Euristicile sunt strategii care simplifică procesul decizional, scurtături mentale care au rolul de a reduce gradul de dificultate în executarea unei… [612699]

CAPITOLUL I. INTRODUCERE
6
CAPITOLUL I. INTRODUCERE

1.1 Prezentarea problemei
Euristicile sunt strategii care simplifică procesul decizional, scurtături mentale care au
rolul de a reduce gradul de dificultate în executarea unei sarcini. De la un anumit punct,
conștienți sau nu, oamenii nu mai au cum să fie perfect raționali și recurg la aceste strategii de
luare a deciziilor, mai ales în situații complexe sau cu un anumit grad de nesiguranță. Aceste
strategii cons tă în ignorarea anumitor informații pentru a putea lua o decizi e mai repede și mai
ușor, chiar și mai bună uneori , decât în cazul în care ar adopta metode mai complicate care
sunt în general asociate cu modelul tradițional de luare a deciziei, model ce se presupune că
produce cele mai bune decizii. Aceste euristici sunt foarte folositoare, dar uneori produc erori
majore și sistematice, erori de predicție sau estimare. Aceste erori sunt denumite distorsiun i
cogniti ve și au un efect de deformare (distorsionare) a realității și a judecății persoanei care ia
decizia. Din punctul de vedere al definiției concep tului, distorsiune a cognitiv ă duce la luarea
unei decizii care nu se bazează pe informații valide ( Cossette, 2014).
„Esența funcționării unui antreprenor zace în identificarea și implementarea noilor
oportunități.. producerea și implementarea noilor produse sau a noilor calități pentru
produsele existente… dezvoltarea unor noi piețe..” ( Joseph Schumpeter, 1928, p. 483, citat în
Burmeister & Sc hade, 2007 ). Conform acestui citat, antreprenorii sunt indivizi revoluționari
care sunt responsabili cu inovațiile în societatea noastră, elemente active care combină
resursele existente în noi modalități, care au abilități de a descoperi noi oportunități și de a
încălca rutina. În aceste condiții, literatura de specialitate arată faptul că antreprenorii sunt mai
susceptibili producerii erorilor de judecată ( distorsiunilor cognitive) comparativ cu celelalte
persoane, în primul râ nd din cauza faptului că se confruntă mult mai des cu contexte în care
aplicarea euristicii este necesară. Din rândul distorsiunilor cognitive, în cadrul antreprenorilor
s-a evidențiat supraîncrederea, concept folosit pentru a defini un grad ridicat de stima de sine
(Burmeister & Sch ade, 2007; Cossette, 2014).
În literatura de specialitate există definite mai multe modalități de manifestare a
supraîncrederii. A fost definită ca tendința de supraestimare a abilităților de a face previziuni
acurate și de supraestimare a propriilor abili tăți prin raportarea la ceilalți (Koellinger, Minniti
& Schade, 2007). Unii cercetători au diferențiat trei tipuri de supraîncredere: supraestimarea,

CAPITOLUL I. INTRODUCERE
7
supraîncadrarea și supraprecizia. Prin supraestimare se subliniază tendința oamenilor de a -și
supraestima propriile abilități, crezând că dețin abilități mai bune decât în mod real,
supraîncadrarea face referire la credințele oamenilor că sunt mai buni decât ceilalți, iar
supraprecizia evidențiază tendinț a oamenilor de a crede că estimă rile pe care aceștia le fac
sunt mai acurate decât în realitate (Ren, 2010).
Supraîncrederea reprezintă unul dintre conceptele distorsiunilor cogntive ce a fost
printre primele identificate și implică incapacitatea de a recunoaște limitele cunoștințelor și
competențelor reale. Supraîncrederea apare atunci când, în cazul unor probleme nefamiliare și
a unei cantități limitate de informație, cel care trebuie să ia o hotărâre ajunge la decizii extrem
de optimiste în ciuda abilităților sale, ceea ce duce la percepții distorsionate și la o calitate mai
scăzută a procesului decizional. De asemenea, se consideră că supraîncrederea mai apare
atunci cand este supraes timată bunăstarea personală ce ar surveni în urma de schiderii
propriilor afaceri sau când viitori i antrepre nori au o viziune supraoptimistă asupra succesului.
O altă formă de manifestare apare atunci când o persoană are credința că deține un set unic de
abilități și nu se lasă descurajat ă de nereușitele altora (Robinson & Marino, 2015).
O abordare mai largă a conceptului este cea a lui Glaser și Weber (2010) care
evidențiază tr ei fațete ale supraî ncrederii: efectul mai bun ca media, efectul de necalibrare ș i
efectul de iluzie a controlului . Efectul de necalibrare face referire la tendința oamenilor de a
fi prea siguri pe predicțiile și evaluă rile lor în situații incerte și cu rezultate nesigure, efectul
mai bun ca media reprezintă tendința oamenilor de a se evalua pe sine într -o notă mai pozit ivă
decât îi evaluează pe ceilalți, iar efectul de iluzie a controlului surprinde tendința oamenilor de
a-și supraestima capacitatea de a controla evenimentele ( Glaser & Weber, 2010; Glaser,
Langer & Weber, 2010; Pirinsky, 2013 ).
În cazul deciziilor luate sub semnul incertitudinii, cum ar fi începerea unei noi afaceri,
percepțiile reprezintă un mediator între preferințe și comportament și afectează atât viziunea
creată asupra probabilităților, cât și asupra rezultat elor posibile așteptate. Legătura dintre
percepție și acțiune contează deoarece percepțiile unei persoare legate de începerea unei
afaceri pot fi distorsionate sistematic de supraîncredere ( Koellinger, Minniti & Schade, 2007).
Percepția riscului implică mă sura în care persoanele sunt conștiente de gradul de necunoscut
și potențialele pierderi asociate unor acțiuni în particular. Unii cercetători descriu acest
construct ca fiind măsura în care există un nivel de incertitudine legat de poențialul
semnificativ de căștig și pierdere asociat deciziei. Supraîncrederea poate diminua percepția

CAPIT OLUL I. INTRODUCERE
8
riscului , ceea ce duce la o judecare optimistă a acestuia . În cazul deschiderii propriei firme,
supraîncrederea se asociază pozitiv cu decizia de a începe o afacere nouă, iar percepția
riscului acționează ca variabilă de mediere (Robinson & Marino, 2015).

1.2 Explorarea importanței problemei
Supraîncrederea reprezintă un comportament irațional și este definită în general ca
suprestimarea acuratețe i informației pe care o persoană o deține. Oamenii supraîncrezători
cred că informațiile lor sunt mai bune și mai precise decât sunt în realitate. Descoperirea
faptului că oamenii sunt supraîncrezători reprezintă una dintre cele mai consistente
descoperiri din psihologia judecății (Goel, 2002). Această distorsiune se poate manifesta în
diverse forme. Glaser, Langer & Weber (2010) evidențiază faptul că o amenii cred că setul de
cunoștințe pe care îl dețin este ma i precis decât este în mod real (efectul de necalibrare) , că
abilitățile lor sunt mai bune decât ale celorlalț i (efectul mai bun decât media) sau cred că pot
controla evenimente întâmplătoare și sunt excesiv d e încrezători în viitor ( efectul de iluzie a
controlului). Cercetătorii sublin iază faptul că antreprenorii au tendința de a fi mai
supraîncrezători decât alți agenți economici, ceea ce îi poate face să încadreze situațiile de
afaceri într -un context mai optimist comparativ cu non -antreprenorii și să pară mai
competenți. De asemenea, unii antreprenori pot avea un grad mai mare d e supraîncredere
comparativ cu alți antreprenori în functie de vârsta pe care au și de experiența pe care o dețin
în ceea ce privește investițiile din propriului capital în deschiderea unor noi firme (Robinson
& Marino , 2015).
Din câte știm, până în acest moment, nu au fost depuse eforturi de a integra cantitativ
rezultatele acestei linii de cercetare. În cadrul acestei lucrări urmărim umplerea acestui gol
prin intermediul integrării metaanalitice a rezultatelor unor studii care vizează legătura dintre
supraîncredere și proces ul antreprenorial. Contribuțiile aduse de această lucrare vizează în
principal determinarea magnitudinii relației dintre supraîncredere și procesul antrepren orial și
invetigarea factorilor care influențeză a ceastă r elație.
Implicațiile teoretice vizează analiza și determinarea gradului de asociere dintre
supraîncredere și procesul antreprenorial , sintetizând rezultatele studiilor existente în cadrul
unei metaanalize. Implicațiile practice ce se asociază lucrării vizează concentrarea î ntr-un
singur st udiu a cercetă rilor relevante, identificarea limitelor studiilor existente și sugerarea

CAPITOLUL I. INTRODUCERE
9
unor direcții de cercetare ce necesită o atenție sporită pe baza rezultatelor obținute î n urma
analizei.

1.3 Explorarea literaturii relevante
Definită ca o încercare eșuată a unei persoane de a își cunoaște propriile limite,
supraîncre derea primește o atenție sporită în cadrul literaturii de specialitate din
antreprenoriat. Natura proceselor și a contextului antreprenorial induce prezența unor
distorsiuni cognitive, precum supraîncrederea, în rândul antreprenorilor. Cercetările sugerează
faptul că antreprenorii au tendința de a fi mai supraîncrezători decât managerii, ceea ce i -ar
putea face să încadreze situații economice într-o lumină mai favorabilă decât sunt î n mod real
și să pară mai competenți. Domeniul antreprenoriatului presupune, cel mai frecvent,
introducerea unor noi produse ș i servicii pe piață, iar cercetă torii din domeniu au evidențiat o
asociere pozitivă între supraîncredere și lansarea unor produse riscante în mod necugetat. Unii
antreprenori pot fi mai încrezători comparativ cu alții în funcție de vârstă, experiența pe care
acești a o au și de măsura în care au investit capital propriu în întreprinderi noi (Robinson &
Marino, 2015).
Supraîncrederea reprezintă o carcateristică ce stă la baza distorsiunilor cognitive în
procesul de luare a deciziilor și poate avea un impact negativ asupra activității economice. În
rândul antreprenorilor acest lucru poate fi periculos în mod special din cauza faptului că
majoritatea prezintă distorsiunea supraîncrederii. Contextul antreprenorial presupune
caracteristici precum incertitudine, complexitate și nefamiliaritate, trăsături ce pot spori
susceptibilitatea și nivelul de supraîncredere. Există studii care evidențiază faptul că
antreprenorii depun eforturi nereușite pentru a dezvolta afacerea p entru perioade mai lungi , își
privează întreprinderile de anumite resurse din cauza faptului că ei cred că abilitățile pe care
le dețin sunt atât de mărețe încât alte resurse nu sunt necesare și regretă deciziile economice
slabe pe care le -au luat anterior. Un argument pentru efectele negative ale supraîncrederii
asupra decizi ilor luate îl reprezintă faptul că aceasta duce la o eval uare incompletă a riscului,
minimizând pierderile asociate (Trevelyan, 2008). Cercetă ri mai recente ridică semne de
întrebare asupra faptului că supraîncrederea este tratată ca și distorsiune la nivel cognitiv și că
rezultatele studiilor anterioare pot fi explicate de diferite grade de cunoș tințe ale agenților
economici , plus o eroar e aleatoare î n rândul predictorilor. Studii centrate pe supraîncredere

