Etiologia Edentatiei Partiale Reduse

1.0 Etiologia edentatiei partiale reduse

Edentatia partiala este urmarea unei etiologii complexe si variate datorita multitudinii de factori cauzali :factori congenitali, factori aparenti si factori dobanditi. Factorii implicati in aparitia edentatie partiale actioneaza in diferite perioade ale vietii,incepand cu viata intrauterina cand este afectata formarea si dezvoltarea organului dentar pana in perioada de eruptie producand modificari ireversibile si facand imposibila exercitarea functiei sale

1.1Cauze ereditare(congenitale)

Aceasta categorie include factori etiologici care actioneaza din a 6-a saptamana de viata intrauterina in care are loc multiplicarea rapida si inegala a celulelor,cu formarea lamelelor dentare.datorita acestui fapt apar modificari de tipul anodontiilor ,hipodontiilor, si oligodontiilor. Cele mai frecvente sunt reprezentate de lipsa molarului trei, lipsa incisivului lateral superior, lipsa premolarului doi.Modificarile numerice ale formulei dentare sunt considerate un semn al evolutiei umane corelate la dieta perioadei pe care o traim.

1.2Cauzele Aparente

Acestea fac parte din sfera ortodontica a edentatiei partiale reduse. Incluzia dentara impartita astfel:partial (atunci cand dintele nu este acoperit in totalitate de os dar este separate de cavitatea orala prin sacul pericoronar sau fibromucoasa ) si totala (cand dintele se afla in intregime intra-osos). Incluzia dentara poate aparea atat in dentitia temporara cat si in cea definitiva in ordinea incidentei se descriu: molarul 3 mandibular,caninul superior, molarul trei maxilar, caninul inferior,premolarii si incisivii. Inc ele mai multe dintre cazuri incluzia este bilaterala .

1.3Cauze dobandite

Se definesc ca fiind totalitatea afectiunilor sistemului stomatognat care ,prin evolutia sau esecul terapeutic(iatrogenii) duc la extractia dentara.

1.3.1 Afectiunile odontale

Caria dentara. Este un proces patologic dinamic distructiv si ireversibil a tesuturilor dure dentare avend o etiologie prurifactoriala(triada keyes alcatuita din factorul alimentatie, flore microbiana si mediu favorabil la care adaugam mediul timp.Boala carioasa este considerata in zilele noastre o boala infectioasa fiind favorizata de un dezechilibru in ecosistemul oral si avand ca rezultat demineralizarea tesuturilor dure dentare .caria dentara este considerata a fi una din principalele cauze ale edentatiilor partiale reduse .

Afectiunile periapicale.

Ewald Harndt spune despre caria dentara: “un proces distructiv cronic care evolueaza fara fenomene atipice ,provocand necroza tesuturilor dure dentare si, in final, infectarea pulpei” am incheiat citatul

Afectiunile periapicale nu reprezinta decat o complicatie a cariei dentare.Acestea apar in urma constituirii la nivel periapical sau lateroradicular a unui focar inflamator cronic.Esecul eliminarii acestuia,prin terapie endodontica sau chirurgie periapicala impune extractia dintelui si aparitia odata cu extractia a unei brese edentate.

1.3.2 Afectiunile parodontale.

Boala parodontala este o boală inflamatorie a țesutului gingival indusa de bacterii care au reședința în biofilm ,pe suprafața dintelui, subgingival. Inflamația duce la formarea pungii parodontale în țesutul gingival, pierderea de atașament, distrugerea osoasă, și, în final la pierderea unitatilor odontale si la aparitia edentatiilor. Parodontita este o boala cu prevalenta ridicata, afectand un procent de 30 50% din populatia adulta,10% avand probleme severe.

1.3.3 Extractii in scop Ortodontic.

Aceasta este indicata atunci cand se impune realizarea de spatiu necesar pe arcada in vederea eruptive sau alinierea dintilor definitivi si spatial necesar depaseste 5 milimetri. Extractia in scop ortodontic necesita o analiza atenta a cazului deoarece pot duce la producerea unor iatrogenii atunci cand extractia dentara este realizata intr un mod nejustificat fara a se lua in considerare o alta varianta de tratament ortodontic devenind o cauza a edentatiei.Extractia dintilor temporari de pe arcada se va face doar in momentul in care avem certitudinea ca dintele permanent ce urmeaza sa il inlocuiasca este prezent si in eruptie.

1.3.4 Osteomielita

Osteomielita reprezinta inflamatia care intereseaza osul in totalitatea sa , atat structurile dure cat si testul medular, aceasta are ca si cauza diseminarea hematogena de la un focar septic aflat la distanta prin diseminare hematogena sau prin insamantare directa ,germenii patrunzand la nivelul osului prin extensie de la procese infectioase dento-parodontale sau dupa in traumatism chirurgical sau accidental.

