Evaluarea a nxietății și intervenție de consili ere specifice personalită ții [600714]

UNIVERSITATEA TITU MAIO IRESCU
FACULTATEA DE PSIH OLOGIE
MASTER PSIHOLOGIE CLINICA, HIPNOZA SI INTERVENTII
TER APEUTICE DE SCURTA DURATA

Promoția 2015 -2017

LUCRARE DE DIZERTA ȚIE

Evaluarea a nxietății și intervenție de consili ere specifice personalită ții
dependente

Coordonator științific :
Prof. univ. dr. Irina Holdevici

Absolvent: [anonimizat]
2017

2
Rezumat

Scopul acestei lucrării a fost evaluarea a nxietății specifice personalității dependente.
Am avut trei studii de caz, diagnosticate cu t ulburare de anxietate generalizata ca urmare a unor
evenimente de viața facilitatoare , conform DSM IV , cu elemente de personalitate dependentă și
evitantă , respectiv :
– Pacienta P., în vârstă de 49 ani, căsătorită, locuiește în București, casnică, cu
pregătire școlară și statut ocupațional la nivelul de liceu profesional .
– Domnul G.Dan, 33 ani, necăsătorit, din București, divor țat, pa tronul unui magazin de
non-stop,studii medii.
– Andreea, în vârsta de 26 ani, studii superioare, junior public relation la un SRL,
aflată într-o relație de cuplu de aproape 2 ani și 5 luni cu Iulian în vârstă de 30 ani,
studii superioare – senior public relation, născută și domiciliată în București.
Axietatea, depresia poate afecta pe oricine, indiferent de sex, vârstă, pregătire inte lectuală sau
nivel socio -economic, însă nu fiecare om răspunde la fel la aceiaști factori declanșatori,
favorizanți. Reacția emoțională depinde de terenul pe care se grefează acești factori, și când spun
teren, mă refer la existența în istoricul medical al pacientului a unei tulburări de personal itate, sau
elemente ale unei tulburări de personalitate , prezența lor fiind factor de prognostic nefavorabil .
Am lucrat cu fiecare cu tehnici din psihoterapia cognitiv – comportamentală , care a avut rezultate
favorab ile. Subiecții au învațat cum să își controleze anxietatea prin strategii eficiente de relaxare,
au învațat cum să își observe gândurile și comportamentele care nu fac decât să le alimenteze
anxietatea pe termen lung și au învațat cum să înlocuiască aceste gânduri și comportamente
ineficiente cu noi tipare de gândire și acțiune .

3

Cuprins
Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 2
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 4
Capitolul I. Cadru teoretic și conceptual ………………………….. ………………………….. ……………………. 5
I.1 Anxietatea, cadru clinic și intervenție psihologică ………………………….. ………………………….. . 5
1.1 Conceptualizarea și definirea anxietății ………………………….. ………………………….. …………. 5
1.2 Clasificări ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 7
1.3 Evaluarea și măsurarea anxietății ………………………….. ………………………….. ………………… 9
1.4 Terapia cognitiv comportamentală, intervenție psihoterapeutică ………………………….. …. 11
1.5 Modelul cognitiv al tulburării anxioase generaliza te ………………………….. ………………… 20
1.6 Tehnica de relaxare a lui Jacobson ………………………….. ………………………….. …………….. 22
1.7 Tehnica de relaxare a lui Schultz ………………………….. ………………………….. ……………….. 23
I.2 Personalitatea normală și patologică ………………………….. ………………………….. ……………….. 24
2.1 Definiție și conceptualizare ………………………….. ………………………….. ……………………….. 24
2.2 Clasificarea tul burărilor de personalitate ………………………….. ………………………….. …….. 28
2.3 Tulburarea de personalitate dependentă și tulburarea de personalitate evitantă ………… 30
2.4 Terapia tulburărilor de personalitate ………………………….. ………………………….. ……………. 32
Capitolul II. Prezentarea și evaluarea psihologică a cazurilor ………………………….. …………………. 33
Cazul 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 33
Cazul 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 44
Cazul 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 57
Capitolul III. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 71
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 74
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 76
B. 0. Nu sunt deosebit de pesimist(ă) sau descurajat(ă) în ceea ce privește viitorul. …………… 76

4
Introducere

Am ales să tratez acest subiect legat de evaluarea axietății, deoarece ca psiholog clinician si viitor
psihoterapeut am observat, din viața de zi cu zi dar și din experiențele profesionale ale
profesorilor și formatorilor mei, că din ce în ce mai multe peroane se confruntă cu tulburări
axioase.
Conforma datelor epidemiolog ice tulburarile anxioase luate împreuna au o pr evalență mai mare
în populatia genera la (in jur de 25%) decat tulbură rile depresive (17%), lucru care contravin e
părerii generale precum că depresia este liderul necontestat al tulburărilor psihice de care
populaț ia are de suferit (Kessler si colab.,1994). Această proporț ie se menține și cand se
calculează prevaneța tulbură rilor anxioase in sectorul de medicina genera lă (14,8% versus 7,9%)
(Puddifoot si colab. 2007). Femeile sunt pe depar te cele mai afectate (30,5%) fața de barbaț i
(19,2%). In sectorul de medicină generală doar 50% din cazurile de tulbură ri anxioase sunt
recunoscute ca atare, restul sunt confundate cu tulbură ri somatice, cu comorbiditatile psihiatrice
(de ex. d epresia) sau pur ș i simplu sunt ignorate (Kessler si colab, 2002).
În analiza anxi etății sunt utilizate o serie de modele explicative, de metode ce aduc la lumină
anumite date privind complexitatea fenomenului explorat. Astfel, investigațiile experimentale
efectuate asupra sistemului limbic la animale prin intermediul stimulării, al lez iunilor, al
administrării unor produse farmacologice au facilitat definirea sistemelor cerebral -funcționale ce
stau la baza emoțiilor, inclusiv a stărilor de anxietate la om.
Studiile efectuate cu privire la modificările biochimice produse în organism atu nci când
subiectul este invadat de trăiri afective negative au condus la focalizarea atenției specialiștilor
asupra rolului mecanismelor biologice pentru comportamentul uman.
S-a constatat la subiecții anxioși tendința de a procesa de preferință stimuli c u semnificare
emoțională negativă, amenințătoare. Aceasta a fost denumită predilecție de procesare a stimulilor
cu tendință atențională în anxietate. Aceste tendințe atenționale sunt caracterizate prin:
desfășurare automată și suprapunerea (interferența) c u alte sarcini în care este implicat subiectul;
implicarea lor în sarcini ce suprasolicită subiectul, adică în sarcinile ce impun competiția
semnalelor senzoriale pentru accesul la circuitele mediate conștient. Din această incursiune
rezultă că pentru a ex plica complexitatea conduitelor umane sunt necesare studii transdiciplinare,
de psihologia dezvoltării și de psihologie comparată

5

Capitolul I. Cadru teoretic și conceptual
I.1 Anxietatea, cadru clinic și intervenție psihologică
1.1 Conceptualizarea ș i definirea anxietății

Studiul anxietății implică o problemă majoră, cea a identificării rolului diferențelor
individuale, pe baza unui complex de paradigme în scopul relevării esenței personalității.
În analiza anxietății sunt utilizate o serie de modele e xplicative, de metode ce aduc la
lumină anumite date privind complexitatea fenomenului explorat. Astfel, investigațiile
experimentale efectuate asupra sistemului limbic la animale prin intermediul stimulării, al
leziunilor, al administrării unor produse fa rmacologice au facilitat definirea sistemelor cerebral –
funcționale ce stau la baza emoțiilor, inclusiv a stărilor de anxietate la om.
Studiile efectuate cu privire la modificările biochimice produse în organism atunci când
subiectul este invadat de trăiri afective negative au condus la focalizarea atenției specialiștilor
asupra rolului mecanismelor biologice pentru comportamentul uman.
S-a constatat la subiecții anxioși tendința de a procesa de preferință stimuli cu semnificare
emoționa lă negativă, amenin țătoare. Aceasta a fost denumită predilecție de procesare a stimulilor
cu tendință atențională în anxietate. Aceste tendințe atenționale sunt caracterizate prin:
desfășurare automată și suprapunerea (interferența) cu alte sarcini în care este implicat subi ectul;
implicarea lor în sarcini ce suprasolicită subiectul, adică în sarcinile ce impun competiția
semnalelor senzoriale pentru accesul la circuitele mediate conștient. Din această incursiune
rezultă că pentru a explica complexitatea conduitelor umane sun t necesare studii transdiciplinare,
de psihologia dezvoltării și de psihologie comparată
În privința originii anxietății, Freud S. a afirmat că aceasta apare dintr -o transformare
directă a libidoului, exprimându -se astfel: „ Speram să elucidăm aceasta sta re de fapt facând o
afirmație clară:în urma refulării, mișcarea excitatorie intenționată în Se nu se realizează deloc;
Eul reușește să o inhibe sau să o devieze. În felul acesta dispare enigmă <<transformării
afectului>> prin refulare”(p. 205, Inhibiție, s imptom si angoasă ).
Dicționarul de psihiatrie și psihopatologie clinică Larousse (1998, p.66) definește
anxietatea ca o stare de neliniște în care predomină preceperea unei situații care, deși în general
nedeterminată, s -ar dovedi dezagreabilă sau chiar p ericuloasă.

6
“Întreaga dinamică, a sistemului personalității umane (formarea, manifestarea și
realizarea) este circumscrisă și condiționată în mod nemijlocit de dialectica raportului dintre
solicitările interne (stările de motivație proprii individului) și solicitările externe (existențele și
stările de motivație proprii mediului existențial, în primul rând celui social)” (Golu Mihai,
1993 ).
Anxietatea reprezintă o tulburare a afectivității manifestată prin stări de neliniște, teamă și
îngrijorare nemotivată , în absența unor cauze care să le provoace. Angoasa se definește ca
„teama fără obiect ” spre deosebire de fobie, care este „teama cu obiect”. Deseori, anxietatea se
manifestă sub forma unei stări de frică cauzată de o incertitudine în care subiectul are i mpresia
unei nenorociri iminente, care planează pretutindeni, îl înconjoară, îl pătrunde, dar nu o poate
defini și nici îndepărta. Stările de anxietate sunt însoțite de fenomene organo -funcționale ca: jenă
precordială, palpitații, greutate în respirație, t ranspirație etc. Ca simptom psihopatologic, se
întâlnește în melancolia anxioasă, în nevroza obsesivă, fobică, în debutul psihozelor sau în
afecțiuni endocrine și cardiace. (P.Popescu -Neveanu, 1978 ).
Lader ( 1977 ) definește anxietatea drept “o stare afecti vă neplăcută având calitățile
subiective ale fricii, asociată cu sentimentul unui pericol, amenințarea fiind difuză,
disproporționată în raport cu intensitatea emoției, sau aparent, această amenințare lipsește ”.
Pentru unii autori anxietatea și angoasa sun t identice, aducînd ca argument faptul ca anxietatea
este însoțită de manifestări fizice, iar angoasa se resimte și ea pe plan psihic. Majoritatea autorilor
acceptă alegerea termenului de angoasa, atunci cînd predomină tulburările somatice, iar pe cel de
anxietate atunci cand neliniștea este trăită de individ, predilect, în plan psihic. De aici derivă
definiția care se dă angoasei : o senzație de indispoziție profundă, caracterizată prin neliniște
extremă, o frică irațională ( Norbert Sillamz, 1996, p.29 ). Pe această modalitate de interpretare se
bazează și alți autori. Astfel, Mihai Golu (2000, p. 467 ) definește angoasa ca: „o neliniște dusă
la extrem, ca o frică irațională acutizată, ca o agravare și intensificare a anxietății” . În opinia
autorului, la origi nea angoasei se află reprezentările imaginare ale unei situații conflictuale
inconștiente.
Se face o distincție clară între două notiuni astăzi bine delimitate, numite anxietate -stare și
anxietate -trăsătură. Noțiunea de stare emoțională, așa cum o in dică și numele său, corespunde
unei stări trecătoare, care poate surveni la orice individ. Dimpotrivă, anxietate -trăsătură este o
caracteristică individuală, aparent înnascută, care se manifestă, la rândul ei, în două feluri:
predispoziția de a resimți stă ri de frică în prezența unor stimuli care, pentru alți indivizi, sunt mai

7
puțin anxiogeni sau chiar deloc anxiogeni și predipoziția de a dezvolta temeri condiționale în
privința unor stimuli care nu sunt, prin ei înșiși, anxiogeni. Un nivel ridicat de anxi etate -trăsătură
are un caracter patologic ( Larousse, 2006 ).
Anxietatea stare comportă o serie de caracteristici:
 Emoționalitate negativă (frică, spaimă, panică);
 Anticipări pesimiste ale evenimentelor;
 Manifestări motorii și de hiperactivare ale sistemulu i nervos vegetativ, inclusiv
manifestări psihice de iritabilitate;
 Incapacitate de concentrare și de relaxare.
Anxietatea ca trăsătură este văzută ca o dispoziție a persoanei la a avea stări de anxietate
accentuată. Ea reprezintă emergențe ale istoriei ind ividului, determinînd diferențele individuale în
evaluarea situațiilor ca amenințătoare și influențând stările de anxietate.
Persoanele cu scoruri ridicate la anxietatea -trăsătură sunt mai vulnerabile la stres decît
cele cu anxietate scăzută. Anxioșii se d isting prin modul de evaluare a situațiilor, dar și prin
strategiile comportamentale pe care le dezvoltă în situații care depășesc resursele personale.

1.2 Clasificări

Clasificare tulbură rilor de anxietate conform DSM IV:
 Tulburările de anxietate fobice (fobia specifică, fobia socială, agorafobia)
 Atacuri de panica
 Tulburarea anxioasa generalizată
 Tulburarea obsesiv -compulsivă
 Reacția acuta la stres
 Tulburarea de stres posttrau matică
Anxietatea generalizată este frica exagerata si grija legata de lucruri comune. Centrul anxietatii
poate fi reprezentat de prieteni, familie, sanatate, munca, bani sau ratarea unei intalniri importante
(de fapt tot ceea ce este important persoanei poate sa capteze centrul ate ntiei ca focus al
anxietatii).
Vorbim despre anxietate generalizata daca grija exagerata este prezenta in aproape fiecare zi,
timp de 6 luni, si daca persoana are dificultati in controlarea anxietatii.

8

In plus persoana mai si mte una sau mai multe dintre urmatoarele simptome:
– irascibilitate si iritabilitate usoara;
– oboseala ;
– insomnie ;
– probleme de concentrare (nu s e simte capabil sa gandeasca).
Fobia sociala consta in frica de evaluare si judecata negativa a altor oameni. De aceea oamenii
caracterizati prin fobie sociala le este frica sa faca ceva ce i -ar putea umili in fata publicului – de
ex. a vorbi in public, a folosi toalete publice, a manca sau a bea in public, sau orice alta situatie
sociala incluzand comportamentul la petreceri sau/si la locul de munca. Cei care sufera de fobie
sociala pot sa simta frica in cazul unei situatii, sau in cazul mai multor. Aceasta fric a poate
conduce la evitarea situatiilor respective, care, u lterior pot ajunge la izolare.
Fobii specifice
O persoana cu fobie specifica simte o frica persistenta si irationala de un obiect specific sau de o
situatie. Frica poate sa apara fata de anumite a nimale, locuri sau persoane, si poate fi atat de
intensa incat persoana respectiva va manifesta simptome fizice intense sau atac de panica.
Aceste fobii se pot referi la caini, sange , furtuna, paianjeni, ace, sau la alte obiecte si situatii, dar,
in orice caz anxietatea resimtita este exagerata si tulburatoare. Adultii care sufera de fobii de
obicei sunt constienti de faptul ca frica lor este exagerata si irationala. In orice caz nevoia lor de a
evita obiectul, situatia sau persoana care stau la baza fri cii le poate restrange viata.
Tulburare de panica
Atacurile de pa nica sunt comune la populatia umana comparativ cu tulburarile de panica, care
sunt mai rar intalnite. Se poate ca atacurile de panica sa nu fie legate de o situatie anume, ci pot
aparea spontan. Pentru ca o persoana sa fie diagnosticata cu tulburare de pa nica, trebuie sa aiba
circa 4 atacuri de panica. Tulburarea de panica poate fi diagnosticata daca atacurile de panica
sunt frecvente si exista o frica intensa si persistenta de apari ti a unui alt atac de panica.
Tulburarea obsesiv -compulsiva (ocd)
Oamenii care au aceasta tulburare au ganduri (ex. O femeie are senzatia ca sotul ei o insala fara a
avea insa niciun indiciu) sau i mpulsuri ( obsesii ) intruzive, involuntare si nedorite. In acelasi timp
se simt si fortate sa efectueze ritualuri mentale si comportamentale, ca de ex. spalatul excesi v al
mainilor, dusuri excesiv de frecvente (de mai multe ori pe zi), sau verificarea repetitiva a
anumitor lucruri (de ex. daca a incuiat usa, sau daca a stins aragazul). De obicei sunt constienti de

9
irationalitatea si natura excesiva a comportam entelor sa u a gandurilor lor.
Tulburare de stres posttraumatic (ptsd)
Apare dupa un eveniment extrem de traumatic. Evenimen tul poate sa fie recent (ex. accident de
masina, abuz fizic) sau poate sa fie intamplat in trecut (ex. abuz sexual in copilarie). Reactii de
suferinta, soc si furie sunt reactii normale dupa evenimente traumatice. Oamenii cu PTSD
manifesta reactii severe, prelun gite si intruzive, care afecteaza in mod dramatic viata lor de zi cu
zi. Acestea pot sa includa ganduri sau imagini intruzive despre situatia traumatizanta, care sunt la
fel de, sau chiar si mai stresante decat evenimentul original. De obicei oamenii incep sa evite
situatiile sau evenimentele care le reamintesc de trauma, inclusiv locuri si situatii similare.
1.3 Evaluarea și măsurarea anxietății
Conforma datelor epidemiologice tulburarile anxioase luate impreuna au o prevalenta mai
mare in populatia generala (in jur de 25%) decat tulburarile depresive (17%), lucru care
contravine parerii generale precum depresia este liderul necontestat al tulburarilor psihice de care
populatia are de suferit (Kessler si colab.,1994). Aceasta proportie se mentine si cand se
calculeaza prevaneta tulburarilor anxioase in sectorul de medicina generala (14,8% versus 7,9%)
(Puddifoot s i colab. 2007). Femeile sunt pe departe cele mai afectate (30,5%) fata de barbati
(19,2%). Interesant este ca prevalenta anxietatii este mai mica la batrani decat la tineri in
populatia generala dar este mai mare la batranii care traiesc in institutii de p rofil (Stanley si Beck,
2000). In sectorul de medicina generala doar 50% din cazurile de tulburari anxioase sunt
recunoscute ca atare, restul sunt confundate cu tulburari somatice, cu comorbiditatile psihiatrice
(de ex. depresia) sau pur si simplu sunt ign orate (Kessler si colab, 2002).
Semnele si simptomele anxietatii (cele patru module ale anxietatii):

Afective : Cognitive :
Anxietate
Depresie
Panica
Frica
Manie
Iritabilitate
Depresonalizare
Dereali zare
Obnubilare
Apatie
Teama de a -si pierde controlul
Grija excesiva
Anticiparea de lucruri rele
Prezicerea de lucruri rele
Credinta intr -o soarta rea
Auto -acuzare
Catastrofizarea evenimentelor
Concluzionarea negativa
Tulburari de memorie /Tulbura ri de
concentrare / Tulburari de atentie

10
Fizice: Comportamentale:
Cefalee
Dureri musculare
Oboseala
Tremor
Gura uscata
Transpiratii
Tulburari de respiratie
Hiperventilatie
Dureri in pi ept
Palpitatii
Raceala extremitatilor
Ameteala
Tulburari de somn
Tulburari de apetit Evitare
Dorinta de scapare
Verificare
Inhibitie
Hipervigilenta
Agitatie
Neliniste
Plans
Precipitare
Precautie
Consum de alcool si droguri
Reticenta
Izolare

Tulburarile a nxioase alcatuiesc un grup heterogen de entitati clinica care se suprapun partial sau
de deosebesc uneori cu dificultate si clinicianul are probleme mai ales cu formele de anxietate
subclinica care insotesc alte tulburari mentale sau somatice. Utilizarea i nstrumentelor
standardizate este de natura sa clarifice in mare masura aceste dificultati intalnite in practica
clinica si sa calibreze si monitorizeze evolutia simptomelor odata ce ele au fost detectate.
Scala Hamilton de evaluare a anxietati ( Hamilton An xiety Rating Scale – HARS )
Aceasta scala (vezi anexa 1) este una din primele instrumente de masurare a anxietatii si a fost
dezvoltata de Hamilton (1959) pentru a evalua severitatea nevrozei anxioase, diagnostic la moda
in acel timp . Ea furnizeaza o ev aluare globala a anxietatii si identifica atat simptome psihice cat
si cele somatice. Scala si -a dovedit utilitatea si valoare de -a lungul timpului si ea a supravietuit
desi conceptele din categoria tulburarilor anxioase au evoluat mult de atunci de cand s cala a fost
produsa. Scala nu masoara o anumite entitate clinica ci mai degraba poate fi folosita pentru a face
detecta simptomele de anxietate sau de a evalua severitatea lor.
Scala HARS este o scala de observatie si se recomanda a fi completata de un cli nician cu
experienta. Un clinician neexperiemntat va fi tentat sa interpreteze simptomele conform viziunii
proprii si confidenta va avea de suferit. Completarea scalei nu dureaza mai mult de 15 -20 minute.
Scala contine 14 itemi care evalueaza dispozitia an xioasa, frica, insomnia, simptomele
cognitive, depresia, comportamentul si simptomele gastrointestinale, cardiovasculare,
genitourinare, vegetative si tensiunea musculara (Anexa Nr. 1). Fiecare item este evaluat pe o
scala de 5 ancore de la 0 = niciun simp tom pana la 4 = simptome severe si dizabilitante. Scorul
total se intinde de la 0 la 56. Un scor peste 14 indica o anxietate cu semnificatie clinica, subiectii

11
sanatosi generand scoruri in jurul valorii de 5. (Hamilton, 2000). Exista un consens ca scorul d e
14-17 sa semnifice o anxietate usoara, 18-24 o anxietate moderata si 25 -30 o anxietate severa.
Scala HARS prezinta o buna validitate coreland semnificativ pozitiv cu alte scale de
anxietate precum scala Beck sau Covi.
Inventarul Beck de Anxietate ( Beck A nxiety Inventory – BAI)
Beck si colab. (1988) au dezvoltat acest inventar pornind de la faptul ca scalele existente
pana la acel moment nu reuseau sa deosebeasca anxietate de depresie, respective prezentau o
slaba validitate discriminativa. Aceasta situati e se datora mai ales faptului ca scalele de anxietate
contineau itemi corespunzatori simptomelor caracteristice depresiei. Pentru a preveni aceasta
situatie Beck si echipa lui au intreprins o analiza secventiala a itemilor posibil sa fie inclusi in
acest i nstrument dintr -o “masa” de 86 itemi. Astfel, la prima analiza au fost eliminati primii 20
itemi care erau fie identici fie foarte asemanatori. Prin analize succesive au mai fost eliminati 19
itemi iar cei 37 itemi ramasi au alcatuit versiunea preliminare a inventarului de anxietate care a
fost aplicat pe un esantion de 116 pacienti. Prin analiza validitatii si confidentei fiecarui item in
parte au mai fost eliminati catva itemi si au ramas doar 21 itemi care alcatuiesc versiunea finala a
Inventatului de An xietate Beck (Anexa Nr. 3). Fiecare item descrie un simptom caracteristic
anxietatii si subiectul trebuie sa evalueze cat de tare este deranjat de aceste simptome pe o scala
de la 0 (deloc) la 3 (foarte tare).
1.4 Terapia cognitiv comportamentală, interven ție psihoterapeutică

Orice demers psihoterapeutic pornește de la premisa că oamenii au capacitatea de a -și
modifica sistemul de atitutidini ș i comportamentul, învățînd noi strategii adaptative. Persoana
reușește să se elibereze de anxietate, depres ie și de toate celelate trăiri negative care îi perturbă
comportamentul și au efecte negative și asupra celorlalți, asupra tuturor grupurilor de
apartenență ale acesteia – familial, socio -profesional, de prieteni, etc.
Putem defini astfel psihote rapia ca o acțiune psihologică sistematică, planificată și
intențională, avînd la bază un sistem teoretic conceptual bine pus la punct, exercitată de
către un psihoterapeut calificat asupra unui client. (Watson 1963) .
Terapia cognitiv -comportamen tală modernă a fost marcată de două influențe majore: în
primul rînd, de cea exercitată de terapia comportamentală elaborată de Wolpe și de alții în anii
'50 și '60 (Wolpe, 1958); în al doilea rînd, de cea exercitată de abordarea terapeutică cognitivă,

12
elaborată de A.T. Beck, începînd cu anii '60, însă care a devenit mult mai influentă odată cu
„revoluția cognitivă" din anii '70.
Principiul cognitiv
Ideea esențială a oricărei terapii care se autointitulează „cognitivă" este că reacțiile emoționale și
compor tamentul oamenilor sînt influențate intens de cogniții (cu alte cuvinte, gîndurile,
concepțiile și interpretările lor cu privire la ei înșiși sau la situațiile în care se găsesc -adică, în
genere, semnificația pe care o acordă evenimentelor propriei existe nțe).
Se observă că, într -o măsură mai mică sau mai mare, oamenii reacționează diferit la evenimente
similare, unii pot fi complet zdrobiți de un anume eveniment, în timp ce alții fac față destul de
bine. Prin urmare, nu doar evenimentul în sine determină emoția: trebuie să mai fie vorba și
despre altceva. Conform terapiei cognitiv -comportamentale, acest „altceva" este cogniția, adică
interpretările oamenilor cu privire la evenimentul respectiv. Cînd doi oameni reacționează diferit
în fața aceluiași evenime nt, acest lucru se datorează faptului că au opinii diferite despre el, iar
atunci cînd o persoană reacționează într -un mod care pare neobișnuit, faptul se datorează
gîndurilor sau concepțiilor sale neobișnuite privitoare la evenimentul respectiv: evenimen tul are
pentru el o semnificație idiosincrazică.
Principiul de bază al terapiei co gnitiv -comportamentale este că "modurile în care individul
se comportă sunt determinate de situațiile indicate și de felul în care subiectul le interpretează"
(Irina Holdevici,1996). Astfel, gândurile și atitudinile subiectului, și nu doar evenimentele
exterioare, influențează stările afective ale persoanei. De pildă, un depresiv își spune „totul e
lipsit de sens“, iar un anxios se gândește frecvent „ce va fi dacă…?“ Deși aceste gânduri negative
sunt distorsionate exagerat și lipsite de temei logic, ele creează impresia că au o bază reală.
Psihoterapia cognitivă are menirea de a -l ajuta pe subiect să -și formeze un alt set de atitudini, mai
realiste și cu un conținut po zitiv. Rezolvarea de probleme reprezintă o latură importantă a
terapiei.
Metafora psihoterapiei cognitive este: ”sticla pe jumatate plină”.
Principiul comportamental
O parte a moștenirii terapiei comportamentale constă în faptul că terapia cognitiv –
comport amentală consideră comportamentul (ceea ce facem) ca fiind esențial în menținerea sau
modificarea stărilor psihologice.