CAPITOLUL I. INTRODUCERE
10
s-au făcut de -a lungul ultimilor 33 de ani și cu toate acestea încă persistă întrebări și dezbateri
dacă este î ntr-adevăr o distorsiune cognitivă sau doar o iluzie statistică, o anomalie „aparentă”
care doar pare să existe, dar nu este defapt reală (Glaser, Langer & Weber, 2013 ; Pintea,
2007 ).
Implicațiile supraîncrederii în mediul antreprenorial nu sunt înc ă concludente, multe
aspecte legate de impactul pe care îl are asupra constructelor cheie ale antreprenoriatului
(precum deschiderea de noi întreprinderi) fiind încă necunoscute. Sunt dovezi care sugerează
faptul că procesele de simplificare cognitivă, precum supraîncrederea, produc î n primul rând
efecte negative, afectând calitatea deciziilor și a judecăților, ceea ce poate afecta și rezultatele
eforturilor antreprenoriale depuse. Totuși, cei care sunt responsabili cu crearea unor noi
întreprinderi sunt percepuți ca fiind supraîncrezători. Contextul incert , cumulat cu
posibilitatea unor rezultate negative în urma distorsiunilor cognitive , prezintă implicații
semnificative pentru întreprinderi (cum ar fi și decizia de a deschide o nouă firmă ). Chiar mai
mult, opiniile din cadrul literaturii de specialitate legate de rolul supraîncrederii în
antreprenoriat sunt echivoce. Angajarea într -o perspectivă cognitiv -antreprenorială pentru a
examina fenomenele antreprenoriale întărește importanța acestui domeniu de cercetare
(Robinson & Marino , 2015) .
Supraîncrederea descrie credința generală că setul de cunoștințe, predicțiile și
abilitățile deținute sunt superioare celor deținute de cei din jur. În timp ce unii oameni
evidențiază această caracteristică într -o anum ită măsură în situațiile în care se confruntă cu
provocări ce sunt marcate de un grad moderat spre mare de incertitudine, severitatea acestei
distorsiuni cognitive diferă de la o persoană la alta, iar antreprenorii prezintă grade mai
ridicate de supraîncre dere comparativ cu semenii lor. Plecând de la aceste dovezi, cercetăto rii
au subliniat ideea că supra încrederea ar putea să îi facă pe antreprenori să urmărească
întreprinderi îndoielnice, angajarea unor eforturi limitate pentru stabilirea legitimităț ii
întrepr inderii, căutarea unei cantități mai mic i de resurse decât este necesar pentru succesul
afacerii și alocarea resurselor disponibile î ntr-un mod miop. Toate acestea pun bazele unei
premise conform căreia antreprenorii supraîncrezători cred că pot „face mai mult cu mai
puțin”, ceea ce le întunecă judecata și împiedică atingerea succesului organizațional ( Navis &
Ozbek, 2016 ; Pintea, 2007 ). Supraîncrederea se referă la o încredere excesivă în sine, la un
optimism în cele mai multe cazuri nejustificat. Acestă distorsiune a fost prima dată descrisă de
Oskamp (1965) și se întemiază pe incapacitatea (eșecul) individului de a -și cunoaște limitel e,

CAPITOLUL I. INTRODUCERE
11
pe credința c ă știe totul despre orice ( Simon , Houghton & Aquino, 200 0). Astfel, persoanele
ce dețin această dist orsiune sunt exagerat de optimiste în evaluarea unei situații.
Deși literatura de specialitate psihologică dedicată distorsiunii supraîncred erii este
abundentă, în mod surprinzător există puține studii experimentale dedicate evaluării
consecințelor co mportamentale ale acestei distorsiuni (Cesarini et al., 2005) . În relația sa cu
antreprenoriatul, supraîncrederea a fost evidențiată cel mai des în legătură cu decizia inițială
de a întemeia o nouă întreprindere . Motiv pentru care Dosi și Lovallo (1997) îi considerau pe
antreprenori martiri optimiști deoarece se angajează practic într -un pariu benefic social , dar
care se bazează pe judecăți probab ilistice greșite . Supraîncrederea poate apărea din cauza
neajustării esti mărilor inițiale ale persoanei atunci când sunt obținute informații noi, drept
urmare persoana nu realizează în ce măsură estimările sale pot fi incorecte. De asemenea,
această distor siune poate fi cauza faptului că persoanele își construiesc certitudinile pe
ușurința cu care își reactualizează argumentele încrederii. Persoanele care manifestă
supraîncredere își tratează asumpțiile drept fapte și în consecință riscă să nu surprindă
incertitudinea asociată concluziilor întemeiate pe acele asumpții. Cu alte cuvinte , puse în fața
unei decizii, aceste persoane concluzionează în mod ero nat că o anumită acțiune nu prezintă
riscuri . Astfel, distorsiunea supraîncrederii r educe riscul preceput de persoană în legătură cu o
oarecare acțiune. Supraîncrederea îi permite antreprenorului să dea curs ideii sale înainte ca
acesta să știe toate informațiile necesare întemeierii întreprinderii respective . Practic , situația
în care potenția lul antreprenor trebuie să ia o decizie este caracterizată de un grad ridicat de
ambiguitate. În acest context, supraîncrederea îl încurajează să treacă la acțiune încă dinainte
de a ș tii toate datele care caracterizează acea situație. Supraîncrederea, pri n optimismul pe
care îl generează , îi folosește antreprenorului și în proce sul de convingere a celorlalți,
potențiali colaboratori , asupra caracterului viab il al ideii pe care o susține . Lipsa acestei
caracteristici ar face ca potențialul antreprenor să nu acționeze până nu obține toate da tele
necesare demersului său, dar această întârziere de a acționa poate compromite întregul proces ,
oportunitatea inițial percepută pierzându -și atractivitatea și/sau potențialul. În relația cu
succesul companiilor antrepr enoriale, influența poate fi negativă, liderii cu un grad înalt de
supraîncredere angajându -și firmele în situații riscante (Pintea, 2007) .
În ce privește dovezile empirice ale legăturii dintre distorsiunea supraîncrederii și
decizia antreprenorială, acest ea provin dintr -o serie de studii experimentale și corelaționale
(ex. Camerer & Lovallo, 1999; Busenitz & Barney, 1997; Forbes, 2005; Moore & Cain, 2004;

CAPITOLUL I. INTRODUCERE
12
Simon et al., 2000 ; Keh et al., 2002). În ultima vreme, distorsiunea supraîncrederii nu mai este
tratat ă ca un concept unitar în literatura de spec ialitate. Astfel, unele studii evidențiază
distincția între mai multe fațete ale acestui concept (Glaser et al., 2005; Glaser & Weber,
2003). Este vorba despre trei moduri di ferite de manifestare ale acest ei distorsiuni : 1. efectul
de necalibrare (oamenii cred că setul lor de cunoștințe este mai precis decât în realitate) ;
2. efectul mai bun ca media (oamenii cred că abilitățile lor sunt deasupra mediei celorlalți );
3. efectul de iluzie a controlul ui (oamenii cred c ă au control asupra unor situații care sunt în
mod real întâmplătoare ).

1.3.1 Efectul de necalibrare
Efectul de necalibrare se referă la tendința oamenilor de a supraestima precizia
estimărilor pe care le fac, cu alte cuvinte la măsura în care oamenii nu știu ceea ce nu știu
(Lichtenstein & Fischoff, 1977; Forbes, 2005). În ceea ce privește măsurarea efectului de
necalibrare există două modalități deja consacrate. Prima modalitate este cea utilizată de
Simon et al. (2000 ), Russo & Schoemaker (1992), Keh et al. (2002) și se realizează cu
ajutorul intervalelor de încredere. Testul constă în 10 întrebări de cultură generală. Pentru
fiecare dintre ele, participanți i trebuie să construiască un interval în care răspunsul corect se
află c u o probabilitate de 90%. Dacă pentru mai mult de 10% din întrebări răspunsul este în
afara intervalului, subiectul este catalogat drept supraîncrezător (overconfident, ceea ce
înseamnă că a stabilit intervale de încredere prea înguste) , comparativ cu situ ația în care exact
10% dintre răspunsurile corecte cad în afara intervalului, situație în care subiectul este
considerat a fi perfect calibrat. Cea de -a doua modalitate de măsurare este cea utilizată de
Busenitz & Barney (1997) și inspirată la rândul ei di n studiile efectuate de Lichtenstein &
Fischhoff (1977) și Fischhoff et al. (1977). Principiul acesteia este următorul: participanți lor
le sunt prezentate 5 întrebări de cultură generală (ex. Care cauză a mortalității e mai frecventă
în SUA?), fiecare avân d două variante de răspuns (ex. a. Cancerul ; b.Bolile de inimă), dintre
care una este întotdeauna corectă conform statisticilor. Participanți i trebuie de fiecare dată să
aleagă varianta corectă după care să estimeze procentual măsura în care cred că răspun sul ales
de ei este cel corect. Astfel, ei pot alege un procent cuprins între 50% (despre care li se spune
în prealabil că reprezintă o alegere absolut la întâmplare) și 100% (despre care li se spune că
reprezintă certitudinea că acela este răspunsul corec t). Scorul total la această scală se
calculează astfel: din media procentelor estimate de subiect la cei 5 itemi se scade procentul

CAPITOLUL I. INTRODUCERE
13
de itemi la care a răspuns corect. Cu alte cuvinte, din probabilitatea medie de a a vea dreptate
estimată de participant se scade probabilitatea reală de a avea dreptate, iar ceea ce rămâne este
tocmai încrederea nejustificată (supraîncrederea în sensul necalibrării). Prin această
modalitate de calcul, un scor pozitiv reflectă supraîncredere (overconfidence) , iar un scor
negativ reflectă subîncredere (underconfidence). Valoarea 0 corespunde în acest caz
participanți lor perfect calibrați (Pintea, 2007) . Totuși, î n literatura de specialitate există încă o
dezbatere dacă efectul de necalibrare este unul general sau dimpotrivă, speci fic, dependent de
context sau sarcină (Glaser & Weber, 2003).

1.3.2 Efectul mai bun ca media
Efectul se referă la tendința celor mai mulți oameni de a se considera deasupra mediei
populației. Desigur, presupunând distribuții normale ale populației, numai jumătate dintre
aceștia sunt îndreptățiți să aibă o asemenea percepție. Cu alte cuvinte este vorba despre
tendința oamenilor de a avea o viziune pozitivă nerealistă asupra lor înșiși. Această tendință se
manifestă atât relativ la abilități generale , cât și la trăsături pozitive de personalitate (Taylor &
Brown, 1988; Svenson, 1981; Glaser & Weber, 2003 ; Pintea, 2007 ).

1.3.3 Efectul iluzia controlului
Această fațetă a supraîncrederii se referă la tendința de supraestimestimare a măsurii în
care abilitățile unui participant pot îmbunătăți performanța în situații în care abilitățile
respectivului participant nu sunt un factor decisiv, șansa fiind în mai mare măsură implicată.
Practic persoanele își supraestimează abilitățile de a controla sau prezice evenimentele
viitoare (Pint ea, 2007) . Conceptul de iluzie a controlului se bazează pe rezultatele mai multor
studii empirice care arată în mod repetat că puși în situația extragerii aleatoare, participanți i
preferă să -și aleagă singuri numerele potențial câștigă toare decât să le primească întâmplă tor
(Langer, 1975; Langer & Roth, 1975; Goodman & Irwin, 2005). În concordanță cu aceste
cercetări, u n alt studiu arată că jucătorii de zaruri , atunci când aruncă ei înșiși zarurile , au
tendința de a paria sume mai mari decât atunci când le aruncă altcineva (Davis et al., 2000;
Fellner, 2004).

CAPITOLUL I. INTRODUCERE
14
În ceea ce privește legătura iluziei controlului cu decizia de a iniția o afacere, o serie
de studii au evidenți at asocierea controlul ui perceput al participanți lor cu inițierea unei noi
întreprinder i, acesta fiind un bun predictor al intenției antreprenoriale (Boyd & Vozikis,
1994). Plecând de la similaritățile dintre noțiunea de control perceput și cea de iluzie a
controlului (control perceput , dar nejustifi cat pe baza faptelor ), Simon et al. (2000 ) subliniază
importanța acestei distorsiuni în relația cu decizia antrepren orială aducând dovezi empirice ,
atât pentru legătura cu decizia antreprenorială , cât și cu perceperea risc ului asociat întemeierii
unor întreprinderi noi (Pintea, 2007) .