1.3.5 Tumori benigne sau maligne

Prezenta unitatilor odontale in raport cu masa tumorala sau in plina masa tumorala duc la pierderea dintior si aparitia breselor edentate. Tumorile ,in special, maligne pot duce la expulzia dintilor de pe arcada

1.3.6 Traumatismele

Traumatismele din sfera Oro-Maxilo-Faciala pot interveni in aparitia edentatiei in mod direct prin avulsia dintilor in momentul producerii fie indirect prin extractia dintilor din focarul de fractura sau a celor cu fracturi corono-radiculare,radiculare irecuperabile. Pastrarea dintilor in focarele de fractura impiedica formarea normala a calusului sau pot intretine focare septice ce pot duce la osteite, osteomielite sau supuratii in loje.

1.3.7 Conditii biologice

Imposibilitatea efectuarii unui tratament corect din pricina caracterelor morfologice si biologice poate duce la extractie dintelui,precum si starea generala a pacientului, nu rare sunt cazurile unde pacientii suferea de psihoze acute sau cronice si nu pot rezista unei interventii laborioase in recuperarea dintelui afectat . In acest caz conduita tratamentului este dictata spre extractia dentara

1.3.8 Iatrogenia stomatologica

Actul medical stomatologic poate duce la edentatie prin mai multe mecanisme:pregatirea necorespunzatoare a personalului medical, lipsa aparaturii corespunzatoare, nerespectarea conduitei actului terapeutic.

Tratamentul afectiunilor coronare. Deseori in tratamentul leziunilor carioase se decide conservarea a cat mai mult tesut dentar insa nu de multe ori aceasta decizie duce la imposibilitatea realizarii unui tratament corect: curatarea neindeajuns a dentinei alterate, sau insuficienta realizarii extensiei preventive duc la iatrogenii prin aparitia cariei secundare.

Tratamentul afectiunilor pulpo-periapicale.cele mai frecvente cazuri de iatrogenii in sfera tratamentului endodontic sunt date de extirparea incompleta a tesutului pulpar sau de obturarea incompleta cu obtinerea unui „dead-space” apical ce are ca rezultat imflamarea spatiului periapical

2.0 Tulburari asociate edentatiei

2.1Tulburari masticatorii si de deglutitie

Lipsa unitatilor odontale duc la dificultati in triturarea alimentelor si in formarea bolului alimentar, cu cat edentatia este mai extinsa sau situata terminal cu atat problemele masticatorii sunt mai accentuate. In edentatile unilaterale fie intercalate sau terminale masticatia este dirijata pe partea opusa ducand la o masticatie unilaterala si intr-un final de tulburari ale articulatiei temporo-mandibulare.Numarul de suprafete masticatorii este strict corelat cu eficenta in masticatie , in edentatiile intercalate reduse unilaterale tulburarile sunt reduse, crescand proportional in edentatia bilaterala si agravandu-se in edentatiile totale.

Procentul prin care este afectata deglutitia este in principal dependent de numarul si de localizarea edentatiei

In edentatia intercalata redusa nu sunt induse in general tulburari de deglutitie , fapt datorat existentei a suficiente unitati dento-dentare datorita carora este asigurata stabilitatea mandibulei

Edentatia frontala genereaza o deglutitie de tip infantil prin disparitia barierei formate de dintii din zona anterioara ceea ce permite proiectia limbii in spatiul ramas liber.

Datorita presiunilor pe care le exercita limba in timpul deglutitiei apare prolabrarea mucoasei situate la acest nivel , deformarea limbii in zonele limitrofe edentatiei.

2.2Tulburari fizionomice:

Amploarea afectarii fizionomiei este diferita in functie de localizarea edentatie si de amplitudinea ei,de gradul de cultura cat si de atitudinea anturajului fata de infirmitatea subiectului. Edentatiile frontale au un impact major in statusul psihic al pacientului . in edentatiile partiale reduse in zonele laterale de cele mai multe ori nu sunt produse modificari estetice, in edentatiile partiale intinse se pot observa asimetrii faciale cauzate de infundarea obrajilor, modificarea in dimensiune a etajului inferior.

Topografia și amploarea edentației influențează esențial aspectul fizionomic al pacientului. Edentația în zonele anterioare ale arcadei face vizibilă dizarmonia gnato-facială care se manifestă ca o suferința acută a subiectului. În timp ce edentațiile parțiale reduse din zonele laterale nu induc modificări estetice, edentațiile parțiale întinse pot modifica fizionomia prin asimetrii faciale cauzate de înfundarea obrajilor sau secundar modificării dimensiunii etajului inferior în cazul malpozițiilor mandibulo-craniene.

