Europa, Leaganul Turismului International

Cuprins

INTRODUCERE

Capitolul 1 – Turismul-activitate economico-sociala

1.1. Concept. Definitie.

1.1.1. Destinatia turistica

1.1.2. Motivații pentru realizarea călătoriilor turistice internationale

1.2. Fluxurile turistice

1.2.1. Modul de formare a fluxurilor turistice internationale

1.2.2. Formarea, în spațiu, a fluxurilor turistice internaționale

1.2.3. Formarea în timp a fluxurilor turistice internaționale

1.3. Curente turistice internationale

1.3.1. Determinanții circulației turistice internaționale

1.3.2. Specializarea internationala.

Capitolul 2 – Europa, leaganul turismului international

2.1 Caracteristici generale

2.1.1. Pozitie geografica

2.1.2. Conditii naturale

2.1.3. Clima

2.1.4. Istorie

2.1.5. Populatie

2.1.6. Orasele

2.1.7. Economia

2.1.8. Transporturile

2.2. Marile regiuni turistice ale Europei

2.2.1. Regiunea mediteraneana

2.2.2. Europa de Vest

2.2.3. Alpii

2.2.4. Europa de Nord

2.2.3.Europa Central Estica

Capitolul 3 – Europa, leaganul turismului international

3.1. Dinamica si evolutia fluxurilor turistice in Europa

3.1.1. Top tari europene receptoare de turisti in functie de numarul de nopti de cazare

3.1.2. Motivatia turistica care a influentat realizarea calatoriilor turistice

3.2. Circulatia turistica interna si intra-regionala preponderenta in Europa si destinatiile de vacanta ale europenilor in 2012

3.3. Durata concediilor planificate in 2013

3.4. Impactul situatiei economice actuale internationale asupra fluxurilor turistice in 2013

3.5. Previziuni pentru 2014. Cresteri semnificative ale turismului in 2014 conduse de cererea interna si europeana puternica

3.6. Program regional de dezvoltare pentru Europa al OMT

Concluzii

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

Este general recunoscut faptul că turismul joacă un rol important în economiile multor țări. Acest fapt poate fi cel mai usor de observat pe batranul continent, Europa, fiind considerat principala destinație turistică din lume . Pentru un mare număr de state europene , turismul a fost un motor important al economiei naționale și a forței pietei de munca în timpul recentei recesiuni . Contributia acestuia a ajutat nu numai la dezvoltarea economica a tarilor si a anumitor regiuni, dar ,si de asemenea,la dezvoltarea lor socială ,culturală și bunăstarea generală .

Majoritatea țărilor europene au un sistem bine stabilit de statistici pentru a urmări " cererea turistica " din punct de vedere al călătoriilor interne și în străinătate ,precum a numarului de turisti ce isi petrec vacantele pe continent .Astfel datele statisticile sunt folositoare , dar ele nu cuantifică aportul contribuției turismului in economie .

În acest scop , Organizația Mondială a Turismului ( OMT ) , Divizia de Statistică a Națiunilor Unite ( UNSD ) , Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Biroul al Uniunii Europene ( Eurostat ),au dezvoltat un sistem armonizat numit " Contul satelit în turism " (CST ) . Acesta folosește concepte ,definiții și clasificări ca si conturile naționale și este cadrul recunoscut la nivel internațional de măsurare a activității turistice și a importanței turismului pentru economiile naționale sau regionale . În timp ce statisticile turismului tradițional se concentreaza în primul rând pe " fluxurile turistice " (număr de vizitatori , număr de înnoptări etc. ) , CST ne spune cât de mult turismul contribuie la o economie și cât de multe locuri de muncă se creează .

Prezenta lucrare are ca principal scop analizarea acestor date statistice, in vederea obtinerii unei teorii reale, conform careia Europa reprezinta leaganul civilizatiei si turismului mondial, desi in prezent exista un tot mai mare interes al turistilor pentru destinatiile noi, cele de pionerat sau cele exotice, dovedindu-se inca odata ca este cel mai vizitat continent, apreciindui-se astfel potentialul turistic de mare anvergura.

Cap I. Turismul-activitate economico-sociala

1.1.Concept. Definite.

Turismul exprima o activitate complexa care presupune deplasarea,stationarea de la cateva ore la mai multe zile si realizarea intr-o localitate , pe un traseu sau intr-o regiune a unui scop precum recreerea,odihna, tratamente balneare, instructia specifica, manifestari stiintifice sau de afaceri. Deci, turismul include prestarea de servicii si activitati pe care turistul le desfasoara cotidian prin meserie sau calificare.

OMT da in 1991 o definitie cuprinzatoare a turismului conform careia ,,turismul reprezinta activitatile desfasurate de o persoana ce calatoreste in afara mediului sau obisnuit pentru o perioada de timp nespecificata al carui scop principal de calatorie este altul decat cel de a efectua o activitate remunerata in interiorul locului vizitat” . Turismul exprima astfel un fenomen datorita caruia un numar din ce in ce mai mare de persoane paraseste temporar, de regula mai mult de 24 de ore locul domiciliului stabil pentru a efectua sau presta activitati neremunerate transformandu-se in consumator de bunuri si servicii in alte localitati sau tari.

Termenul de turism provine din termenul englezesc-To Tour- a calatori,a colinda, avand deci semnificatia de excursie. Termenul are semificatii asemanatoare si in franceza (tour), greaca (tournos) si ebraica (tur).

1.1.1.Destinatia turistica

,,Reprezinta locul sau spatiul geografic ,unde un vizitator sau un turist se opreste fie pentru o noapte de cazare, fie pentru o perioada de timp, sau punctual terminal al vacantelor turistilor,indiferent daca ei calatoresc in scop turistic sau de afaceri”. (NEACSU N. 2009)

Destinatia constituie legatura catalizatoare ce uneste ,mentine si propulseaza toate sectoarele industriei turistice,respective transportul, cazarea, alimentatia si agrementul, fiind un element complex si specific turismului.

Pentru a putea fi considerata destinatie, un loc trebuie sa dispuna de un potential turistic corespunzator, respectiv atractiile tursitice naturale cat si cele antropice si sa indeplineasca in acelasi timp si alte cerinte legate de infrastructura,bunurile si serviciile complementare,facilitatile turistice ce-i pot mari atractivitatea, diferentiind destinatiile si determinand pietele tinta spre care trebuie orientata atentia companiilor si firmelor de turism.Astfel, in prezent pe piata turistica exista o mare concurenta intre principalele destinatii turistice in vederea atragerii a cat mai multi turisti.

In ceea ce priveste motivatia calatoriei, identificarea acesteia se face in scopul evaluarii comportamentului de consum si a cheltuielilor vizitatorilor, motivatia turistica fiind in stransa legatura cu atractiile turistice existente, principal element component al destinatiei turistice.

1.1.2. Motivații pentru realizarea călătoriilor turistice internationale

Există mai multe categorii de motivații principale pentru realizarea călătoriilor internaționale în scop turistic, acestea constituindu-se, astfel, în principalele cauze ale formării fluxurilor turistice internaționale. François Vellas clasifică aceste motivații în trei categorii principale : motivații legate de prețuri, de climat și motive personale ale turistului.

a) Prețurile reprezintă motivații esențiale în decizia turiștilor de a călători în afara frontierelor țării unde aceștia își au reședința obișnuită. Diferențele dintre nivelurile prețurilor produselor turistice practicate în diferitele țări ale lumii, pentru oferte similare, ca nivel de confort, diversitate a serviciilor și calitatea acestora, se explică prin nivelul mai scăzut al salariilor din industria turistică, în unele țări, majoritatea aflate în curs de dezvoltare. Iar dacă ținem seama de faptul că turismul reprezintă o „industrie a mâinii de lucru” (adică utilizează un număr mare de lucrători, mulți dintre aceștia cu niveluri scăzute de calificare), ponderea costurilor cu forța de muncă în costurile totale fiind ridicată, atunci putem înțelege mai bine de ce pot să apară diferențe importante ale prețurilor unor produse turistice similare, în funcție de costul forței de muncă utilizate în turism, în țări diferite. Acest „diferențial al prețurilor” este deosebit de important, de exemplu, pentru motivațiile turiștilor nord-americani care vizitează Mexicul sau țările Americii latine sau pentru vest-europenii care își aleg ca destinații unele țări din Asia de Sud-Est și Pacific.

b) Climatul reprezintă, de asemenea, un motiv determinant pentru caracterul internațional al turismului. O serie de țări din Europa de Sud, precum și insule din Caraibe, din Oceanul Indian și din Pacific, beneficiază, din plin, de avantajul acestui factor, oferind „garanția” că, acolo, turiștii vor găsi un climat cald, cu plaje însorite și posibilitatea de a face baie, în mări sau oceane în care temperatura apei este optimă pentru „thalasoterapie”.

c) Motivele personale ale turistului se pot clasifica, la rândul lor, în 6 categorii principale:

Loisir* și vacanțe, aceasta fiind principala motivație pentru călătoriile realizate în afara timpului obișnuit, afectat activităților profesionale. Motivele pot fi diverse: odihnă, dorința de „smulgere” sau „evadare” din mediul său obișnuit, descoperiri culturale, vizite la rude și prieteni, practicarea unor sporturi etc.

Afaceri, respectiv călătorii întreprinse în cadrul activităților profesionale. În această categorie sunt incluși voiajorii comerciali, membrii echipajelor de aeronave sau nave maritime care efectuează escale în diferite țări, funcționarii guvernamentali și ai organizațiilor internaționale aflați în misiune, salariații care lucrează la instalarea unor utilaje sau echipamente în alte țări (pentru durate de până la un an).

Sănătate, respectiv călătorii întreprinse fie pentru a beneficia de îngrijiri medicale, fie pentru îmbunătățirea nivelului de sănătate, prin acțiunile ce țin de medicina profilactică (preventivă): „repunerea în formă”, thalasoterapie, balneoterapie etc. Sunt incluse, în această categorie, și sejururile în stațiunile termale și tratamentele terapeutice de orice natură (oncțiuni sau împachetări cu nămol, inhalare de gaze cu efect terapeutic etc.).

Studii, respectiv călătoriile realizate pentru a asista la cursuri sau pentru formare sau perfecționare profesională, într-o instituție de formare ale cărei cursuri pot să dureze un întreg an școlar sau chiar mai mult.

Religie, respectiv călătoriile întreprinse pentru a participa la un pelerinaj sau pentru o vizită la un loc sfânt.

Într-o altă abordare, se poate aprecia că un turist își va alege o destinație turistică internațională în următoarele situații:

oferta de vacanță a țării în care își au domiciliul obișnuit este limitată;

produsele turistice oferite în țara sa sunt inaccesibile, fie datorită prețurilor ridicate, fie datorită faptului că respectivele produse sunt mai bine vândute la export, adică turiștilor străini;

absența unor produse turistice din oferta internă a țării de domiciliu (de exemplu, posibilitatea de practicare a unor cure balneo-medicale sau a talazoterapiei ori a sporturilor de iarnă etc.);

cererea pentru unele produse turistice având caracter de unicat în lume (de exemplu, vizitarea Sfinxului și a piramidelor egiptene, a locurilor sfinte, la Ierusalim ori a Turnului Eiffel, la Paris etc.).

În funcție de aceste motive, corelate și cu altele , cum ar fi: existența unor factori naturali deosebiți, dorința de cunoaștere, participarea la evenimente cultural-artistice, științifice sau profesionale etc., fluxurile turistice se mai pot clasifica în două mari categorii :

a) „Sunlust”, care sunt fluxuri asociate turismului de soare ori determinat de alte condiții naturale (existența zăpezii, a unor izvoare termale etc.). În alegerea unor astfel de destinații, principalele criterii de selecție sunt prețurile și distanțele.

b) „Wonderlust”, respectiv turismul de cunoaștere (având motivații culturale – de participare la diverse manifestări culturale, artistice, sportive, de vizitare a unor monumente, muzee sau a unor obiectiie de formare ale cărei cursuri pot să dureze un întreg an școlar sau chiar mai mult.

Religie, respectiv călătoriile întreprinse pentru a participa la un pelerinaj sau pentru o vizită la un loc sfânt.

Într-o altă abordare, se poate aprecia că un turist își va alege o destinație turistică internațională în următoarele situații:

oferta de vacanță a țării în care își au domiciliul obișnuit este limitată;

produsele turistice oferite în țara sa sunt inaccesibile, fie datorită prețurilor ridicate, fie datorită faptului că respectivele produse sunt mai bine vândute la export, adică turiștilor străini;

absența unor produse turistice din oferta internă a țării de domiciliu (de exemplu, posibilitatea de practicare a unor cure balneo-medicale sau a talazoterapiei ori a sporturilor de iarnă etc.);

cererea pentru unele produse turistice având caracter de unicat în lume (de exemplu, vizitarea Sfinxului și a piramidelor egiptene, a locurilor sfinte, la Ierusalim ori a Turnului Eiffel, la Paris etc.).

În funcție de aceste motive, corelate și cu altele , cum ar fi: existența unor factori naturali deosebiți, dorința de cunoaștere, participarea la evenimente cultural-artistice, științifice sau profesionale etc., fluxurile turistice se mai pot clasifica în două mari categorii :

a) „Sunlust”, care sunt fluxuri asociate turismului de soare ori determinat de alte condiții naturale (existența zăpezii, a unor izvoare termale etc.). În alegerea unor astfel de destinații, principalele criterii de selecție sunt prețurile și distanțele.

b) „Wonderlust”, respectiv turismul de cunoaștere (având motivații culturale – de participare la diverse manifestări culturale, artistice, sportive, de vizitare a unor monumente, muzee sau a unor obiective naturale deosebite). Factorul decisiv în alegerea destinației este, în aceste cazuri, calitatea ofertei și diferențierea acesteia față de ofertele interne, de produse similare.

