Etimologia Cuvantului Cadastru
Sursa termenului cadastru nu este stabilită în mod sigur, sunt mai multe supoziții privind apariția acestui cuvînt. O primă ipoteză îi este atribuită cuvîntului originea greacă, potrivit căreia ar deriva din cuvîntul compus katastikon (prefixul kata înseamnă de sus în jos,iar stikon are semnificatia de carte de comerț). A doua ipoteză ar fi ca termenul de cadastru ar deriva din capitastrum, cuvîntul de origine latină, care ar însemna impozit pe capul familiei.
În țara noastră apare la începutul secolului XIX, adaptat foneticii limbii romîne, sub forma actuală cadastru. Din perioada interbelică, prin Legea nr. 237 1933, s-a adoptat denumirea de cadastru funciar, iar în Legea nr. 7/1996 se definește termenii cadastru general și publicitate imobiliara.
Începuturile cadastrului
Măsurătorile cadastrale nu au fost și nici nu sunt un scop în sine, ci de la început au servit primelor forme de impunere fiscală și au avut, încă din antichitate drept sarcină importanța stabilirii limitelor proprietăților funciare.
[NUME_REDACTAT] Antică. împărțirea terenului s-a făcut în moduri diferite între Sparta și Atena, iar populația a fost împărțită în clase în funcție de avere, lucru care a necesitat măsurarea pămîntului și aprecierea capacității de producție, precum și ținerea unor registre de evidență.
[NUME_REDACTAT] Roman măsurătorile erau executate de agrimensori, care redactau harta (forma) terenurilor pe care se arătau limitele parcelelor. Acestea erau trasate sub forma unei grile alcătuite din pătrate și numerotate pentru a putea fi identificate, iar pe teren putea fi folosite pietre pentru marcarea colțurilor pătratelor, utilizîndu-se un instrument din lemn pentru trasarea unghiurilor drepte, înbunătățit prin adaptarea unui stativ de metal care permitea rotirea.
În coloniile nou înființate se întocmeau pe lîngă hărți, și registre în care se înscriau parcelele, iar pe baza lor se redactau cărți de impunere pentru siguranța perceperii impozitelor.
[NUME_REDACTAT] Medievală după o perioadă de instabilitate au apărut state cu organizare stabilă, capabile să-și procure veniturile din impozite. După toate probabilitățile, cel mai vechi cadastru a luat naștere în orașul autonom Milano. Activitățile specifice cadastrului s-au desfășurat în spațiul popoarelor germanice și în Anglia, Elvetia, Lituania,etc.
Măsurătorile terestre au fost influențate de progresul tehnico-științific din perioada Renașterii, folosindu-se planșeta topografică, semne convenționale, măsurători în sistem zecimal, retele de triangulație locală.
Data de naștere a cadastrului în Europa poate fi considerată 17 aprilie 1920, cînd au început lucrările de măsurare pentru principatul Milano aflat sub ocupație austriacă.
Documentația întocmită pe parcursul a 40 de ani conținea registrul parcelelor, registrul caselor, mapa cu hărțile la scara 1:2000 și la scara 1:8000 pentru ansamblu, cîte o coală de proprietate pentru fiecare contribuabil și harta topografică a principatului la scara 1:72000.
Considerat modelul tuturor cadastrelor europene, a fost preluat de Franta sub Napoleon, de principatele italiene și statul papal, de Belgia, Olanda, Luxemburg, cantoanele elvețiene, landurile germane si tot [NUME_REDACTAT].
Transilvania a beneficiat de rigurozitatea cadastrului austriac și prin urmare, astăz înca se mai găsesc planuri cadastrale întocmite la scările 1:7200, 1:5760, (pentru zonele cu mai puține detalii), 1:3600 sau 1:2880 ( de 10 ori scara harților militare 1:28800).
Evoluția cadastrului în [NUME_REDACTAT] de început a cadastrului
Lucrările de introducere a cadastrului și a cărților funciare s-au efectuat în mod diferențiat în provinciile romînești, în funcție de împrejurările istorice, începînd cu secolul XIX, astfel:
– Transilvania, Banat și o parte a Bucovinei lucrările specifice au debutat după sistemul austro-ungar începand cu anul 1794 și au continuat după anul 1850 sub forma Cadastrului concretual (constă în delimitarea, descrierea si reprezentarea hotarelor localităților, a limitelor tarlalelor, a rețelelor hidrografice și a căilor de comunicații);
– în Muntenia și Moldova începînd cu anul 1831, respectiv 1832 se fac încercări de introducere a cadastrului de către primii ingineri hotarnici pregătiți la Iași de Gh. Asachi (din anul 1813) și la București de Gh. Lazar (din anul 1818);
– în restul țării constituirea cadastrului se face după primul război mondial, o dată cu înfăptuirea reformei agrare.
Etapa de organizare a cadastrului în Romînia(1919-1933)
În anul 1919 se înființează ,,[NUME_REDACTAT] și a [NUME_REDACTAT]", a cărei activitate s-a limitat în special la măsurarea moșiilor și parcelarea lor pentru împroprietăririle făcute după primul război mondial. Măsurătorile s-au făcut în sisteme de referințe locale, cu diferențieri legate de precizie și conținut, deoarece nu exista o rețea de triangulație geodezică omogenă. Pentru executarea cadastrului au fost pregătite cadre tehnice la Școala de topografie (1919) de pe lîngă [NUME_REDACTAT].
Un pas important a fost făcut în anul 1930 prin adoptarea sistemului de proiecție stereografică, rezultat al conlucrării dintre [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] al armatei.
Etapa începerii cadastrului modern și a unificării cărtilor funciare (1933-1955)
Momentul de referință pentru acest domeniu de activitate 1-a constituit Legea pentru organizarea cadastrului și cărților funciare, nr.23/1933, care reglementează pentru prima dată modalitatea de organizare și realizare a cadastrului funciar, pornindu-se de la rețele geodezice unitare și elaborîndu-se planuri și registre cadastrale după primele normative tehnice și economice.
La început s-a prevăzut executarea lucrărilor cadastrale în Muntenia și Dobrogea, apoi în Moldova si Oltenia, concomitent cu actualizarea celor existente în Transilvania, Banat si Bucovina.
În ceea ce privește publicitatea imobiliară, aceasta a fost temeinic organizată prin Legea pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, nr.l 15/1938. Lucrările începute în fostul județ Ilfov și în comunele subordonate municipiului București, care urmau să fie folosite drept model pentru restul țării, nu au putut să fie terminate din cauza razboiului și au fost întrerupte în anul 1941, cînd se executaseră numai pentru 54 comune (65 % din volumul total). S-a folosit experiența tehnicienilor din celelalte provincii, au fost redactate instrucțiuni noi cuprinse în cadrul Norme tehnice (1943) și începînd cu anul 1940 s-au pregatit ingineri în cadrul secției de cadastru din [NUME_REDACTAT] din București.
După cel de-al doilea război mondial au urmat lucrări de măsurători și parcelări pentru împroprietărirea temporară a țăranilor, fără ca instituția cadastrului să mai fie finanțată de puterea comunistă.
În anul 1949 s-a hotărît colectivizarea agriculturii, iar legea și măsurătorile cadastrale au devenit deșuete pentru regimul totalitar.
Etapa sistemelor de evidență financiară si cadastru financiar (1955-1990)
Pentru înregistrarea și urmărirea dinamicii terenurilor agricole aparținînd unităților de stat, se legiferează începînd cu anul 1955 organizarea și executarea evidentei funciare, un sistem care a servit la comasarea suprafețelor agricole în perioada de colectivizare a agriculturii și care a contribuit la îngrădirea drepturilor reale imobiliare.
Între 1955-1968 s-au realizat planuri topografice la scara 1:10000 pe cale fotogrametrică pentru 13 milioane de hectare și registre de evidență funciară de către [NUME_REDACTAT] al Agriculturii.
Din anul 1968, prin Legea nr.l2 privind apărarea, conservarea și folosirea terenurilor agricole se prevede printre altele introducerea cadastrului funciar pe întreg teritoriul țării. Au continuat să fie folosite vechile evidențe și dezinformările cu privire la suprafețele agricole, pe fondul ignorării premeditate a ideii de cadastru de către conducerea politică totalitară.
Inventarierea terenurilor începută în 1968 a continuat și după 1974 prin Legea nr.59, întocmindu-se balanțe anuale ale fondului funciar, dar limitîndu-se circulația juridică a terenurilor la dobîndirea lor numai prin moștenire legală.
Întregul domeniu al măsurătorilor terestre a fost supus reglementărilor prin Decretul nr. 305/1972 privind activitatea geodezică, topo-fotogrametrică și cartografică, precum și folosirea datelor și documentelor rezultate din această activitate.
Dintre documentațiile cartografice întocmite începînd cu anul 1965 trebuie menționat planul topografic de bază la scările 1:5000 și 1:2000 care, din păcate, nu a putut fi actualizat la intervale de timp corespunzătoare, deși acoperă aproximativ 90% din teritoriul țării.
Aceasta și-a dovedit utilitatea pentru sectoarele economice care dețin suprafețe mari de teren (agricultura, silvicultura, cai de comunicații, sistematizarea localitățiilor), dar și pentru asigurarea suportului grafic pentru lucrările de cadastru prin derivarea conținutului acestuia.
Etapa aplicării legilor proprietății (1991-pînă în prezent)
Schimbările din ultimii ani sunt legate în primul rînd de cadrul legislativ general privitor la regimul juridic al fondului funciar, la proprietatea publică și privată, la dobîndirea dreptului de proprietate și la circulația juridică a terenurilor.
Reglementările generale în domeniul proprietății apar în [NUME_REDACTAT] adoptată în 1991, în Legea administrației publice locale nr.69/1991, modificată și completată, în Codul civil și în Codul de procedură civilă, modificate și completate.
În ultimul deceniu au fost promulgate acte normative care constituie fundamente ale instituției dreptului de proprietate: Legea nr. 169/1997, care cuprinde norme juridice referitoare la proprietatea publică și privată asupra terenurilor, la regimul juridic al acestora, protecția și ameliorarea terenurilor, [NUME_REDACTAT] nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea terenurilor deținute de societățile comerciale cu capital de stat, Legea privind circulația juridică a terenurilor nr. 54/1998, Legea pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere nr. 1/2000.
Pentru instituția cadastrului din Romînia, actul legislativ cel mai important îl constituie Legea cadastrului si publicității imobiliare, nr. 7/1996, care asigură cadrul juridic necesar pentru elaborarea unui cadastru modern și deschide porțile unei instituții de drept cu radăcini europene, avînd la bază tradiții istorice.
Din punct de vedere organizatoric, la nivel central a fost înființată ca instituție publică cu personalitate juridică [NUME_REDACTAT] de Cadastru, Geodezie și Cartografie, ca organ de specialitate în subordinea [NUME_REDACTAT] Publice, iar la nivel județean au fost organizate OJCGC.
Activitatea acestor instituții se referă la organizarea, conducerea, îndrumarea și controlul executării lucrărilor din domeniu, la elaborarea normelor tehnice și metodologiile de specialitate, la organizarea fondului național de geodezie și cartografie, a bancii de date a sistemului unitar de cadastru și nu în ultimul rînd, la autorizarea persoanelor fizice și juridice care pot să realizeze și să verifice lucrări de specialitate.