Gradul de cultură diferit influențeaza nivelul conștientizării defectelor fizice ale pacientului. În general, cu cât gradul de cultură crește, cu atât subiectul suportă mai greu edentația, având exigențe estetice mai ridicate și considerând lipsa dinților o mutilare. Totodată, exigențele estetice ale pacientului sunt modelate de structura personalității și de statutul social al acestuia.

Anturajul care tolerează infirmitatea subiectului datorată edentației va influența mai puțin psihicul acestuia, pacientul supotând din acest punct de vedere mai ușor lipsa dinților. Un anturaj exigent, ironic, care nu lasă să treacă neobservată infirmitatea pacientului, va determina o crestere a interesului subiectului față de propria infățișare. Edentațiile parțiale întinse cuprind frecvent și zonele frontale.

2.3Tulburari fonetice

Tulburarile fonetice in edentatia partiala redusa sunt date in primul rand de pierdera dintilor din zona anterioare prin imposibilitatea inchiderii rezonatorului bucal.Sunetele se impart in doua categorii: sunetele sonore(apar prin vibratia corzilor vocale )sau sunete estompate(nu necesita vibratia corzilor vocale) sunt descrise doua tipuri de sunete utilizate in vorbire:vocale si consoane.

Vocalele sunt sunete sonore produse fara intreruperea coloanei de aer ce este accentuata sau diminuata de pozitionarea buzelor si a limbii. In antiteza consoanele sunt obtinute prin oprirea temporara a coloanei de aer inainte ca aceasta sa fie eliberata. Consoanele au o amplitudine redusa pe cand vocalele au o amplitudine inalta. Astfel, din punct de vedere al articularii acestora le clasificam in bilabiale, labio-dentale, linguo-dentale ,linguo palatale , glotice. Sunetele linguo-dentale se produc atunci cand se realizeaza un contact intre varful limbii si fata palatinala a incisivilor avand ca rezultat, in edentatiile partiale reduse in zona anterioara ,tulburari fonetice.

2.4 Tulburarile psihice

Tulburarile de natura psihica apar foarte frecvent la persoanele cu arcadele mutilate de edentatie. Acestea se manifesta prin pierderea echilibrului interior , stari de neliniste , nevroza avand grave repercursiuni asupra gradului de socializare al pacientului .

3.Evolutie si complicatii

3.1.1 Evolutie locala

Suportul odonto parodontal

Suportul odonto-parodontal dicteaza alegerea unui viitor plan de tratament prin numarul si topografia,morfologie coronara,integritate odontala cat si implantarea unitatilor odonto-parodontale

In ceea ce priveste morfologia coronara este de intels ca fiecare coroana dentara este caracterizata de o morfologie proprie ce permite integrarea acesteia in arcada dentara naturala

Dintii restanti pe arcada au rol deosebit in alegerea si montarea dintilor artificiali in vederea realizarii uneiarcade din punct de vedere al rapoartelor intra si inter-arcadice.

Suportul odontal prin prisma fenomenelor de compensare consecutive modificarilor morfologice pot prezenta la nivel histologic o remaniere a prismelor de smalt si a straturilor de dentina .In urma acestor modificari observam in realizarea testelor de vitalitate asupra dintilor stalpi o scaderea a sensibilitatii pulpare aceaste mascand uneori chiar vitalitatea unitatilor odontale. Astfel de situatii so pot intalni in abraziii de grad I-II sau in leziuni carioase de origine cronica,

La nivelul parodontiului de sustinere , datorita solicitarii mecanice a dintilor stalpi se observa o ingrosare a cementului radicular ,fapt datorat in primul rand preluarii fortelor masticatorii a dintilor lipsa. Ca raspuns fiziologic fibrele desmodontale sunt mai numeroase asigurand astfel o implantare mai buna a dintelui.Deasemenea gingia marginala sufera modificari , masonul epitelial devenind mai ferm si mai ingrosat. In cazul unei protezari nereusite observam lipsa raspunsului fiziologic mentionat mai sus astfel incat fibrele desmodontale se subtiaza si ca rezultat apare mobilitatea dentara si implicit pierderea unitatilor odontale.

La nivelul suportului muco-osos se observa: o ingrosare a trabeculatiilor ,ce au o dispozitie regulata ,neintrerupta, paralela cu muchia crestei; mucoasa acoperitoare paote fi ingrosata cu o rezilienta in parametri normali , aspect normal.

