-NAPOCA

2016

CUPRINS

INTRODUCERE 5

CAPITOLUL I – CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL 9

1.1. CADRUL NATURAL CLUJ-NAPOCA 9

1.2. AMPLASAREA ZONEI DE STUDIU ÎN CADRUL GEOGRAFIC – ADMINISTRATIV 11

1.2.1. Vecinătăți, limite, hotare 12

1.3. STUDIUL PARCULUI ȘI AL VEGETAȚIEI 13

1.3.1. Geomorfologie 13

1.3.2. Hidrologie 13

1.3.3. Climatologie 14

1.3.3.1. Regimul termic 14

1.3.3.2. Regimul pluviometric 16

1.3.3.3. Regimul eolian 20

1.3.4. Soluri 21

1.3.5. Starea sanitară a județului Cluj 22

CAPITOLUL II – CARACTERIZAREA SPECIILOR 23

2.1.CARACTERIZAREA SPECIILOR RĂȘINOASE INVENTARIATE ÎN PARCUL CENTRAL „SIMION BĂRNUȚIU” 23

2.1.1. Abies alba 23

2.1.2. Larix decidua 24

2.1.3. Picea abies 25

2.1.4. Picea pungens 26

2.1.5. Pinus strobus 27

2.1.6. Pinus sylvestris 28

2.1.7. Pseudotsuga menziesii 29

2.1.8. Taxus baccata 30

2.1.9. Thuja occidentalis 31

2.1.10. Thuja plicata 32

2.2.CARACTERIZAREA SPECIILOR FOIOASE INVENTARIATE ÎN PARCUL CENTRAL „SIMION BĂRNUȚIU” 33

2.2.1. Acer negundo 33

2.2.2. Acer platanoides 34

2.2.3. Acer pseudoplatanus 35

2.2.4. Aesculus hippocastanum 36

2.2.5. Betula pendula 37

2.2.6. Celtis occidentalis 38

2.2.7. Fraxinus excelsior 39

2.2.8. Malus sylvestris 41

2.2.9. Tilia cordata 42

2.2.10. Tilia platyphyllos 43

2.2.11. Robinia pseudoacacia 44

2.2.12. Salix babylonica 45

2.3. INDICII DE BIODIVERSITATE 47

CAPITOLUL III – MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU 48

3.1. OBIECTIVE URMĂRITE 48

3.2. MATERIALUL ȘI METODA DE STUDIU 48

3.3. EFECTUAREA OBSERVAȚIILOR ȘI DETERMINĂRILOR 49

3.4. MODUL DE PRELUCRARE ȘI INTERPRETARE AL DATELOR 51

3.4.1. Indicele Simpson 51

3.4.2. Indicele Shannon-Weaver 52

3.4.3. Echitatea 52

3.4.4. Indici ai bogăției de specii 52

3.4.4.1. Indicele de diversitate Margalef 53

3.4.4.2. Indicele de diversitate Menhinick 53

3.4.4.3. Indicele de diversitate McIntosh 53

3.4.5. Coeficientul Glisson 54

3.5. MODUL DE PERCEPȚIE AL VIZITATORILOR ASUPRA PEISAJULUI DIN PARCUL CENTRAL „SIMION BĂRNUȚIU” 54

3.5.1. Cercetarea sociologică bazată pe chestionar 54

CAPITOLUL IV- REZULTATELE PRIVIND BIODIVERSITATEA DIN PARCUL CENTRAL „SIMION BĂRNUȚIU” 57

4.1. REZULTATELE OBȚINUTE ÎN URMA CALCULĂRII INDICILOR ECOLOGICI 57

4.1.1. Rezultate privind calcularea ponderii si a indicilor ecologici: Margalef, Menhinick, Simpson, de diversitate Simpson, reciproc Simpson, Shannon-Weaver, echitatea, McIntosh și coeficientul Glisson pentru specii rășinoase 57

4.1.2. Rezultate privind calcularea ponderii si a indicilor ecologici: Margalef, Menhinick, Simpson, de diversitate Simpson, reciproc Simpson, Shannon-Weaver, echitatea, McIntosh și coeficientul Glisson pentru specii foioase 60

4.2. INTERPRETAREA CHESTIONARELOR 64

CAPITOLUL V – CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI 80

Bibliografie 81

EVALUAREA BIODIVERSITĂȚII DIN PARCUL CENTRAL „SIMION BĂRNUȚIU” DIN CLUJ-NAPOCA ȘI MODUL DE PERCEPȚIE AL VIZITATORILOR ASUPRA PEISAJULUI

Meda Maria DINCĂ, Adriana SESTRAȘ, Valentin SINGUREANU

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Facultatea de Horticultură, Calea Mănăștur nr. 3-5, 400372, Cluj-Napoca, România

[anonimizat]

REZUMAT

Pentru a observa schimbările survenite în urma urbanizării perpetue, această lucrare tratează influența condițiilor ecologice asupra biodiversității speciilor de arbori aflați în Parcul Central „Simion Bărnuțiu” din orașul Cluj-Napoca, România. Municipiul Cluj-Napoca a suferit schimbări cu scopul modernizării orașului încă din anii 90’, fapt ce a dăunat calității mediului înconjurător și, implicit, sănătății oamenilor. În materialul de studiu se prezintă speciile de arbori rășinoși și foiosi inventariate în cadrul Parcului Central „Simion Bărnuțiu”. Pentru a realiza acest studiu s-au analizat toate plantele aflate în acest areal, suma arborilor rășinoși fiind de 151 de exemplare, iar suma arborilor foioși, 350. Modul de asociere al vegetației, precum și prezența unui parc de dimensiuni generoase aflat chiar în centrul orașului au reprezentat fundamentul alegerii acestui areal drept model de studiu. Arealul luat în studiu este localizat într-o zona centrală, remarcându-se la limitele acestuia un trafic intens, fapt ce contribuie la posibilitatea de periclitare a sănătății acestor exemplare. În urma acestui acestui studiu s-au obținut anumite date care, ulterior, au fost prelucrate, iar pentru a percepe complexitatea mediului înconjurător, precum și a diversității speciilor, interacțiunile dintre ele și riscul la care aceste specii pot fi supuse în condițiile climatice și ecologice din acest areal, s-a evaluat biodiversitatea vegetală prin intermediul unor indici ecologici. Rezulatele obținute au demonstrat capacitatea acestor specii de adaptabilitate la condițiile climatice și ecologice din cadrul acestui parc, precum și diversitatea, omogenitatea și uniformitatea de specii de arbori din cadrul Parcului Central „Simion Bărnuțiu”.

Cuvinte cheie: indici ecologici, biodiversitate, influența condițiilor de mediu, Parcul Central ”Simion Bărnuțiu”.

THE ASSESSMENT OF BIODIVERSITY IN CENTRAL PARK " SIMION BĂRNUȚIU " FROM CLUJ-NAPOCA AND THE PERCEPTION OF VISITORS ON THE LANDSCAPE

Meda Maria DINCĂ, Adriana SESTRAȘ, Valentin SINGUREANU

University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, Faculty of Horticulture 3-5 Manastur St., 400372, Cluj-Napoca, Romania

[anonimizat]

ABSTRACT

For noticing the changes after perpetual urbanization, this project deals with the influence of environmental conditions on biodiversity of trees species in Central Park "Simion Bărnuțiu" from Cluj-Napoca, Romania. Cluj-Napoca has changed with the purpose of modernizing the city since the 90's, which has damaged the quality of the environment and, therefore, human health. The materials that are being used in this study are resinous and deciduous tree species which are inventoried in Central Park "Simion Bărnuțiu". To carry out this study, all the plants that were analyzed in this area are a sum of 151 copies of resinous trees and 350 of deciduous trees. The basis for choosing this area as a model for this study was because of the way of how is the vegetation matched and the presence of a generously sized park in the heart of the city. The studied area is located in the center of the city, pointing out the limitations of heavy traffic, which contributes to the possibility of ruining the health of these copies. Following this study, we have obtained some data which was subsequently processed. To perceive the complexity of the environment, the diversity of species, interactions between them and the risk at them may be involved because of climatic and ecological conditions in this area, the plant biodiverity was evaluated through ecological indexes. The obtained results demonstrate the ability of these species to adapt to the climate and to the environmental conditions from this park, and the diversity, homogeneity and uniformity of the tree species in the Central Park "Simion Bărnuțiu" as well.

KEYWORDS: Ecological indexes, biodiversity, ecological conditions influence, Central Park "Simion Bărnuțiu".

INTRODUCERE

Termenul de „biodiversitate” a fost utilizat pentru prima dată în cadrul reuniunii americane National Forum on Biodiversity în anul 1986. În cadrul acestei reuniuni, termenul de „biodiversitate” a fost definit ca fiind „variabilitatea tuturor organismelor vii, de orice origine, inclusiv, între altele, ecosistemele terestre, marine și alte ecosisteme acvatice și complexele ecologice din care fac ele parte, diversitatea în sânul speciilor și între specii, la fel ca și pe cea a ecosistemelor”.

Cu alte cuvinte, termenul de „biodiversitate” se referă la toate formele de viață, de la totalitatea plantelor, la totalitatea animalelor, a microorganismelor și, de asemenea, se referă și la suma genelor pe care toate cele menționate anterior le dețin, precum și ecosistemele pe care toate acestea le crează. Deși „biodiversitatea” se împarte în biodiversitate vegetală și biodiversitate animală” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Biodiversitate), această noțiune se referă în mod categoric și la variabilitatea existenței în cadrul speciei umane.

Conform dicționarului explicativ al limbii române, noțiunea de „ecosistem” se referă la ansamblul format din biotop și biocenoză, în cadrul cărora se stabilesc relații între organisme și factorii abiotici. De asemenea, același termen reprezintă „totalitatea viețuitoarelor unei biocenoze” (https://dexonline.ro/definiție/ecosistem), acestea formând o unitate naturală.

Biodiversitatea se referă la o multitudine de aspecte, de la variabilitatea organismelor din cadrul tuturor tipurilor de ecosisteme, la ecosistemele terestre, la cele acvatice, marine, precum și complexele ecologice. Acestea înglobează diversitatea intraspecifică, adică din cadrul aceleași specii, interspecifică, adică cele care au loc între specii, și diversitatea ecosistemelor (https://ro.wikipedia.org/wiki/Biodiversitate).

Acestea fiind spuse, diversitatea biologică are o semnificație deosebit de importantă, chiar primordială, fundamentală și vitală deoarece vizează funcționarea corectă, potrivită, corespunzătoare între toate ecosistemele ce se află pe Terra, înglobând toate organismele, speciile și populațiile, precum și variația genetică din cadrul acestora. De asemenea, diversitatea biologică cuprinde și interacțiunile dintre comunități și ecosisteme, la interrelațiile dintre gene, specii și ecosisteme, precum și interacțiunea lor cu mediul.

Biodiversitatea reprezintă parte din viața de zi cu zi, cuprinzând activitatea tuturor elementelor vii, inclusiv a fiecărui individ în parte, punându-i la dispoziție toate mijloacele de trai, ce sunt necesare familiei, comunității și națiunii. De asemenea, trebuie menționat un fapt deosebit de important, și anume, faptul că viitorul generațiilor următoare și, în mod categoric, existența omului și a vieții pe Pământ vor depinde de acest factor.

În ultima perioadă, în special în ultimul secol, acțiunea antropică s-a accentuat în detrimentul menținerii si păstrării unui echilibru rezonabil în natură.

Astfel, principalele activități prin care omul afectează echilibrul natural și, automat, biodiversitatea, sunt:

Agricultura, ce are ca scop asigurarea resurselor de hrana necesare traiului omului. De cele mai multe ori, aceasta activitate sau, mai bine spus, rezultatul in urma acestui tip de activitate, se face simtita intr-un mod negativ asupra biodiversității, limitând-o (de pildă, prin cultivarea unui număr redus de specii și soiuri, aplicarea pesticidelor pentru combaterea buruienilor etc.)

Defrișările, ce au că scop obținerea de noi suprafețe agricole sau cu alte destinații ( de exemplu, așezări, parcuri industriale etc.), acțiune care conduce la pagube și pierderi imense de plante și animale fiindcă se distrug habitatele lor naturale.

Vânătoarea și pescuitul, o activitate menținută si păstrată încă din timpuri străvechi, sunt continuate și în prezent nu numai cu scopul asigurării de hrană, fapt ce a cauzat diminuarea exemplarelor unor anumite specii sau chiar dispariția acestora.

Poluarea mediului, este un rezultat al activităților industriale, agricole, sociale (de zi cu

zi), desfășurate la nivel planetar, cu implicații profund negative asupra biodiversității și, implicit, asupra omului (Ghidra V. et al., 2004).

Un alt termen important, pe care această lucrare îl tratează, este acela de “ecosistem”, acesta din urmă desemnând o unitate de funcționare și organizare a ecosferei alcătuită din biotop și biocenoză și capabilă de productivitate biologică. Ecosistemul cuprinde și relațiile dintre biotop și biocenoză și relațiile dintre organismele biocenozei. Pentru ca un ecosistem să fie funcțional este necesar să conțină trei elemente de bază: producenții, consumenții și reducenții (cu unele excepții, ultimul element poate să lipsească în unele ecosisteme).