Devenită profesie liberală, activitatea specialistului în cadastru cîștigă treptat locul pe care îl merită, pe măsură ce lucrurile tind spre normalitate, într-o societate bazată pe valori democratice. Sectorul privat va crește ca importanță,dar sectorul public va garanta securitatea sistemului de publicitate imobiliară.
Cadastrul va beneficia de dezvoltarea din domeniul tehnologiei informației, iar tehnicile avansate de culegere, prelucrare și stocare a datelor cadastrale vor contribui la consolidarea proprietății, la gestionarea patrimoniului imobiliar, la utilizarea unui sistem fiscal modern.
Capitolul I
[NUME_REDACTAT]
Orice proiect sau lucrare, trebuie să urmeze o serie de prevederi și reglementări legislative. Principalele acte normative care reglementează activitatea de întocmirea a planului urbanistic general sunt:
Legea 350/2001 privind activitatea de amenajarea teritoriului si urbanism
Art. 45 Documentațiile de urbanism sunt următoarele:
a)Planul urbanistic general și regulamentul local aferent acestuia;
b)Planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia;
c)Planul urbanistic de detaliu.
Art. 46 (1)Planul urbanistic general are atât caracter director și strategic, cât și caracter de reglementare și reprezintă principalul instrument de planificare operațională, constituind baza legală pentru realizarea programelor și acțiunilor de dezvoltare. Fiecare unitate administrativ-teritorială trebuie să își actualizeze la maximum 10 ani Planul urbanistic general în funcție de evoluția previzibilă a factorilor sociali, geografici, economici, culturali și a necesităților locale.
(2)Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt, la nivelul întregii
unități administrativ-teritoriale de bază, cu privire la:
a)stabilirea și delimitarea teritoriului intravilan în relație cu teritoriul administrativ al localității;
b)stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan;
c)zonificarea funcțională în corelație cu organizarea rețelei de circulație; d)delimitarea zonelor afectate de servituți publice;
e)modernizarea și dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare;
f)stabilirea zonelor protejate și de protecție a monumentelor istorice și a siturilor arheologice reperate;
g)formele de proprietate și circulația juridică a terenurilor;
h)precizarea condițiilor de amplasare și conformare a volumelor construite, amenajate și plantate.
i)zonele de risc natural delimitate și declarate astfel, conform legii, precum și la măsurile specifice privind prevenirea și atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor și realizarea construcțiilor în aceste zone.
j)zone de risc datorate unor depozitări istorice de deșeuri.
(3)Planul urbanistic general cuprinde prevederi pe termen mediu și lung cu privire la: a)evoluția în perspectivă a localității;
b)direcțiile de dezvoltare funcțională în teritoriu;
c)traseele coridoarelor de circulație și de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului național, zonal și județean.
d)zonele de risc natural delimitate și declarate astfel, conform legii, precum și la măsurile specifice privind prevenirea și atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor și realizarea construcțiilor în aceste zone.
e)lista principalelor proiecte de dezvoltare și restructurare;
f)stabilirea și delimitarea zonelor cu interdicție temporară și definitivă de construire; g)delimitarea zonelor în care se preconizează operațiuni urbanistice de regenerare urbană.
(4)Planul urbanistic general se elaborează în baza strategiei de dezvoltare a localității și se corelează cu bugetul și programele de investiții publice ale localității, în vederea implementării prevederilor obiectivelor de utilitate publică.
(5)[NUME_REDACTAT] urbanistic general se identifică zone pentru care se pot institui reglementări ce nu pot fi modificate prin planuri urbanistice zonale sau planuri urbanistice de detaliu și de la care nu se pot acorda derogări. Aceste reglementări se formulează cu claritate în Regulamentul local de urbanism aferent Planului urbanistic general.
(6)Prevederile alin. (5) se aplică în mod obligatoriu zonelor asupra cărora este instituit un regim special de protecție prevăzut în legislația în vigoare.
(7)În vederea unei utilizări coerente și raționale a teritoriului localităților, zonele cu coeficienți de utilizare a terenului (CUT) cu valoare mai mare de 4 se stabilesc numai prin Planul urbanistic general și regulamentul local aferent.
(8)Planul urbanistic general pentru intravilan se întocmește în format digital, pe suport grafic, la scări 1/1.000 – 1/5.000, după caz, iar în format analogic, la scara 1/5.000. Suportul topografic al planului de ansamblu al unității administrativ-teritoriale este la scara 1/25.000, furnizat de oficiile de cadastru și publicitate imobiliară. Actualizarea suportului se poate face de către autoritățile administrației publice locale interesate, cu condiția avizării acestuia de către oficiile de cadastru și publicitate imobiliară, pe baza măsurătorilor sau pe baza ortofotoplanurilor.
Art. 461 Planul urbanistic general cuprinde piese scrise și desenate cu privire la: a)diagnosticul prospectiv, realizat pe baza analizei evoluției istorice, precum și a previziunilor economice și demografice, precizând nevoile identificate în materie de dezvoltare economică, socială și culturală, de amenajare a spațiului, de mediu, locuire, transport, spații și echipamente publice și servicii;
b)strategia de dezvoltare spațială a localității;
c)regulamentul local de urbanism aferent acestuia;
d)planul de acțiune pentru implementare și programul de investiții publice.
e)planul de mobilitate urbană.
Legea cadastrului și a publicității imobiliare ( legea 7/1996)
Capitolul III Organizarea lucrărilor sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară
Art. 9 (1) Funcția tehnică a cadastrului se realizează prin determinarea, pe bază de măsurători, a poziției limitelor dintre imobilele învecinate. Lucrările de măsurători se execută prin orice metodă grafică, numerică, fotogrammetrică sau combinate.
(2) Documentațiile cadastrale determină suprafața terenurilor și construcțiilor, rezultată din măsurători.
(3) În cadrul funcției economice a cadastrului se evidențiază elementele tehnice necesare stabilirii valorilor impozabile ale imobilelor sau, după caz, a impozitelor sau taxelor pentru aceste imobile.
(4) Funcția juridică a cadastrului se realizează prin identificarea proprietarilor, respectiv a posesorilor imobilelor și prin înscrierea acestora în evidențele cadastrale, în scopul înscrierii în cartea funciară.
Art. 10 (1) Începerea lucrărilor de înregistrare sistematică se stabilește prin ordinul directorului general al [NUME_REDACTAT], publicat în [NUME_REDACTAT] al României, Partea I, și cuprinde identificarea unității administrativ-teritoriale și a sectorului sau, după caz, a sectoarelor cadastrale în care se vor desfășura lucrările.
(2) Procedura detaliată de realizare a lucrărilor sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară se aprobă prin ordin cu caracter normativ al directorului general al [NUME_REDACTAT], care se publică în [NUME_REDACTAT] al României, Partea I, și cuprinde, în principal, următoarele etape:
a) înștiințarea proprietarilor, respectiv a posesorilor și a altor deținători, după caz, privind începerea lucrărilor, prin intermediul campaniei de informare publică, organizată și desfășurată la nivel național și local;
b) identificarea limitelor unității administrativ-teritoriale;
c) stabilirea sectoarelor cadastrale;
d) integrarea de către persoana autorizată să execute lucrările de cadastru a tuturor informațiilor tehnice și juridice preluate de la oficiul teritorial, autoritățile și instituțiile publice sau de la alte persoane fizice și juridice;
e) identificarea amplasamentelor imobilelor în cadrul sectoarelor cadastrale;
f) identificarea titularilor drepturilor reale, a posesorilor și a altor deținători, precum și preluarea actelor în original sau în copie legalizată a acestora;
g) sesizarea camerei notarilor publici de către oficiul teritorial, în cazul succesiunilor nedezbătute, în vederea repartizării cauzei succesorale notarului public competent;
h) actualizarea informațiilor culese din teren cu cele din înregistrarea sporadică și întocmirea documentelor tehnice cadastrale;
i) recepția documentelor tehnice cadastrale de către oficiile teritoriale;
j) publicarea și afișarea, în condițiile legii, a documentelor tehnice cadastrale;
k) înregistrarea și soluționarea contestațiilor privind calitatea de posesor sau a cererilor de rectificare a documentelor tehnice ale cadastrului, publicate și afișate;
l) modificarea conținutului documentelor tehnice cadastrale, în urma soluționării cererilor de rectificare, și actualizarea evidenței conform lucrărilor de înregistrare în cadastru și în cartea funciară realizate la cerere, în perioada de afișare;
m) eliberarea de către notarul public a certificatelor pentru înscrierea în cartea funciară a posesorilor ca proprietari;
n) închiderea lucrărilor sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară;
o) deschiderea noilor cărți funciare;
p) închiderea vechilor evidențe, prin ordin al directorului general al [NUME_REDACTAT], care se publică în [NUME_REDACTAT] al României, Partea I;
r) comunicarea încheierii de înscriere, a extrasului de carte funciară pentru informare, precum și a extrasului din noul plan cadastral;
s) arhivarea documentelor care stau la baza lucrărilor de cadastru și înscriere în cartea funciară.
(3) Lucrările tehnice de cadastru se realizează utilizând reprezentarea grafică a limitelor unităților administrativteritoriale, precum și a limitelor intravilanelor, deținute de oficiile teritoriale. Hotarele unităților administrativ-teritoriale sunt delimitate și marcate de către comisia de delimitare, stabilită în acest scop prin ordin al prefectului. Delimitarea unităților administrativ-teritoriale se face prin materializarea la teren a limitelor recunoscute de către acestea, în condițiile legii. Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de delimitare se aprobă prin ordin cu caracter normativ al directorului general al [NUME_REDACTAT], care se publică în [NUME_REDACTAT] al României, Partea I.
ODG 700/2014 Regulament 635/2014-avizare, receptive si inscriere in evidentele de cadastru si CF
2.3. Tipuri de documentații cadastrale și modul de întocmire a acestora
2.3.1. Dispoziții generale
Art. 22. Documentația cadastrală este ansamblul înscrisurilor tehnice, juridice și
administrative necesare înregistrării imobilului la cerere în sistemul integrat de cadastru și carte funciară, prin care se constată situația reală din teren.
2.3.2. Tipuri de documentații cadastrale și conținutul acestora
Art. 23. Documentațiile cadastrale întocmite la cerere, în vederea înscrierii în evidențele de cadastru și carte funciară, pot fi:
a) documentație pentru prima înscriere în sistemul integrat de cadastru și carte funciară;
b) documentație pentru actualizarea informațiilor cadastrale ale imobilelor înscrise în sistemul integrat de cadastru și carte funciară:
– înscriere/radiere construcții;
– modificare limită;
– modificare suprafață;
– actualizare categorii de folosință/destinații pentru o parte din imobil;
– repoziționare;
– identificarea părții din imobil afectată de dezmembrăminte ale dreptului
de proprietate în cazul în care aceste drepturi sunt constituite numai pe o parte din imobil;
– actualizarea altor informații cu privire la imobil;
c) documentație de identificare a amplasamentului imobilului situat pe alt UAT decât cel în evidența căruia a fost înregistrat în cartea funciară;
d) documentație întocmită în vederea atribuirii numărului cadastral, fără înscriere în cartea funciară;
e) documentație pentru dezlipire/alipire teren;
f) documentație de prima înregistrare UI;
g) documentație pentru apartamentare;
h) documentație pentru dezlipire UI;
i) documentație pentru reapartamentare;
j) documentație în vederea reconstituirii cărții funciare pierdute, distruse sau sustrase.
Art. 24. (1) Documentația cadastrală se întocmește pe suport analogic și pe suport digital, în formate care permit accesul și transferul de date.