Conform observațiilor OMT, principalul mobil al deplasărilor turistice internaționale este "vacanță" care motivează cca 70% din totalul sosirilor în turismul internațional, "afacerile" determină 13-14% din totalul sosirilor internaționale. Este știut că cei mai importanți factori economici și sociali care influențează motivația turistică sunt disponibilitatea de timp liber și veniturile individuale.

Consumul turistic a fost mult timp apanajul claselor sociale cu venituri ridicate, însă odată cu democratizarea turismului, cu creșterea disponibilităților de timp și a gradului de cultură și-a făcut loc în mod categoric printre "bunurile de consum de masă ".

Ca exemplu de motivații turistice care derivă din acoperirea unor satisfacții putem relata: atracția pentru natură, pentru comunicare, curiozitate, snobismul, nostalgia pentru trecut etc.

Specializarea în turism are loc astăzi în interiorul fiecărui produs turistic, cu accentul pe specificul acestuia, în funcție de motivația la care răspunde. Prin specializările internaționale se argumentează formarea ofertei turistice precum și posibilitatea valorificării ei în circulația turistică internațională, motivația de consum fiind un factor de natură subiectivă dintre cei mai importanți.

În orice țară ofertantă de turism s-a realizat o industrie turistică pe baza motivațiilor manifestate de către cererea proprie, motivații care sunt într-o continuă modificare sub presiunea unor factori endogeni și exogeni.

Viitorul turismului pe piața internațională se realizează prin dezvoltarea fluxurilor turistice internaționale ca urmare a alinierii specializării, dar mai ales ca urmare a axării turismului pe motivațiile care provin din sfera satisfacțiilor.

1.2.Fluxurile turistice

Un flux turistic este reprezentat de „un număr de persoane care circulă între un bazin de cerere și unul de ofertă” turistică , iar modul de formare și amploarea acestuia sunt condiționate de caracteristicile celor două bazine, precum și de o serie de factori, de o mare diversitate, care determină intensitatea și structura circulației turistice internaționale. Privit din această perspectivă, turismul internațional poate fi considerat a fi totalitatea fluxurilor ce iau naștere între țările sau regiunile emițătoare și cele receptoare de turiști .

Dacă turismul emițător este concentrat într-un număr redus de țări ale lumii, având economii dezvoltate și, în mod corespunzător, locuitori ale căror venituri sunt suficient de mari pentru a-și permite să cumpere produse turistice, țările receptoare de turiști sunt cu mult mai numeroase, cuprinzând atât țări cu economie dezvoltată, cât și țări în curs de dezvoltare.

Bazinele de cerere turistică se află, deci, în principal, în țările dezvoltate, din punct de vedere economic, unde trăiesc persoane cu venituri ridicate, care își pot permite să plătească prețul unor călătorii internaționale. Aceste țări se mai numesc și importatoare de turism (de servicii turistice), deoarece călătoriile rezidenților în alte țări presupun efectuarea de cheltuieli valutare, în mod similar cumpărării de bunuri din import.

Bazinele de ofertă turistică se află în zonele unde există atracții turistice (naturale și antropice) deosebite, iar țările unde se află locurile respective sunt considerate exportatoare de servicii turistice, acestea beneficiind de încasări valutare din vânzarea prestațiilor turistice, ca urmare a cheltuielilor realizate în țările respective de către turiștii străini care le vizitează.

1.2.1.Modul de formare a fluxurilor turistice internaționale

Fluxurile turistice internaționale reprezintă una dintre cele mai dinamice componente ale schimburilor economice internaționale. Ponderea cea mai mare, în circulația turistică internațională, o au fluxurile turistice interne și cele intra-regionale (realizate între țările situate în aceeași regiune turistică).

Statisticile internaționale arată că peste trei sferturi dintre voiajele internaționale se desfășoară pe distanțe scurte, cele mai multe dintre acestea fiind realizate în interiorul sau între țările cu economie dezvoltată, din Europa, America de Nord și Asia . Analiza fluxurilor turistice internaționale se realizează utilizând atât indicatori fizici (numărul de sosiri la frontiere), cât și valorici (încasări din turismul internațional).

1.2.2. Formarea, în spațiu, a fluxurilor turistice internaționale

La scară globală, câteva bazine turistice emițătoare domină fluxurile turistice internaționale. Astfel, principalele 10 țări emițătoare de turiști, împărțite între America (SUA și Canada), Europa (Germania, Marea Britanie, Franța, Olanda, Italia, Belgia și Spania) și Asia (Japonia), reprezintă, împreună, peste 40% din bazinele de cerere turistică la nivel mondial. Acestea reprezintă principalele țări bogate ale lumii.

Mai mult de jumătate dintre turiștii internaționali au, de fapt, domiciliul în țări europene, ceilalți provenind de pe continentul american (sub 20%) și din Asia de Sud și Pacific (regiune ce înregistrează cele mai ridicate ritmuri de creștere ale sosirilor de turiști internaționali, în ultimii ani), în timp ce, împreună, Africa și Asia de Sud abia ating 3%.

Țările cu economie dezvoltată reprezintă atât marii emițători de turiști, cât și principalele destinații turistice ale lumii, astfel că ambele „capete” ale fluxurilor turistice mondiale sunt situate, în principal, în Europa și America de Nord. De fapt, la nivel mondial, există trei mari bazine de destinație turistică sau „trei mari lacuri de vacanță ale lumii”, cum le-a denumit Georges Cazes , amplasate în jurul periferiilor meridionale ale marilor regiuni emițătoare, care reprezintă „inima” sistemului, precum și la frontierele destinațiilor turistice emergente. Cel mai important dintre acestea este bazinul euro-mediteranean, cu o concentrare turistică mai mare pe țărmul nordic al Mării Mediterane. Celelalte două sunt: bazinul America de Nord – Caraibe, zonă denumită și „Mediterana americană” și bazinul Asia de Est și Pacific.

Repartiția fluxurilor turistice în jurul celor trei mari bazine de destinație evidențiază caracterul discontinuu al spațiului turistic și caracterizează, la scară mondială, inegalitățile, observabile pe plan economic, al nivelului de dezvoltare sau al puterii de cumpărare ale diferitelor regiuni ale lumii.

Cele trei mari bazine turistice prezintă trei caracteristici comune , respectiv:

Apropierea de marile „surse de bogăție”, ce constituie „rezervoarele” de turiști care dețin o parte importantă a populației cu putere de cumpărare suficient de mare pentru a-și permite consumuri turistice importante, cu caracter ludic și recreativ, în cadrul sejururilor lor în străinătate.

Bazinele respective suprapun două zone constituite din țări cu niveluri de viață extrem de contrastante. Astfel, cele mai vechi țări frecventate aparțin categoriei țărilor celor mai bogate, în timp ce „prelungirile” lor meridionale corespund categoriei țărilor în curs de dezvoltare. Avantajele economice și sociale favorizează o „glisare” a fluxurilor turistice de la un țărm, la altul, al Mediteranei, către granițele Asiei de Sud – Est și către Sudul frontierei Statelor Unite ale Americii sau Mexicului, spre țărmurile din America Centrală. Aceste fluxuri răspund unei puternice atracții a turiștilor pentru regiunile cele mai însorite, indiferent că este cazul unui climat mediteranean, subtropical sau tropical. În aceste locuri, sezoanele turistice sunt mult mai etalate în timp. Fiecare dintre aceste bazine este dominat de clientele regionale, privilegiate, ce reprezintă între 2/3 și 3/4 din totalul turiștilor, situație explicabilă prin apropierea geografică dintre locul de domiciliu și cel de destinație turistică. Deplasările respective, ce urmează aproximativ aceleași fuse orare, facilitează realizarea de sejururi scurte, fără ca turiștii să sufere de neplăcerile legate de decalajele orare.

Existența unor legături privilegiate, de ordin istoric, cultural, lingvistic, politic etc. Astfel, vechile colonii au păstrat, în general, utilizarea limbilor europene, facilitând primirea persoanelor de diferite naționalități, care vorbesc aceste limbi. Circulația turistică este facilitată, de asemenea, și de procedurile de simplificare a formalităților vamale și de frontieră, prin acorduri bilaterale privind adaptarea unor măsuri comune în acest scop.

Fluxurile turistice internaționale se împart în două mari categorii, care se completează sau se alimentează reciproc , respectiv:

– Fluxuri intra-regionale (în interiorul acelorași regiuni turistice)

– Fluxuri inter-regionale (între marile regiuni turistice ale lumii)

De remarcat că, la nivel mondial, fluxurile intra-regionale au cea mai mare pondere în totalul fluxurilor turistice, de cca 80%.

A.Circulația turistică intra-regională

Se pot distinge două categorii de fluxuri turistice intra-regionale:

Cele create de cererea turiștilor care își au reședința în țări aflate în aceeași regiune cu țările vizitate (de exemplu, turiștii italieni care vizitează Spania)

Cele create de cererea turiștilor care își au reședința în țări aflate în afara regiunii vizitate (de exemplu, turiștii americani sau japonezi care vizitează, succesiv, Spania, Franța și Italia, țări aflate în aceeași regiune turistică, generând, astfel, un flux turistic intra-regional).

Ponderea cea mai mare o au fluxurile intra-regionale din prima categorie menționată mai sus.Europa și America de Nord dețin, împreună, peste 85% din totalul fluxurilor intra-regionale, la nivel mondial. Statisticile arată că cca 85% din călătoriile în Europa provin tot din țări europene. Cele mai importante fluxuri turistice intra-europene sunt următoarele :

cel orientat pe direcția Nord – Sud , de tip sunlust;

cel având ca punct de pornire țările vest-europene, cu economie dezvoltată, către destinații aflate în țările din Estul continentului, ce dispun de oferte variate (fluxuri de tip wonderlust și sunlust).

Mai recent, după anul 1990, a început să se dezvolte și un flux invers, pornind din Estul continentului, spre țările din Vestul Europei, mai slab ca intensitate și având ca motivație dorința de cunoaștere, de tip wonderlust.

Motivele pentru care Europa se menține ca lider în turismul intra-regional sunt următoarele:

Europa cuprinde un număr mare de țări, cu potențial turistic variat, diferit și de mare valoare;

Deplasarea turiștilor, dintr-o țară în alta, se realizează pe cale terestră (rutieră și feroviară), ceea ce face să scadă prețul transportului, respectiv al călătoriei turistice;

Cea mai mare parte a turismului intra-regional se realizează între țări limitrofe;

Apartenența la Uniunea Europeană și absența ori simplificarea formalităților de trecere a frontierei facilitează deplasările turistice.

B.Circulația turistică inter-regională

Cele mai importante fluxuri turistice inter-regionale sunt reprezentate de călătoriile turiștilor europeni spre America de Nord, în special din motive de afaceri, precum și spre Asia de Est și Pacific, motivate, în principal, de dorința cunoașterii culturii și civilizației acestor zone, dar și, tot mai mult, în ultimii ani, pentru turismul de tip sunlust.

Un alt flux turistic important este cel ce pleacă din America de Nord spre Europa și spre Orientul Îndepărtat, atât pentru turismul de afaceri, cât și pentru cel de vacanță. La acestea, mai poate fi menționat și fluxul, aflat în creștere, al turiștilor europeni, spre continentul african (în câteva țări ale Africii de Nord și în Africa de Sud).

Continentul european se menține, în ultimele decenii, ca prima destinație turistică mondială, chiar și în condițiile în care au apărut noi destinații mondiale, care atrag, anual, tot mai mulți turiști și, astfel, își sporesc, continuu, cota de piață.

1.2.3. Formarea în timp a fluxurilor turistice internaționale

O caracteristică a fluxurilor turistice, în comparație cu celelalte componente ale circuitului economic mondial, o constituie etalarea inegală în timp, prin sezonalitate.

Cauzele sezonalității turistice sunt, pe de o parte, naturale (poziția geografică, succesiunea anotimpurilor, condițiile de climă, atractivitatea și varietatea valorilor culturale, istorice, de artă), acestea datorându-se, în principal, climei, cât și cauze (condiții) economico-organizatoare și sociale (printre care, structura anului școlar și universitar, regimul concediilor plătite și durata lor etc.). Dimensiunile optimului sezonier pentru turism și recreare variază, în distribuția sa pe glob. Astfel, este bine cunoscut exemplul Mediteranei, unde sezonul cald este lung, de peste 6 luni/an. Factorii naturali influențează sezonalitatea fluxurilor turistice, acționând în zona bazinului ofertei turistice, respectiv la destinațiile turistice .

Sezonalitatea cea mai accentuată se înregistrează spre țările cu industrie turistică dezvoltată, precum Austria, Elveția, Portugalia, Italia, Turcia etc. Dimensiunea relativă a sezonalității este cu atât mai mare, cu cât valorile coeficienților sezonalității sunt mai mari, respectiv când există diferențe mai mari între circulația turistică din luna cu aflux turistic minim și cea din luna cu aflux turistic maxim .

În alte țări, printre care Germania, țările scandinave sau Marea Britanie, circulația turistică este etalată mai uniform pe parcursul anului, în principal datorită ofertei turistice, care nu depinde de factorii naturali (climă, relief), fiind o ofertă specializată, în principal, pe turismul de afaceri, de reuniuni și de week-end.