3.1.2 Evolutie loco-regionala

Fenomenele compensatorii de la nivelul aceste sunt strans legate de modificari aparute la nievelul articulatiei temporo-mandibulare cat si de modificarile aparute la nivel muscular.

La nivelul ATM observam o ingrosare a capsulei ligamentare insa fara afectarea intergritatii, cu afectare in zona pantelor articulare si interlinul articular de dimensiuni variabile

La nivel muscular intalnim fenomene de hipertrofie si hipotrofe a grupelor musculare astfel incat in cazul unei edentatii ca a dus la prabusirea ocluziei la nivel muscular observam o hipotrofia a muschilor ridicatori ai mandibulei(muschiul temporal,maseter si pterigoidian intern) si o hipertrofie a muschilor coboratori. (geniohioidian, milohioidian, stilohioidian, digastric, sternotiroidian, tirohioidian, sternocleidohioidian, omohioidian)

La nivelul suportului muco osos se observa o dezorganiazare a arhitecturii trabeculare , prin subtiere, intrerupere,afectand inclusiv compacta osoasa fapt care duce la o diminuare a rezistentei in fata solicitarilor mecanice ulterioare .

3.2 Complicatii

3.2.1 Complicatii locale

Pierderea integritatii arcadelor dentare prin extractia dintilor din diferite cauze genereaza o serie de modificari: fenomene de abrazie de diferite grade,malpozitii dentare, egresia dintilor antagonisti bresei edentate. La nivel parodontal se intstaleaza o parodontita de solicitare,prin epuizarea fazei de echilibru parodontal.Muco-osos complicatiile locale se intaleaza prin resorbtie si atrofie osoasa si a fibro-mucoasei , de diferite grade.

In edentatia partiala redusa conservarea crestei alveolare reprezinta un criteriu esential in realizarea obiectivelor tratamentului stomatologic.In timpul vindecarii alveolei post-extractional prin proliferare naturala so produc modificari in ceea ce priveste latimea cat si inaltimea crestei alveolare. Pierderea morfologiei crestei alveolare va influenta negativ orice forma de reabilitare ulterioara.

3.2.2 Complicatii loco-regionale

La nivelul articulatiei temporo-mandibulare apar fenomene de uzura , de atrofie a tuberculului articular si a condilului mandibular,de degenerescenta a elementelor articulare,cu uzarea meniscului si chiar perforarea acestuia sau a osului timpanice datorate unei compresiuni posterioare date de condil.

La nivelul glandelor salivare, apare diminuarea secretiei salivare iar in cazuri grave se poate ajunge si al xerostomie urmata de atrofia glandelor salivare

In edentatiile vechi ,limba isi mareste volumul , imbracand un aspect de limba latita si impiedica protezarea prin ocuparea spatiului protetic potential.

La nivelul comisurilor bucale apare perlesul sau cheilita angulara ,leziuni inflamatorii acoperite de cruste cauzate de saliva ce se scurge la acest nivel datorita accentuarii santurilor comisurale.Prezenta salivei la acest nivel ajuta la proliferarea florei microbiene si deci de formare a leziunii.

3.2.3 Complicatii generale

Complicatiile generale in edentatia partiala redusa se vor manifesta sub forma unor afectiuni digestive si psihice

Complicatiile digestive se manifesta in sub diferite forme corelate strans cu gradul de mutilare prin edentatie.Putem observa urmatoarele afectiuni: gastrite, tulburari de peristaltism intestinal,modificarea secretiei pancreatice si biliare, inflamatii sub forma de colite si enterocolite si nu in ultimul rand cancerul digestiv,prezent in edentatiile mari datorita traumatismelor directe si repetate cauzate de fragmente alimentare dure.\

Complicatiile pshice si manifesta prin nevroze sau psihoze , in urma aparitiei edentatiei si a complicatiilor ei.I general starea de edentatie este inregistrata de catre pacient ca un fenomen de amputare , de neapartenenta la propria persoana avand grave repercursiuni asupra gradului de socializare al pacientului.

4.0 Componenta metalica:

Metalele si aliajele metalice au fost folosite inca din antichitate in reabilitari stomatologice. Primul aliaj folosit in practica stomatologica a fost amalgamul ,utilizat de catre medicii chinezi ca material de obturatie. Incepand cu secolul XX odata cu cresterea pretului metalelor nobile ,progreselor facute in metalurgie cat si modernizarea tehnologiei au fost dezvoltate o serie de aliaje ca alternativa celor deja consacrate.