(2) Planul de amplasament și delimitare se va întocmi:
a) în format analogic la o scară convenabilă, între 1:200 – 1:5000;
b) în format digital.
(3) Releveul se va întocmi în format analogic la o scară convenabilă, între 1:50 – 1:500.
Art. 26. Partea analogică a documentației cadastrale va cuprinde o succesiune de piese a căror ordine este următoarea:
a) Borderoul;
b) Dovada achitării tarifului, după caz;
c) Formularele tipizate de cereri și declarații;
d) Certificatul fiscal, după caz;
e) Copiile actelor de identitate ale proprietarilor și ale altor titulari de drepturi reale persoane fizice sau certificatul constatator, pentru persoanelor juridice; în cazurile prevăzute de prezentul regulament copiile actelor de identitate pot fi înlocuite cu adeverințe emisă de către [NUME_REDACTAT] Comunitar de [NUME_REDACTAT] din care să rezulte datele de identificare ale persoanelor fizice.
f) Copia extrasului de carte funciară, după caz;
g) Originalul sau copia legalizată a actelor în temeiul cărora se solicită înscrierea;
h) Inventarul de coordonate al punctelor de stație și al punctelor radiate;
i) Calculul analitic al suprafeței;
j) Memoriul tehnic;
k) Planul de amplasament și delimitare;
l) Releveele construcțiilor, după caz;
m) Planul de încadrare în zonă la o scară convenabilă, astfel încât imobilul să poată fi localizat.
2.3.3. Modul de întocmire a documentațiilor cadastrale
Art. 27. Realizarea documentațiilor cadastrale presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) identificarea amplasamentului imobilului și documentarea tehnică;
b) execuția lucrărilor de teren și birou;
c) întocmirea documentațiilor.
Art. 28. Proprietarul răspunde pentru cunoașterea, indicarea limitelor imobilului și conservarea acestora, precum și pentru punerea la dispoziția persoanei autorizate a tuturor actelor/documentelor pe care le deține cu privire la imobil.
Art. 30. Întocmirea documentațiilor cadastrale, recepția și înscrierea în cartea funciară pe flux integrat de cadastru și carte funciară presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) identificarea amplasamentului imobilului de către proprietar, indicarea limitelor acestuia persoanei autorizate și documentarea tehnică;
b) executarea măsurătorilor;
c) întocmirea documentației cadastrale;
d) înregistrarea cererii la oficiul/biroul teritorial;
e) recepția documentației cadastrale;
f) înscrierea în cartea funciară a dreptului real asupra imobilului.
Art. 36. (1) Execuția lucrărilor de teren și birou, constă în:
a) alegerea metodei de lucru;
b) execuția măsurătorilor pentru realizarea rețelelor de îndesire și ridicare, ridicarea detaliilor planimetrice cadastrale aflate pe limita și în interiorul imobilului, culegerea atributelor, verificări și validări ale datelor existente. În funcție de metodele și mijloacele de măsurare utilizate persoana autorizată va face dovada efectuării măsurătorilor, prin carnetul de teren, schița rețelei,descrierea punctelor noi de îndesire și de ridicare, rapoarte GPS, măsurători în format RINEX, rapoarte referitoare la preciziile determinate. Toate informațiile și datele rezultate din măsurători trebuie arhivate de persoana autorizată, care este obligată să le prezinte la solicitarea oficiului teritorial. Dacă persoana autorizată nu prezintă informațiile solicitate, se prezumă că aceasta nu a efectuat măsurători la teren;
analizarea de către persoana autorizată a limitelor imobilelor indicate de către
proprietar, în concordanță cu actele de proprietate, informațiile preluate de la oficiul teritorial și măsurătorile efectuate. Natura împrejmuirilor se va menționa în planul de amplasament și delimitare la punctul "A. Date referitoare la teren", la rubrica observații;
determinarea de către persoana autorizată a elementelor fixe existente la teren,
din interiorul și vecinătatea imobilului și reprezentarea acestora pe planul de amplasament și delimitare în format analogic. Parcelele componente ale imobilului care au diferite categorii de folosință se pot determina și prin metode expeditive, asigurându-se închiderea pe suprafața imobilului și se reprezintă pe planul de amplasament și delimitare prin linii întrerupte și coduri. În interiorul imobilului vor fi reprezentate numai parcelele care au categoriile de folosință în suprafață mai mare de 50 mp în intravilan și mai mare de 300 mp în extravilan. Pentru construcțiile situate în interiorul imobilelor se vor determina limitele construcțiilor permanente la nivelul solului. Valorile suprafețelor se rotunjesc la metru pătrat. Nu se vor crea imobile cu suprafețe sub 100 mp, cu excepția:
e) imobilelor pe care sunt amplasați stâlpii de transport energie electrică;
f) imobilelor rezultate din dezlipiri/alipiri în vederea efectuării de investiții;
g) imobilelor create în vederea alipirii la alte imobile; acest fapt se va menționa în
cartea funciară a imobilului ce se dezlipește, la rubrica „Observații”;
h) altor excepții prevăzute de legile speciale. Suprafața utilă a încăperilor din
unitățile individuale se determină cu două zecimale.
i) prelucrarea datelor;
j) întocmirea documentației în format analogic și digital.
(2) Erorile admise sunt:
a) Eroarea de identificare a punctului de contur:
– în cazul imobilelor împrejmuite ± 10 cm;
– în cazul imobilelor neîmprejmuite ± 30 cm.
b) Eroarea poziției reciproce a punctelor de contur ale imobilelor ± 10 cm.
(3) Eroarea de poziție absolută a punctelor, incluzând erorile menționate la alineatul (2) și
erorile punctelor rețelei geodezice de sprijin, nu va depăși:
– în cazul imobilelor împrejmuite ± 20 cm;
– în cazul imobilelor neîmprejmuite ± 40 cm.
Art. 37. Elementele liniare, punctuale și de caroiaj, semnele convenționale și atributele textuale din conținutul grafic al anexelor la prezentul regulament, reprezintă modele care pot fi adaptate corespunzător modelelor prevăzute în normele, instrucțiunile, standardele și atlasele de semne convenționale în vigoare.
Capitolul II
Cadastrul general
II.1 [NUME_REDACTAT]:
Cadastrul și cartea funciară formează un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică, de importanță națională, a tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al țării.
Scopul acestui sistem este:
Determinarea informațiilor tehnice, economice și juridice referitoare la imobile;
Asigurarea publicității drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice, precum și a oricăror altor raporturi juridice, prin cartea funciară;
Furnizarea de date instituțiilor publice ale statului, necesare sistemului de impozitare și pieței imobiliare;
Contribuie la asigurarea securității tranzacțiilor imobiliare și la facilitarea creditului ipotecar.
Caracteristici: Cadastrul general are caracter:
Obiectiv: exprimă o realitate obiectivă, independentă de voința omului, indiferent de funcția socială sau tehnică a acestuia;
Unitar: se execută dupa norme și instrucțiuni unice;
Istoric: reflectă legile societății
Dinamic: exprimă realitatea naturală în continuă schimbare și necesită interacționare permanentă;
General: satisface cerințele pentru diferite sectoare economice;
Obligatoriu: se execută pe întreg teritoriul țării, pentru toți proprietarii de bunuri imobile, persoane fizice sau juridice
Rol: Cadastrul trebuie să furnizeze date reale cu privire la:
Delimitarea întinderii, configurației poziției corpurilor de proprietate, a destinației și folosințelor;
Identificarea proprietarilor de bunuri imobile și înscrierea lor în registrele cadastrale;
Stabilirea calitativă de terenuri după însușirile calitative;
Inventarierea suprafețelor mecanizabile si nemecanizabile, a pantelor terenurilor;
Bonitarea solurilor după gradul de fertilitate în funcție de categoriile de folosință agricole;
Inventarierea terenurilor degradate care necesită lucrări de înbunătățire funciară, a celor care au fost scoase din circuitul agricol, a terenurilor si ameliorate.
II.2 Importanța cadastrului general
Cadastrul s-a dovedit de-a lungul timpului un ansamblu de activități tehnico organizaționale menită să deservească administrația, pe proprietarii bunurilor în problemele dreptului de proprietate, iar din alt punct de vedere, cadastrul a constituit o instituție progresistă care a contribuit la dovedirea și garantarea proprietății. Lucrările de cadastru sunt importante pentru realizarea sistemelor informaționale ale teritoriului capabile să furnizeze rapid date reale administrației publice locale și centrale, precum și altor sectoare interesate.
II.3 Aspectele cadastrului
.Evidența bunurilor imobile se face complect și sistematic după urmatoarele aspecte:
a. Aspectul cantitativ
– se realizează prin funcția tehnică a cadastrului și se referă la determinarea prin măsurători a poziției, configurației și mărimii suprafețelor de terenuri pe categori de folosință și propietari și la determinarea construcțiilor în funcție de mărimea suprafeței de teren pe care acestea sunt amplasate, numărul, numărul de nivel și de proprietarii lor.
b. Aspectul calitativ
-determină cunoașterea potențialului productiv al terenurilor, precum și a caracteristicilor calitative ale construcțiilor.
-pentru terenuri se face bornarea cadastrală a solurilor completîndu-se cu date despre lucrări de îmbunătățiri funciare (irigații, îndiguiri, descărcări).
-pentru construcții se face cartarea clădirilor după material de construcție (beton, caramida, lemn), dotarea cu instalații gradul de confort, gradul de uzură, etc.
c. Aspectul juridic
-se referă la regimul juridic al terenurilor și construcțiilor, la dreptul de proprietate.
II.4 Functiile cadastrului
Realizarea practică a cadastrului se face prin trei funcții corespunzătoare celor trei aspecte ale acestuia:
a.Functia tehnica are ca obiect urmatoarele lucrari:
-stabilirea și marcarea pe teren prin borne cadastrale a hotarelor terenuriilor administrative (comune, orașe, municipii);
-identificarea și marcarea prin borne a limitelor intravilanelor localităților;
-delimitarea bunurilor imobile din cuprinsul unui teritoriu administrativ, a parcelelor din cadrul acestora în funcție de categoria de folosință și de posesorii acestora;
-efectuarea masuratorilor in teren si preloarea datelor cadastrale
-întocmirea sau reambularea planurilor cadastrale ;
-numerotarea cadastrală a planurilor cadastrale și bunurilor imobile de pe cuprinsul unui teritoriu administrativ;
-calculul suprafețelor pe parcele , bunuri imobile, sectoare cadastrale și pe intregul teritoriu administrativ comunal, orășenesc sau municipal;
-întocmirea registrelor cadastrale și a situațiilor de sinteză;
-intretinerea cadastrului.
Documentele tehnice principale ale cadastrului sunt:
-dosarul lucrărilor de delimitare (hotarnice)
-planurile și hărțile cadastrale
-registrele și fișele cadastrale.
b. Funcția economic are ca obiect executarea următoarelor lucrări:
-încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate;
-evidența terenurilor agricole în funcție de stadiul degradării, a terenurilor amenajate prin lucrări de îmbunătățiri funciare;
-evidența clădirilor după materialele de construcție, dotarea cu instalații, confort, grad de uzură, etc.
c. Funcția juridică trebuie să asigure identificarea corectă a proprietarilor de terenuri și construcții și înscrierea acestora în documentele cadastrului general, pe baza dreptului si actului juridic pe care se întemeiază proprietatea. Se asigură publicitatea imobiliară, adică ce deține fiecare cetățean pe teritoriul țării și cui aparține un anumit bun imobil.
