Euro Si Piata Financiara Europeana

Cuprins

Piața financiarã – delimitãri conceptuale

Dezvoltarea relațiilor economice și de schimb stă la baza noii construcții economice europene. În acest cadru apare ca o necesitate, o nouă identitate organizatorică a piețelor financiar monetare și de capital.

Piața financiară colectează disponibilitățile bănești în favoarea solicitanților prin emsiunea și plasarea de titluri mobiliare precum: acțiunile, obligațiunile, certificatele de investiții și alte produse financiare. De asemenea, pe această piață, au loc tranzacții cu titluri emise anterior, între vânzătorii de titluri, care doresc să își recupereze capitalul bănesc avansat și diferiți cumpărători, care își propun să investească. Sintetizând, se poate spune cã piața financiară reprezintă locul în care se tranzacționează active financiare (titluri de valoare) pe termen mediu și lung sau un spațiu economico-fianciar, unde se întâlnește cererea și oferta de active financiare.

Rolul piețelor financiare este unul economic, prin contribuția la dezvoltarea procesului investițional și altul social, prin protecția veniturilor economisite.

Piața financiară are două componente ale căror funcțiuni sunt diferite și complementare și anume: piața financiară primară specializată în colectarea veniturilor economisite și piața financiară secundară care asigură mobilitatea și lichiditatea economiilor plasate.

Piața financiară primară

Piața financiară primară asigură colectarea veniturilor economisite de la posesorii de capital financiar disponibili pe piața internă și cea internațională. Cel mai mare solicitator de resurse în acest sistem îl reprezintă statul și administrațiile locale.

Piața financiară secundară

Piața financiară secundară asigură deținătorilor de titluri financiare lichiditatea și mobilitatea veniturilor economisite, constituind un cadru organizat ce se numește bursa de valori pentru schimbarea titlurilor financiare emise. Schimbarea titlurilor de către deținătorii acestora poate să aibă loc din următoarele motive:

fie ca urmare a dorinței deținătorilor lor de a-și recupera fondurile;

ca urmare a nevoilor de resurse financiare lichide;

operațiuni speculative.

Între piața financiară primară și piața financiară secundară există o interdependență absolută, existența uneia fără cealaltă nu este posibilă deși funcțiile lor sunt complet distincte. Circuitul activelor financiare se desfășoară între ofertanții de fonduri și beneficiarii acestora, tranzacțiile având loc pe piața financiară.

Din punct de vedere al tipului activelor financiare care se negociază și mecanismul prin care acestea sunt introduse în circuitul financiar, piața financiară este alcatuită din 3 componente:

a) Piața monetară. Pe piața monetară națională se efectuează tranzacții monetare, în moneda națională, între rezindenții aceleiași țări. Piața monetară este piața pe care băncile se împrumută între ele, pe termen scurt. Apariția acestei piețe se datorează surplusului de încasări pe care le au unele bănci și surplusului de plăți pe care le au alte bănci.

b) Piața de capital. Piața capitalurilor este specializată în intermedierea de tranzacții cu active financiare care au scadențe pe termene medii și lungi. Prin intermediul ei, sunt satisfăcute nevoile de capital ale solicitanților cu disponibilitățile de capital ale ofertanților. Principalele funcții ale pieței de capital : emisiunea și vânzarea pentru prima dată de titluri financiare; negocierea de valori mobiliare.

c) Piața bancară se caracterizează prin tranzacții cu active bancare nonnegociabile, a căror lichiditate este maximă.

Ȋn ceea ce privește segmentarea pieței financiare există două concepte fundamentale:

Primul: Conceptul european, conform cãruia piața financiară este împărțită în:

a) piața de capital;

b) piața monetară.

Al doilea: Conceptul american care stă la baza dezvoltării pieței financiare în America și constă în segmentarea acesteia pe trei categorii:

a) piața de capital;

b) piața monetară;

c) piața ipotecară.

Piața ipotecară – se adaugă ca și segment al pieței financiare, subliniind importanța pe care creditul o are în cadrul economiilor de consum.Acest segment al pieței este caracteristic finanțării achiziției sau construcției de locuințe, un domeniu al vieții economice și sociale foarte dinamic.