Analizând situația Spaniei, putem constata o sezonalitate scăzută, în această țară, în pofida specificului ofertei, dependente de climă. Explicația constă în politica turistică adoptată și în eforturile conjugate, din partea autorităților publice și a investitorilor din turism, care și-au fixat ca principal obiectiv prelungirea sezonului turistic, obiectiv pe care l-au atins. Un alt exemplu, aparent paradoxal, ca și în cazul Spaniei, dar situat la cealaltă extremă, este cel al Belgiei, care înregistrează o sezonalitate deosebit de accentuată, în raport cu oferta sa turistică, axată, în special, pe turismul de afaceri și de congrese. Această situație se explică prin poziția geografică a Belgiei, expusă sezonalității manifestate în țările vecine (Olanda, Germania și Franța), spre care și din care fluxurile turistice tranzitează această țară, îndreptându-se spre alte destinații turistice.

1.3.Curentele turistice internaționale

Cea mai puternică integrare atât a ofertei, cât și a cererii se întâlnește pe continentul european unde peste 89% din călători provin tot din țările europene. Principalele destinații sunt sudul și vestul continentului, în timp ce cea mai dinamică evoluție a călătoriilor aparțin Europei de Est.

Circulația turistică din Europa este stăpânită de cinci mari țări emițătoare, care cuprind mai mult de jumătate din totalul înnoptărilor. Aceste țări sunt Germania, Anglia, Franța și Italia, urmate imediat de Spania. Piața japoneză este cea mai activă dintre emițătorii de turiști extra-europeni, iar populația va plasa Japonia în viitorul apropiat printre cei mai dinamici importatori de turism.

Pe continentul european cele mai importante modificări sunt reducerea duratei medii de sejur, în special pentru turiștii din afara continentului, datorită fragmentării vacanțelor, pentru turiștii din țările dezvoltate extraeuropene, cât și pentru turiștii din țările europene.

Menționând că valoarea relativă a comerțului internațional cu turism pentru fiecare țară prezintă dificultăți de apreciere și analiză unitară, putem trage unele concluzii:

cele mai mari exporturi de turism pe locuitor revin țărilor ca Austriei și Elveției, unde densitatea turistică este ridicată, calitatea ofertei și reputația acesteia deosebit de atractive. Pe locul doi urmează Spania, Belgia, Danemarca care își justifică încasările unitare mari pe baza ofertei de bună calitate, dar mai ales prin structura complexă a ofertelor;

durata medie de sejur influențează în mod deosebit dimensionarea relativă a încasărilor unitare. Astfel, în țările cu turism cu durată scurtă de sejur, deși oferta este atractivă pe plan calitativ, încasările sunt relativ reduse. Este cazul Angliei, Turciei, Germaniei;

sezonalitatea turismului influențează, de asemenea, dimensiunea atât a cheltuielilor pe locuitor, cât și a încasărilor pe locuitor. Sezonalitatea redusă determină încasări pe locuitor mai înalte, ca urmare a etalării uniforme a consumului turistic de primire a unui număr mai mare de turiști.

Pe harta turismului internațional repartiția schimburilor turistice internaționale reprezintă modificări de la o zonă la alta sau chiar de la o țară la alta. Circa 2/3 din volumul acestor schimburi se concretizează în țările dezvoltate ale lumii și numai circa 1/3 în celelalte țări.

De fapt, contururile hărții turistice a lumii corespund celor ale hărții economice ale planetei, care creionează o lume ierarhizată în centre și periferii. Țările lumii turistice se situează fie în poziția de emițători, fie în cea de receptori, fie cumulând cele două caracteristici. Oricum, această dublă postură și funcționalitate direcțională a fluxurilor turistice internaționale se produce în proporții și cu rezultate foarte diferite de la o țară la alta. La nivel mondial fenomenul dominant este puternica concentrare a funcțiilor emițătoare și receptoare, cumulativ în țările dezvoltate economic. Astfel, Europa Occidentală și America de Nord dețin împreună 71% din cheltuielile turistice internaționale, dar și 72% din totalul încasărilor; ele dețineau 77% din sosirile turistice internaționale în timp ce zona Asia de Est – pacific concentra 11%, zona America Latină – Antile -6%, Africa – 2,6%, Orientul Mijlociu 2,1%, Asia de Sud sub 1%. Primele cinci țări emițătoare, Germania, SUA, Japonia, Anglia și Franța, dețin împreună peste 52% din cheltuielile turistice internaționale.

1.3.1.Determinanții circulației turistice internaționale

Turismul internațional a devenit o componentă fundamentală a procesului de specializare internațională, alături de celelalte servicii. Pentru multe țări, turismul a reprezentat șansa de dezvoltare a economiei naționale până la acel nivel de dezvoltare care le împingea în categoria țărilor dezvoltate, cu potențial economic în plin proces de expansiune. Pentru alte țări, supradimensionarea turismului a fost generatoare de perturbări economice și sociale, a determinat drenarea valorilor create de munca națională spre exterior, a alterat cultura, uzanțele, mediul înconjurător. Turismul reprezintă pentru țările lumii cea mai importantă activitate generatoare de încasări valutare care influențează pozitiv atât balanța de plăți, cât și procesul de creștere economică.

1.3.2.Specializarea internațională

Specializarea internațională este unul dintre determinanții fundamentali ai turismului internațional care permite măsurarea legăturii dintre condițiile economico-sociale și condițiile specializării în turism.

Studiul economic al determinanților este fundamentat prin analiza teoretică a specializării internaționale, adaptate la specificul comerțului invizibil în general, al turismului internațional, în special.

În acest sens, enumerăm următoarele teorii:

Teoria dotării factoriale care este amplasată la temelia specializării în turism.

Teoria costurilor comparative care reflectă măsura specializării;

Teoria cererii și a ofertei

a) Dotările factoriale în turism. Resursele sau dotările factoriale specifice turismului sunt: potențialul natural, patrimoniul istoric, artistic, cultural; resursele de muncă; resursele de capital și infrastructură.

Potențialul natural cuprinde: relieful, peisajul, clima, litoralul, apele, fauna, flora. Interesul pe care îl suscită, caracterul și accesibilitatea lor dau valoare relativă a acestora.

Patrimoniul istoric, artistic, cultural cuprinde resurse care din punct de vedere turistic motivează o călătorie și care pot fi valorificate prin includerea lor în oferta turistică. Această categorie de resurse poate fi valorificată prin intermediul turismului.

Resursele de muncă se referă la potențialul uman ca factor de producție care se poate definii atât cantitativ, cât și calitativ, cantitativ având ca sursă dimensionarea populației structurată corespunzător, și calitativ prin nivelul calificării profesionale.

Dimensiunea resurselor de muncă și participarea lor la activitățile din industria turistică generează diferențe în repartizarea fluxurilor turistice între țările din regiunile primitoare. La aspectele cantitative se asociază aprecierile extraeconomice ale factorului uman, respectiv gradul de civilizație, ospitalitatea, specificul temperamental și caracterul sociabil al populației, toate incluse în noțiunea de toleranță turistică.

Aspectul cantitativ al resurselor de muncă este redat și de specializarea și calificarea forței de muncă. În turism, cadrele înalt calificate sunt mai reduse ca număr decât în alte domenii ale sectoarelor terțiare. Calitatea dotărilor în muncă va influența dimensiunea și calitatea ofertei turistice, localizarea ei, dependența de importul de know-how turistic sau posibilitatea exportului de know-how.

Resursele de capital și infrastructura este unul dintre factorii principali ai producției turistice, datorită necesarului de infrastructură și echipamente de valoare ridicată din acest domeniu de activitate. Deci, și în domeniul turismului se practică importul de capital, ajutoarele financiare, transferul de tehnologie și acțiuni de cooperare.

b) Teoria costurilor comparative. Fiecare țară este interesată să se specializeze în producția acelor bunuri sau servicii al căror cost relativ scăzut de producție este mai scăzut decât în alte țări. Această comparație între costuri cuprinde un aspect cantitativ și unul calitativ, existând în acest sens un raport calitate – preț, jucând un rol important în compararea și selecționarea produselor provenite din diferite țări concurente.

Specificul producției turistice caracterizată printr-o mare diversitate de categorii calitative, imposibilitatea repetabilității prestației chiar în condiții constante de producție, marea varietate a produselor turistice limitează adaptarea teoriei costurilor comparative pentru explicarea specializării în turism.

Pentru a argumentarea acestei teorii este necesar să abordăm conceptul de cost de producție în turism.

Costul de producție cuprinde următoarele elemente:

-costul transportului cu o influență hotărâtoare asupra costului total fiind determinat atât de factori economici, cât și de factori neeconomici (tehnologia de transport, clasa de confort, cheltuielile de gestionare a întreprinderii, prețul combustibililor);

-costul cazării este o variabilă mai stabilă, excepție făcând perioadele de criză economică;

-costul celorlalte servicii turistice (agrement, tratament) este greu de comparat de la o țară la alta, deoarece ele nu pot fi comparate pe plan sortimental.

Evoluția distinctă a cursurilor valutare în raport cu evoluția costurilor de producție complică avantajul comparativ, aplicat pentru explicarea specializării internaționale. Modificarea cursurilor valutare influențează alături de costurile de producție și dimensiunea puterii de cumpărare a turiștilor străini la locul de destinație turistică, determinând o redistribuire de ultimă oră a fluxurilor turistice internaționale.

c) Teoria cererii și ofertei turistice. Teoria cererii, enunțată în 1961 de Linder, are drept scop explicarea specializării internaționale într-un anumit domeniu, ca urmare a necesității de acoperire din producția proprie a cererii interne specifice pentru un anumit produs.

Cererea turistică: poate fi definită ca ansamblul trebuințelor și nevoilor sociale orientate spre consumul produsului turistic. Detaliat, cererea turistică este definită prin „ansamblul persoanelor care își manifestă dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara reședinței proprii, pentru alte motive decât prestarea unor activități remunerate la locul de destinație" .

Cererea turistică este formată din persoanele care doresc să se deplaseze periodic și temporar în afara reședinței de domiciliu, pentru alte motive decât cele reprezentând activitățile remunerate la destinație. Cererea turistică se localizează și se formează în aceste condiții în zona de domiciliu a turistului, în cadrul bazinului cererii specifice determinat de caracteristicile economice, etnice, sociale, politice, psihologice etc., ce interacționează în teritoriul național căruia îi aparține.

Considerăm că cererea turistică este formată din totalitatea persoanelor care se deplasează în interiorul țării de reședință sau în afara acesteia pentru satisfacerea nevoii de cunoaștere de noi locuri, de refacere a capacității de muncă, de recreere.

Cererea turistică poate fi structurată pe trei planuri a căror importanță diferă de la o țară la alta, dar care cumulată explică diferența în intensitatea fluxurilor turistice internaționale.

Cererea turistică internă reprezintă punctul de pornire în definirea locului pe care îl ocupă industria turistică în cadrul sistemului economic național. În mod absolut acesta se poate exprima prin volumul cheltuielilor turistice în PNB/locuitor, număr de înoptări/locuitor.

Cererea turistică intraregională de turism provine din exteriorul țărilor turistice din cadrul aceleiași regiuni sau aceluiași continent. Turismul intraregional cuprinde în principal prima categorie de cerere turistică. Ponderea cea mai ridicată a cererii turistice intraregional pe plan mondial este deținută de Europa și America de Nord cărora le revine 85% din total.

Cererea turistică internațională cuprinde circulația turistică intraregională și circulația intraregională. Cele mai mari bazine generatoare și primitoare ale cererii turistice internaționale se află în țările care prezintă cea mai voluminoasă cerere națională.

Transformarea cererii în consum turistic înseamnă îndeplinirea în același timp a trei condiții: timp liber, venit disponibil, motivație. Factorii care influențează cererea turistică sunt deci economico-sociali și motivaționali.

Din categoria de factori economico-sociali enumerăm: factorul demografic – ca rezervor al cererii turistice, gradul de urbanizare ca determinant al veniturilor și motivațiilor cererii, timpul liber a cărui creștere este favorizată pentru cererea turistică și venitul ca suport al consumului și circulației turistice, corelat în cazul cererii pentru turism internațional cu puterea de cumpărare a monedei din țară, zona cererii și cu distanța între locul cererii și bazinul ofertei turistice. Dintre factorii motivaționali amintim: destinderea, divertismentul, dezvoltarea personalității.

Consumul turistic are, ca și cererea turistică, un grad ridicat de concentrare în țările dezvoltate economic. În cadrul consumului turistic global, cel național este între 85-90%, diferența care rămâne revine celui internațional, localizat într-o altă țară decât cea de rezidență a turistului. În aceste condiții, existența unui consum turistic internațional și a pieței de profil este în mod decisiv determinat de cererea și consumul turistic intern puternic, de existența unei oferte interne apte a deveni parte a pieței internaționale turistice.

Oferta turistică: Oferta turistică este formată din „cadrul și potențialul natural și antropic, echipamentul de producție al serviciilor turistice, masa de bunuri materiale" (alimentare, industriale) destinate consumului turistic, forța de muncă specializată în activitățile turistice, infrastructura turistică și condițiile de comercializare (preț, facilități).

Producția turistică este „ansamblul de servicii care mobilizează forța de muncă, echipamentul de producție și bunurile materiale care se materializează într-un consum efectiv în cadrul unei ambianțe specifice". Specificitatea relației ofertă – producție turistică derivă din particularitățile de mai jos, care o diferențiază de aceeași relație din cadrul pieței bunurilor fizice: producția turistică este cel mult egală cu oferta față de piața bunurilor fizice unde oferta e cel mult egală cu producția; oferta turistică poate exista independent de producție, în timp ce producția turistică nu se poate realiza în afara ofertei; în schimb, oferta de bunuri materiale nu poate exista independent de existența unei producții; structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura producției turistice, în timp ce structura ofertei bunurilor materiale reflectă structura producției respective; oferta turistică e fermă, existând cât timp există elementele componente, dar producția turistică e efemeră, existând cât timp se manifestă consumul, încetând odată cu încheierea acestuia.