13
Terapia cognitiv -comportamentală consideră că comportamentul poate avea un puternic impact
asupra gîndurilor și emoțiilor și, îndeosebi , că modificarea felului în care reacționați reprezintă
adesea o modalitate foarte eficientă de modificare a gîndurilor și emoțiilor.
Principiul „continuumului"
Terapia cognitiv -comportamentală consideră că, de obicei, este mai util să apreciem că
probleme le de sănătate mintală sînt provocate de versiuni exagerate sau extreme ale proceselor
normale, mai degrabă decît să le considerăm stări patologice, care diferă sub raport calitativ și în
mod inexplicabil de procesele și stările normale. Cu alte cuvinte, p roblemele psihologice se
situează la un capăt al continuumului, și nu într -o perspectivă cu totul diferită.
În asociere cu această idee sînt și concepțiile conform cărora:
a) oricine se poate confrunta cu probleme psihologice, iar acestea nu reprezintă n eapărat o
ciudățenie, un fapt ieșit din comun;
b) teoria terapiei cognitiv -comportamentale se aplică în egală măsură terapeuților și clienților.
Principiul „aici și acum"
Terapia comportamentală a adoptat concepția potrivit căreia tratamentul vizează în p rincipal
simptomele și că anxietatea (sau altă problemă) poate fi abordată în mod direct, analizînd
procesele care o întrețin și apoi modificînd aceste procese. Terapia cognitiv -comportamentală
modernă a moștenit abordarea terapiei comportamentale. Princip alul scop al terapiei se axează pe
ceea ce se întîmplă în prezent, iar principalele preocupări sînt legate mai degrabă de procesele
care determină perpetuarea problemei în prezent, decît de procesele care ar fi putut contribui la
apariția acesteia cu mulți ani în urmă.
Principiul „sistemelor interactive"
Conform acestui principiu, problemele ar trebui să fie considerate ca interacțiuni între diverse
„sisteme" ce țin de persoană și de mediul acesteia; este un alt principiu moștenit de la terapia
comportamen tală (Lang, 1968). De obicei, terapia cognitiv -comportamentală modernă identifică
patru astfel de sisteme:
 cogniția;
 afectul sau emoția;
 comportamentul;
 fiziologia.

14
Aceste sisteme interacționează în cadrul unor procese complexe de feed -back și totodată
reacționează și cu mediul – atunci cînd „mediul" trebuie înțeles în sensul cel mai larg posibil,
incluzînd nu doar mediul fizic evident, ci și mediul social, familial, cultural și economic.
Principiul empiric
Terapia cognitiv -comportamentală consideră că ar t rebui să evaluăm teoriile și tratamentele într –
un mod cît mai riguros, bazîndu -ne pe dovezi științifice și nu doar pe întîmplări clinice.
Terapia cognitiv -comportamentală distinge diverse tipuri sau „niveluri" de cogniție:
Gînduri negative automate – după cum au fost descrise pentru prima oară de Beck, sînt
fundamentale în terapia cognitiv -comportamentală.
Terapia cognitiv -comportamentală este axată pe probleme și este structurată, iar terapeutul
colaborează cu clientul în scopul de a menține structurarea ș edințelor. Astfel, la începutul fiecărei
ședințe se va stabili împreună cu pacientul o agendă de lucru clară. Terapeuții specializați în
terapia cognitiv -comportamentală se implică în mod activ în relația cu pacientul, iar modul în
care evoluează ședința e ste rodul unui efort comun. In primele etape ale terapiei, conținutul
ședințelor va fi hotărît în mare parte de către terapeut, însă responsabilitatea va fi preluată treptat
și de client, pe măsură ce tratamentul progresează. De exemplu, sarcinile de lucru pentru acasă
vor fi stabilite inițial de către terapeut, însă pe măsură ce tratamentul progresează, clienții vor
căpăta un rol din ce în ce mai important în stabilirea sarcinilor pentru întîlnirile ulterioare. Gradul
în care clientul determină conținutul ședințelor depinde în parte de personalitatea, de convingerile
și de atitudinile acestuia. O persoană autonomă ar putea să preia controlul încă de la începutul
tratamentului, în timp ce o persoană mai dependentă va beneficia de pe urma preluării treptate a
responsabilității.
Terapia cognitiv -comportamentală utilizează frecvent rezumatele și feedbackul pe durata
ședințelor, acestea reprezentînd o modalitate de a derula ședința conform planului prestabilit.
Rezumatele trebuie să includă emoțiile descrise de c lient și semnificația evenimentului sau a
situației din perspectiva acestuia. Acestea nu trebuie să constituie o interpretare a lucrurilor
afirmate de client. Este mai bine să fie utilizate cuvintele proprii ale clientului, într -o măsură cît
mai mare.
Toto dată, este important de obținut feedback cu privire la ședință; de exemplu, ce anume a fost de
folos, inutil sau deranjant. Clienții tind să ofere un feedback autentic dacă le este explicat încă de
la începutul tratamentului de ce anume feedbackul este imp ortant și dacă sunt încurajați în mod
sincer să îl ofere.

15
De asemenea, fiecare ședință poate începe cu o solicitare de feedback cu privire la ședința
anterioară – ce anume a fost util sau ducă respectivul client are idei noi legate de discuția
anterioară.
La finalul întâlnirilor se vor formula teme pentru acasă . Acestea se stabilesc de comun acord
între terapeut și client , cu scopul de a prelungi demersul terapeutic în mediul real de viață a
pacientului .
Putem spune ca acest tip de terapie are la bază un de mers de învățare, în care se lucrează concret
cu clientul și se evaluează permanent efectele pe care le au aceste schimbări în comportament și
în gândire. Terapia cognitivă se bazează pe o teorie a personalității care afirmă că felul în care
cineva gîndeșt e determină în mare mă sură felul în care simte și se comportă.
Obiectivul principal al terapiei cognitiv – comportamentale este învățarea de noi modele de
comportament și a noi deprinderi de a face față situației, altfel spus construirea patternurilor
(abilităților) de rezolvare de probleme.
S-a constatat că terapia cognitivă dă rezultate la fel de bune ca medicația antidepresivă; diferența
constă în aceea că, dacă se întrerupe medicația, depresia revine, pe când clientul depresiv care a
urmat psihoterapie rămâne cu anumite tehnici de autoreglare psihică.
Așadar, este evident faptul că intervenția psihologică este ghidată de mecanismele presupuse a fi
implicate în starea de sănătate și boală.
Indiferent de abordarea psihoterapeutică, există o serie de factori comuni și nespecifici în cadrul
tuturor acestor abordări. Astfel, prima fază a intervenției psihoterapeutice presupune (psiho)
diagnosticul și evaluarea clinică (evaluarea stării și nevoilor clientului în consilierea psihologică).
Apoi, pe baza acestor informații, se trece la faza de conceptualizare, în care se oferă pacientului o
explicație sau o interpretare pentru tabloul său clinic. Desigur, pacientul are propriul său cadru de
referință și propria sa interpretare care poate opune rezistență explicaț iei/intepretării oferite de
psihoterapeut. De aceea este foarte important ca explicația oferită de terapeut să fie acceptată de
pacient și să ofere acestuia o perspectivă comprehensibilă asupra tabloului clinic și asupra
modalității de eliminare a acestuia . Dacă simptomatologia prezentată de subiect este complexă,
atunci este descompusă în probleme specifice care vor fi abordate fiecare în parte prin intervenție
psihologică. Toate aceste etape se realizează pe fondul unei relații terapeutice adecvate,
const ruită prin mijloace specifice în fiecare abordare psihoterapeutică.
Psihoterapia presupune astfel o aplicare sistematică și conștientă a unor mijloac e psihologice
de influențare a comportamentului uman cu scopul de a îmbunătăți trăirea subiectivă a

16
persoan ei și de asemenea de a -i permite acesteia să se adapteze în mod eficient la reali tatea
exterioară.
Abordarea cognitiv -comportamentală vis-a-vis de abordarea experințială:

PROBLEMA ABORDAREA
COMPORTAMENTALA ABORDAREA
EXPERIENTIALA
-preocuparea
principal anxietatea Alienarea

-Concepți a
psihopatologica
(explicarea
cauzelor aparitiei
simptomelor ) deprinderi invatate,
comportamente deficitare
sau in exces, ce au fost
intarite de factorii de
mediu disperare existentiala,
pierderea
posibilitatilor umane,
fragmentarea eu -lui,
lipsa de congruenta
in cadrul experientei
personale

-concetul de
sănătate psihică reducerea simptomelor,
absenta simptomelor,
reducerea anxietatii autorealizarea
potentialului uman,
autodesavarsirea
personala, castigarea
spontaneitatii s i
autenticitatii

modul in care se
realizeaza
schimbarea
invatarea directa a
modului in care trebuie sa
se comporte clientul in
prezent
trairea experientei
imediate, exprimarea
spontana a
experientei
sarcina terapeutului programarea,
recompensarea, inh ibarea
sau elaborarea de noi
modele de comportament
sanatoase, ca raspuns la
stimulii anxiogeni invatarea clientului sa
interactioneze intr -o
atmosfera de
acceptare mutuala,
pentru a facilita
exprimarea eu -lui
tipul de tratament

de scurta durata si non
intensiv de scurta durata si
intensiv

tehnica
psihoterapeuti ca de
lucru conditionare, dezinhibare
sistematica, intariri
pozitive si negativa,
formarea de noi modele
de comportament interactiunea,
dialogul mutual,
jocul de rol, trairi
experentiale

model ul terapeutic educational, de tipul
profesor -elev, parinte –
copil, autoritar, bazat pe o
conventie de invatare existential, egalitar,
de la om la om, adult –
adult, bazat pe
intelegere umana

rolul terapeutului sfatuitor, formator, direct,
practic, centrat p e de acceptare mutuala,
de interactiune,

17
rezolvarea de probleme permisiv, gratificant

Psihoterapia cognitiv -comportamentală, ca metodă de tratament în tulburările psihice
urmărește:
 scoater ea clientului din criza existențiala în care se află
 eliminarea sau reducerea simptomelor
 întarirea eu -lui și a capacităț ii integrative a clientului
 rezolvarea sau reconstruirea conflictelor intra psihice
 modificarea structurii personalității in vederea obținerii unei funcț ionari mai mature,
cu o capacitate mai mare de adaptare la mediu ,
 reducerea sau înlaturarea acelor condiț ii de mediu care produc sau mențin
comporta mente de tip dezadaptat iv,
 modificarea opinii lor eronate pe care le au clienții despre ei și despre lumea
înconjuratoare ,
 dezvolt area unui sistem clar al identităț ii personale .
Succesul terapiei se apreciază prin: trăirea subiectivă a clientului (dispariț ia simptomelor),
recunoaștrea socială (progresele realizate în profesie, familie, etc), materializarea expectațiilor
terapeutului în ce priveste modificari le realizate în sfera personalității și comportamentului
clientului.
Terapia cognitiv -comportamentală își asumă demersul nosologic (DSM -IV) pe baza
următoarelor motivații:
 este un diagnostic validat și investigat științific ;
 este un diagnostic care a crea t un limbaj comun, general acceptat în domeniul psihologic
și medical, ceea ce facilitează inserția profesionistului în domeniu și relațiile cu ceilalți
profesioniști;
 utilizarea lui nu implică necesitatea unui tratament medical, ci, fiind un diagnostic
descriptiv, permite angajarea unor mecanisme etiopatogenetice psihologice, pe baza
cărora se fac apoi intervenții psihologice.
Structura demersului terapeutic:
Primul pas, dupa evaluarea anamnestic ă, în aceste terapii îl reprezintă explicarea modului în care
gândurile și atitudinile influențează stările afective. Burns realizează o listă care ilustrează modul
în care gândurile sunt legate de stările afective ale persoanei:

18
Subiectul trebuie să conștientizeze că, în ciuda convingerii sale cu privire la validi tatea gândurilor
negative, majoritatea acestora sunt distorsionate și nerealiste. Burns preciza faptul că, uneori,
gândurile negative pot fi adevărate și realiste. În această situație, subiectul trebuie să învețe să
accepte stările afective justificate și să facă față adecvat situației. Trebuie însă făcută diferența
între stările adecvate și cele neadecvate; tristețea este adecvată, disperarea nu; îngrijorarea este
adecvată, panică – nu. Burns pornește de la ideea că subiectul doritor de autoperfecționare t rebuie
să sesizeze foarte bine distincțiile între gândurile realiste și emoțiile adecvate situației, pe de o
parte, și cele distorsionate, autoperturbatoare, pe de altă parte.
Înainte de a se trece la descoperirea și combaterea gândurilor negative, clien ții trebuie să învețe
sa descopere distorsiunile cognitive ce apar des în modul lor de a gândi. Burns a identificat zece
tipuri de distorsiuni cognitive:
1. stilul de gândire “totul sau nimic” se referă la tendința de apreciere a lucrurilor în culori
extreme (dacă un lucru nu a fost realizat perfect, el va fi considerat ca fiind un eșec).
2. suprageneralizarea: subiectul consideră că un eveniment negativ singular reprezinta un
model care se va repeta la nesfârșit, el utilizand termeni ca “totdeauna”, “niciodata”.
3. filtrarea mentală cu concentrare asupra negativului: subiectul alege un singur eveniment
negativ și se concentreaza asupra lui astfel încât întreaga realitate devine deformată.
4. desconsiderarea pozitivului: subiectul respinge toate evenimentele pozitive, a firmând că
acestea nu contează. dacă a realizat un lucru bun, iși spune “nu este suficient de bun”, “dacă l -am
facut eu înseamnă că era mult prea uș or”.
5. desprinderea unor concluzii pripite: interpretarea negativă a unor situații când nu există
suficiente d ate pentru a trage concluzia respectivă. În acest caz putem vorbi despre:
a. “citirea gândurilor”: subiectul conchide în mod arbitrar că o persoană îi este ostilă, fara a
verifica însă acest lucru.
b. “ghicirea viitorului”: subiectul prezice faptul că lucr urile vor lua o întorsatură proastă.
6. amplificarea: subiectul exagerează importanța problemelor sau defec telor sale,
minimalizând calităț ile sau succesele.
7. judecata afectivă : clientul iși spune că stările afective negative reflectă cu adevărat
realitatea: “ dacă imi este frică să zbor, înseamnă că zborul este periculos”.
8. imperativele categorice: lucrurile trebuie să corespundă neapărat gândurilor sau
expectaț iilor sale: “nu ar fi trebuit să fac acele greșeli”, “el ar trebui să mă iubească”.

19
9. etichetarea: forma extremă a tipului de gând ire “totul sau nimic”. în loc să spună că a făcut
o greșeală, subiectul î și pune o eticheta : “sunt un ratat, un pr ost”. etichetarea este o manieră
irațională de a gândi deoarece oamenii nu pot fi identificați în totalitate cu fap tele lor. etichetele
negative pot fi aplicate propriei persoane sau unor terț i.
10. personalizarea și blamarea: a. personalizarea se referă la faptul că subiectul se simte
responsabil pentru o situa ție pe care nu o poate controla : o soție maltratată î și spune că dacă ar fi
o mai bună gospodină, soț ul nu ar mai bate -o. b. blamarea se referă la faptul că subiect ul îi
învinovățește pe alț ii pentru l ucrurile negative din viața lui : căs nicia mea nu merge pentru că
soțul meu este iresponsabil (s -a făcut și o eticheta re)
Pașii pentru combaterea gândurilor negative automate:
Primul pas presupune ca terapeutul să ceară pacientului să identifice elementul perturbator
extern. I se cere să realizeze o descriere a problemei cât mai precisă. Pent ru ca problema să fie
prezentată cât mai real, ea trebuie să se desfășoare într -un anumit timp și spatiu, trebuie incluse
persoane. Dacă persoana se simte inconfortabil fără să ș tie de ce, i se indică să noteze ce făcea în
acel moment (de exemplu “spălam vase, când am început să ma simt inconfortabil”).
Al doilea pas presupune notarea de către pacient a stărilor afective negative pe care le
trăiește și evaluarea intensității acestora pe o scală de la 0 la 10 sau de la 0 la 100.
În al treilea pas clientul est e învățat să -și adreseze întrebări de tipul “ce-mi spun în gând în
situația care mă supără?”. Se noteaza gândurile negative automate care vor fi ulterior evaluate pe
aceea și scală 0 -10 sau 0 -100 în funcț ie de cât de mult crede pacientul în ele. După identific area
lor, i se cere acestuia să identifice distorsiunile cognitive care stau la baza lor.
În al patrulea pas, combaterea gândurilor negative disfuncționale se va realiza folosind
dialogul socratic. Întrebarea standard pe care clientul trebuie să și -o adreseze este: “ce dovada am
eu că acest gând este adevărat?”. Pacientul va găsi și conștientiza distorsiunile și va accepta
nuanțele și alternativele , care trebuiesc evaluate pentru a stabili limitele și avantajele,
argumentele și contraargumentele.
Putem concluziona că în cadrul demersului terapeutic clientul trebuie să învețe să stea pe
propriile lui picioare și este responsabil de propria însănătoșire, iar psihoterapeutul sau consilierul
este un fel de profesor care îl învață ce trebuie să facă pentru a-și dobândi, păstra sau îmbunătăți
sănătatea mentală.

20
1.5 Modelul cognitiv al tulburării anxioase generalizate

Particularitatea principala a acestei tulburari consta in teama si ingrijorarea excesisa a
pacientului, ca re se manifesta aproape continuu si dureaza mai mult de sase luni.
Subiectul afirma ca nu poate controla anxietatea si prezinta cel putin trei din urmatoarele
simptome: neliniste, senzatia ca se afla la capatul puterilor, fatigabilitate, dificultati de
concentrare a atentiei, senzatie de vid mental, iritabilitate, incordare musculara si tulburari de
somn.
Wells realizeaza distinctia intre ingrijorarile de tipul I și ingrijorarile de tipul II.
Ingrijorarile de tipul I se refera la evenimente cotidiene, cum ar fi situatia materiala, sanatatea sau
bunastarea familiei, situatia profesionala etc., in timp ce ingrijorarile de tipul II se refera chiar la
gandurile legate de ingrijorari (de pilda, teama ca ingrijorarile il vor conduce pe subiect la
nebunie).
Ingrijorarile de tipul II reprezinta un fel de ingrijorari cauzate tocmai de faptul ca subiectul
manifesta ingrijorare .
Modelul cognitiv al tulburarilor anixioase gene ralizate presupune ca elementul patologic esential
specific acestei tulburari se refera la incidenta crescuta a ingrijorarilor de tipul II.
Evaluarile negative realizate in raport cu fricile si ingrijorarile de tipul I reflecta convingerile
negative pe car e le nutreste pacientul fata de tendinta sa de a se ingrijora: „Ingrijorarile mele sunt
incontrolabile”, „Imi face rau faptul ca imi fac griji”, „As putea sa inebunesc de atatea griji”,
„Grijile ar putea pune stapanire pe mine”,
In afara convingerilor nega tive legate de procesul de ingrijorare, pacienti suferind de tulburare
anxioasa generalizata nutresc si convingeri pozitive referitoare la beneficiile ruminatiilor
interioare cu continut anxiogen, considerandu -le un fel de strategii de a face fata existent ei.
Acestia cred ca este important sa fii ingrijorat, pentru a mentine un anumit nivel al securitatii
subiective si al vigilentei.
Din nefericire insa preocuparile negative cu continut anxiogen nu fac decat sa reduca vigilenta
subiectului care ar putea fi confruntat cu o primejdie reala.
Exemple de convingeri pozitive legate de necesitatea prezentei fricilor si ingrijorarilor.
– Ingrijorarile ma ajuta sa fac fata situatilor periculoase. (Daca ma gandesc la ceea ce s -ar putea
intampla mai rau, probabil voi f ace fata mai bine in caz ca s -ar putea intampla).
– Daca imi fac griji, pot preveni producerea unor lucruri rele.