Biotopul reprezintă totalitatea factorilor abiotici (apa, vântul, energia solară, clima, umiditatea) și relațiile dintre acestia. De asemenea, biotopul este mediu de viață cu caracteristici ecologice relativ omogene pe care se dezvoltă o biocenoză (https://ro.wikipedia.org/wiki/Biotop). Biocenoza reprezintă un nivel de organizare a materiei vii format din populații legate teritorial, pe studiul interacțiunii acestor populații. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecosistem). De asemenea, biocenoza mai poate fi definită ca fiind totalitatea populațiilor de plante, animale și microorganisme dintr-un biotop, acesta din urmă reprezentând un spațiu relativ uniform al mediului ocupat de o comunitate de organisme sau de o biocenoză (teritoriu de viață limitat, cu condiții ecologice relativ similare, populate de o biocenoză caracteristică). Biotopul împreună cu biocenoza formează ecosistemul (Ghidra V. et al., 2004).

Peisajul se referă, în primul rând, la elementele fizico-geografice ale zonei respective, și anume, în funcție de relief (peisaj de munte, câmpie, luncă etc.), în funcție de vegetație (peisaj de pădure, de stepă etc.), în funcție de existența unei zone cu apă (peisaj lacustru, litoral etc.) etc. De asemenea, după funcții există peisaje naturale sau antropice, acestea din urmă putând fi culturale, rurale sau urbane. Peisajele antropice sunt tipuri de peisaj ce se află într-o strânsă legătură cu activitatea umană, iar peisajul urban este rezultul unui efort depus într-o anumită perioadă de timp de civilizația umană, transformând ambientul natural într-unul cu accente profunde de cultură și evoluție a civilizației.

Există și o clasificare generală în funcție de scara spațială a unui anumit peisaj, astfel, se pot întâlni megapeisaj, macropeisaj, mezopeisaj și micropeisaj (Pătru I., 2012). Trebuie menționat faptul că toate clasificările variază în funcție de scop, timp, de scara investigației etc. (Hammond E., 1954). În funcție de mărimea peisajului se pot întâlni două mari categorii, și anume, superioare și inferioare, însă această clasificare este diferită de la autor la autor. Acest lucru se poate observa în Tabelul 1.a.

Parcul Central „Simion Bărnuțiu” ocupă o suprafață de aproximativ 13 ha, deci 0,13 km2. Astfel, conform Tabelului 1.a., acesta va putea fi încadrat în mai multe tipuri de unități spațiale. După G. Bertrand, Parcul Central „Simion Bărnuțiu” poate fi încadrat la Geofacies, după Maria Boloș la microgeocora, iar după Iulian Dincă la micropeisaj (Sestraș, 2016).

Scopul acestei lucrări constă în analiza serviciilor oferite de ecosistemele din cadrul Parcului Central „Simion Bărnuțiu”, aflat în orașul Cluj-Napoca. Din cauza urbanizării continue, asigurarea unor condiții naturale propice pentru mediu, în general, și pentru sănătatea fizică și psihică a individului, devine o problemă, atât la nivel local, cât și la nivel global.

Municipiul Cluj-Napoca a fost, și el, supus unei urbanizări continue, schimbări care s-au produs din anii 90’, cu scopul modernizării orașului, cauzând un stres environmental. Acest tip de stres este unul ce presupune o perioadă îndelungată de timp, cauzat în urma interacțiunii dintre mediu și oameni, rezultând modificarea masivă a mediului natural. De asemenea, acest stres presupune o presiune exercitată de factorul antropic asupra mediului.

În general, aceste presiuni sunt într-o strânsă legătură cu diferite activități ale oamenilor, care generează ulterior un stres asupra mediului înconjurător în anumite zone, acest lucru depinzând de magnitudinea acțiunilor ce generează aceste disfuncții.

Astfel, pentru un mediu sănătos și curat, centrele urbane, în special, vor avea nevoie întotdeauna de spații verzi pentru o funcționare propice. Acest lucru este necesar atât pentru termen scurt, cât și pentru termen lung, mediul înconjurător fiind moștenirea cea mai de preț ce o lăsăm generațiilor următoare.

CAPITOLUL I – CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL

CADRUL NATURAL – CLUJ-NAPOCA

Foto 1. Sursa http://dasmclujnapoca.ro/

Municipiul Cluj-Napoca este reședința județului Cluj, acesta întinzȃndu-se pe o suprafață de aproximativ 179,5 km2. Acesta este situat în partea centrală a Transilvaniei, la contactul Munților Apuseni cu Podișul Someșan și Câmpia Transilvaniei. Municiupiul Cluj-Napoca este situat pe văile râurilor Someșul Mic și Nadăș și, prin anumite prelungiri, pe văile secundare ale Chintăului, Popeștiului, Popii și Borhanciului (http://orasulcluj.ro/descopera/date-generale/cadrul-geografic/). Poziția exactă a municipiul Cluj-Napoca este între paralelele de 47°28’44” în Nord și 46°24’47” în Sud, respectiv meridianele de 23°39’22” în Vest și 24°13’46” în Est (Negucioiu A. et al, 1980).

Spre sud-est ocupă spațiul terasei superioare de pe versantul nordic al dealului Feleac, fiind înconjurat pe trei părți de coline și dealuri cu înălțimi cuprinse între 500 și 832 m. La sud, orașul este străjuit de Dealul Feleac, cu o altitudine maximă de 825 m. La est se întinde Câmpia Someșană, iar la nord se află dealurile Clujului. Înspre vest se află o suită de dealuri, cum sunt Dealul Gârbăului (570 m), Dealul Hoia (506 m) etc. În interiorul orașului se află Dealul Calvaria (altitudine de aproximativ 15-16 m) și Dealul Cetățuia (altitudine de aproximativ 60 m), pe amplasamentul cărora sunt obiective de o importanță istorică și turistică majore, de interes național: Fortificația de la Cluj-Mănăștur (secolul XI) și Biserica Romano-Catolică Calvaria, garnizoana orașului (secolul XVIII) și punct de belvedere (http://orasulcluj.ro/descopera/date-generale/cadrul-geografic/).

Parcul Central, colocvial Parcul Mare, prezintă o vechime de peste 180 de ani și reprezintă unul dintre principalele spații verzi din zona centrală a municipiului Cluj-Napoca. Parcul este delimitat de Cluj Arena la vest, Teatrul Maghiar de Stat la est, râul Someșul Mic la nord, respectiv strada Iuliu Hossu (fosta Pavlov) la sud. Este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România, în anul 2010.

Parcul a fost înființat în anul 1827, de către Asociația de Binefacere a Femeilor (Jóltevő Asszonyi Egyesület) pe terenul actual al Parcului Central „Simion Bărnuțiu”. Această organizație a închiriat acest teren cu scopul de a crea o zonă de recreație. În data de 1 mai 1838, a luat naștere Comisia Orășenească pentru Parc care a preluat activitatea Asociației de Binefacere a Femeilor, iar parcul a fost deschis pentru populația clujeană la începutul anilor 1830. Parcul Central „Simion Bărnuțiu” a avut pentru prima dată numele de Népkert (Grădina Populară).

De la 15 septembrie 1860, îngrijirea parcului a fost preluată de către Comisia Parc avându-l că președinte pe contele Imre Mikó. În anul 1862 a luat ființă Corul Tinerilor Comercianți din Cluj (Kolozsvári Kereskedelmi Ifjak Dalárdája), care a fost condus de către dirijorul de opera, Béla Stöger. Acesta obișnuia să cânte seară pe malul lacului din acest parc. În dată de 2 septembrie 1865 a fost înființată Asociația Parcului (Sétatér-Egylet) care a preluat îngrijirea parcului și, ulterior, a organizat aleele, a săpat lacul și a construit pavilionul de muzică. În anul 1871 Asociația de Patinaj a închiriat lacul din parc, iar în anul 1877 a fost construit un pavilion de lemn pe insula din mijloc. La 14 iunie 1874 a fost deschis Teatrul de Vară, acesta din urmă fiind construit după planurile arhitectului Henrik Zimmermann. Astăzi Teatrul de Vara din trecut este sediul Teatrului Maghiar de Stat. Între anii 1896–1897 s-a construit pavilionul de patinaj și chioșcul, ambele fiind proiectate de către arhitectul Lajos Pákey. În anul 1900, Școala superioară pentru fete De Gerando, care a fost numită după prima directoare, Antonina De Gerando, a primit o clădire nouă lângă acest parc, astăzi această aparținând Universității Babeș-Bolyai și adăpostește Facultatea de Chimie. Această clădire a fost proiectată de către arhitectul Ignác Alpár. În toamna anului 1912, Jenő Janovics, care a fost directorul teatrului, a deschis un cinematograf în cadrul clădirii Teatrului de Vară. În parc se află statuile unor personalități celebre precum Antonin Ciolan, George Coșbuc, Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Sigismund Toduță, toate acestea fiind ridicate după anul 1960.

După anul 1989, numele parcului a fost schimbat în Parcul Central „Simion Bărnuțiu”, iar în anul 2011, în timpul mandatului primarului Sorin Apostu, au fost betonate aleile, iar arborilor li s-au aplicat tăieri severe, ceea ce a stârnit nemulțumiri și proteste, inclusiv din partea unor specialiști în arboricultură (https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Central_din_Cluj).

1.2. AMPLASAREA ZONEI DE STUDIU ÎN CADRUL GEOGRAFIC-ADMINISTRATIV

Parcul Central „Simion Bărnuțiu” reprezinta una dintre principalele suprafețe verzi ale centrului orașului Cluj-Napoca, acesta desfășurându-se pe o suprafață de aproximativ 13 hectare (https://cluj.com/articole/parcul-central-simion-barnutiu/). Aleea principală a parcului are o lungime de 900 m, pe marginile căreia se găsesc numeroase bănci și arbori, căre adăpostesc diferite specii de păsări. Cei care parcurg suprafața Parcului Central vor găsi, pe lângă flori și spații verzi, alei care traversează parcul, statui și monumente, teren de bachet cu nocturnă, aparate de fitness cu acces gratuit, o fântână arteziană înconjurată de bănci și parc amenajat pentru copii, cu leagăne, topogane și alte spații pentru aceștia. Vara, lacul Chios oferă posibilitatea de a face plimbări cu barca, iar pe timpul iernii, când acesta îngheață, devine un loc perfect pentru patinaj. Pe marginea lacului se află Restaurantul Chios (Foto 3), unde vara se poate sta pe terasă și admira lacul și zona verde din jurul acestuia. Recent renovat, clădirea Casinoului este un monument istoric de o arhitectură impresionată, fiind un palat ecletic de inspirație vieneză. Clădirea, ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea după planurile renumitului arhitect Pakey Lajos, a găzduit de-a lungul timpului un muzeu, Școala de Arte Frumoase, un restaurant și a îndeplinit rolul de casino. Lângă lac se găsește, de asemenea, un pavilion (foto 4), unde vara se țin concerte simfonice, iar în fiecare sâmbătă și duminică, pe perioada verii, se oficiază căsătoriile civile de către primarul și reprezentanții primăriei Cluj Napoca (http://www.clujlife.com/parcul-central-cluj/).

Foto 2. Parcul Central „Simion Bărnuțiu”, panorama (sursa: http://www.cluj2015.eu/templates/Cluj2015/images/bg-carousel/img-4.jpg)

Foto 3. Restaurantul Chios (sursa: http://radiocluj.ro/2014/09/10/transilvania-vazuta-la-radio-o-oaza-de-verdeata-in-inima-clujului-parcul-central-simion-barnutiu/)

Foto 4. Pavilionul din cadrul Parcului Central „Simion Bărnuțiu” (sursa: http://www.panoramio.com/photo/78118360)

1.2.1. Vecinătăți, limite, hotare

Parcul Central „Simion Bărnuțiu” este delimitat de Cluj Arena la vest, Teatrul Maghiar de Stat la est, Someșul Mic la nord și strada Iuliu Hossu la sud (Tabel 1.1) (https://cluj.com/articole/parcul-central-simion-barnutiu/).

Tabel 1.1.

1.3. STUDIUL PARCULUI ȘI AL VEGETAȚIEI

1.3.1. Geomorfologie

Podișul Someșan, prezintă un raport strâns între structura geologică, reprezentată printr-o alternanță de formațiuni sedimentare și anume, calcare, gresii, marne, argile, ușor înclinate înspre axa Someșului, și formele de relief, dominând suprafețele structurale, abrupturile cu înclinări de peste 25-30° (coaste sau cueste), văile asimetrie (Căpușul Nadășul,Someșul Mic până la Apahida), cu îngustări locale sub formă de mici chei (Cheile Baciului – în calcare eocene).

În mod deosebit se remarcă aliniamentul de coaste fragmentate și ,în general, abrupte, din cadrul dealului Cetățuia – Hoia (Negucioiu A. et al, 1980).

1.3.2. Hidrologie

Teritoriul județului Cluj dispune de numeroase resurse de apă reprezentate prin râuri, lacuri și ape subterane.

Rețeaua de râuri aparține, în cea mai mare parte, bazinului hidrografic al Someșului (cu deosebire al Someșului Mic, inclus aproape integral în cuprinsul județului), Crișul Repede și Arieșul inferior.

Someșul Mic ia naștere din unirea, în zona lacului de baraj Gilău, a celor două brațe principale, și anume, Someșul Cald și Someșul Rece, ambele drenând cadrul montan al județului. Debitul mediu al Someșului Mic, la confluența cu Someșul Mare, însumează 24,4 m3/s, Someșul Cald – 7,9 m3/s, Someșul Rece – 4,7 m3/s (Negucioiu A. et al, 1980).

Prin municipiul Cluj-Napoca trec râurile Someșul Mic și Nadăș, pârâurile Pârâul Țiganilor, Canalul Morilor, Pârâul Popești, Pârâul Nădășel, Pârâul Chintenilor, Pârâul Becaș, Pârâul Murătorii (https://ro.wikipedia.org/wiki/Geografia_Clujului).