Capitolul III
Delimitarea administrativ teritorială
III.1 [NUME_REDACTAT] cadastrală a unităților administrativ teritoriale reprezintă operațiunea de bază prin care se identifică, se măsoară pe teren și se oficializează limitele conținînd punctele de frîngere și traseele hotarului unei unități administrativ-teritoriale, precum și limitele intravilanelor din respectivul teritoriu. Acestă lucrare se execută în mod obligatoriu înaintea începeri lucrărilor de introducere a cadastrului general pe o unitate administrativ-teritoriale.
Se oficializează astfel suprafața totală a teritoriului administrativ și suprafețele intravilanelor, în care urmează să se execute lucrări de introducere a cadastrului general.
Stabilirea liniei de hotar și denumirile unitățiilor administrativ teritoriale se face în conformitate cu prevederile legii nr.2/1968 privind organizarea administrativa a teritoriului
RSR, republicată, cu modificările ulterioare. Limitele intravilanelor se stabilesc conform planurilor urbanistice genereale întocmite potrivit legii nr. 50/1991, cu modificările ulterioare.
În cazurile în care nu s-au întocmit sau nu s-au aprobat planuri urbanistice generale, limitele intravilanelor vor fi cele existente la 1 ianuarie 1990 , conform legi fondului funciar, nr.18/1991, republicată, cu modificările ulterioare.
III.2 Operațiuni de delimitare
Pentru delimitarea cadastrală se vor executa următoarele operațiuni:
Construirea comisiei de delimitare si aprobarea componentei acesteia, prin
Ordinal prefectului;
b. Parcurgerea pe teren a traseului hotarului administrativ și stabilirea punctelor de hotar care vor fi materializate
c. Materializarea punctelor;
d. Executarea măsurătorilor pentru determinarea coordonatelor punctelor de hotar;
e. Calculul coordonatelor punctelor de hotar;
f. Întocmirea actelor de confirmare cu acordul membrilor comisiei de delimitare cadastrală și a delegațiilor teritoriilor vecine;
g. Întocmirea dosarului de delimitare cadastrală și marcarea hotarelor administrative.
III.3 Delimitarea unităților administrativ-teritoriale.
Stabilirea liniei teritoriale și a delimitărilor unităților administrativ-teritoriale se face în conformitate cu Legea nr.7/1996, pe baza prevederilor Legii nr.2/1968, cu modificările ulterioare stabilite prin acte normative emise de [NUME_REDACTAT].
Limitele intravilanelor se stabilesc conform planurilor urbanistice generale (PUG), întocmite potrivit Legii nr.50/1991. În lipsa PUG, se consideră limitele existente la 1 ianuarie 1990, conform Legii 18/1991, republicată și modificată.
Delimitarea teritoriilor administrative este o operațiune de bază tehnica și juridică desfăsurată pe teren, prin care se stabilesc și se materializează punctele și liniile de hotar, care formează perimetrul ce închide teritoriul administrativ al unei comune, oraș, municipiu, județ sau a unui intravilan. Ea se consideră încheiată după întocmirea documentației legale de delimitare.
După stabilirea hotarelor și materializarea în teren a punctelor acestora, ele constituie detalii care trebuie să fie obligatoriu reprezentate pe planurile cadastrale.
Scopul delimitării și stabilirii hotarelor unităților administrativ-teritoriale este acela de a se cunoaște cu precizie cadrul teritorial în care își desfășoară activitatea organele locale administrative și economice și în care urmează să se execute lucrările pentru întocmirea cadastrului.
III.4 Documentația necesară efectuării delimitării.
Pentru a ușura operațiunea de identificare a hotarelor, delegatul cadastral trebuie să procure materialul documentar cartografic și juridic, care se referă la zona de lucru, pe baza caruia urmează să se stabilească în teren punctele și limitele de hotar pentru unitatea administrativ-teritorială respectivă. Această documentație cuprinde:-
[NUME_REDACTAT] la scările 1/5.000 sau 1/10.000;-
Hărți la scara 1/25.000;-
Proiectele de sistematizare a localităților din zonă;-
Planuri cadastrale vechi 1:5000; 1:10000 și documente referitoare la vechea delimitare;-
Planuri cadastrale ale comunelor vecine în care s-a introdus cadastrul, inclusive schițele de hotare;
Informații legate de hotarele comunei, orasului sau municipiului;-
Documentele juridice privind hotarele existente.
III.5 Identificarea și stabilirea limitei intravilanelor.
Identificarea și stabilirea limitei intravilanului se face de către o comisie formată din primarul și secretarul primăriei localității, delegatul [NUME_REDACTAT] de Urbanism și [NUME_REDACTAT], delegatul OJC, delegații comunelor vecine (daca este cazul), precum și delegatul executantului (dacă acesta este stabilit la data respectivă). Această comisie de delimitare este, de asemenea, numită prin ordinul prefectului, iar convocarea membrilor ei la data, ora și locul de întîlnire stabilit, se lasă în grijea secretarului primăriei.
Materializarea punctelor limitei se face de către executant cu borne standardizate sau omologate de fostul ONCGC (azi ANCEPI) avînd pe mărcile bornelor inscripția prevăzută de normele ONCGC (azi ANCEPI). Densitatea punctelor stabilite pe limita intravilanelor trebuie să fie de minim doua puncte/km. ca puncte ale limitei se aceptă și detalii permanente existente in teren.
Numerotarea punctelor de pe limita intravilanului se face începînd cu numărul 1001,dintr-un punct situat în partea de N.V. parcurgînd limita în sens orar.
Dacă limita intravilanului a fost materializată cu ocazia întocmirii [NUME_REDACTAT] General urmează să se facă numerotarea și determinarea acestor puncte.
Pentru toate punctele materializate, ale limitei, se vor întocmi schițe de reperaj și descriere topografică.
Pentru toate punctele de hotar sau limite și pentru punctele rețelei de sprijin se vor
întocmi procese verbale de predare, după modelul prezentat în Normele ONCGC (azi ANCEPI).
Pentru recepția lucrării de delimitare a fiecărui intravilan se întocmește de asemenea un
dosar al delimitării care trebuie să conțină:
-Memoriu tehnic;
-Schiță generală a limitei intravilanului la o scară aleasă convenabil (1/5.000, 1/10.000 sau1/25.000) astfel încat să încapă pe o singura foaie, cu numerele punctelor, denumirea intravilanului, reteaua de drumuri si hidrografia;
-Schițe cu segmentele limitei intravilanului la scara 1/2,.000 cu numerele punctelor;
-Schițe de reperaj și descrierile topografice ale punctelor materializate;
-Procesul verbal de delimitare cu acordul și semnăturile membrilor comisiei;
-Inventar cu coordonatele punctelor de pe limită, materializate sau nu, ca listă și pe suport magnetic în format ASCII, precum și aria calculata a intravilanului;
-Schița vizelor pentru măsurătorile efectuate;
-Copii după scrisorile de înștiințare trimisă tuturor membrilor comisiei de delimitare;
-Dosarul de verificare internă a lucrării de delimitare.
Dosarul de delimitare al teritoriului intravilanului se întocmește în trei exemplare
(unul pentru primărie, unul pentru OJC și unul pentru [NUME_REDACTAT] de Urbanism și [NUME_REDACTAT]).
Capitolul IV
Prezentarea tehnologiei GPS
IV.1. Istoric/evoluția GPS
Despre tehnica G.P.S. putem vorbi din anii 1960. G.P.S. vine din abrevierea denumirii [NUME_REDACTAT] System(Sistemul de poziționare globală) și este un sistem dinamic din punct de vedere al dezvoltării. Zi de zi apar noutăți. Aceasta este o rețea de sateliți care orbitează în jurul Pământului, deasupra planetei, transmițând semnale receptorilor GPS de pe Pământ.
Constelația modernă G.P.S. la început a fost formată din 24 de sateliți, dintre care 21 activi. Aceștia au o mișcare de revoluție pe 6 orbite la peste 20200 km deasupra pământului, cu o înclinare a planului orbitei de , față de planul ecuator, având perioada de revoluție 12 ore.
Figura IV.1 Planuri de [NUME_REDACTAT]
În prezent numărul sateliților activi a ajuns la 32. Sateliții se deosebesc prin codul P.R.N.([NUME_REDACTAT] Noice). Aceste informații se referă la sistemul NAVSTAR, la sistemul [NUME_REDACTAT] ale Americii.Însă nu numai SUA are sateliți.
Sistemul GLONASS este realizat și gestionat de către [NUME_REDACTAT].Cuprinde 31 sateliți, dintre care 24 sunt operaționali pe 3 orbite, cu o înclinare de 64,8 grade față de planul Ecuatorial, la 19100 km altitudine.Cele 3 planuri ale orbitelor formează un unghi diedru de 120 grade între ele.
Timpul scurs până când un satelit ajunge la poziția sa inițială pe aceste orbite este 11 ore și 16 minute.Momentan funcționează 24 sateliți,4 sateliți sunt rezerve,folosiți în cazul în care cei operaționali se defectează iar 1 se află în curs de studii si 2 la întreținere.Precizia acestui sistem este asemănător cu precizia sistemului american.
Al 3-lea sistem din această enumerare este Sistemul de navigație Galilleo, cel al Europei. Galilleo este în curs de execuție, integral va conține 30 de sateliți activi în spațiu și 2 sateliți de rezervă la sol. Vor fi interoperabil cu NAVSTAR și GLONASS, dar va rămâne independent.
În prezent, 2 satelițise află deja pe orbită din 21 octombrie 2011. La sfârșitul anului 2015 numărul lor ajunge la 26. Sateliții vor fi dispuși pe 3 planuri orbitale înclinate la 56 de grade, la 23616 km deasupra Pământului. Perioada de revoluție a acestor sateliți va fi de aproximativ 14 ore și 24 de minute.
[NUME_REDACTAT](în traducere [NUME_REDACTAT]) este sistemul chinez, ce va fi implementat până în 2020. În plan sunt 35 de sateliți dintre care la sfârșitul anului (2012) vor fi 14 operaționali. În prezent are 11 sateliți pe orbită cu ajutorul cărora deja putem localiza orice punct din teritoriul Chinei cu o precizie la nivelul zecilor de metrii. Ar putea fi operabil la nivel mondial încă din 2014. Pakistan și Mongolia deja se pregătesc pentru adoptarea acestui sistem.
IRNSS([NUME_REDACTAT] de Navigație prin Satelit) va fi compus din șapte sateliți geostaționari la 36.000 km deasupra Pământului. Nu va avea o constelație globală, însă va fi complet controlat de guvernul indian, și independent de sistemul politic existent în orice țară.Primul satelit a fost lansat în luna mai a anului 2013. Cei șapte sateliți geostationari vor fi vizibili astfel: 2 vor fi poziționați în partea de nord a țării, 2 în partea de sud, iar în partea de mijloc se vor poziționa 3 sateliți. Sistemul complet va funcționa începând cu sfârșitul anului 2015, cel puțin acestea sunt așteptările.
IV.2.Structura GPS.
Sistemul de poziționare globală din punct de vedere structural este alcătuită din 3 segmente:
– segmentul spațial,
– segmentul de control,
– segmentul utilizator.
Figura IV 2. [NUME_REDACTAT]
IV.2.1.[NUME_REDACTAT]
Segmentul spațial este de fapt constelația satelitară.
Sateliții generază și emit permanent semnale electromagnetice care recepționate la sol ajută la determinarea distanțelor necesare pentru poziționarea punctelor.