21
– Ingrijorarile ma ajuta sa rezolv probleme.
– Nu as fi in stare sa fac nimic daca nu mi -as face griji.
Din pacate, utilizarea ingrijorarilor ca strategii de a face fata diverselor situatii produce, la randul
sau, alte probleme.
Astfel, tendinta spre ingrijorare va spori sensibilitatea fata de informatiile amenintatoare,
subiectul elaborand o serie de scenarii anxiogene care vor face altceva dec at sa sporeasca
intensitatea si frecventa ingrijorarilor.
Unul din obiectivele psihoterapiei este sa -l determine pe pacient sa se ingrijoreze mai putin.
Se vor obtine date referitoare la semnificatia pe care o are tendinta de ingrijorare ca determinanta
principala a problemei pacientului.
Intrebarile adresate pacientului sunt de tipul urmator:
– De ce te supara atat de mult faptul ca te ingrijorezi?
– Daca ingijorarile si temerile iti creeaza disconfort, de ce nu incetezi sa -ti faci griji?
– Cat de mult pot i sa-ti controlezi tendinta de a -ti face griji?
Terapeutul va trebui sa analizeze implicatiile tendintei de ingrijorare, sa afle care este cel mai rau
lucru despre care pacientul crede ca se poate intampla, precum si care este motivul care -l
impiedica pe a cesta sa inceteze sa -si mai faca atatea griji.
Se va analiza avantajele si dezavantajele mentinerii metaingrijorariilor.
Pacientii cu tulburare anxioasa generalizata sunt solicitati sa renunte sa -si mai faca griji pentru a
se convinge daca evenimentul nega tiv de care se tem se produce sau nu.
O alta tehnica pentru cei care sufera de tulburare anxioasa generalizata poate fi antrenamentul
mental cu continut pozitiv.
Terapeutul va trebui sa -i ghideze pe acesti pacienti sa repete in plan mental scenarii cu cont inut
pozitiv, avand ca punct de pornire temerile initiale.
O alta tehnica este abandonarea pacientului in voia temerilor si ingrijorarilor sale.
Abandonarea reprezinta o metoda opusa controlului fortat al tendintei pacientului de a -si face
griji. Terapeutu l va indica pacientului sa identifice prezenta temerilor, dar sa nu intreprinda nimic
impotriva acestora, ci pur si simplu sa le lase sa se deruleze.
Acest procedeu este facilitat daca se utilizeaza si formule autosugestive de tipul urmator: „A
aparut o no ua ingrijorare, dar ea nu inseamna nimic pentru mine; o voi lasa sa treaca de la sine”,
„Din nou imi fac griji; acest lucru nu -mi foloseste; le las sa se duca.”
Esenta acestui procedeu consta in a spori gradul de constientizare a temerilor in acelasi timp cu

22
abordarea lor dintr -o perspectiva mai putin problematica.
Si aceasta metoda trebuie introdusa intr -o faza mai inaintata a terapiei, pentru a nu deveni o
strategie care sa impiedice modificarea convingerilor negative referitoare la metaingrijorari .
1.6 Tehnica de relaxare a lui Jacobson

Tehnica de relaxare Jacobson este o tehnică care presupune conștientizarea contracțiilor
musculare, relaxarea acestora fiind urmată de o relaxare a psihicului, astfel se produce relaxarea
prin intervenții tonice asupra psihicului. Această tehnică constă în alternarea relaxării și a
tensionării principalelor grupe de mușchi din corp și este utilizată în managementul anxietății.
Exercițiile propuse de medicul Edmund Jacobson urmăresc să producă un calm în zona
psihică prin obținerea prealabilă a calmului în sfera somatică și corporală prin decontracție
musculară. Jacobson pornește de la ideea că atunci când oamenii sunt stresați, registrul emoțional
și mental sunt afectate negativ și apare la nivel muscular o tensiune, fie în tot corpul fie într -un
anumit lo c, deci emoțiile negative modifică tonusul muscular prin apariția unor tensiuni,
încordări, spasme, dureri. Drept urmare, prin descărcarea tensiunii acumulate în mușchi are loc o
relaxare fizică și implicit se reduce și tensiunea psihică.
Tehnica presupu ne alternarea încordării și a relaxării diferitelor grupe de mușchi până
când mușchii care au înmagazinat tensiune primesc o alternativă mai pozitivă și mai benefică
care produce o stare de relaxare musculară. Această tehnică pe lângă relaxarea corpului ar e și alte
beneficii: reduce gradul de anxietate, ameliorează durerile de cap, produce un somn profund și
odihnitor etc.
Pentru a practica tehnica Jacobson trebuie să ținem cont de câteva instrucțiuni: să alegem
un loc liniștit unde să nu fim deranjați 30 de minute, să ne găsim o poziție confortabilă, dar să
avem spatele drept, să purtăm haine comode sau lucruri care să nu ne strângă, temperatura
camerei trebuie să fie potrivită și să folosim respirația abdominală. Încordarea și relaxarea se
aplică succesiv tuturor mușchilor corpului, astfel fiecare grupă de mușchi este încordată timp de
7-10 secunde, apoi timp de 7 -10 secunde se relaxează, iar în timpul exercițiului se recomandă
concentrarea pe mușchii cu care se lucrează. După fiecare încercare se relaxeaz ă 20 -25 de
secunde și se urmărește diferența dintre tensiune și relaxare. Pentru a crește eficința relaxării se
poate spune o formulă în perioada de relaxare: ”Sunt calm, liniștit și relaxat”.
Se începe cu mușchii brațelor, apoi fruntea, obrajii, ceafa, umerii, mușchii spatelui, ai
pieptului, mușchii abdomenului, mușchii inferiori ai spatelui, fesele, coapsele, gambele, laba

23
piciorului, apoi se extinde la teritorii musculare din ce în ce mai mari până se obține o relaxare
generală a întregului corp.
Pentru a exemplifica această tehnică vom descrie un exercițiu de încordare și de relaxare a
unei grupe de mușchi. Vizualizați brațul dumneavoastră dominant, inspirați și expirați profund și
imaginați -vă că, la fiecare expirație, tensiunea se elimină din cor pul dumneavoastră. Strângeți
pumnul, țineți -l încordat timp de 7 secunde, apoi relaxați -l 7 secunde. Relaxați -vă 20 -25 de
secunde și spuneți ”sunt calm, liniștit și relaxat”. Exercițiul se poate repeta și se respectă aceiași
timpi de fiecare dată. Apoi la sfârșit ne imaginăm un val de relaxare care ne cuprinde , începând
din zona capului în jos, până la vârfurile picioarelor. Clientul este rugat prin comenzi să observe
diferența dintre starea de încordare și starea de relaxare pentru a fi motivat să repete numărul de
exerciții pentru fiecare grupă de mușchi în parte până obține o relazare generală.
1.7 Tehnica de relaxare a lui Schultz
Tehnica de relaxare a lui Schultz sau antrenamentul autogen este cea mai răspândită
metodă de relaxare și cuprinde o seri e de exerciții care provoacă senzații de greutate și căldură în
membre, de regularizare a respirației și a bătăilor inimii, de încălzire în plexul solar și de răcoare
a frunții. Metoda a fost elaborată de medicul psihiatru Schultz I.H. în Germania în anii 1920 și a
pornit de la hipnoza fracțională a lui Oascar Vogt. Schultz a investigat valoarea terapeutică a
hipnozei și a constatat că în timpul hipnozei pacienții raportau anumite reacții fiziologice și
psihologice (senzație de greutate, căldură în membre, modificări ale ritmului cardiac și respirator
etc) și a pornit de la premisa că dacă apăreau reacții spontane în stare de hipnoză, atunci se poate
induce o stare hipnoidă prin concetrarea asupra reacțiilor psihofiziologice ( Holdevici I, 2011,
p.152).
Schultz a denumit această tehnică antrenament sau stare autogenă pentru că atitudinea
relaxantă și pasivă a subiecților este foarte importantă pentru inducerea stării de hipnoză, iar
scopul antrenamentului este de a obține, pe de o parte reacții psihice și ps ihofiziologice adecvate
și pe de altă parte creșterea eficienței persoanale și sociale. Prin practicarea antrenamentului
autogen subieții pot fi mai odihniți (somn mai bun), se pot recupera mai repede după un anumit
efort sau o afecțiune medicală, reducere a durerilor, crește capacitatea de concentrare și memorie,
se pot autorelaxa, crește încrederea în sine și a eului prin forme sugestive speciale, crește
autocontrolul voluntar, scade gradul de anxietate, crește rezistența la frustrare, relaxare corporală
și mentală etc.
Antrenamentul autogen cuprinde, două cicluri de exerciții:

24
A. Ciclul inferior – include exerciții de decontracție concentrativă ceea ce presupune o stare de
detașare de tip hipnoid care produce o destindere la nivelul următoarelor zone: m usculară, sistem
cardiovascular, sistem resipirator, organe abdominale și zona capului. Exercițiile pe care le
învață subiectul sunt: inducerea senzației de greutate (brațul meu drept este foarte greu, umerii,
brațele, mâinile, picioarele sunt grele, foa rte grele, ca de plumb, întreg corpul meu este foarte
greu etc.), inducerea senzației de căldură și generalizarea acesteia (o căldură plăcută îmi cuprinde
brațul drept, brațul meu stâng este învăluit într -o căldură odihnitoare, vasele se dilată și simpt
căldură în tot corpul, o căldură plăcută îmi cuprinde tot corpul, sunt în întregime liniștit etc.),
concentrarea asupra inimii pentru încetinirea ritmului cardiac (inima mea bate liniștit și egal,
inima bate liniștit, calm și egal, sunt perfect liniștit și r elaxat etc.), exerciții pentru calmarea
respirației (re spirația este calmă și liniștită , respir i foarte liniștit, fără efort etc.), concentrarea
asupra plexului solar pentru funcționarea organelor abdominale (abdomenul meu este foarte
liniștit și relaxat , plexul solar este cuprin s de o căldură plăcută, plexul solar este cald și rel axat
etc.), exerciții pentru inducerea vasoconstricției în zona frunții (mușchii feței sunt relaxați, fruntea
devine rece și tot mai destinsă, simt răcoare în zona frunții etc.) . Subiecții trebuie să exerseze
exercițiile timp de 6 până la 10 săptămâni pentru a obține un o liniște interioară și o stare
hipnotică.
B. Ciclul superior – exercițiile din ciclul superior nu se pot practica decât după ce s -au
însușit exrcițiile din med iul inferior timp de 6 luni -2 ani, iar însușirea completă a celor din etapa a
doua durează aproximativ 3 -6 ani. În linii generale exercițiile ciclului superior sunt: concentrarea
pe culoarea preferată sau pe culori impuse de terapeut, concetrarea pe obiect e concrete,
concentrarea pe idei abst racte, trăirea unui sentiment plăcut, interogarea propriului subconștient.
Aplicarea exercițiilor din ciclului superior este mult mai dificilă decât aplicarea exercițiilor din
ciclul inferior și din această cauză presup une o îndrumare mai atentă din partea psihoterapeutului,
pentru că aplicată incorect poate genera perturbări grave în zona personalității.

I.2 Personalitatea normală și patologică
2.1 Definiție și conceptualizare

Încă de la început ni se atrage atenția că nu există o definire unanim acceptată a
conceptului de personalitate, ci mai degrabă diferitele paradigme teoretice au avansat propriile
teorii și definiții ale personalității. Dintre aceste teorii, cele care s -au impus în psihologie sunt

25
teoriile psiha nalitică, behavioristă, umanistă, cognitivă, teoria trăsăturilor și cea a învățării
sociale.
”Conceptul modern de personalitate și studierea procesului de formare a personalității
sunt fenomene foarte recente, mai noi chiar decât studiile despre cultură și societate” (Zlate, M.,
2004, p. 230).
Abordată ca și concept, personalitatea este, ”obiectul ultim și prin urmare cel mai complex
al psihologiei” (Richard, M., p.158) Acest concept înglobează aproape toată psihologia , deoarece
nu există nici o teorie sau concepție care să nu se raporteze mai mult sau mai puțin la teoria și
concepția personalității.
Personalitatea este cea care mediază receptarea și acceptarea influențelor externe, le
integrează în structurile sale și le transformă în pârghii orientative și reglatorii pentru toate
manifestările sale.
Tot ea este cea care diferențiază pe cineva de altcineva și dă fiecăruia o anumită valoare.
Numai omul are personalitate și pe măsură ce ea apare produce o serie de efecte asupra
manifestărilor sale: stabilizeaz ă conduitele, le direcționează unitar, asigură consensul gândului cu
fapta, le face să fie adaptate la condițiile prezente dar și viitoare, valorifică toate capacitățile și
posibilitățile omului.
M. Golu și A. Dicu (1972) au conturat câteva idei legate de personalitate ca
macrostructură și s -au referit în mod special la consistență, mobilitate, gradul de dezvoltare al
structurilor și integrare a structurilor .
Consistența se referă la ceea ce numim s tabilitatea în timp a s tructurilor psihice ale
personalităț ii, stabilitate care conduce la stilul psiho -comportamental individual. Mobilitatea
structurilor se referă la posibilitatea reorganizării acestora sub influența schimbărilor ce apar în
relația omului cu mediul. Această mobilitate apare ca urmare a influenț ei unor factori ca vârstă,
temperament, educație etc.
Personalitatea umană reprezintă ansamblul de ele mente, de trăsături, de ap titudini, de
motivații și de roluri caracteristice fi ecărui individ .
“Fundalul bolii psihice ca si al normalului este personali tatea. Ea va fi cea care va da nota
particulara si de diversitate fiecarui tablou clinic ‟‟ ( Tudose,2002,p.40 )
Tulburarile de personalitate sunt alcatuite din trasaturi de personalitate, care arata o
persistenta maladaptativa si inflexibilitate. Trasatur ile de personalitate sunt paternurile durabile

26
ale comportamentului. Prin trasaturi de personalitate se înteleg modelele de gândire si de
relationare cu mediul social si cu propria individualitate a subiectului .
 Trasaturile nu sunt patologice si nici nu su nt diagnosticabile ca tulburari mintale.
 Recunoasterea acestor trasaturi poate fi folositoare oricarui medic în întelegerea reactiei
fata de stres, boala sau oricare alta situatie cu implicatii medicale.
“Prin tulburari de personalitate întelegem acele tra saturi inflexibile si dezadaptative care
provoaca die perturbari în functionalitatea socio -profesionala a individului, fie disconfort
subiectiv.‟ ‟ ( Tudose,2002,p.43)
“Tulburarea de personalitate este un patern persistent de experienta interioara si
comportament care deviaza în mod clar de la asteptarile pe care le avem din partea insului; acest
patern este pervaziv si inflexibil, cu debut în adolescenta sau timpuriu în viata adulta, stabil în
timp si care determina disfunctionalitate. ‟‟ (DSM -IV, 1994 )
Elementul esential al tulburarii de personalitate îl constituie un patern (model) durabil de
experienta interna si de comportament care deviaza considerabil de la expectatiile culturii
individului si care (conform DSM IV):
Se manifesta în cel putin doua d in urmatoarele domenii: cunoastere, afectivitate, functionare
interpersonala, control al impulsului (criteriul A)
Acest patern durabil este inflexibil si extins în majoritatea situatiilor sociale si personale ale
individului (criteriul B)
Duce la deterior area semnificativa în domeniul social, profesional, sau alte domenii importante
de functionare (criteriul C)
Paternul este stabil si de lunga durata iar debutul sau poate fi gasit în copilarie sau la începutul
perioadei adulte (criteriul D)
Paternul nu p oate fi explicat mai bine ca manifestare sau consecinta a altei tulburari mentale
(criteriul E)
·Paternul nu se datoreaza consecintelor fizice directe ale unei substante ori ale unei conditii
medicale generale (criteriul F)
Informatii utile în vederea des crierea personalității pot fi obtinute din observarea felului în care
pacientul/ clientul este îmbrăcat și modul în care participă la dialogul cu psihologul clinician.
Machiajul strident sau, dimpotriva aspectul neîngrijit, mimica exagerată sau indiferentă față de
situație sunt elemente importante. Ascultarea modului în care pacienții îsi exprima nevoile, a

27
faptului că prezentarea este prea dramatica sau excesiv de patetică, orientează atât spre existenta
unei tulburari de personalitate, cât si spre tipul a cesteia. Acelasi lucru se întâmpla atunci când
pacientul încearca sa se prezinte într -o lumina exagerat de magulitoare. Raspunsurile la întrebari
specifice de tipul:
 Cum a interactionat cu persoane importante?
 Se simte pacientul apropia t sau încrezator în cineva?
 Pacientul are un comportament manipulator sau exagerat de dependent?
 Ce comportament anormal a mai prezentat pacientul în trecut?
 În ce fel. se comporta în relatia cu cei care îl îngrijesc?
 Daca a intrat vreodata în conflict cu acestia?
 Ce a fost benefic si ce nu în relatiile cu terapeutii care l -au îngrijit anterior?
vor aduce informația necesară creionarii tipului de personalitate și va permite evaluarea necesară
plasării acestu ia între normalitate și tulburare. De asemenea relații suplimentare care să contureze
tabloul personalității pacientului pot fi obținute de la prieteni, familie, colegi, parteneri de cuplu.
În recunoasterea pacientilor cu tulburari de personalitate este ut ila identificarea unor caracteristici
care pot orienta catre aceasta ipostaza diagnostica medicul sau psihologul. (Tudose,2002,p47)
Caracteristicile obisnuite ale pacientilor
cu tulburari de personalitate
Modele de comportament cronice si
durabile, nu epi sodice
Blamarea constanta a altora
Usor de înfuriat sau de facut gelosi
Ego-sintonic
Functia sociala si ocupationala tulburata
Dependenta sau independenta excesiva
Frecvent "dezamagiti" de catre partener
Impulsivi sau compulsivi
Exacerbare produsa de afect iunile SNC,
traumatism cranian si stres Standarde si opinii inflexibile
Iritabilitate
Abilitati empatice reduse
Înselarea persoanelor pentru a ajunge la
un rezultat final
Egocentrism
Deseori rezistenta la tratament
Trecere de la subevaluare la
supraevaluar e
Relatii interpersonale tulburi sau
instabile

2.2 Clasificarea tulburărilor de personalitate

Tulburarile de personalitate sunt împartite în trei grupe pe baza similitudinilor descriptive

Dintre factorii implicați în etiologia plurifactorială a tulburărilor de personalitate sunt de
menționat: ereditate a, factori perinatali, factori de microorganicitate, factori mezologici, factori
de dezvoltare, factori psihodinamici, fara ca să existe până în acest moment nici un consens
științific și nici macar dovada unei legaturi de cauzalitate suficient de importan te pentru a fi luata
în discutie. O teorie interesanta asupra aparitiei tulburarilor de personalitate este teoria
lui Beck conform careia anumite modele sau strategii comportamentale care au avut o valoare
adaptativa din punct de vedere evolutionist devin dezadaptative în societatea contemporana odata
ce aceste strategii devin "exagerate". Exista o legatura puternica între schemele cognitive si
paternurile afective si comportamentale. Schemele sunt structuri relative stabile de procesare a
informatiei. De si pot fi recunoscute, evaluate iar interpretarile lor pot fi verificate, schemele
cognitive nu sunt pe în întregime constiente.
Caracteristi cile schemelor cognitive sunt:
 Integrează și atașează semnificaț ie evenimenteler
 Pot fi recunoscute ș i descri se în funcție de nivelul lor de activare ș i manifestare
 Variază în funcție de rolul pe care îl joacă
 Fiecare tulburare de personalitate are profilul ei care poate fi caracterizat prin cognițiile de
bază despre sine ș i ceilalți ș i strategiile compen satorii asso ciate acestor cogniț ii.

29
Tulburarea de
personalitate Imaginea de
sine Cum sunt
ceilalti priviti Credinta
principala Strategia
principala
Evitanta
(anxioasa) Vulnerabil
la respingere,
Inapt,
Incompetent Critici
Superiori
Umilitori Este îngrozitor sa
fii res pins;
Daca oamenii
ajung sa ma
cunoasca ma vor
respinge Evita situatiile
de evaluare
Paranoida Drept
Inocent
Nobil
Vulnerabil Intruzivi
Rai
Abuzivi Sa tii garda sus,
Sa nu ai
încredere,
Motivele celorlati
sunt suspecte Acuza
Contraataca
Dependenta Are m ulte nevoi
Slab
Neajutorat
Incompetent Suportivi
Competenti Am nevoie de
ceilalti pentru a
supravietui;
Am permanent
nevoie de
încurajare si
sustinere Cultiva relatii
de dependenta
Obsesiv –
compulsiva
(anankasta,
psihastenica) Responsabil
De încredere
Comp etent
Pretentios Iresponsabili
Incompetenti
Auto-îngaduitori stiu cum este mai
bine
Detaliile sunt
esentiale
Oamenii ar trebui
sa încerce mai
mult Aplica reguli
Perfectionism
Evalueaza
Controleaza
Critica
Narcisica Speciala, unica
Superioara
Merita tratam ent
special Inferiori
Admiratori Sunt mai bun
decât ceilalti
Merit alte reguli
deoarece sunt
special Îi foloseste pe
altii
Nu respecta
regulile
Manipuleaza
Schizoida Auto-suficient
Singuratic Intruzivi Altii nu ma
intereseaza
Relatiile nu sunt
de dorit Stau deoparte

30
2.3 Tulburarea de personalitate dependentă și tulburarea de personalitate
evitantă

Principala caracteristică a tulburării de personalitate dependente , este necesitatea excesivă și
pervasivă de a fi tutelat, care duce la un comportamen t submisiv și adeziv și la frica de separare, și
care începe precoce în perioada adultă și este prezent întro varietate de contexte, după cum este
indicat de cinci (sau mai multe) dintre următoarele (conform DSM IV ) :
– are dificultăți în a lua decizii com une fără o cantitate excesivă de consilii și reasigurări din
partea altora;
– necesită ca alții să -și asume responsabilitatea pentru cele mai importante domenii ale vieții lui;
– are dificultăți în a -și exprima dezacordul față de alții din cauza fricii de a nu pierde suportul sau
aprobarea ,( nu implică frica reală de retribuție ) ;
– are dificultăți în a iniția proiecte ori a face ceva singur (din cauza lipsei de încredere în
judecata sau capacitățile sale, mai curând decât din cauza lipsei de motivație sau de energie);
– merge foarte departe spre a obține solicitudine și suport de la alții, până la punctul de a se oferi
voluntar să facă lucruri care sunt neplăcute;
– se simte incomodat sau lipsit de ajutor când rămâne singur din cauza fricii exagerate de a n u
fi în stare să aibă grijă de sine;
– caută urgent altă relație drept sursă de solicitudine și suport când o relație strânsă se
termină;
– este exagerat de preocupat de frica de a nu fi lăsat să aibă grijă de sine.
Indivizii cu tulburare de personalitate dependentă se caracterizează adesea prin pesimism și
neîncredere în sine și tind să -și diminue capacitățile și calitățile, și se pot autodescrie ca „prosti”.
Ei consideră critica și dezaprobarea ca probe ale lipsei lor de valoare și își pierd încrederea în ei.
Pot căuta superprotecție și dominare din partea altora. Funcționarea profesională poate fi
deteriorată, dacă este necesară o inițiativă independentă. Ei pot evita posturi de răspundere și pot
deveni anxioși când sunt confruntați cu luarea unor deciz ii. Relațiile sociale tind a fi reduse la cei
câțiva oameni de care persoana este dependenta . Poate exista un risc crescut de tulburări
afective, anxioase și adaptare. Tulburarea de personalitate dependentă apare adesea concomitent
cu alte tulburări de personalitate, în special cu tulburările de personalitate borderline, evitantă și
histrionică. Tulburarea de personalitate dependentă se află printre cele mai frecvent raportate

31
tulburări de personalitate întâlnite în clinicile de sănătate mentală. Personalitatea dependenta
este mai des intalnita la femei, insa forma clinica a tulburarii are o repartizare egala pe
sexe. Aceasta tulburare debuteaza la varsta adulta tanara, nefiind sinonima cu dependenta
intalnita la multi copii, mai ales de varste mici. Astfel, cauzele sunt generate de factori biologici
si genetici (ereditatea), factori sociali (modul in care o persoana interactioneaza in procesul
de dezvoltarea cu familia si ceilalti copii) si factori psihologici (personalitate si temperamentul
individulu i modelate de mediul). Daca o persoana are aceasta tulburare de personalitate,
cercetarile sugereaza ca exista un risc crescut pentru ca aceasta tulburare sa fie „transmisa”
copiilor. De asemenea, prezenta unuei tulburari anxioase de separare la varsta cop ilariei sau o
boala somatica indelungata pot fi factori favorizanti sau declansatori ai acestei tulburari.
Personalitatea dependenta este mai des intalnita la femei, insa forma clinica a tulburarii are
o repartizare egala pe sexe. Aceasta tulburare debute aza la varsta adulta tanara, nefiind
sinonima cu dependenta intalnita la multi copii, mai ales de varste mici.
Tulburarea de personalitate dependenta se trateaza prin psihoterapie, de cele mai multe ori fiind
necesara psihoterapie de lunga durata (cativa a ni).
Tulburarea de personalitate evitantă este caracterizată printr -un patter n pervasiv de inhibiție
socială. Apar sentimente de insuficiență și hipersen sibilitate la evaluare negativă, începând
precoce în perioada adultă și prezent într-o varietate de contexte , după cum este indicat de
patru (sau mai multe) dintre următoarele ( conform DSM IV) :
– evită activitățile profesionale care implică un contact interpersonal semnificativ, din
cauza fricii de critică, dezaprobare sau rejecție;
– nu dorește să se asociez e cu alți oameni decât dacă este sigur că este apreciat;
– manifestă reținere în relațiile intime din cauza fricii de a nu se face de râs ori de a nu fi
ridiculizat;
– este preocupat de faptul de a nu fi criticat sau rejectat în situații sociale,
– este in hibat în situații interpersonale noi din cauza sentimentelor de inadecvare;
– se vede pe sine ca inapt social, inatractiv personal ori inferior altora;
– refuză să -și asume riscuri personale sau să se angajeze în orice activități noi din cauza faptului că
acestea l -ar putea pune în dificultate.
Tulburarea de personalitate dependenta si tulburarea de personalitate evitanta sunt in stransa
legatura, deoarece ambele au aceeasi caracteristica de baza: prezenta emotiilor negative sub