1.3.3. Climatologie

1.3.3.1. Regimul termic

Pe teritoriul județului Cluj se întâlnește un climat de tip continental moderat. Altitudinea, formele de relief și expoziția lor, vegetația și apele, ca factori locali, determină, diferențe importante cu privire la mersul elementelor climatice. Relieful impune anumite schimbări, și anume, apariția fenomenului de föhn, în zonele depresionare. Temperaturile medii anuale, precum și media acestora se pot observa din Tabelul 1.2. (Negucioiu A., et al, 1980). De asemenea, pe Graficul 1.1 se pot observa aceste diferențe importante cu privire la mersul elementelor climatice de pe teritoriul județului Cluj. Media anuală a temperaturii maxime se poate observa din Tabelul 1.3, iar cea a temperaturii minime, din tabelul 1.4., precum și graficele aferente acestora (Graficul 1.2, respectiv Graficul 1.3) (www.tutiempo.net).

Tabel 1.2.

Sursa: www.tutiempo.net

Graficul 1.1.

Sursa: www.tutiempo.net

Tabelul 1.3.

Sursa: www.tutiempo.net

Graficul 1.1.

Sursa: www.tutiempo.net

Tabelul 1.4

Sursa: www.tutiempo.net

Graficul 1.3.

Sursa: www.tutiempo.net

1.3.3.2. Regimul pluviometric

Repartizarea precipitațiilor este una inegală datorită fenomenului de föhnizare, întâlnindu-se cantități minime în zona Turda-Câmpia Turzii (aproximativ 550 mm), circa 1200 mm în Muntele Mare. Valorile medii ajung, în medie, la 600-650 mm în Câmpia Transilvaniei, 650-700 mm în Podișul Someșan și peste 900-1000 mm în Munții Gilăului (Negucioiu A. et al, 1980).

Distribuția anuală de precipitații, provenită din apă de ploaie și/sau zăpadă topită, confirmă tipul de regim specific zonei transilvănene , în Tabelul 1.5. putându-se observa acest lucru, precum și din Graficul 1.4. aferent acestuia. De asemenea, în tabelul 1.6, respectiv Graficul 1.5. se regăsesc informații privind numărul total de zile cu ploaie pe tot parcursul anului, iar în Tabelul 1.7, respectiv Graficul 1.6., informații despre numărul total de zile cu ninsoare în cursul anului. În această lucrare se vor găsi materiale informaționale și cu privire la numărul total de zile cu furtună pe parcursul anului (Tabelul 1.8., respectiv Graficul 1.7.), numărul total de zile cu ceață în timpul anului (Tabelul 1.9., respectiv Graficul 1.8.), precum și numărul total de zile cu grindină în cursul anului (Tabelul 2.0., respectiv Graficul 1.9.) (www.tutiempo.net).

Tabel 1.5.

Sursa: www.tutiempo.net

Graficul 1.4.

Sursa: www.tutiempo.net

Tabelul 1.6.

Sursa: www.tutiempo.net

Graficul 1.5.

Sursa: www.tutiempo.net

Tabelul 1.7.

Sursa: www.tutiempo.net

Graficul 1.6.

Sursa: www.tutiempo.net

Tabelul 1.8.

Sursa: www.tutiempo.net

Graficul 1.7.

Sursa: www.tutiempo.net

Tabelul 1.9.

Sursa: www.tutiempo.net

Graficul 1.8.

Tabelul 2.0.

Sursa: www.tutiempo.net

Graficul 1.9.

Sursa: www.tutiempo.net

1.3.3.3. Regimul eolian

Vȃnturile de pe teritoriul orașului Cluj-Napoca au o dominanță generală vestică, însă acestea sunt influențate de poziția principalelor masive muntoase, precum și de orientarea culoarelor de văi. Cluj-Napoca prezintă o circulație nord-vestică totală de 12,8% (Negucioiu A. et al, 1980). Viteza anuala medie a vantului de pe teritoriul orasului Cluj-Napoca se poate observa din Tabelul 2.1. si din Graficul 2.0., aferent acestuia (http://www.weatherbase.com/weather/country.php3?r=EUR).

Tabelul 2.1.

Sursa: www.tutiempo.net

Graficul 2.0.

Sursa: www.tutiempo.net

1.3.4. Soluri

Solurile de pe teritoriul județului Cluj reflectă o etajare din punct de vedere climatic și cel al vegetației, acestea din urmă reprezentând linia de pornire a procesului de pedogeneză. Formarea solurilor intrazonale este un proces ce se datorează profunzimii diferite a nivelului apei freatice, salinității acesteia etc., ceea ce determină prezența a mai multor tipuri de sol. La diversificarea tipurilor zonale de sol, într-o mare măsură participă fragmentarea accentuată a reliefului, expoziția versanților, înclinarea acestora etc., toate acestea reprezentând un factor ce contribuie în declanșarea eroziunii torențiale, precum și în alte procese de degradare pedologică cum ar fi alunecările de teren, prăbușirile și așa mai departe.

Tipurile de sol întâlnite pe teritoriul județului Cluj sunt cernoziomurile, solurile brun-roșcate, solurile argiloiluviale, solurile brune, rendzine (negre și brune), solurile aluviale (frecvent gleizate) etc. (Negucioiu A. et al, 1980).

1.3.5. Starea sanitară a județului Cluj

În urmă cercetărilor efectuate asupra județului Cluj din punct de vedere climatic, pedologic, geomorfolic și nu numai, se poate concluziona faptul că starea sanitară este una bună, însă orașul Cluj-Napoca, fiind unul cu un trafic auto intens, starea sanitară necesită îmbunătățiri, aceastea din urmă putându-se realiza prin intermediul plantării mai multor specii arboricole, arbustive și floricole, care vor oxigena și vor crea un mediu plăcut pentru toți cetățenii și pentru persoanele de toate categoriile de vârstă. Îmbunătățirea din punct de vedere sanitar a orașului Cluj-Napoca se mai poate înfăptui prin reamenajarea parcurilor, toaletarea arborilor și arbuștilor deja prezenți, crearea de noi spații verzi etc.

CAPITOLUL II

CARACTERIZAREA SPECIILOR

2.1.CARACTERIZAREA SPECIILOR RĂȘINOASe INVENTARIATE ÎN PARCUL CENTRAL „SIMION bĂrnuȚiu”

2.1.1. Abies alba

Sursa: http://www.rogerstreesandshrubs.com/gallery/DisplayBlock~bid~11785~gid~~source~gallerydefault.asp

Abies alba este un arbore rășinos, care poate atinge înălțimea de 50-60 m. Se întâlnește la altitudini de peste 300 m, unde precipitațiile depășesc 1000 mm. Diametrul trunchiul arborelui poate ajunge la maturitate până la 1,5 m.

Frunzele bradului argintiu, cum Abies alba este denumit popular, sunt aciculare, aplatizate, având o dimensiune cuprinsă între 1,8-3,0 cm lungime și 2 mm lățime. Acestea au culoarea verde închis pe partea superioară, iar pe partea inferioară prezintă două dungi albe de stomate, acesta fiind un caracter de recunoaștere extrem de important.

Conurile bradului argintiu au o dimensiune cuprinsă între 9-17 cm lungime și 3-4 cm lățime, iar solzii acestuia sunt în număr de aproximativ 150-200. Fiecare solz deține o bractee și 2 semințe înaripate, care, atunci când se maturizează, eliberează semințele.

Abies alba este prima specie de conifer folosită ca pom de Crăciun, însă acesta a fost înlocuit de Abies nordmanniana deoarece acesta din urmă deține un frunziș mai dens și atractiv. Lemnul bradului argintiu se folosește pentru construcții și producerea hârtiei (https://ro.wikipedia.org/wiki/Brad_argintiu).

2.1.2. Larix decidua

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Larix_decidua

Zada sau laricele, cum mai este numit popular specia Larix decidua, este un arbore cu răspândire atât în Europa, Alpi, cât și în Carpați. Arborele prezintă o înălțime de până la 50 m, având o tulpină dreaptă, un ritidom brun-roșcat, crăpat în plăci, cu un diametru la baza acestuia de până la aproximativ 2 m. Coronamentul speciei este unul transparent, rar. Prezintă lujeri lungi sau terminali, cu frune de tip acicular, dispuse sub formă de spirală, și lujeri scurți sau laterali, cu frunze dispuse în rozete în număr de 30-40.

Frunzele laricelui sunt aciculare și căzătoare la venirea gerului, au culoarea verde deschis, sunt moi, lucitoare, cu o lungime de 1-3 cm, iar toamna, acestea devin galbene.

Florile sunt unisexuat-monoice, cele mascule fiind galbene, iar cele femele roșu-purpuriu sau verzui. Conurile sunt ovoide, cu dimensiunea de 3,5-4,0 cm și prezintă semințe aripate aripate (D. Zaharia et al., 2003).

Larix decidua este o specie care preferă solurile afânate, ușoare, aerisite, fertile, bogate în humus, cu un pH acid. Este o specie rezistență la secetă și frig, prezentând un temperament pronunțat de lumină (http://www.horticultorul.ro/arbori-arbusti-ornamentali-peisagistica/larice-zada-larix-decidua/).

2.1.3. Picea abies

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Molid#/

Picea abies sau molidul este o specie de arbore rășinos, de talie mare, ajungând la înălțimea de aproximativ 50 m. Specia prezintă o coroana „piramidal-conică, îngustă, permanent verde” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Molid#), un trunchi drept, cu scoarță netedă, devenind ulterior un ritidom solzos. Frunzele sunt aciculare, persistente, de dimensiunea de 15-30 mm, de culoare verde, dispuse sub formă de spirală.

Ritidomul este brun-roșcat, solzos la maturitate. Înrădăcinarea molidului este una superficială, de tip trasant, deseori putându-se observa la suprafața solului, motiv pentru care este în mod frecvent doborât de vânturi (D. Zaharia et al., 2003).

Florile molidului sunt de tip unisexuat-monoic, iar florile mascule „produc foarte mult polen anemofil, care primăvara formează, în bătaia vântului, adevărați nori de praf gălbui în jurul arborelui”( https://ro.wikipedia.org/wiki/Molid#). Conurile sunt pendente și adăpostesc sămânța înaripată.

Picea abies este un arbore care preferă un climat rece și umed, fiind o specie ce rezistă la frig, însă prezintă sensibilitate la secetă. Specia prezintă un temperament de semiumbră și preferă solurile acide (D. Zaharia et al., 2003).

2.1.4. Picea pungens

Sursa: http://www.conifers.org/pi/Picea_pungens.php

Picea pungens, numit și molid înțepător în limbaj popular, este un arbore rășinos ce are înălțimea cuprinsă între 30 și 50 m. Coroana acestui arbore are o formă conică, trunchiul este drept, iar ritidomul acestuia este de culoare brună cenușie și este adânc crăpat.

Frunzele sunt aciculare, de culoare verde-albăstrui, sau verde-cenușiu, au dimensiunea cuprinsă între 2-3 cm, sunt înțepătoare și au o poziție perpendiculară pe lujer.

Florile mascule ale molidului înțepător sunt de culoare violacee, iar cele femele sunt roșu-carmin. Conurile acestui arbore rășinos sunt de formă cilindrică, având o dimensiune cuprinsă între 7 și 8 cm. Culoarea acestora este brun-deschis, iar solzii sunt emarginați (D. Zaharia et al., 2003).

2.1.5. Pinus strobus

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Pinus_strobus

Pinul strob, cum este specia Pinus strobus denumit în limbaj popular, are ca aeral natural sudul Canadei și America de nord-vest. Această specie este o specie de arbore rășinos care poate atinge înălțimea de 50 m, însă în Europa, înălțimea maximă este de 35 m.

Pinus strobus are o înrădăcinare de tip pivotant-trasant, tulpina acestuia este dreaptă, cu ramuri aflate în verticile, coroana este de formă conică, mai mult sau mai puțin deasă.

Frunzele acestei specii sunt aciculare, cu dimensiunea cuprinsă între 5 și 10 cm lungime, sunt subțiri, moi, grupate câte 5 într-o teacă, culoarea acestora este un verde-albăstrui, iar la fiecare 2-3 ani se schimbă.

Conurile apar totdeauna în vârful ramurilor, au dimensiunea de 10-15 cm lungime, sunt pendente, iar semințele sunt îngust aripate, cu dimensiunea cuprinsă între 5-6 mm.

Această specie este rezistență la vânt, ger, înghețuri târzii, fum și praf, motiv pentru care este deseori folosită în amenajările urbane, însă este sensibilă la secetă (D. Zaharia et al., 2003).

2.1.6. Pinus sylvestris

Sursa: https://plantmaterials.wordpress.com/portfolio/pinus-sylvestris/

Pinus sylvestris este un arbore rășinos, cu arealul natural aflat în Eurasia. Înălțimea acestui arbore este cuprinsă între 25 și 30 m, iar înrădăcinarea este variabilă, în funcție de solul pe care se află, astfel, tip trasant vom întâlni la speciile aflate pe solurile turboase sau stâncoase și profund pe cele nisipoase.

Scoarța trunchiului dezvoltă devreme un ritidom roșiatic-cărămiziu, ce se exfoliază în foițe subțiri. Coroana este conică, în perioada de tinerețe, iar atunci când ajunge la maturitate, aceasta capătă forme neregulate.

Frunzele pinului silvestru, cum acesta mai este numit în limbaj popular, sunt de tip acicular, cu dimensiunea cuprinsă între 3 și 7 cm, sunt grupate câte două, sunt puțin răsucite, iar culoarea acestora este verde-albstrui sau cenușie.