Pentru a determina corect poziția unui punct, sunt necesari cel puțin 3 sateliți vizibili, însă pentru determinarea topografică e necesar să avem o vizibilitate la minim 4 sateliți. Semnalul recepționat de la satelitul al 4-lea ajută pentru operația de control a poziționării.
Figura IV.3. Poziționare cu 4 sateliți
În momentul de față din orice punct de pe glob, în orice moment sunt vizibili cel puțin 4 sateliți, la o elevație de peste 15 grade de orizontala locului,indiferent de condițiile meteo.
Poziția spațială a acestor sateliți, starea lor, configurația totală poate fi vizionată într-un sistem geocentric de referință și poate fi accesat oricănd prin [NUME_REDACTAT] electromagnetic este generat de un oscilator la bordul sateliților cu o frecvență fundamentală de 10,23Mhz. Stuctura lui este complexă și cuprinde:
Purtătoarea L1, modulată prin două coduri pseudoaleatoare(PRN), respectiv C/A, iar purtătoarea L2 numai prin codul P;
Codul C/A, de achiziție grosieră ([NUME_REDACTAT]-code) accesibil tuturor utilizatorilor GPS, fiind desemnat ca Serviciu de poziționare standard (SPS) și codul P(Precision code) pentru serviciul de poziționare precisă(SPP) cu o rezoluție de 10 ori mai bună decăt codul C/A;
Mesajul de navigație cuprinde efemeridele și starea sateliților, coeficinenți de modelare a ionosferei, baza de timp și corecțiile ceasurilor;
IV.2.2.Segmentul de control
Totalitatea stațiilor terestre formează segmentul de control al sistemului.
Sistemul de control include:
-stațiile monitor care recepționeză mesajul de navigație;
-stația master (de control) care prelcruază datele brute și transmite comenzi;
Stațile de monitorizare(4 stații) recepționează permanent semnale de la sateliții GPS vizibili, înregistrează datele meteorologice și parametrii ionosferici pe care aceștea le transmit pentru prelucrare, la [NUME_REDACTAT]. Poziția lor este aleasă în felul următor:
[NUME_REDACTAT]- în sudul oceanului [NUME_REDACTAT] Hawai-în estul oceanului [NUME_REDACTAT] Marshall- stația din Kwajalein – în vestul oceanului [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] – în vestul oceanului [NUME_REDACTAT] acestor stații monitor a fost alesă strategic pentru a asigura:
– acoperiri la latitudini mari în nordul și sudul celor două emisfere;
– vizibilități spre orice satelit de la cel puțin 2 stații monitor în orice moment;
-accesul în stație pentru operare continuă și întreținerea echipamentului;
Rețeaua alcătuită din stațiile de control furnizează observații pe care stațiile de monitorizare cu stația principală le utilizează în calculul efemeridelor.
Stația master ([NUME_REDACTAT] Station) se află în [NUME_REDACTAT], centralizează datele recepționate de la sateliți de stațiile monitoare de la sol, prelucrează aceste date pentru prognozarea orbitelor sateliților (efemeridelor), și execută calculul corecțiilor acestora precum și ale ceasurilor, date, care apoi se transmit la stațiile de control ale sistemului pe care acestea le încarcă la segmentul spațial, sub o formă care constituie mesajul de navigație, recepționat de utilizatori.
IV.2.3.Segmentul utilizatori
Sistemul format din utilizatori include totalitatea receptoarelor GPS și alte echipamente periferice, necesare pentru operațiile de teren și pentru prelucrarea datelor prin postprocesare la birou sau, mai nou, chiar în timp real la locul măsurătorii.
Receptoarele GPS sunt principalele componente ale acestui sistem și cuprind:
-receptorul GPS propriu-zis;
-antena ( platforma antenei și preamplificator);
-cablu conector;
-apărători împotriva semnalelor reflectate;
-cabluri (10, 20, 30m)
-baterie (internă și/sau externă)
-bastoane de măsurare a înălțimii antenei.
Echipamentul periferic al segmentului utilizatori constă din calculatoare cu softuri specializate, imprimantă, dischete, etc. Datele sunt prelucrate și listate într-o formă adecvată, prin aceste echipamente și nu în ultimul rând, datele sunt stocate
Antena recepționează semnalele de la sateliții vizibili, punctul de referință fizic pentru semnalele recepționate fiind centrul de fază, care poate să difere față de centrul geometric al antenei. Poziția centrului de fază depinde de modul de construcție al antenei și variază în funcție de direcția de incidență a semnalelor satelitare.
Semnalele sunt transmise mai întâi la amplificatorul de semnal și ulterior la unitatea de înaltă frecvență ca unitate efectivă de recepție. Aici semnalele sunt identificate și apoi prelucrate. La majoritatea receptoarelor semnalele recepționate de la un satelit sunt dirijate spre un canal unic de recepție.
Întreaga instalație de recepție este coordonată de un microprocesor, care efectuează calculele pentru o poziționare în timp real și asigură și stocarea datelor în memoria unității de control.
Printr-o unitate de control, care în esență constă dintr-o tastatură și un monitor, utilizatorul poate comunica cu receptorul. În memoria receptorului sunt înregistrate măsurătorile și mesajele de navigație.
Alimentarea cu energie electrică poate fi efectuată fie direct de la rețea, fie prin baterii externe.
Prelucrarea semnalului constă în a determina timpul de propagare a semnalului prin intermediul codului C/A sau P(Y), să decodifice semnalul de navigație și să reconstruiască unda purtătoare a semnalului.
Dacă un receptor poate să înregistreze numai codurile și mesajele de navigație, se vorbește de receptoare de navigație.
Pentru scopuri geodezice sunt necesare receptoare care pe lângă înregistrarea timpului de propagare mai permit și măsurători de fază pe unda purtătoare. Aici se poate face din nou diferențiere între receptoarele care operează pe o singură frecvență și receptoarele care operează pe ambele frecvențe.
IV.3.Metodele de măsurare GPS.
IV.3.1. Metode de poziționare absolută
Principiul poziționării punctelor de observație, de pe suprafața terestră, este de fapt o retrointersecție lineară spațială a unor vectori de poziție. Punctele cunoscute reprezintă constelația satelitară. Punctele necunoscute sunt totalitatea punctelor de pe suprafața Pământului staționate cu receptoare GPS. Receptoarele GPS măsoară timpul de propagare a semnalelor electromagnetice de la satelit până la stația terestră.
Știind din fizică: distanța este egală cu :
(IV.1)
unde:
– v este viteza de deplasare
– t este timpul, în cazul nostru chiar timpul de propagare a semnalului.
Distanța satelit-receptor se obține prin înmulțirea acestui timp de propagare cu viteza luminii.
Timpul de propagare a undelor electromagnetice se măsoară cu ceasuri atomice. Pentru a obține nivelul de precizie cerut de utilizatori, trebuie să cunoaștem timpul din ceasul satelitului GPS cu o precizie de 20-30 nanosecunde, pentru a obține acuratețea dorită de 20-30 nanosecunde, trebuie să luăm în calcul efectele stabilite de [NUME_REDACTAT] Generale și [NUME_REDACTAT] Speciale. Din cauza faptului că un observator vede mișcarea sateliților de pe Pământ relativ la ele, [NUME_REDACTAT] precizează că vom vedea ceasurile acestora mergând mai încet. [NUME_REDACTAT] Speciale ceasurile atomice de pe bordul sateliților vor merge mai încet cu 7 microsecunde pe zi față de cele de pe suprafața Pământului, din cauza efectului diluării timpului, cauzate de mișcarea lor relativăNeconcordanța aceasta, plus faptul că semnalul nu se deplasează în vid ci străbate straturile atmosferei rezultă că distanța satelit -receptor nu este o distanță reală.Se numește pseudodistanță
Din punct de vedere geometric:
Dacă se măsoară distanța satelit-receptor, și dacă ne găndim la totalitatea punctelor care au aceeași distanță până la satelit, obținem o sferă care conține numai punctele care sunt la distanța măsurată.
De fapt distanța satelit-receptor este raza sferei.
Figura IV.4 Distanța satelit-recepor cu 1 satelit
În același timp determinăm o altă distanță,acum în funcție de alt satelit.Prin același principiu obținem o altă sferă. Punctul nostru pe care ne poziționăm cu receptorul se află la intersecția celor două sfere, însă nu este suficient de bine determinată poziția, cum arată și figura alăturată.
Figura IV.5. Distanța satelit-receptor cu 2 sateliti
Este necesar deci un al treilea satelit, cu ajutorul căruia determinăm o altă distanță, o altă rază sferică. La intersecția celor 3 sfere obținem 2 puncte din care unu este punctul nostru de pe suprafața terestră.
Figura IV.6 Distanța satelit-receptor cu 3 sateliti
Vectorial poziția unui punct în raport cu cea a satelitului se obține prin determinarea vectorului său de poziție R,rezultănd distanța geometrică.
Figura IV.Poziționare vectorială GPS
(IV.2) respectiv
(IV.3) și (IV.4)
unde este vectorul de poziție al satelitului
care a emis la timpul t, este
vectorul distanță de la punctul la satelitul , iar -raza Pământului.
IV.3.2. Poziționare relativă
Poziționarea unui punct relativ înseamnă determinarea vectorului de poziție în raport cu un alt punct cu coordonate cunoscute în sistemul de referință.În cazul poziționării globale sistemul de referință folosit este WGS84.
Datele obținute trebuie transformate pe plan local, în coordonate stereo 70’, (poziționare în plan), respectic în [NUME_REDACTAT] 1975 pentru cote. [NUME_REDACTAT] ajută la acest lucru.
După efectuarea calculelor necesare se obține δx,δy,δz ce sunt diferențele de coordonate dintre cele 2 puncte.
IV.3.2.1.Metoda statică
În istoria determinărilor GPS aceasta a fost prima metodă folosită.Oferă o precizie mai mare pentru distanțe lungi.
Cu un receptor se staționează într-un punct cunoscut în sistemul de referință WGS84, sistemul de referință folosit la determinările cu această tehnologie. Acest receptor se numește bază și execută determinare statică.
Cu un alt receptor, de data aceasta se staționează static într-un alt punct necunoscut în sistemul de referință ales, acesta va fi celălalt capăt al bazei.
Datele trebuie înregistrate simultan la același interval de timp. Intervalul poate fi setat la 1,2,5, 10,15 de secunde, 30 de secunde, 60 de secunde. Timpul de staționare pe un singur punct este în funcție de lungimea bazei, de geometria sateliților și de numărul sateliților vizibili.
În general la o lungime de bază de 20 km , cu o geometrie favorabilă și cu 5 sateliți vizibili, timpul de recepție este o oră. În cazul determinării a mai multor puncte, timpul afectat măsurătorii se poate reduce cu mai multe receptoare, însă necesită o coordonare bună între echipele de pe teren. Această metodă se folosește pentru determinarea rețelelor geodezice de sprijin și de îndesire. Precizia măsurătorilor prin metoda statică se estimează că este ±5mm+0.1-1ppm.Foarte importantă este redundanța rețelei.
Redundanță = mai multe măsurători decât strict necesar.