32
forma anxietatii. Diferenta este data de directia si forma de manifestare a anxietatii. Persoanele
care sufera de tulburarea de personalitate evitanta dezvolta predominant anxietate sociala. Astfel,
acestea sunt hipersensibile la respingerea si genereaza sentimente de jena si inferio ritate, evitand
relatiile. Persoanele cu tulburare de personalitate dependenta, dezvolta anxietate de separare care
le face hipersensibile la separare sau pierderea relatiei investite emotional.
2.4 Terapia tulburărilor de personalitate

De regula, pacie ntii solicita interventia terapeutica doar atunci când apar complicatii psihiatrice
sau medicale, neexistând un alt fel de motivatie pentru tratament. Se folosesc modalitati multiple,
de cele mai multe ori abordarea fiind mixta si implicând psihanaliza, ps ihoterapie psihanalitica,
psihoterapie suportiva, terapie cognitiva si comportamentala, terapie de grup, terapie familiala,
spitalizare si farmacoterapie. Rezistenta la terapie si colaborarea dificila în general cu pacientul
cu tulburare de personalitate s unt determinate de cognitiile putin flexibile ale pacientului si
credinta lui initiala ca tratamentul este sortit esecului pe de o parte, pe de alta parte nivelului
crescut de frustrare în lipsa unui progres semnificativ sau rapid. Terapia le provoaca de c ele mai
multe ori anxietate deoarece pacientului i se cere "sa -si schimbe felul de a fi". Defensele rigide
fac ca persoanele cu tulburari de personalitate sa fie mult mai greu de tratat. Pe de alta parte
durata terapiei este mai lunga, este mai mult de luc rat în timpul unei sedinte terapeutice,
presupune mai multe aptitudini si rabdare din partea terapeutului, apare frecvent un puternic
contratransfer negative, exista o complianta terapeutica scazuta.
Tratamentul tulburarilor de personalitate este in genera l dificil prin faptul ca este nevoie de o
perioada lunga de timp, de motivatie si implicare din partea clientului . Asa cum este situatia si
altor tulburari de personalitate, persoanele care sufera de aceasta tulburarea, in general, nu
solicita tratament p entru tulburare in sine. Mai degraba, solicita ajutor atunci cand problemele din
viata lor devin coplesitoare, iar acestea nu mai sunt capabile sa le faca fata. Tulburarea de
personalitate dependenta prezinta un risc crescut pentru depresie sau anxietate , abuz de alcool
sau droguri, abuzul fizic, emotional sau sexual . In situatile in care trasaturile de personalitate
depende nte devin dezaptative si provoaca o deteriorare in planul vietii sociale sau profesionale
tratamentul psihologic este necesar si poate amenliora semnificativ starea si echilibrul
interior. Psihoterapia este principala metoda de tratament. Scopul terapiei este de a ajuta persoana
sa devina mai activa si independenta si sa invete sa construiasca relatii sanatoase. Strategiile
specifice pot include dezvoltarea incred erii in sine si dezvoltarea de noi atitudini si perspective

33
despre propria persoana si raportul cu alte persoane si experiente de viata. Medicamentele ar
putea fi folosite pentru a trata persoanele cu tulburare de personalitate dependenta care sufera
de depresie sau anxietate . Cu toate acestea, terapia cu medicamente trebuie sa fie monitorizata
cu atentie, deoarece persoana ar putea deveni dependenta de acestea sau le pot administra abuziv.
Capitolul II . Prezenta rea și evaluarea psihologică a cazurilor
Cazul 1
1 .Date de identificare
Pacienta P., în vârstă de 49 ani, căsătorită, locuiește în București, casnică, cu p regătire
școlară și statut ocupațional la nivelul de liceu profesional , creștin -ortodoxă.
2. Motiv ele prezentării la psiholog
P. a venit în cabinet la insistențele fiicei sale și adusă de aceasta , spunandu -mi “doamna
psiholog, eu cred ca am de ceva timp depresie, am devenit si foarte fricoasă, mă săperi din orice,
nu știu ce să mă fac, am dureri mari de cap, credeți ca voi fi mai fi ca înainte?”.
Doamna P . mi-a spus că a mai avut și în trecut problema ca aceastea, mergand chiar anul
trecut la un consult psihiatric, unde i s -a spus ca prezintă simptomatologie anxioasă – depresivă .
Clienta a afirmat c a se simte axioasă, nu mai are poftă de mâncare, are insomnii, are
gânduri negative legate de tot felul de frici .
De asemenea, clienta a afirmat că, îi este teamă ca soțul său să nu moară într -un accident
auto. În plus, îi este teamă pentru fiul său ple cat în Anglia, și aceasta este cea mai mare frica a sa,
să nu i se întâmple ceva rau, să nu intre într -un anturaj și îi este teamă că va primi vestea că fiul
său este în închisoare. Alte acuze somatice: tensiune oscilantă, cefalee, dureri de cap, tulburăr i de
digeste, insomnii.
In urma discuțiilor din timpul interviului, am remarcat că clienta nutrește sentimente de
inutilitate și neputință.
3. Antecedente heredo -colaterale
Nu are rude cu probleme psihice.
4. Antecedente personale patologice
Psihic e : nu
Antecedente chirurgicale si medicale: operatie de fibrom uterin, în anul 2007,
hipertensiune arterială .
5.1 Istoric personal

34
Clienta provine dintr -o familie de condiție medie si are 49 ani. Este căsătorită și are doi copii: fiul
ei este munc itor în Anglia și are 22 ani, iar fiica sa are 26 ani și este căsătorită, locuiește în
Ploiești și are un copil. Părinții săi nu mai traiesc.
Din relatările acesteia, reiese faptul că are o relatie defectuoasă cu soacra sa, dar și cu
soțul său, pe care îl consideră responsabil de situația sa. În urma cu doi ani, fiul sau de 22 ani a
hotărât să plece în Anglia și lucrează într -un bar ca agent de pază. Relația maritală nu mai
funcționează bine, nu mai întreține relații intime cu soțul de 6 luni. Așa cum rei ese din interviu,
se ceartă des cu soțul său, acesta are accese de agresivitate, atunci când se enervează. În trecut,
pacienta a lucrat la un atelier de curățătorie și croitorie, unde calcă rufe. În tinerețe, o perioada
lungă nu a lucrat, pentru că și -a crescut copiii. Soțul său a fost la început alături de ea și atent cu
nevoile sale. În prezent, soțul său lucrează la o companie de taximetrie și mai tot timpul este
plecat de acasă, astfel încât ea ramâne mai mult timp singură și trebuie să aibă grijă de so acra sa,
care are probleme cu osteoporoza și are cancer la colon, stă mai mult în pat și se mișcă cu un
cadru.
Locuiește într -un apartament proprietate personală, împreună cu soțul său și soacra sa,
de care are grijă. Consideră că din cauza soacrei sale care este dezordonată și stă mai mult în pat
și nu face nimic, ea are pera multă treaba de facut.
Antecedente personale fiziologice: doua nasteri.
De câteva luni, consumă alcool, dar în cantități mici, respectiv un pahar de vin la două
zile, pe care îl co nsumă seara, uneori împreună cu soțul său. Afirmă că îi dă energie pentru a doua
zi.
5.2 Istoricul bolii actuale :
În urmă cu un an, P. clienta a fost diagnosticată de către psihiatru, cu tulburare axioasa
generalizată cu simptome depresive. Factori decl anșatori: stabilirea soacrei în locuința sa,
plecarea fiului în străinătate și mutarea fiicei sale în Ploiești. Situația care a dus la evenimentul
actual este convingerea că este obligată de soțul său să aiba grijă de soacra sa, care este bolnav ă.
Acest l ucru îi blochează orice putere de a gândi și acționa, insomnie, lipsa dorinței de a mai avea
altă activitate în afara de cea casnică, izolarea față de prieteni și cunoștințe.
Clienta mi -a spus că: “ După ce fac curat în toată casa, mă pun în pat și nu mai am chef
de nimic.Nu știu cum să fac să îl conving pe soțul meu să o ducă pe soacra mea la azil și să stau
și eu liniștită în casa mea. Am ajuns să îl urăsc. Dar am și nevoie de el, singură un m -as vedea .“

35
Factori predispozanți (experiențe timpurii): mama sa era autoritară și în copilărie se
ocupa de treburie gospodăriei; tipul de personalitate obsesiv -compulsiv si depresiv. Factorii
favorizatori: Acest diagnostic se datorează presiunilor din ultima vreme și a relației defectuoase
pe care o are cu soacra s a și mai nou, cu soțul său.
Circumstanțele evoluției bolii sunt: tulburarea a evoluat pe fondul venirii în casă a
soacrei sale, care este diagnostică cu cancer la colon, are osteoporoza și din cauza asta stă mai
mult în pat. Din acel moment au existat dis cuții aprinse cu soțul său, deși la început a fost de
acord să locuiască împreună o perioadă, acest fapt a deteriorat relația maritala. Clienta a purtat
discuții lungi cu soțul său, pentru a o interna pe soacra sa într -un azil de bătrâni, dar acesta a
refuzat. Soțul său a refuzat, deoarece consideră că are o obligație morală față de mama sa, care în
plus, i -a lăsat în proprietate și locuința de la țară. În acest context, clienta are discuții frecvente cu
soțul său.
6. Examenul psihologic
Evaluarea clientei s-a efectuat cu următoarele probe psihologice:
1. Inventarul de depresie Beck , (21 itemi, cotați 0 -3) la care a obținut un scor brut de 20,
(nemulțumire, vinovăție, dezamăgire ) ceea ce semnifică depresie usoara. (11-26 ușoară ; 27 -42
moderată; 43 -52 severă > 53 grava.).
2. Scala de anxietate Hamilton ( HAS ) , (14 itemi) la care a obținut un scor global de 43 ,
ceea ce denota anxietate severă ( >17): ( anxietate : neliniște, incertitudine cu privire la
viitor,anticiparea a ceea ce este mai rău, iritabilitate; insom nii; tensiune : incapacitatea de a se
relaxa, nervozitate;).
3. Interviul clinic structurat pentru tulburările clinice de personalitate de pe axa II DSM -IV-
TR în urma căruia am constatat existența unor elemente de personalitate dependenta și de
personalitate obsesiv compulsiva , care nu satisfac totuși criteriile pentru o tulburare de
personalitate.
4. Interviul clinic structurat pentru tulburările clinice de pe axa I a DSM, in urma căruia s -a
constatat ca pacienta îndeplinește criteriile pentru tulburarea de anxi etate generalizata cf. DSM –
IV)
7. Examenul starii psihice prezente :
Clienta cu ținută îngrijită, dar neliniștită.
Lucida, orientata temporo – spațial
Gestica redusa, mimica mobila, atitudine cooperantă, constiința: păstrată

36
Prezinta sentimente de devaloriza re (nu mai sunt bună, sotul mă ignoră )
Nu prezinta deficit de concentrare si mobilitate a atenției.
Memoria e buna.
Ritm si flux ideativ normal.
Răspunde la întrebări coerent, și vrea sa dea multe detalii.
Somn insuficient din punct de vedere calitativ.

8. Tabloul clinic completat de :
Insomnii ( acestea sunt de adormire, somnul fiind neodihnitor);
Senzație de oboseala cronică și moleșeală;
Momente de tristețe ( devalorizare personală – clienta relatând “Nu mai sunt ca inainte ”, “ sotul
ma va părasi daca mai insist mult sa o dea pe soacra mea la azil ”).
Frici insexplicabile.

9. Diagnostic pozitiv

Tulburare de anxietate generalizata ca urmare a unor evenimente de viața facilitatoare ;
Axa I – Tulburare de anxietate generalizata (tulburări clinice).
Axa I I – prezintă elemente de personalitate dependentă dar nu întrunește criteriile DSM IV (
clienta este pasivă, submisivă, se supune dorinței soțului său, se teme că pierde suportul acestuia,
are relații sociale reduse, are dificultăți în luarea deciziilor, s e simte lipsită de valoare și manifestă
neîncredere în forțele proprii, izolare) .
Axa III – chirurgicale si medicale: operație de fibrom uterin, în anul 2007, hipertensiune
arterială.
Axa IV – Stres d atorat unor evenimente de viața , deficite interpersonale
Axa V – Indice de funcționare globala GAF de 60.

10. Diagnostic diferen țial:
Cele mai frecvente tulburări comorbide sunt tulburarea depresivă majoră , tulburarea de panică
-diagnosticul tulburare afectivă datorată unei condiții medicale general e este exclus datorită
istoricului clientei, deoarece simptomele sale nu reprezintă consecința fiziologică directă a unei
condiții medicale generale.

37
-clienta nu consumă alcool în cantități mari și nu face abuz de substanță, ceea ce desigur
exclude diagnosticul de tulburare afectivă indusă de o substanță.
In tulburarea de anxietate generalizata in cazul acestei cliente nu avem de -a face cu îngrijorări
excesive față de situații în care individul ar putea fi judecat/evaluat negativ de ceilalți din
anxietatea sociala , nu apar gânduri intruzive experientiate ca fiind inadecvate ca in tulburarea
obsesiv compulsiva , centrarea nu este pe evenimentele negative care s -au întâmplat în trecut ca in
depresie.

11. Critriile DSM -IV pentru Anxietatea Generalizata

A. Anxietate si îngrijorare excesive, prezente in mai multe zile decât sunt absente, timp de cel
puțin șase luni, in legătura cu o serie de evenimente sau activități (cum ar fi performantele la
lucru , în cuplu).
B. Persoana consideră că îi este dificil să își controleze preocuparea.
C. Anxietatea și îngrijorarea se asociază cu trei sau mai multe din următoarele șase simptome
(cel puțin unele dintre simptome fiind prezente timp de mai multe zile decât sunt absente in
ultimele șase luni) :
 neliniște sau sentimentul de “stat ca pe ghimpi”;
 a fi rapid fatigabil
 dificultate în concentrare sau senzația de vid mintal;
 iritabilitate ;
 tensiune musculara ;
 perturbare de somn (dificultatea în a adormi sau în a rămâne adormit ori somn neliniștit și
nesatisfăcător)
D. Focarul anxietății sau îngrijorării nu se limitează la caracteristici ale unei tulburări de pe Axa
I (Axa 1 cuprinde tulburările clinice si alte condiții care pot face obiectul atenției clinice, mai
puțin tulburările de personalitate si retardarea mint ala, care sunt incluse pe AXA II), de exemplu,
anxietatea sau îngrijorarea nu au întotdeauna legătura cu survenirea unui atac de panica (precum
în tulburarea de panică), cu posibilitatea de a se face de rușine în public (ca în fobia sociala), cu
creșterea în greutate (ca in anorexie), cu acuzele somatice multiple (ca în tulburarea de
somatizare) sau cu o boala gravă (ca în hipocondrie), iar anxietatea și îngrijorarea nu apar
exclusiv în cursul tulburării posttraumatice de stress.

38
E. Anxietatea, îngrijorare a sau simptomele somatice cauzează suferință semnificativă clinic sau
alterări sociale, ocupaționale sau în alte domenii importante ale funcționării.
Tulburarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (drog, medicament) sau
ale une i condiții medicale generale (de exemplu hipertiroidie) si nu apare exclusiv in cursul unei
tulburări afective, unei tulburări psihotice sau unei tulburări pervasive de dezvoltare.

12. Concluziile examenului psihologic :

In urma anamnezei și a inte rviului clinic s -a constatat îndeplinirea criteriilor pentru anxietate
generalizata.
În acest caz este importantă comunicarea explicită a acestuia Andreei. Astfel, disonanța
cognitivă și afectivă a Andreei se va reduce. De asemenea, pentru reușită te rapiei și o mai mare
implicare a persoanei în procesul terapeutic este importantă și comunicarea clară a obiectivelor
terapiei și a unui diagnostic pozitiv.

13. Obiectivele intervenției psihologice

1. Prevenirea si reducerea anxietatii, prin ex plicarea anxietății,
2. Creșterea încrederii în sine, creșterea stimei de sine,
3. Restructurarea cognitivă si eliminarea gândurilor negative,
4. Găsirea unui loc de muncă la care sa obțina satisfactii,
5. Dezvoltarea deprinderilor de comportament asertiv,
6. Evaluar ea nivelului de stres, găsirea mulțumirii pe plan personal,

14. Planul de intervenție:
Familiarizarea cu psihoterapia.
Tehnici cognitive – identificarea convingerilor dezadaptative, normalizarea îngrijorărilor.
Tehnici comportamentale – planu ri de activități zilnice, stabilirea unor sarcini gradate,
monitorizarea activităților, training asertiv, tehnici de relaxare musculara si relaxare prin
respirație;
Împreună cu clienta am stabilit un număr de 2 ședinte saptămânal, a câte 50 de minute
fiecare. Prima problemă pe care am vizat -o a fost reducerea simptomatologiei clientei. În acest

39
sens, am utilizat ca tehnici de tratament: tehnicii verbale de modificare a convingerilor
disfuncționale, prin metoda detașării mentale și comporta mentale, tehnica privind adresarea de
întrebări gândurilor obsesive și tehnica pentru identificarea distorsiunilor cognitive, tehnici de
relaxare, tehnica de reatribuire în plan comportamental, tehnica expunerii clientei la gândul cel
mai putin anxiogen de pe listă în prezenta mea, tehnica de desensibilizare sistematică, tehnica de
spargere a comportamentului ritualic.
Menționez că majoritatea tehnicilor și strategiilor cognitiv –comportamentale utilizate au
fost menționate în manualele de speci alitate avându -i ca autori pe Irina Holdevici, Daniel David,
Odette -Gârlașu Dimitriu, Robert L.Leahy, Stephen J. Holland.
Ședințele 1 și 2 (durata 50 minute)
Educația clientei în legătură cu boala sa. Am efectuat pregătirea pacientei pentru
interventie, i -am prezentat regulile cabinetului. În acest sens, am stabilit agenda de lucru, apoi, i –
am explicat în ce constă psihoterapia cognitiv -comportamentală, cum functionează, cât durează
ședințele și la ce să se aștepte (ameliorarea comportamentelor repetitive p ână la eliminarea lor),
motivatia, scopurile terapeutice.
Am reamintit problemele clientei și am facut lista de probleme: anxietatea, stima de sine redusă,
apatia, insatisfactia. Evaluarea cognitiilor negative imperative de tipul “trebuie” si generalizari de
tipul” mereu; întotdeauna” și a comportamentelor actuale:
Gânduri ruminative care reies din discursul pacientei: ” ……eu nu mai am nici o speranță, fiul
meu este plecat, iar soțul meu stă plecat să nu mă mai vadă, în casă este tot timpul murdar, eu ce
mă fac acum? Cât voi mai sta așa? Dacă mă îmbolnăvesc și eu, ca soacra mea de cancer? “
Gânduri care denotă neputinta pacientei: “Nu mai sunt bună de nimic. Tot ce fac îmi iese
prost. Soțul meu îmi spune că nu mai gatesc bine,”.
Am stabilit relația psih oterapeut -pacient. Abordarea pe care o voi aplica este abordarea
cognitiv -comportamentală, am stabilit un număr de 12 ședințe, de două ori pe săptămână, a câte
50 de minute si o nouă reevaluare psihiatrică dupa cele 12 ședințe.
Din primele ședințe, a reieș it că clienta are mai multe distorsiuni cognitive de tipul:
-Ghicirea viitorului : ”o să mor singura. Copiii mei au fugit de mine, soțul mă neglijeaza,
tot timpul este plecat, soacra mea mă înnebunește”.
-Citirea gândurilor: “Sunt o ratată și nu merit să fiu iubita de soțul meu”.
-Personalizarea: “Eu sunt de vină pentru că soțul meu nu mai are relații intime cu mine”.

40
-Gandire dihotomica: “Toată lumea zicea că am înnebunit. Din cauza asta și fiica mea
m-a adus aici și nu vrea sa se mute în București.”
-Catastrofizarea: “Va fi groaznic, dacă soțul meu ar avea un accident. Vom plăti scump
pentru neglijenta lui și vom ajunge faliti.”
-Prezicerea: “ Nimeni nu mă vrea. Nimeni nu mă mai angajează la 49 de ani”.
-Generalizarea: “Mereu soțul meu îmi reproșează câte ceva. Niciodată nu este
multumit”.
Una din friciile mari ale clientei mele era teama de pericol și anume ca soțul său să nu
moară într -un accident auto, iar fiul său să nu comită o ilegalitate și să nu ajungă în închisoare.
Altă îngrijorare este legată de responsabilitate, se simte responsabilă de plecarea copiilor
departe, respectiv a fiicei sale în Ploiești și a fiului său în Anglia. Își dorește să o convingă pe
fiica sa să se stabilească în București, însă aceasta nu dorește această schimbare.
Tehni ca standard (Holdevici Irina):
La întrebarea: ” Atunci când își vine în minte un gând care te înspaimantă, ce
simți: teamă, vinovăție, tristețe, frică? Clienta a r ăspuns: “De cele mai multe ori, simt
vinovăție.. ”
In aceste ședințe, i -am aplicat clientei mele scala de depresie Hamilton , din care să
reiasă cine este “aici si acum ”.
La sfârșitul ședințelor, i -am aplicat clientei un scenariu de relaxare a respirației, precum
și un exercițiu de relaxare musculară progresivă.
Rezumarea discu țiilor. Feedback.
Tema pentru acasa: repetarea exercițiului de relaxare musculară progresiva.

Ședința 3 (durata 50 minute)
Scurtă aducere la zi a problemelor clientei, evaluarea dispoziției. Am continuat interviul
clinic pentru a analiza structura persona litatii sale. Verificarea temei.
De asemenea, clientei i s -a solicitat să stabilească o listă cu avantajele si dezavantajele
gândurilor intruzive , care îi provoacă frică .
Următorul pas a fost activarea comportamentală a clientei. Începând cu această ședin ță
am stabilit ca clienta să conceapă programul de planificare săptămânală a activităților pe care le
face, în fiecare zi, începând cu ora la care se trezește și până la ora de culcare, indicând nivelul de

41
satisfacție simțit, pe o scala de la 0 la 100, und e 0 –lipsa totală a plăcerii/satisfacției, 5 – nivel
moderat al plăcerii și 10 -plăcerea maximă.
Am discutat care va fi aspectul analizat din ședința următoare.
Aplicarea unei tehnici simple de relaxare. Am făcut un rezumat al acestei ședințe și am
solicit at feedback . Tema pentru acasă: să crească numărul de enunțuri suportive și iubitoare la
adresa asa (auto -recompensa). De asemenea, anterior, i -am explicat că una din tehnicile folosite
pentru optimizarea abilităților sociale, este să crească încrederea în forțele proprii, să aibă mai
mult grija de aspectul său și să scadă frecvența cu care se plânge.

Ședința 4 (durata 50 minute)
Conceptualizarea cazului a continuat, în sensul că am discutat lista de probleme. Am
discutat cu clienta de ce au apărut aceste probleme și care este schema de tratament.
Obiectiv: monitorizarea gandurilor intruzive, identificarea gândurilor negative și
reducerea frecvenței acestora.
I-am prezentat modelul cognitiv ABC, și i -am arătat distincția între gânduri, sentimente
și fapte reale. I -am cerut să noteze un eveniment activator A, care a supărat -o în ultimul timp și să
scrie ce gând i -a trecut prin cap în acel moment și care a fost consecința și comportamentul acelui
gând. I -am explicat că în acest model, cheia schimbării o repre zintă gândurile sale. Focalizarea pe
schimbarea gândurilor si activarea comportamentală sunt modalități de intervenție.
În timpul terapiei, am rugat -o pe clientă să conceapă o listă cu aspectele de viață care s –
ar îmbunătăți dacă simptomele tulburării s -ar ameliora.
Tema pentru acasa: Clienta va trebui sa identifice avantajele si dezavantajele continuarii
intervenției și să faca un jurnal de monitorizare a gandurilor intruzive, să facă o ierarhie și o
ordonare a acestora, pe care să le cupri ndă într -o fișă de automonitorizare, în care să ordoneze în
funcție de nivelul de anxietate aceste gânduri, începând cu cele cele mai puțin anxiogene și să
noteze nivelul de distres pe care îl simte, când rumineză aceste gânduri . Astfel, aceasta fișă de
automonitorizare cuprinde: evenimentul activator/situația declanșatoare; gândul /imaginea,
impulsul și nivelul de distres. Feedback.