Specia Pinus sylvestris are conuri cu dimensiunea cuprinsă între 3 și 7 cm lungime, iar semințele au 3-5 mm, cu o bună facultate germinativă (D. Zaharia et al., 2003).

Pinul silvestru este o specie de arbore rășinos ce iubește lumina și nu este pretențios față de condițiile climatice și edafice, apărând, astfel, pe soluri cu regim hidrologic foarte diferit (https://ro.wikipedia.org/wiki/Pin_de_p%C4%83dure).

2.1.7. Pseudotsuga menziesii

Sursa: http://naturalhistory.si.edu/lewisandclark/popup.cfm?id=1282

Pseudotsuga menziesii, denumit în limbaj popular pinul de Oregon sau bradul(molidul) Douglas, este o specie nativă zonei vestice a Americii de Nord (https://ro.wikipedia.org/wiki/Pseudotsuga_menziesii). Această specie poate atinge înălțimea de 80 m și grosimea de la baza tulpinii de până la 4-5 m. Tulpina este una dreaptă, cilindrică, cu o scoarță netedă, care mai apoi, „la maturitate, formează un ritidom gros, adânc și larg crăpat” (D. Zaharia et al., 2003).

Coroana acestei specii este una conică, ce prezintă numeroase ramuri dispuse în verticile regulate, lujerii acesteia fiind subțiri și prezintă pubescentă. Frunzele sunt aciculare, turtite, cu o lungime de 2-3 cm și o lățime de 1,0-1,5 cm, prezentând două dungi pe dosul acestora, iar la zdrobirea acestora lasă un miros fin de lămâie. Vârful frunzelor este moale și, deși este ascuțit, acesta nu înțeapă (D. Zaharia et al., 2003).

Specia Pseudotsuga menziesii este un arbore unisexuat monoic, având florile mascule de culoare galbenă, iar cele femele, de culoare verde. Conurile au o lungime cuprinsă între 5 și 10 cm, sunt pendente și prezintă semințe aripate cu trei muchii (D. Zaharia et al., 2003).

2.1.8. Taxus baccata

Sursa: http://dendro.cnre.vt.edu/dendrology/syllabus/factsheet.cfm?ID=115

Taxus baccata este o specie de arbore rășinos ce poate atinge înălțimea de 20 m. Acesta prezintă o coroana largă, formată din mai multe tulpini, acest lucru dând un aspect arbustiv. Scoarța tisei, cum mai este denumită specia Taxus baccata, se exfoliază în plăci și are o culoare brun roșcată.

Frunzele tisei sunt aciculare, de culoare verde închis pe partea superioară, iar pe partea inferioară acestea sunt verde deschis. De asemenea, frunzele prezintă o lungime cuprinsă între 1-3 cm și sunt liniare.

Taxus baccata este un arbore dioic, iar fructul tisei este denumit galbulus și învelișul cărnos, aril, acesta având o culoare roșiatică.

Trebuie menționat faptul că fructele acestei specii sunt toxice deoarece acestea conțin taxină.

Această specie prezintă sensibilitate la secetă și la înghețurile târzii și manifestă o oarecare exigență față de umiditatea atmosferică. În ceea ce privește preferințele sale asupra solului, tisa preferă solul calcaros, însă nu manifestă pretenții deosebite în ceea ce îl privește. Se dezvoltă armonios în condiții de umbră și în zone protejate de vânturi. În perioada juvenilă, această specie trebuie protejată de soare și de lumina intensă (D. Zaharia et al., 2003).

În România, tisa era, în trecut, o specie răspândită, însă, în urmă tăierilor masive pentru lemnul valoros pe care aceasta îl deține, Taxus baccata a ajuns o specie ocrotită de lege, fiind, de asemenea, declarată ca fiind un monument al naturii (https://ro.wikipedia.org/wiki/Taxus_baccata).

2.1.9. Thuja occidentalis

Sursa: http://www.pfaf.org/user/Plant.aspx?LatinName=Thuja+occidentalis

Thuja occidentalis este un arbore sempervirescent, care mai este numit și cedru alb și face parte din familia Cupressaceae. Această specie este originară din estul Canadei și nord estul Statelor Unite ale Americii.

Această specie are ramurile dispuse sub formă de evantai, iar frunzele sunt solziforme. Înălțimea acestui arbore poate atinge la maturitate 20 m, iar diametrul, 0,4 m. Ritidomul trunchiului are o culoare brun-roșcată, exfoliindu-se în fâșii longitudinale.

Thuja occidentalis are frunze solziforme, plate cu dimensiunea cuprinsă între 3-4 mm lungime. Conurile acestei specii sunt de culoare verde-gălbui și conțin 6-8 solzi suprapuși, iar atunci când sunt mature, acestea devin maronii. Dimensiunea acestora este cuprinsă între 10-15 mm lungime și 4-5 mm lățime.

În cazul în care acest arbore este doborât, ramurile au capacitatea de a înrădăcina (https://en.wikipedia.org/wiki/Thuja_occidentalis).

2.1.10. Thuja plicata

Sursa: http://landscapeplants.oregonstate.edu/plants/thuja-plicata

Thuja plicata este un arbore care poate atinge înălțimea de 70 m și diametrul coroanei de 4 m. Coronamentul acestei specii este unul piramidal. Frunzele sunt solziforme, iar dimensiunea este asemănătoare între ele, aceasta fiind cuprinsă între 1,5-3 mm. Culoarea acestora este verde închis, lucios pe partea superioară, iar pe partea inferioară, acestea prezintă niște pete albicioase de stomate în formă de fluture, acest lucru fiind un caracter de recunoaștere a acestei specii. Zdrobite, frunzele emană un parfum foarte plăcut (http://landscapeplants.oregonstate.edu/plants/thuja-plicata).

Conurile acestei specii sunt eliptice, cu dimensiunea cuprinsă între 10-18 mm în lungime, iar în lățime, 4-5 mm. Acestea conțin 8-12 solzi ce se suprapun. Conurile au o culoare verde sau galben-verde, iar toamna, când acestea sunt mature și se deschid pentru a-și împrăștia semințele, conurile au o culoare maronie. Semințele au o dimensiune de aproximativ 4-5 mm lungime și 1 mm lățime (https://en.wikipedia.org/wiki/Thuja_plicata).

Thuja plicata este o specie ce preferă zonele atât cu soare, cât și parțial umbrite. În ceea ce privește solul, această specie preferă solul umed, bine drenat, fertil, cu un pH adaptabil (http://landscapeplants.oregonstate.edu/plants/thuja-plicata).

Această specie este foarte longevivă dacă i se îndeplinesc condițiile de creștere, dezvoltare și de viață, cel mai vârstnic arbore întâlnit având 1460 de ani (https://en.wikipedia.org/wiki/Thuja_plicata).

2.2.CARACTERIZAREA SPECIILOR foioase INVENTARIATE ÎN PARCUL CENTRAL „SIMION bĂrnuȚiu”

2.2.1. Acer negundo

Sursa: http://wisflora.herbarium.wisc.edu/taxa/index.php?taxon=2419

Acer negundo sau arțarul american, cum i se mai spune acestei specii în limbaj popular, este o specie cu arealul natural în estul și centrul Americii de Nord.
Arțarul american este un arbore foios de talie mică, ajungând la maturitate la înălțimea de 10 m.

Tulpina arțarului american este de cele mai multe ori strâmtă și se bifurcă. Scoarța este netedă, de culoare cenușie-verzuie, însă aceasta dezvoltă la maturitate un ritidom negricios, puțin crăpat.

Coroana acestei specii este largă și de formă neregulată, iar lujerii acesteia nu prezintă pubescență, deci sunt glabrii și lucioși. Culoarea acestora este verde-roșcată sau chiar violacee și sunt acoperiți de o brumă albăstruie. Mugurii sunt alipiți de lujer.

Arțarul american prezintă frunze imparipenat-compuse, acestea având de la 3 la 7 foliole. De cele mai multe ori, foliola terminală a frunzelor prezintă o formă trilobată. Frunzele sunt pețiolate, pețiolul prezentând o lungime de circa 3-6 cm și nu prezintă suc lăptos.

Acer negundo este o specie de arbore dioic, florile acetuia fiind, astfel, unisexuat dioice. Florile femele sunt dispuse în raceme cu poziție pendentă și sunt lungi. Totdeauna, acestea apar în perioada martie-aprilie, înainte de înfrunzire.

Fructele acestui arbore foios se numesc disamare și sunt de culoare cenușiu-albicioasă, acestea prezentând aripi de aproximativ 3 cm. Acestea din urmă sunt „așezate în unghi acutit sau paralele și sunt adesea arcuite înspre partea inferioară, cu vârfurile încălecate” (D. Zaharia et al., 2003). Acest arbore fructifică din abundență. Sămânța fructelor este de culoare galben albicioasă.

Arțarul american preferă zonele bine luminate și este puțin pretențios față de condițiile climatice și tipul de sol. Crește și se dezvoltă armonios pe solurile ușoare, dar și pe cele mai compacte sau argiloase.

Această specie prezintă o creștere destul de rapidă în perioada juvenilă, însă încetinește de timpuriu.

Acer negundo este o specie de arbore foios care rezistă bine la secetă, fum și praf, motiv pentru care acesta este adesea utilizat în amenajările urbane și plantațiile stradale. Totuși, prezintă o oarecare sensibilitate la ger, cele mai afectate fiind mai ales creșterile anuale (D. Zaharia et al., 2003).

2.2.2. Acer platanoides

Sursa: http://dendro.cnre.vt.edu/dendrology/syllabus/factsheet.cfm?ID=6

Acer platanoides este o specie de arbore foios care are arealul natural în Europa și Caucaz. Această specie mai este numită paltin de câmp și are o înălțime de aproximativ 30 m la maturitate.

Trunchiul acestui arbore este unul drept, având o scoarță cenușie care de timpuriu formează ritidom subțire de culoare brun-cenușie, însă nu se exfoliază. Coroana paltinului de câmp este una compactă, lată, ovoidală.

Tipul de înrădăcinare la această specie este una pivotantă, trasantă (D. Zaharia et al., 2003).

„Frunzele sunt penat-palmat-lobate” (D. Zaharia et al., 2003), au o dimensiune de circa 10-18 cm diametru, sunt lucioase și sunt formate din 5 lobi ascuțiți. Frunzele sunt lung petiolate, pețiol care conține seva lăptoasă. Toamna, frunzele acestei specii capătă o culoare deosebită de galben-auriu, chiar roșiatic (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ar%C8%9Bar).

Paltinul de câmp prezintă niște flori de culoare galben-verzui, grupate în corimb, sunt erecte și se deschid înaintea înfrunzirii.

Fructele sunt disamare, adică două samare alăturate, cu dimensiunea cuprinsă între 8 și 10 cm. De asemenea, disamarele au aripioare late ce formează un unghi obtuz (D. Zaharia et al., 2003).

Paltinul de câmp iubește zonele călduroase, dar rezistă și la ger și zonele semiumbrite. Preferă solurile uscate, însă fertile, care au în compoziție conținut mare de calciu. Această specie este rezistentă la fum și praf, motiv pentru care este foarte des utilizată în amenajările urbane (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ar%C8%9Bar).

2.2.3. Acer pseudoplatanus

Sursa: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Acer_pseudoplatanus_1.jpg

Acer pseudoplatanus sau paltinul de munte, cum mai este această specie denumită în limbaj popular, este un arbore care poate atinge înălțimea de 30 m la maturitate și are ca areal natural atât Europa centrală și de sud, cât și Caucaz și Asia Mică.

Paltinul de munte este un arbore foios , cu un trunchi drept, cilindric, cu o scoarță netedă și cenușie în tinerețe, urmând ca la maturitate să se formeze un ritidom ce se exfoliază în plăci neregulate.

Acer pseudoplatanus prezintă un coronament larg, de aproximativ 6 m în diametru, acesta din urmă fiind unul neregulat. Frunzele sunt mari, cu lobi ovați, scurți, cu margine neregulat serată, iar culoarea acestora este verde închis pe partea superioară, iar pe partea inferioară, verde deschis.

Florile sunt de culoare galben-verzui, sunt grupate în panicule cu dimensiunea cuprinsă între 5 și 15 cm, sunt pendente și apar după înfrunzire.

Paltinul de munte este o specie care tolerează aproape orice tip de sol, prezintă rezistență față de căldură, seceta, umbră, fum și gaze. Trebuie menționat faptul că această specie de arbore suportă tunsul (D. Zaharia et al., 2003).

2.2.4. Aesculus hippocastanum

Sursa: http://www.floristtaxonomy.com/aesculus-hippocastanum-horse-chestnut-flowers

Aesculus hippocastanum este denumit în limbaj popular castan porcesc sau castan sălbatic și are ca areal natural Asia Mică și Balcani. Această specie face parte din familia și prezintă o înălțime cuprinsă între 20-25 m, are un trunchi drept, iar coroana este deasă și globuloasă.

Frunzele castanului porcesc sunt palmat compuse, cu 5 până la 7 foliole și sunt petiolate. Florile sunt poligame, grupate în panicule erecte multiflore, cu dimensiunea de 30 cm. Petalele sunt albe, pătate cu roșu și sunt înguste la bază. Acest arbore este foios și înflorește în perioada mai-iunie.

Fructele castanului sălbatic sunt capsule globuloase, cărnoase, iar înăuntrul lor se găsesc 1-2 semințe, care se numesc castane și au dimensiunea cuprinsă între 1 și 3 cm diametru. De asemenea, trebuie menționat faptul că fructele au țepi mari (D. Zaharia et al., 2003).