4.0.1 Clasificare aliajelor

A.in functie de compozitia aliajelor avem urmatoarele catogorii

Aliaje dentare nobile

Cu continut crescut de Au;

Cu continut redus de Au;

Pe baza de Ag-pd(cu si fara Cu);

Pe baza de Pd(cu continut crescut de Pd,aliaj de Pd-cu si Pd-Ag);

Aliaje nenobile

pe baza de Ni-Cr;

pe baza de Co-Cr;

pe baza de Fe;

pe baza de Ti;

B.in functie de gradul de duritate Vickers

tip I-HV=59-90(moale)-indicat aparatelor protetice cu solicitari minime, cum ar fi inlay-urile

tip II-HV=90-120(mediu) utilizat la aparate protetice supuse la solicitari moderate cum ar fi: coroanele partiale, elemete de agregare,etc.

tip III-HV=120-150(dur) utilizat la aparate protetice supuse unor solicitari crescute :corpuri de punte mixte,coroane de invelis totale subtiri,sei protetice, punti cu elemente multiple .

tip IV-HV=150(extradur) este un aliaj durificat prin racire lenta,utilizat la aparate protetice supuse la solicitari foarte mari

4.1 Aliaje folosite pentru confectionarea componentei metalice

In confectionarea coroanelor mixte metalo ceramice sau a unor intermediari metalo ceramici, se pot utiliza atat aliaje nobile cat si aliaje nenobile .In ultima perioada a fost dezvoltata o noua categorie de aliaje nenobile ce au in alcatuire titan si aliaje pe baza de titan.

4.1.1Aliaje nobile

In alcatuirea coroanelor mixte metalo-ceramice, scheletul metalic are o grosime de cel putin 0,3mm.datorita faptului ca metalele nobile nu oxideaza,toate aceste aliaje prezinta elemente cu potential oxidant pentru a asigura olegatura stabila cu amsele ceramice ce vor fi arse pe acest schelet.

Din categoria alajelor nobile fac parte aliajele de tip III si tip IV, aliaje cu un continut crescut de aur pe cat si aliajele cu un continut scazut in aur (intre 40-60% Au)

Aliaje pe baza de Ag-Pd . Aceste aliaje au in compozita lor predominant argint dar si cantitati importante de paladiu(>25%). Prezenta paladiului in componenta lor are rol in dimunuarea luciului argintului cat si de a-i conferi nobilitate aliajului.Aliajele pe baza de Ag-Pd pot avea in componenta lor si urme de Au,Cu. Temperatura de turnare a acestului aliaj este apropiata de temperatura de turnarea a aliajelor pe baza de aur. Aliajele cu un continut de 70% Ag si 25-30% Pd au proprietati fizice asemanatoare aliajelor pe baza de aur de tip III iar aliajele cu continut de 60% Ag , 25% Pd si 15% Cu au proprietati asementoare aliajelor pe baza de aur de tip IV. Recent dezvoltate, sunt aliajele pa baza de Ag-Pd dar ce au in compoziti de Au, alcatuite astfel, 35-40% Au, 20% Pd si Au,15-20 % In si aproximativ 5% Zinc.

Aliaje pe baza de Paladiu se impart in trei categorii :continut crescut de Pd, Pd-Cu, Pd-Ag

Aliajele ce au in componenta sa un continut crescut de Paladiu contin o cantitatate mica din alte metale nobile.Sunt utilizate in realizarea Coroanelor mixte metalo-ceramice din ce in ce mai rar deoarece s-a demonstrat ca acestea au determinat colorarea ceramicii datorita formarii oxizilor de argint,

Aliajele pe baza de Pd-Cu 70-80% Pd,10% Cu, 5-10 % Ga si adaosuri de indiu staniu,aur, desi compatibile cu majoritatea maselor ceramice aceste aliaje prezinta urmatoarele dezavantaje , produc un strat gros de oxid negru si pot produce discolorari la diferite mase ceramice.

Aliajele pe baza de Pd-Ag 50-60% Pd, 30-40% Ag , 5-10% adaosuri de indiu si/sau aur.Au proprietati asemanatoare cu aliajele de aur de tip III, cresterea procentului de Ag duce la cresterea transferului termic si reducerea duritatii insa scade rezistenta la coroziune, se folosesc cu predispozitie in realizarea protezelor fixe uni-dentare.