IV.3.2.2.Metoda statică rapidă
Metoda statică rapidă sau fast static este mult mai rapidă decât metoda statică. Timpul de măsurare este stabilit în cazul acesta în funcție de constelația sateliților(PDOP) și lungimea vectorului determinat. Pentru eliminarea erorilor grosolane e necesar să facem verificarea, o remăsurare a punctelor intr-o altă perioadă a zilei. Timpul efectat pentru măsurători se reduce la 5-30 de minute.Cu ajutorul acestei metode obținem o precizie ridicată la baze cu lungime de pănâ la 20 km. Se folosește pentru îndesirea rețelelor geodezice existente, pentru controlul acestora,etc.
IV.3.2.3.Metoda cinematică
Principiul metodei e același ca și la metodele anterioare însă cu deosebirea că roverul trebuie să se inițializeze, baza și roverul rămăne nemișcat aproximativ 20 de minute. Inițializarea este operațiunea prin care se rezolvă ambiguitatea semnalelor pentru măsurătorile de fază a undelor purtătoare. Timpul de staționare depinde de lungimea bazei și numărul sateliților observați. Foarte important este oprirea măsurătorilor și repornirea inițializării cu roverul dacă ajungem în situația pierderii semnalului (de la sateliții vizibili în timpul inițializării), numărul acestora dacă scade sub 4 (neavănd posibilitate de control în acest caz).
Metoda poate fi aplicată pe teren în mai multe variante:
Procedeul semicinematic Stop&[NUME_REDACTAT] folosește o bază de inițializare dată de două puncte cunoscute, aflate la o distanță sub 10 km, în care se instalează cele două receptoare fixe. Unul dintre receptoare devine mobil, se deplasează cu antena în funcțiune . Cu acest receptor staționăm succesiv în punctele care se vor determina. Timpul de staționare pe un punct este de 10-25 de secunde, maxim 2 minute. Acest procedeu necesită 5 sateliți vizibil1 pentru o geometrie a sateliților(GDOP < 6) satisfăcătoare.
Procedeul dă rezultate foarte bune la determinările punctelor de detaliu.
Precizia obținută este de ±10-20mm±2ppm.
IV.3.2.4.Metoda cinematică în timp real(RTK)
A apărut o nouă eră în determinările de poziționare globală prin metoda RTK([NUME_REDACTAT] Kinematic). Măsurătorile efectuate, datele obținute prin această tehnologie de acum încolo se pot prelucra în timp real, ceea ce constituie un pas important în istoria determinărilor G.P.S.
Măsurarea în timp real este posibilă prin folosirea legăturii radio, sau al internetului mobil. Pe punctul de bază este așezat un receptor. Se stabilesc pentru fiecare stație mobilă, diferența dintre distanța măsurată și cea teoretică (obținută din efemeride) și poziția cunoscută a stației de referință. Stația fixă poate să retransmită datele de la sateliți către stația mobilă. În același timp și roverul primește datele directe prin antena sa proprie GPS. Cu datele directe și datele primite de la stația fixă (2 seturi de date în total ) se poate rezolva ambiguitatea și prin urmare obținem o precizie mai bună de la receptorul fix.
Corecțiile sunt transmise permanent prin unde radio UHF sau prin internet mobil(GPRS), tutoror receptoarelor mobile situate la cel mult 40 km față de stația permanentă GPS (un punct de referință în sistemul WGS84 cu coordonate cunoscute cu precizie). Menținerea contactului cu receptorul fix este esențial, dacă pierdem legătura, putem ajunge la o determinare a ambiguității greșite, ceea ce conduce la o poziționare eronată al punctului de detaliu.
Condiția de bază pentru aplicarea acestei tehnici cere ca receptoarele să aibă vizibiliate simultan pe aceași minim 5 sateliți.
Precizia de determinare a bazei ajunge la 1-5 cm. Se folosește pentru determinări de detaliu, la aplicațiile COGO, etc.
Performanța legăturii radio este influențată de următorii factori:puterea transmițătorului radio, înălțimea antenei transmițătorului și lungime cablului pănâ la antena radio.Puterea admisă legală a transmițătorului radio în majoritate țărilor este de 0,5-2W. Performanța mai bună este direct proporțională cu puterea de emisie a semnalului.
Înălțimea antenei este importantă din punct de vedere a liniei de vizare. O antenă poziționată mai sus va înbunătății comunicarea radio, sunt șanse mai mari să nu avem probleme cu linia de vizare. Un alt factor în ecuația de a obține o performanță ridicată constituie lungimea cablului,cu căt este mai lung cablul antenei de transmisie radio, cu atăt avem pierderi mai mari la puterea semnalului.
Lucrarea cu metoda RTK dă mare randament în determinări și are o precizie de ±10mm±3ppm. Precizia însă trebuie plătită. Prețul aparaturii în ansamblu este mare sau chiar foarte mare.
IV.4.[NUME_REDACTAT]
Teoretic se poate lucra în cadrul aceleași sesiuni cu receptoare diferite, practic este mai greu, de aceea s-a încercat o standardizare.
RINEX = [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].
[NUME_REDACTAT] este capabil să preia o lucrare efectuată cu mai multe tipuri de receptoare.
Conține 3 tipuri de fișiere reprezentate în format ASCII:
a)de observatii- observation data(o)
b)de navigatie-navigation data(n)
c)de date meteo-date meteo(a)
Puterea semnalului este clasificată după următorul tabel:
Fișierele sunt reprezentate în următoarea formă:Ssssdddf.yyt
unde:
Ssss-denumirea stației(4 caractere)
ddd-ziua GPS
f-sesiunea de lucru
yy-ultimele 2 caractere ale anului
t-tipul fișierului Tabelul.Nr.1.Putere de semnal [NUME_REDACTAT] de fișieri:
O: Observation file
N: GPS navigation message file
M: Meteorological data file
G: GLONASS navigation message file
L: Galileo navigation message file
P: Mixed GNSS navigation message file
B: SBAS broadcast data file
C: Clock file
S: Summary file
Fișierele în formatul Rinex au o structură proprie, alcătuită dintr-un header și apoi datele conținute specifice pentru fiecare tip de fișier.
Iată cum arată fișierul Rinex,datele de observație în cazul Stației permanente din Oradea,partea de Header:
Primul rând coține versiunea Rinex folosită(2.11),tipul fișierului (o=date de observație),și denumirea sistemului GPS de la care am obținut datele(G=file de navigație GLONASS).
De la rândul al doilea avem specificate :
(2)- programul de prelucrare (Spiderweb 4.0),data prelucrării inclusiv și minutul în care am obținut acest fișier (5 Aprilie 2012, ora 06:32)
(3)-numele stației de referință permanente(ORAD)
(4)-numărul stației de referință permanente(M001)
(5)-observatorul/agenția (ANCPI)
Următoarele două rânduri descriu date despre receptorul GPS(6) și despre antena atașată(7)
(6)-seria receptorului(495672), tipul de receptor folosit(LEICA GRX1200+GNSS),
(7)-numărul de înregistrare al antenei(09300002),tipul antenei(LEIAR25.R22 LEIT),
(8)-poziția aproximativă a stației de referință permanentă pe cele 3 dimensiuni în sistemul de coordonate geocentrice
WGS 84:X: 4037695.0331 Y: 1626553.0278 Z: 4646396.2833
9)- excentricitatea antenei
(10)- frecvența prin care am obținut datele specificând care sunt acestea (L1)
(11)-tipuri de observații (6) și care sunt acestea:
C1:Măsurători cu codul civil C/A
L1: Faza undei purtătoare pe banda L1(1575,42 Mhz)
D1:Doppler
P1:Cod PRN pe frecvența 1
L2:Faza undei purtătoare pe banda L2(1227,60 Mhz)
P2:Cod PRN pe frecvența 2
(12)-intervalul de înregistrare în secunde(5s)
(13)-momentul primului înregistrări în formatul următor: anul,luna,ziua,ora,minutul,secunda
(14)-momentul ultimei înregistrări în același format:
(15)- secundele sărite(leap seconds) dintre 2 observații efectuate
(16)-numărul sateliților vizibile(15)
În continuare sunt enumerați sateliții vizibili cu ajutorul codurilor PRN. Pentru fiecare satelit există numărul observaților efectuate pe cele 6 canale.
C1 L1 D1 P1 L2 P2
Acestea sunt ultimele informații din partea de header al acestui fișier Rinex.
Partea de conținut arată parametrii observațiilor în cazul fiecărui set de măsurători :
Momentul înregistrăriiIntervalul de înregistrare Sateliții vizibili
CAPITOLUL V.
Crearea rețelelor geodezice
V.1.Rețeaua de sprijin
Rețeaua de sprijin este alcătuită din totalitatea punctelor, situate pe suprafața Pământului, pentru care se cunosc coordonatele X, Y, Z într-un anumit sistem tridimensional, acceptat de referință.
Pentru îndesirea(crearea) rețelei de sprijin se cunosc în prezent următoarele metode:
-poligonometria,
-trilaterația(se măsoară laturile triunghiurilor=distanțe),
-triangulația(se măsoară orientări ale laturilor,din orientări obținând unghiuri)
-nivelmentul, însoțite uneori de determinări astronomice și gravimetrice.
Realizarea rețelei de sprijin
Lucrările topografice trebuie să se sprijine pe rețeaua geodezică de stat,pentru care s-a adoptat proiecția stereografică 1970, cu plan secant unic.
Rețelele geodezice sunt clasificate în rețele geodezice de sprijin, de îndesire și de ridicare.
Ele sunt realizate conform principiului ierarhic (și de densitate), de la superior către inferior. Punctele rețelei de triangulație de ordinul I-IV, existente în zonă, se îndesesc până la obținerea unei densități medii de 1 punct la 100 hectare în localități și de 1 punct la 150 hectare în afara localităților.
În cazul în care în zona de lucru nu sunt suficiente puncte de triangulație de ordinul I-IV, trebuie să se execute rețele locale de triangulație, legate la rețeaua de stat prin coordonate și orientari, pentru determinarea cărora trebuie să se măsoare o bază de plecare și una de sosire.
Când deformațiile din zona respectivă sunt mai mari de ±25 cm/km, bazele măsurate se vor reduce la un plan secant local, astfel ales încât să se asigure deformații de maxim ±2-3 cm/km.
Compensările în rețelele de triangulație locală trebuie să se facă prin metode riguroase.
Principii de realizare a rețelelor de sprijin prin metode G.P.S.
Principiile de proiectare a rețelelor planimetrice și altimetrice realizate prin poziționare G.P.S. diferă substanțial de cele avute în vedere a fi respectate în cazul realizării unei rețele prin procedee clasice, din următoarele considerente:
1. nu trebuie asigurată vizibilitatea reciprocă între puncte pentru a efectua observațiile;
2. precizia de determinare a punctelor este aceeași, indiferent de distanța dintre ele și de conformația triunghiurilor, astfel că practic pot fi considerate toate de aceași precizie, în acest caz nu există o erarhizare a rețelelor;
3. nu este necesar să se asigure o conformație echilaterală triunghiurilor formate de punctele retelei;
4. proiectarea poziției punctelor se poate face astfel ca ele să poată fi folosite atât ca puncte de sprijin și orientare pentru rețeaua poligonometrică de ridicare, cât și ca puncte de stație ale acesteia;
5. densitatea punctelor rețelei se asigură în funcție de cerințele din zona de ridicare;
6. legarea rețelei la rețeaua natională de sprijin se poate face usor, folosind punctele existente din jurul zonei, fără a fi necesară vizibilitatea spre acestea.