Aesculus hippocastanum este o specie folosită foarte mult în industria farmaceutică, tratând boli vasculare, tumori cancerigene, varice etc. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Castan_s%C4%83lbatic).

2.2.5. Betula pendula

Sursa: https://gobotany.newenglandwild.org/species/betula/pendula/

Betula pendula sau mesteacănul, cum i se mai spune acestei specii în limbaj popular, este un arbore foios ce prezintă o înălțime cuprinsă între 15 și 20 m. Tulpina mesteacănului este dreaptă, zveltă, acoperită cu o scoarță albă, ce se exfoliază în fâșii subțiri, acest lucru reprezentând un extrem de important caracter de recunoaștere al acestei specii.

Coroana acestei specii de arbore este foarte transparență, cu numeroși lujeri cu poziție pendentă, subțiri, fără pubescență și elastici.

Frunzele mesteacănului sunt de formă romboidală sau ovat-triunghiulare. Dimensiunea acestora este cuprinsă între 4 și 7 cm lungime. Marginea frunzelor este dublu serată. De asemenea, frunzele sunt petiolate, pețiol cu dimensiunea cuprinsă între 2 și 3 cm lungime.

„Arborele prezintă amenți masculi, care apar în vara precedentă, o dată cu înfrunzirea,având aspectul unor conulețe” (D. Zaharia et al., 2003).

Fructele mesteacănului sunt samare de mici dimensiuni, acestea din urmă fiind prevăzute cu niște aripi membranoase (D. Zaharia et al., 2003).

Lemnul de mesteacăn este folosit în industria hârtiei. „În India, cojile subțiri și albe care pot fi colectate iarna, sunt folosite ca suport de scris care se păstrează foarte bine în timp. Denumirea hârtiei este Bhoorj Patra. Bhoorj este denumirea în sanscrită a mesteacănului, iar Patra înseamnă hârtie.”( https://ro.wikipedia.org/wiki/Mesteac%C4%83n). Din frunzele mesteacănului se poate face ceai care are efecte diuretice și, de asemenea, este extrem de des utilizat în industria cosmetică. Scoarța acestor arbori foioși este foarte utilizată pentru pornirea focului, iar lemnul este apreciat datorită raportului bun între indicele caloric și unitatea de greutate și volum.

De asemenea, lemnul de mesteacăn este folosit și la tobe deoarece sunetul produs de tobele fabricate din lemn de mesteacăn atinge atât note joase, cât și înalte și sunt perfecte pentru înregistrările în studio (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mesteac%C4%83n).

2.2.6. Celtis occidentalis

Sursa: http://www.illinoiswildflowers.info/trees/plants/hackberry.html

Celtis occidentalis este o specie de arbore foios care are o inaltime cuprinsa intre 20 si 25 m atunci cand este ajuns la maturitate. Aceasta specie mai este numita in limbaj popular sambovina americana si are ca areal natural centrul si estul Americii de Nord.

Sambovina americana prezinta o scoarta cenusie si neteda la inceput, urmând ca mai apoi aceasta sa feormeze un ritidom cu anumite excrescente suberoase, element de recunoastere al acestei specii.

Frunzele prezinta o dimensiune de aproximativ 12 cm lungime si sunt petiolate, acesta din urma avand dimensiunea cuprinsa intre 1,5 si 2 cm lungime. De asemenea, trebuie mentionat faptul ca forma frunzelor este oblong-ovata.

Florile sunt nesemnificative, iar fructele prezinta o forma globuloasa si sunt alungite. De asemenea, fructele au o culoare portocalie spre purpuriu inchis.

Sambovina americana este o specie de arbore foios ce prefera un climat bland, cald, solurile fertile, bine drenate si usoare. Este o specie rezistentă la geruri și la secetș (D. Zaharia et al., 2003).

2.2.7. Fraxinus excelsior

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Fraxinus_excelsior

Frasinul comun, cum este numită în limbaj popular specia Fraxinus excelsior, este un arbore foios ce poate atinge 35 m înălțime la maturitate, având o tulpină dreaptă și coroana ovoidă, transparentă.

Ramurile acestei specii sunt erecte, iar frunzele au o dimensiune cuprinsă între 30-40 cm lungime, cu 7-11 foliole lungi de aproximativ 4-15 cm. De asemenea, frunzele sunt imparipenat compuse, iar foliolele sunt sesile, ovat-lanceolate, iar pe dos prezintă pubescență.

Florile acestei specii de arbore foios sunt poligame, de culoare violacee, grupate în panicule, care sunt la început erecte, iar mai apoi sunt pendente.

Fructele sunt samare cu dimensiunea cuprinsă între 2-4 cm lungime și 4-6 cm lățime (D. Zaharia et al., 2003).

Fraxinus excelsior este o specie ce face parte din familia Oleaceae, iar arealul ei natural este Europa și Asia Mică.

Frasinul comun preferă o gamă largă de tipuri de sol, însă preferă, în general solurile bazice și substraturile calcaroase. În perioada juvenilă poate tolera zonele ușor umbrite, însă la maturitate, are foarte mare nevoie de lumină.

Creșterea rapidă și capacitatea de rezistență la șocuri fac ca frasinul comun să fie o specie de arbore extrem de utilizată, în trecut fiind foarte utilă mai ales în mediul rural. Utilizarea să largă face că, în al doilea război mondial, lemnul de frasin comun să fie foarte folosit în diverse scopuri, cum ar fi, combustibil, stâlpi de construcții, prelucrarea lemnului etc.

Datorită faptului că prezintă o mare capacitate de flexibilitate și o rezistență foarte bună la șocuri, lemnul de frasin reprezintă materialul tradițional pentru arcuri, mânere de unelte (ciocane, topoare, rachete de tenis, tacuri pentru biliard etc.), rame de scaune etc. După cum s-a menționat anterior, frasinul a fost foarte utilizat în trecut, însă acest lucru a încetat până în secolul al XX-lea, urmând ca în ultimii ani, această practică să ia din nou amploare (https://en.wikipedia.org/wiki/Fraxinus_excelsior).

2.2.8. Malus sylvestris

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Malus_sylvestris

Malus sylvestris sau mărul pădureț, cum se numește în limbaj popular, este o specie de arbore foios, ce face parte din familia Rosaceae.

Mărul pădureț este o specie de arbore foios de dimensiuni mici, care are frunzele ovate. Florile acestei specii sunt de culoare albă-rozalie la sfârșitul primăverii, iar mai apoi devin galben-verzui. Florile au o dimensiune aproximativă de 5 cm, iar fructele au dimensiuni cuprinse între 2 și 3 cm și au culoarea roșie (https://www.rhs.org.uk/plants/details?plantid=1252). De asemenea, trebuie menționat faptul că fructele sunt acre și prezintă înăuntrul acestora semințe verzi (http://www.luontoportti.com/suomi/en/puut/crab-apple).

Malus sylvestris este o specie de arbore din genul Malus, originea acestuia fiind Europa. Mărul pădureț este considerat cel mai important strămoș al mărului cultivat, și anume, Malus domestica, ulterior fiind demonstrat faptul că acesta ar fii derivat de la o specie asiatică,Malus sieversii.

Florile speciei Malus sylvestris sunt hermafrodite și atrag insectele (https://en.wikipedia.org/wiki/Malus_sylvestris).

Unul din strămoșii mărului cultivat, mărul pădureț poate trăi până la 100 de ani și poate atingea înălțimea de 10 m. Forma coronamentului este neregulată și dezvoltă de cele mai multe ori pe ritidomul arborelui diferite noduri, răsucindu-se.

Ramurile acestei specii dezvoltă adesea spini. Mărul pădureț este printre puținele specii de arbori care reprezintă gazdă pentru Viscum album, mai exact vâscul parazitar. Arborii sunt adesea acoperiți de licheni (https://www.woodlandtrust.org.uk/visiting-woods/trees-woods-and-wildlife/british-trees/native-trees/crab-apple/).

Această specie de arbore preferă solurile fertile, dar moderat și tolerează semi-umbră. Dăunătorii cei mai frecvent întâlniți la această specie sunt afidele, păduchele lânos, păianjenul roșu și omidele (https://www.rhs.org.uk/plants/details?plantid=1252).

Malus sylvestris este o specie calcifilă, motiv pentru care aceasta se va găsi pe solurile calcaroase, într-un habitat uscat sau semi-uscat, în special pe pante (http://www.luontoportti.com/suomi/en/puut/crab-apple).

2.2.9. Tilia cordata

Sursa: https://www.kuleuven-kulak.be/kulakbiocampus/bomen-heesters/Tilia%20cordata%20-%20Winterlinde/05-linde-H2.htm

Tilia cordata este un arbore foios, ce face parte din familia Tiliaceae, având arealul natural în Europa și Caucaz. Acest arbore poate atinge înălțimea de 30 m ajuns la maturitate și maxim 1 m diametru.

Scoarța trunchiului este la început netedă, cenușie, însă arborele, o dată ajuns la maturitate (după aproximativ 20-30 de ani), va forma un ritidom negricios, adânc brăzdat longitudinal.

Frunzele acestei specii sunt mici, cu dimensiunea aproximativă de 5-7 cm lungime, sunt subrotunde, cordate asimteric. Marginea frunzelor este serată, vârful lor este brusc acuminat, pe parte superioară sunt glabre, iar pe partea inferioară prezintă smocuri de perișori ruginii la subsuoara nervurilor.

Teiul cu frunză mică, așa cum este popular denumit, prezintă flori mai mici și slab parfumate, cu o poziție orizontală. Fructele sunt netede sau acestea pot prezenta cinci coaste, cu pereții subțiri, pieloși (D. Zaharia et al., 2003).

Teiul pucios, cum mai este acesta denumit în limbaj popular, este o specie rezistentă la frig, având o longevitate aproximativă de 200 de ani (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tei_pucios).

2.2.10. Tilia plathyphyllos

Sursa: http://www.wikiwand.com/es/Tilia_platyphyllos

Tilia plathyphyllos este o specie de arbore foios, numit și în limbaj popular teiul cu frunză mare. Această specie are ca areal natural Europa, Caucaz și Asia Mică. Acest arbore este un arbore de talie mare, având înălțimea la maturitate cuprinsă între 25 și 30 m.

Frunzele acestui arbore sunt de 6-12 cm lungime, având o culoare verde închis pe partea superioară și verde albicios pe partea inferioară. Tot pe partea inferioară, frunzele acestei specii prezintă pubescență distribuită uniform.

Florile teiului cu frunză mare sunt grupate în cime pendente și apar în perioada mai-iunie. Această specie face parte din familia Tiliaceae, are un ritm de creștere redus și lăstărește și drajonează puternic pe o distanță de 1-2 m de la baza trunchiului (D. Zaharia et al., 2003).

2.2.11. Robinia pseudoacacia

Sursa: http://nutrawiki.org/robinia-pseudoacacia/

Robinia pseudoacacia sau salcâmul, cum este denumit popular, este o specie de arbore foios care poate atinge înălțimea de 30 m. Arealul natural este în Estul Americii de nord.

Tipul de înrădăcinare al salcâmului este profund, rădăcinile ajungând și până la 1-2 m adâncime în sol și se răspândesc și pe lateral, la distanțe destul de mari față de trunchi, și anume, la distanțe cuprinse între 15-20 m.

Tulpina este dreaptă, iar scoarța sa formează ritidom de timpuriu. Ritidomul acestui arbore este gros, adânc brăzdat longitudinal.

Salcâmul prezintă o coroană largă și transparentă, diametrul acesteia ajungând chiar la 7 m. Lujerii sunt muchiați și prezintă spini, care sunt formați din transformarea stipelelor. Țepii sunt dispuși câte doi, aflați în poziție opusă unul față de celălalt.

Frunzele sunt imparipenat-compuse, iar foliolele sunt în număr de câte 7-9 și sunt opuse unele față de altele. De asemenea, foliolele sunt de formă eliptică, cu lungimea cuprinsă între 2,5-4,5 cm. Înfrunzirea acestei specii este târzie, în comparație cu alte specii ale altor genuri.

Robinia pseudoacacia este o specie de arbore foios ce prezintă flori de culoare albă, roz, grupate în raceme pendule, cu un parfum plăcut și sunt melifere. Dimensiunea florilor este cuprinsă între 10-15 cm lungime și apar în perioada mai-iunie.

Fructele sunt păstăi dehiscente, ce conțin între 3 și 10 semințe maronii. Semințele prezintă un tegument foarte tare. De asemenea, trebuie menționat faptul că dimensiunea fructelor este cuprinsă între 1-2 cm lățime (D. Zaharia et al., 2003).

În general, salcâmul este o specie care crește pe orice tip de teren, însă preferă solurile permeabile, ușoare, fertile, dar nu calcaroase.

Această specie iubește lumina, suportă seceta și prezintă o rezistență bună la ger.

Semințele își păstrează mult timp facultatea germinativă.

Robinia pseudoacacia este o specie ce trăiește în jur de 100 de ani, iar lemnul acesteia este unul dur, de esență tare și este extrem de rezistent în ceea ce privește umezeala, motiv pentru care este foarte utilizat în anumite „lucrări amplasate în aer liber, stâlpi de gard, lemn de mînă, traverse de cale ferată, doage de butoaie, cozi de unelte, cherestea, parchet, în industria năvală etc.”( https://ro.wikipedia.org/wiki/Salc%C3%A2m).

De asemenea, florile aceastei specii, au o largă întrebuințare în industria farmaceutică, fiind utilizat ca aromatizant pentru parfumuri și calmant pentru tuse, iar salcâmul, în sine, reprezintă principala specie meliferă din România.