Oferta turistică reprezintă totalitatea bogățiilor naturale exprimate prin relief, floră, faună, vestigii istorice, arhitecturale, ape minerale coroborate cu serviciile turistice respectiv cazare, transport, alimentație publică etc.

Factorii determinanți ai ofertei turistice:

Teritoriul ,spațiul sunt pentru oferta turistică ceea ce este factorul demografic pentru cerere, adică, factorul decisiv. În sens turistic, teritoriul poate fi evaluat cantitativ prin capacitatea sa de primire, iar calitativ prin valoarea sa turistică naturală sau creată.

Capacitatea de primire (Cp) se calculează după formula: Cp=SKo/N cu So – suprafața teritoriului, Ko(0,5, 1), N – suprafața normată ce revine consumului turistic pe o persoană (mp/turist).

Valoarea turistică sau atractivitatea teritoriului este evaluată în funcție de resursele turistice existente: frumusețea naturală a peisajului, configurația geografică, condițiile meteorologice și climaterice (tip climat, nivel pluviometric, temperaturile anuale medii, curenți de aer, luminozitatea), patrimoniul cultural și istoric (obiective de artă, istorie, religie, folclor), valoarea terapeutică a izvoarelor minerale și termale, diversitatea și densitatea florei și faunei.

Nivelul dezvoltării sectorului terțiar, din care face parte și produsul turistic, influențează
direct oferta turistică prin componente precum transportul, telecomunicațiile, forța de muncă.

Baza tehnico-materială – particularități:

-corespondența cantitativă și calitativ-structurală între baza tehnico-materială și resursele naturale turistice;

-baza tehnico-materială este adaptată unui anumit segment al cererii turistice;

-investiția specifică unitară (loc de cazare, de exemplu) este, ca efort investițional, invers proporțională cu calitatea atracției turistice a resurselor naturale.

În literatura de specialitate și statisticile OMT, pentru baza tehnico-materială a ofertei turistice se folosește denumirea de structuri de primire. În cadrul acestora, elementele componente sunt:

a)Cazarea (în următoarele forme):

hotelăria; hotelurile sunt clasificate conform numărului de stele de un sistem de norme și se referă la gradul de confort pe care îl asigură respectiva clădire, echipamentele, dotările diverse, calitatea serviciilor; Hotelurile pot fi independente sau sub forma unor lanțuri hoteliere;

cazarea extrahotelieră se face sub formă de reședințe secundare, apartamente mobilate, unități sociale de cazare.

-cazarea nepermanentă cuprinde: camping, caravaning și camping-car, vase de agrement.

Restaurarea este diversă ca forme și standardizată ca niveluri calitative prin număr de stele sau prin categorii, însoțind nemijlocit evoluția cazării.

Transportul și agrementul sunt într-o continuă modificare și diversificare conform cerințelor turiștilor cum ar fi teleschiul lângă ușa hotelului, precum și a motivațiilor specifice acestui consum

Un factor important al ofertei turistice se referă la percepția ofertei de către cerere. Această percepție ia forma unei imagini de ofertă și produs turistic oferit care reprezintă o sinteză între mijloacele de comunicare – recepție formale și informale, subiective și obiective.

Problema imaginii produsului turistic oferit este foarte importantă, întrucât decizia de consum se ia în funcție de imaginea ofertei promovată în bazinul cererii, între momentul deciziei de consum și cel al consumului efectiv în bazinul ofertei turistice existând un decalaj temporal.

CAP II: Europa- leaganul turismului international

2.1.Caracteristici generale

Europa este leaganul turismului international. Acesta a luat nastere la inceputul secolului al XIX- lea, din obiceiul tinerilor britaniei instariti de a face o calatorie pe continent inainte de a se casatori. Ulterior, aceasta a devenit o dorinta si chiar o necesitate pentru toti oamenii care doresc sa cunoasca lumea, sa se recreeze sis a se odihneasca .

Europa este cel mai vizitat continent, aici inregistrandu-se ¾ din numarul total al turistilor internationali de pe glob .

Pe continental european se afla tarile cu cele mai multe sosiri de turisti si cu cele mai mari venituri din turism, cum ar fi indeosebi : Franta, Spania si Italia, care primesc anual intre 50.000.000 si 83.000.000 de turisti .

Alte tari cu turism dezvoltat sunt : Regatul Unit, Elvetia, Austria, Grecia, Gremania, Portugalia, Cehia, Polonia, Ungaria, Olanda si Belgia .Turismul este favorabil si statelor foarte mici,cum ar fi spre exemplu : Andorra, San Marino, Monaco, care au de regula, ca principala sursa de venituri, turismul .

Cu exceptia Australiei, Europa este cel mai mic continent al Terrei, ce are o suprafata totala( inclusive insulele si partea europeana a Turciei) de 10.524.000km2 si se desfasoara in emisfera boreala(nordica).

2.1.1.Pozitia geografica

Continentul european se afla in emisfera Nordica, in zona temperata, cu prelungiri in zona mediteraneana spre sud si zona rece spre nord. Latitudinal, se desfasoara inte Marea Mediterana- Insula Creta in sud si Oceanul Arctic- arhipelagul Franz Josef in nord, iar longitudinal intre Oceanul Atlantic- Insula Islanda in vest si Muntii Ural in est. Spatiul continental propriu-zis se desfasoara pe ala proximativ 4000km de la nord la sud( intreCapul Roca si extremitatea Nordica a muntilor Urali).

Este scaldat pe trei din cele 4 laturi de apele Oceanului Arctic in nord, Oceanului Atlantic in Vest, Marii Mediterane si Marii Negre in sud.Latura estica este data de aliniamentul Marea Caspica- Muntii Ural, care-l separa de cel mai mare continent al Terrei- Asia.

2.1.2.Conditii naturale

Relieful Europei se remarca printr-o mare diversitate, jumatatea sudica a continentului fiind traversata de la vest la est de un lant muntos tanar- Alpii, Carpatii, Balcanii si Caucaz. Jumatatea Nordica este caracterizata in special de campii si podisuri joase, muntii aparand insular, caracterizandu-se prin altitudini mici in comparatie cu inaltimile montane din sudul continentului(Muntii Alpi-Mont Blanc, 4807m si Caucaz-Elbrus,5642m). Campiile si podisurile joase ocupa 83% din totalul suprafetei Europei.

2.1.3. Clima

Clima vechiului continent este determinata de pozitia geografica, de circulatia maselor de aer si de influenta curentului Golfului, mai ales in nord vestul continentului.Deschiderea larga a spatiului continental spre Oceanul Atlantic si desfasurarea longitudinala, de la vest la est a marii Campii Europene, face ca influentele oceanice sa se resimta pana in centrul continentului.Se remarca un continentalism accentuat, ca urmare a extensiunii foarte mare a uscatului in estul continentului si datorita vecinatatii imensului spatiu asitic.

De asemenea, prezenta Marii Mediterane impune in sudul continentului un climat caracterizat prin veri calde si secetoase si ierni umede.In nordul continentului se fac remarcate influentele maselor de aer polare.In concluzie, putem spune ca pe teritoriul Europei se intalnesc patru tipuri de climat: polar si subpolar; climatul temperat-oceanic; climatul temperat continental; climatul mediteranean.

2.1.4. Istoria

Din antichitate si pana in secolul al xx-lea, Europa joaca un rol determinant in istoria politica, economica si culturala a Terrei. Cele mai vechi teritorii locuite in Europa sunt cele din regiunea mediteraneana. Cea mai mare civilizatie europeana este cea greaca, cu aproape 1000 ani I.Ch., iar ulterior cea romana , civilizatii care si-au lasat amprenta definitorie in dezvoltarea ulterioara a Europei. In Evul Mediu timpuriu, Imperiul Roman se destrama in mai multe state care se vor dezvolta ulterior foarte mult, iar in urma Marii Schisme din anul 1054, apar doua mari ramuri crestine: catolicismul(Europa Apuseana) si ortodoxismul( Europa Rasariteana).

In anul 1354 are loc ciocnirea a doua mari civilizatii, cea crestina cu cea islamica, ca urmare a patrunderii acesteia din urma in Peninsula Balcanica, punte spre lumea oriental. In Europa Apuseana se impugn in secolele XIII-XIX ca state rivale ce aspira la hegemonie Franta, Anglia si Spania, iar in Europa Rasariteana, incepand cu secolul XV-lea, se afirma ca mare putere Imperiul Rus. Treptat, Europa se inscrie pe un fagas ascendent, comertul si economia cunoscand un avant deosebit, in aceasta perioada avand loc marile descoperiri geaografice atat in vest( Americile) cat si in est( drumul maritime spre Orient s.a.). In secolul XIX-lea au loc modificari esentiale in organizarea statala a natiunilor europene, la sfarsitul acestuia fiind puse fata in fata puteri dornice de expansiune. Secolul al XX-lea se impune prin doua Razboaie Mondiale, dar si prin mari modificari ale frontierelor si prin aparitia a noi state.Timp de 40 de ani, dupa al Doilea Razboi Mondial, Europa a fost divizata in doua blocuri ideologice, Europa Occidentala, libera, cu economie de piata si Europa Estica, cu ideologie comunista si centralizata, dirijata. La sfarsitul anului 1989 si inceputul anului 1990 au avut loc transformari radicale in fostele state ale Tratatului de la Varsovia, acestea imbratisand pe rand valorile sociale si economice occidentale.

2.1.5. Populatia

Europa este al patrulea continent ca numar de locuitori(739,2 milioane de locuitori , fara partea europeana a Rusiei), detinand o pondere de numai 12,4% din totalul populatiei globului.

2.1.6. Orasele

Europa mediterana este unul din leaganele civilizatiei urbane mondiale, fiind de mentionat Atena si Roma Antica. In Evul Mediu apar o noua generatie de orase, multe pe locul unor vechi asezari antice din Italia, Anglia,Flandra si Germania.O alta generatie de orase este determinate de revolutia industrial, aparand astfel orasele industrial. In timp, ariile urbane au evoluat continuu, formand aglomeratii urbane,megalopolisuri.(anexa 1).

In present, printre cele mai mari aglomerări urbane din Europa se numără Moscova,Istanbul și Londra.

In momentul de fata, Europa este cel mai urbanizat continent, populatia urbana reprezentand 75% din totalul populatiei continentului. Se remarca numarul mare de aglomeratii urbane cu pest 3 milioane de locuitori. (anexa 2.1.)

2.1.7. Economia

Se remarca printr-o mare diversitate, dar si prin specificul economic al fiecarei tari,potentialul sau industrial fiind poate cel mai ridicat din lume. Activitatea economica din Europa este in mare masura dependenta de materiile prime importate, cele autohtone fiind insuficiente, mai ales cele energetice si siderurgice. Se remarca o serie de ramuri traditionale ,cum ar fi industria energetica,siderurgia si constructiile de masini, dar si unele mai noi ca petrochimia,electronica si electrotehnica, industria aero-spatiala s.a.

Agricultura este foarte bine dezvoltata si performanta pe cele 350 milioane hectare cultivabile, pincipalele culturi fiind cele de cereal,floarea soarelui, sfecla de zahar,dar si citrice,struguri si mere. Se practica cresterea intesiva a animalelor,dar si cresterea traditionala, extensiva

2.1.8. Transporturile

Continentul European dispune de o infrastructura de transport foarte densa,cu deosebire in partea central si occidental,suficienta sub raportul capacitatii si vitezei de transport.Se rearca in ultimul timp o crestere a capacitatii si vitezei de transport, prin folosirea transportului combinat intre diferitele categorii de transport(rutier-feroviar, feroviar-fluvial, rutier-fluvial, rutier-aerian, aerian-fluvial s.a.),containerizarea marfurilor facilitand mult aceste transporturi combinate si contribuind la intensificarea legaturilor intre diferite regiuni ale Europei.

2.1.9.Turismul-traditie europeana

Turismul are o veche traditie in Europa, reprezentand cel mai vechi si mai important bazin de oferta turistica din lume, luand avant deosebit in ultimile decenii,astfel incat unele tari ale continentului,cu potential natural(peisagistic, de cura), istoric si cultural au facut din turism una din cele mai importante surse de venit( Franta, Spania, Italia, Austria,Elvetia, Grecia s.a.)Se inscrie in prezent cu o mare diversitate, specializare si calitate a produselor si serviciilor turistice,atragand peste 563 milioane de turisti.( Tourism Highlights,ianuarie 2014).Cele mai importante venituri din turism in 2013 le-a inregistrat Spania cu o suma record de 59,082 miliarde de euro.

Principalele forme de turism practicate in Europa sunt:

-tursimul helio-marin se concentreaza pe coasta mediterana a Spaniei,Frantei, Italiei Greciei, Croatiei si Turciei, dar si in Insulele Canare(Las Palmas), Golful Biscaya, coasta Bretona si litoralul Marii Negre.

-turismul balnear, apreciat inca din antichitate de catre romani, are vechi traditii in Italia(Viterbo),Cehia( Karlovy Vary), Franta( Vichy, Evian) si Germania( Bade-Baden).

-turismul montan se practica in toate spatiile montane, pentru ascensiune, sporturi de iarna si cura alpine. Principalele arii montane cu amenanjari turistice de exceptie sunt Alpii, Pirineii si Carpatii.

-turismul cultural are ca destinatii principale marile metropole europene cum ar fi Paris, Londra, Roma , Viena, Praga, Bruxelles, Madrid, Bratislava, Moscova dar si vechi orase muzeu precum Bruges, Toledo, Venetia, Cracovia, Sankt-Petersburg s.a.

