EURO O MONEDĂ STABILĂ ÎN SLUJBA UNEI ECONOMII DINAMICE [604263]

EURO – O MONEDĂ STABILĂ ÎN SLUJBA UNEI ECONOMII DINAMICE
Christian Noyer – Guvernatorul Băncii Franței
Domnule Guvernator, Domnule Ministru, Domnule Ambasador,
Doamnelor și Domnilor,
În primul rând, țin să adresez cele mai vii mulțumiri Guvernato rului Isărescu pentru foarte
călduroasa primire, precum și întregii Bănci Naționale a Români ei, instituție cu care avem o
strânsă și îndelungată cooperare – în cadrul general al relații lor dintre țările noastre.
Este o mare plăcere pentru mine ca – într-un an în care Banca N ațională a României își
sărbătorește a 125-a aniversare – să mă aflu la București, într -o țară semnatară a tratatului de
aderare la Uniunea Europeană, pentru a vorbi de moneda euro, ca re este una dintre realizările
remarcabile ale Uniunii.
De câteva luni, în vâltoarea șocului psihologic creat de rezult atul negativ al referendumului privind
constituția europeană în Franța și Olanda, s-au formulat mai mu lte opinii care au pus sub semnul
întrebării moneda unică, iar mulți comentatori fac legătura înt re adoptarea euro și starea actuală a
economiei zonei euro. Unii merg chiar până a pune la îndoială p erenitatea monedei unice.
Nu vă voi surprinde spunându-vă că aceste critici și aceste sem ne de întrebare mi se par absurde și
lipsite de orice bază. Aș vrea, m ai ales, să subliniez două lu cruri esențiale:
• Primul este acela că zona euro se caracterizează printr-o mare divergență a gradului de
flexibilitate a economiilor: pe de o parte, țări a căror econom ie nu este decât foarte puțin
afectată de rigiditățile structur ale clasice ale bătrânei Europ e: Spania, Irlanda…, pe de altă
parte, țări „cu greutate”, care înaintează foarte lent pe calea reformelor economice:
Germania, Franța, Italia. Or, există o corelație destul de ridi cată între performanțele în
materie de creștere potențială și gradul de adaptabilitate a ec onomiei diferitelor țări din
zonă. A arăta cu degetul moneda ca fiind cauza dificultăților e conomice ale zonei, luată în
ansamblul său, înseamnă a nega această realitate;
• Cel de-al doilea este acela că introducerea monedei euro a fost și rămâne un succes
extraordinar. Or, acest succes nu este rezultatul mișcării unei baghete magice, ci al faptului
că această introducere a fost gândită foarte atent și că fundam entele Uniunii Economice și
Monetare sunt extrem de solide și eficace.
Aș vrea ca mai întâi să evoc realizările politicii monetare uni ce, iar apoi cooperarea
macroeconomică în cadrul Uniunii Economice și Monetare. În fine , aș vrea să abordez pe scurt
integrarea economică în zona euro .
PARTEA I: Realizările politicii monetare unice
Baza juridică a monedei unice o constituie Tratatul de institui re a Comunității Europene, al cărui
articol 105 prevede: „Obiectivul principal al SEBC este menține rea stabilității prețurilor”.
Stabilitatea prețurilor, precum și convergența economiilor zone i e u r o s u n t p r e c o n d i ț i i