Ședința 5 (durata 50 minute)
Clienta a fost de acord cu continuarea interventiei. Clienta va evalua intensitatea trairilor
emotionale și gradul de veridicitate a gândurilor negative pe o scala de la 0 -10. Am discutat cu

42
clienta mea despre evenimentele activatoare, gândurile și convingerile referitoare la acestea,
precum și despre consecințele emoționale și comportamentale.
Intervenție: aplicarea tehnicii verbale de modificare a convingerilor disfuncționale, prin
metoda detașării mentale și comportamentale. Clienta este rugata să lase obsesiile să -și mențină
cursul fără a intervni în niciun fel. I -am explicat clientei că obsesiil e reprezintă un fenomen
normal, care apare la 90% din populație.
Am folosit tehnica pentru identificarea distorsiunilor cognitive: catastrofizarea, gândirea
dihotomică, suprageneralizarea, filtrarea negativă, ghicirea viitorului. Tema pentru acasa:
monito rizarea gândurilor negative , durată, frecvență, într -un jurnal zilnic . Am stabilit cu clienta
să relateze la fiecare ședință care este starea sa emoțională și cum a evoluat relația cu soacra sa. I-
am dat ca sarcină pentru acasă, sa facă o listă cu ierarhia friciilor. La sfârșitul ședinței:
feedback (cum s -a simțit și în cât timp crede că își va putea ameliora problema).

Ședintele 6 și 7 (câte 50 minute fiecare)
Am verificat tema pentru acasă, am verificat jurnalul cu monitorizarea gîndurilor
negative si ob sesive. Obiectiv: pr evenirea si reducerea anxietatii , reducerea simptomatologiei
legate de anxietate, găsirea unui loc de muncă la care sa obțina satisfactii, .
Totodată, am făcut experimente în plan comportamental folosind tehnica desensibilizarii
progres ive și să crească frecvența și intensitatea gândurilor intruzive.
Altă tehnică utilizată este tehnica opririi gândurilor . Am stabilit cu pacienta că
imediat ce îi vine în minte un gând intruziv de care dorește să scape, să -și spună “stop!” și apoi,
“calm!” și să își relaxeze musculatura.
Unul dintre scopurile terapiei este cresterea comportamentelor recompensatorii, de
exemplu, prin utilizarea tehnicii “programul activităților ”, unde accentul cade pe îmbunătățirea
comportamentelor înaintea îmbunătățirii stă rilor emoționale.
De asemenea, am discutat cu clienta și am stabilit împreună să ăși redacteze un
CV și să îl depuna la agenții de recutare a forței de muncă.
Am făcut un scenariu de relaxare , adăugând sugestii din ce a povestit clienta; întrebări
miracol :
“Cum ar ar ăta viața ta, dacă ar începe mâine dimineată ?”

43
“Dac ă ar veni o veni și ar face să dispară toate aceste lucruri, cum ar arăta viata ta din
momentul și ar face să dispară toate aceste lucruri, cum ar arăta viața ta din momentul
următor?”
“Ce ai s ugera unui prieten să facă într -un astfel de caz?”
Temă pentru acasă : tehnica de planificare a recompenselor : I-am spus pacientei să
conceapă o listă cu activitățile care îi făceau plăcere în trecut sau care i -ar putea face
plăcere în viitor. Altă sarcină pentru acasă este să își telefoneze o veche prietenă, cu care a
fost în relații bune în trecut și să se întâlnească la o cafea sau chiar la ea acasă, dacă se
simte mai comodă.
Să-și monitorizeze în continuare gândurile negative.

Ședința 8 (durata 50 min ute)
Am verificat tema pentru acasă, a m verificat jurnal de monitorizare a obsesiilor și
ritualurilor , i-am spus să își noteze care sunt costurile și beneficiile pe care le ar avea dacă se
menține anxietatea . Am trecut la evaluarea nivelului anxietății pe o scala de la 0 la 100.
Obiectiv: reducerea intensității anxietății și optimizarea abilităților de rezolvare a problemelor.
Sa îi scrie o scrisoare asertivă, furioasă soacrei sale, pe care nu va fi obligată să o trimită.
În această scrisoare i -am cerut să scrie ce o nemulțumește în comportamentul acesteia și ce
dorește să schimbe și să îi spună. Revizuirea atitudinii față de sine într -o modalitate mai pozitivă,
care să cuprindă atât părțile bune, cât și cele mai putin bune, care să includă și abilitatea sa de a
se dezvolta și schimba. Să -și imagineze că are grijă singură de ea și să -și adreseze enunțuri
iubitoare, suportive și de acceptare. Feedback.
Temă pentru acasă : să-și monitorizeze în continuare gândurile negative. Să își evalueze
starile emoționale ș i să noteze dacă există schimbări pozitive de la începerea terapiei. Să ceară un
sfat unei prietene sau preotului. S ă își deseneze simptomul și să își scrie pe un bilețel gândurile
pe care le are cu privire la relația cu soacra sa și apoi, să ardă acest bi lețel.

Ședințele 9 si 10 (cate 50 minute fiecare)

Pe scala de evaluare a gândurilor negative, am constatat că a scăzut intensitatea acestora. Tehnica
utilizată în aceasta ședința a fost expunerea clientei la gândul cel mai putin anxiogen de pe listă în
prezenta mea. Pacienta a fost rugată din 5 in 5 minute să îți evalueze nivelul de distress. Primul

44
gând anxiogen care a fost discutat a fost teama clientei că a lăsat ușa deschisa. Această expunere
a fost realizată in vivo.
Fiecare punct de pe listă a fost discutat cu clienta mea și în final, s -a ajuns la cel mai anxiogen
gând, respectiv teama sumbră că sotul său ar muri într -un accident auto si fiul său ar fi în
inchisoare s -ar adeveri.
Temă pentru acasă: I -am propus să -și facă o listă cu tr ei calități pe care le are si cu trei defecte și
să se gândească la ce ar putea sa schimbe la ea, deoarece cauza depresiei este conflictul cu soacra
sa, i-am propus clientei să stabilească trei lucruri care îi plac în relația cu soacra sa și trei lucruri c are îi
displac.

Ședințele 11 si 12 (câte 50 minute fiecare)

Am verificat tema pentru acasă. Am observat că au scăzut în intensitate gandurile intruzive,
fricile ei , și iar dispoziția axioasa a scăzut. Se implică în activitățile pe c are le -am hotărât de
común acord, își face témele pentru acasă, se simte bine, multe din temerile pe care le avea s -au
redus considerabil. Cienta își cunoaște prioritățile și alocă mai mult timp pentru ea, face activități
plăcute, a devenit asertivă.
Implicarea în comportamente active a avut drept scop distragerea atenției și înlocuirea
ruminației și a comportamentelor pasive. De asemenea, aplică acasă tehnica rel axarii si are
aștepări pozitive . Am discutat despre posibilele recăderi și cum pot fi prevenite.
Am constatat că pacienta se simte mai bine. Am considerat că este necesară o reevaluare
psihiatrica a pacientei și revenirea la cabinetul psihoterapeutului pentru continuarea terapiei.
Cazul 2

1. Date d e indentificare
Domnul G.Dan, 33 ani, necăsătorit, din București, divor țat, patronul unui magazin de
non-stop.
2. Motivele prezentă rii la psiholog
Din relatarea clientului au reieșit urmatoarele: de 8 luni a început șă manifeste îngrijorări
excesive, are o st are de neliniște permanentă, îi este din ce in ce mai difícil șă -și controleze fricile
care apar din senin, preocupările. Clientul e îngrijorat că angajații șoșotesc când îl văd iar el simte
că un le mai poate face fața. Subiectul acuză tensiune psihică, lipsa de energie, fatigabilitate,

45
apetit scăzut, sentiment de culpabilitate, somnul este dificil, iar apropi erea noptii trezește
anxietate , stima de sine scăzută, subiectul face chiar atacuri de panică. .
3. Antecedente heredo -colaterale
Nu are rude cu probleme psihice, dar tatal a fost alcoolic.
4. Antecedente personale patologice
Psihice : nu
5.1 Istoric personal
Clientul Dan provine dintr -o familia numeroasă, fiind patru frați la părținți. De la vârsta de
18 ani a fost nevoit să se în trețină singur, deoarece părinții săi nu aveau multe resurse financiare.
În relația cu părinții săi au existat suișuri și coborâșuri, mai ales în ceea ce îl privește pe tatăl său.
Tatăl său era agresiv si alcoolic si de multe ori venea acasă și le vorbea u rât copiilor. Deoarece îi
plăcea sportul, clientul a practicat boxul de la vârsta de 16 ani. Se simțea împlinit atunci când
mergea la sala de box. Nu a făcut carieră în box, însă a fost un mijloc prin care a reușit să își facă
mulți prieteni și să fie res pectat. În școală “nu am fost cel mai bun elev”, a șa cum singur se
descrie, dar era după cum spune un copil vesel, pus pe șotii, și își ocupa timpul liber după cursuri
cu mersul la sala de box. După terminarea studiilor liceale, nu a vrut să continue studi ile mai
departe, considerând că este timpul să câștige mai repede bani. De aceea, s -a apucat de mici
afaceri de cartier, și are în prezent un mic magazin non -stop. În timpul liceului, a început o relație
“cu fata visurilor sale” de care s -a îndrăgostit și cu care s -a mutat după o perioadă. Ulterior, s -au
căsătorit. A locuit o perioadă cu părinții lui și cu soția în aceeași casă. Căsătoria a durat 7 ani,
însă s -a sfârșit deoarece soția sa a părăsit domiciliul conjugal, invocând că s -a plictisit și că
relația nu mai este ceea ce își dorește, iar ea are alte nevoi. Imediat după ce soția sa s -a mutat din
casă, clientul a încercat în mai multe rânduri să o caute și să o convingă sa se întoarcă. Între timp,
a aflat că soția sa se regăsise cu un vechi prieten de școală, cu care a început o relație, astfel încât
i-a spus foarte clar fostului soț că între ei s -a terminat totul. La aflarea veștii ca soția nu se mai
întoarce acasă, clientul a simțit că “ zboară pământul de sub el și leșină ”. Ulerior, au început
stările de rău, atacurile de panică (dsespre care a citit pe internet) și starea de axietate , nu a mai
avut energie nici pentru sport și nici pentru alte activit ăți. După cum spune, a u rmat o perioadă în
care s -a simț it inutil, ratat și fără energie. Afirmă că are mai multi amici cunoscuti la sala de
sport, însă a evitat să îi mai vadă, de teamă să nu facă un atac de panică în prezenta lor.
Clientul a venit singur la terapie, pentru că dorește să fie “ca înainte de relația cu soția
sa “ ,să dispară fricile, să nu mai aibă acele stări de rău. Prima stare de rău general, cu bataăi

46
puternice de inima a apărut la cateva zile de la aflarea vești că soția lui nu se mai întoa rce la el
niciodată. După acel moment, a evitat să se mai înâlnea scă cu prietenii, nu îi mai su na și nu mai
frecventează sala de sport. Statea în casă m ai tot timpul și numai când era nevoie merge a la
magazin să ia încasările de peste zi. Așa se desfășoară viata sa de 8 luni.

5.2 Istoricul bolii actuale:
Palpitații, transpirații, senzația de sufocare, valuri de căldură, teama de pierdere a
controlului, dificultăți de respiratie, are senzația că face un atac de cord sau un infarct. Două
dintre aceste atacuri au fost însoțite de amețeli, unul de leșin, urmat de intervenție medicală și
analize medicale . În urma analizelor nu a rezultat cauze organice, dar a primit sfatul de a se
adresa unui psiholog. Subiectul își face griji cu privire la posibilitatea apariției unor noi atacuri de
panică, ultimul petrecându -se noaptea, subiectul trăind o stare de anxietate intensă, sentimente de
culpabilitate, tristețe și lipsa de energie. S -a izolat de prieteni, pe care îi vede incapabili să -l ajute.
Ca și comportamente de asigurare a menționat faptul că atunci când simte că are durere în piept și
se sufocă, se asează imed iat pe un scaun, de aceea nu mai frecventează sala de sport și deși îi
place a boxul evită cercul de prieteni ca să nu fie tentat să boxeze. Iar dacă are dificultăți în
respirație și în acel momento și se află la magazin, iese i mediat în curte și dă cu matu ra, fapt ce a
atras atenția angajaților. S -a întâmplat să aibă amețeli foarte puternice, crezand ca va leșina .
Mănâncă de zordonat t și în ultíma săptămână nu a observat că i -a scăzut pofta de mancare.
6. Examen ul psihologic
Evaluarea clientului s-a efectuat cu următoarele probe psihologice:
1. Inventarul de depresie Beck , (21 itemi, cotați 0 -3) la care a obținut un scor brut de 20,
(ratare, nem ulțumire, vinovăție, dezamăgire ) ceea ce semnifică depresie usoara. (11-26
ușoară ; 27 -42 moderată; 43 -52 severă > 53 g rava.).
2. Scala de anxietate Hamilton ( HAS ), (14 itemi) la care a obținut un scor global de 40 ,
ceea ce denota anxietate severă ( >17): ( anxietate : neliniște , iritabilitate; insomnii ;
tensiune : incapacita tea de a se relaxa, nervozitate ;).
3. Interviul clinic structurat pentru tulburările clinice de personalitate de pe axa II DSM -IV-
TR în urma căruia am constatat existența unor elemente de personalitate evitantă ( este
preocupat de faptul de a nu fi criticat sau chiar respins de prieteni,se vede inatractiv si
inferior celorlalti „ ca nu degeaba m -a lasat sotia mea ‟, care nu satisfac totuși criteriile
pentru o tulburare de personalitate.

47
4. Interviul clinic structurat pentru tulburările clinice de pe axa I a DSM, in urma căruia s -a
constatat ca pacientul îndeplineș te criteriile pentru tulburarea de anxietate generalizata cf.
DSM -IV-TR.

7. Examenul starii psihice prezente
Subiectul are o dispoziție anxioasă și ușor iritabilă. Aspect îngjijit, cooperant, comunicativ,
gestica și mimica în limite normale, dorește să fie ajutat.
-aspectul general: înfățisare îngrijită, pare preocupat de aspectul exterior
-funcție perceptivă: normală
-atenția: normală
-ritm verbal: crescut, fluent, exprimare corecta si coerenta
-afectivitate: diminuată
-apetit: scăzut
-conștiința asupra s tarii de sănătate: este conștient că are o problema și dorește să
coopere pentru rezolvarea ei, ca să un fie nevoie să ajungă la psihiatru. .
Aspec te pozitive: dorința de a fii cu a fost inainte , atracția pentru box care implică
recunoaștere.

8. Tablou l clinic completat de :
Insomnii (acestea sunt de adormire, are coșmaruri, somnul fiind neodihnitor);
Senzație de oboseala cronică și dureri de cap;
Momente de tristețe ( devalorizare personală – clientul relatând “Mă simt un ratat , sotia m -a
părasit, ang ajații nu imi mai recunosc autoritatea ”).

9. Diagnostic pozitiv
Tulburare de anxietate generalizata ca urmare a unor eve nimente de viața facilitatoare :
Axa 1: Tulburare de anxietate generalizata (tulburări clinice).
Axa 2: nimic semnificativ din punct de v edere clinic
Axa 3 : elemente de personalitate evitantă ( este preocupat de faptul de a nu fi criticat sau
chiar respins de prieteni,se vede inatractiv si inferior celorlalti „ ca nu degeaba m -a lasat
sotia mea ‟, care nu satisfac totuși criteriile pentru o tulburare de personalitate.

48

Axa 4 : condiții de munca solicitante și fără a avea o buna predictibilitate cu privire la
locul de muncă
Axa 5: indicele general de functionare GAF: 65 -70

10. Diagnostic diferențial
Cele mai frecvente tulburări comorbide sunt tulburarea depresivă majoră , tulburarea de panică și
(doar din punct de vedere al comorbidității curente) agorafobia . In tulburarea de anxietate
generalizată î n cazul acestui client nu avem de -a face cu îngrijorări excesive față de situații în
care ea ar putea fi judecată negativ de ceilalți din anxietatea socială , nu apar gânduri intruzive
inadecvate ca în tulburarea obsesiv compulsivă , iar centrarea nu este pe evenimentele negative
care s -au întâmplat în trecut ca în depresie . Se diferențiază de tulburar ea delirantă ( evitarea unor
situații de teama ca nu v -a putea obține ajutor). . Diagnostic de o substanță: exclus. Ca urmare a
datelor obtinute în interviul clinic, simptomatologia și istoricul tulburarii se constată absența altor
tulburări pe Axa I . Nu ex ista acuze somatice multiple ca în t ulburarea de somatizare sau o boala
grava ca în h ipocondrie. Tulburarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei
substanțe (drog, medicament) sau ale unei condiții medicale generale (de exemplu hipertiroidi e)
și nu apare exclusiv în cursul unei tulburări afective , sau unei tulburări psihotice .
11. Critriile DSM -IV pentru Anxietatea Generalizata
A. Anxietate si îngrijorare excesive, prezente in mai multe zile decât sunt absente, timp de c el
puțin șase luni, in legătura cu o serie de evenimente sau activități (cum ar fi performantele la
lucru , în cuplu).
B. Persoana consideră că îi este dificil să își controleze preocuparea.
C. Anxietatea și îngrijorarea se asociază cu trei sau mai m ulte din următoarele șase simptome
(cel puțin unele dintre simptome fiind prezente timp de mai multe zile decât sunt absente in
ultimele șase luni) :
 neliniște sau sentimentul de “stat ca pe ghimpi”;
 a fi rapid fatigabil
 dificultate în concentrare sau sen zația de vid mintal;
 iritabilitate ;
 tensiune musculara ;

49
 perturbare de somn (dificultatea în a adormi sau în a rămâne adormit ori somn neliniștit și
nesatisfăcător)
D. Focarul anxietății sau îngrijorării nu se limitează la caracteristici ale unei tulburări de pe Axa
I (Axa 1 cuprinde tulburările clinice si alte condiții care pot face obiectul atenției clinice, mai
puțin tulburările de personalitate si retardarea mintala, care sunt incluse pe AXA II), de exemplu,
anxietatea sau îngrijorarea nu au întotdeauna legătura cu survenirea unui atac de panica (precum
în tulburarea de panică), cu posibilitatea de a se face de rușine în public (ca în fobia sociala), cu
contaminarea (ca în tulburarea obsesiv -compulsiva), cu creșterea în greutate (ca in anorexie), cu
acuzele somatice multiple (ca în tulburarea de somatizare) sau cu o boala gravă (ca în
hipocondrie), iar anxietatea și îngrijorarea nu apar exclusiv în cursul tulburării posttraumatice de
stress.
E. Anxietatea, îngrijorarea sau simptomele somatice cauzează su ferință semnificativă clinic sau
alterări sociale, ocupaționale sau în alte domenii importante ale funcționării.
Tulburarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (drog, medicament) sau
ale unei condiții medicale generale (de exem plu hipertiroidie) si nu apare exclusiv in cursul unei
tulburări afective, unei tulburări psihotice sau unei tulburări pervasive de dezvoltare.

12. Concluziile examenului psihologic :
În urma anamnezei și a interviului clinic s -a constatat îndeplinirea criteriilor pentru anxietate
generalizata.
În acest caz este importantă comunicarea explicită a acestuia clientului . Astfel, disonanța
cognitivă și afectivă aclientului se va reduce. De asemenea, pentru reușită terapiei și o mai mare
implicare a pe rsoanei în procesul terapeutic este importantă și comunicarea clară a obiectivelor
terapiei și a unui diagnostic pozitiv.
Astfel la finalul celei de -a 2-a întâlniri am realizat comunicarea rezultatelor evaluării
psihologice și a diagnosticului stabi lit.
I-am spus clientului că este vorba despre o tulburare anxioasă, că se poate “ rezolva ”. De
asemenea i -am vorbit despre atacurile de panică, rămânând să discuta în detaliu în ședința
următoare.

13. Obiectivele intervenției psihologice
1. Reduce rea gradului de disonanta cognitiva si afectiva, prin explicarea anxietății și a atacurilor
de panică

50
2. Modificarea cognițiilor negative și a gândurilor automate negative, reevaluarea situației
prezente pentru o reducere a caracterului catastrofic;
3. Cre șterea încrederii în sine și ameliorarea imaginii de sine
4. Furnizarea unor instrumente și strategii de luptă împotriva atacurilor de panica
6. Training asertiv pentru o mai bună autovalorizare;

14. Planul terapeutic
Familiarizarea cu psihoterap ia și consilierea
14.1 Tehnici cognitive – identificarea convingerilor dezadaptative, normalizarea îngrijorărilor.
14.2 Tehnici comportamentale – planuri de activități zilnice, monitorizarea activităților,
training asertiv, tehnici de relaxare musculara si relaxare prin respirație .
In decursul interviului, clientului i s -a sugerat clientului că această experiență de viață,
deși dureroasă, va fi valorizată și -l va face mai puternic (am folosit faptul că există menținut
deschis canalul de comunicare cu femeia iubită ș i i-am sugerat că femeile sunt fascinate de modul
în care reusesti sa treci peste o problema și mai mult decat atât, să îți dezvolti noi abilități și
faptul de a se prezenta atât de afectat în fata ei nu face decât să fie mai mult devalorizat).
Subiectul a fost intersat de posibilitatea de a o recâștiga cândva, moment în care i -am sugerat că
în urma sedințelor de psihoterapie s-ar putea să -și ridice standardele. Tot ca tehnici de sugestie i
s-a cerut subiectului să retrăiască o situație în care s -a simțit p uternic, valoros, plin de succes și să
lase această trăire să -i cuprindă mintea și corpul. Scop: Creșterea încrederii în sine, expectații
pozitive cu privire la viitor, combaterea convingerii că nu are control asupra situației.
Pentru panică, subiectul a f ost învățat o tehnică de distragere a atentiei (să scrie pe o
bucată de hârtie pasii pe care îi făcea sala de box” din sala de sport și atunci când simte că are un
atac de panică și se află în sala de sport, să meargă în vestiar și să stea pe o bancă, avân d drept
scop oferirea unei modalități de gestionare a simptomelor. I s -a prezentat subiectului tehnica
hiperventilației, utilă pentru modificarea interpretarilor senzatiilor corporale experimentate în
actul de panica. Domnul G.Dan a învățat o tehnică de re laxare cu scopul de a -i crește încrederea
în forțele proprii și de a se confrunta cu diverse probleme de viață.
Pentru modificarea gândurilor automate, interpretarilor catastrofale, subiectul a fost
învățat tehnici de restructurare cognitivă și tehnici com portamentale . Au fost prezentate
(într-o manieră ușor de înțeles) mecanismele de identificare proiectivă care stau la baza
procesului de “îndrăgostire”, cu scopul de a conștientiza că cel care se îndrăgostește este cel care
crează o imagine (totodată, am s ugerat ca e posibil ca imaginea sa fie mai bună decât realitatea),
vizându -se câ știgarea unui control asupra situației și minimalizarea pierderii.

51
Antrenamentul asertiv si trainingul pentru îmbunătățirea abilităților sociale a avut ca
scop creșterea stimei de sine. Aici i s -a prezentat subiectului într -o manieră usor de înțeles, o
parte a analizei tranzacționale, accentuandu -se asupra modalităților defectuoase de relaționare (de
tipul “eu sunt ok, tu nu esti ok” sau “tu esti ok, eu nu sunt ok”) pe care le f olosea și prezentandu –
i-se varianta “eu sunt ok, tu esti ok”, exersând si punându -se accentul pe exprimarea propriilor
sentimente, într -o manieră asertivă. Aceste tehnici au avut și scop educativ.
La sfarsitul tratamentului a fost introdus un program de pr evenire a recăderilor.
Menționez că majoritatea tehnicilor și strategiilor cognitiv –comportamentale utilizate au
fost menționate în manualele de specialitate avându -i ca autori pe Irina Holdevici, Daniel David,
Odette -Gârlașu Dimitriu, Robert L.Leahy, Stephen J. Holland.
Ședința 1 (durata 50 minute)
După interviul clinic am avut ca obiectiv stabilirea unei relații terapeutice si am făcut
psihoeducație despre boală, am stabilit numărul de ședințe, durata, frecvența și am precizat rolul
temelor pentru acasă. I -am explicat că axietatea pe care o trăieste este generată de un cerc vicios,
produs de gândurile negative care determină o dispozitie proastă ce alimentează gândurile
negative.
În acestă ședință, am adoptat o atitudine ușor empatică, deschi să, suportivă folosind
ascultarea activă si dialogul socratic. Subiectul a fost deschis si comunicativ. Am subliniat
caracterul confidențial al întâlnirii și asupra faptului că nu va fi judecat în vreun fel, ci doar ajutat
să se raporteze altfel la experie nța pe care o trăiește. I -am sugerat că toți oamenii pot trece prin
astfel de experiențe si important este nu atât să nu experimentezi esecul, ci modalitatea în care
încerci să treci peste această experiență. I-am aplicat doua teste. I-am prezentat modul a sertiv de
comunicare , dându -i tema pentru acasă exersarea acestei modalități de comunicare cu cei
apropiati.