Funcțiile pieței financiare sunt:

Mobilizarea de importante resurse financiare în favoarea diferitelor firme sau alți agenți economici;

Plasarea titlurilor de valoare emise;

Asigurarea mobilitatii capitalurilor și posibilitatii schimbării plasamentelor acționarilor prin transformarea în lichidități a valorilor mobiliare și invers;

Indicarea stãrii economiei și perspectivele ei;

Orientarea disponibilităților bănești ale persoanelor fizice și juridice spre cele mai profitabile domenii.

Funcționalitatea pieței financiare și conexiunile ce se realizeazã în cadrul pieței financiare pot fi observate în Figura 1, cu mențiunea cã piața SPOT este denumirea genericã datã pieței pentru marfa efectivã a cãrei livrare este imediatã fãcându-se contra bani gheațã, iar piața FUTURE este acea piațã în cadrul cãreia se poate încheia un angajament standardizat între doi parteneri, un vânzător și un cumpărător, de a vinde, respectiv de a cumpăra un bun (mărfuri, acțiuni, valute, aur etc) la un preț stabilit în momentul încheierii tranzacției și cu executarea contractului la o dată viitoare (future), numită scadență.

Fig.1 : Funcționalitatea pieței financiare

Sursa datelor : http://www.piatafinanciara.ro/

EURO și piața financiarã europeanã

Importanța apariției monedei euro

Euro (€) este moneda oficială a 19 din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Aceste state, cunoscute colectiv ca „Zona euro”, sunt Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania. Euro mai este folosit cu acordul comunității în Monaco, San Marino și Vatican, iar trei alte state — Andorra, Kosovo și Muntenegru — utilizează moneda europeană fără să aibă acordul UE. Estimările arată că moneda euro este folosită zilnic de aproximativ 334 de milioane de europeni.

Numele – euro – a fost ales de către Consiliul European reunit la Madrid, în 1995, în cadrul pregătirilor pentru moneda unică. Simbolul monedei euro – € – a fost inspirat de litera grecească epsilon (Є). Totodată, este și prima literă a cuvântului Europa scris în alfabetul latin, iar cele două linii paralele care îl străbat simbolizează stabilitatea.

Numele euro a fost adoptat oficial la 16 decembrie 1995, iar moneda însăși a intrat pe piețele internaționale la 1 ianuarie 1999, înlocuind așa-numita unitate monetară europeană (ECU), iar apoi, la 1 ianuarie 2002, a fost introdusă în circulație înlocuind în cele din urmă monedele naționale din Zona euro.

Banca Centrală Europeană (BCE) are dreptul exclusiv de a autoriza emisia de bancnote euro de către băncile naționale ale țărilor din zona euro. Responsabilitatea privind producerea și punerea lor în circulație revine băncilor naționale. Volumul de monede emise de către statele membre din zona euro este aprobat anual de către BCE, iar monetăriile naționale sunt însărcinate cu producerea acestora.

Beneficiile monedei euro sunt diverse și sunt resimțite la niveluri diferite, începând cu persoane fizice și întreprinderi și ajungând până la economii întregi. Printre acestea se numără:

Ofertă mai variată și prețuri stabile pentru consumatori și cetățeni;

Securitate mai mare și mai multe oportunități pentru întreprinderi și piețe;

Stabilitate și creștere economică;

Piețe financiare mai integrate;

prezență mai puternică a UE în economia globală;

Prezența unui semn tangibil al identității europene.

Moneda unică aduce o nouă forță și oferă noi oportunități care derivă din integrarea și dimensiunile economiei zonei euro, piața unică devenind, astfel, mai eficientă. Moneda unică și zona euro înseamnă și noi oportunități în cadrul economiei mondiale. Moneda unică transformă zona euro într-o zonă de afaceri atractivă pentru țările terțe, promovând, astfel, comerțul și investițiile. Prudența în gestionarea sa economică, face din euro o monedă de rezervă atractivă pentru țările terțe și asigură zonei euro o poziție mai puternică în cadrul economiei mondiale.