4.1.2Aliaje nenobile

Datorita pretului scazut si a manipularii tehnologice usoare , aliajele nenobile au inceput sa fie utilizate pe scara larga in practica stomatologica astfel au aparut aliaje pe baza de Ni-Cr si Co-Cr,

Aliajele nenobile sunt clasificate , in functi de continutul de crom si molibden,in cinci clase

clasa I: Cr≥20%;

clasa II: Cr≥16%; Mo≥3%;

clasa III:Cr<16% cu adaosuri de molibden

clasa IV: Cr<16% fara adaosuri de molibden

clasa V: aliaje de turnare Ni-Co-Cr

Aliaje pe baza de Ni-Cr contin 60-82% Ni si 7-25% Cr si sunt folositi ca si componenti de aliere: molibdenul,aluminiul, manganul,siliciul, beriliul , cuprul, cobaltul , galiul, fierul, niobiul, staniul, titanul, zincul

Aliaje pe baza de Co-Cr contin 53-70% Co, 20-32 % Cr.unele sisteme de aliaje continand si 2-6% Mo.ca si componenti de aliere se utilizeaza fierul, cuprul, siliciul,staniul, manganul, ruteniul, etc

4.1.3 Aliaje pe baza de titan

aliaje ce contin aluminiu(4-6%),staniu,cupru,galiu,indiu

aliaje ce contin vanadiu,tandal,fier,crom,molibden

Aceste aliaje sunt din ce in ce mai folosite in restaurarile metalo ceramice datorita pretului scazut si proprietatilor lor

Aliajele pe baza de Ti au o densitate mica(4,3g/),rezitenta mare ce poate fi ridicata si prin aliere cu alte elemente ,stabilitatea chimica deosebita ,fapt ce ii confera o rezistenta mare la coroziune si implicit o buna biocompatibilitate.

In cazul aliajului de titan , proprietatile mecanice sunt influentate strict de procedeul de turnare . In timpul turnarii se pot dizolva cantitati insemnate de oxigen hidrogen,carbon si azot se formeaza oxizi ce participa la cresterea rigiditatii materialului dar totodata influenteaza negativ proprietatile mecanice.Dilatarea termica a aliajelor pe baza de titan creste in aliere cu vanadiul sau cromul si scade in aliere cu molibdenul. Avand o afinitate crescuta pentru oxigen, titanul ,conferea o rezistenta sporita la coroziune ,rezultand astfel o buna biocompatibilitate

4.2 Influenta componentilor asupra aliajului

4.2.1 Aliaje nobile

Rolul componentilor din aliaje nobile de aur este dat de variabilitatea urmatoarelor caracteristici :

HV=duritatea Vickers

=punct de topire

ρ =densitate

Au HV=18, =1063⁰c,ρ19,3 g/ culoare alb-galbuie

Principalele caracteristici ale Au sunt, creste rezitenta la coroziune, ductilitatea, prelucrabilitatea, densitatea, poate fi sudat la rece(coezitate),este dizolvat de apa ragala si atacat de acidul clorhidric, se evapora la 1100⁰C

Metalele din subgrupa platinei: Rodiu,Paladiu, osmiul,iridiul,ruteniul, platina

Platina HV=56,=1769⁰C , ρ=21,45 g/ :este un material mai dur si mai putin ductile decat aurul, dar la fel de inert chimic. In componenta aliajelor ajuta la formarea unei structure cu granulatie fina, mareste duritatea,rezistenta aliajului

Ruteniul si Iridiul se comporta asemanator Platinei.

Paladiul: HV=47,=1552⁰C , ρ=12,02 g/. Metal cu o culoare alb-galbuie cu proprietati asemanatoare platinei si o reactivitate crescuta fata de aur si de metalele din grupa platinei.Prezent in alcatuirea aliajelor ca si component de baza cat si ca un component de aliere in scopul obtinerii unei structuri cu granulatie mica

Argintul HV=26,=960⁰C , ρ=10,05 g/ Metal cu o culoare alb deschis , material cu o flexibilitate si ductilitate ridicata. Se oxideaza in prezenta S formand un strat negru de sulfura de argint S

Cuprul HV=45,=1083⁰C , ρ=8,92 g/ Culoare rosie. Cuprul este un metal flexibil,ductil, in stare lichida absoarbe oxigen si devine poros,inert chimic.Contribuie la durificarea aliajului,coboara intervalul de topire.Folosit ca si component de aliere in aliajele pe baza de Pd-Ag

Zincul HV=30,=419⁰C , ρ=7,1 g/ Culoare alb-argintie. Formeaza oxizi de adeziune, intra in componenta aliajelor fara cupru.Scade duritatea aliajului

Staniul HV=4,1,=231⁰C , ρ=7,31 g/ Culoare alb-argintie Material moale, ductil si flexibil, se oxideaza usor influentand pozitiv proprietatile mecanice petru tehnica de realizara a Coroanelor mixte metalo-ceramice prin cresterea adeziunii dintre componenta metalica si masele ceramice.