Ședința 2 (durata 50 minute):
Evaluarea dispoziției și aducerea la zi a problemelor clientului, stabilind astf el legătura
cu ședința precedentă.
I-am sugerat subiectului să estimeze pe o scală de la 0 la 100 unde se situează credința
sa ca va leșina dacă amețește.
0………………………………………50……………… 65………………… 100
deloc/nu leșin moderat/sunt șanse să leșin leșin sig ur

52

Apoi, i -am propus o sarcină comportamentală de tipul alergarea pe bandă la sala de
sport, pentru a infirma convingerile negative în legătură cu producerea unor accidente somatice
(atac cerebral,infarct) si un program a limentar (pentu cresterea apetitului).
Clientul a fost rugat să își monitorizeze activitățile pe care la face oră de oră și să
evelueze aceste activități în functie de cei doi paramentri: plăcere și grad de realizare.
În această ședinț ă, i-am aplicat clien tului meu, teste.
Au fost identificate gândurile negative automate si convingerile disfuncționale ( de tipul:
“sunt un ratat, pentru că m -a părăsit”, “a fost vina mea”, “nu sunt bun de nimic”).
Aici, i s -au explicat într -o manieră primară mecanismele de p roiectare, “iubirea”, am
încercat să găsim acele calități care ar fi de neînlocuit, accentuându -se totodată că noi ne vom axa
pe dezvoltarea subiectului, astfel încât să creștem posibilitatea ca femeile să poată “proiecta pe
el” anumite calități si că schi mbarea se va face la nivelul lui.
A fost discutată tema pentru acasă si au fost aduse planificări în ceea ce priveste
asertivitatea.
Înainte de a trece la faza de inducție hipnotică propriu -zisă am folosit testul catalepsiei
pleoapelor (Irina Holdevici, 2 010, p.68). Apoi, am introdus metáfora muntelui, î n care se
specifică că se escaladează un munte de catre o echipă și desi rolul secundar este de a asigura un
traseu, modalitatea în care urca, depinde de fiecare, de motivație si determinarea alpinistului. Am
încheiat ședința cu retrăirea unei situații în care el s -a simțit puternic, plin de succes, încrezător în
forțele proprii, urmate de sugestia “mai devreme sau mai târziu”, în lunile ce vor urma, va retrăi
aceste sentimente.

Ședințele 3 și 4 (durata 50 minute)
Ne-am ocupat de atacurile de panică . I-am explicat că deși se simte nesigur într -un
atac de panică și suportă mai greu, aceasta stare este doar exagerarea unei reactii
psihofiziologice absolut normale și nu prespune că este bolnav sau are problema fiziologice .
Este doar un gând invaziv care declansează atacul de panică, preucm cel de pierdere ireversibilă,
urmat apoi de cercul vicios, care produce atacurile de de panica în sine.
Obiectivul : modificarea convingerii disfuncționale a lui Dan că nu poate suporta
atacul de pancă care îi produce anxietate .

53
Tehnnica distragerii atentiei (să reia anumite scheme din box, să fie atent la cei din
jur), exprimentarea hiperventilatiei.
Feedback. Iar la sfârsitul ședinței i -am comunicat diagno sticul de axietate generalizată ,
spunandu -i că se poate rezolva , și că vom lucra impreună.
Tema pentru acasa: monitorizarea stărilor de rău ș i a gândurilor ce le preced, prin
utilizarea jurnalului pen tru notarea acestora , cuprinzând elemnente precum: dat a apriției, situația
activatoare, senzațiile fiziologice (amețeli, palpitații, di ficultăți de respirație). Acest exercitiu
urma să îl facă în prímele săptămâni și apoi, să adauge și contraragumentele (răspunsurile
raționale alternative) și numărul total al stărilor de rau .

Ședința 5 (durata 50 minute):
Am constatat diminuarea sentimentului de pierdere, au scăzut foarte mult numărul de
aritmii cardiace. Am folosit strategia de constientizare, si anume: metoda cuvintelor pereche
(“amețeală – leșin”, “dificul tăți de respirație -sufocare”, “palpitații -atac de cord“), pentru
evitarea efectelor gândurilor asupra anxietății și senzatiilor fiziologice specifice acesteia. Clientul
a fost pus să citească timp de 10 minute aceste cuvinte și apoi, l -am întrebat ce a sim țit în timpul
acestui experiment. Clientul a afirmat că a perceput că anxietatea s -a mai diminuat. Relaxarea
pentru cresterea încrederii în sine. Rezumarea ședinței și discutarea temei și ședința
următoarea.
Temă pentru acasă: să continue lista cu gânduril e negative.

Ședința 6 (durata 50 minute):
Verificarea temei. Infirmarea gândurilor automate negative si a tendinței de
autoevaluare negativă. Am folosit tehnica dialogului socratic , identificând erorile cognitive,
preucm gândirea dihotomică, generalizarea , abstractizarea, și interpretările eronate de tipul“ dacă
am amețeli, leșin și îmi pier controlul”, “atunci c ând am dureri în piept simt că fac atac de cord si
mă așez pe scaun ”.
Am apreciat reimplicarea activă în box și împreună cu colegii săi să se înt âlnească la
sala de sport si l-am valorizat.
Am utilizat tehnica verbală de modificare a gândurilor negative și a convingerilor
disfuncționale:

54
T: “În ce măsură crezi că atacul de panică va produce o catastrof ă? Cum îți produce
atacul un rău atât de mare ? Descrie acest r ău.“
C: “Da, ai dreptate. Nu este chiar o catastrofă. Ameț esc, dar p ână la urmă îmi revin eu.
Așa a fost până acum. Răul ar fi că dacă leșin, cad pe stradă și mă lovesc la cap și nu ar fi cineva
lângă mine”. I –am explicat că nu are cum să leșine cand face atac de panică , caci tensiunea
crește nu scade ca la un leșin.
I-am amintit de cele două sfaturi pe care trebuie să le țină minte în timpul atacului
de panică (Fensterhein și Jean, 1977):
“Dan, te rog, s ă privești situația anxiogenă, precum și trăirile tale ca pe niște ocazii
pentru a exersa autocontrolul ”
“Dan, te rog, atunci când ai impresia că se va întâmpla ceva g roaznic, să spui: Va
trece starea , nu voi muri, imi voi controla corpul ”.
Feedback. Tema pentru acasa: identificarea c âtorva gânduri negative care îi crează
sentimente de îngrijorare si înlocuirea lor cu unele alternative, mai realiste.
Ședința 7 (durata 50 minute):
Verificarea temei pentru acasă. A fost prezentată pe scurt “analiza tranzactionala” în
scopul de a -i dezvol ta subiectului mai bine abilitățile sociale. Insistându -se pe modul de
relationare de tipul “adult -adult” si pe varianta “eu sunt ok – tu esti ok”. S -a accentuat si
modalitatea asertiva de a -si exprima propriile sentimente.
Obiectiv: creșt erea stimei de sine și găsirea unui suport social la sala de sport.
In acest sens, i -am sugerat totodată, să îl sune pe prietenul său și să meargă împreună la
sala de box, în scopul de a participa la exercițiile de box, pe care le fac alți c olegi, sugerându -i,
apoi, dacă simte, să urce în ring alături de prietenul său și să facă câteva exerciții de încălzire
(pentru cresterea stimei de sine ).
Feedback. Tema pentru acasă: exersarea acestor modalități de comunicare cu cei din j ur
(prieteni, apropiati)
Ședința 8 (durata 50 minute):
Discutarea temei pentru acasă. Această sedință s -a axat pe învățarea unor exerciții de
relaxare , în scopul cresterii capacității de control si a reducerii stării de disconfort.
Am introdus problematic a abilităților rezolvării de probleme .
Am discutat nivelurile la care acționează anxietatea si cum îl afectează pe client.Client a început
sa înteleagă ce înseamnă anxietate ș i cum se manifestă atacuri le de panică. Modelul lui Bourne a

55
reprezentat pentru mine un plan de structurare a strategiei terapeutice pe întreaga durata a
terapiei, toate nivelurile fiind abordate pe parcursul terapiei. Modelul psihoterapeutic
comprehensiv aparținând lui Bourne (1995) pornește de la premisa că în abordarea
psihoterape utică a anxietății trebuie să se țină seama de complexitatea factorilor care produc
această tulburare.
Am prezentat cele 6 niveluri (fiziologic, emoțional, comportamental, cognitiv, interpersonal
si al autostimei) la care acționează anxietatea.
Am consider at ca a fost făcut un pas i mportant de către client sesizând ca atacurile de
panica au scăzut in intensitate si frecventa, ca urmare a aplicării strategiei stabilite in cadrul
ședinței de consiliere.
S-au dat totodată sugestii de întărirea Eu -lui pentru de scoperirea resurselor interioare
(McNeal și Frederic, 1993, apud. Irina Holdevici, 2010, p.103): “În timp ce stai comod pe
fotoliu și ești foarte relaxat, lasă -ți ochii să se închidă și fă o călătorie în interiorul ființei tale
unde -ți vei descoperi resurs ele interioare, foța interioară, care se află ascunse în zona inconștientă
a minții tale și care te -au ajutat de -a lungul vieții atunci când ai fost speriat, trist, derutat…..Odată
cu fiecare inspirație, permite acestei forțe interioare să -ți înconjoare to t corpul și să ia tot stresul,
toată tensiunea și toată încordarea, și să le ducă undeva departe, odată cu fiecare expirație, în timp
ce tut e simți tot mai bine, tot mai relaxat….tot mai încrezător în sine, capabil să faci față cu bine
tuturor problemelor vieții care te -au tulburat până acum… Și atunci când te simți cu adevărat
puternic, atinge -ți degetul mare cu vârful degetului arătător, iar în timp ce faci acest lucru,
sentimentele positive de forță și încredere devin tot mai puternice…tot mai puternice și îți
cuprinde toată ființa….În viitor, când vei simți nevoia să intri în contact cu resursele tale
interioare, atinge degetul mare cu vârful degetului arătător și odată cu fiecare insiprație lasă -ți
coprul să devină tot mai destins, tot mai ușor, ușor c a un fulg…lasă această senzație plăcută de
calm, liniște, plutire, zbor să cuprindă întregul tău corp, de la picioare, abdomen, trunchi,
brațe…să -ți învăluie fața, ochii, pleoapele care se vor deschide ușor, fără efort…Treptat vei simți
contactul cu fotoli ul pe care ești așezat…vei simți tălpile pe podea…și, în timp ce ești atent la
vocea mea, vei ști că resursele tale, forța ta interioară vor continua să -ți invadeze tot corpul, când
te relaxezi, lucrezi, te odihnești și chiar atunci când dormi..” Aceste s ugestii au fost
înregistrate, astfel încât clientul să le poate asculta când simte nevoia. Rezumarea ședinței.
Am trasat sarcinile de realizat zilnic in săptămâna următoare :
 Exersarea abilităților de rezolvare de probleme

56
 Mersul la sala de box de cel putin 3 ori / saptamana.

Ședințele 9 și 10 (durata 50 minute):
Am început eva luând sarcinile pe care pacientul le-a avut de realizat in săptămâna
precedent.
Intervenție: aplicarea tehnicii verbale de modificare a convingerilor disfunc ționale, prin metoda
detașării men tale și comportamentale. Clientul este rugata să lase gandurile negative automate să –
și mențină cursul fără a intervni în niciun fel. I -am explicat clientului că gandurile automate
intruzive reprezintă un fenomen normal, ca aceasta este o caracteristica a persoanelor anxioase –
își fac griji înaintea unui eveniment (anxietatea crescând foarte mult), dar in momentul intrării in
eveniment starea de anxietate scade (pacienta a recunoscut ca își face foarte multe griji înainte de
a întreprinde ceva).
Pentru aceasta ședința, considerând ca evoluția clientului este favorabila pana la acest punct, m –
am gândit ca este momentul potrivit pentru a încerca sa întărim controlul afectiv, cognitiv si
implicit corporal.
Am subliniat de ase menea importanta controlului voluntar asupra stărilor de anxietate si panica.
Am explicat schema de reacție (soluții) in stările de panica la schema de instalare a atacurilor de
panica in ideea ca astfel soluțiile practice pe care le -am sugerat vor deveni mult mai logice si mai
realiste.
Am considerat ca este important sa înțeleagă ca aceste stări pot fi controlate, ca ele nu se descarcă
pur si simplu, ca nu este spectator (sau victima) a acestor stări. Efectele acestui control (mai slab
la începutul terap iei, dar care a devenit din ce in ce mai puternic si evident) sunt imediate si
observabile – atacurile au scăzut in intensit ate si frecventa de când clientul are o strategie de
contracarare a lor .
Am încheiat sedința prin relaxare si prin întărirea încrede rii în el, folosind metafora deschiderii
unei porți pentru a sublinia transformarea energiei în acțiune și curajul de a risca o încercare.
Feedback.
Tema pentru acasă: să răspundă la următoarele întrebări pentru a -l pregăti pentru viitor:
“Cum motivezi că ședințele de psihoterapie au acționat în cazul tău? Ce ai învățat până acum și
ce vei pune în practică de acum înainte ? Cum te vei comporta atunci când vei avea recăderi?
Dacă în cercul de prieteni, găsești o persoană la care să apelezi? “

57
Ședința 11 și 12 (durata 50 minute):
A avut mai mult caracter educativ, în scopul prevenirii recăderilor, fiind o ședință de
recapitulare. Clientului i s-a solicitat să își noteze într -un jurnal ce a învățat până acum,
astfel încât să rețină cât mai ușor : cauzele atacului de panică, factorii care îl mențin și
modalitățile de rezolvare a problemelor. Am precizat că deține controlul și are deplină
libertate să combine și să exerseze tehnicile învățate în maniera proprie.
Clientul a notat pe o scală de la 0 la 100 cât de tulburat se va simti la apariția unui nou
atac de panică.
0 … ………10………………………………..50…………………………..100
deloc mediu exagerat

Subiectul nu a mai avut ata curi de panica, are o bună dispoziție.
Tema pentru acasă: refacerea listei de priorități și menținerea legăturii cu cercul de
prieteni.

Ședința 13 (durata 50 minute):
Am discutat progresele facute si am folosit si experientele pe care le -a avut în sala d e
sport, sugerand ca așa cum fibra musculara duce la dezvoltare (și nu e indicat să se oprească din
antrenament), tot astfel diferitele experiente de viata, bune sau rele, duc la dezvoltare si
fortificare. Am stabilit reevaluarea peste 3 luni.

Cazul 3
1. Date de indentificare
Andreea, în vârsta de 26 ani, studii superioare, junior public relation la un SRL, aflată într-o
relație de cuplu de aproape 2 ani și 5 luni cu Iulian în vârstă de 30 ani, studii superioare – senior
public relation, născută și domiciliat ă în București .
2. Motivele prezentă rii la psiholog
Clienta solicită ajutor în vederea învingerii și depășirii fricii nejustificate de a nu fii părăsită de
partenerul de cuplu, de prietenii apropiați, frica de abandon, de a nu-și pierde serviciul, și frica ca
într-o zi nu se va mai trezi dimineața.

58
Simptomatologia principală este reprezentată în cea mai mare parte de: stări de rău general mai
ales dimineața la trezire, dureri de cap, insomnii, sau somn neodihnitor, de senzație de urinare
frecventă, stări de nervozitate nejustificate, dureri de ovare, constipație.
Aceste stări s-au declanșat în urmă cu 6 ani, când a aflat de decesul tatălui alcoolic, cu care și
locuia, chiar de ziua ei. O dată ajunsă acasă de la discotecă unde sărbatorise, o vecină i-a dat
vestea, iar această aproape că a leșinat. Aceste stări au reapărut accentuate de fiecare dată când
anticipa justificat s-au nu ca iubitul urma să o părasească, sau cateodată fară nici un motiv. De
doi ani încoace are perioade în care dimineața la trezire inima începe să-i bată foarte tare, și simte
o frică nejustificată. Și tot acum doi ani i s-a făcut rău, ajungand chiar la spital, în urma unui
leșin. In acea zi fiind la munte cu prietenul ei alături de alți prieteni (fiind împreună de aproape 4
luni), iar acesta se purtase foarte rece cu ea, dandu -i de înțeles că urmau să se despartă . Ceea ce
nu s-a întamplat.
3. Antecedente heredo -colaterale
Nu are rude cu probleme psihice, dar tatal a fost alcoolic.
4. Antecedente personale patologice
Psihice : nu
5. Istoric personal
Discutând am aflat că, stările ei de nesiguranță de sine, frica de abandon, s-au declasat in urma
divorțului părinț ilor cand ea avea 16 ani, acum 10 ani. La acel moment mama de profesie
croitoreasa, a părasit casa conjug ală vrând să o ia și pe Andreea, dar aceasta s-a opus căci mama
nu avea posibilitatea să locuiască în București, instalându -se la țara, la vreo 30 km de Bucureș ti.
La aceea vreme Andreea mergea la liceu în București. Practic mama ne mai suportând violența
verbală și fizică a soțului a părasit domiciliul conjugal. Tatăl Andreei de profesie, politist,
alcoolic fiind, își agresa mereu soția .
Copilăria ei a fost frumoasă pană la vârsta de 7 ani. La aceea vreme parinții Andreei locuiau
alături de bunicii paterni. Aceasta își amintește cu bucurie de bunicul patern care o iubea foarte
mult și se juca alături de ea, căci mama ei lucra foarte mult și nu prea avea timp. Bunica paternă
era rea și foarte autoritară. Își amintește cum de Crăciun tatăl se deghiza in Moș Crăciun și o
păcalea mereu. Simțea că tatal o iubea și se simțea mereu protejată de acesta. Apoi bunicii s-au
mutat și familia ei a început să aibe probleme mari cu banii, care nu le ajungeau. Tatăl a început
să bea. Iar situația în casă s-a înrăutățit când bunicul patern al Andreei a murit, iar tatăl a suferit
foarte mult. La aceea vreme Andreea avea 14 ani.Tatăl a făcut ciroză fiind din ce în ce mai

59
agresiv cu mama Andreei, care intr-un final când Andreea avea 16 ani a părasit domiciliul
conjugal.
Deși Andreea a pastrat legatura cu mama ei, viața ei s-a schimbat radical de atunci. Tatăl nu o
agresa nici fizic și nici verbal dar devenise o rușine pentru Andreea, caci venea aproape mereu
beat acasă, iar vecinii îl vedeau. Cand Andreea a implinit 20 de ani. tatal ei a murit, chiar de ziua
ei. La câteva luni după moarte a tatalu i Andreea l-a cunoscut pe Mihai, având o relație de aproape
2 ani, acesta mutându -se în Constanța unde s-a îndragostit de alta persoana. Andreea a suferit
foarte mult, cu câteva zile înaintea mutari i lui Mihai la Constanța a avut stari de rău general, a
leșinat, a făcut o infecție urinară foarte puternică.
În toata această perioada mama Adelinei i-a fost aproape, deși și-a refacut viața cu un alt barbat.
L-a scurt timp dupa desparțirea de Mihai, Andreea l-a cuoscut pe Vali cu care a stat tot in jur de 2
ani, cand s-au desparț it de comun acord căci nu se mai întelegeau dar și pentru câ Andreea la
cunoscut pe Iulian actualul ei partener.
Legat de tata ei, mi-a spus că se întelegeau bine, doar că acest a avea problema cu depend ența de
alcool care l-a facut să-și piardă viața. Legat de copilarie își aminteste ca mama avea grija de ea,
îi dadea să mănânce, dar era « mai săracă cu duhul », era o persona simplă . In prezent pastrează
legatura cu mama , cu care comunica de doua ori pe zi. Andreea se simte vinovată că nu a fost
lângă tata lei când s-a stins. Ar fii vrut sa-l ajute mai mult. în general , dar i-a fost imposibil,
datorită dependenței de alcool.
5.2 Istoricul bolii
Aceste stări s-au declanșat în urmă cu 6 ani, când a aflat de decesul tatălui alcoolic, cu care și
locuia, chiar de ziua ei. O dată ajunsă acasă de la discotecă unde sărbatorise, o vecină i-a dat
vestea, iar această aproape că a leșinat. Aceste stări au reapărut accentuate de fiecare dată când
anticipa justificat s-au nu ca iubitul urma să o părasească, sau cateodată fară nici un motiv. De
doi ani încoace are perioade în care dimineața la trezire inima începe să-i bată foarte tare, și simte
o frică nejustificată.
6. Examenul psihologic

Evalu area clientei s -a efectuat cu următoarele probe psihologice:
1. Inventarul de depresie Beck , (21 itemi, cotați 0 -3) la care a obținut un scor brut de 16,
(ratare, nemulțumire, vinovăție, dezamăgire ) ceea ce semnifică depresie usoara. (11-26
ușoară ; 27 -42 moderată; 43 -52 severă > 53 grava.).

60
2. Scala de anxietate Hamilton ( HAS ) , (14 itemi) la care a obținut un scor global de 39 ,
ceea ce denota anxietate severă ( >17): (anxietate : neliniște, anticiparea a ceea ce este
mai rău , iritabilitate; insomnii ; tensiun e: incapacita tea de a se relaxa, nervozitate ;).
3. Interviul clinic structurat pentru tulburările clinice de personalitate de pe axa II DSM -IV-
TR în urma căruia am constatat existența unor elemente de personalitate dependenta și de
personalitate evitantă , care nu satisfac totuși criteriile pentru o tulburare de personalitate.
4. Interviul clinic structurat pentru tulburările clinice de pe axa I a DSM, in urma căruia s -a
constatat ca pacienta îndeplinește criteriile pentru tulburarea de anxietate generalizata cf.
DSM -IV-TR.

7. Examenul starii psihice prezente :
Clienta cu ținută îngrijită, dar neliniștită.
Lucida, orientata temporo spațial Gestica redusa, mimica mobila.
Prezin ta sentimente de devalorizare (se vede mica la toate î n raport cu ceilalti).
Nu prezinta de ficit de concentrare si mobilitate a atenției.
Memoria e buna.
Ritm si flux ideativ normal.
Răspunde la într ebări coerent, ș i vrea sa dea multe detalii.
Somn insuficient din punct de vedere calitativ.
8. Tabloul clinic completat de :
Insomnii (acestea sunt de adormire, are coșmaruri , somnul fiind fragmentat ș i de cele mai multe
ori neodihnitor );
Senzație de oboseala cronic ă și dureri de cap ;
Momente de tristețe ( devalorizare personală – clienta relatând “Mă simt mică , ceilalți sunt
oricum mai buni ca mine ”, “Iulian mă va părasi ”).
9. Diagnostic pozitiv
Tulburare de anxietate generalizata ca urmare a unor evenimente de viața facilitatoare ;
Axa I – Tulburare de anxietate generalizata (tulburări clinice).
Axa II – prezintă trasaturi de personalitate depend entă dar nu întrunește criteriile DSM IV. (are
relații sociale reduse, are dificultăți în luarea deciziilor, se simte lipsită de valoare și manifestă
neîncredere în forțele proprii)
Axa III – probleme cu infecții urinare repetate, ovare polichistice și dure roase.