Utilizarea extinsă a monedei euro în sistemul monetar și financiar internațional demonstrează importanța acesteia pe scena mondială:

Moneda euro este din ce în ce mai utilizată în cazul emisiunii de titluri de datorie publică și titluri de datorie pentru întreprinderi.;

Băncile mondiale acordă împrumuturi semnificative denominate în euro în toată lumea.;

Euro ocupă locul al doilea printre cele mai comercializate monede pe piețele de schimb valutar, fiind utilizată în aproximativ 40% din tranzacțiile zilnice.;

Euro este folosit din ce în ce mai mult pentru facturare și plată în comerțul internațional, nu numai între zona euro și țări terțe ci chiar, la o scară mai mică, între țări terțe;

Alături de dolarul american, euro este utilizat foarte mult ca o importantă monedă de rezervă pentru urgențele monetare;

Mai multe țări își gestionează monedele naționale prin corelarea acestora cu moneda euro luată ca monedă de referință.

Obiectivele și efectele monedei unice euro pe piețele financiare europene

Prin adoptarea monedei unice, Europa a câștigat numele de al doilea pol financiar al lumii, de departe înaintea celui japonez și conduce la crearea unor condiții foarte bune pentru dezvoltarea concurenței în plan mondial.

Euro, reprezintă elemental de bază al conducerii Uniunii Europene, iar introducerea acestei monede pe piețele europene a adus pentru toți cetățenii europeni un câștig și un surplus de stabilitatea economică. Apariția monedei euro reprezintă cel mai important moment de pe piața financiară, moment care a dus la schimbări semnificative în cadrul economiilor țărilor participante și la posibilitatea formării unei piețe unice în cadrul căreia puterea și competitivitatea au crescut.

Apariția pieței unice mai este favorizată și de eficacitatea și de transparența pieței financiare. Piețele financiare europene sunt caracterizate prin:

un grad de lichiditate foarte ridicat;

bancă centrală independentă;

stabilitatea prețurilor ca și obiectiv general.

O piață unică asigură totodată creșterea economică a țărilor europene, crearea de noi locuri de muncă, o scădere a costurilor de operare pe piețele financiare precum și o alocare mai bună a capitalurilor. Scopul creerii pieței unice este de a asigura prezentarea informației despre emitenți în mod corect, complet și la timp, cu rezultat direct asupra creșterii încrederii investitorilor în asigurarea și îmbunătățirea evaluării activelor financiare și a performanțelor în afaceri.

Se știe că moneda Euro vizează în principal exportatorii și importatorii, care sunt cei mai importanți utilizatori ai acesteia. Prin folosirea unei monede unice în cadrul tranzacțiilor, aceștia prezintă șanse egale de eliminarea a costurilor suplimentare de tranzacționare.

Introducerea monedei unice a dus la:

reducerea costurilor de operare în piețe și creșterea accesului la capital al investitorilor;

crearea unor diverse variante competitive de investiții pentru investitori, precum și un nivel de prezentare a informației adecvat cerințelor acestora;

relații bazate pe încredere între investitorii prezenți pe piețele financiare europene ;

înlăturarea erorilor de gestiune a informațiilor care pot conduce la dezechilibre și pot pericleta operarea pe piețele financiare.

Prin trecerea la moneda unică s-a dorit totodată ca țările europene să ia măsuri și în ceea ce privește dezvoltarea și creșterea eficienței sistemelor financiare. În acest sens se pot enumera măsuri precum:

deschiderea piețelor de capital naționale investitorilor străini;

liberalizarea piețelor bursiere naționale;

renunțarea totală sau parțială la măsurile de control valutar.

Principalele avantaje economice ale monedei unice europene sunt directe și indirecte.

Principalele avantaje economice directe:

1. riscul ratei de schimb

În mediul de afaceri la nivel internațional, orice decizie de afaceri este afectată în mod negativ de modificările viitoare ale ratelor de schimb. Astfel, cu cât sunt mai puțin previzibile ratele de schimb, cu atât investițiile străine sunt mai riscante și cu atât este mai puțin probabil ca acești agenți economic să obțină o creștere pe piețele externe. Deoarece euro înlocuiește monedele naționale, înseamnă că prin introducerea euro este eliminat complet riscul legat de rata de schimb dintre monedele participante la tranzacții.

Așadar, eliminarea completă a riscului legat de rata de schimb dintre aceste monede reprezintă unavantaj pentru investițiile internaționale din zona euro.