2indispensabile pentru ca moneda unică să fie capabilă să-și adu că din plin „sprijinul său pentru
politicile economice generale din cadrul Comunității, în vedere a realizării obiectivelor
Comunității, așa cum sunt ele definite de articolul 2” al trata tului.
De peste 6 ani, politica monetară unică condusă de Eurosistem ( ansamblu constituit de Banca
Centrală Europeană și de cele 12 bănci centrale ale țărilor mem bre ale zonei euro) a fost
încununată de numeroase succese. Trecerea reușită la euro , sub formă scripturală și apoi fiduciară,
a fost primul dintre ele, probabil cel mai emblematic. Înainte însă de a evoca aceste realizări (C ),
voi prezenta cadrul instituțional și operațion al (A) și strategia (B) politi cii monetare unice .
A. Un cadru instituțional și operațional modern
Cadrul instituțional al Eurosiste mului se bazează pe principiil e de independență, de transparență
și de responsabilitate și, în fine , de descentralizare operațională.
A.1. Independența Eurosistemului f avorizează stabilitatea prețu rilor
• Așa cum o arată numeroase lucrări empirice, performanța antiinflaționistă a unei
națiuni pare foarte puternic cor elată cu gradul de independență al băncii sale centrale.
• Or, Eurosistemul are ca misiune principală, în virtutea Tratatu lui de la Maastricht, să
asigure și să mențină stabilitatea prețurilor. Independența Băncii Centrale Europene și a
celor 12 bănci centrale ale țărilo r membre ale zonei euro este deci înscrisă în tratat.
• În plan funcțional, aceasta îns eamnă că, în exercitarea misiuni i lor, nici Banca Centrală
Europeană și nici băncile centrale naționale ale Eurosistemului nu solicită și nu acceptă
instrucțiuni/ordine de la instituțiile comunitare, de la guvern ele naționale sau de la orice
altă instanță.
A.2. Transparența și responsabilitatea sunt esențiale pentru as igurarea credibilității
• În mod firesc, independența acestor instituții are drept contrapondere transpa rența
deciziilor acestora și responsabilitatea față de public și de r eprezentanții săi. Pentru a
construi credibilitatea băncii centrale, pentru a câștiga încre derea agenților, este absolut
necesar a te face înțeles și, pent ru aceasta, este nevoie să fi i transparent.
• Imperativele privind responsabil itatea și transparența sunt îns crise în Tratat în termeni
foarte generali. Eurosistemul a mers mai departe de strictele obligații instituț ionale
care-i revin în acest domeniu:
– în primul rând, Consiliul Guvernatorilor a definit stabilitatea prețurilor :
creștere inferioară, dar apr opiată de 2%, pe termen mediu;
– în al doilea rând, BCE a mers dincolo de exigențele de responsabilitate stabilite
de Tratat, instituind audieri ale președintelui său de către Parlamentul European și
reuniuni informale cu Eurogrupul miniștrilor de finanțe, organi zate în mod regulat;
– o altă expresie a transparenței este publicarea cu regularitate de rapoarte privind
evoluțiile economice și analizele Băncii Centrale, între care Buletinul lunar al
BCE reprezintă vectorul cel mai cunoscut;
– în fine, punctul cel mai importa nt: la sfârșitul fiecărei reuni uni consacrate deciziilor
de politică monetară, președintele și vicepreședintele BCE țin o conferință de
presă urmată de un schimb liber de păreri cu jurnaliștii, ale cărei detalii sunt
publicate pe website -ul BCE. Este important de amintit că BCE a fost prima dintre

3băncile centrale care s-a supus unui asemenea tip de exercițiu, care oferă o ocazie
unică de a explica și comenta deciziile de politică monetară, i mediat și în mod
detaliat;
– În schimb, Consiliul Guvernatorilor al BCE a optat pentru nepub licarea
proceselor-verbale ale reuniunilor sale. Într-adevăr, publicare a proceselor-
verbale prezintă unele inconveniente. În special în cazul zonei euro, analiza
voturilor ar putea fi interpretată prin prisma preocupărilor și intereselor
naționale, ceea ce ar putea conduce la concluzii greșite și ar putea amen ința
independența membrilor Consiliului Guvernatorilor, precum și cr edibilitatea
procesului de luare a deciziilor. Pe lângă aceasta, un proces-v erbal exhaustiv ar
complica evoluția luării deciziilor. Pe scurt, acesta nu ar adu ce nimic în plus față de
darea de a seamă a Președintelui.
A.3. Eurosistemul se bazează pe descentralizarea operațională
• Descentralizarea operațională con stituie o caracteristică esenț ială a Eurosistemului ;
• Utilizarea de tehnologii și de mijloace de comunicare moderne a permis armonizarea
perfectă a descentralizării opera țiunilor cu unificarea pieței monetare a zonei euro .
B. Cadrul strategic
Eficacitatea politicii monetare unice se sprijină, de asemenea, și pe cadrul său strategic, care poate
fi caracterizat printr-o definire cantitativă a stabilității pr ețurilor și printr-o orientare pe termen
mediu.
B.1. O definire cantitativă a stabilității prețurilor
• Însușită de Consiliul Guvernatorilor al BCE în octombrie 1998, aceasta a fost confirmată și
prezentată în mai 2003. Stabilitate a prețurilor este definită p rintr-o creștere anuală a
Indicelui Armonizat al Prețurilo r de Consum (IAPC) apropiată de , dar sub 2%, pe termen
mediu;
• Consiliul Guvernatorilor a confirmat astfel caracterul simetric al strategiei sale, excluzând
situațiile de deflație. Această precizie permite să se țină con t și de diferențialele de inflație
în cadrul zonei euro.