Principalele zone turistice ale Europei sunt: Regiunea mediteraneana, Coasta atlantica,Litoralul Marii Negre, Regiunea Baltica, Scandinavia, Arhipeagul Britanic, Bazinul Parizian, Alpii s.a.

2.2. Marile regiuni turistice ale Europei

2.2.1. Regiunea mediteraneana

Coasta mediteraneana reprezinta una din atractiile turistice de prim ordin ale Terrei, ce etaleaza o oferta de litoral cat si una culturala..Pe langa peisajul de o rara frumusete si binefacerile curei helio-marine, atrag in mod deosebit zonele cu un patrimoniu istoric,architectonic si artistic exceptional, cu numeroase orase muzeu (Barcelona, Roma, Venetia, Florenta ,Atena ,Istanbul). Costa del Sol, Costa Blanca, Costa Brava( Spania), insulele Baleare, Riviera franceza( Nice, Cannes, Saint-Tropez) ,coasta Italiana (San Remo, Napoli), arhipelagul grecesc si coasta dalmata a Adriaticii sunt zone turistice foarte atractive, de mare interes,dar si cu baze turistice ultramoderne.Este o zona ce prezinta o oferta diversificata si competitiva, care raspunde unei palate largi de motivatii turistice.

Coasta spaniola mediteraneana este zona turistica cea mai reprezentativa a Spaniei,desfasurandu-se de la nord din Portbou(granita cu Franta) pana in sud la Punta de Tarifa, pe o lungime de peste 1000 km.Se remarca prin aspectele peisagistice ale litoralului de o rara spectaculozitate, prin regimul termin bland si numarul mare de zile insorite ce favorizeaza tursimul helio-marin dar mai ales prin infrastructura turistica de mare complexitate si functionalitate.Se remarca mai multe sectoare,cele mai representative fiin Costa Brava, Costa Dorada, Costa del Azahar, Costa Blanca, Costa de los Pinos si Costa del Sol fiecare in parte recunoscute atat ca si principale centrele turistice cu principale vestigii istorice cat si pentru statiunile bine amenajate si plajele lungi si foarte atragatoare cu nisip fin.

Coasta mediteraneana a Frantei.Se extinde pe o lungime de peste 500km, intre Cap Cerbere in vest,la granita cu Spania si statiunea Menton de la granita cu Italia.Se caracterizeaza prin sectoare de tarm cu faleze inalte( in dreptul Alpes-de-Haute-Provence si Alpes-Maritimes) si sectoare de tarm jos,cu mlastini si delte(Camargue), cu plaje favorabile curei helio-marine.De-a lungul coastei mediteraneene a Frantei se individualizeaza doua zone litorale: Golf du Lion et Camargue care desi nu beneficieaza de amenajari turistice deosebite ci de un numar considerabil de statiuni mici cu porturi de agreement, plaje bine amenajate, cafenele si restaurante cu specific pescaresc, sau orase polarizatoare a activitatilor turistice din zona precum Montpellier, Marseille si Toulon si Coasta de Azur ,fiind considerat cel mai atragator sector de litoral din Europa,beneficiind de un climat favorabil curie helio-marine,dar si de peisajul deosebit unde muntele se uneste cu marea,iar omul a contribuit la realizarea unei infrastructuri deosebite, pe cat de functionala ,pe atat de luxoasa cu o viata de noapte intensa,cazinouri si restaurante de lux( Monte Carlo).

Riviera Italiana .Italia este faimoasa in turismul mondial, dar foarte putin comentata pentru plajele si statiunile sale, in ciuda faptului ca trei sferturi din frontiera acestei tari este scaldata de apele Marii Mediterane.Turismul cultural, cel istoric, chiar si cel montan sunt adevarate embleme ale Italiei. Venetia, cu ale sale „strazi“ curgatoare, Roma, Napoli, Milano, toate intesate de marturii ale Imperiului Roman, de catedrale sau edificii culturale.Asadar, tara mica, dar cu 8.500 de kilometri de coasta. E drept ca o buna parte din tarm este format din stanci si nu poate fi amenajat pentru plaja, dar raman destule statiuni demne de atentia turistilor. Cea mai vizitata si in acelasi timp la indemana destinatie de plaja din Italia este Riviera, o continuare a celei franceze, situata pe tarmul continental al tarii, un soi de prelungire a Coastei de Azur, scaldata de Marea Liguria, asa cum este denumita aceasta zona a Mediteranei. Regiunea este formata dintr-un lung sir de localitati, mici orasele cu specific mediteranean, intinzandu-se pana in apropiere de Toscana, cea mai vizitata fiind Monterosso. Imprejurimile plajelor se remarca prin livezile verzi aproape tot anul, in vreme ce apele sunt strabatute de feriboturi ce leaga orasele intre ele. In zona Romei, cea mai apropiata plaja este Ostia, dar care nu se bucura neaparat de cele mai bune aprecieri din cauza dimensiunilor mici si a aglomeratiei.

Coasta Dalmatiana( Dalmacija). Se defasoara in nord vestul peninsulei Balcanice,pe o lungime de aproximativ 700km,fiind protejata spre interiorul continentului de Muntii Velebit si Alpii Dinarici. Se prezinta ca o fasie ingusta de litoral dezvoltat pe roci calcaroase, cu numeroase golfuri si insule, faleze dar si plaje insorite foarte appreciate de turisti.Prezenta rocilor calcaroase a determinat un peisaj de o rara frumusete,spectaculos,cu numeroase fenomene carstice,dar si o vegetatie specifica,crescand astfel gradul de atractivitate turistica a litoralului.Numeroasele vestigii istorice,monumentele de arta si arhitectura intregesc tabloul feeric al acestei regiuni foarte apreciate in Europa si chiar in lume.Principalele cetre turistice si statiuni de pe litoralul dalmat sunt Krk, Cres, Rab, Pag, Zadar, Sibenik, Podgora si Dubrovnik.Se mai remarca si numeroase arii protejate cum ar fi Parcul National Mjet, dar si Arhipelagul Kornati, o aglomerare de peste 100 de insule,care prin peisajul lor constituie o atractie unica in Europa.

Grecia peninsulara si arhipelagul grecesc. Se identifica cu o serie de intranduri in Marea Mediterana,separate de golfuri marine de un pitoresc aparte.Principalele peninsule sunt Peninsula Calcidica, Peninsula Attica si Peninsula Poloponez dezvolate atat pe un relief calcaros ce formeaza chei si defileuri abrupte fiind deosebit de spectaculoase,iar plajele pitoresti insorite,ameanajate pentru cura helio-marina fac din aceste zone ale Grecieiun punct de atractie turistica deosebit, adaugandu-se bineinteles valorile cultural-istorice inestimabile,marurie a unei istorii bogate si tumultoase. Arhipelagul grecesc are o desfasurare larga in Marea Egee,cu peste 3500 de insule stancoase,calcaroase si vulcanice,multe din acestea pastrand marturii material ale istoriei, civilizatiei si culturii elenistice.Cele mai importante insule din punct de vedere turistic sunt: Creta, Rhodos,Chios, Lesbos, Lemnos, Samothrake s.a.

2.2.2. Europa de Vest

Oferta cultural- istorica a Europei de Vest este de mare diversitate si valoare artistica si turistica:vestigii ale antichitatii, renasterii cat si medievale: cetati, palate si castele,catedrale ,biserici, muzee, parcuri si gradini etc. ce sunt dispersate in toate tarile occidentale. Orase ca Paris, Londra, Munchen concentreaza monumente istorice, de arta, de patrimoniu universal UNESCO ceea ce le sporeste atractia turistica, muzeele acestora atragand milioane de turisti,oferta culturala avand de asemenea un mare avantaj, acela ca poate fi etalata si valorificata prin turism pe tot parcursul anului.

Bazinul Parizian.Aceasta regiune turistica de prima marime a Europei se suprapune in cea mai mare parte pe sectorul central al fluviului Sena,in jurul capitalei Frantei- Paris.Principalele arii de connvergenta turistica din bazinul parizian sunt Paris, Rouen, Reims si Troyes.

Parisul ca si capital,intruneste toate superlativele care pot fi date in mod rezonabil unui oras, fiind o importanta metropola culturala a lumii, concentreaza aproximativ un sfert din activitatea industriala si jumatate din cea comerciala si financiara a Frantei.Principalul centru economic, cultural si politic gazduieste numeroase si importante obiective turistice.Turismul parizian a inregistrat un nou record in 2013, an in care Parisul a fost vizitat de 29,3 milioane turisti, din care 59% provin din Franta, iar 41% din intreaga lume.

Rouen este vechea capitala a Normandiei,orasul fiind situat in nordul Frantei fiind port pe Sena. Centru industrial ,comercial si turistic, atrage anual milioane de turisti,contribuind activ la cifrele impresionante inregistrate privind numarul de turisti straini ce viziteaza tara.

2.2.3. Alpii

Reprezinta sistemul muntos cel mai important din Europa, o coloana vertebrala a continentului in partea sa occidentala si central,care se prelungeste spre est cu muntii Carpati si Balcani.Frumusetea peisajului este impusa de prezenta ghetarilor, a fluviilor si raurilor ce-si au izvorul in acest lant muntos precum si de lacurile glaciare de mari dimensiuni, dar si de vegetatia forestiera si de cea alpina in zona inalta, satisfacand astfel solicitarile celor mai diverse motivatii din partea turistilor dornici de calatorii montane in orice perioada a anului de la drumetii, odihna si recreere la practicarea diverselor sporturi de iarna si vara ,a sporturilor extreme ca alpinism, speotursim,delta plan, parapanta, raftind etc. pana la balneoturism,expeditii geobotanice, cultura si cunoastere.

In Alpi se gasesc foarte multe statiuni de sporturi de iarna si balneoclimaterice, amenajarile turistice fiind de mare anvergura.Muntii Alpi se inscriu cu unul dintre cele mai mari domenii schiabile din lume, fiind principal destinatie turistica pentru sporturile de iarna pe plan mondial.

Alpii Savoiei-zona turistica de prim-ordin,atractie principal pe toata durata anului,dispunand de o infrastructura de servicii turistice deosebita.Turismul atrage anual cateva milioane de vizitatori,mai ales practicanti ai sporturilor de iarna,care dispun de domenii schiabile impresionante.

Geneve-zona turistica din extremitatea vestica a Elvetiei,cu centre turistice grupate in jurul lacului glaciar Geneve.Pe litoralul acestui lac se gasesc orasele-centre turistice Geneva si Lausanne si statiunile balneoclimaterice Montreux,Vevey, Evian s.a.

Alpii Italieni-cuprind Alpii Dolomitici si Alpii Lombarzi,unde sunt de asemenea localizate multe statiuni de sporturi de iarna,cu o infrastructura moderna,deosebita.De asemenea, zona este completata si de orasele-muzeu ,unde peisajul muntos spectaculos este completat de numeroasele monumente medieval, piatete si parcuri atragatoare.Acestia detin peste 63 de statiuni bine echipate pentru sporturi de iarna, dintre care: Cortina d’Ampezzo, Valgardena, Brenuil-Cervinia etc.

2.2.4. Europa de Nord

Scandinavia exceleaza prin pitorescul peisajelor natural de mare spectaculozitate( arctice, glaciare, fiorduri, aurore boreale etc.) stravechi obiceiuri si traditii lapone si vikinge, arta lemnului si a navigatiei.

Destinatia baltica intereseaza atat prin peisajele de campie litorala, cu plaje, dune de nisi psi plantatii de conifer, lacuri glaciare dar si prin multimea monumentelor istorice si de arta medieval de mare valoare istorica. Centre culturale ca: Vilnius, Kaunas, Riga, Rundola ,Tallin sunt de mare interes pentru turism.

2.2.5. Europa Central Estica

Tarile acestui bazin se impugn printr-o oferta turistica destul de complexa,intrata in circuitul turistic inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, dar insufficient valorificata pana in anii 1990.

Se impune oferta balneara a unor statiuni balneoclimatice renumite pe piata europeana precum Karlovy Vary, Marianske Lazne in Cehia; Piestany, Bardejov, Zilina in Slovacia; Lacul Balaton si statiunile limitrofe in Ungaria; Baile Herculane, Baile Felix, Baile Tusnad in Romania etc.

Oferta Montana a arcului Carpatic apartine cu precadere tarilor: Slovacia, Polonia, Romania si Bulgaria.Oferta de litoral este prezenta in bazinul Marii Negre in Bulgaria- Coasta de Argint, Coasta de Aur; Romania- Mamaia, Eforie, Mangalia, Neptun; Ucraina- litoralul Crimeei.

Oferta culturala este diversa , fiind reprezentata cu precadere prin castele( Cehia, Slovacia, Polonia, Rusia), biserici, catedrale si manastiri( Rusia,Cehia, Romania, Bulgaria),cetati medievale etc. Astfel oferta turistica este bne dezvoltata ,competitiva, moderna in tari ca Ungaria, Cehia, Polonia si partial Rusia, Bulgaria si Romania.

Capitolul III

Analize si tendinte ale fluxurilor turistice in Europa

După cum am mai relatat, turismul este parte integrantă a comerțului invizibil alături de transporturi și telecomunicațiile internaționale, activitatea de servicii, documentația tehnică, proiectarea, montajul și asistența tehnică, comerțul cu licențe, know-how etc. Așadar, putem observa structura eterogenă a comerțului invizibil, precum și implicațiile sale în toate domeniile vieții economice și sociale.Avand in vedere importanta sa economica,turismul este parte integranta a economiei europene.