2. costurile tranzacțiilor

Costurile legate de conversii de monedă la fiecare trecere a unei frontiere europene sunt eliminate prin introducerea monedei unice europene.

3. transparența prețurilor

Moneda unică europeană face mai transparente discrepanțele de prețuri dintre prețurile bunurilor ori ale serviciilor, dintre salariile din state membre diferite ale Uniunii Europene, fiind mai ușor de eliminat discriminările de preț. Cu toate acestea, o atare idee nu trebuie absolutizată. În orice economie prețul este stabilit ca urmare a întâlnirii pe piață a cererii, ofertei, reglementărilor și concurenței existente. Astfel nimeni nu se poate aștepta ca o cutie de Coca-Cola să aibă același preț, unic, în Belgia și în Austria, tocmai datorită elementelor sus-menționate, care sunt diferite pe piața austriacă, respectiv pe piața belgiană.

4. piețele financiare profunde

Motivat de existența unor instrumente financiare diferite (titluri guvernamentale, împrumuturi de la bănci comerciale, acțiuni ș.a.), cotate în monedă națională s-a produs o separare a piețelor financiare europene, fiind descurajate investițiile străine. Odată cu introducerea monedei unice europene, bursele europene au cotat toate aceste instrumente financiare în moneda unică europeană. Nemaiexistând impactul psihologic și economic al conversiilor devizelor și cotelor prețurilor externe, piețele financiare europene sunt astfel mai solide.

Principalele avantaje economice indirecte:

1. stabilitatea macroeconomică – moneda unică europeană promovează un regim nou, cu inflație redusă și cu stabilitate macroeconomică. Traducerea în practică a acestui avantaj economic este garantată prin existența „celei mai independente bănci centrale din lume“– Banca Centrală Europeană. În orice stat, banca centrală stabilește rata inflației. În statele naționale, de regulă, politica băncii centrale este influențată de politica guvernamentală, cedând în fața presiunilor politice ale guvernului său. Dar, Banca Centrală Europeană este „prima bancă centrală din istorie, fără un guvern care să îi privească peste umăr“;

2. rate reduse ale dobânzilor, consecință directă a diminuării inflației și a reducerii ratei de risc pentru schimbul valutar;

3. reforma structurală în statele participante la „euroland“, motivat de necesitatea îndeplinirii criteriilor de convergență impuse prin Tratatul de la Maastrict, care, prin conținutul lor concret reprezintă linii directoare ale unei astfel de reforme structurale;

4. statutul de monedă în care se păstrază rezervele internaționale.

Moneda euro a preluat de la dolarul american un procent de piață în ceea ce privește statutul de monedă de rezervă, fiind practic a doua monedă internațională. Astfel 37% din schimburile valutare internaționale au loc în euro. Totuși, dolarul american rămâne în continuare principala monedă de rezervă. Câștigarea statutului de monedă de rezervă este în funcție de nivelul comerțului internațional și de rata sa de creștere.

5. creșterea economică, unii economiști sunt de părere că „euro poate spori creșterea economică cu până la un procent pe an”.

Efectele introducerii monedei unice pe piețele financiare:

Prin adoptarea monedei Euro ca monedă unică se elimină riscul valutar în interiorul Zonei Euro. De aceea se presupune că cei care vor economisi nu vor trebui să se ȋngrijoreze în privința locului unde au fost emise titlurile de valoare, dacă acestea sunt emise în euro.

Adoptarea Euro ca monedă de referință va generea pe piețele financiare efecte pozitive și totodată efecte negative. Printre efectele pozitive se numără în primul rând formarea unei piețe unice, în care concurența va crește iar instituțiile financiare vor fi forțate să își perfecționeze performanțele pentru a atrage noi clienți. Tot un efect pozitiv generat este cel prin care resursele economice vor fi mai eficient exploatate precum și dezvoltarea unor instituții șipiețe financiare extinse.

Principalul efect negativ generat de adoptarea monedei unice este acela că potențialul de diversificare se micșorează. De exemplu, ȋnainte de apariția monedei euro, un economisitor belgian putea să-și diversifice portofoliul prin achiziționarea de titluri germane, italiene sau din alte țări europene. Acum aceste titluri sunt mai puțin diverse din moment ce se exprimă în aceeași monedă.