De asemenea modul de alegere al punctelor diferă față de cel de la rețelele clasice, condițiile care trebuie îndeplinite de punctele ce urmează a fi staționate sunt:
– cer liber pentru un unghi de elevație de 150;
– să nu existe suprafețe reflectorizante în apropierea antenelor, întrucât acestea pot conduce la efectul multipath;
– să nu existe instalații electrice de putere mare în apropierea stațiilor sau relee de emisie;
– să fie ușor accesibile
Ca metode de măsurare se pot utiliza: metoda determinării relative a poziției punctelor prin metoda statică.
După executarea măsurătorilor în rețea obținem:
a)coordonate elipsoidale (B, L, h) WGS 84 și ellipsoid GRS80;
b)coordonate carteziene (X, Y, Z) WGS 84;
V.2. Rețeaua de ridicare
În localitățile cu suprafețe sub 100 hectare, rețeaua de ridicare poate fi constituită din rețele poligonometrice de precizie compensate în bloc, și care trebuie să respecte următoarele condiții:
– lungimea laturilor să fie cuprinsă între 50 și 300 m;
– măsurarea laturilor se va face cu tahimetre electronice,
– unghiurile orizontale se vor măsura în două serii, iar cele verticale într-o singură
serie, folosind teodolite de precizie;
– toate punctele nodale ale rețelei vor fi marcate prin borne de beton, iar celelalte
prin picheți metalici;
-toate punctele trebuie să aibă descriere topografică;
Condițiile care trebuie îndeplinite de rețeaua de ridicare a localității:
1. Să aibă trasee rectilinii, care să fie sprijinite la ambele capete pe puncte și direcții ale rețelei de triangulație sau poligonometrice.
-drumuirile principale, se sprijină pe puncte de triangulație sau poligonometrie, la un capăt și pe puncte de drumuire principală la celălalt capăt,
-drumuirile secundare, se sprijină pe puncte de drumuire principală, la un capăt, și secundare la celălalt capăt,
-drumuirile terțiare se sprijină pe puncte ale rețelei poligonometrice secundare ;
2. Să se folosească drumuirile în circuit închis, izolat, numai în cazuri exceptionale, cu condiția că pe parcurs să se dea vize de control către puncte de triangulație din jur, vize care să formeze unghiuri de aproximativ 100G cu traseul drumuirii;
3. Lungimea maximă a traseului de drumuire să fie de 1,5-2 km;
4. Lungimea medie a unei laturi să fie de 150 m, iar cea maximă de 200 m;
5. Punctele nodale ale rețelei de drumuiri să fie materializate prin borne;
6. Distanțele măsurate se reduc la orizont
7. Laturile drumuirii se măsoară direct dus – întors
8. Observațiile azimutale pentru drumuire se fac într-o singură serie, respectîndu-se următoarele toleranțe:
– dublul erorii de colimație sa fie mai mic de ±60cc;
– închiderea în turul de orizont să fie mai mică decât ±30ccn, unde n este numărul de direcții din stație;
– închiderea pe orientările de sprijin să nu depăsească ±50ccn, unde n este numărul de stații al drumuirii;
– neînchiderea pe coordonate nu trebuie să depăsească toleranta Tx,y=±0,003D, în cazul când terenul are panta mai mică de 5G; pentru pante între 5G și 10G toleranța se majorează cu 25%, între 10G și 15G cu 50% și peste 15G cu 100%;
Realizarea rețelelor de ridicare cu tehnologia GPS
Pe baza serviciilor ROMPOS, se pot determina coordonatele punctelor rețelelor de ridicare utilizând ROMPOS-GEO – serviciul de poziționare statică prin postprocesare.
Utilizatorii acestui serviciu pot prelua datele colectate de la stațiile GNSS de referință și pot să-și încadreze rețeaua de ridicare în Sistemul de Referință și Coordonate (SRC) ETRS89. Odată cu datele satelitare la intervalul de înregistrare dorit (suficient 5s,10s, 15s, 30s) sunt transmise și coordonatele acestor stații.
Figura V.1 Harta cu stațiile GNSS în [NUME_REDACTAT] de date (observații și date de navigație) pot fi livrate prin internet sau suport magnetic .Există posibilitatea descărcării de pe internet a datelor de către utilizatorii abonați și realizarea plății la sfârșitul fiecărei luni. Datele pot fi achiziționate și plătite la FNG ([NUME_REDACTAT] Geodezic) și la Oficiile de Cadastru și [NUME_REDACTAT] (OCPI).
Solicitarea acestor date se face în baza unui Formular de solicitare date GNSS (disponibil pe site-ul ANCPI și ROMPOS).ANCPI furnizează înregistrări satelitare la interval de minim 1s.
CAPITOLUL VI.
Sisteme de referință și de proiecție utilizate
VI.1.Sistemul WGS 84
Figura VI.1 Sistemul de referință WGS 84
Sistemul de referință WGS 84(Sistemul geodezic mondial ’84), este un sistem geocentric, direcția de rotație a sistemului este identic cu direcția de rotație a Pâmăntului, este un sistem unic pentru tot globul.(ECEF)
-Axa Z este paralelă cu directa polului terestru (CTP) , definit în 1984 de [NUME_REDACTAT] de l’Heure (BIH)(acum IRS).
-Axa X este definită de intersecția planului meridian de referință al WGS’84(Greenwich) cu planul ecuatorial conform polului terestru.Meridianul de referință este paralel cu meridianul zero definit de BIH.
-Axa Y este situată pe planul ecuatorial și este perpendicular pe axa X.
Valorile coordonatelor cresc de la stânga spre dreapta.
La acest sistem de coordonate caracteristice este asociat un elipsoid (elipsoidul GRS80), având aceeași origine a sistemului cartezian, însă forma și dimensiunea diferă prin anumiți parametrii.
Figura VI.2 Elipsoidul GRS80
VI.2. [NUME_REDACTAT] 1970
Proiecția stereografică 1970 a fost adoptată în România în anul 1971, împreună cu sistemul de cote referite la [NUME_REDACTAT] 1975 pentru efectuarea lucrărilor geodezice, topo-fotogrametrice și cartografice în sectorul civil.
Această proiecție utilizează elipsoidul de referință Krasowsky 1940 orientat la Pulcovo, deci așa-numitul"sistem de coordonate 1942" și are următorii parametri de bază:
-Adâncimea planului secant unic față de planul tangent în punctul central al proiecției este: I = 1389,478 m;
-Originea sistemului de coordonate este punctul cetnral al proiecției și a fost ales în centrul țării, la nord de Făgăraș;
Coordonatele punctului central al proiecției sunt:
Coordonate geografice:
-latitudine nordică φo = 46°
-longitudine estică λo = 25°
Coordonate rectangulare polare:
-X0 = 500.000,000 m
-Y0 = 500.000,000 m
-Axa X este imaginea plană a meridianului care trece prin punctul central și are sensul pozitiv spre nord.
-Axa Y este imaginea plană a tangentei la paralela ce trece prin punctul central, cu sensul pozitiv spre est.
-Raza medie de curbură a elipsoidului pentru punctul central al proiecției este
Ro= 6378956,681 m.
-Raza cercului de deformație nulă este R = 201,718 m.
Proiecția stereografică 1970, ca orice proiecție stereografică, nu deformează unghiurileeste o proiecție conformă.
În general, în această proiecție se produc deformații ale distanțelor și ale ariilor. Există un cerc de deformații nule cu centrul în imaginea polului Qo și a cărei rază este =201.718 km.
Deformațiile liniare și areolare sunt nule pe acest cerc, au valori negative în interiorul lui și pozitive în afară.
Deformațiile liniare și cele areolare cresc pe măsură ce crește depărtarea față de cercul de deformații nule. În polul Qo deformațiile liniare relative au valoarea -25cm/km, iar în punctele extreme ale țării deformațiile pot atinge +60 cm/km.
Modulul de deformație liniară μ se poate calcula cu formula:
(VI.1)
unde: Xs, Ys – coordonate plane stereografice;
Ro – raza medie de curbură la latitudinea φ0;
c = 0.999750000 este coeficientul de transformare a coordonatelor din planul tangent în planul secant.
Deformația liniară relativă se obține cu ajutorul formulei:
(VI.2)
Figura VI.3 Harta deformațiilor lineare relative în România în proiecția Stereografică 1970.
VI.3 Transformări de coordonate
VI.3.1. Transformarea coordonatelor în [NUME_REDACTAT] 1970
[NUME_REDACTAT] sistemul de proiecție folosit este [NUME_REDACTAT] 1970.
Coordonatele punctelor rețelei de sprijin trebuie transformate din sistemul de referință WGS 84 în sistemul de proiecție Stereo-70.Această transformare este o transformare tridimensională. Sunt necesare puncte comune din cele 2 sisteme, puncte a căror coordonate sunt cunoscute și în sistemul de referință pentru poziționare globală și în sistemul de coordonate Stereo ’70.
Cazul ideal este cănd punctele comune acoperă căt mai bine zona studiată. Pentru punctele comune dispunem de coordonatele ,determinate cu Gps și de coordonate planimetrice,coordonate în Stereo ‘70 respectiv de altitudini elipsoidale.
Algoritmul de transformare arată astfel:
1) Se vor calcula din coordonatele planecoordonate elipsoidale folosind relațiile cunoscute din cartografia matematică;
2) Din coordonatele elipsoidalese calculează coordonate carteziene tridimensionalecu relatiile:
(VI.3)
N (VI.4)
(VI.5)
(VI.6)
3) Pentu punctele comune dispunem acum pe de o parte din coordonate
, iar pe de altă parte de coordonatelecu care se poate realiza acum o transformare tridimensională conform relațiilor cunoscute:
(VI.7)
unde:
= vectorul de poziție dintre originile celor două sisteme;
m = factorul de scară;
R= matrice ortogonală și ortonormală
(VI.8)
, , = unghiurile de rotație euleriene
Pentru transformare avem nevoie de 7 parametrii , , , , , , m care se calculează de regulă pe baza unor puncte comune ambelor sisteme cu relația:
(VI.9)
cu: puncte comune.
unde:
l= termenul liber ca diferență a coordonatelor celor două sisteme
v= vectorul corectiilor
A= matricea de configurație din relația
X= vectorul parametrilor
4). Transformarea coordonatelor punctelor noi determinate numai din măsurători G.P.S. se va realiza acum pe baza celor 7 parametrii , , , , , , m cu relația de transcalcul
5). Din coordonatele carteziene pentru punctele noi se calculează coordonatele elipsoidale , cu relațiile:
(VI.10)
(VI.11)
(VI.12)
6). Din coordonatele elipsoidale determinate , prin relațiile de transformare, se va face trecerea de pe ellipsoid în planul de proiecție, obținându-se coordonate plane , iar din altitudinile elipsoidale prin folosirea unui model pentu geoid se vor determina altitudini ortometrice.
La final vom avea pentru toată rețeaua determinată prin măsurători G.P.S. coordonate în [NUME_REDACTAT] 1970.
VI.3.2.Transformarea coordonatelor geodezice din proiecția stereografică,în plan local
Transformarea coordonatelor punctelor geodezice din proiecția stereografică 1970, în planul local propriu fiecărei localități, comportă urmatoarele operații:
a) Calculul deformației liniare în zona localițații cu relația:
(VI.13)
unde:
– s = distanța de la centrul de proiecție la centrul de figură al localitătii,obținută cu relația;
(VI.14)
unde:
– Xo și Yo sunt coordonatele centrului localității măsurate în proiecția stereografică 1970, pe o hartă la scara 1:25000, față de cel putin două puncte de triangulație existente pe hartă;
b) Calculul coeficientuluiKde transformare a coordonatelor punctelor geodezice situate în zona localitătii, din planul de proiecție stereografic în planul local al localității, cu relația:
(VI.14)
unde :
– ; calculul deformației lineare în zona localității
– este coeficientul de reducere la scară al proiecției strereografice 1970;
c) Transformarea coordonatelor punctelor geodezice din planul de proiecție stereografic 1970, în planul local al localității folosind relațiile:
(VI.15)
unde:
-X și Y sunt coordonatele transformate în plan local.