4.2.2 Aliaje nenobile

Aliaje pe baza de Co-Cr

Cobaltul-imbunatateste calitatile mecanice ale aliajului, scada vazcozitatea in forma lichida, asigura stabilitatea chimica.

Siliciul – scade vacozitatea aliajului in etapa de turnare, permitand astfel turnarea unor piese fine.

Manganul –agent dezoxidant, in momentul turnarii se formeaza zgura alcatuita din oxizi ce migreaza la suprafata.

Molibden- avand un punct ridicat de topire , asigura o granulatie fina a aliajului

Aliajele Co-Cr fara molibden au in alcaturea lor Wolfram Pentru a asigura proprietati asemanatoare ,wolframul trebuie sa se gaseasca in cantitati duble fate de molibden , aliajele ce au in alcatuire wolfram au o densitatea mai mare ρ=8,7 g/ fata de cele ce au molibden ρ=8,2-8,4 g/.

Aliaje pe baza de Ni-Cr.

Nichelul = influenteaza duritatea si elasticitatea fiind un bun inlocuitor al cobaltului din punct de vedere al pretului si al fierului din punct de vedere al rezistentei la coroziune

Cobaltul,Galiu =imbunatetesc comportamentul chimic al aliajului

Beriliul= mareste fluiditatea si controleaza grosimea stratului de oxizi Folosirea beriliului in confectionarea aliajelor dentare este un subiect controversat deoarece apar riscuri majore prin inspiratia particuleleor de beriliu in timpul prelucrarii

5.0 Ceramica dentara:

Ceramica se defineste prin a fi un complex de materiale ce include argile ,sticle si lianti organici. Literatura de specialitate nu impune o terminologie unica fiind folositi termenii de ceramica dentara si portelan dentar.

Din punct de vedere etimologic notiune de ceramic privine din KERAMOS ce reprezenta material prima a olarilor(KERAMON=argila,KERAMIN=ceramic). Deasemenea termenul de portelan provine din denumirea unei scoici PORZELLANO CYPREA a carei cochilie are un ascpec sidefat asemanatoare ceramicii glazurate.

Clasificarea maselor ceramice dentare

In functie de structura:

Caramica cristalina

Ceramica necristalina

In functie de tehnologia arderii:

Ceramica arsa la presiune atmosferica

Ceramica arsa in vacuum

In functie de structura atomica(Schüller si Hennicke):

Mase ceramic oxidinice

Mase ceramic neoxidinice

Mase silicatice

Dupa modalitate de prezentare:

Pulberi (folosite in tehnica depunerii in straturi successive

Lingouri prefabricate(folosite in prelucrate la cald:turnare, injectare)

Lingouri prefabricate (tehnologia CAD/CAM pentru prelucrare la rece)

In functie de microstructura masei ceramice:

Mase ceramic cu matrice cristalina cu fata vitroasa dispersata(in-ceram)

Mase ceramice cu matrice vitroasa si incarcatura cristalina dispersata

In functie de temperatura de sinterizare a maselor ceramice

Ceramica pentru palcare , pentru aliaje cu continut ridicat de aur, pentru nucleul sistemelor integral ceramice

Ceramica aplicabila la temperatura foarte scazuta de -sinterizaree(660-780⁰C)

Ceramica aplicabila la temperatura joasa de sinterizare(870-1065⁰C)

Ceramica aplicabila la temperatura medie de sinterizare (1090-1260⁰C)

Ceramica aplicabila la temperatura inalta de sinterizare(1280-1390⁰C)

In functie de topografia straturilor exista:

Masa ceramica de baza(miezul de ceramica)

Masa ceramica pentru dentina(gama larga cromatica)

Masa ceramica pentru smalt(grad sporit de transluciditate)

Compozitie si Structura

In compozitia ceramicii clasice gasim trei componente de baza: feldspatul, cuartul, caolinul.

Feldspatul este prezent in masele ceramice folosite in restaurarile metalo-ceramice(ceramice feldspatice traditionale), cat si in restaurarile integral ceramice (ceramice feldspatice cu continut ridicat de leucit).Principala caracteristica a feldspatului este de a asigura transluciditatea restaurarilor protetice ,

Din grupa feldspatului se indentifica trei tipuri importante:

Ortoza( 6Si)

Albit( 6Si)

Anorit ( 6Si)

Acestia din urma gasindu-se foarte rar in forma pura , de obicei sunt cristale compuse.dupa procesul de ardere feldspatul devine sticlos in totalitate pastrandu-si insa forma initiala, caracteristica deosebit de importatanta in restaurarile ceramice dentare.