61
Axa IV – Stres datorat unor evenimente de vi ața traumatice pe care dorind să le ignore, le -a
sedimentat .
Axa V – Indice de funcționare globala GAF de 65 .
10. Diagnostic diferențial
Cele mai frecvente tulburări com orbide sunt tulburarea depresivă majoră , tulburarea de panică și
(doar di n punct de vedere al comorbidităț ii curente) agorafobia .
In tulb urarea de anxietate generalizată î n cazul acestei cliente nu avem de -a face cu îngrijorări
excesive fa ță de situații în care ea ar putea fi judecat ă negativ de ceilalți din anxietatea social ă, nu
apar gânduri intruzive inadecvate ca î n tulburarea obsesiv compulsiv ă, iar centrarea nu este pe
evenimentele negative ca re s-au întâmplat în trecut ca î n depresie .
Se diferențiază de tulburarea delirantă ( evitarea uno r situații de teama ca nu v -a putea obține
ajutor ).
Nu exi sta acuze somatice multiple ca î n tulburarea de somatizare sau o boala grava ca î n
hipocondrie.
Tulburarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (drog, medicament) sau
ale unei condiții medicale generale (de exemplu hipertiroidie) și nu apare exclusiv î n cursul unei
tulburări afective , sau unei tulburări psihotice .

11. Critriile DSM -IV pentru Anxietatea Generalizata
A. Anxietate si îngrijorare excesive, prezente i n mai multe zile decât sunt absente, timp de cel
puțin șase luni, in legătura cu o serie de evenimente sau activități (cum ar fi perfo rmantele la
lucru , în cuplu ).
B. Persoana consideră că î i este dificil să își controleze preocuparea.
C. Anxietatea ș i îngrijorarea se asociază cu trei sau mai multe din următoarele șase simptome
(cel puțin unele dintre simptome fiind prezente timp de mai multe zile decât sunt absente in
ultimele șase luni) :
 neliniște sau sentimentul de “stat ca pe ghimpi”;
 a fi rapid f atigabil
 dificultate î n concentrare sau senzația de vid mintal;
 iritabilitate ;
 tensiune musculara ;

62
 perturbare de somn (dificultatea î n a adormi sau în a rămâ ne adormit ori somn neliniștit ș i
nesatisfăcător)
D. Focarul anxietății sau îngrijorării nu se lim itează la caracteristici ale unei tulburări de pe Axa
I (Axa 1 cuprinde tulburările clinice si alte condiții care pot face obiectul atenției clinice, mai
puțin tulburările de personalitate si retardarea mintala, care sunt incluse pe AXA II), de exemplu,
anxietatea sau îngrijorarea nu au întotdeauna legătura cu survenirea unui atac de panica (precum
în tulburarea de panică), cu posibilitatea de a se face de rușine în public (ca în fobia sociala), cu
contaminarea (ca în tulburarea obsesiv -compulsiva), cu creș terea în greutate (ca in anorexie), cu
acuzele somatice multiple (ca în tulburarea de somatizare) sau cu o boala gravă (ca în
hipocondrie), iar anxietatea și îngrijorarea nu apar exclusiv în cursul tulburării posttraumatice de
stress.
E. Anxietatea, îngri jorarea sau simptomele somatice cauzează suferință semnificativă clinic sau
alterări sociale, ocupaționale sau în alte domenii importante ale funcționării.
Tulburarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (drog, medicament) sau
ale unei condiții medicale generale (de exemplu hipertiroidie) si nu apare exclusiv in cursul unei
tulburări afective, unei tulburări psihotice sau unei tulburări pervasive de dezvoltare.

12.Concluziile examenului psihologic :
In urma anamnezei ș i a interv iului clinic s -a constatat îndeplinirea criteriilor pentru anxietate
generalizata.
În acest caz este importantă comunicarea explicită a acestuia Andreei . Astfel, disonanța cognitivă
și afectivă a Andreei se va reduce. De asemenea, pentru reușită terapiei și o mai mare implicare a
persoanei î n procesul terapeutic este importantă și comunicarea clară a obiectivelor terapiei ș i a
unui diagnostic pozitiv.
Astfel l a finalul celei de -a 2-a întâlniri am realizat comunicarea rezu ltatelor evaluării psihologice
și a diagnosticului stabilit .
I-am spus clientei că este v orba despre o tulburare anxioasă, că se poate “ rezolva ”. De
asemenea i -am vorbit despre atacurile de panică, rămânând să discuta în detaliu în ședința
următoare . I-am comunicat cliemtei că prezintă t râsături de personalitate dependentă, datorită
mediului în care s -a dezvoltat. Treptat dupa plecarea mamei, iar apoi moartea tatălui, s –a inst alat
și teama de a nu fii parasită de prie teni, de iubit . I-am explicat că vom lucra și pe creșterea stime
de sine .

63

13. Obiectivele intervenției psihologice
1. Reducerea gradului de disonanta cognitiva si afectiva , prin explicarea anxietății și a
atacurilor de panică
2. Modificarea cognițiilor negative și a gândurilor automate negative, reevaluarea situației
prezente pentru o reducere a caracterului catastrofic;
3. Creșterea încrederii în sine și ameliorarea imaginii de sine și, pentru a -și invinge teama de
abandon ;
4. Furnizarea unor instrumente și strategii de luptă împotriva atacurilor de panica
6. Training a sertiv pentru o mai bună auto valorizare;

14.Planul terapeutic
Familiarizarea cu psihoterapia
a. Tehnici cognitive – identificarea convingerilor dezadaptativ e, normalizarea
îngrijorărilor.
b. Tehnici comportamentale – planuri de activități zilnice , stabilirea unor sarcini
gradate, monitorizarea activităților, training asertiv, tehnici de relaxare musculara
si relaxare prin respirație;
c. Tehnici experientiale – In psihoterapia experientiala abordarea individului se
realizeaza pe un model holistic, sin ergic si intergrator al manifestărilor somatice,
psihologice și spirituale ale ființei umane. In abordarea experientiala se tine cont si
se lucreaza cu emotiile, stare mentala, corpul, dar si spiritul si energia persoanei.
Sedintele 1 -2 (durata 50 minute fiecare )
Pe parcursul celor doua sedințe am construit relația terapeutică printr -o primire caldă,
securizare și respect.
Am folosit ascultarea activă, încurajări minimale, parafrazare, sumarizare.
Anamneză și check list : Ce te nemulțumește ?/ Cum apare problema?
Ce gânduri iti apar în minte? / Ce simți efectiv în corp ?
Crearea de expectanțe pozitive cu privire la rezultatele consilierii.
Explicarea a ceea ce este consilierea psihologica.
Prezentarea Jurnalului îngrijorărilor pacientului .( Din Planuri de tratament si intervenții pentru
depresie si anxietate, de Robert L. Leahy si Stephen J. Holland 2000.)

64
Am facut lista de probleme: stima de sine redusă, gestionarea gândurilor automate negative,
insatisfacția personală, frica de a un fii parasită, frica de a un se mai trezi dimineața, frica de a nu
-și pierde jobul căci mereu e cineva mai bun ca ea care o poate înlocui.
Aplicare teste.
Ca și tema după prima sedinta am rugat clienta să descrie scopurile pe ca re vrea sa le a tingă în
terapie și o listă cu 21 de propoziți simple despre ea, dandu -i un exemplu « Sunt linistită/ sunt
veselă/ etc… » iar la a doua sedință am stabilit obiectivele terapiei tinând cont de scopurile pe
care vrea să le atingă clienta

Ședințele 3 -4 (durata 50 minute fiecare )
Am trecut î n revista Jurnalul îngrijorărilor pacientului – frecventa, durata, situația,
stimulii precursori ș i consecințele îngrijorărilor.
Discutarea atacurilor de panica in vederea:
a) conștientizării mecanismelor care conduc la instalarea atacului de panica;
b) furnizarea unor posibile strategii de a face fata atacurilor de panica;
c) identificarea gândurilor automate, a evaluărilor care declanșează starea de panica;
Prima faza î n ședința 3 a fost să î i explic clientei ceea ce se întâmpla din punct de vedere
fiziologic în timpul unui atac de panică. I-am explicat clientei că în timpul unui atac de panică ,
inima bate mai repede, din acest motiv circulația sânge lui este accelerată, în timp ce în stările de
leșin se întâmp lă exact contrariul, tensiunea arterială scade. Am întrebat -o pe pacienta daca știe
ca studiile cardiologice au relevat faptul ca o inima sănătoasă poate suporta pana la 200 bătăi pe
minut, timp de mai multe zile
I-am explicat clientei ca stările d e panica sunt stări de alerta, î n care intra organismul nostru
atunci când suntem într -o situație de pericol, iar descărcările de adrenalina au rostul de a ne
mobiliza in vederea depășirii pericolului. Numai ca in stările de panica nu exista pericol real,
obiectiv , ci mai degrabă o evaluare greșită – “ am sa fac infarct, am să leșin ”.
Următorul pas a fost activarea comportamentală a clientei. Începând cu această ședință am stabilit
ca, clienta să conceapă programul de planificare săptămânală a activităților pe care le face, în
fiecare zi, începând cu ora la care se trezește și până la ora de culcare, indicând nivelul de
satisfacție simțit, pe o scala de la 0 la 100, unde 0 –lipsa totală a plăcerii/satisfacției, 5 – nivel
moderat al plăcerii și 10 -plăcerea maximă.

65
 Realizarea unui program al activităților cotidiene ( prin aceasta am urmărit instalarea unui
efect anxiolitic – reducerea impactului si incidentei evenimentelor neprevăzute si imprimarea
unui ritm constant prin care sa se evite instalarea unor stări de agita ție);
 Stabilirea clara a scopurilor si priorităților zilnice
 Întocmirea unei liste cu lucruri pe care clienta sa le facă
 Stabilirea unei ordini a sarcinilor de realizat
 Îndeplinirea unei singure sarcini la un moment dat si încercarea de finalizare a aceste ia
înainte de începerea alteia;
 Pauza intre activități;
 La sfârșitul zilei am cerut clientei sa își amintească cate probleme a rezolvat si sa își furnizeze
o recompense;
Pacienta va trebui sa realizeze acest program al activităților cotidiene de acum înain te, chiar si
după terminarea terapiei (ca si st rategie anxiolitica). I -am explicat ca începând de acum poate
considera ca urmează un program de recuperare psiho -fizica si că sarcinile pe care le are de
realizat sunt obligatorii pentru bunul mers al terapi ei.
Aceste ședințe s -au încheiat cu un exercițiu de relaxare Schultz completat cu sugestii de întărire a
eu-lui. Relatările pacientei referitor la cum s -a simțit in timpul exercițiului au fost pozitive.
I s-a spus clientei ca î n ședința următoare vom discu ta despre ce poate efectiv (practic) face
pentru a depăși stările negative prin care trece, ca o voi învață anumite exerciții de respirație si
relaxare.
Am făcut un rezumat al acestei ședințe și am solicitat feedback . Tema pentru acasă: să crească
numărul de enunțuri suportive la adresa asa (auto -recompensa), citind la o anumită ora din zi cele
21 de propoziții simple care le avusese ca tema la sfarsitul sedinței 2. De asemenea, anterior, i -am
explicat că una din tehnicile folosite pentru optimizarea abilit ăților sociale, este să crească
încrederea în forțele proprii, să aibă mai mult grija de aspectul său.
Ședința 5 -6 (durata 50 minute fiecare )
Verificarea temei pentru acasă.
Am discutat lista de probleme . Am discutat cu clienta de ce au apărut aceste probl eme și
care este schema de tratament.
Obiectiv: monitorizarea gandurilor intruzive, identificarea gândurilor ne gative și
reducerea frecvenței acestora.

66
I-am prezentat modelul cognitiv ABC, și i -am arătat distincția între gânduri, sentimente
și fapte reale . I-am cerut să noteze un eveniment activator A, care a supărat -o în ultimul timp și să
scrie ce gând i -a trecut prin cap în acel moment și care a fost consecința și comportamentul acelui
gând. I -am explicat că în acest model, cheia schimbării o reprezintă gândurile sale. Focalizarea pe
schimbarea gândurilor si activarea comportamentală sunt modalități de intervenție.
Respirație si relaxare – sublinierea importantei tipului de respirație si al relaxării in diminuarea
intensității stărilor de anxietate si in reducerea atacurilor de panica. Încercarea mea de a
responsabiliza pacienta si de a -i induce un sistem de exerciții anxiolitice – tip de respirație (
relaxant ) si o metoda de relaxare de care poate beneficia si in afara ședințelor de terapie . I s-a
spus pacientei ca va avea de acum înainte ca si sarcini de realizat exerciții de respirație
abdominala si exerciții de relaxare musculara progresiva ( Jacobso n) cu o frecvența de 3 ori pe zi.
Mi-a spus că a început să se simtă din ce în ce mai bine și că a obse rvat și prietenul ei acest lucru
fapt ce a multumit -o foarte mult.
Am învățat -o pe clientă ce înseamnă respirația abdominala (expicându -i că aceasta are un efect
relaxant), învățând -o sa facă exerciții de relaxare de 3 ori pe zi, cu limita de timp ( mini m 10 min
) , după care sa înceapă exercițiul de relaxare Jacobson. Am făcut împreună un exercițiu de
relaxare Jacobson, urmărind cum încordează fiecare segment corporal si i -am spus sa facă acest
exercițiu de 3 ori pe zi in continuarea exercițiilor de res pirație.
Impreună cu clienta am stabilit ce anume are de făcut atunci când experimentează un atac de
panica. Am realizat o schema logica în care am încercat să ținem cont de fazele instalării atacului
de panica: Factorul declanșator extern sau intern -> amplificarea ușoară a senzațiilor
corporale -> focalizarea atenției spre interiorul organismului -> interpretare catastrofica ->
panica.
In realizarea acestei scheme ne -am bazat pe paradoxul acceptării ( pentru că înainte de a ne
depăși stările negative tre buie sa le acceptam) și pe ideea câ atacurile de panica nu sunt
periculoase prin ele însele, nu ne afectează starea de sănătate fizica.
Am stabilit împre ună cu clienta ce are de făcut în momentul în care simte că se va declanșa un
atac de panica:
1.Nu în cerc sa mă împotrivesc atacului de panica – nu mă împotrivesc stărilor mele, le voi lasă
sa se descarce, nu v -a dura mai mult de 10 minute. Starea se va descarcă si mă voi simți mult mai
bine. Mă las dusa de val, totul va trece mult mai repede daca nu mă î mpotrivesc. Las timpul sa

67
treacă – daca stau liniștită adrenalina descărcata se va metaboliza in maxim 5 minute, iar starea
mea se va ameliora .
2.Respir abdominal .
3.Daca sunt în pat îmi masez circular abdomenul, daca sunt pe strada, nu mă opresc din mers,
merg in continuare – mișcarea va contribui la consumarea energiei suplimentarea care exista in
corpul meu.
4.Imi administrez sugestii pozitive –sunt din ce în ce mai bine din toate punctele de vedere .
5.Ancorarea in prezent – îmi concentrez atenția pe un obiect sau un lucru din jur – daca se
întâmpla in pat, mă ridic și merg în altă cameră și încerc să fac ceva simplu ( număr carțile din
bibliotecă etc) sau număr de la 100 la 1; daca mi se î ntâmpla in afara casei încerc să intru în
vorba cu cinevă , dar nu d espre stările mele.
6.Oprirea gândurilor – inspir adânc și spun STOP ( fac asta cu voce tare sau in gând), încerc sa
vizualizez semnul STOP ( mai ales atunci când sunt in casa, stau, nu fac nimic si gândurile ca se
va întâmpla ceva vin din senin).
I-am spu s clientei că acești pași o vor ajuta să -și diminueze î n intensitate atacul de panică . I-am
precizat că fiecare atac de panica controlat in felul acesta este un pas înainte spre dispariția lor
treptată. Să nu încerce să le evite, ci din contra sa le depăș ească pe toate, in felul acesta
grăbindu -si însănătoșirea.
Aceasta ședința s -a încheiat cu un exercițiu de relaxare Schultz completat cu sugestii de întărire a
eu-lui.
I-am subliniat că eficacitatea exercițiilor fizice saptămânale și i -am trasat sarcini d e realizat
zilnic in săptămâna viitoare:
 Program de exerciții fizice de 4 -5 ori pe săptămâna, timp de 30 minute;
 Plimbări zilnice, pe jos de minim 30 minute;
 I-am amintit să citească în continuare cele 21 de propoziții,și să înceapă sa creadă in acestea
ca și cum sunt deja relizate, să continue auto -recompensarea.
Ședințele 7 -8
Am discutat despre realizarea sarcinilor trasate la ultima sedință.
Am antrenat pacienta in generalizarea relaxării la situații noi.
Am încurajat pacien ta in vederea reducerii timpului petrecut in ruminație – conceperea
unui scenariu anti -ruminație. Am stabilit cu pacienta că imediat ce îi vine în minte un gând

68
intruziv de care dorește să scape, să -și spună “stop!” și apoi, “calm!” și să își relaxeze
musc ulatura.
Am introdus problematica abilităților rezolvării de probleme .
Am discutat nivelurile la care acționează anxietatea si cum o afectează pe clienta.Clienta a
început sa înteleagă ce înseamnă anxietate ș i cum se manifestă atacuri le de panică. Modelu l lui
Bourne a reprezentat pentru mine un plan de structurare a strategiei terapeutice pe întreaga durata
a terapiei, toate nivelurile fiind abordate pe parcursul terapiei. Modelul psihoterapeutic
comprehensiv aparținând lui Bourne (1995) pornește de la pr emisa că în abordarea
psihoterapeutică a anxietății trebuie să se țină seama de complexitatea factorilor care produc
această tulburare.
I-am prezentat clientei, într -o maniera structurata, toate nivelurile la care acționează anxietatea, și
am pus accent in aceasta ședința pe nivelul comportamental.
Întrebând -o cum s -a simțit in săptămâna precedenta, mi -a răspuns:” M-am simțit mult mai bine,
Din ce in ce mai bine, iar atacurile parca s -au diminuat. ”
Am început aceasta ședința evaluând sarcinile pe care cli enta le -a avut de realizat in săptămâna
precedenta. A spus ca a efectuat exercițiile fizice de 3 ori cu ușurință.
Am prezentat cele 6 niveluri (fiziologic, emoțional, comportamental, cognitiv, interpersonal
si al autostimei) la care acționează anxietatea.
Am considerat ca a fost făcut un pas important de către clienta sesizând ca atacurile de panica au
scăzut in intensitate si frecventa, ca urmare a aplicării strategiei stabilite in cadrul ședinței de
consiliere. Aceasta ameliorare a dat speranță clientei si in plus a crescut alianța terapeutica. Am
încercat sa accentuez aceste stări prin formule de genul “ sunteți pe drumul cel bun, de acum
înainte nu mai este decât o problema de timp pana când stările neplăcute vor dispărea, totul o sa
fie bine, acum știț i ce aveți de făcut”.
Am trasat sarcinile de realizat zilnic in săptămâna următoare , înainte de efectuarea exercițiului de
relaxare Schultz,:
 Program de exerciții fizice de 4 -5 ori pe săptămâna, timp de 30 minute;
 Plimbări zilnice, pe jos de minim 30 minut e;
 Exerciții de respirație abdominala ( cu limita de timp – minim 10 minute, de 3 ori pe zi,
înaintea exercițiului Jacobson);
 Exerciții de relaxare musculara progresiva Jacobson de 3 ori pe zi;
 Exersarea abilităților de rezolvare de probleme;

69
Aceasta ședin ța am încheiat -o cu un exercițiu de relaxare Schultz ( completat cu sugestii de
întărire a Eu -lui). Trebuie precizat ca pacienta a reacționat foarte bine la relaxarea Schultz, a
intrat foarte repede in starea de relaxare, chiar apărând si convingerea ca ac est exercițiu “ ii face
foarte bine ”. Din relatarea clientei, am considerat ca si exercițiul de relaxare musculara
progresiva pe care îl realizează pacienta singura își atinge scopul ( inducerea unei relaxări psihice
asociate cu relaxarea musculara).
Ședin țele 9 -10
Am continuat in aceste ședințe cu evaluarea de catre clienta a intensitatii trairilor emotionale și
gradului de veridicitate a gândurilor negative pe o scala de la 0 -10. Am discutat cu clienta despre
evenimentele activatoare, gândurile și convin gerile referitoare la acestea, precum și despre
consecințele emoționale și comportamentale.
Am identificat, evaluat si modificat schemele disfuncționale.
Am început evaluând sarcinile pe care pacienta le -a avut de realizat in săptămâna precedenta.
Interven ție: aplicarea tehnicii verbale de modificare a convingerilor disfuncționale, prin metoda
detașării mentale și comportamentale. Clienta este rugata să lase gandurile negative automate să –
și mențină cursul fără a intervni în niciun fel. I -am explicat client ei că gandurile automate
intruzive reprezintă un fenomen normal, ca aceasta este o caracteristica a persoanelor anxioase –
își fac griji înaintea unui eveniment (anxietatea crescând foarte mult), dar in momentul intrării in
eveniment starea de anxietate sc ade (pacienta a recunoscut ca își face foarte multe griji înainte de
a întreprinde ceva).
Pentru aceasta ședința, considerând ca evoluția clientei este favorabila pana la acest punct, m -am
gândit ca este momentul potrivit pentru a încerca sa întărim contro lul afectiv, cognitiv si implicit
corporal.
Am subliniat de asemenea importanta controlului voluntar asupra stărilor de anxietate si panica.
I s-a spus ca, controlul poate interveni in oricare dintre faze, dar ca este de preferat ca el sa apară
la început , astfel încât stările sa nu evolueze, sa nu se dezvolte. I -am explicat ca, deși nu ne
împotrivim stărilor noastre, putem bloca interpretările catastrofice prin autosugestii pozitive
(“totul este bine, mă simt foarte bine, sunt calma liniștită si relaxata ”), in locul focalizării atenției
spre interiorul organismului, putem orienta atenția către orice altceva.
Am explicat schema de reacție (soluții) in stările de panica la schema de instalare a atacurilor de
panica in ideea ca astfel soluțiile practice pe ca re le-am sugerat vor deveni mult mai logice si mai
realiste.

70
Am considerat ca este important sa înțeleagă ca aceste stări pot fi controlate, ca ele nu se descarcă
pur si simplu, ca nu este spectator (sau victima) a acestor stări. Efectele acestui control (mai slab
la începutul terapiei, dar care a devenit din ce in ce mai puternic si evident) sunt imediate si
observabile – atacurile au scăzut in intensitate si frecventa de când clienta are o strategie de
contracarare a lor.
Sarcinile de realizat in săptămâ na următoare au rămas aceleași, adăugând să invite o prietenă la
un ceai .
Aceasta ședința am încheiat -o cu un exercițiu de relaxare Schultz ( completat cu sugestii de
întărire a Eu -lui).
Ședința 11
Am verificat tema pentru acasă. Am observat că au scăzut î n intensitate gandurile intruzive,
fricile ei , și iar dispoziția axioasa a scăzut .
Training asertiv, tendința de reprimare a sentimentelor de ostilitate si tristețe
Aceasta ședința am introdus -o deoarece am observat ca exista o capacitate redusa de exprim are a
propriilor stări afective, existând o tendința de reprimare a unor sentimente (in special de
frustrare, ostilitate si dezamăgire – mai ales dezvoltate in relația cu cei apropiați, si alimentate
pana la un moment dat de stările de panica pe care le co nsidera frustrante si invalidante).
Am constatat că pacienta se simte mai bine. Implicarea în comportamente active a avut drept
scop distragerea atenției și înlocuirea ruminației și a comportamentelor pasive. De asemenea,
aplică acasă tehnica relaxarii si are aștepări pozitive
Sarcinile de realizat in săptămâna următoare au rămas aceleași, adăugând mersul la un
spectacol impreuna cu prietenul .
Aceasta ședința am încheiat -o cu un exercițiu de relaxare Schultz ( completat cu sugestii de
întărire a Eu -lui).
Ședința 12
Planificarea finalizării intervenției.
Am discutat despre eguli de prevenție a anxietății si a recidivei anxioase , despre posibilele
recăderi și cum pot fi prevenite
Am determinat clienta sa își stabilească scopuri de durata scurta si lunga pentru self -help.
Am recapitulat ceea ce s -a învățat despre gândurile automate, convingeri si scheme.
Am solicitat pacientei sa își dea teme de casa axate pe identificarea posibilelor probleme care ar
putea apărea in viitor.