1.3.4 Relația dintre fațetele conceptului
În privința relației dintre fațetele conceptului supraîncrederii, există opinii divergente.
O parte a literaturii de speci alitate afirmă existența unei legături între acestea (Taylor &
Brown, 1988; Griffin & Brenner, 2004). O altă parte însă, mult mai bine reprezentată și
argumentată empiric, susține inexistența unei asemenea legături (Glaser & W eber, 2003;
Deaves et al. , 200 3; Oberlechner & Osler, 2003; R egner et al., 2004; Glaser et al. , 2005).
Într-unul dintre studii , Glaser et al. (2005) au urmărit dacă există diferențe semnificative
privind supraîncrederea între experții financiari și novici (studenți). Autorii au măsurat
supraîncrederea în două moduri, fiecare corespunzând une i fațete a acestui concept : efectul de
necalibrare și efectul mai bun ca media . În afara sc opului principal al studiului ( evidențiere a
unor diferențe semnificative) autorii au urmărit și corelația dintre cele două efecte în cadrul
tuturor participanți lor incluși în studiu. Rezultat ele studiului lor arată că într adevăr există
diferențe semnificative între experții financiari și studenți atât în privința efectului de
necalibrare , cât și în privința efectului mai bun ca media. În ceea ce privește însă corelația
dintre fațetele conceptului, autorii au obținut corelații nesemnificative. În mod similar, Glaser
& Weber (2003) evidențiază lipsa unei relații între cele două fațe te (Pintea, 2007) .

1.3.5. Procesul antreprenorial
Antreprenoriatul se referă la un individ sau un grup de indivizi, mai mult sau mai puțin
deosebiți de restul populației prin trăsăturile lor individuale, care în interiorul sau în afara unui
context organizaț ional întemeiază o nouă î ntreprindere cu un caracter mai mult sau mai puțin

CAPITOLUL I. INTRODUCERE
15
inovativ. Acesta este definit ca identificarea și exploatarea unor oportunități de afaceri în
cadrului unei relaț ii individuale cu oportunitatea și, ca și concept , are mai multe fațete, în
cercetare putând fi utilizate diverse definiții corespunzătoare fațetei studiat e. Antreprenoriatul
este important pentru crearea locurilor de muncă, pentru progresul economic și al societății,
dar și al inovațiilor. Contextul antreprenorial presupune caracteristici precum incertitudine,
complexitate și nefamiliaritate (Frese & Gielnik, 2014 ; Pintea, 2007; Trevelyan, 2008). Mai
mult, chiar și firmele mari încearcă să adopte abordări antreprenoriale (antreprenoriatul
corporativ).
Antreprenoriatul se consideră a fi un proces ce presupune trei etape:
a. Faza de pre -întemeiere și de identificare a oportunității;
b. Faza de întemeiere sau dezvoltare și execuție;
c. Faza de post -întemeiere.
Conceptele psihologice joacă un rol important în toate aceste faze, deși antreprenorul
individual este porbabil cel mai important în primele faze și infl uența lui devine tot mai mică
pe măsură ce întreprinderea crește, deși liderul unei organizații nu devine niciodată lipsit de
importanță ( Frese & Gielnik, 2014) .
Dintre fațetele procesului antreprenorial ami ntim intenția antreprenorială, decizia
antrepreno rială, percepția riscului și performanța antreprenorială . Intenția antreprenorială
reprezintă etapa anterioară întemeierii propriu -zise a întreprinderii ș i este considerată drept
prima etapă a procesului antreprenorial. Aceasta este definită ca fiind intenția de a întemeia o
nouă afacere (Ozaralli & Rivenburgh, 2016). Intenția antreprenorială este intens studiată în
legătură cu trăsăturile de personalitate ale potențialului antreprenor, evidențiindu -se asocieri
pozitive, personalitat ea fiind un bun predictor pentru debutul antreprenorial (Brandstaetter,
1997; Crant, 1996; Brockhaus, 1975). Decizia antreprenorială reprezintă acțiunea propriu -zisă
de a întemeia o nouă afacere, de a introduce un nou produs pe piață , acțiuni concrete în
legătură cu inovația (Eisenhauer, 1995). Literatura de specialitate a urmărit diferențele în
privința trăsăturilor de personalitate dintre cei care au luat deja decizia antreprenorială
(antreprenorii) și restul populației pentru a le identifica pe cele semnificative și a simulat
contexte antrepre noriale în condiții de laborator pentru identificarea trăsăturilor necesare
pentru a deveni antreprenor (Pintea, 2007). Percepția riscului implică măsura în care
persoanele sunt conștiente de gradul de necunoscut și potențialele pierderi asociate unor

CAPITOLUL I. INTRODUCERE
16
acțiuni în particular. Unii cercetători descriu acest construct ca fiind măsura în care există un
nivel de incertitudine legat de poențialul semnificativ de căștig și pierdere asociat deciziei
(Robinson & Marino, 2015). Performanța antreprenorială urmărește ev oluția și succesul
afacerilor întemeiate, în termeni de profit , cifră de afaceri și rezultate obținute (Chedli, 2016) .

1.3.6 Supraîncrederea și comportamentul antreprenorial
Evidențierea relației dintre supraîncredere și comportamentul antreprenorial se înscrie
într-un curent mai larg care urmărește relația dintre acest ă distorsiune și comportamentul
economic. Un exemplu îl reprezintă studiul realizat de Glaser & Weber (2003) care au urmăr it
relația dintre distorsiunea supraîncrederi i, măsurat ă pe fiecare din cele trei fațete ale sale și
comportamentul investitorilor (volumul investițiilor, tranzacțiilor etc). Autorii au constatat că
investitorii care se percep desupra mediei la abilitățile de investire (efectul mai bun ca media)
înregistrează un volum mai mare de tranzacții. În schimb, autorii n -au putut evidenția o
legătură între efectul de necalibrare și volumul tranzacțiilor. Un alt exemplu este studiul
realizat de Simon & Houghton (2003) care au urmărit relația dint re supraîncrederea
managerilor și introducerea unor produse inovative pe piață, evidențiind o relație
semnificativă în acest sens. Similar studiilor care au urmărit relația dintre supraîncredere și
comportamentul economic în general, studiile care au urmăr it relația dintre acestă distorsiune
și comportamentul antreprenorial au măsurat diferite fațete ale conceptului, fiecare studiu
analizând o altă fațetă (Pintea, 2007) .

1.3.6.1 Efectul de necalibrare și comportamentul antreprenorial
Unul dintre studiile care au urmărit relația dintre efectul de necalibrare și
antreprenoriat este cel realizat de Forbes (2005). Autorul a urmărit dacă există diferențe între
diverse categorii de antreprenori în privința efectului de necal ibrare. Metoda de măsurare
utilizat ă a fost cea cu estimarea probabilității de a avea dreptate cu 5 întrebări de cultură
generală. Studiul evidențiaz ă diferențe semnificative de supraîncredere între
patronii -întemeietori și cei care nu și -au întemeiat propri a afacere , precum și între
antreprenorii tineri și cei vârstnici. Un alt studiu, realizat de Simon et al. ( 2000 ), a urmărit
influența a două fațete ale supraîncrederii asupra perceperii riscului și deciziei antreprenoriale:

CAPITOLUL I. INTRODUCERE
17
efectul de necalibrare și iluzia controlului , deși nu au fost tratate ca fațete ale aceluiași
concept . Autorii au reușit să evidențieze relația iluziei controlului cu perceperea riscului și
decizia antreprenorială, nereușind însă să evidențieze aceeași relație și în cazul efectului de
necalibrare. În ce ea ce privește modalitatea de măsurare a constructelor, pentru iluzia
controlului s-a urmărit cât de bine s -ar fi descurcat în trei sarcini prezent ate într -un scenariu
de afacere , pentru efectul de necalibrare s-a apelat la o metodă de măsurare cu 10 întrebări și
interva le de estimare , pentru perceperea riscului s-au dat 9 întrebări legate de un scenariu de
afacere citit în prealabil de participanți , iar în cazul deciziei antreprenoriale participantul era
întrebat dacă și -ar părăsi s lujba pentru a porni noua afacere dacă ar fi în locul personajului din
scenariu . Un alt studiu, realizat de Busenitz & Barney (1997) a urmărit dacă există diferențe
între antreprenori și managerii din marile corporații privind supraîncrederea, mai exact efectul
de necalibrare. Autorii au evidențiat în acest sens existența unor diferențe semnificative între
cele două categorii de participanți . În privința modalității de măsurare a acestui efect, cei doi
autori au utilizat și ei metoda de măsurare cu estimare a probabilității de a avea dreptate cu 5
întrebări de cultură generală. Keh et al. (2002) testează la rândul lor și relația dintre efectul de
necalibrare și perceperea riscului , respectiv a oportunităților. Autorii au utilizat aceeași
metodă de măsurare a efectului de necalibrare ca ce a folosită de Simon et al. (2000 ), adică cea
cu 10 întrebări și intervale de estimare , iar perceperea riscului și a oportunităților prin
întrebări referitoare la un scenariu de afacere prezentat participanți lor. Studiul a evidențiat
lipsa unei relații semnificative a efectului de necalibrare cu perceperea riscului și a
oportunităților (Pintea, 2007) .

1.3.6.2 Efectul mai bun ca media și comportamentul antreprenorial
În relația sa cu decizia antreprenorială, Camer er & Loval lo (1999) au folosit jocul
intrării pe p iață pentru a pune în evidență influența supraîncrederii, mai specific efectul mai
bun ca media , asupra deciziei de intrare pe o piaț ă prin intermediul unui joc . Acest joc
simulează o piață pe care mai mulți participanți decid simultan să intre sau nu. Pornind de la
ideea că atunci când e vorba despre propriile abilități, majoritatea oamenilor tind să se
considere deasupra mediei populației genera le, autorii compar ă deciziile de intrare/neintrare
pe piață ale participanți lor în două situații. În prima succesul pe piață depinde de factori
aleatori , iar în a doua acesta depinde de propriile abilități. Cea de -a doua situație îi pune (în
opinia autorilor) pe participanț i să ia decizia în c ontextul supraîncrederii . Pentru a se asigura

CAPITOLUL I. INTRODUCERE
18
că explicația intrărilor pe piață este supraîncrederea și nu o evaluare greșită a șansel or de
câștig, autorii au analizat și situația în care participanți i estimează un număr mare de intrări ,
dar decid totuși să intre. Cu alte cuvinte supraîncrederea e mai acurat ă în situația în care știm
că este o competiție mare și totuși decidem să participăm. S-a constatat o diferență
semnificativă între numărul de intrări în condiția de supraîncredere și cea de ierarhizare
aleatoare, în favoarea celei de supraîncredere . Moore & Cain (2004) au pornit de la
constatările lui Camerer și Lovallo propunând însă înlocuirea supraîncrederii ca explicație a
intrărilor pe piață cu distorsiunea miopiei judecăților comparative, considerând -o pe acesta
din urmă ca fiind o explicație mai generală. Sistemul de ierarhizare pe baza abilităților a fost
divizat în două categorii: ierarhizarea pe baza unei sarcini dificile respectiv ușoare. La
începutul fiecărei sesiuni expe rimentale, participanți i erau anunțați asupra criteriului de
ierarhizare. În ambele situații , atât pentru testul simplu (întrebări ușoare), cât și pentru cel
dificil (întrebări grele), erau date și răspunsurile la întrebări. Ipoteza autorilor este că
supra încrederea apare doar pentru sarcini simple și în consecință numărul mare de intrări se
va înregistra doar pe piețele simple, nu și pe cele dificile. Într-adevăr numărul mediu de intrări
este semnificativ mai mare în situația testului simplu decâ t în cazul celui dificil (Pintea,
2007) .