Scoarța salcâmului are, de asemenea, o întrebuințare largă, fiind utilizat în cazurile cu hiperaciditate, ulcer gastric și duodenal etc. O atenție deosebită trebuie acordată modului de folosire a acesteia, și anume a scoarței, pentru că aceasta conține robina, o substanță toxică (https://ro.wikipedia.org/wiki/Salc%C3%A2m).

2.2.12. Salix babylonica

Sursa: http://treesplanet.blogspot.ro/2015/04/salix-babylonica-babylon-willow-weeping.html

Salix babylonica este o specie de arbore foios ce face parte din familia Falicaceae. Această specie are ca areal natural China și Iran și se mai numește în limbaj popular, salcie plângătoare.

Salcia plângătoare este un arbore care poate atinge înălțimea de 15 m la maturitate, prezintă frunze înguste, lanceolate sau liniar-lanceolate, iar pe dos au o culoare verde-cenușie. Dimensiunea frunzelor este cuprinsă între 8 și 16 cm lungime, fiind dispuse alternativ, sub formă de spirală.

Ramurile salciei plângătoare sunt flexibile, iar lujerii sunt lungi, cu poziție pendentă, putând chiar să atingă pământul. De asemenea, lujerii au o culoare gălbuie și sunt complet glabrii și lucitori (D. Zaharia et al., 2003).

Salix babylonica este o specie de arbore ce crește rapid, însă nu are o durata de viață foarte lungă, ea trăind între 40 și 75 de ani.

Salcia plângătoare este o specie de arbore extrem de spectaculoasă, fiind potrivită pe marginea unui lac, iaz, heleșteu, cu ramurile sale pendente ce ating ușor și lin apa. De asemenea, această specie oferă o vedere interesantă, lăsându-se ușor în bătaia lînă a vântului.

Această specie de arbore este una extrem de folosită în special în jurul oazelor din deșertul Gobi pentru a proteja terenurile agricole de vânturile din deșert (http://treesplanet.blogspot.ro/2015/04/salix-babylonica-babylon-willow-weeping.html#.V1vcEqLW_ct).

Salcia plângătoare mai este numită în limbaj popular și răchită, fiind răspândită în toată emisfera nordică, în zonele cu soluri umede și răcoroase, mai exact, pe malurile râurilor, iazurilor și lacurilor.

Lemnul salciei plângătoare este de o calitate inferioară, deci nu se poate folosi pentru lemn de foc deoarece acesta nu arde, ci doar fumegă. De asemenea, cu toate că este înrudit cu genul Populus, din lemnul de salcie plângătoare nu se pot face nici bețe de chibrituri, însă, datorită flexibilității lujerilor, din lemnul de salcie se pot confecționa coșuri și papornițe, mai ales din specia Salix purpurea, mai exact, răchită roșie (https://ro.wikipedia.org/wiki/Salcie).

2.3. INDICII DE BIODIVERSITATE

Pentru a percepe complexitatea mediului înconjurător, precum și a diversității speciilor și interacțiunilor dintre ele, se va evalua biodiversitatea vegetală. De asemenea, evaluarea biodiversității vegetale se va efectua pentru a constata riscurile la care anumite specii sunt supuse în diferite condiții ale mediului, precum și din cauza factorului antropic.

Tot prin intermediul evaluării biodiversității vegetale se vor efectua anumite studii cu ajutorul cărora se va determina numărul de specii dintr-un anumit mediu, element esențial pentru perceperea importanței anumitor specii și cu scopul promovării, susținerii, păstrării și perpetuării acestora. De pildă, un grup uniform de plante, alcătuit dintr-o singură specie, ce sunt adaptate condițiilor de mediu în care trăiesc, poate fi ușor pusă în pericol în cazul unor schimbări de mediu, comparativ cu un grup format din același număr de exemplare, dar aparținând mai multor genuri și specii. Acest lucru este posibil datorită faptului că un eșantion format din exemplare ce aparțin mai multor genuri și specii, deci nu sunt formate dintr-o singură specie, prezintă o variabilitate fenotipică și genotipica mult mai mare. Astfel, șansele de a exista indivizi ce vor putea să se adapteze acelor schimbări de mediu sunt mult mai mari.

Cu scopul de a descrie diversitatea anumitor specii dintr-un anumit areal, se va folosi indicele de biodiversitate. Acest indice al biodiversității se calculează în mai multe moduri, însă cel mai simplu indice se calculează astfel:

Indicele de biodiversitate = numărul de specii în zonă (numărător)/numărul total de indivizi (sau exemplare) în zonă (numitor)

Bineînțeles, rezultatele obținute cu ajutorul formulei anterioare ilustrează într-un mod succint, dar incomplet diversitatea speciilor dintr-un anumit areal, însă se poate observa, oricum, faptul că în cazul în care există mai multe specii de plante într-o anumită zona sunt șanse mult mai mari ca aceștia să se adapteze noilor condiții de mediu, decât dacă ar exista același număr de indivizi, dar care fac parte din aceeași specie. Tocmai din acest motiv, în această lucrare s-au utilizat mai mulți indici de biodiversitate pentru a ilustra într-un mod cât mai complex și corect diversitatea de specii dintr-o anumită zona, precum și riscurile la care aceste plante se supun. Se vor obține rezultate complete și concludente privitoare la diversitatea de specii de plante din arealul studiat, mai exact, din Parcul Central „Simion Bărnuțiu”, precum și eventualele riscuri la care aceste specii pot fi supuse în condițiile climatice și ecologice din zona respectivă. Fiind localizat într-o zona urbană centrală, la limitele acestui parc se poate remarca un trafic auto intens, lucru care ar putea periclita în orice moment al anului, indiferent de sezon, sănătatea speciilor de arbori prezenți în acest areal.

CAPITOLUL III

MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU

3.1. OBIECTIVELE URMĂRITE

La nivel global s-au înregistrat modificări climatice, lucru care ar putea pune în pericol viața și sănătatea vegetației de pe întreg mapamondul. Aceste modificări de temperatură și nu numai, sunt observabile din cauza încălzirii globale, acesta din urmă fiind un subiect din ce în ce mai discutat, mai ales în ultimul secol, deoarece poate avea repercursiuni grave la nivel mondial, existând, chiar, riscul de pierdere a biodiversității. Aceste efecte negative se fac simțite și pe teritoriul țării noastre, în România, dar și la nivel local, în municipiul Cluj-Napoca. Parcul Central „Simion Bărnuțiu” este delimitat de străzi, care la momentul actual prezintă un trafic auto intens, fapt care nu exista la momentul înființări lui, un motiv în plus ca sănătatea speciilor de arbori să fie pusă în pericol. Pentru a cunoaște și înțelege consecințele acestor factori asupra speciilor de arbori din arealul studiat, în această lucrare s-a analizat influența condițiilor ecologice asupra biodiversității speciilor din Parcul Central „Simion Bărnuțiu”. În urma cercetărilor, s-au obținut anumite date, acestea din urmă fiind prelucrate prin calcularea indicilor ecologici, iar apoi, acestea au fost interpretate și discutate.

3.2. MATERIALUL ȘI METODA DE STUDIU

Materialul de studiu a fost reprezentat de speciile de arbori rășinoși și foiosi existenți în cadrul Parcului Central „Simion Bărnuțiu”, aflat în municipiul Cluj-Napoca, România (Figura 2.1).

Metoda de studiu constă în mai multe inventariei efectuate pe teren, mai exact, în Parcul Central „Simion Bărnuțiu”, tot acolo realizându-se și observațiile aferente. Pentru realizarea acestui studiu s-au luat în considerare diferite zone ale acestui parc, în acestea localizându-se diferite specii de arbori rășinoși și foioși.

Metoda de studiu s-a bazat pe inventarieri directe realizate în teren și observații efectuate în situl ales. Pentru realizarea experienței, s-a luat în studiu Parcul Central „Simion Bărnuțiu” ca suprafață de probă pentru speciile de arbori rășinoși și foioși. Suprafața parcului este de aproximativ 13 ha.

Figura 2.1. Harta Parcului Central „Simion Bărnuțiu” (Sursă proprie)

3.3. EFECTUAREA OBSERVAȚIILOR ȘI DETERMINĂRILOR

Pentru realizarea acestui studiu, s-au luat în considerare toate speciile de arbori rășinoși și foioși din cadrul Parcului Central „Simion Bărnuțiu”. Numărul total de specii de arbori rășinoși este de 10, iar numărul total de specii de arbori foioși este de 12. Totalul speciilor de arbori luați în considerare este de 22, mai exact 131 de specii rășinoase și 350 de specii foioase. Totalul exemplare studiate este de 481.

Foto. 5. Identificarea speciilor de arbori din arealul studiat (sursă proprie)

Foto. 6. Identificarea speciilor de arbori din arealul studiat (sursă proprie)

3.4. MODUL DE PRELUCRARE ȘI INTERPRETARE AL DATELOR

În ecologie se folosesc mai mulți indici de diversitate deoarece, în acest fel, se obțin rezultate mult mai bune, clare, corecte și evidente. Fiecare indice de diversitate prezintă puncte tari și puncte slabe, iar utlizand doar unul dintre aceștia nu se vor remarca diferențe de dimensiune ale eșantionului luat în calcul, motiv pentru care, în această lucrare se vor folosi combinații de mai mulți indici cu scopul atât de a obține rezultate cât mai relevante, corecte, complete și concludente, cât și de a valorifica cât mai bine posibil punctele tari ale fiecăruia. Este extrem de important faptul de a obține rezultate cât mai relevante și complete deoarece, în acest mod, se vor percepe mult mai bine și mai ușor structurile comunităților vegetale.

3.4.1 Indicele Simpson este un indice, care se folosește în ecologie atât pentru aflarea numărului speciilor, cât și pentru obținerea proporției acestora. Există trei variante ale acestui indice, și anume: indicele Simpson, indicele de diversitate Simpson, indicele reciproc Simpson.

Indicele Simpson (D)

Indicele de diversitate Simpson (1-D)

Indicele reciproc Simpson (1/D)

DSi=∑ pi2

pi=

Unde:

DSi – indicele Simpson

pi – proporția de reprezentare a speciei

ni – numărul de indivizi al unei specii

N – numărul total de indivizi din perimetrul analizat

3.4.2. Indicele Shannon-Weaver reprezintă un parametru comun foarte des utilizat, rezultatul obținut denotând gradul de organizare sau de dezorganizare al unui sistem dat și se bazează pe abundență și pe echitatea distribuției speciilor. Formula prin care se obtine acest rezultat este următoarea:

s

H= -∑ pi ln pi

i=1

pi=

Unde:

H – indicele Shannon-Weaver

pi – proporția de reprezentare a speciei

ni – numărul de indivizi al unei specii

N – numărul total de indivizi din perimetrul analizat

3.4.3. Echitatea reprezintă un indice ecologic utilizat pentru a afla relațiile dintre abundențele speciilor. Acesta se obține prin împărțirea lui H la Hmax, unde Hmax reprezintă lnS. Dacă rezultatul obținut are o valoare unitară, va exista o abundență relativă similară, însă dacă rezultatul tinde înspre valoarea zero, majoritatea indivizilor aparțin unei singure specii. Rezultatul se va afla în urma calculului după următoarea formulă:

E=

Unde:

E – echitatea

H – indicele Shannon-Weaver

S – numărul de specii

3.4.4. Indici ai bogăției de specii sunt indici ecologici ce vor reprezenta numărul de specii diferite dintr-un anumit areal. Acesta este dependent de dimensiunea de eșantionare.

3.4.4.1. Indicele de diversitate Margalef

DMg=

Unde:

DMg – indicele de diversitate Margalef

S – numărul de specii

N – numărul total de indivizi din perimetrul analizat

3.4.4.2. Indicele de diversitate Menhinick

DMn=

Unde:

DMn – indicele de diversitate Menhinick

S – numărul de specii

N – numărul total de indivizi din perimetrul analizat

Indicii de diversitate Margalef și Menhinick joacă un rol important în investigariea diversității biologice, însă sunt puternic influențați de efortul de eșantionare, cu toate eforturile de a corecta dimensiunea eșantionului.

3.4.4.3. Indicele de diversitate McIntosh

Unde:

D – indicele de diversitate McIntosh

N – numărul total de indivizi din perimetrul analizat

ni – numărul de indivizi al unei specii

S – numărul de specii

3.4.5. Coeficientul Glisson este un indice de diversitate, iar formula sa este următoarea:

Kgl =

Unde:

Kgl – coeficientul Glisson

N i – numărul de indivizi

Nt – numărul de specii din eșantion

3.5. MODUL DE PERCEPȚIE AL VIZITATORILOR ASUPRA PEISAJULUI DIN PARCUL CENTRAL „SIMION BĂRNUȚIU”

3.5.1. CERCETAREA SOCIOLOGICĂ BAZATĂ PE CHESTIONAR

Cercetarea sociologică reprezintă obținerea și prelucrarea de informații într-o manieră obiectivă, cu scopul de a obține anumite explicații, mai mult sau mai puțin științifice, ale unor fapte, fenomene sau procese sociale. Există cercetare teoretică și empirică. Astfel, cercetarea sociologică empirică se bazează pe observarea directă a realității, precum și pe aplicarea unor tehnici specifice cu scopul de a obține informații (de pildă, chestionarul, experimentul, anchetă ș.a.m.d.). De asemenea, acest tip de cercetare sociologică presupune și prelucrarea informațiilor obținute (de exemplu, corelații, teste de semnificație statistică etc.).