3.1.Dinamica si evolutia fluxurilor turistice in Europa

Dupa atingerea impresionantului prag de 1 milion de sosiri contabilizate de OMT în anul 2012 în întreaga lume,turismul la nivel international a continuat sa impresioneze cu o crestere procentuala de 5% ajungandu-se la recordul mondial de 1,087milioane de sosiri in anul 2013.

Tabel 3.1.

Total sosiri turisti la nivel mondial 2013

Sursa: UNWTO Annual Report 2013

Europa a cunoscut o crestere semnificativa de circa+ 5%,in special Europa de Sud si Europa mediteraneana de+6%,ramanand astfel cea mai vizitata regiune din lume, adaugandu-se un numar de 29 milioane de sosiri ale turistilor in 2013, ajungadu-se la un total de 563 milioane.

“Turismul internațional continuă să demonstreze un dinamism extraordinar”(Taleb Rifai ,general al UNWTO) “Creșterea cu +5% a numărului de turiști care au ales să-și petreacă vacanțele în Europa în 2013 demonstrează faptul că turismul reprezintă unul dintre sectoarele cu cea mai mare creștere din prezent, contribuind în mod semnificativ la buna funcționare a economiilor unui număr din ce în ce mai mare de țări”.

Cu un an in urma ,in 2012, au fost inregistrate 534.17 millioane de sosiri turistice internationale in Europa,adica o crestere de 3.4%fata de 2011. In 2012, principalele 10 destinatii au fost (inclusiv Turcia si Rusia):

Tabel 3.2.

Numar total sosiri turisti in Europa

Sursa: Flash Eurobarometer 370 – TNS Political & Social, martie 2013

Astfel se dubleaza calculele medii ale regiunii pentru perioada 2005-2012( +2,5% pe an). Ca si regiuni Europa Centrala si de Est precum si Coasta mediteraneana au obtinut cele mai bune rezultate :+7% respectiv +6%. Multe destinații, inclusiv țările mai mari, au contribuit la această creștere, în special Federația Rusă (+13%) și Polonia (+11%), precum și unele tari mai mici cu creștere rapidă, ca Georgia (36%) și Azerbaidjan (+27%). Europa de Vest a inregistrat o crestere de 3% a sosirilor, cu cele mai bune rezultate pentru Germania (7%) și Austria (5%). Sosirile in Nordul Europei au crescut cu un modest 1% . Cu toate acestea, încasările sunt estimate a fi crescut cu 5% în termeni reali.

Destinațiile din Mediterana si Europa de Sud (+2%) au consolidat performanțele lor excelente din 2011 (+8%) și au revenit în 2012 la ratele lor normale de creștere modeste.Alte destinații mai mari, precum Croația (4%), Portugalia (4%), Spania (+3%) și Turcia (+3%), au inregistrat creșteri în sosiri peste media pentru subregiune, aceste rezultate datorandu-se faptului ca destinatiile respective sunt destinatii clasice, ce dispun de un bogat patrimoniu architectural, cultural si istoric, foarte potrivite pentru petrecerea unei vacante de o durata mai lunga dar si climei favorabile.

Principalul mobil al calatoriilor turistice a fost cel de loisir, recreere si vacanta, in special petrecerea timpului la soare sau la plaja pe o perioada de cel puțin patru nopți consecutive în 2012 ( 40 % ) , dar si vizita familiei, prietenilor sau rudelor ( 36 % ) .

Caracteristicile naturale , cum ar fi peisajul și vremea ( 44 % ) sunt probabil cele mai puternice motive de a face vizitatorii sa revina la același loc pentru o vacanta . Trei din zece ar reveni la o destinație de vacanță pentru facilitati si calitatea cazarii( 31 % ) .

3.1.1.Top tari europene receptoare de turisti in functie de numarul de nopti de cazare in 2013

Unele țări europene ocupa primele locuri din lume în ierarhia țărilor receptoare: pe primul loc în 2012 s-a situat Franța ca număr de sosiri din turismul internațional cu aproape 79,5 milioane de vizitatori ,urmată indeaproape de Spania aflata pe locul 4 in top 10 la nivel mondial cu un numar de 56,7 milioane de turisti, apoi Italia cu 46,1 milioane,Turcia, Marea Britanie și Germania.

In 2013, numarul de nopti de cazare in unitatile de primire turistica inregistrat in tarile europene a atins varful de 2.6miliarde de nopti de cazare, crescand astfel cu 1.6% in comparatie cu 2012.Exceptand perioada cu o scadere semificativa la nivel mondial,produsa de evenimentele din 11 septembrie 2001, s-a inregistrat inca din 2003 o crestere constanta a numarului de nopti petrecute in unitati de cazare turistica,intrerupta doar in perioada 2008-2009 ,perioada ce a coincis cu inceputul crizei financiare.Astfel, in fiecare an ,incepand cu 2010,s-au consemnat niveluri record.

Aceste estimari,care includ noptile petrecute in unitati de cazare turistica atat pentru turismul de business cat si pentru cel de loisir,au fost consemnate intr-o publicatie a Eurostat,biroul de statistica a Uniunii Europene.

Fig 3.1

Evolutia turismului in Europa in perioada 2000-2013 in functie de numarul de nopti petrecute in unitatile de cazare turistica

Sursa: Flash Eurobarometer 370 – TNS Political & Social, martie 2013

Cele mai mari creșteri relative ale numarului de nopți petrecute ca urmare a cererii non-rezidentilor s-au realizat în Regatul Unit, Grecia și Letonia .

În 2013, noneuropenii au reprezentat 45% din numărul total al celor care si-au petrecut un numar de nopți în unități de cazare turistică, în Europa, comparativ cu 55% pentru europeni. După cele două insule mediteraneene, Malta (96%) și Cipru (93%), cele mai mari cote de nopți petrecute de nerezidenți s-au înregistrat în Croația (92%), Grecia (79%), Austria (71%) și Letonia (70%), iar cea mai scăzută în România (18%), Germania și Polonia (ambele 20%) și Suedia (23%), afluxul de turisti straini datorandu-se atat publicitatii si a activitatii intensive de marketing stimulata de autoritati cat si de firmele de turism la nivel international.

În Europa, numărul de nopți petrecute în unități de cazare turistică de către nerezidenți a crescut cu 4,8% între 2012 și 2013, în timp ce numarul de nopți petrecute de rezidenți a scăzut cu 0,8% fapt ce se presupune a fi datorat actualei situatii economice in principalele tari europene exportatoare de turisti. În 2013, s-au observat cele mai mari creșteri de cazare a nerezidenților în Regatul Unit (+16,7%), Grecia (+13,2%) și Letonia (+9,4%), iar pentru rezidenti in Grecia (+6,7%), Estonia (+ 6,1%), Bulgaria și Slovacia (ambele +5,3%). Numărul de nopți petrecute în unități de cazare turistică, în 2013, a crescut în aproape toate statele europene, cu excepția Italiei (-4,6%), Cipru (-3.7%), Republica Cehă (-1,2%), Finlanda (-0,7%) și Belgia (-0,5%)

Tabel 3.3.

Numar de nopti petrecute de turistii noneuropeni in unitatile de cazare turistica

Sursa: Flash Eurobarometer 370 – TNS Political & Social, martie 2013

Cel mai mare număr de nopți petrecute în unități de cazare turistică, în 2013, s-a înregistrat în Franța (405 milioane nopti, +1,1% în comparație cu 2012), Spania (387 mil lei, +1,0%), Italia (363 mn, -4.6%) , Germania (355 mil lei, +1,3%) și Regatul Unit (320 mil lei, +6,5%). Aceste cinci state membre au reprezentat 70% din numărul total de nopți petrecute în unități de cazare turistică din Europa, acest fapt datorandu-se existentei unor atractii turistice majore cat si a existentei facilitatilor turistice necesare si semnificative, ce asigura influentarea hotararii alegerii destinatiei respective cat si ulterior prosperitatea acesteia.

Astfel, in varful clasamentului celor mai vizitate tari europene in functie de numarul de innoptari ale vizitatorilor straini- nerezidenti in anul 2013, se afla:

1.Spania

Număr total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 251,9 milioane; 

Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 134,6 milioane; 

Numărul total înnoptări în 2013: 386,5 milioane.

2. Italia. 

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 179,6 milioane.
Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 183,4 milioane.
Numărul total înnoptări în 2013: 363 milioane.

3. Franța

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 132,2 milioane.
Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 273 milioane.
Numărul total înnoptări în 2013: 405,2 milioane.

4. Marea Britanie

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 116,7 milioane.
Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 203,1 milioane.
Numărul total înnoptări în 2013: 319,9 milioane.

5. Austria

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 78,1 milioane.
Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 31,5 milioane.
Numărul total înnoptări în 2013: 109,6 milioane.

6. Germania

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 71 milioane.
Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 284,3 milioane.
Numărul total înnoptări în 2013: 355,3 milioane.

7. Grecia

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 68,8 milioane.
Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 18,5 milioane.
Numărul total înnoptări în 2013: 87,3 milioane.

8. Croația

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 59,3 milioane.
Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 5 milioane.
Numărul total înnoptări în 2013: 64,3 milioane.

 9. Olanda

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 31,9 milioane.
Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 65 milioane.
Numărul total înnoptări în 2013: 96,9 milioane.

10. Portugalia

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 31,1 milioane.
Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 16,8 milioane.
Numărul total înnoptări în 2013: 47,9 milioane

Fig 3.2

Top cele mai vizitate tari europene in functie de numarul de inoptari ale vizitatorilor non-europeni

3.1.2. Motivatia turistica care a influentat realizarea calatoriilor turistice

Cum am mai relatat anterior, principalul mobil al calatoriilor turistice a fost cel de loisir*,recereere si vacanta in special de tip “Sunlust,, ,determinat de conditiile naturale,40% din europeni alegand un astfel de concediu, urmat indeaprope de vizitarea familiei, a rudelor sau prietenilor( 36%). Doar putini peste un sfert( 26%) au avut ca principala motivatie a calatoriei turisitice petrecerea acesteia in natura, in timp ce doar 22% au avut motivatii culturale ,respectiv au ales turismul de cunoastere de tip “Wonderlust,, .

In baza motivatiei turistice existente, dar si a existentei unor atractii turistice insemnate si recunoscute pe plan international , la care se adauga facilitatile tursitice oferite , principalele tari importatoare de turisti din Europa au reusit performanta unor asemenea rezultate in ultimii ani, in ciuda situatiei economice existente atat la nivel european cat si mondial.

De asemenea, exista si un mare interes in ceea ce priveste reintoarcerea in aceleasi locuri pentru petrecerea vacantei. Asftel cei mai multi dintre turisti considera ca ,in principal potentialul natural i-ar face sa se intoarca la o anumita destinatie. Nu este de neglijat fiind importanta calitatea serviciilor oferite precum si nivelul preturilor, considerat a fi un motiv essential in decizia turistilor de a calatori in afara frontierelor tarii unde acestia isi au resedinta.

Fig 3.3.

Sursa: Flash Eurobarometer 370 – TNS Political & Social, martie 2013

3.2. Circulatia turistica interna si intra-regionala preponderenta in Europa si destinatiile de vacanta ale europenilor in 2012

In baza statisticilor,s-a demonstrat ca marea majoritate a turistilor europeni au preferat sa isi petreaca concediile si vacantele in propria tara,astfel circulatia turistica interna fiind preponderenta.De asemenea, si circulatia de tip intra-regional a fluxurilor turistice a inregistrat date considerabile,insumand mai mult de trei sferturi din totalul voiajelor realizate de europeni, acest lucru datorandu-se faptului ca Europa, in primul rand, cuprinde un numar mare de tari, cu potential turistic variat, diferit si de mare valoare; deplasarea turistilor, dintr-o tara in alta, se poate realiza pe cale terestra( rutiera sau feroviara), ceea ce face sa scada pretul transportului, respectiv al calatoriei turistice; cea mai mare parte a turismului intra-regional se realizeaza intre tari limitrofe; apartenenta la Uniunea Europeana si absenta ori simplificarea formalitatilor de trecere a frontierei facilitandu-se astfel calatoriile turistice; nu in ultimul rand, Europa este considerata leaganul civilizatiei si al turismului international, reprezentand principala atractie turistica mondiala atat pentru turistii europeni cat si pentru cei proveniti din alte continente.

Fig 3.4.

Sursa: Flash Eurobarometer 370 – TNS Political & Social, martie 2013

Deși nu este o majoritate , cei mai mulți europeni si-au petrecut vacanta in propria țară ( 47 % ) , în timp ce 31 % au mers intr-o alta țară din Europa . Aproape unul din cinci europeni( 19 % ) si-au petrecut concediul într- o țară din afara Europei. Având în vedere toate sărbătorile dîn 2012 , modelul este același . Aproape șase din zece ( 58 % )si-au petrecut vacanta în propria țară , în timp ce 43 % intr-o alta tara europeana. Aceste rezultate , arată că 88 % din europenii care au mers într-o vacanță,unde si-au petrecut cel puțin patru nopți, au mers undeva în cadrul batranului continent , fie în propria lor țară sau într-un alt stat european .

Graficul de mai jos arată primele opt destinatii pentru concediu luate în ultimul an de ultimele două valuri. Nu a fost prea multe schimbari . Spania rămâne cea mai populara destinație ( 10 % ) , urmată de Franța , Italia ( ambele 8 % ) și Germania ( 5 % ). Austria ( 4 % ) , Croația , Grecia și Marea Britanie ( toate 3 % ). În cazul în care vacanțele interne ale europenilor sunt incluse , imaginea pentru 2012 este puțin diferita : Italia ( 18 % ) , Spania ( 17 % ) , Franța ( 16 % ) , Germania ( 14 % ) , Marea Britanie ( 9 % ) ,Polonia ( 6 % ) , Austria ( 5 % ) și Grecia ( 4 % ) .