1.3.6.3 Efectul de iluzie a controlului și comportamentul antreprenorial
Studiu l realizat de Simon et al. (2000 ) a urmărit atât efectul de necalibrare, cât și iluzia
controlului. Autorii au evidențiat o legătură semnificativă a iluziei controlului cu perceperea
riscului și deci zia antreprenorială. Pentru măsurarea efectului de iluzie a controlului s-a
urmărit cât de bine s -ar fi descurcat în trei sarcini prezentate în scenariu, pentru perceperea
riscului s-au utilizat 9 întrebări legate de un scenariu de afacere citit în prealabil de
participanți , iar în cazul deciziei antreprenoriale subiectul era î ntrebat dacă participan tul și-ar
părăsi slujba pentru a porni noua afacere dacă ar fi în locul p ersonajului din scenariu . Un alt
studiu care a testat relația iluziei controlului cu perceperea riscurilor și a oportunităților este
cel realizat de Keh et al. (2002). Autorii și -au propus să testeze re lația mai multor distorsiuni
cognitive cu perceperea riscului și a oportunităților. Printre aces tea autorii au testat și efectul
de necalibrare și rolul iluziei controlului. Măsurând ace astă distorsiu ne cu ajutorul a trei
întrebări, două vizând capacitatea percepută a participanți lor (antreprenori) de a prezice
dinamica pieței în care își desfășoară afacerea și una vizând capacitatea percepută de a -și duce

CAPITOLUL I. INTRODUCERE
19
afacerea la succes acolo unde alții au eșuat. A utorii au evidenți at o relație semnificativă a
iluziei controlulu i cu perceperea oportunităților, relație ce este mediată de perceperea
riscurilor (Pintea, 2007) .
Literatura de specialitate ce vizează studierea conceptului supraîncrederii este
controversată și neconcludentă în ceea ce privește atât intensitatea relației dintre procesul
antreprenorial și supraîncredere, dar și definirea acestui concept de distorsiune cognitivă ,
evidențiindu -se caracterul problematic .

1.4 Obiectiv e

1. Obiectivul general este acela de a investiga magnitudinea relației dintre
distorsiunea supraîncrederii și procesul antreprenorial la nivel metaanalitic.

2. Obiectivul specific urmărește investigarea factorilor care influențează intensitatea
și direcția relației dintre supraîncredere și procesul antreprenorial .

CAPITOLUL II. METODOLOGIE
20
CAPITOLUL II. METODOLOGIE

2.1. Eșantion studii
Pentru a asigura o căutare completă a articolelor relevante pentru efectuarea
metaanalizei, am adoptat strategii precum:
a. Cautarea arhivelor jurnalelor care sunt cunoscute pentru publicarea unor studii
relevante, precum: Entrepreneurship, Journal of Business of Ven turing, Journal of
Small Business Management, Journal of Financial Markets, Academy of Management
Review, etc.
b. Cautarea în cadrul bazelor de date: EBSCO, ProQuest, ScienceDirect , Springer,
Emerald, Sage, IEEE All- Society, American Physical Society Journals, OXFORD
Journals, American Institute of Physics Journals, Thomson Web of Knowledge
REUTERS, SCOPUS, Wiley Journals, Taylor & Francis Journals, Intitute of Physics
Journals, Cambridge Journals.
c. Examinarea li stei de referință (bibliografice) a articolelor relevante identificate
anterior, în special a review -urilor teoretice recente.
În cadrul procesului de căutare s -au folosit urmatoarele cuvinte cheie și derivații ale
acestora : entrepreneur ial process (cu der ivate precum entrepreneuship, entrepreneurial , risk
taking, entrepreneurial decision, opportunity evaluation) și overconfidence (miscalibration,
better than average, illusion of control) . Pentru includerea studiilor nu au existat limitări în
funcție de anul publicației.

2.2 Criterii de includere/ excludere
Au fost setate trei criterii inițiale de includere:
1. Este necesar ca studiile să exploreze și să includă date despre relația dintre
supraîncre dere și procesul antreprenorial;
2. Studiile trebuie să utilizeze un design cantitativ/ date cantitative ;
3. Studiile trebuie să ofere suficientă informați e statistică pentru a calcula mă rimea
efectului.

CAPITOLUL II. METODOLOGIE
21
2.3 Concepte

2.3.1 Antreprenoriat
Antreprenoriatul este definit ca identificarea și exploatarea unor oportunități de afaceri
în cadrului unei relați i individuale cu oportunitatea și se consideră a fi un proces ce
presupune trei etape:
d. Faza de pre -întemeiere și de identificare a oportunității;
e. Faza de întemeiere sau dezvoltare și execuție;
f. Faza de po st-întemeiere.
Conceptele psihologice joacă un rol important în toate aceste faze, deși antreprenorul
individual este porbabil cel mai important în primele faze și influența lui devine tot mai mică
pe măsură ce întreprinderea crește, deși liderul unei orga nizații nu devine niciodată lipsit de
importanță ( Frese & Gielnik, 2014) .
În concordanță cu Shane and Venkataraman (2000), am urmărit și definit
antreprenoriatul ca fiind proce sul de identi ficare și explorare a oportunită ților de a produce
bunuri și de a furniza servicii cu scopul de a face profit. Am codat procesul antrepr enorial în
funcție de etapa procesului (pre/ postîntemeiere), caracterul ecologic al măsurătorilor și
caracterul subiectiv/ obiectiv al măsurătorilor . Dat fiind faptul că modalitatea de măsurare
poate induce anumite distorsiuni (Parrott and Hertel, 1999) , am urmărit dacă măsurătorile
constructului de antreprenoriat au fost obiective sau subiective. De asemenea, s -a urmărit
valid itatea ecologică a studiilo r sau măsura în care acestea au fost desfășurate în laborator și
prin utilizarea unor sarcini artificiale, precum simulări (design non -ecologic) sau au fost
realizate în contexte economice reale și au captat experiența antreprenorilor în sarcini reale,
naturale (design ecologic).

2.3.2 Supraîncredere
În literatura de specialitate nu există o definiție clară a conceptului de
supraîncredere, iar cercetările sunt des sumarizate ca studii ce vizează su praîncrederea la nivel
general. Supraîncrederea descrie credința generală că setul de cunoștințe, predicțiile și

CAPITOLUL II. METODO LOGIE
22
abilitățile deținute sunt superioare celor deținute de cei din jur (Navis & Ozbek, 2016) și face
referire la o încredere excesivă în sine, la un optimism în cele mai multe caz uri nejustificat
(Oskamp, 1965). În studiile cecetătorilor Glaser si Webber (2007) , supraîncrederea se poate
manifesta în următoarele forme: efectul de necalibrare (miscalibration effect – MIS), efectul
mai bun ca media (better than average effect – BTA ) și efectul de iluzie a controlului (illusion
of control effect – IOC), aceasta fiind moda litatea de definire și abordare a conceptului de
distorsiune a supraîncrederii și în lucrarea noastră . Distorsiunea supraîncrederii a fost codată
în funcție tipul aces teia (MIS, BTA, IOC), caracterul subiectiv/ obiectiv al măsurătorilor și
conținut ul specific/ general al măsurătorilor. Modalitatea de măsurare poate induce anumite
distorsiuni, motiv pentru care s -a urmărit caracterul obiectiv sau subiectiv al măsurătoril or
supraîncrederii. De asemenea, s-a urmărit dacă măsurătorile au avut conținut adaptat
contextului antrepr enorial (conținut specific) sau au vizat întrebări generale, neparticu larizate
contextului economic ( conținut general).

2.3.2.1 Efectul de necalibrare
Efectul de necalibrare are la bază credința unei persoane că setul de cunoștințe pe care
aceasta îl deține este mai precis decât în mod real , cu alte cuvinte la măsura în care oamenii
nu știu ceea ce nu știu . Studiile arată că, de obicei, distribuția probabilităților populației este
prea strânsă. Spre exemplu, studiile care solicită redarea unui interval de încredere de 90%
pentru mai multe cantități incerte au arătat că procentul surprizelor, procentul de valo ri reale
care nu se încadrează în intervalul de încredere, este mai mare de 10% (procentul unei
persoane perfect calibrată). Alte studii analizează calibrarea probabilităților de judecată în
care oamenii sunt rugați să răspundă la întrebări cu două alterna tive, iar apoi sunt rugați să
estimeze probabilitatea ca răsp unsul lor să fie corect. Rezultatele arată că proporția
răspunsurilor corecte este mai mică decât proc entul estimărilor atribuite de ei înș iși (Glaser &
Weber , 2007).

2.3.2.2 Efectul mai bun ca media
Oamenii cred că se situează deasupra mediei populației , literatura de specialitate
arătând că oamenii au tendința de a avea o imagine nerealist de pozitivă despre sine. O formă

CAPITOLUL II. METODOLOGIE
23
importantă de manifestare este aceea că oamenii cred ca sunt mai buni ca ceilal ți în ceea ce
privește abilitățile și atributele personale pozitive. Un exemplu care evidențiază această
tendință este cel al procentului de 82% de elevi dintr -un grup care se încadrează pe sine ca
fiind printre cei 30% din tre șoferi care prezintă cea mai mare siguranță la volan (Glaser &
Weber , 2007).

2.3.2.3 Efectul de iluzie a controlului
Efectul de iluzie a controlului se referă la tendința de a crede că o perso ană poate
controla evenimente viitoare sau de a le prezice. Spre exemplu, o manifestare a acestei fațete
apare la majoritatea oamenilor atunci când se implică in jocuri ce au la bază șansa și se simt
ca și cum ar putea controla următoarea aruncare a zarului sau ca rtea ce va fi î ntoarsă
(Malmendier & Taylor, 2015) .

2.4 Proced ura de lucru
Potențialele studii relevante au fost identificate în bazele de date EBSCO, ProQuest,
ScienceDirect, Springer, Emerald, Sage, etc. folosind cuvinte cheie și de rivații ale acestora:
entrepreneur ial process (cu derivate precum entrepreneuship, entrepreneurial , risk
taking,entrepreneurial decision, opportunity evaluation) și overconfidence (miscalibration,
better than average, illusion of control) . Alte studii au fost identificate în referințele studiilor.
După o examinare prealabilă a titlurilor și a rezumatelor, aproximativ 287 de articole
au respectat primul criteriu de includere în meta -analiză, părând să exploreze relația dintre
supraîncredere și procesul antreprenorial și au fost luate în calcul pentru analize ulterioare. În
urma noilor analize și după aplicarea și a celorlalte două criterii de includere (2. – Studiile
trebuie să utilizeze un design cant itativ/ date cantitative; 3. – Studiile trebuie să ofere
suficientă informație statistică pentru a calcula mă rimea efectului) , au rămas 61 de studii .
După parcurgerea in tegrală și detaliată a acestora s-a stabilit un eșantion de 20 de studii care
va fi sup us analizei cantitative.