În cazul în care cercetarea sociologică empirică prezintă un caracter introductiv, explorator sau, pur și simplu, prezintă informații mai puțin profunde, vorbim de investigație sociologică. Astfel, pentru a obține informații, ancheta sociologică utilizează, în cele mai multe cazuri, chestionarul și interviul. Un alt tip de cercetare este sondajul de opinie publică, acesta din urmă bazându-se pe tehnici de eșantionare, selectând și diminuând perimetrul de cunoaștere doar la opinia publică pentru a obține informații.

Pentru a obține informații de la vizitatori privitoare la aspectul peisajului din Parcul Central “Simion Bărnuțiu”, am utilizat chestionarul, acesta din urmă fiind unul dintre cele mai importante tipuri de instrumente de cercetare sociologică. Există chestionare de date factuale și de opinie, chestionare speciale și omnibus, chestionare cu întrebări închise, cu întrebări deschise și atât cu întrebări închise cât și deschise și chestionare autoadministrate și administrate de operatorii de teren.

În cazul arealului nostru, și anume, Parcul Central “Simion Bărnuțiu” s-a aplicat un număr de 100 de chestionare, cu scopul de a obtine informații cât mai obiective cu privire la modul de percepție al persoanelor ce străbat acest parc. Foto. 7 și Foto. 8 surprind momentul aplicării chestionarelor asupra populației ce străbate acest parc, iar Foto. 9, chestionarul aplicat.

Foto. 7. Culegerea datelor prin intermediul chestionarelor (Sursă proprie)

Foto. 8. Culegerea datelor prin intermediul chestionarelor (Sursă proprie)

Foto. 9. Chestionarul aplicat (Sursă proprie)

CAPITOLUL IV

REZULTATELE PRIVIND BIODIVERSITATEA DIN PARCUL CENTRAL „SIMION BĂRNUȚIU”

4.1. REZULTATELE OBȚINUTE ÎN URMA CALCULĂRII INDICILOR ECOLOGICI

4.1.1. Rezultate privind calcularea ponderii și a indicilor ecologici: Margalef, Menhinick, Simpson, de diversitate Simpson, reciproc Simpson, Shannon-Weaver, echitatea, McIntosh și coeficientul Glisson pentru specii rășinoase.

Rezultatele obținute privind ponderea se pot observa din Tabelul 4.1. și din Graficul 4.1., iar rezultatele privind indicele Margalef, Menhinick, Simpson, de diversitate Simpson, reciproc Simpson, Shannon-Weaver, echitatea, McIntosh și coeficientul Glisson pentru speciile rășinoase din arealul studiat sunt prezentate în Tabelul 4.2., precum și din Graficul 4.2.

Tabel 4.1.

Graficul 4.1.

Tabelul 4.2.

Graficul 4.2.

4.1.2. Rezultate privind calcularea ponderii și a indicilor ecologici: Margalef, Menhinick, Simpson, de diversitate Simpson, reciproc Simpson, Shannon-Weaver, echitatea, McIntosh și coeficientul Glisson pentru specii foioase.

Rezultatele obținute privind ponderea se pot observa din Tabelul 4.3. și din Graficul 4.3., iar rezultatele privind indicele Margalef, Menhinick, Simpson, de diversitate Simpson, reciproc Simpson, Shannon-Weaver, echitatea, McIntosh și coeficientul Glisson pentru speciile foioase din arealul studiat sunt prezentate în Tabelul 4.4., precum și din Graficul 4.4.

Tabel 4.3.

Grafic 4.3.

Tabel 4.4.

Grafic 4.4.

În urma analizei parametrilor ecologici ai speciilor de arbori evaluate în Parcul Central „Simion Barnutiu” din Cluj-Napoca, se pot observa următoarele:

Dacă vom compara valoarea indicilor de diversitate din acest parc cu ajutorul indicelui Margalef, vom observa faptul că acesta nu are o valoare limită și prezintă o variație în funcție de numărul de specii. Din tabelele și graficele anterioare se poate observa faptul că indicele Margalef are o valoare de 1,85 la speciile rășinoase, respectiv 1,88 la specii foioase, indicele Menhinick prezintă o valoare de 0,87 la speciile rășinoase, respectiv 0,84 la speciile foioase, iar indicele McIntosh a înregistrat o valoare de 0,32 la speciile rășinoase, respectiv 0,60 la speciile foioase. Acești indici, menționați anterior, prezintă un grad ridicat de dependență între diversitatea de specii de arbori și numărul de indivizi din cadrul eșantionului, fiind indici ecologici extrem de mult utilizați cu scopul de a obține o analiză corectă a diversității existente într-un anumit areal, evidențiind bogăția de specii.

În general, indicele Shannon prezintă un rezultat cuprins între valorile 1,5 și 3,5, fiind un indicator ce arată bogăția de specii și uniformitatea lor într-un areal studiat. Cu cât distribuția de specii este mai mare, cu atât numărul speciilor este mai mare. În cazul arealului nostru studiat, s-au obținut următoarele rezultate, și anume, în cazul speciile de arbori rășinoși 1,30, iar în cazul speciilor de arbori foiosi, 1,98, fapt ce denotă un echilibru mediu și condiții de mediu satisfăcătoare.

În cazul indicelui McIntosh, acesta poate lua valori între 0 și 1, iar un rezultat cât mai apropiat de 1 arată o omogenitate a speciilor ridicată. În cazul Parcului Central „Simion Bărnuțiu”, indicele McIntosh a luat următoarele valori: în cazul speciilor rășinoase 0,32, iar în cazul speciilor foioase, 0,60. Acest rezultat prezintă o situație satisfăcătoare.

Indicele Simpson ia, în general, valori între 0 și 1, valoare 0 prezentând o diversitate infinită, iar valoarea 1, o diversitate scăzută. În cazul arealului nostru, am obținut următoarele valori: 0,45 în cazul speciilor de arbori rășinoși, iar 0,19 în cazul speciilor de arbori foioși. Aceste rezultate ne prezintă o diversitate mare.

În privința valorii indicelui de diversitate Simpson, această variază între 0 și 1, iar cu cât este mai mare rezultatul, cu atât este mai mare diversitatea probei calculate. Valorile obținute în cazul Parcului Central „Simion Bărnuțiu” sunt 0,55 pentru speciile rășinoase și 0,81 pentru speciile foioase. Astfel, în acest areal s-a subliniat o diversitate ridicată.

Indicele reciproc Simpson prezintă, în general, o valoare care începe cu 1. Această cifra arată o comunitate care conține doar o singură specie. Dacă această valoare este mai ridicată ilustrează o diversitatea mai mare a arealului evaluat. În cazul arealului nostru, am obținut următoarele rezultate: 2,22 în cazul speciilor rășinoase și 5,31 în cazul speciilor foioase.

Se poate observa că valoarea indicelui reciproc Simpson 1/D în Parcul Central "Simion Bărnuțiu" din Cluj-Napoca a fost de 8.35.

În cazul coeficientului Glisson, s-a înregistrat o valoare ridicată, respectiv 4,25 pentru speciilor rășinoase și 4,32 pentru speciile foioase. Coeficientul Glisson este un indice de diversitate simplu, luându-se în considerare numai numărul de specii (S) și logaritmul (baza 10 sau natural) din numărul total de indivizi studiați.

Numărul total de arbori analizați din Parcul Central „Simion Bărnuțiu” este de 481, așadar, 131 de specii de arbori rășinoși și 350 de specii de arbori foioși. Acest lucru se poate observa din Tabelul 5.1., respectiv, din Graficul 5.1.

Tabelul 5.1.

Graficul 5.1.

Din Tabelul 5.2. si din Graficul 5.2. se poate observa numărul de exemplare din fiecare specie.

Tabelul 5.2.

Graficul 5.2.

4.2. INTERPRETAREA CHESTIONARELOR

Cu scopul de a prezenta într-un mod cât mai clar rezultatele acestui studiu, datele obținute au fost redate sub forma unor grafice. Datele au fost prelucrate cu ajutorul programului statistic SPSS (Statistical Package for the Social Sciences). Produs de către SPSS inc., a fost achiziționat de către IBM în anul 2009, iar versiunea curentă (2016) poartă denumirea de IBM SPSS STATISTICS. Este unul dintre cele mai accesibile și puternice pachete software. Astfel, în Graficul 3.2.1. se poate observa faptul că 68,5% din persoanele cu vârstă între 30 și 50 de ani apreciază foarte mult florile, copacii, păsările și natura în general.

În ce măsură sunteti sau nu de acord cu următoarele afirmații? – În acest parc apreciez florile, copacii, păsările, natura în general (în funcție de vârstă)

Grafic 3.2.1.

În funcție de nivelul de studii s-a constatat faptul că majoritatea persoanelor care au absolvit liceul, dar și persoanele cu studii universitare și altele, au prezentat un acord puternic cu privire la nivelul lor de apreciere în ceea ce privește florile, copacii, păsările și natură în general. Astfel, 59,7% dintre persoanele cu studii liceale prezintă un acord puternic, în timp ce doar 1,7% dintre persoanele cu studii universitare au reacționat cu un dezacord slab cu privire la nivelul de apreciere al peisajului și ceea ce implică acesta. Acest lucru se poate observa din Graficul 3.2.2.

În ce măsură sunteti sau nu de acord cu următoarele afirmații? – În acest parc apreciez florile, copacii, păsările, natura în general (în funcție de nivelul de studii)

Grafic 3.2.2.

Aproximativ 61% dintre respondenți apreciază mult plimbările în acest parc, prezentând un nivel de venit peste medie, iar 59,8% au un venit minim, însă totuși, se bucură la fel de mult de natură și ceea ce presupune aceasta. Aceste informații se pot găsi și în Graficul 3.2.3.

În ce măsură sunteti sau nu de acord cu următoarele afirmații? – În acest parc apreciez florile, copacii, păsările, natura în general (în funcție de nivelul de venit)

Grafic 3.2.3.

Aproximativ 26% dintre respondenții care au manifestat un acord puternic cu privire la cât de mult apreciază liniștea în Parcul Central “Simion Bărnuțiu” au absolvit cel puțin o facultate, în timp ce 24,2% au absolvit doar liceul. Aceste date se pot observa din Graficul 3.2.4.

În acest parc apreciez liniștea (în funcție de nivelul de studii)

Grafic 3.2.4.

Aproximativ 30 dintre respondenții cu vârstă sub 30 de ani au manifestat un acord puternic în ceea ce privește măsura în care apreciază plăcerea estetică, iar circa 56% prezintă o vârstă peste 50 de ani. Acest lucru denotă că mai mult de o pătrime din tinerii ce străbat acest parc apreciază culorile, peisajul, arhitectura parcului și tot ceea ce ține de estetic. Aceste informații se pot observa din Graficul 3.2.5.

În acest parc apreciez plăcerea estetică (culorile, peisajul, arhitectura parcului…)

(în funcție de vârstă)

Grafic 3.2.5.

Aceleași persoane care apreciază puternic plăcerea estetică, aproximativ 34% au absolvit 12 clase, iar 41,3% au absolvit cel puțin o facultate. Aceste informații se pot observa din Graficul 3.2.6.

În acest parc apreciez plăcerea estetică (culorile, peisajul, arhitectura parcului…)

(în funcție de nivelul de studii)

Grafic 3.2.6.

De asemenea, persoanele care străbat acest parc, și anume Parcul Central “Simion Bărnuțiu”, și prezintă un acord puternic cu privire la aprecierea lor față de esteticul parcului, 39% au un nivel de venit mediu, 58,3 peste medie și 35,4% minim. Aceste date se pot regăsi și în Graficul 3.2.7.

În acest parc apreciez plăcerea estetică (culorile, peisajul, arhitectura parcului…)

(în funcție de nivelul de venit)

Grafic 3.2.7.

În privința genului, aproximativ 68% dintre persoanele ce parcurg acest areal apreciază foarte mult posibilitatea de relaxare din cadrul acestuia și sunt bărbați, iar circa 71% sunt femei. Aceste date se pot observa mai pe larg în cadrul Graficului 3.2.8. De asemenea, din Graficele 3.2.9. (pentru genul masculin) și 3.2.10. (pentru genul feminin) se poate observa mai detaliat nivelul de acord, respectiv de dezacord al fiecărui gen.

În acest parc apreciez posibilitatea de relaxare (în funcție de gen)

Graficul 3.2.8.

Graficul 3.2.9.

Graficul 3.2.10.

Conform Graficului 3.2.11. aferent acestuia se poate observa că majoritatea persoanelor care apreciază foarte mult posibilitatea de relaxare din acest parc, mai exact 65,7%, sunt tineri, urmând cei peste de 50 de ani (75,6%) și mai apoi cei care au o vârstă cuprinsă între 30 și 50 de ani (74,1%).

În acest parc apreciez posibilitatea de relaxare (în funcție de vârstă)

Grafic 3.2.11.

De asemenea, persoanele care prezintă un acord puternic cu privire la posibilitatea de relaxare din Parcul Central “Simion Bărnuțiu” și dețin un nivel de venit minim sunt într-un procent de 68,3, 73,2% un nivel mediu și 66,7 un nivel de venit peste medie. Informațiile obținute se pot găsi mai pe larg în Graficul 3.2.12.

În acest parc apreciez posibilitatea de relaxare (în funcție de nivelul de venit)

Grafic 3.2.12.

Aproximativ 51% dintre persoanele chestionate de peste 50 de ani prezintă un acord puternic cu privire la aprecierea aerului curat din Parcul Central “Simion Bărnuțiu”, urmând ca circa 43% să fie persoane cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani și 39% tinerii, mai exact persoanele cu vârstă sub 30 de ani. Aceste informații obținute în urma utilizării chestionarului, se pot regăsi și în Graficul 3.2.13.