B.2. O orientare pe termen mediu
Orientarea pe termen mediu a politicii monetare unice recunoașt e că este imposibil pentru o bancă
centrală să controleze cu exactita te traiectoria prețurilor pe termen foarte scurt. Din această cauză,
indicatorii pertinenți pentru politica monetară trebuie să refl ecte, în mod cvasiexhaustiv,
principalii factori care stau la originea inflației atât pe ter men scurt, cât și pe termen lung.
Tocmai acest lucru este exprimat de noțiunile de abordare econo mică și abordare monetară (numită
și abordarea cu doi piloni). Abor darea economică trece în revis tă indicatorii conjuncturali,
economici și funcționali în legătu ră cu principalii determinanț i ai inflației pe termen scurt.
Abordarea monetară se bazează pe explicarea monetară a inflație i pe termen lung.

4C. Realizările politicii monetare unice
Aș vrea să subliniez trei puncte esențiale:
• Primul: cu toate că a fost conf runtată cu o serie de șocuri defavorabi le (prețurile petrolului,
prețurile administrate, …), politica monetară unică a reușit să stabilizeze și să ancoreze, pe
toată perioada de exercițiu, anti cipațiile inflaționiste pe ter men mediu-lung în jurul a 1,8 –
1,9%.
• Al doilea: cea mai parte a deciziilor de politică monetară a Eurosistemul ui au fost perfect
anticipate de către piețe. Contra r unor opinii cu rente, compara ția cu FED nu arată nici o
diferență reală în ceea ce privește previzibilitatea față de pi ețe. Faptul că BCE a ales alte
mijloace de comunicare decât procesele-verbale nu a prejudiciat înțelegerea și
previzibilitatea politicii sale monetare (rapoartele „ECB watch ers” sunt clare în această
privință).
• Al treilea: euro s-a impus în fața agenților economici și face parte din v iața de zi cu zi a
consumatorilor europeni.
Totuși, există în continuare doi factori preocupanți: dificulta tea naturală de a evolua către o
referință de preț în întregime nouă; perceperea de către consum atori a creșterilor excesive de
prețuri ca datorându-se tr ecerii la euro fiduciar.
PARTEA a II-a : Procedurile de supraveghere multilaterală în ca drul UEM
În UEM, unde coexistă o politică monetară unică și 12 guverne r esponsabile de politicile bugetare
și de politicile structurale, un cadru instituțional adecvat es te indispensabil pentru a asigura o
coerență de ansamblu. Acesta este mai ales obiectul Pactului de Stabilitate și Creștere. Pentru ca
acest cadru să fie pe deplin operațional, el trebuie să fie sim plu, ușor de pus în practică și capabil
să asigure politici bugetare sănăt oase și sustenabile. Acesta e ste motivul pentru care procesele de
supraveghere multilaterală au fost concepute încă de la început cu scopul de a atinge un nivel de
coeziune satisfăcător în politicile urmate de toate statele mem bre.
A. Un cadru de proceduri de supraveghere multilaterală
• Punerea în practică a supravegherii este încredințată Eurogrupu lui (reuniune
informală a miniștrilor de finanțe ai țărilor din zona euro) și Consiliului Ecofin
(reuniune a miniștrilor de finanțe din toate țările UE, având p utere decizională),
împreună cu Comisia Europeană. Supravegherea reciproc ă combină procedurile
multilaterale de supraveghere și dialog, respectul regulilor și al dispozițiilor comune,
precum și angajamentul statelor membre de a respecta bunele pra ctici și obiectivele
comune.
• Respectarea regulilor și procedurilor formulate în Tratat și a dispozițiilor Pactului de
Stabilitate și Creștere impune a ceeași disciplină bugetară tutu ror statelor membre:
deficitul bugetar nu trebuie să depășească plafonul de 3% din P IB, iar îndatorarea totală nu
ar trebui să depășească 60% din PIB. Aceste limitări contribuie la asigurarea unui
policy-mix optim la nivelul zonei euro, în măsura în care o politică buge tară laxă riscă, la
termen, să compromită realizarea stabilității prețurilor. În sf ârșit, acestea contribuie la
creșterea economică și angajarea forței de muncă pe baze durabi le și sunt propice
stabilității economice.