CAPITOLUL II. METODOLOGIE
24
Selecția studiilor s -a făcut pe baza unor criterii precum:
1. Să vizeze problematica antreprenoriatului, autorii să menționeze explicit acest
lucru, iar rezultatele să fie extrapolate la contextul antreprenorial (în relație cu
suprîn crederea) ;
2. Să conțină suficiente date pentru a calcula mărimea efectului;
3. Să măsoare o componentă a antreprenoriatului care să poată fi interpretată ca un
comportament antreprenorial (intenție antreprenorială, decizie antreprenorială,
perceperea riscurilor sau a oportunităților antreprenoriale, etc.);
4. Se definește și se măsoară supraîncrederea prin una din cele trei modalități (e fectul
de necalibrare, efectul mai bun ca media și efectul de iluzie a controlului), chiar
dacă autorii o numesc altfel, sau printr -o altă modalitate, dar etichetată de autori
drept supraîncredere;
5. Să fie publicate în peer review journals;
6. Supraîncrederea să fie tratată ca variabil ă independentă sau ca predictor și nu ca o
consecință a antreprenoriatului.
Astfel, au fost identificate 287 de studii în bazele de date, rămânând un număr de 237
de studii după eliminarea duplicatelor. Din cauza faptului că nu conțineau suficiente date
pentru a calcula mărimea e fectului, 108 de studii au fost excluse , iar 21 studii nu au îndeplinit
criteriul privind tipul publicației . Alte 47 de studii au fost excluse din cauză că nu era
menționat în mod explicit de către autori că simulează contextu l antreprenorial și rezultatele
nu erau extrapo late co ntextului antreprenorial, iar 17 au fost excluse pentru că nu măsurau o
componentă a antreprenoriatului ce poate fi interpretată ca un comportament antreprenorial.
Din numărul rămas de studii, 15 nu au abordat supraîncrederea prin una dintre cele trei
modalități definite în partea teoretică, în timp ce 9 au fost excluse din cauza faptului ca
supraîncrederea nu era tratată a variabilă independent ă sau ca predictor . În analiza final ă au
fost incluse 20 de articole.
Fiecare studiu a fost codat pe baza unor moderatori precum:
a. caracteristici antreprenoriale: etapa procesului (pre/post -întemeiere), caracterul
subiectiv/ obiectiv al măsurătorilor;

CAPITOLUL II. METODOLOGIE
25
b. caracteristici ale supraîncrederii: tip supraîncredere, caracterul subiectiv/ obiectiv al
măsurătorilor, conținut măsurători supr aîncredere (general/ specific);
c. caracteristici ale participanților: tipul de participanți (antreprenori/ non –
antreprenori), proporția de femei, media de vârstă;
d. caracteristici ale designului de cercetare: tipul designului cercetării, caracterul
ecologic/ non -ecologic.
Pentru a asigura consistența procesului de codare și validitatea costructului, schema de
codare a fost dezvoltată colaborativ de ambii autori, în concordanță cu definițiile conceptuale
și operaționale oferite în partea teoretică. Toat e situațiile de dezacord au fost soluționate
ajungând la un consens.

Figura 1. Ilustrare a procesului de selecție a studiilor

Studii incluse în meta -analiză
(N= 20) Studii excluse
(N = 41) Studii excluse
(N= 176) Studii după eliminarea duplicatelor
(N = 237)
Studii incluse în procesul de
screening
(N = 237)
Studii full -text evaluate pentru
eligibilitate
(N = 61) Studii identificate în bazele de date
(N = 287)

CAPITOLUL II. METODOLOGIE
26
2.5 Analiza datelor

Analiza s -a realizat utilizând programul Comprehensive Meta -Analysis S oftware 2. Ca
indicator al mărimii efectului s -a folosit coeficientul de corelație Pearson (r), ale cărui valori
de peste 0.50 au fost considerate ca fiind mari, cele de în jurul valorii de 0.30 ca fiind
moderate, iar valorile de aproximativ 0.10 au fost interpretat e ca având efect mic (Cohen,
1988). Ținând cont de eterogenitatea studiilor, toate analizele s -au bazat pe modelul efectelor
randomizate.

CAPITOLUL III. Rezultate
27
CAPITOLUL III. REZULTATE

3.1 Analiza globală a relației dintre supraîncredere și antreprenoriat, ignorând direcția
relațiilor
Unul dintre scopurile acestei cercetări vizează mag nitudinea relației dintre distorsiunea
supraîncrederii și procesul antreprenorial . Media mărimii efectului care descrie corelația
(ignorând direcția corelațiilor) dintre supraîncredere și antreprenoriat este reprezentată de un
coeficient r = 0.271, cu un interval de incredere cuprins între 0.161 și 0.375 și cu o valoare a
lui p < 0.001. Valoarea coeficientului de corelație este aproape de pragul de pragul de 0.30 și
prezintă o mărime moderată a efectului (Cohen, 1988). Figura 2 oferă distribuția mărimilor
efectului în studiile incluse în meta -analiză.

Figura 2 . Distribuția mărimilor corespunzăto are efectului global , ignorând directia efectelor

Study nam e Statistics for each study Correlation and 95% CI
Low er Upper
Correlation lim it lim it Z-Value p-Value
Arendt et al., 2016 0.226 0.091 0.354 3.243 0.001 Com bined
Åstebro & Gutierrez, 2016 0.268 0.115 0.409 3.379 0.001 19.000
Cain et al., 2015 0.087 -0.067 0.237 1.108 0.268 20.000
Cam erer & Lov allo, 1999 0.355 0.258 0.444 6.845 0.000 21.000
Cassar, 2010 0.135 0.035 0.231 2.650 0.008 Com bined
Giacom in et al., 2015 0.059 0.015 0.103 2.615 0.009 22.000
Grichnik , 2008 0.367 0.098 0.585 2.636 0.008 23.000
Houghton et al., 2000 0.152 -0.006 0.303 1.885 0.059 Com bined
Kannadhasan et al., 2014 0.215 0.052 0.367 2.577 0.010 Com bined
Lee et al., 2017 0.070 0.020 0.120 2.716 0.007 Com bined
Mehrabi & Kolabi, 2012 0.075 -0.114 0.259 0.777 0.437 11.000
Moore & Cain, 2007 0.252 0.065 0.422 2.626 0.009 Com bined
Moore et al., 2007 0.291 0.096 0.464 2.889 0.004 Com bined
Pintea et al., 2009 0.371 0.181 0.534 3.700 0.000 55.000
Pintea, 2006a 0.565 0.364 0.716 4.844 0.000 40.000
Pintea, 2006b 0.157 -0.061 0.360 1.416 0.157 Com bined
Robinson & Marino, 2015 0.225 -0.002 0.430 1.947 0.052 Com bined
Sim on & Shrader, 2012 0.148 -0.122 0.398 1.076 0.282 Com bined
Sim on et al., 2011 0.448 0.200 0.642 3.377 0.001 Com bined
Yordanov a et al., 2010 0.749 0.701 0.790 18.892 0.000 Com bined
0.271 0.161 0.375 4.705 0.000
-1.00 -0.50 0.00 0.50 1.00

CAPITOLUL III. Rezultate
28
3.2 Analiza bias -ului de publicare
Pentru a evalua riscul bias -ului de publicare al rezultatelor meta -analizei am calculat
coeficientul de corelație al testului lui Begg și Mazumdar în conformitate cu recomandările lui
Kepes et al. (2012). Acest test calculează corelați a (Kendall`s tau) între marimea efect ului și
eroarea st andard (determinată în primul râ nd de mărimea eșantionului) pentru a identifica
dacă studiile mari tind să fie incluse în analiză indiferent de efectul rezultat, în timp ce studiile
mici prezintă o probabilitate crescută de a fi incluse atunci când prezintă un efect relativ mare.
În cazul nostru, rezultatele obținute în urma testului de corelație al lui Begg si
Mazumdar au evidențiat Kendall`s t au b de 0.268, nesemnificativ statistic (p = 0.097 ) ceea ce
sugerează că nu există un bias de publicare pentru relația globală dintre antreprenoriat și
supraîncredere .

3.3 Analiza de eterogenit ate
Distribuția efectelor se dovedește a fi semnificativ eterogenă , Q (19) = 326.36,
p < 0.001 , adică prezintă variații suficient de puternice în magnitudinea mărimii efectului de
la un studiu la altul , încât să aibă sens testar ea unor explicaț ii ale acestei eterogenități în
forma moderatorilor .

3.4 Analizele de moderare

3.4.1 Moderatori legați de supraîncredere

Tip de supraîncredere
Pentru desfășurarea analizei comparative în funcție de tipul de supraîncredere (efectul
de necalibrare, efectul mai bun ca media și efectul de iluzie a controlului), șase studii
(Mehrabi & Kolabi, 2012; Giacomin et al., 2015; Grichnik, 2008; Lee et al., 2017; Yordanova
et al., 2010; Houghton et al., 2000) au fost eliminate din cauza faptului că nu a fost precizată

CAPITOLUL III. Rezultate
29
metoda de măsurare pentru a putea fi încadrat într -una dintr e cele trei categorii sau încadrările
nu au avut suprapunere totală cu una dintre cele trei fațete .
Efectul mai bun ca media și efectul de iluzie a controlului prezintă coeficienți de
corelație similari de 0.286 și 0.278, valori ce sunt foarte apropiate de pragul 0.30 și care pot fi
interpretate ca având un efect moderat . În cazul efectului mai bun ca media intervalul de
încredere este cuprins între valorile de 0.181 și 0.384, cu o valoare a lui p < 0.001, iar
intervalul de încreder e pentru efectul de iluzie a controlului este [0.09; 0.44] , cu o valoare a
lui p = 0.004, ambele fiind semnificative statistic . În ceea ce privește efectul de necalibrare,
coeficientul de corelație obținut este de 0.10, ceea ce evidențiază un efect slab al acestuia ,
aproape de trei ori mai mi c decât în cazul celorlalte două efecte , dar semnificativ statistic,
având interval ul de încredere [0.03; 0.16] , cu o valoare a lui p = 0.005 . Analiza comparativă
prezintă diferențe semnificative între categorii , Q(2) = 9.94, p = 0.007. Tabelul 1 ilustrează
rezultatele analizei comparative în funcție de tipul de supraîncredere.

Tabelul 1 . Analiza comparativă a efectelor în funcție de tipul de supraîncredere
N, numărul de studii; r, coeficientul de corelație Pearson; Li/Ls, Limită inferioară/ Limită
superioară a intervalului de încredere; df, gradul de libertate;

Caracterul obiectiv/subie ctiv al măs urătorilor supraîncrederii
Pentru desfășurarea analizei comparative în funcție de caracterul obiectiv sau subiectiv
al măsurătorilor, două studii au fost eliminate din cauza faptului că nu a fost precizat
caracterul măsurătorilor sau au folosit atât măsurători obiective, cât și subiective (Mehrabi &
Kolabi, 201 2; Houghton et al., 2000). Tip supraîncredere N r Li Ls Z p Q df p
Efectul mai bun ca media 6 0.286 0.181 0.384 5.191 0.000 9.942 2 0.007
Efectul de iluzie a
controlului 2 0.278 0.093 0.445 2.908 0.004
Efectul de necalibrare 6 0.100 0.030 0.169 2.789 0.005

CAPITOLUL III. Rezultate
30
Pe lângă tipul de supraîncredere, u n alt moderator luat în considerare este cel al
caracterului obiectiv/ subiectiv al măsurătorilor supraîncrederii. În urma analizei, rezultatele
obținute evidențiază o diferență majoră între cele două tipuri de măsurare, cu valori ale lui
r = 0.204 , în cazul măsurărilor obiective și respectiv r = 0.400 , în cazul măsu rătorilor
subiective. Se poate observa că, deși diferențele între cele două categorii n u sunt semnificative
statistic , Q(1) = 1.48, p = 0.223, caracterul subiectiv al măsurărilor redă un coeficient aproape
dublu comparativ cu cel din cazul caracterul ui obiectiv. Aceasta înseamnă practic tendința de
supraestimare a efectului , generat ă de măsurătorile subiective ale supraîncrederii. I nterva lul
de încredere în cazul măsurătorilor subiective este mult mai larg decât în cazul măsurătorilor
obiective, fiind cuprins între 0.117 și 0.622, în timp ce intervalul pentru măsurarea obiectivă
este mai precis, cuprins între valorile de 0.042 și 0.356 , fapt ce ar putea explica absența unei
diferențe semnificative între cele două categorii. Analiza comparativă a efectelor în funcție de
caracterul obiectiv/ subiectiv al măsurătorilor este redată în tabelul 2.