Alte efectele ale introducerii monedei unice ar fi:

ameliorează funcționarea pieței unice europene, optimizând realizarea efectivă a celor patru libertăți de mișcare (a bunurilor, persoanelor, serviciilor și capitalului);

stimularea importurilor și exporturilor societăților naționale și multinaționale, localizate în statele membre Uniunii Economice și Monetare;

creșterea gradului de competitivitate între agenții economici locali și cei din alte state ale Uniunii Europene, prețurile pentru produsele și serviciile similare fiind exprimate în una și aceeași monedă;

creșterea schimburilor comerciale între statele membre ale Uniunii Europene;

activitatea de gestiune a firmei este simplificată, prin faptul că dispare obligativitatea analizei riscului, precum și a raportului cheltuieli-profit realizată de către agentul economic pentru fiecare tranzacție comercială în parte;

reducerea inflației și a ratelor dobânzilor pe termen lung;

creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și reducerea șomajului;

stabilitatea prețurilor;

întărirea identității europene la nivel mondial, euro fiind simbolul cert al Europei unite.

Impactul euro asupra piețelor de capital europene

Piața euroinstrumentelor financiare reprezintă o piață de capital unde au loc tranzacții cu capitaluri pe termen lung. Piața euro-instrumentelor financiare este diferită de piața eurodevizelor, care este o piața monetară pe care au loc tranzacții cu capitaluri pe termen scurt.

Piața de capital reprezintă ansamblul relațiilor și mecanismelor prin intermediul cărora capitaluri disponibile și dispersate sunt dirijate către entități publice și private solicitatoare de fonduri. Astfel, piata de capital este o totalitate de tranzactii al carui obiect il constituie titlurile de valoare.

Componentele ce alcătuiesc piața euroinstrumentelor financiare sunt: piața primară, formată din ansamblul emisiunilor noi și piața secundară unde au loc schimburile euroinstrumentelor financiare emise. În ceea ce privește euroemisiunea de titluri financiare, principalele caracteristiciale acestora sunt:

natura împrumutului, după care distingem euroobligațiuni, obligațiuni străine, eurobilete de trezorerie, euroacțiuni, eurocredite, împrumuturi bancare stărine;

moneda în care sunt emise;

rata dobânzii care reflectă poziția ofertei și a cererii cu privire la moneda aleasă;

durata – în medie durata este de zece ani.

Euro-obligațiunea reprezintă un instrument de datorie, emis printr-un sindicat bancar internațional, care este plasat în alte țări decât țara a cărei monedă este utilizată pentru a denomina împrumutul. Moneda pusă în mișcare prin acest tip de emisiune trebuie să fie disponibilă și negociată în afara țării sale de origine.

Euroacțiunea este un instrument de capital propriu care asigură investitorilor un drept de proprietate asupra emitentului, emis de o societate de capital pe piața de capital internațională, prin intermediul unui sindicat bancar internațional, care asigură plasarea și difuzarea internațională a titlurilor emise. Euroacțiunile se referă la emisiunea internațională de acțiuni la bursele de valori din afara țării ȋn care ȋși are sediul compania ale cărei acțiuni sunt emise. Euroacțiunile sunt denominate ȋn monede străine. Piața euroobligațiunilor reprezintă o componentă a piețelor financiare internaționale pe care se negociază obligațiuni exprimate într-o monedă care aparține altei țări decât cea a emitenților și a investitorilor.

Piața euroacțiunilor – desemnează acea componentă a pieței financiare internaționale, forma importantă de mobilizare a capitalurilor, ȋndeosebi de către societățile transnaționale, deoarece permite lărgirea surselor de capital și, totodată, depășirea restricțiilor impuse de controlul guvernamental.

Participarea piețelor financiare naționale la operațiile internaționale depinde de:

stabilitatea monedei naționale;

sprijinirea pe o economie ȋn creștere, cu un potențial comercial și industrial puternic;

importante capacități de finanțare disponibile;

largă rețea de filiale;

intermediari financiari cu o mare experiență;

libera convertibilitate și liberul transfer al titlurilor financiare;

fiscalitatea preferențială pentru operațiile financiare internaționale.