5• Disciplina bugetară este, în fapt, de importanță capitală pentr u UEM , deoarece
reprezintă un corolar necesar al politicii monetare unice. Se a șteaptă de la statele membre
să-și considere politicile econom ice proprii drept probleme „de interes comun”, dată fiind
incidența pe care deciziile lo r bugetare o pot avea asupra zone i euro în ansamblu. Într-o
uniune monetară, este de cea mai mare importanță să se evite „c omportamentele de pasager
clandestin”, de unde clauza de „ non-redresare” înscrisă în Trat atul de la Maastricht.
• O reformă a Pactului de Stabilit ate și Creștere (PSC) a fost ad optată de către Consiliul
European în 22 martie 2005, fiind urmarea propunerilor de refor mă ale Comisiei Europene
din septembrie 2004. Această reformă confirmă rolul important a l Pactului în materie de
disciplină bugetară, precizează condițiile de declanșare a Proc edurii pentru deficitul excesiv
și introduce o ușoară prelungire a t ermenelor de corectare a de ficitelor excesive.
• Ca urmare a acestui acord al Consiliului European, Consiliul Gu vernatorilor al BCE s-a
exprimat public pentru necesitatea ca statele membre, Comisia E uropeană și Consiliul
Uniunii Europene să pună în pract ică cadrul revizuit într-un mo d riguros și coerent, propice
conducerii unor politic i bugetare prudente.

B. Noile state membre respectă aceleași reguli
Dați-mi voie să subliniez faptul că cele 10 noi state membre su nt deja obișnuite cu procesul de
examinare reciprocă. De la ade rarea lor, la 1 mai 2004, politic a bugetară a acestor țări a fost supusă
acelorași măsuri de examinare ca și în cazul celorlalte state m e m b r e . A c e s t e ț ă r i s u n t a c u m
constrânse să întreprindă reform e bugetare substanțiale, cu atâ t mai mult cu cât deficitele lor
provin în mare parte din in suficiențe structurale.
PARTEA a III-a: Euro – un motor puternic de integrare economică ș i
financiară și de propagare internațională a Europei
Euro se sprijină pe fundamente solide și a favorizat, pe cât a beneficiat de o integrare
financiară aproape încheiată. De acum înainte moneda euro joacă rolul unei monede
internaționale.
A. Fundamente solide și omogenitate economică ridicată. Actualm ente, economiile zonei euro
se caracterizează printr-un grad ridicat de convergență structu rală, un nivel redus al
inflației, apropiat de 2%, și prin condiții monetare și financi are favorabile activității
economice. Dacă Uniunea Monetară nu implică în mod necesar ca toate statel e membre să aibă, în
orice moment, aceeași rată de cr eștere economică sau de inflați e, un anumit număr de lucrări
empirice recente ilustrează o omoge nitate economică în creștere în cadrul zonei euro.
• În termeni de activitate în primul rând, câteva lucrări prezentate sub egida unui grup de
lucru comun între CEPR (Centre for Economic Policy Research) și l’Eurosistem arată că
corelația dintre fluctuațiile ciclice ale activității economice în ansamblul său în cea
mai mare parte a țărilor din zona euro, deja puternică înainte de punerea în practică
a politicii monetare unice, a crescut după 1999 . Gradul de corelare nu este sensibil
diferit de cel al Statelor Unite : ordinea de mărime a ecartului -tip este aceeași între cele 4
state mari ale zonei euro și cele 12 zone economice americane ( 1 punct), ca și între cele 50
de state americane și cele 12 s tate ale Zonei Euro (2 puncte).
• În termeni de inflație , potrivit lucrărilor elaborate de Eurosistem, gradul de dispersie a
ritmurilor de inflație în cadrul zonei euro nu ar fi net superi or celui care se observă în