Tabel 2 . Analiza comparativă a efectelor în funcție de caracterul subiectiv/obiectiv al
măsurătorilor
N, numărul de studii; r, coeficientul de corelație Pearson; Li/Ls, Limită inferioară/ Limită
superioară a intervalului de încredere; df, gradul de libertate;

Conținut ul măsurători lor supraîncrederii
Pentru desfășurarea analizei comparative în funcție de conținutul specific sau general
al măsurătorilor, două studii au fost eliminate din cauza faptului că prezentau atât măsurători
cu caracter specific, cât și general sau nu a fost precizat conținutul (Mehrabi & Kolabi, 2012;
Pintea, 2006b).
În ceea ce privește conținutul general sau specific al măsurătorilor, rezultatele obținute
în urma analizei comparative evidențiază faptul că diferențele dintre cele două categorii sunt Tip măsurare N r Li Ls Z p Q df p
Obiectiv 14 0.204 0.042 0.356 2.455 0.014 1.484 1 0.223
Subiectiv 4 0.400 0.117 0.622 2.714 0.007

CAPITOLUL III. Rezultate
31
nesemnificative statistic, Q având o valoare de 0.16 4 și valo area lui p fiind de 0.68 0. S-au
obținut v alori similare ale coefic ientului de corelație , r = 0.281 pentru conținutul general și
r = 0.230 pentru cel specific , ambele semnificative statistic . Cu alte cuvinte, indiferent de
conținutul specific sau general al măsurătorilor supr aîncreder ii, mă rimea efectului a fost
aceeași (medie). Analiza comparativă a efectelor în funcție de conținutul măsurătorilor
supraîncrederii este ilustrată în tabelul 3.

Tabel 3 . Analiza comparativă a efectelor în funcție de conținutul măsurătorilor
N, numărul de studii; r, coeficientul de corelație Pearson; Li/Ls, Limită inferioară/ Limită
superioară a intervalului de încredere; df, gradul de libertate;

Așadar, a nalizele comparative desfășurate în funcție de mode ratorii specifici
supraîncrederii au evidențiat faptul că mani festarea a două dintre cele trei fațete ale
supraîncrederii, efectul mai bun ca media și efectul de iluzie a controlului, prezintă o asociere
mai puternică cu antreprenoriatul, având un efect moderat , comparativ cu cea de -a treia fațetă,
efectul de necalibrare, care prezintă un efect redus . Intensitatea relației dintre supraîncredere
și antreprenoriat pare a fi supraestimată de caracterul subiect iv al măsurătorilor (acestea
predominâ nd în studiile incluse în meta -analiză ), dar neinfluențată de caracterul specific sau
general al conținutului măsurătorilor supraîncrederii.

3.4.2 Moderatori legați de antreprenoriat

Etapa procesului antreprenorial
Etapele de postîntemeiere și preîntemeiere ale antreprenoriatului nu prezintă diferențe
semnificative în ceea ce privește valorile lui r , acesta având valoarea de 0.27 6, cu o valoare a Conținut măsurare N r Li Ls Z p Q df p
General 7 0.281 0.081 0.460 2.720 0.007 0.164 1 0.685
Specific 11 0.230 0.069 0.379 2.785 0.005

CAPITOLUL III. Rezultate
32
lui p de 0.018 în eta pa de postîntemeiere și de 0.22 1, cu o valoare a lui p de 0.004 în cea de
preîntemeiere, valori ce prezintă un efect slab spre moderat , cu o ușoară diferență în favoarea
etapei de postîntemeiere. Diferențele observate în urma analizei în funcți e de cele două
categorii sunt nesemnificative statistic , Q având o valoare de 0.16 9, în timp ce a lui p este de
0.681. Altfel spus, indiferent de etapa procesului antreprenorial, mărimea efectului este
similară ( redusă spre medie). Analiza comparativă a ef ectelor în funcție de etapa procesului
antreprenorial este redată în tabelul 4.

Tabelul 4 . Analiza comparativă a efectelor în funcție de etapa procesului antreprenorial
N, numărul de studii; r, coeficientul de corelație Pearson; Li/Ls, Limită inferioară/ Limită
superioară a intervalului de încredere; df, gradul de libertate;

Caracterul ecologic al măsurătorilor antreprenoriatului
Un alt aspect important îl reprezintă caracterul ecologic sau non -ecologic al
măsurătorilor antreprenoriatului. Analiza mărimilor efectului în funcție de natura ecologică a
designului a evidențiat rezultate nes emnificative statistic în ceea ce privește caracterul
ecologic, cu o v aloare a lui r de 0.057, a lui p de 0.655 , CI95% = [-0.19; 0.29] , evidenți ind un
efect slab. Î n timp ce în cazul caracterului non -ecologic r are o valoare de 0.295 , iar p < 0.001 ,
cu un interval de încredere de [0.15; 0.42] , efectul observa t fiind unul moderat , semnificativ
statistic .
De remarcat este faptul că, deși diferențele dintre cele două categorii sunt
semnificativ e statis tic doar la p < 0.10 (vezi tabelul 5) , predominanța studii lor cu măsurători
non-ecologice (75%) generează o supraestimare a efectului . Cu alte cuvinte , impactul asupra
antreprenoriatului real/ecologic este unul mai degrabă cvasi -nul. Analiza comparativă a Etapă
antreprenoriat N r Li Ls Z p Q df p
Postintemeiere 6 0.276 0.048 0.476 2.361 0.018 0.169 1 0.681
Preintemeiere 14 0.221 0.071 0.361 2.863 0.004

CAPITOLUL III. Rezultate
33
efectelor în funcție de caracterul ecologic al măsurătorilor antreprenoriatului se regăsește in
tabelul 5.

Tabelul 5 . Analiza comparativă a efectelor în funcție de caracterul ecologic al măsurătorilor
antreprenoriatului
Caracterul
măsurătorilor
(antreprenoriat) N r Li Ls Z p Q df p
Ecologic 5 0.057 -0.190 0.297 0.447 0.655 2.812 1 0.094
Non-ecologic 15 0.295 0.158 0.420 4.125 0.000
N, numărul de studii; r, coeficientul de corelație Pearson; Li/Ls, Limită inferioară/ Limită
superioară a intervalului de încredere; df, gradul de libertate;

Caracterul obiectiv/subiectiv al măsurărilor antreprenoriatului
În ceea ce privește tipul de măsurare, obiectiv sau subiectiv, al antreprenoriatului
putem observa un efect slab în cazul măsurătorilor cu caracter obiectiv, r având o valoare de
0.171 și p d e 0.115 , nesemnificativ statistic . În schimb, caracterul subiectiv al măsurătorilor
prezintă un efect moderat, valoare a lui r = 0.272 fiind apropiată de pragul de 0.30, cu o
valoare a lui p = 0.001 , semnificativ ă statistic . Deși, în urma analizei comparative a celor
două categorii , valorile obținute ale lui Q = 0.61 2 și p = 0.434 sugerează diferențe
nesemnificative , se poate observa că subiectivitatea măsurătorilor accentuează legătura
supraîncrederii cu antreprenoriatul. Analiza comparativă a efe ctelor în funcție de caracterul
obiectiv/subiectiv al măsurătorilor antreprenori atului este redată în tabelul 6.

CAPITOLUL III. Rezultate
34
Tabelul 6. Analiza comparativă a efectelor în funcție de caracterul obiectiv/subiectiv al
măsurătorilor antreprenoriatului
N, numărul de studii; r, coeficientul de corelație Pear son; Li/Ls, Limită inferioară/ Limită
superioară a intervalului de încredere; df, gradul de libertate;

Ținând cont de rezultatele obținute în urma analizelor comparative în funcție de
caracterul ecologic/ non -ecologic și cel obiectiv/ subiectiv al măsuratorilor antreprenoriatului,
putem observa tendința de supraestimare a efectelo r supraîncrederii prin intermediul
caracterului artifical al măsurătorilor, cu o predominanță de 75% în ca zul caracterului non –
ecologic, respectiv 65% în cazul celui subiectiv, impactul real fiind mult mai mic. În schimb,
rezultatele obținute în funcție de etapa procesului antreprenorial (pre/ postîntemeiere) sunt
similare (efect redus spre mediu).

3.4.3 Moderatori legați de caracteristicile eșantionului

Tip de participanți
Pentru desfășurarea analizei în funcție de tipul de subiecți, două studii au fost
eliminate din cauza faptului că eș antionul de participanți este mixt, alcătuit atât din
antrepr enori, cât și din non -antrepren ori (Lee et al., 2017; Simon & Shrader, 2012).
În urma analizei în funcție de statutul de antreprenor sau non -antreprenor al
particip anților , se poate observa că valorile lui r sunt similare, avân d o valoare de 0.266 , cu
p = 0.038 și un interval de încredere de [0.01; 0.48] în cazul participanților lor care sunt
antreprenori ș i o valoare r = 0.260 , cu p = 0.002, cu un interval de încredere de [0.10; 0.40], în
cazul participanți lor ca re nu sunt antreprenori. Ambele valori , semnificative statistic, pot fi
interpretate ca a vând un efect slab spre moderat . Diferențele dintre cele două categorii sunt Tip măsurare N r Li Ls Z p Q df p
Obiectiv 7 0.171 -0.042 0.369 1.575 0.115 0.612 1 0.434
Subiectiv 13 0.272 0.121 0.411 3.475 0.001

CAPITOLUL III. Rezultate
35
nesemnificativ e statistic, Q(1) = 0.002, iar p = 0.968. Cu alte cuvinte, indiferent de statutul de
antreprenori sau non -antreprenori al participanților , mărimea efectul ui observat este aceeaș i
(medie ). Analiza comparativă a efectelor în funcție tipul de subiecți este ilustrată în tabelul 7.

Tabelul 7. Analiza comparativă a efectelor în funcție tipul de subiecți
N, numărul de studii; r, coeficientul de corelație Pearson; Li/Ls, Limită inferioară/ Limită
superioară a intervalului de încredere; df, gradul de libertate;

Zona geografică
Pentru desfășurarea analzei comparative în funcție de zona georgrafică în care su nt
stabiliți participanții au fost eliminate trei studii din cauza faptului că eșantioanele sunt
alcătuite din participanți de națonalități diferite sau din Orient (Giacomin et al., 2015;
Kannadhasan et al., 2014; Mehrabi & Kolabi, 2012).
În urma analizei în funcție de zona geografică se poate observa că aceasta joacă un rol
important în ceea ce priveste relația supraîncrederii cu antreprenoriatul. În cazul continentului
european valoarea lui r este de 0.406 (moderată spre mare) , semnificativă statistic cu o
valoare a lui p < 0.001, având un interval de încredere de [0.24; 0.54] . În cazul continentului
american, r are o valoare de 0.153 (mică spre medie) , cu o valoare a lui p de 0.046, cu
interval ul de încredere de [0.002; 0.297] . Diferența privind intensitatea relației supraîncrederii
cu antreprenoriatul dintre cele două culturi este semnificativă , corelația fiind de 2,6 ori mai
mare în Europa , iar valoarea lui Q = 5.13, p = 0.023 . Analiza comparativă a efectelor în
funcție de zona geografică se regăsește în cadrul tabelului 8.

Tip participan ți N R Li Ls Z p Q df p
Antreprenori 5 0.266 0.015 0.485 2.078 0.038 0.002 1 0.968
Non-antreprenori 13 0.260 0.101 0.405 3.173 0.002

CAPITOLUL III. Rezultate
36
Tabelul 8 . Analiza comparativă a efectelor în funcție de zona geografică
N, numărul de studii; r, coeficientul de corelație Pearson; Li/Ls, Limită inferioară/ Limită
superioară a intervalului de încredere; df, gradul de libertate;

În ceea ce privește caracteristicile participanților, putem observa că, deși există o
mărime medie a efectului supraîncrederii asupra antreprenoriatului, nu există diferențe
semnificative în funcție de statutul de antreprenor sau non -antreprenor pe care aceștia îl a u. În
schimb, zona geografică din care participanții provin influențează intensitatea relației
supraîncrederii cu antreprenoriatul, participanții din contextul antreprenorial european
evidențiind o asociere mai puternică, comparativ cu participanții care provin din contextul
antreprenorial al continentului american.