Impactul Euro asupra pieței obligațiunilor

Înainte de introducerea monei unice euro, piața obligațiunilor în dolari americani ocupa primul loc în lume, înaintea pieței obligațiunilor în yeni (piața obligațiunilor în dolari americani – 8000 miliarde dolari din care 4900 miliarde dolari titluri de datorie publica, piața obligațiunilor în yeni- 4800 miliarde dolari în total dintre care 2900 miliarde dolari datorie publică).

Însă după adoptarea monedei unice euro, piața obligațiunilor a explodat. Solicitările Uniunii Europene sunt acum ca toate obligațiunile guvernamentale noi să fie emise în euro. Euro a reușit să vindece scindările induse de devize pe cele 13 piețe de datorii publice din zona euro, ducând la formarea , în mod instantaneu pe glob, a unei piețe de active exprimate în euro. Emisiunea de titluri în zona euro a fost însă lovită de asanarea finanțelor emisiunilor naționale, dar doi factori au reușit să compenseze din plin acest fenomen:

dezintermedierea finanțării întreprinderilor – atât lichiditatea cât și profunzimea pieței euro au condus la reducerea costurilor tranzacțiilor aproximativ până la nivelul acelorași costuri de pe piețele dolarului; prin aceasta s-a urmărit să se stimuleze emisiunea de titluri financiare în euro;

emisiunile în euro ale statelor terțe – state precum Ucraina, Brazilia, Slovenia, Grecia au susținut moneda europenă, încă înaintea de crearea ei, prin anunțarea emisiunilor de obligațiuni de stat în euro.

Euro a reușit să stabilească o bază pentru modificările semnificative ce au avut loc pe termen lung pe piețele de obligațiuni din zona euro. În primul rând, piețele de obligațiuni, ca și piețele de valori mobiliare, au tendința să devină mai mari și mai lichide. Iar în al doilea rând, se estimează că euro va promova inovația și modificările structurale. Cel mai important lucru este acela că se estimează că piața creanțelor companiilor europene va exploda, deoarece baza mai mare de investitori potențiali pentru orice emisiune fac posibile noi instrumente. Tot lichiditatea piețelor obligațiunilor din zona euro va încuraja companiile să se orienteze spre împrumuturile de eurotitluri care vor lua locul împrumuturilor bancare.

Impactul euro asupra pieței acțiunilor

Cea mai fragmentată piața este reprezentată de piața acțiunilor europene. În Europa sunt 38 de burse reglementate în timp ce în Statele Unite există doar trei burse reglementate și o singură autoritate de reglementare.

Analiza comparativă a rezultatelor unei întreprinderi este diferită de la țară la țară. Odată cu introducerea monedei unice euro, aceste diferențe nu au dispărut cu totul dar a influențat evoluția acestei piețe în ceea ce privește următoarele aspecte:

reechilibrare a plasamentelor în favoarea acțiunilor, sau mai precis în favoarea titlurilor de valoare cu un anumit grad de risc; această evoluție poate fi cauzată de atracția pentru produsele cu dobândă fixă, al căror nivel rămâne scăzut pe termen lung, datorită faptului că titlurile de împrumut ale statului vor rămâne la un nivel redus, apoi, mai poate fi cauzată și datorită atracției naturale spre acțiunile legate de dezvoltarea modalităților de economisire pe termen lung – asigurări de viață și fonduri de pensii;

lărgirea oportunităților de plasament pentru sectorul asigurărilor – înainte ca moneda unică EURO să fie introdusă, gestionarul de fonduri de pensii sau de asigurări pe viață avea obligația să acopere angajamentele în monedă străină prin active de aceeași valoare, în aceeași monedă; după intruducerea monedei euro sporește considerabil zona de plasament;

apariția unor noi indici paneuropeni, stimulată de lărgirea pieței.

În ceea ce privește băncile introducerea monedei unice prezintă cel puțin trei provocări pentru acest sector:

pregătirea adecvată a personalului ;

pregătirea clienților pentru a se simți în siguranță în ce privește Euro;

identificarea și utilizarea noilor oportunități strategice.

Odată cu crearea euro, suprimarea riscului valutar și căderea frontierelor financiare, a determinat posibilitatea deschiderii de resurse pentru oferta de servicii fianciare. Concurența crescândă a modificat în profunzime peisajul financiar european, fiind stimulate foarte mult dinamismul și inovația financiară pe partea bancară.