Cuartul

Este cea de-a doua principala componenta a maselor ceramice si gaseste intr-un procent ce variaza de la 0- 30 in restaurarile ceramice.Prezenta sa in masele ceramice aduc imbunatatiri in rezistenta restaurarii cat si in asigurarea transluciditatii. In natura cuartul s egaseste sub diferite forme, astfel,il putem gasi in rocile eruptive sau sedimentare precum si in forma nisipului de cuart. Este foarte importanta cunoasterea provenientei cuartului datorita comportamentului diferit in etapa de ardere. Cuartul este un material luminos si transparent pe fetele de cristal si lucios si unsuros pe fetele fracturate. Cuartul este un material raspandit datorita varietatii naturale multiple . Cuartul norvegian si suedez este foarte pur,avand un continut scazut de fier ,acesta din urma putand sa influenteze culoarea viitoarei restaurari ceramice.

Caolinul, sau in limbaj popular “argila de china” este un material argilos ce are in componeta sa un aluminosilicat hidratat(Si2).

In masele ceramice moderne prezenta caolinulu este din ce in ce mai scazuta putand chiar sa lipseasca. Caolinul este produs de cele mai multe ori din granit, fiind o pulbere alba ce arde cu flacara alba ,particulele fiind de marimea a 0,5-10µm.

Caolinul impreuna cu apa formeaza o masa plastica folosita pentru modelaj avand principala caracteristica de a-si plastra forma in timpul etapei de uscare si de ardere, acesta constituie element principal in masele ceramica utilizate in confectionarea coroanelor jacket ceramice.

Pe scurt , in cadrul maselor ceramice clasice, caolinul are urmatoarele functii: in amestec cu apa formeaza o pasta ce poate fi modelata pentru a redea marimea si forma necesara; suspensia de argila si apa isi mentine forma in etapa de ardere; la temperaturi inalte fuzioneaza putand reactiona cu alte componente ceramice.

Alumina

Material folosit in prepararea sticlei alimino-silicate si prezent in compozitia unor ceramici dentare. Alumina este un oxid dur si cu un coeficient de rezistenta faorte ridicat . Se prepara din alumina trihidrata(3) prin calcinare.

Oxizii -oxidul de bor. Folosit pentru a scadea temperatura de ramolire a sticlei.

-oxidul de calciu CaO

-oxidul de potasiu intervin in scaderea de temperaturii de topire.

-oxidul de natriu

Pigmentii (pigmenti interni)sub forma unor coloranti anorganici –oxizi metalici de crom(verde),fier(rosu),mangan(violet)iridiu,nichel,cobalt,argint(oranj),magneziu,titan(galben),staniu(alb).

Lianti organici –amidon ,glucoza, dextrina. Au rol in omogenizarea masei ceramice,acestia dispar in totalitate fara a lasa reziduri.

Fondanti- 2-4% , reprezentati de fosfati si carbonati de K (,),carbonat de natriu (), carbonat de calciu (Ca).Au rol in scaderea temperaturii de ardere.

Proprietatile maselor ceramice

Densitatea este diferita in functie de masa ceramica utilizata astfel avem urmatoarela categorii

Mase ceramice conventionale ρ=2,5 g/

Mase ceramice pentru restaurarile metalo-ceramice ρ =2,52 g/

Ceramica aluminoasa ρ=2,95 g/

Greutatea specifica indicele specific de greutatea aparenta este 2,2-2,3 valoare ideala putand fi de 2,4

Duritatea ceramicii dentare este mai mare comparativ cu alte materiale dentare dar si cu cea a tesuturilor dentare coronare.

Porozitatea depinde de :

tipul de ardere (eliminarea incluziunilor de aer in vacuum)

arderea unui gaz capabil sa difuzeze in afara masei ceramice

racirea sub presiune(ce are drept consecinta,reducerea dimensiunii porilor)

Contractia de ardere este mare atingand o valoare maxima in timpul celei de a III-a ardere si impunand astfel o depunere a pastei de ceramica in exces inaintea acestei etape.

Dilatarea termica depinde de compozitia chimica. Masele ceramice au o conductivitate termica scazuta ,acest lucru face ca ceramica sa fie un biomaterial izolant.

Transluciditatea este mai mare la masele ceramice arse in vid, fiind asemenatoare cu cea a smaltului. Transluciditatea ceramicii arse in vid fiind de pana la 20 de ori mai mare fata de ceramica arsa la presiune atmosferica.

Cromatica maselor ceramice este data de prezenta pigmentilor interni,a colorantilor anorganici, dar si a temperaturii de sinterizare a ceramicii.

Din punct de vedere mecanic o caracteristica principala a ceramicii ar fi fragilitatea acesteia, avand o rezistenta la compresiune superioara celei de tractiune