Zonă geografică N r Li Ls Z p Q df p
Europa 7 0.406 0.241 0.548 4.570 0.000 5.133 1 0.023
USA + Canada 10 0.153 0.002 0.297 1.991 0.046

CAPITOLUL IV. DISCUȚII
37
CAPITOLUL IV. DISCUȚII

Supraîncrederea reprezintă o carcateristică ce stă la baza distorsiunilor cognitive în
procesul de luare a deciziilor și poate avea un impact negativ asupra activității economice.
Contextul antreprenorial presupune caracteristici precum incertitudine, complexitate și
nefamiliaritate, trăsături ce pot spori susceptibilitatea și nivelul de supraîncredere. Un
argument pentru efectele negative ale supraîncrederii asupra decizilor luate îl reprezintă faptul
că duce la o evaluare incompletă a riscului, minimizând pierderile asociate (Trevelyan, 2008).
Efectu l de necalibrare , una dintre cele trei fațete ale supraîncrederii, se referă la
tendința oamenilor de a supraestima precizia estimărilor pe care le fac, cu alte cuvinte la
măsura în care oamenii nu știu ceea ce nu știu (Lichtenstein & Fischoff, 1977; Forbe s, 2005).
Efectul mai bun ca media , cea de -a doua fațetă, se referă la tendința celor mai mulți oameni de
a se considera deasupra mediei populației. Cu alte cuvinte este vorba despre tendin ța
oamenilor de a avea o percepție pozitivă nerealistă asupra propr iei persoane (Taylor &
Brown, 1988; Svenson, 1981; Glaser & Weber, 2003). Efectul de iluzie a controlului, ultima
fațetă a supraîncrederii , se referă la tendința de supraestimestimare a măsurii în care abilitățile
unei persoane pot îmbunătăți performanța în situații în care abilitățile acesteia nu sunt un
factor decisiv, șansa fiind în mai mare măsură implicată. Altfel spus, persoanele își
supraestimează abilitățile de a controla sau prezice evenimentele viitoare (Langer, 1975;
Langer & Roth, 1975; Goodman & Irwin, 2005).
Meta -analiz a de față și-a propus să investigheze factorii care influențează intensitatea
și direcția relației dintre supraîncredere , cu cele trei fațete ale sale (efectul de necalibrare,
efectul mai bun ca me dia și efectul de iluzie a controlului) și procesul antreprenorial și a
magnitudinii relației la nivel metaanalitic.
În concordanță cu obiectivul nostru, literatura de specialitate este eterogenă. Totuși,
analiza cantitativă a mărimilor efectului incluse în meta -analiză sugerează o schimbare de
perspectivă. Per total, rezultatele arată o mărime medie a efectului pentru relația dintre
distorsiunea supraîncrede rii și procesul antreprenorial (atunci când direcția relațiilor este
ignorată), r = 0271, semnificativă statistic cu o valoare a lui p < 0.001 .

CAPITOLUL IV. DISCUȚII
38
Analizele comparative desfășurate în funcție de mode ratorii specifici supraîncrederii
au evidențiat faptul că mani festarea a două dintre cele trei fațete ale supraîncrederii, efectul
mai bun ca media ș i efectul de iluzie a controlului, prezintă o asociere mai puterni că cu
procesul antreprenoria l, având o mărime a efectului moderată (r = 0.28, respectiv r = 0.27),
comparativ cu cea de -a treia fațetă, efectul de necalibrare, care prezintă o mărime slabă a
efectului (r = 0.10) . Toate cele trei valori de corelație sunt semnificative statistic. Diferențele
dintre cele trei categorii ale supraîncrederii sunt , de asemenea, semnificative statistic
(Q = 9.94, p = 0.007), ceea ce este în concordanță cu literatura de specialitate care susține
suprapunerea doar parțială a celor trei concepte (Glaser & Weber, 2003; Deaves et al., 2003;
Oberlechner & Osler, 2003; Regner et al., 2004; Glaser et al. , 2005).
În ceea ce p rivește factorii care influențează intensitatea relației dintre supraîncredere
și antreprenoriat, dacă raportăm rezultat ul total la cele obținute în urma analizelor
comparative privind caracterul ecologic/ non -ecologic al designului, caracterul obiectiv/
subiectiv (atât al măsurătorilor supraîncrederii, cât și al măsurătorilor antreprenoriatului) ,
putem observa tendința de supraestimare a efectului cauzată de predominanța studiilor în care
măsurătorile au caracter non -ecologic (75%) și caracter subiectiv (6 5%). Cu alte cuvinte,
impactul real al supraîncrederii în contextul antreprenorial este mult mai mic, caracterul
artificial al măsurătorilor accentuând intensitatea relați ei dintre cele două constructe. În
schimb, indiferent de conținutul specific sau general al măsurătorilor supraîncrederii , gradul
de corelație este similar , mărimea medie a efectului menț inându -se în ambele situații ,
neexistând diferențe semnificative . Aceste rezultate re comandă o abordare mai atentă în ceea
ce pri vește alegerea tipul ui de măsură tori, atât pentru antreprenoriat, cât și pentru
supraîncredere, acordând o importanță sporită acestui as pect în cercetările viitoare , pentru a
elimina supraestimarea efectului din cauza metodei folosite prin utilizarea unor măsurători
ecologice și obiective .
De asemenea, un alt factor care influențează intensitatea relației dintre supraîncredere
și antreprenoriat și care s -a evidențiat în meta -analiza noastră îl reprezintă zona geografică în
care se situează partic ipanții. În acest sens, în cazul participanților europe ni se observă o
intensitate mai mare a relației dintre distorsiunea supraîncrederii și procesul antreprenorial ,
având un coeficient de corelație de 2,6 ori mai mare (r = 0.40) decât cel obținut în cazul
participanților americani și canadieni (r = 0.15). Acest aspect ar putea fi explicat de faptul că
valoarea predictivă a supraîncrederii este mai mică pe continentul ameri can deoarece alți

CAPITOLUL IV. DISCUȚII
39
factori prezintă o putere mai mare de a prezice antreprenoriatul. Gradul de dezvoltare al
culturii antreprenoriale la nivelul Europei este mult mai slab comparativ cu cel de la nivelul
S.U.A. și al Canadei, ceea ce poate duce la creșterea valorii predictiv e a factor ilor subiectivi ,
mediul antreprenorial fiind caracterizat într -o mai mare măsură de impredictibiliate,
nefamiliaritate și instabilitate . Cu alte cuvinte, pe continentul american, factorii care prezic
antreprenoriatul sunt alții decât în cazul Europei, preponderent obiectivi datorită contextului
antreprenorial mult mai bine dezvoltat și c onsolidat.
Literatura de specialitate care vizează relația dintre distorsiunea supraîncred erii și
procesul antreprenorial prezintă o diversitate mare a studiilor . La nivel metaanalitic,
rezultatele obținute în urma analizei comparative în funcție de sta tutul participanților din
studiile incluse în această meta -analiză (antreprenori/ non -antreprenori) , relevă faptul că nu
sunt diferențe semnificative între cele două categorii de participanți , mărimea efectului fiind
aceeași în ambele cazuri (r = 0.26) . Analiza cantitativă desfășurată oferă explicații pentru
diversitatea literaturii.
Alături de contribuțiile aduse, meta -analiza de față are și căteva limite. Sumarizând,
analiza noastră a evidențiat o asociere pozitivă între distorsiunea supraîncrederii și proce sul
antreprenorial, dar și faptul că nu ex istă diferențe semnificative între antreprenori și
non-antreprenori în ceea ce privește intensitatea relației. Totuși, efectul observat pare a fi
supraestimat d e caracterul artificial al măsur ătoril or, ceea ce implică un impact în contextul
antreprenorial real mult mai mic, conturându -se astfel recomandarea noastră ca viitoarele
studii să acorde o importanță crescută metodei folosite. Utilizarea unor măsurători obiective și
ecologice sunt necesare pe ntru a putea evalua impactul real al supraîncrederii asupra
procesului antreprenorial . Totuși, d istorsiunea supraîncrederii nu este cea mai generoasă
direcție de cercetare .
De asemenea, la fel ca și în cazul alt or eforturi similare, calitatea m eta-analizei
desfășurate nu este independentă de calitatea studiilor incluse în analiză . O altă limită poate fi
reprezentată de numărul redus de moderatori și caracterul grosier al încadrării
antreprenoriatului (pre/ postîntemeiere).

CAPITOLUL V. CONCLUZII
40
CAPITOLUL V. CONCL UZII

Prin sintetizarea rezultatelor obținute în cadrul cercetării de față , în literatura
antreprenorială ce vizează relația dintre supraîncredere și procesul antreprenorial, această
meta -analiză oferă o perspectivă utilă asupra implicațiilor pe care le are supraîncr ederea în
contextul antreprenorial. Aceasta reprezintă un punct de plecare pentru viitoare le meta -analize
și studii care explorează relația dintre cele două constructe (supreîncredere și procesul
antreprenorial ) și a fațete lor acestora.
Rezultatele obținute relevă un grad moderat de intensitate al relației dintre
antreprenoriat și supraîncredere la nivel global. Aceste rezultate variază în mod special în
funcție de fațetele conceptului de supraîncredere, caracterul obiectiv/ subiectiv al
masurătorilor, caracterul ecologic/ non -ecologic al designului, dar și în funcție de indicatori
socio -demografici , precum zona geografică a participanților. Caracterul artificial al
măsurătorilor accentuează intensitatea relației, mărimea efectului fiind supraestimată din
cauza predominanței de 65 -75% a studiilor cu caracter subiectiv și non-ecologic. În mod real,
impactul supraîncredereii asupra procesului antreprenorial nu este atat de puternic.
Rezultatele obținute recomandă o abordare mai atentă în ceea ce privește alegerea
tipului de măsuratori atât pentru antreprenoriat, cât și pentru supraîncredere, acordând o
importanță sporită acestui ascpect în cercetările viitoare, pentru a elimina supraestimarea
efectului din cauza metodei folosite și pentru a se crea o imagine cât mai acurată asupra
relației dintre cele două constructe .

Bibliografie
41
BIBLIOGRAFIE

Arend, R. J., Cao, X., Grego ‐Nagel, A., Im, J., Yang, X., & Canavati, S. (2016). Looking
Upstream and Downstream in Entrepreneurial Cognition: Replicating and Extending
the Busenitz and Barney (1997) Study. Journal of Small Business Management.
ÅSTEBRO, T., & GUTIER REZ, C. (2016). THE IMPACT OF OVERCONFIDENCE ON
MARKET ENTRY. Academy Of Management Annual Meeting Proceedings, 1116 –
1121.
Boyd, N. G., Vozikis, G. S. (1994). The influence of self -eficacy on the development of
entrepreneurial intentions and actions. Ent repreneurship: Theory and Practice, 18, 63 –
77
Brandstatter, H. (1997). Becoming an entrepreneur – a question of personality structure?
Journal of Economic Psychology, 18 , 157 -177
Brockhaus, R. H. (1975). I -E locus of control scores as predictors of entrepr eneurial
intentions. Academy of Management 35th Annual Meeting
Burmeister, K., & Schade, C. (2007). Are entrepreneurs' decisions more distorsiuneed? An
experimental investigation of the susceptibility to status quo distorsiune. Journal of
business Venturing , 22(3), 340 -362.
Busenitz, L. W., Barney, J. B. (1997). Differences between entrepreneurs and managers in
large organizations: biases and heuristics in strategic decision -making. Journal of
Business Venturing, 12, 9 -30
Cain, D. M., Moore, D. A., & Haran, U. (2015). Making sense of overconfidence in market
entry. Strategic Management Journal, 36(1), 1 -18.
Camerer, C., & Lovallo, D. (1999). Overconfidence and excess entry: An experimental
approach. The American Economic Review, 89(1), 306 -318.