Instaurarea monedei comune a adus un plus important de concurență. Moneda unică a favorizat în egală măsură investițiile directe și piețele bursiere europene. Introducerea Euro a presupus îmbunătățirea eficienței factorilor de producție din zona Euro, iar acest lucru a determinat creșterea atractivității acestei zone atât pentru investitorii europeni, cât și pentru cei non-europeni.

Pentru întreprinderile mici și mijlocii adoptarea monedei unice a condus la diversificarea opțiunilor și oportunităților de afaceri. Multe dintre ele vor deveni mai puternice datorită:

concurenței crescânde din sectorul bancar și datorită reducerii ratei dobânzii, lucru care a permis IMM-urilor să-și finanțeze operațiunile la un cost mai favorabil decât înainte;

dispariției riscului de rată de schimb de pe marile piețe europene;

tratării zonei Euro ca și cum ar fi o piață internă.

Concluzii

În concluzie, euro conduce la o tendință generală de expansiune, consolidare și diversificare, care face piețele de capital europene mai competitive. În primul rând, prețurile comune și eliminarea riscului legat de rata de schimb îi vor impulsiona pe investitorii din zona euro să facă investiții de capital în alte țări din zona euro, într-o măsură mai mare. Apoi avantajele economice fundamentale ale euro au făcut ca zona monedei unice să fie caracterizată de consolidarea sectorului privat, de cheltuieli guvernamentale reduse, stabilitate monetară și creștere economică ridicată.

O piață financiară unică, ce reprezintă una dintre caracteristicile centrale ale Uniunii Europene, nu ar putea funcționa în mod adecvat dacă regulile și reglementările naționale diferă în mod semnificativ de la un stat la altul.

Pe lângă faptul că servește drept monedă a zonei euro, moneda unică europeană are o prezență internațională puternică. Monedele sunt mijloacele prin care bogăția este stocată, protejată și schimbată între țări, organizații și indivizi. O monedă mondială, cum este euro, îndeplinește această funcție la scară mondială. De la introducerea sa în 1999, moneda euro s-a afirmat în mod ferm ca o monedă internațională majoră, a doua după dolarul american.

În interiorul zonei euro, moneda unică, euro, reprezintă mijlocul prin care guvernele, întreprinderile și persoanele fizice efectuează și încasează plăți pentru bunuri și servicii. Ea este folosită, de asemenea, pentru a stoca și crea bogăție pentru viitor sub forma economiilor și a investițiilor. Dimensiunile, stabilitatea și puterea economiei zonei euro – a doua ca mărime pe plan mondial după Statele Unite – contribuie la creșterea atractivității monedei unice și în afara frontierelor zonei euro.

Moneda unică și zona euro înseamnă și noi oportunități în cadrul economiei mondiale. Moneda unică transformă zona euro într-o zonă de afaceri atractivă pentru țările terțe, promovând, astfel, comerțul și investițiile. Prudența în gestionarea sa economică, face din euro o monedă de rezervă atractivă pentru țările terțe și asigură zonei euro o poziție mai puternică în cadrul economiei mondiale.

De asemenea, dimensiunea și gestionarea prudentă conferă stabilitate economică zonei euro, care rezistă, astfel, mai bine la așa-zisele „șocuri” economice externe, adică la schimbările economice bruște care pot apărea în afara zonei euro și afecta economiile naționale, precum creșterea prețului petrolului sau apariția unor turbulențe pe piețele valutare internaționale. Datorită dimensiunii și forței sale, zona euro poate absorbi mai bine asemenea șocuri externe fără pierderea de locuri de muncă și fără diminuarea creșterii economice.

Bibliografie

G. Anghelache, Piața de capital. Caracteristici, evoluții, tranzacții, Ed. Economicã, 2004

M. Ghișoiu, Introducere în micro și macro economie, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2005;

T. Moldovan, Finanțe- monedã, note de curs, Universitatea "George Barițiu" Brașov. Facultatea de Științe Economice, 2005;

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/;

http://www.eafacere.ro/;

http://ec.europa.eu/;

http://www.manager.ro/;

www.piatafinanciara.ro/;

http://ro.wikipedia.org/;