Fig 3.5.

Sursa: Flash Eurobarometer 370 – TNS Political & Social, martie 2013

Majoritatea europenilor din 16 țări si-au luat concediu pentru cel puțin patru nopți consecutive în propria lor țară . Este în special cazul Greciei ( 87 % ) , Italiei și Turciei( ambele 80%) și celor din Bulgaria ( 79 % ) . În contrast, concediile interne au fost cel mai puțin frecvente în rândul respondenților din Luxemburg ( 2 % ) și Belgia ( 14 % ) . În 16 țări , cel puțin jumătate din turisti si-au petrecut vacanța într-un stat european .În Luxemburg, mai mult de noua din zece persoane ( 91 %) , la fel ca 79 % din belgieni , 76 % dintre cetățenii maltezi și 75 % dintre irlandezi . Ca si comparație , 9 % dintre turistii turci si-au petrecut vacanta într- o țară europeana .Tendințele ultimului val arată că maltezii sunt mult mai susceptibili de a-si organiza vacanta în propria lor țară , în 2012 decât au fost în 2011 ( 23 puncte procentuale ) .În contrast , slovaci ( -13 ) , Islandezii(-12), finlandezii și turcii ( -11 ) nu si-au petrecut concediile pe piața internă în 2012 . (anexa3.1.)

Destinații pentru concediu luate în anul precedent

In propria tara(Jan.2013) In Europa (Jan.2013) In afara Europei(Jan.2012)

In propria tara(Jan.2012) In Europa (Jan.2012) In afara Europei(Jan.2013)

Spania a fost cea mai populara dintre cele opt destinatii pentru respondenții din nouă țări ,în special cei din Irlanda ( 31 % ) , Norvegia ( 26 % ) , Danemarca și Marea Britanie ( ambele 19 % ) . De fapt , în 14 țări , cel puțin unul din zece respondenți a plecat in Spania pentru o vacanță în 2012 . Pe de altă parte , niciun respondent din Ungaria ( 0 %) și doar 1 % din cei din Serbia , Turcia și Grecia a plecat în Spania în vacanță în 2012 .

Italia a fost cea mai populara dintre cele opt destinatii pentru respondenți din șapte țări , în special cei din Austria ( 27 % ) . Respondenții maltezi ( de asemenea, 27 % ) și Austria sunt cei mai probabili turisti in Italia, , împreună cu cei din Luxemburg si Germania ( ambele 16 % ) . În general , cel puțin 10 % dintre respondenții din opt țări au vizitat Italia în 2012 .

Franța a fost cea mai populara dintre cele opt destinatii pentru respondenții din șase țări , în special cei din Belgia ( 47 % ) , Luxemburg ( 34 % ) și Olanda ( 23 % ) .La polul opus , doar 1 % din respondenții din Turcia și Estonia si-au petrecut vacantele aici.

Germania a fost cea mai populara dintre cele opt țări pentru respondenții din Polonia ( 12 % ) și Turcia ( 4 % ), spre deosebire de 2% dintre turistii francezi si greci.

Turistii germani sunt cei mai susceptibili de a fi vizitat Austria ( 14 % ) – singura țară în care mai mult de unul din zece a făcut așa . Aproape jumătate din toți respondenții ciprioti au vizitat Grecia pentru o vacanță în 2012 ( 48 % ) , la fel ca 25% dintre sârbi și 22 % din macedoneni . De fapt , Grecia a fost cea mai populara dintre cele opt destinații pentru turistii din fiecare din aceste țări .

În jurul valorii de trei din zece respondenți irlandezi și maltezi au vizitat Marea Britanie pentru o vacanță de cel puțin patru nopți (ambele cu 29 %) , precum și 18 % din turistii cipriot . Marea Britanie a fost , de asemenea,cea mai populară destinație din cele opt pentru respondenții din Lituania ( 11 % ) , Letonia( 10 % ) și Grecia ( 3 % ) .

Mai mult de șase din zece respondenți sloveni ( 62 % ), au vizitat Croația pentru. Croația a fost , de asemenea, cea mai populara destinație pentru slovaci ( 18 % ) , cehi ( 13 % ) și maghiari ( 7 % ) .

Tabelul urmator prezintă rezultatele la nivel de țară pentru primele opt destinații pentru vacanța de cel puțin patru nopți consecutive în 2012 .

Tabel 3.4.

Top 8 destinatii de vacanta in 2012

3.3. Durata concediilor planificate in 2013

Patru din zece europeni au avut parte de o vacanță pe o de durată între patru și 13 nopți consecutive de cazare, în 2013.

Peste patru din zece (42%) respondenti si-au planificat vacanta pe o durată între patru și 13 nopți consecutive, în timp ce doar puțin peste un sfert (29%) au avut parte de o excursie de scurtă ședere de până la trei nopți. Unul din cinci (20%) au avut parte de o vacanță pe o durată de mai mult de 13 nopți consecutive.
După cum ilustrează graficul, nu a fost schimbari prea mari in aceste rezultate, in comparatie cu anul anterior.

Fig 3.6.

Durata concedilor planificate

Jan. 2013

Jan. 2012

Sursa: Flash Eurobarometer 370 – TNS Political & Social, martie 2013

În majoritatea tarilor europene ,turistii isi planuiesc vacanțe pe o durata între 4 și 13 consecutive de cazare. Acesta este cazul pentru cel puțin jumătate din respondentii din Marea Britanie( 60 % ) , Luxemburg ( 59 % ) , Suedia ( 56 % ) , Irlanda , Slovenia ( ambele 52 % ) , Norvegia ,Republica Cehă ( ambele 51 % ) și Belgia ( 50 % ) .

În cele șase țări în care o vacanță de 4-13 nopți nu a fost răspunsul cel mai frecvent ,europenii cel mai probabil si-au planificat o excursie de scurtă ședere de până la trei nopți : Letonia ( 46 % ) , Turcia ( 45 % ) , Lituania , România ( ambele 35 % ) , Ungaria ( 33 % ) și Portugalia (27 %) . Turistii sârbi , pe de altă parte , nu au ales nici vacantele de scurta durata( 2 % ) , așa cum nici macedonenii ( 13 % ) sau cipriotii( 14 % ). Cel puțin o treime din norvegieni ( 42 % ) , luxemburghezi ( 37 % ) și olandezi( 35 % ) au avut parte de o vacanță de mai mult de 13 nopți consecutive .

Aceste rezultate se datoreaza nivelului preturilor de la destinatie ,fiind un principal factor de decizie in alegerea destinatiei turistice. Astfel, diferentele dintre nivilurile preturilor produselor turistice practicate in diferitele tari europene, pentru oferte similare, ca nivel de comfort, diversitate a serviciilor si calitate a acestora, se explica prin nivelul scazut al salariilor din industria turistica, in unele tari, majoritatea in curs de dezvoltare. La acest factor se adauga si nivelul de salarizare diferentiat intre statele europene, puterea de cumparare fiind la un nivel mult mai inalt spre exemplu in tarile nordice, astfel explicandu-se si vacantele lungi , de peste 13 nopti consecutive de cazare ale norvegienilor sau olandezilor. (anexa 3.2.)

Precum si in 2012 ,datele statistice arata ca europenii au preferat pentru anul 2013 sa isi petreaca concediile in propria tara(41%), dar si intr-o alta tara europeana(27%).Având în vedere toate calatoriile din 2013, modelul este același, ponderea cea mai mare detinand-o fluxurile interne si intra-regionale intre tari aflate in aceasi regiune cu tarile vizitate( de exemplu turistii italieni care viziteaza Spania).

3.4. Impactul situației economice actuale internationale asupra fluxurilor turistice in 2013

Cu toate că trei sferturi dintre turistii europeni au avut parte de vacante si excursii in 2013, 34% si-au schimbat planurile de vacanță pentru motive economice.

Fig 3.7.

Planurile de vacanta ale turistilor influentate de situatia economica actuala

Sursa: Flash Eurobarometer 370 – TNS Political & Social, martie 2013

Privind la rezultate în detaliu, acestea arată că mai mult de jumătate din turistii irlandezi și greci (54%) si-au schimbat planurile de vacanță, ca urmare a situației economice actuale .Croatii (47%), românii (46%) italieni și macedoneni (45%) sunt, de asemenea, in aceeasi situatie. De fapt, în 20 de țări, cel puțin o treime din respondenți spun că si-au schimbat planurile de vacanță, ca urmare a situației economice actuale sau chiar au renuntat la vacanta.

La celălalt capăt al scalei, 14% dintre germani și austrieci, iar 15% dintre cetățenii maltezi, suedezi, danezi și norvegiani au avut parte de excursii in 2013 dar insa, planurile s-au schimbat ca urmare a situației economice. Cel puțin trei din zece respondenți din Turcia (47%), Portugalia, Serbia (ambele 35%) și Grecia (31%) nu au mers în vacanță în 2013, ca urmare a situației economice.

În general , 41 % dintre turisti sustin că situația economică actuală nu le-a schimbat planurile de călătorie .Cetatenii din 23 de țări spun că actuala situație economică nu a schimbat planurile lor de călătorie , si in acest caz se afla cei din Austria , Norvegia ( ambele 77 % ) , Germania ( 76 % ) și Danemarca( 74 % ) .

Doar pentru unul din cinci ( 22 %)turisti situația economică actuală i-a afectat ,insemnand ca,deși ei vor merge în vacanță în 2013, vor cheltui mai puțin . Acesta este cel mai comun răspuns în zece țări , în special în Irlanda ( 39 % ) , Grecia ( 38 % ) și Portugalia ( 35 % ) .

Prin comparație , 9 % din danezi și germani și 10 % din respondenți din Malta și Austria spun că vor face acest lucru si nu-si vor micsora bugetul pentru vacanta .

Aproximativ unul din șapte ( 14 %) spun că situația economică actuală e destul de însemnata ,astfel si-au petrecut vacante mai scurte in 2013 . Cel puțin unul din cinci turisti din Grecia ( 29 % ) , Italia ( 22 % ) , Israel , România (ambele cu 21 % ) și Spania ( 20 % ) au procedat astfel .Modificarea destinației de vacanță nu a fost o alternativa pentru turisti.Cel puțin un sfert dintre respondenții din Turcia ( 45 % ) , Grecia ( 28 % ) , Portugalia ( 27 % ) ,Spania și Bulgaria (ambele 25 % ) spun că situația economică actuală i-a convins sa nu calatoreasca in 2013 . (anexa 3.3. )

Este știut că, pe măsura relansării creșterii economice, vor fi create premisele de fond ale relansării de ansamblu a economiei turismului international cat si regional. După cum sunt de părere unii specialiști, efectul economic al turismului crește proporțional cu gradul dezvoltării economice, datorită elasticității consumului turistic față de venituri.

3.5.Previziuni pentru 2014.Cresteri semificative ale turismului în 2014 , conduse de cererea internă și europeană puternică

Turismul a fost unul dintre fortărețele economiei europene în timpul crizei economice , iar trendul pozitiv va continua în 2014 . Potrivit sondajului newEurobarometer publicat pe 13 februarie 2014 , sectorul a fost un motor de creștere economică internă bazată pe cerere economic în 2013 , cu mai multe persoane aleg să -și petreacă vacanța în afara țării lor , dar în cadrul UE . În 2013 , 38 % dintre europeni si-au petrecut vacanta lor principala într-o altă țară a UE , ceea ce inseamna o crestere de 5 puncte procentuale față de 2012 . În același timp , doar 42% din europeni si-au petrecut vacanta lor principala în propria țară ,ceea ce semnifica o scădere de 5 puncte procentuale față de 2012 . în plus , în 2013 , doar o cincime ( 19 % ) si-au petrecut concediul în afara celor douăzeci și opt de țări ale UE , ceea ce reprezintă o scădere cu 2% față de 2012 .

Sondajul Eurobarometru privind preferințele europenilor fata de turism explorează , de asemenea, motivații și obstacole pentru europeni de a călători , principalele destinații , sursele de informare utilizate pentru planificare o vacanță , satisfacția lor cu sectorul și nivelul de siguranță experimentat la cazare și servicii .

Vicepreședintele Comisiei Europene, Antonio Tajani , comisar pentru industrie și antreprenoriat , a comentat cu privire la preferințele respondenților și perspectivele alegerii vacantei si destinatiei : " În calitate de comisar european responsabil pentru turism , nu pot ascunde entuziasmul meu. Atitudinea europenilor față de călătorii este un semn de fiabilitate și performanța remarcabila a sectorului turismului , care continuă să fie motorul economic de sunet pentru recuperarea UE . Cifrele vorbesc de la sine , în timp ce preferințele și opiniile exprimate în cadrul sondajului arată modul în care performanțele robuste și rezistente din industrie vor creste in continuare în 2014 . "

În 2013, 70 % dintre europeni au călătorit pentru cel puțin o noapte. Doar 11 % dintre europeni se așteaptă să nu plece în 2014 din cauza situației economice actuale . Patru din zece europeni intenționează să -și petreacă vacanța principala în propria lor țară ( majoritatea oamenilor din Grecia , Croația , Italia și Bulgaria ) . Trei din zece persoane isi vor petrece vacanta intr-o tara europeana, și peste patru din zece intenționează să aibă cel puțin una din călătoriile lor în UE în 2014 . Un sfert isi planuiesc sa călătoreasca într-o țară non- UE ( 24 % ), dar numai 16 % vor avea parte de o vacanta în afara UE .

Evidențe ulterioare ale sondajului Eurobarometru :

În 2013, 70 % dintre europeni au călătorit , fie pentru motive personale sau profesionale, pentru cel puțin o noapte . Cei mai mulți oameni au plecat pentru o perioada de 4-13 nopți consecutive ( 57 %) . În mare măsură , acest model este reflectat in planurile pentru 2014 .