Bibliografie
42
Cassa r, G. (2010). Are individuals entering self ‐employment overly optimistic? an empirical
test of plans and projections on nascent entrepreneur expectations. Strategic
Management Journal, 31(8), 822 -840.
Cesarini, D., Sandewall, O., Johannesson, M. (2005). Co nfidence interval estimation tasks
and the economic of overconfidence. Journal of Economic Behavior & Organization,
in press
Chedli, M. E. (2016). Entrepreneurial motivation and performance of enterprises. Economics,
Management, And Financial Markets, (1), 175
Chui, A., Titman, S., Wei, J., 2010. Individualism and momentum around the world. Journal
of Finance 65, 361 –392.
Cohen, J. (1988). Statistical Power Analysis for the Behavioral Sciences, 2nd Edn. Hillsdale,
NJ: Lawrence Erlbaum Associates, Inc.
Coope r, A. C., Woo, C. Y., & Dunkelberg, W. C. (1988). Entrepreneurs’ perceived chances
for success. Journal of Business Venturing, 3, 97 –108.
Cossette, P. (2014). Heuristics and cognitive distorsiunees in entrepreneurs: a review of the
research. Journal of Sma ll Business & Entrepreneurship , 27(5), 471 -496.
Crant, M. J. (1996). The proactive personlity scale as a predictor of entrepreneurial intentions.
Journal of Small Business Management, 34 (3) , 42-49
Davis, D., Sundahl, I. and Lesbo, M. (2000). Illusory pers onal control as a determinant of bet
size and type in casino craps games. Journal of Applied Social Psychology 30, 1224 –
1242.
Deaves, R., Luders, E., Luo, R. (2003). An experimental test of the impact of overconfidence
and gender on trading activity. Worki ng paper, McMaster University.
Dosi, G., Lovallo, D. (1997). Rational entrepreneurs or optimistic martyrs? Some
considerations on technological regimes, corporate entries, and the evolutionary role
of decision biases, in Technological Innovation: Oversight s and Foresights. R. Garud,
P. R. Nayyar and Z. B. Shapira, eds. Cambridge, U.K.: Cambridge University Press,
41–70.

Bibliografie
43
Eisenhauer, J. G. (1995). The entrepreneurial decision: Economic theory and empirical
evidence. Entrepreneurship: Theory and Practice , 19(4), 67-80.).
Fellner, G. (2004). Illusion of control as a source of poor diversification: An experimental
approach , Discussion Paper on Strategic Interaction 2004 -28, Max Planck Institute of
Economics, Strategic Interaction Group, ftp://papers.mpiew –
jena.mpg.de/esi/discussionpapers/2004 -28.pdf
Fischhoff, B., Slovic, P., Lichtenstein, S. (1977): Knowing with certainty: The
Appropriateness of Extreme Confidence. Journal of Experimental Psychology, 3, 552 –
564.
Forbes, D. P. (2005). Are some entrepreneurs more overconfident than others? Journal of
Business Venturing, 20, 623 -640
Frese, M., & Gielnik, M. M. (2014). The psychology of entrepreneurship. Annu. Rev. Organ.
Psychol. Organ. Behav. , 1(1), 413 -438.
Giacomin, O., Janssen, F., & Shinnar, R. S. (2015). University Students and their faculty:
perce ptions of entrepreneurial optimism, overconfidence and entrepreneurial
Intentions/Les étudiants et leurs professeurs: optimisme, excès de confiance et
intention entrepreneuriale/Los estudiantes y sus profesores: optimismo, exceso de
confianza e intencion e mpresarial. Management international, 20(1), 123.
Glaser, M., & Weber, M. (2007). Overconfidence and trading volume. The Geneva Risk and
Insurance Review , 32(1), 1 -36.
Glaser, M., Langer, M., Weber, M. (2005). Overconfidence of professionals and ley man:
individual differences within and between tasks? Working Paper, University of
Mannheim, University of Muenster
Glaser, M., Langer, T., & Weber, M. (2010). Overconfidence of professionals and lay men:
individual differences within and between tasks?.
Glaser , M., Langer, T., & Weber, M. (2013). True overconfidence in interval estimates:
Evidence based on a new measure of miscalibration. Journal of Behavioral Decision
Making , 26(5), 405 -417

Bibliografie
44
Glaser, M., Weber, M. (2003). Overconfidence and Trading Volume. Working paper,
University of Mannheim.
Glaser, M., Weber, M. (2010 ). Overconfidence. In: Baker, H., Nofsinger, J. (Eds.), Behavioral
Finance: Investors, Corporations, and Markets. John Wiley & Sons, Inc., Hoboken,
NJ.
Goel, A. M. (2002). The role of overco nfidence within financial markets and firms (Doctoral
dissertation).
Goodman, J. K., Irwin, J. R. (2005). Special random numbers: beyond the illusion of control.
Organizational Behavior and Human Decision Processes, in press
Grichnik, D. (2008). Risky choi ces in new venture decisions —experimental evidence from
Germany and the United States. Journal of International Entrepreneurship, 6(1), 22 -47.
Houghton, S. M., Simon, M., Aquino, K., & Goldberg, C. B. (2000). No safety in numbers:
Persistence of biases and their effects on team risk perception and team decision
making. Group & Organization Management, 25(4), 325 -353.
Ivanova Yordanova, D., & Ivanova Alexandrova -Boshnakova, M. (2011). Gender effects on
risk-taking of entrepreneurs: evidence from Bulgaria. International Journal of
Entrepreneurial Behavior & Research, 17(3), 272 -295.
Kannadhasan, M., Aramvalarthan, S., & Kumar, B. P. (2014). Relationship among cognitive
biases, risk perceptions and individual’s decision to start a venture. Decision, 41(1),
87-98.
Keh, H. T., Foo, M. D., Lim, B. C. (2002). Opportunity evaluation under risky conditions: the
cognitive processes of entrepreneurs. Entrepreneuship: Theory & Practice, winter,
125-148
Kepes, S., Banks, G. C., McDaniel, M., and Whetzel, D. L. (2012). Pub lication bias in the
organizational sciences. Organ. Res. Methods 15, 624 –662.
Koellinger, P., Minniti, M., & Schade, C. (2007). “I think I can, I think I can”:
Overconfidence and entrepreneurial behavior. Journal of economic psychology , 28(4),
502-527

Bibliografie
45
Langer, E. (1975). The Illusion of Control. Journal of Personality and Social Psychology, 32,
311-328.
Langer, E., Roth, J. (1975). Heads I Win, Tails It’s Chance: The Illusion of Control as a
Function of the Sequence of Outcomes in a Purely Chance Task. Jou rnal of
Personality and Social Psychology, 32, 951 -955.
Lee, J. M., Hwang, B. H., & Chen, H. (2016). Are founder CEOs more overconfident than
professional CEOs? Evidence from S&P 1500 companies. Strategic Management
Journal.
Lichtenstein, S., & Fischoff, B . (1977). Do those who know more also know more about how
much they know? Organizational Behavior and Human Performance, 20, 159 –183.
Malmendier, U., & Taylor, T. (2015). On the Verges of Overconfidence . Journal of
Economic Perspectives, 29(4), 3 -8.
Mehrabi, R., & Kolabi, A. M. (2012). Investigating Effect of Entrepreneur’s Personal
Attributes and Cognitive Heuristics on the Quality of Entrepreneurial Strategic
Decision Making. Global Business and Management Research: An International
Journal, 4(2), 1 78.
Moore, D. A., & Cain, D. M. (2007). Overconfidence and underconfidence: When and why
people underestimate (and overestimate) the competition. Organizational Behavior and
Human Decision Processes, 103(2), 197 -213.
Moore, D. A., Cain, D. M. (2004). Myopi c biases in comparative judgment and
entrepreneurial entry. Tepper Working Paper Number 2003 -E76, Pittsburgh, PA.
Moore, D. A., Oesch, J. M., & Zietsma, C. (2007). What competition? Myopic self -focus in
market -entry decisions. Organization Science, 18(3), 440-454.
Navis, C., & Ozbek, O. V. (2016). The right people in the wrong places: The paradox of
entrepreneurial entry and successful opportunity realization. Academy of Management
Review , 41(1), 109 -129.
Oberlechner, T., Osler, C. L. (2003). Overconfidence in currency markets, Working paper.

Bibliografie
46
Ozaralli, N., & Rivenburgh, N. K. (2016). Entrepreneurial intention: antecedents to
entrepreneurial behavior in the USA and Turkey. Journal of Global Entrepreneurship
Research , 6(1), 3.
Parrott, W. G., an d Hertel, P. (1999). “Research methods in cognition and emotion,” in The
Handbook of Cognition and Emotion, eds T. Dalgleish and M. Power (Chichester:
Wiley), 61 –81.
Pintea, S. (2006). ROLUL BIASĂRILOR COGNITIVE ÎN DECIZIA DE INTRARE PE O
PIAȚĂ SIMULATĂ. Psihologia Resurselor Umane, 4(1), 62.
Pintea, S. (2006). THE INFLUENCE OF EXPERIMENTALLY INDUCED „BETTER
THAN AVERAGE" EFFECT UPON THE ENTREPRENEURIAL
DECISION. Cognitie, Creier, Comportament/Cognition, Brain, Behavior, 10(3).
Pintea, S. (2007). Elemente d e psihologie antreprenorială: repere teoretico -experimentale.
ASCR [Asociația de Științe Cognitive din România].
Pintea, S., Zaharia, A., & Macavei, B. (2009) Rolul iluziei controlului și al credințelor
iraționale în deciziile antreprenoriale.
Pirinsky, C. (2013). Confidence and economic attitudes. Journal of Economic Behavior &
Organization , 91, 139 -158.
Regner, I., Hilton, D., Cabantous, L., Vautier, S. (2004). Overconfidence, miscalibration and
positive illusions. Working paper, University of Toulouse.
Ren, Y. (2010). Distorsiuneed decisions: Three essays on decision making . THE
UNIVERSITY OF TEXAS AT DALLAS.
Robinson, A. T., & Marino, L. D. (2015). Overconfidence and risk perceptions: do they really
matter for venture creation decisions?. International E ntrepreneurship and
Management Journal , 11(1), 149 -168.
Russo, J. E., Schoemaker, P. J. H. (1992). Managing overconfidence. Sloan Management
Review, 33(29), 7 -17
Shane, S., and Venkataraman, S. (2000). The promise of entrepreneurship as a field of
research . Acad. Manag. J. 25, 217 –226

Bibliografie
47
Simon, M., & Shrader, R. C. (2012). Entrepreneurial actions and optimistic overconfidence:
The role of motivated reasoning in new product introductions. Journal of Business
Venturing, 27(3), 291 -309.
Simon, M., Houghton, S. M. , & Aquino, K. (2000). Cognitive biases, risk perception, and
venture formation: how individuals decide to start companies. Journal of Business
Venturing, 15, 113 -134
Simon, M., Kim, J., Houghton, S. M., & Deng, X. (2011). When It's Right to be" Wrong":
The Effects of Overconfidence and Planning on Product Performance in a Dynamic
Environment. Journal of Small Business Strategy, 22(1), 21.
Svenson, O. (1981): Are we all less risky and more skillful than our fellow drivers? Acta
Psychologica, 47, 143 -148.
Taylor, S. E. & Brown, J. D. (1988). Illusion and well -being: A social psychological
perspective on mental health. Psychological Bulletin, 103, 193 -210.
Trevelyan, R. (2008). Optimism, overconfidence and entrepreneurial activity. Management
Decision , 46(7), 986-1001.