71
Capitolul III . Concluzii

Studiul anxietății implică o problemă majoră, cea a identificării rolului diferențelor
individuale, pe baza unui complex de paradigme în scopul relevării esenței personalității.
Se face o distincție clară între două notiuni astăzi bine delimitate, numite anxietate –
stare și anxietate -trăsătură. Noțiunea de stare emoțională, așa cum o indică și numele său,
corespunde unei stări trecătoare, care poate surveni la orice individ. Dimpotrivă, anxietate –
trăsătură e ste o caracteristică individuală, aparent înnascută, care se manifestă, la rândul ei, în
două feluri: predispoziția de a resimți stări de frică în prezența unor stimuli care, pentru alți
indivizi, sunt mai puțin anxiogeni sau chiar deloc anxiogeni și predi poziția de a dezvolta temeri
condiționale în privința unor stimuli care nu sunt, prin ei înșiși, anxiogeni. Un nivel ridicat de
anxietate -trăsătură are un caracter patologic ( Larousse, 2006 ).
Anxietatea stare comportă o serie de caracteristici: emoționalit ate negativă (frică, spaimă,
panică); anticipări pesimiste ale evenimentelor; manifestări motorii și de hiperactivare ale
sistemului nervos vegetativ, inclusiv manifestări psihice de iritabilitate; incapacitate de
concentrare și de relaxare.
Anxietatea ca trăsătură este văzută ca o dispoziție a persoanei la a avea stări de anxietate
accentuată. Ea reprezintă emergențe ale istoriei individului, determinînd diferențele individuale în
evaluarea situațiilor ca amenințătoare și influențând stările de anxietate.
Persoanele cu scoruri ridicate la anxietatea -trăsătură sunt mai vulnerabile la stres decît cele cu
anxietate scăzută. Anxioșii se disting prin modul de evaluare a situațiilor, dar și prin strategiile
comportamentale pe care le dezvoltă în situații care dep ășesc resursele personale .
Personalitatea este cea care mediază receptarea și acceptarea influențelor externe, le
integrează în structurile sale și le transformă în pârghii orientative și reglatorii pentru toate
manifestările sale. Tot ea este cea care dif erențiază pe cineva de altcineva și dă fiecăruia o
anumită valoare. Numai omul are personalitate și pe măsură ce ea apare produce o serie de efecte
asupra manifestărilor sale: stabilizează conduitele, le direcționează unitar, asigură consensul
gândului cu fapta, le face să fie adaptate la condițiile prezente dar și viitoare, valorifică toate
capacitățile și posibilitățile omului.
“Fundalul bolii psihice ca si al normalului este personalitatea. Ea va fi cea care va da nota
particulara si de diversitate fiec arui tablou clinic ‟‟ ( Tudose,2002,p.40)

72
Tulburarile de personalitate sunt alcatuite din trasaturi de personalitate, care arata o
persistenta maladaptativa si inflexibilitate. Trasaturile de personalitate sunt paternurile durabile
ale comportamentului. Prin trasaturi de personalitate se înteleg modelele de gândire si de
relationare cu mediul social si cu propria individualitate a subiectului.
Dintre factorii implicați în etiologia plurifactorială a tulburărilor de personalitate sunt de
menționat: eredita tea, factori perinatali, factori de microorganicitate, factori mezologici, factori
de dezvoltare, factori psihodinamici, fara ca să existe până în acest moment nici un consens
științific și nici macar dovada unei legaturi de cauzalitate suficient de import ante pentru a fi luata
în discutie. O teorie interesanta asupra aparitiei tulburarilor de personalitate este teoria
lui Beck conform careia anumite modele sau strategii comportamentale care au avut o valoare
adaptativa din punct de vedere evolutionist dev in dezadaptative în societatea contemporana odata
ce aceste strategii devin "exagerate". Exista o legatura puternica între schemele cognitive si
paternurile afective si comportamentale. Schemele sunt structuri relative stabile de procesare a
informatiei. Desi pot fi recunoscute, evaluate iar interpretarile lor pot fi verificate, schemele
cognitive nu sunt pe în întregime constiente .
Astăzi, această atat depresia căt si axietatea se tratează atât medicamentos, cât și prin
terapi alternative, psihoterapie. A dministrarea medicamentelor se face numai sub control medical,
întrucât toate au efecte secundare dintre cele mai neașteptate. În schimb, sunt la modă și nu
prezintă restricții terapiile cognitiv -comportamentale, al caror scop principal este identificarea și
eliminarea sursei care alimentează respectiva stare anormală.Se vorbește astăzi mult despre
formarea gândirii pozitive, eliminarea gândurilor rele despre propria persoana, identificarea și
îndepărtarea sursei care induce frica sau descurajarea, poate pr incipalele cauze ale stării axiose –
depresive. În același timp, practica a arătat că schimbarea modului de viață este adesea mai
eficientă chiar decât medicația. Se recomandă antrenarea în activități legate de sport sau turism,
renunțarea la orice activitat e obositoare în zilele de weekend, respectarea orelor de somn și
evitarea conflictelor în familie.
De exemplu, pacientul G.Dan în vârstă de 33 ani, a fost diagnosticat cu tulburare de
axietate generaliza ta, îndeplinind criteriile de diagnostic din DS M IV, a obtinut rezultate bune în
urma tratamentului psihoterapeutic, prin ameliorarea semnificativă a stării axioase și a atacurilor
de panica. Relatia terapeutica a avut la baza lipsa etichetarilor si judecatilor de valoare, empatie
moderata si caldura, negoci erea obiectivelor. Conceptualizarea cazului a asigurat o buna
desfasurare a terapiei. Scopurile terapeutice au fost clar formulate și negociate, acestea au vizat

73
ieșirea din starea depresivă, reducerea atacurilor de panică, și ulterior comunicarea asertivă și
deprinderea unor abilități adaptative de relaționare. Primele ședinte au avut rol explorator, crearea
relației terapeutice, dar și îmbunătațirea minimală a imaginii de sine. S -a urmarit totodată
educarea subiectului și crearea unor expectații realiste. După întocmirea planului de tratament, s –
a mers în direcția unei restructurări cognitive, învățării unor noi modalități de relaționare, dar și
în direcția însușirii unor tehnici de respirație și relaxare. Problemele care s -au abordat și rezolvat
prin tera pie au inclus diminuarea semnificativă a stării axioas e și crearea de expectații pozitive cu
privire la viitor, controlul atacurilor de panică, creșterea stimei de sine și autocontrolul,
asertivitatii și îmbunătățirea abilităților sociale și a rolului educ ativ în eventualitatea unor
recăderi.
Prin urmare, psihoterapia cognitiv -comportamentală urmărește corectarea factorilor care
determină apariția simptomelor de anxietate sau care favorizează cronicizarea anxietății pe
termen lung. Prin psihoterapie, oamen ii învață cum să își controleze anxietatea prin strategii
eficiente de relaxare, învață cum să își observe gândurile și comportamentele care nu fac decât să
le alimenteze anxietatea pe termen lung și învață cum să înlocuiască aceste gânduri și
comportament e ineficiente cu noi tipare de gândire și acțiune

74
Bibliografie

Aniței Mihai, (2010), Fundamentele psihologiei , Editura Universitară, București
Bandura, A. , (1995), Self-Efficacy în Changing Societies , Cambr idge University Press
Birkenbihl V.F.,(2000), Stesul – un prieten pețios ?, Editura Gemmma Pres, București
Biji E,Lilea E, Roșca E., Vatui M., (2010) , Statistica pentru economiști ,
Editura Economică, București
Breznitz, S. , (1994), Stress in the prison of its success , Social Research, Spri ng
Băban, A. , (1998), Stres și personalitate , Cluj -Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană
Braz, R.M. ,(1999), Stress and substance use among military women and men , American Journal
of Drug and Alcohol Abuse, May
Caycedo Alfonso,(1979), L'Aventure de la sophrologie , Paris, Retz
Charly Cungi , (2003), Cum putem scăpa de stres , Editura Polirom,București
Chelcea S.,(1996), Cunoașterea vieții sociale – chestionarul și interviul în ancheta sociologică,
Editura INI, București
Cristea Dumitru, (2013), Tratat d e psihologie socială , vol.II, Editura Din Condei, București
Dincă Margareta, (2011), Psihologia adultului și vârstnicului , Editura Titu Maiorescu, București
Dincă, M., (2007), Metodologia cercetării pshihologice , vol.I, Editura Titu Maiorescu , București
Iamandescu I.B. (2002), Stresul psihic din perspectivă psihologică și psihosomatică , Editura
Infomedia, București
Iamandescu, B.I., (1993), Stresul Psihic și Bolile Interne , București, Editura ALL
Iamandescu, I. B., (1991), Vulnerabilitatea la stresul psih ic la bolnavii psihosomatici , București,
Viața Medicală
Janka, A. , (2005), Rethinking somatizatoform disorders , Current Opinion on Psychiatry, vol. 18,
nr. 1, pp. 65 -71, January
Isaic -Maniu Al., Mitruț C., Voineagu V., Săvoiu Gh..,(2002) Statistica aface rilor, Ed.
Independența Economică, București
Goliszek, A. ,(1998), Învinge ți stresul , Editura Teora, Bucuresti
Golu, M. ,(2000), Fundamentele psihologiei , Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti
Golu, P ,.( 2002), Fundamentele psihologiei sociale , Editu ra ExPonto,Constanta
Holdevici I,(2011), Psihologia succesului. Autosugestie și relaxare , Editura Universitară,
București

75
Holdevici I, (2011 ), Psihoterapia anxietății. Abordări cognitiv -comportamentale , Editura
Universitară, București
Holdevici Irina (2012 ), “Tratat de psihoterapie cognitiv și comportamentale ”, Editura Trei,
București
Holdevici Irina (2011), “Psihoterapii de scurtă durată ”, Editura Trei, București
Holdevici I.,(2010), Psihoterapia un tratament fără medicamente , Editura Universitară, Buc urești
Holdevici I, Crăciun B.,(2015), Psihoterapia tulburărilor emoționale , Editura Trei, București
Jacobson E.,(1938), Progressive Relaxation, Chicago, University of Chicato Press
Janda Louis, (2012), Douăzeci și patru de teste de personalitate , Editura Trei, București
Floru, R. ,(1974), Stresul psihic , Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti
Lazarus R. , (1976), Patternes of Adjustment McGrovv Hill Book , Ney York
Lazarus, R. ,(1999), Emotion and Adaptation , Oxford University Press, New -York
Legeron Patrik , (2003), Cum să te aperi de stres , Editura Trei, București
Maslow A. H., (2009), Motivație și personalitate, Trei, Bucuresti;
Miclea M.,(1997), Stresul și apărarea psihică , Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca
Neacșu, I., (1978), Motivație și Învățare , EDP, București;
Nechita G., (2015), Trei tehnici dimple de relaxare care ar trebui să fie cunoscute de toată
lumea, articol disponibil on -line la adresa www.cartesaptama.ro, accesat 1.03.2015
Neveanu P.P. (2013), "Tratat de psihologie generala", Editura Trei
Săvoiu G.,(2011), Econometrie , Editura Universitară, București
Selye, Hans (1984). Știința și viața , Editura Politică, colecția Idei contemporane, Colecție de
eseuri, București
Schultz J.H.,(1968), Le Training autogene, Paris, PUF
Stora Jean -Benjamin, (1999), Stresul , Editura Meridiane, București
Rogers, R. C. (2008), A deveni o persoană – Perspectiva unui psihoterapeut , Trei, Bucuresti
Rășcanu Ruxandra, (2001 ), Stresul – un exemplu de problemă socială a sănătății, în Psihologia
la răspântii, coord.Mielu Zlate, Editura Polirom, București
Perek Arcadei, (1992), Stresul și relaxarea , Editura Teora, București
Popescu -Neveanu Paul, (2013), Tratat de psihologie generală , Editura Trei, București
Tudose F.,Tudose C., Dobranici L. (2011), Tratat de ps ihopatologie și psihiatrie pentru
psihologi , Editura Trei, București
Tucicov, A. B. (1973), Psihologie generală și psihologie socială, EDP, Bucuresti;
Zlate, M. ( 1997), Eul si personalitatea , Editura Trei, Bucuresti

76

Anex e

Anexa 1 . Chestionarul de depres ie Beck

Alegeți pentru fiecare literă (corespunzând unui aspect din viața dvs.) răspunsul potrivit
prin încercuirea cifrei corespunzătoare:

A. 0. Nu mă simt trist(ă).
1. Sunt trist(ă) sau indispus(ă).
2.a. Sunt trist(ă) sau indispus(ă) to t timpul și nu pot ieși din aceasta stare.
2.b. Sunt atât de trist(ă) sau nefericit(ă) încât este aproape dureros.
3. Sunt atât de trist(ă) sau nefericit(ă) încât nu mai suport.

B. 0. Nu sunt deosebit de pesimist(ă) sau descurajat(ă) în ceea ce privește viitorul.
1. Mă simt descurajat(ă) cu privire la viitor.
2.a. Simt ca nu am nimic de așteptat de acum înainte.
2.b. Simt ca nu mai depășesc niciodată necazurile.
3. Simt ca viitorul este fără speranță și că lucrurile nu se mai pot îmbunătăți.

C. 0. Nu mă simt ratat(ă).
1. Simt că am ratat mai mult ca majoritatea oamenilor.
2.a. Simt că am realizat foarte puțin care să merite sau să însemne ceva.
2.b. Privindu -mi înapoi viața, tot ce pot vedea este o mulțime de greșeli.
3 Simt că sunt com plet ratat(ă) ca persoană (părinte, soț, soție).

D. 0. Nu sunt deosebit de nemulțumit(ă).
1. Mă simt plictisit(ă) tot timpul.
2.a. Nu mă mai bucur de viață (de diverse lucruri) așa cum făceam înainte.
2.b. Nimic nu mă mulțumește.
3 Sunt total nemulțu mit(ă).

E. 0. Nu mă simt vinovat(ă) în mod deosebit.
1. Mă simt rău sau inutil(ă) mai tot timpul.
2.a. Mă simt destul de vinovat(ă).
2.b. Acum mă simt rău sau inutil(ă) tot timpul.
3 Simt cum aș fi foarte rău sau inutil(ă).

F. 0. Nu mă simt pedepsit(ă).
1. Am sentimentul ca mi se întâmpla ceva foarte rău.
2. Simt că sunt pedepsit(ă) sau voi fi pedepsit(ă).
3.a. Simt că merit sa fiu pedepsit(ă).
3.b. Vreau sa fiu pedepsit(ă).

G. 0. Nu sunt dezamăgit(ă) cu privire la propria mea persoana.
1.a. Sunt dezamăgit(ă) cu privire la propria mea persoana.

77
1.b. Nu mă plac.
2 Sunt dezgustat(ă) de mine însumi(însămi).
3 Mă urăsc.

H. 0. Nu simt sa fiu mai rău ca oricare altul.
1. Sunt critic(ă) cu mine însumi(însămi) pentru slăbiciunile sau greșel ile mele.
2. Mă blamez (condamn) pentru propriile greșeli.
3. Mă blamez pentru orice rău care se întâmpla.

I. 0. Nu am nici un gând sa -mi fac vreun rău.
1. Am gânduri sa -mi fac rău dar nu le -as transpune în realitate.
2.a. Simt că mai bine aș fi mort(moar tă).
2.b. Simt că familia mea s -ar simți mai bine dacă nu aș mai fi.
3.a. Am planuri determinate de a mă sinucide.
3.b. M -aș sinucide daca aș putea.

J. 0. Nu plâng mai des ca de obicei.
1. Plâng mai des ca de obicei.
2. Acum plâng mai tot timpul, nu mă pot opri.
3. Înainte puteam sa plâng dar acum nu mai pot cu toate că aș vrea s -o fac.

K. 0. Acum sunt mai enervat(ă) ca de obicei.
1. Mă plictisesc sau mă simt vinovat(ă) mai ușor ca de obicei.
2. Mă simt enervat(ă) tot timpul.
3. Nu mă mai enerve ază lucruri care înainte mă enervau.

L. 0. Nu mi -am pierdut interesul pentru alți oameni.
1. Mă interesează oamenii mai puțin ca înainte.
2. Mi-am pierdut interesul pentru alți oameni și am prea puține sentimente pentru ei.
3. Mi-am pierdut tot interesul pent ru alții și nu -mi mai pasă deloc de ei.

M. 0. Iau hotărâri la fel de ușor ca de obicei.
1. Încerc sa amân orice hotărâre.
2. Am mari dificultăți în a lua hotărâri.
3. Nu mai pot lua nici o hotărâre acum.

N. 0. Nu cred ca arăt mai rău ca înainte.
1. Mi-e teamă ca arăt îmbătrânit(ă) și neatrăgător(toare).
2. Simt ca au loc modificări permanente în felul cum arăt și mă fac să arăt atât de rău.
3. Simt că sunt urât(ă) și respingător(toare).

O. 0. Pot lucra la fel de ușor ca înainte.
1.a. Îmi ia un efort în plus să mă apuc de ceva.
1.b. Nu lucrez la fel de bine ca înainte.
2. Trebuie sa mă mobilizez pentru a face ceva.
3. Nu pot sa fac nimic.

78

P. 0. Pot dormi la fel de bine ca de obicei.
1. Dimineața mă trezesc mai obosit ca de obicei.
2. Mă trezesc cu 1 -2 ore mai devreme ca de obicei și mi -e greu să readorm.
3. Mă trezesc devreme dimineața și nu pot să dorm mai mult de 5 ore.

Q. 0. Nu obosesc mai mult ca de obicei.
1. Obosesc mai repede ca de obicei.
2. Obosesc din orice.
3. Obosesc prea mult pentru a face ori ce.

R. 0. Pofta de mâncare este aceeași ca de obicei.
1. Am mai putina poftă de mâncare ca de obicei.
2. Am foarte puțina poftă de mâncare.
3. Nu mai mi -e foame deloc.

S. 0. Nu am slăbit în ultima vreme.
1. Am slăbit mai mult de 2 kg.
2. Am slăbit mai mult de 5 kg.
3. Am slăbit mai mult de 7 kg.

T. 0. Nu sunt mai preocupat(ă) de sănătatea mea ca de obicei.
1. Sunt mai preocupat(ă) de înțepături și dureri ale stomacului plin (balonat) și de
constipație.
2. Sunt atât de preocupat(ă) de ceea ce simt și cum simt înc ât mi -e greu să mă gândesc la
altceva.
3. Sunt complet absorbit(ă) de ceea ce simt.

U. 0. Nu am observat nici o schimbare în interesul meu sexual.
1. Sunt mai puțin interesat(ă) de sexualitate decât eram înainte.
2. Acum sunt puțin interesat(ă) de sexualitate decât eram înainte.
3. Mi-am pierdut complet interesul pentru sexualitate.

Anexa 2 . Scala de anxietate Hamilton – HRSA

0. Absent
1. Ușor
2. Moderat
3. Sever
4. Foarte sever

Răspundeți la fiecare întrebare punând valoarea corespunzătoare.
Scala se va aplica la începutul și la sfârșitul psihoterapiei.

1. Dispoziție anxioasă – neliniște, anticipare a ceea ce este mai rău, anticiparea
producerii unui lucru îngrozitor, iritabilitate.

79
2. Tensiune – sentiment de tensiune (încordare), oboseală, reacții de tresărire,
tendința de a plânge foarte ușor, tremurături, sentimentul neliniștii, incapacitate de a se
relaxa.
3. Fobii – de întuneric, de persoane străine, de a fi lăsat singur, de animale, de
trafic, de aglomerație.
4. Insomnii – dificultăți de adormire, somn întrerupt, somn neîndestulător și
oboseală la trezire, vise, coșmaruri, spaime nocturne.
5. Deficiențe de concentrare – dificultăți de concentrare, memorie slabă.
6. Dispoziție depresivă – lipsă de interes, lipsa de plăcere în hobby -uri, depresie,
trezire matinală, agitație în timpul zilei.
7. Simptome somatice musculare – dureri, contracții musculare, scrâșnirea
dinților, voce nesigură, tonus muscular crescut.
8. Simptome somatice senzoriale – țiuit în urechi, vedere încețoșată, transpirații
reci și calde, sentim ent de slăbiciune, senzația unor înțepături.
9. Simptome cardiovasculare – tahicardie, palpitații, dureri în piept, senzații de
leșin, oftat, dispnee (respirație grea).
10. Simptome respiratorii – presiune și apăsare în piept, senzație de sufocare,
oftat, dispnee.
11. Simptome gastrointestinale – dificultăți de înghițire, dureri abdominale,
senzație de arsuri la stomac, senzații de stomac plin, greață, vărsături, pierdere în greutate,
diaree, constipație.
12. Simptome genito -urinare – urinări frecvente, urgență la urinare, amenoree,
frigiditate, ejaculare precoce, pierderea libidoului, impotență.
13. Simptome vegetative – gură uscată, îmbujorări, paloare, transpirație, amețeli,
durere de cap intensă.
14. Comportament în timpul interviului – agitație, n eliniște, tremurul mâinilor,
frunte încrețită, față încordată, suspine sau respirație rapidă, înghițituri.

SCOR TOTAL :
0-4 Normal 11 -16 Anxietate moderată
5-10 Anxietate ușoară +17 Anxietate severă

Anexa 3 . Scala de Evaluare Globală a Funcționării (GAF)

.
Funcționarea psihologică, socială și profesională se consideră pe un contin uum ipotetic de
sănătate -maladie mentală. Nu se include deteriorarea în funcționare datorită restricțiilor somatice
(sau de mediu).
Cod: (Nota: A se utiliza coduri intermediare când sunt corespunzatoare, de ex., 45, 68, 72)
100 Funcționare superioară într -un larg domeniu de activități, probleme le de viață nu par a fi
scăpat vreodată din mână, este căutat de alții pentru multele sale calități.
91 Nici un simptom.

80
90 Simptome absente sau minime (de ex.: anxietate ușoară înaintea unui examen), funcționare
bună în toate domeniile, interesa t și implicat într -o gamă largă de activități, eficient social,
satisfăcut în general de viață, nu mai mult decât probleme sau preocupări cotidiene.
81 (de ex.: o ceartă ocazională cu membrii familiei)
80 Dacă sunt prezente simptome, acestea sunt reacții expectabile și tranzitorii la stresori
psihosociali (de ex. : dificultăți în concentrare după o ceartă în familie)
71 Nu mai mult decât o ușoară deteriorare în funcționarea socială, profesională sau școlară (de
ex. : rămânere în urmă temporar î n activitatea școlară)
70 Câteva simptome ușoare (de ex. : dispoziție depresivă și insomnie ușoară) SAU unele
dificultăți în funcționarea socială, profesională sau școlară

61 (de ex. : chiul ocazional ori furt din casă) dar, în general, funcțion are destul de bună, are
câteva relații interpersonale semnificative.
60 Simptome moderate (de ex. : afect plat și limbaj circumstanțial, atacuri de panică ocazionale)
SAU dificultăți moderate în funcționarea socială, profesională sau școlară
51 (d e ex. : puțini amici, conflicte cu egalii sau cu colaboratorii)
50 Simptome severe (de ex., ideație suicidară, ritualuri obsesionale severe, furturi din
magazine,
41 SAU deteriorare severă în funcționarea socială, profesională sau școlară (de ex. : nici un fel
de amici, incapabil să mențină un serviciu).
40 O oarecare deteriorare a simțului critic (reality testing) sau în comunicare (de ex.: limbajul
este uneori ilogic, obscur sau irelevant) SAU deteriorare majoră în multe domenii, cum ar
31 fi serviciul sau școala, relațiile de familie, judecată, gândirea sau dispoziția (de ex.: omul
depresiv evită amicii, își neglijează familia, este incapabil să muncească; copilul bate
copiii mai mici ca el, este sfidător acasă, lipseste de la școală)
30 Comportamentul este considerabil influențat de idei delirante sau de halucinații SAU există
o deteriorare severă în comunicare sau în judecată (de ex.: uneori este incoerent,
acționează în mod flagrant inadecvat, are preocupări suicidare)
21 SAU este incapabil sa funcționeze în aproape toate domeniile (de ex.: stă în pat toată ziua,
nu are serviciu, locuintă sau amici).
20 Un oarecare pericol de a se vătăma pe sine sau pe altii (de ex.: tentative de suicid fără
urmărirea clară a morții; fr ecvent violent; excitație maniacală) SAU ocazional incapabil

81
11 să mențină un minimum de igienă personală (de ex.: miroase a fecale) SAU deteriorare
flagrantă în comunicare (de ex.: extrem de incoerent sau mut).
10 Pericol persistent de vătămare se veră a sa sau a altora (de ex.: violentă recurentă) SAU
incapacitatea de a menține o igienă personală minimă SAU act suicidar sever
1 cu dorința clară de a muri.
0 Informație inadecvată.