În acest parc apreciez aerul curat (în funcție de vârstă)

Grafic 3.2.13.

Circa 41% dintre persoanele chestionate au studii universitare și prezintă un acord puternic, în timp ce doar 3,3% prezintă un dezacord slab cu privire la nivelul de apreciere cu privire la aerul curat din acest parc. Datele sunt prezentate mai pe larg în Graficul 3.2.14.

În acest parc apreciez aerul curat (în funcție de nivelul de studii)

Grafic 3.2.14.

De asemenea, cu privire la nivelul de apreciere al aerului curat din acest parc, 33,3% prezintă un acord puternic și prezintă un venit peste medie, în timp 5,6% dintre aceste persoane prezintă un dezacord slab. Informațiile obținute în urma aplicării acestui chestionar se pot vedea în Graficul 3.2.15.

În acest parc apreciez aerul curat (în funcție de nivelul de venit)

Grafic 3.2.15.

În ceea ce privește zgomotul din parc, aproximativ 30% dintre bărbați au afirmat că nu sunt deranjați de către acesta și aproximativ 31% dintre femei au afirmat același lucru. Totuși, 1,3% dintre bărbați și 3% dintre femei sunt puternic deranjați de zgomot. Mai multe informații cu privire la acest aspect se pot vedea în Graficul 3.2.16. De asemenea, Graficul 3.2.17 va reprezenta părerea bărbaților, iar Graficul 3.2.18, părerea femeilor cu privire la nivelul de deranj provocat de zgomot în Parcul Central “Simion Bărnuțiu” din Cluj-Napoca.

În ce măsură sunteti sau nu de acord cu următoarele afirmații? – În anumite zone din parc sunt deranjat de zgomot (în funcție de gen)

Grafic 3.2.16.

Graficul 3.2.17.

Grafic 3.2.18.

Tot în privința zgomotului, aproximativ 43% dintre tineri au manifestat un dezacord puternic, nefiind afectați de acesta în cadrul parcului, același răspuns dând și 28,3% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 și doar 7,5% dintre persoanele peste 50 de ani. Totuși, există și persoane care au răspuns cu un acord puternic cu privire la măsura în care sunt afectați de zgomotul din cadrul parcului, cei mai afectați fiind 2,5% dintre persoanele peste 50 de ani, urmând ca 2,4% dintre tineri și 1,9% dintre persoanele între 30 și 50 de ani să aibă aceeași părere. Mai multe informații se pot găsi în Graficul 3.2.19.

În ce măsură sunteti sau nu de acord cu următoarele afirmații? În anumite zone din parc sunt deranjat de zgomot (în funcție de vârstă)

Grafic 3.2.19.

De asemenea, aproximativ 39% dintre persoanele cu studii liceale au prezentat un dezacord puternic cu privire la nivelul de deranj în ceea ce privește zgomotul din parc, însă 1,9% dintre acesea s-au arătat puteric deranjate de acesta. Mai multe date obținute se pot observa din Graficul 3.2.20.

În ce măsură sunteti sau nu de acord cu următoarele afirmații? – În anumite zone din parc sunt deranjat de zgomot (în funcție de nivelul de studii)

Grafic 3.2.20.

În ceea ce privește nivelul de venit, persoanele care nu sunt afectate de zgomotul din parc predomină, astfel, 30,4% sunt persoane cu venit minim, 32,4% sunt reprezentate de persoanele cu venit mediu și 24,2% reprezintă persoane cu un venit peste medie. Aceste date se pot urmări și în Graficul 3.2.21.

În ce măsură sunteti sau nu de acord cu următoarele afirmații? – În anumite zone din parc sunt deranjat de zgomot (în funcție de nivelul de venit)

Grafic 3.2.21.

Majoritatea femeilor și bărbaților au arătat un dezacord puternic cu privire la nivelul de disconfort pe care i-l produc gunoaiele și alte murdării, mai exact 48% dintre bărbați și aproximativ 53% dintre femei. Nici o femeie nu s-a arătat deranjată puternic de acest aspect. Mai multe detalii se pot observa din Graficul 3.2.22. De asemenea, în Graficele 3.2.23, respectiv 3.2.24, se poate observa mai detaliat părerea bărbaților, respectiv a femeilor legată de aspectul tratat.

În anumite zone din parc sunt deranjat de murdărie, gunoaie (în funcție de gen)

Grafic 3.2.22.

Grafic 3.2.23.

Grafic 3.2.24.

În Graficul 3.2.25. se poate observa faptul că tinerii sunt cel mai puțin deranjați de eventualele gunoaie sau murdării din acest parc, procentul fiind de 57,8% din totalul de tineri sub 30 de ani. Cel mai tare afectat de acest aspect sunt un procent de aroximativ 3% al persoanelor de peste 50 de ani.

În anumite zone din parc sunt deranjat de murdărie, gunoaie (în funcție de vârstă)

Grafic 3.2.25.

Tot cu privire la nivelul de deranj provocat de eventualele gunoaie, se poate observa din din Graficul 3.2.26, faptul că cele mai multe persoane care nu sunt afectate de acest aspect au absolvit doar liceul până la momentul actual, fiind un procent de 61,1%. Nici măcar o persoană cu pregătire universitară nu s-a arătat puternic deranjată de acest aspect.

În anumite zone din parc sunt deranjat de murdărie, gunoaie

(în funcție de nivelul de studii)

Grafic 3.2.26.

De asemenea, tratând același aspect, vom observa că aproximativ 54% nu sunt deloc deranjate și au un nivel de venit minim, 51,4% au un venit mediu și 42,4% au un venit peste medie. Nici o persoană cu venit minim și venit peste medie nu s-a arătat deranjată puternic de eventualul aspect al murdăriei sau al gunoaielor din acest parc. Mai multe detalii se pot vedea în în Graficul 3.2.27.

În anumite zone din parc sunt deranjat de murdărie, gunoaie (în funcție de nivelul de venit)

Grafic 3.2.27.

CAPITOLUL V

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În această lucrare s-au analizat ecosistemele din cadrul orașului Cluj-Napoca, în special în centrul acestuia, unde se află Parcul Central ‚Simion Bărnuțiu”. S-a pornit de la problema principală a municipiului Cluj-Napoca, și anume, fenomenul de urbanizare, acesta din urmă fiind un proces continuu care a început încă din anii '90, o dată cu modernizarea acestui oraș. Fenomenul de urbanizare perpetuă pune în pericol asigurarea condițiilor naturale propice vegetației și, automat, sănătatea populației. Această problemă este una de actualitate, cu aceasta confruntându-se atât autoritățile locale, cât și globale.

Urbanizarea excesivă a fost produsă din cauza schimbărilor excesive și rapide într-o perioada scurtă de timp, toate acestea ducând la un la un stres environmental continuu în cadrul municipiului Cluj-Napoca. În urma unor studii, s-a pus în evidență faptul că acest proces a fost unul de durată și a fost produs în urma interacțiunii dintre oameni și mediu. De asemenea, acest proces a condus la modificarea excesivă și masivă a mediului înconjurător din orașul Cluj-Napoca, în urma exercitării presiunii de către om asupra mediului natural.

Presiunile exercitate de către om asupra mediului sunt într-o strânsă relație cu anumite sectoare ale activității omeneștii, acestea din urmă fiind catalogate drept factori ce produc un stres environmental în anumite zone în funcție de mărimea acestor acțiuni ce produc aceste disfuncții. În zona studiată s-a remarcat, în urma studiului, o pierdere a biodiversității deoarece abundența speciilor depinde în totalitate de persoanele care fac parte din conducerea orașului, precum și de fondurile ce se alocă primăriei cu scopul de a întreține, îmbunătăți și menține biodiversitatea orașului. Bogăția de specii din cadrul unui oraș este extrem de importantă deoarece vegetația, în sine, are multiple funcții, și anume, culturală, educativă, de patrimoniu vegetal și de relaxare, loisir.

Cu scopul de a obține informații obiective și de a observa modul de percepție al persoanelor ce străbat Parcul Central „Simion Bărnuțiu”, s-au întocmit chestionare, ce au fost completate de către vizitatorii parcului. În urma obținerii și prelucrării datelor, s-a constatat faptul că aceștia apreciază foarte mult prezența unui parc în inima orașului, fapt ce denotă importanța spațiilor verzi într-un centru urban, asigurând o dezvoltare durabilă a orașului și condiții de mediu propice atât pentru vegetație, cât și pentru locuitorii orașului Cluj-Napoca.

Bibliografie

Aurel Negucioiu, Pompiliu Teodor, Nicolae Edroiu (1980).Cluj monografie. Editura Sport-Turism, Bucuresti.

Dumitru Zaharia, Adelina Dumitraș (2003). Arboricultura ornamentală. Editura Risoprint.

Filofteia Negruțiu(1980). Spații verzi. Editura didactică și pedagogică, București.

Hammond EH (1954). Small-scale continental landform maps. Annals of the Association ofAmerican Geographers 44(1):33-42.

Pătru-Stupariu Ileana, Ecologia peisajului, Universitatea din București, Facultatea de geografie, Departamentul de Geografie Regională și Mediu, an universitar 2012-2013 (www.unibuc.ro/prof/patru-stupariu).

Vasile Ghidra, Mihai Botu, Radu Sestraș, Ion Botu (2004). Biodiversitate și bioconservare. Editura Acadmicpress Cluj-Napoca.

Monitorul Oficial nr. 536/23.07.2002 (http://www.cdep.ro/pls/legis/legis37056)

http://orasulcluj.ro/descopera/date-generale/cadrul-geografic/)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Central_din_Cluj

https://ro.wikipedia.org/wiki/Biodiversitate

https://dexonline.ro/definitie/ecosistem

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecosistem

http://www.cazaretransilvania.ro/Harta-map/Cluj_Napoca_City-Map-Cazare.jpg

https://www.google.ro/maps/place/Parcul+Central+Simion+B%C4%83rnu%C8%9Biu/@46.7694553,23.5769311,3173a,20y,348.19h,1.48t/data=!3m1!1e3!4m2!3m1!1s0x47490e84d86f3265:0x61a6619e8d587517

http://dasmclujnapoca.ro/ (poza cadrul natural Cluj)

https://cluj.com/articole/parcul-central-simion-barnutiu/

http://radiocluj.ro/2014/09/10/transilvania-vazuta-la-radio-o-oaza-de-verdeata-in-inima- clujului-parcul-central-simion-barnutiu/

http://www.panoramio.com/photo/78118360

https://ro.wikipedia.org/wiki/Geografia_Clujului

Larice, Zada (Larix decidua) : rasinos cu ace cazatoare

http://naturalhistory.si.edu/lewisandclark/popup.cfm?id=1282

https://ro.wikipedia.org/wiki/Molid#/

http://www.rogerstreesandshrubs.com/gallery/DisplayBlock~bid~11785~gid~~source~gallerydefault.asp

https://ro.wikipedia.org/wiki/Brad_argintiu

http://dendro.cnre.vt.edu/dendrology/syllabus/factsheet.cfm?ID=115

https://ro.wikipedia.org/wiki/Taxus_baccata

http://landscapeplants.oregonstate.edu/plants/thuja-plicata

https://en.wikipedia.org/wiki/Thuja_plicata

http://landscapeplants.oregonstate.edu/plants/thuja-plicata

http://www.pfaf.org/user/Plant.aspx?LatinName=Thuja+occidentalis

https://en.wikipedia.org/wiki/Thuja_occidentalis

http://www.conifers.org/pi/Picea_pungens.php

All

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pin_de_p%C4%83dure

https://en.wikipedia.org/wiki/Pinus_strobus

http://www.floristtaxonomy.com/aesculus-hippocastanum-horse-chestnut-flowers

https://ro.wikipedia.org/wiki/Castan_s%C4%83lbatic – info aesculus hippocastanum

https://www.kuleuven-kulak.be/kulakbiocampus/bomen-heesters/Tilia%20cordata%20-%20Winterlinde/05-linde-H2.htm

https://ro.wikipedia.org/wiki/Tei_pucios https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Acer_pseudoplatanus_1.jpg

https://en.wikipedia.org/wiki/Fraxinus_excelsior

https://en.wikipedia.org/wiki/Fraxinus_excelsior

http://dendro.cnre.vt.edu/dendrology/syllabus/factsheet.cfm?ID=6

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ar%C8%9Bar

http://www.wikiwand.com/es/Tilia_platyphyllos

http://nutrawiki.org/robinia-pseudoacacia/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Salc%C3%A2m

https://en.wikipedia.org/wiki/Malus_sylvestris

https://www.rhs.org.uk/plants/details?plantid=1252

https://en.wikipedia.org/wiki/Malus_sylvestris

http://www.luontoportti.com/suomi/en/puut/crab-apple

https://www.woodlandtrust.org.uk/visiting-woods/trees-woods-and-wildlife/british-trees/native-trees/crab-apple/

https://gobotany.newenglandwild.org/species/betula/pendula/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mesteac%C4%83n

http://www.illinoiswildflowers.info/trees/plants/hackberry.html

http://treesplanet.blogspot.ro/2015/04/salix-babylonica-babylon-willow-weeping.html

http://treesplanet.blogspot.ro/2015/04/salix-babylonica-babylon-willow-weeping.html#.V1vcEqLW_ct

https://ro.wikipedia.org/wiki/Salcie

http://wisflora.herbarium.wisc.edu/taxa/index.php?taxon=2419

http://tutiempo.net