Europenii prefera soarele și turismul de litoral ( 46 % ) .

Același procent de respondenți menționează caracteristicile naturale ale unui anumit loc ca motivul principal pentru care s-ar gând să se întoarcă la aceeași destinație turistică .

Primele cinci destinatii de vacanta din Europa rămân neschimbate din 2012 . Spania ( 15%, +5 ) , Franța ( 11 % , +3 ) , Italia ( 10 % , +2 ) , Germania ( 7 % , +2) și Austria ( 6 % , +2 ), continua sa fie cele mai populare destinatii de vacanta , toate cunoscand o creștere din 2012 . Respondenții din Grecia , Croația , Italia și Bulgaria sunt cei mai susceptibili de a lua o vacanță în propria lor țară , în timp ce respondenții din Luxemburg și Belgia sunt cei mai susceptibili de a călători într-o altă țară din UE . Planurile respondenților pentru 2014 se aseamănă foarte mult cu cele din 2013 .

Turiștii din Europa se simt în siguranță și foarte mulțumiți . Respondenții exprima un nivel ridicat de satisfacție in legatura cu cele mai multe aspecte privind vacanta lor în 2013. O majoritate a respondenților au fost mulțumiți de siguranta ( 95% ) și calitatea ( 95 % ) cazarii lor .

Un impact redus dat de situația economică actuală , dar motivele financiare conteaza.

Nu sunt modificări substanțiale ce vor fi facute in planurile de vacanta ca urmare a situației economice actuale . Sondajul de asemenea, se uită la ceea ce ar putea influența planurile de vacanță . Mai mult de jumătate din respondenți care nu au mers în vacanță în 2013, spune că a fost , cel puțin parțial, din motive financiare , iar 44 % au considerat că a fost principalul motiv . Doar 11 % dintre respondenți se așteaptă să nu plece în 2014 din cauza situației economice actuale . Mai important , mai mult de patru din zece persoane spun că nu isi vor schimba planurile lor de vacanță pentru 2014 , în timp ce o treime spun că e posibil sa si le modifice, dar vor calatori cu siguranta . Proporția persoanelor care intenționează să plece în vacanță , fără a schimba planurile lor pentru motive economice variază de la 75 % în Austria la 10% în Grecia .

Tendința pozitivă este susținută de statisticile oficiale . Potrivit Eurostat , sectorul turismului a avut cifre record în 2013 .Totalul de nopți petrecute în unități de cazare turistică , în toate cele 28 de state membre ale UE a crescut în 2013 cu 1,6 %, la un record de 2,6 miliarde de nopți petrecute în comparație cu 2012 .

3.6. Program regional de dezvoltare pentru Europa al OMT

Sosirile de turiști internaționali în Europa au crescut cu un solid 5 % în 2013 , o creștere de 29 de milioane de sosiri turistice ,astfel s-a ajuns la pragul total de vizitatori la 563 de milioane . Fiind cea mai vizitata regiune din lume , cu 52% din totalul sosirilor internaționale ce cuprinde si cele mai multe destinații mature , o rata de crestere de 5 % este considerabil un rezultat mare .

OMT a lucrat îndeaproape cu statele europene pentru a aborda prioritățile politice și tehnice, printr-un combinație de inițiative care vizează integrarea dimensiunii de turism în agenda politică , precum evenimente comune și programe de dezvoltare , schimbul de bune practici și cunoștințe ,inclusiv aderarea la pilonii-cheie ai competitivității și durabilitatii . Gestionarea durabilă a resurselor naturale și culturale, a patrimoniului precum si dezvoltarea produselor turistice culturale a fost principalul subiect explorat la conferintele –cheie desfasurate pe parcursul anului ,inclusive cu privire la siturile Patrimoniului Mondial –în Izmir , Turcia , și în Vilnius , Lituania .

Administrațiile naționale de Turism ( NTAs ) și Organizatiile Nationale pentru Turism ( NTOs ) din Europa s-au adunat pentru a afla despre cele mai recente inovații în marketing la e-marketing de Master Class în Zadar ,Croația. De asemenea și problemele de management al calității au fost abordate la Seminarul de ospitalitate și de calitate a serviciilor în Industria Turismului.

În vederea consolidării impactului pozitiv, activitățile OMT lui în Europa s-au focusat in 2013 pe dezvoltarea regionala .Cooperarea a fost întărită cu platforme regionale cum ar fi Cooperarea Economică la Marea Neagră ( OCEMN ) și strategiile macro – regionale ale UE pentru regiunea Dunarii( SUERD ) și regiunea Mării Baltice ( EUSBSR ) .Prin această colaborare , OMT s-a angajat în o serie de probleme , inclusiv facilitarea calatoriilor , conectivitate , eficiență energetică , branding , statistici , și dezvoltarea de produse , în special cu privire la itinerariile culturale.OMT s-a angajat într- o inițiativă comună cu Consiliul European( COE ), Institutul European pentru Europa cu privire la Itinerariile Culturale ( EICR ) pentru a oferi un program de formare si dezvoltare a managerilor cu privire la traseele culturale in vederea obtinerii unei forme de turism durabil, stabilit pentru 2014 .

Concluzii

În contextul viitoarelor evoluții ale industriei turistice pe plan european dar și mondial, se pune problema rolului aparatelor guvernamentale si a comunitatilor regionale, spre exemplu Uniunea Europeana,privind reglementarile în domeniul turismului în viitor, a modului de abordare a problematicii turismului la nivel european, in vederea obtinerii unor rezultate favorabile atat din punctual de vedere a fluxurilor turistice si a numarului de turisti ce trec pragul propriei tari in fiecare an.

Satisfacția turistului ar putea fi asigurată prin acțiuni în domeniul protecției consumatorului sau prin acțiuni menite să conducă la diversificarea produsului turistic (dezvoltarea turismului cultural și rural în special).

Pe de altă parte, interesele industriei turistice pot fi realizate prin intermediul unor politici coerente și stabilite în domeniul taxelor, infrastructurii, competiției etc. Ideea de dezvoltare a industriei turistice în Europa ar putea fi privită și independent, ca o suplimentare a politicilor deja existente la nivel national cat si comunitar.

În această abordare, o competiție a practicilor și metodelor folosite la diferite nivele

(unional, național, regional și local), precum și schimbul de experiență în cazul celor mai bune rezultate, nu sunt fezabile.

După cum este deja cunoscut, Uniunea Europeană a beneficiat până în prezent de un cadru legal pentru a acorda asistență sectorului turistic: cererea unui mediu favorabil turismului, îmbunătățirea pregătirii profesionale în domeniu, protejarea mediului înconjurător.

Planul de Acțiune în domeniul turismului elaborat în 1992 o oferit o bază pentru cooperarea între statele membre și a stimulat dialogul între acestea in problematica turismului. A reprezentat,de asemenea, baza pentru schimbul de idei și informații, pentru construirea de proiecte și strategii comune.

Participarea activă a tuturor statelor membre la acțiunile care au făcut parte din plan au demonstrat avantajele unei cooperări transnaționale pentru dezvoltarea turismului și integrarea europeană. Dialogul efectiv și continuu între toate părțile implicate la nivel regional, național sau internațional este elementul esențial al unui plan de acțiune eficient.

Deși punerea în practică a primului plan de acțiune a demonstrat faptul că, există interes deosebit în cooperarea transnațională în domeniul turismului, planul ca atare nu a fost suficient pentru a asigura exploatarea întregului potențial al turismului în beneficiul statelor europene.

O posibilă metodă de rezolvare a acestei deficiențe ar fi întărirea aplicării măsurilor

existente care au impact asupra turismului și sporirea fondurilor alocate pentru acest scop.

Uniunea Europeană, poate asigura în contextul Tratatului existent, creșterea eforturilor

pentru atingerea unei dezvoltări mai accentuate a sectorului turistic asigurată turistului și

încurajarea protecției patrimoniului natural și cultural – cele trei obiective care se constituie în cheia de boltă a dezvoltării acestuia pe plan european.

Uniunea Europeană poate să joace rolul activ de distribuitor de informații și de intermediari între numeroasele părți implicate, fie acestea statele membre, organizații profesionale, consumatori terțe țări sau organizații internaționale, să asigure consultarea statelor membre și să pună de acorda politica lor cu cea unională. Un asemenea rol ar atrage după sine automat extinderea sa prin formularea și implementarea acțiunilor care să suplinească pe cele ale statelor membre si astfel atragerea unui numar mult mai mare de turisti noneuropeni pe langa cei resident..

O asemenea politică ar putea să genereze un răspuns corect al Uniunii Europene la

problema menținerii intereselor sectorului turistic și a integrării acestora într-un proces de

dezvoltare eficientă și durabilă.

Bibliografie:

1. Istrate I., Bran F., Roșu A. Economia turismului și mediului înconjurător. -București: Ed. Economică, 1996, p.39..

2. Mic Dicționar Enciclopedic. -București: Editura Științifică și Pedagogică, 1978, p.996

3. Minciu R. Economia Turismului. -București: Editura Uranus, 2000, p.255.

4. Minciu R. Economia turismului. -București: Ed. Uranus, 2000, p.95.

5. Neacșu N. Turismul și dezvoltarea durabilă. Ed. Expert, 2000,

6. Neagu V. Managementul turistic și al serviciilor turistice. -București: Ed. Sylvi, 2000.

7. Pasqualini D.P., Jaquot B. Tourisme en Europe. -Paris : Edture Dunot, 1992.

8. Piere Pay. Le tourism -un phenomene economique. -Paris : La documentation francaise,

9. Roland Gerald. Transition and Economics. Politics. Markets and Firms.-London: The Mit Press, 2000.

10. Stăncioiu Aurelia-Felicia. Strategii de marketing în turism. Ed. Economică, 2004.

11. Stăncioiu Aurelia-F. Dicționar de terminologie turistică. București,Ed. Economică, 1999,

12. Stăncioiu A. Strategii de marketing în turism. -București: Ed. Economică, 2000, .

13 .European Comission- Press release,Brusseles ,13 februarie 2014

14. Eurostat news realease-29 ianuarie 2014

15. Eurostat- Tourism Satellite Accounts( TSA’s) in Europe

16. Flash Eurobarometer 370 –Attitudes of Europeans towards tourism; raport martie 2013;

17. UNWTO- Annual report 2012

18. UNWTO-Annual report 2013

19. UNWTO-International Tourism Results and Prospects for 2014

20. UNWTO- Tourism highlights 2013

21. http://ec.europa.eu/eurostat

Anexe

Anexa 2.1.

Cele mai mari aglomerari urbane din Europa

Sursa: OMT Annual Report 2013

Anexa 3.1.

Destinatile de vacanta alese de europeni in 2012/2013

Baza: Cei care au mers intr-o vacanta personal ,pentru un minim de patru nopți consecutive

Sursa: Flash Eurobarometer 370 – TNS Political & Social, martie 2013

Anexa 3.2.

Durata vacantelor petrecute in 2013 de catre europeni

Sursa: Flash Eurobarometer 370 – TNS Political & Social, martie 2013

Anexa 3.3.

Sursa: Flash Eurobarometer 370 – TNS Political & Social, martie 2013

Bibliografie:

1. Istrate I., Bran F., Roșu A. Economia turismului și mediului înconjurător. -București: Ed. Economică, 1996, p.39..

2. Mic Dicționar Enciclopedic. -București: Editura Științifică și Pedagogică, 1978, p.996

3. Minciu R. Economia Turismului. -București: Editura Uranus, 2000, p.255.

4. Minciu R. Economia turismului. -București: Ed. Uranus, 2000, p.95.

5. Neacșu N. Turismul și dezvoltarea durabilă. Ed. Expert, 2000,

6. Neagu V. Managementul turistic și al serviciilor turistice. -București: Ed. Sylvi, 2000.

7. Pasqualini D.P., Jaquot B. Tourisme en Europe. -Paris : Edture Dunot, 1992.

8. Piere Pay. Le tourism -un phenomene economique. -Paris : La documentation francaise,

9. Roland Gerald. Transition and Economics. Politics. Markets and Firms.-London: The Mit Press, 2000.

10. Stăncioiu Aurelia-Felicia. Strategii de marketing în turism. Ed. Economică, 2004.

11. Stăncioiu Aurelia-F. Dicționar de terminologie turistică. București,Ed. Economică, 1999,

12. Stăncioiu A. Strategii de marketing în turism. -București: Ed. Economică, 2000, .

13 .European Comission- Press release,Brusseles ,13 februarie 2014

14. Eurostat news realease-29 ianuarie 2014

15. Eurostat- Tourism Satellite Accounts( TSA’s) in Europe

16. Flash Eurobarometer 370 –Attitudes of Europeans towards tourism; raport martie 2013;

17. UNWTO- Annual report 2012

18. UNWTO-Annual report 2013

19. UNWTO-International Tourism Results and Prospects for 2014

20. UNWTO- Tourism highlights 2013

21. http://ec.europa.eu/eurostat

Anexe

Anexa 2.1.

Cele mai mari aglomerari urbane din Europa

Sursa: OMT Annual Report 2013

Anexa 3.1.

Destinatile de vacanta alese de europeni in 2012/2013

Baza: Cei care au mers intr-o vacanta personal ,pentru un minim de patru nopți consecutive

Sursa: Flash Eurobarometer 370 – TNS Political & Social, martie 2013

Anexa 3.2.

Durata vacantelor petrecute in 2013 de catre europeni

Sursa: Flash Eurobarometer 370 – TNS Political & Social, martie 2013

Anexa 3.3.

Sursa: Flash Eurobarometer 370 – TNS Political & Social, martie 2013