6Statele Unite, unde există forțe de „rechemare la ordine” mult mai puternice d ecât în zona
euro – precum existența unui buget federal unic care echilibrea ză diferențele ciclice dintre
regiuni, piețe de bunuri și servi cii și piața muncii mai unific ate, o politică monetară unică
din 1913. Astfel, pe per ioada primilor ani de existență a UEM e cartul-tip al glisării anuale a
prețurilor în cele 12 țări ale z onei euro ar fi, potrivit unor estimări, aproximativ de 1 punct,
față de 0,8 puncte pentru cele 14 zone metropolitane ale Statel or Unite.
• În fine, ultimele cercetări ale Eurosistemului privind mecanism ele de transmisie a politicii
monetare unice indică o omogenitate în creștere a răspunsurilor economiilor țărilor
membre la impulsurile politicii monetare. În special, ecartul-tip al duratelor de ajustare a
ratelor debitoare la variațiile r atei directoare s-a diminuat, în medie, la jumătate, de la
punerea în practică a po liticii monetare unice.
B. O integrare aproape închei ată a sectorului financiar
• Integrarea acestui sector este aproape încheiată în ceea ce pri vește piața monetară a euro.
• O mișcare de integrare comparabilă s-a realizat și pe piețele europene de obligațiuni,
unde s-a putut constata o îngustare a randamentelor la titluril e de stat, precum și pe
piețele derivate și, într-o mai mică măsură, pe piețele bursier e și pe piața emisiunilor de
titluri de datorie pentru întreprinderi.
• Zona euro și, pe scară mai largă, Uniunea Europeană dispun în p rezent de o
arhitectură financiară coerentă. Punerea în aplicare a Planului de Acțiune pentru
Serviciile Financiare, definit la Consiliul European de la Lisa bona în martie 2000, este în
curs de finalizare. „Procesul L amfalussy” ar trebui să favorize ze punerea în practică a unei
noi arhitecturi instituționale în domeniul supravegherii și al reglementării sectorului
financiar.

C. Euro joacă de-acum înainte rol ul unei monede internaționale
Rolul crescând al euro la scară internațională rezultă din dezvoltarea simultană a utilizării sale la
nivel privat și a rolului său oficial .
• Euro posedă funcțiile-cheie care sunt atribuite oricărei monede internaționale: este deja o
monedă de plasament și de finanț are de prim-plan (30% din volum ul titlurilor de creanțe
internaționale), precum și un intermediar important al schimbur ilor internaționale
(implicată în 37% din operațiunile de schimb). Chiar dacă acum este limitat, rolul său de
monedă de facturare va trebui să crească în viitor.
• Potrivit ultimelor date disponibile de la FMI, în 2003 euro rep rezenta a doua monedă
de rezervă, după dolarul american; ponderea sa se pare că a cre scut puternic după
1999.
• Utilizarea monedei euro în regimurile valutare ale țărilor terț e se manifestă în special
în regiunile care au legături strânse cu zona euro sau care au pus în practică
aranjamente instituționale speciale cu UE (țări care au aderat și țări candidate,
Balcani, Africa de Nord, Zona francului).
• În ceea ce privește cele 10 noi țări membre ale UE, criteriul d e stabilitate a cursului de
schimb în cadrul ERM2 impune ca a ceasta să fie atinsă înainte d e adoptarea monedei
unice. Avantajul este acela că adopt area euro va reprezenta încununar ea unui proces de
convergență structurată înăuntrul unui cadru multilateral. În m od cert este una dintre
provocările cele mai importante cărora va trebui să le facă faț ă zona euro în următorii ani.

7CONCLUZII
• Euro a răspuns așteptărilor noastre ; a încurajat stabilitatea, grație credibilității de care se
bucură, și a protejat numeroase ț ări din zonă împotriva volatil ității excesive a cursurilor de
schimb și a turbulențelor surv enite pe piețele financiare.
• Euro reprezintă o piatră unghiular ă majoră a construcției europ ene. Aceasta înseamnă
că, independent de propriile mer ite, o monedă nu constituie un s c o p î n s i n e , c h i a r d a c ă
noile state membre sunt foarte hotărâte să o adopte cât mai rep ede posibil. Participarea la o
uniune monetară trebuie să se b azeze pe un proces de convergenț ă sustenabil. Într-adevăr,
dincolo de provocările instituționale care subzistă (independența băncilor centrale,
adaptarea sistemelor bancare, lupta împotriva spălării banilor etc.), provocarea majoră care
se deschide în fața noastră este aceea de a câștiga pariul convergenței reale între Estul și
Vestul Europei.
Acest obiectiv va necesita ani de reforme structurale important e, favorabile unei accelerări
a creșterii economice și reducer ii decalajului dintre Est și Ve st; aceasta presupune mai ales
respectarea cadrului macroeconomic la care au consimțit toate s tatele membre legate de
euro astăzi, în special particip area cu succes la ERM2. Trebuie , într-adevăr, să se evite
orice grabă care ar dăuna competitivității și să se procedeze l a reforme de fond, mai ales în
materie de sustenabilitate a fin anțelor publice, înainte de a i ntra în acest mecanism de curs
de schimb, garanție a unei converg ențe reale durabile, profitab ilă întregii zone.