-și sunt coordonatele punctelor în proiectie stereografică 1970.
d) Verificarea transformării coordonatelor prin compararea orientărilor calculate pentru aceleași direcții, din ambele perechi de coordonate. Ele trebuie să fie egale în limita a ±1-2 secunde.
Capitolul 7
Descrierea aparaturii utilizate
VII.1 Trimble R6 GNSS
Figura VII.1 Trimble R6
Receptorul GPS Trimble R6 este un sistem upgradabil, compact ce operează pe 220 canale. Antena, receptorul și acumulatorul sunt incluse în aceeași carcasă.
Echipat cu tehnologia Trimble R-Track, acesta permite recepția semnalelor de la sateliții GLONASS ce îmbunătățesc soluția sistemului GPS iar astfel se pot obține rezultate mai bune în condiții dificile măsurărilor satelitare.
Utilizat ca receptor mobil acesta este robust, ușor, cablurile fiind eliminate pentru a asigura condiții de lucru cat mai bune în teren. Utilizatorul poate folosi unitatea Trimble R6 atât ca receptor mobil (RX) cât și ca receptor fix(TX) în funcție de condițiile impuse de operator. Receptorul baza poate emite corectiile diferențiale prin radio sau prin internet via GSM/GPRS.
GPS–ul Trimble R6 este proiectat să funcționeze într-un sistem integrat de măsurători terestre precum Trimble I.S ([NUME_REDACTAT] Surveying™) sistem patentat de Trimble. Datele GPS și datele provenite de la instrumentele optice pot fi stocate si prelucrate în mod unitar într-un singur fișier cu ajutorul programului [NUME_REDACTAT] instalat în unitatea de control TSC3 sau TCU. Programul de culegere a datelor TSC rulează în limba Română.
Conexiunea radio se realizeaza pe banda de frecvente de 430-450 MHz aprobată de [NUME_REDACTAT] pentru Comunicații și [NUME_REDACTAT].
Formatele de date CMR+, RTCM 2,3 RTCM 3,1 16NMA pentru corecțiile diferențiale sunt formate standard și oferă posibilitatea de a comunica și cu alte tipuri de receptoare. Sunt perfect compatibile cu formatele de date transmise de [NUME_REDACTAT] de Cadastru și [NUME_REDACTAT] în cadrul rețelei naționale de stații permanente prin serviciul ROMPOS.
Specificații tehnice privind receptorul TRIMBLE R6
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 6 GNSS cu 220 canale
Trimble R-[NUME_REDACTAT] ridicată a corelărilor multiple pentru măsurarea pseudodistanțelor
Urmarirea riguroasă a sateliților aflați la elevații reduse
Rate de poziționare: 1Hz, 2Hz, 5Hz și 10Hz
Semnale de sateliți urmăriți simultan:
-GPS: L1/A, L1C, L2C, L2E, L5
-GLONASS: L1C/A, L1P, L2C/A, L2P, L3
-SBAS: L1C/A, L5
-Galileo: E1, E5a, E5b
-BeiDou (COMPASS): B1, B2, B3
[NUME_REDACTAT]
Orizontal……………………………………………………………………….±3mm+0.1ppmRMS Vertical…….………………………….…………..………………….±5mm+0.5ppm RMS
Măsurători FastStatic
Orizontal…………………………………………………………………….. ±3mm+0.5ppm RMS
Vertical…………………………………………………………….±5mm+0,5ppm RMS
[NUME_REDACTAT]
Orizontal..…………………………………….……………………….±80mm+1ppm RMS Vertical……………………………………………….………………..±15mm+1ppm RMS
[NUME_REDACTAT] în rețea
Orizontal……………………………………………………………±8mm+0.5ppm RMS
Vertical………………………………….………………………..±15mm+0.5ppm RMS
Timpul de inițialiyare pentru preciziile specificate…………………………< 8 secunde
Acuratețea inițializării………………………………………………………………..tipic> 99.9%
Pozitionare GPS diferentiala pe cod
Orizontal……………………………………………….……………….±0.25m+1ppm RMS Vertical…….…………………………………………………………….±0.5m+1ppm RMS
Pozitionare diferentialaWAAS/EGNOS……………precizie caracteristica <5m 3DRMS
[NUME_REDACTAT] (LxH)…………………………………………………………………..….19cm x 10.2 cm Greutate…………………………..………….1.52 kg(inclus baterie, radio, antenna UHF)
……………………………………3.81 kg(standard+ jalon+ controller+ support)
Temperatura:
Temperatura de operare………………………………………. ……de la -40°C la +650C °
Temperatura de depozitare………………………………………… de la -40°C la +750C° Umiditate………………………………………………………………………………………..100%, condens Impermeabilitate……………………………………………………..IP67 pentru imersie temporară la adîncime de 1m
Rezistență la șocuri și vibrații:
Șocuri……………………………….Oprit: Proiectat să reziste la caderi libere de pe jalon de la o distanță de 2m. În operare: La tensiune 40G, 10 msec
Vibrații……………………………………………………………………………………MIL-STD-810-F,
…………………………………………………….………………..FIG.514.5C-1
Sistemul de alimentare
Alimentare de la 11 la 28V. Mufa pentru alimentare externă cu protecție la supratensiune pe portul 1(Lemo 7 pini). Acumulatori interni detașabili 7.4V, 2.4Ah Litiu-Ion.
Consumul este sub 3.2W în modul RTK cu radio intern.
Timpul de operare cu baterie internă:- receptor cu opțiune de recepție 459MHz – 5.3 ore (poate diferi în funcție de temperatură)
Receptor cu opțiune de transmisie/recepție – 3.5 ore (poate diferi în funcție de temperatură și rata de transfer a datelor)
GSM/GPRS – 3.8 ore (poate diferi în funcție de temperatură)
Comunicare și stocare date
Serial 3 cuple (Lemo 7 pini) pe portul 1.
Opțional radio integrat cu recepție/transmisie pe frecvența de 410MHz – 470MHz
Putere transmitere date: 0.5W
Raza de acțiune: caracteristic 3-5km /10km în condiții optime
Bluetooth integrat 2.4GHz
Memorie interna 11MB,poate inregistra aproximativ 188 ore de observații
VII.2 Trimble R3 GPS
Figura VII.2 Trimble R3
[NUME_REDACTAT] R3 este un sistem GPS cu o singură frecvență. Sistemul GPS Trimble R3 oferă o precizie milimetrică fiind alcătuit dintr-un receptor cu o singură frecvență L1, o antenă, o Unitate de control Recon rezistentă și un program ușor de utilizat.
Trimble R3 rezistă șocurilor provocate de căderile din mană, poate funcționa la temperaturi extreme și condiții de umiditate ridicată, caracteristici care fac din receptorul Trimble R3 unul din cele mai robuste sisteme GPS pentru măsurători topografice și geodezice.
Trimble R3 oferă opțiunile, performanțele și fiabilitatea unui sistem GPS performant; investiția în necesara pentru acest aparat este redusă și avantajoasă.
Folosește sistemul de operare [NUME_REDACTAT] Mobile .Utilizatorul are posibilitatea să instaleze și să folosească pe unitatea de control și alte programe adiționale ([NUME_REDACTAT], Excel, etc) făcand sistemul Trimble R3 deosebit de flexibil și potrivit pentru mai multe tipuri de lucrări.
Programul de măsurători (culegere date) [NUME_REDACTAT] Fieldbook are meniuri, opțiuni și comenzi familiare,sunt ușor de învățat și folosit.
Caracteristici tehnice ale sistemului GPS Trimble R3
Măsurători
12 canale, Cod L1 C/A, [NUME_REDACTAT] Carrier, WAAS/EGNOS
Tehnologia GPS [NUME_REDACTAT] pentru urmărirea riguroasă a sateliților
[NUME_REDACTAT] EVEREST pentru reducerea erorilor multipath
[NUME_REDACTAT]
Orizontal……………………………………….…………………±(5mm+0.5ppm) 2 RMS
Vertical…….………………………………..……………………±(5mm+1ppm) 2 RMS
[NUME_REDACTAT]
Orizontal..………..…………………………..…………………±(10mm+1ppm) 2 RMS
Vertical……………………………………..…….…………….±(20mm+1ppm) 2 RMS
Poziționare în timp real cu WAAS/EGNOS
Poziționare diferențialaWAAS/EGNOS……………….precizie caracteristică<3m 3DRMS
[NUME_REDACTAT]
Dimensiuni (LxHxl)……………………………………….….24.2cm x 4.4cm x 9.5cm
Greutate……………………………………………………….cu baterie internă: 0.62kg
Carcasă………………..……………….ușoară, complet etanșată, plastic dur industrial
Protecție împotriva impurităților…………………………….…….conf. standard IP6X
Protecție împotriva umidității…………………………….……….conf. standard IPX7
Șocuri și vibrații
Șocuri……………….MIL-STD-810F – rezistă șocurilor provocate de căderile libere pe beton de la o distanță de 1m
Vibrații……………………………………………..……MIL-STD-810-F pe fiecare axa
Porturi
1 port extern pentru alimentare
1 port serial RS232
USB pentru transfer de date la viteza de 1Mb/s
Conector SMB tip GPS pentru antenă
2 porturi pentru card CompactFlash, cand nu este atasat receptorul Trimble R3
Stocare date
Peste 900 de ore de înregistrare date pe o singură frecvență L1 la interval de 15 secunde cu 6 sateliți (memorie de 64MB)
Maxim 1Hz
[NUME_REDACTAT] A3
Dimensiuni…………………………….………………16.2cm diametru, 6.2cm inaltime
Frecvența……………………………….……………………………..1575.42 ±10MHz
[NUME_REDACTAT]…………………………………………………………………..minim 42dB
Polarizare………………………………….……………………………………..circular
Voltaj……………………………………………………….de la 2.95VDC la 11.5V DC
Alimentare…………………………………………………………………maxim 60mA
Conector……………………………………………………………………conector TNC
Greutate…………………………………………..………………………………0.39kg
Temperatura:
Temperatura de operare…………………………………..….……de la -50°C la +850C
Temperatura de depozitare…………………………………….… de la -50°C la +850C
Accesorii standard pentru sistemul Trimble R3
Ruleta 7m Trimble pentru măsurarea înalțimii antenei
Cutie transport pentru sistemul Trimble R3
Husă pentru receptorul Trimble R3
Capac de protecție pentru [NUME_REDACTAT]
Cablu pentru antena Trimble A3
Sistem de prindere pe trepied
VII.3 Trimble R4 GNSS
Figura VII.3 Trimble R4
Trimble R4 cu [NUME_REDACTAT] Controller software este soluția pe care te poți baza cand fiecare punct este important.
Ușor, ergonomic și fără cabluri, sistemul Trimble R4 GPS cu [NUME_REDACTAT] Controller software și popularul controler Trimble TSC2 este foarte ușor de utilizat, formand un sistem complet, fiabil, ideal pentru orice lucrare de topografie.
[NUME_REDACTAT] R-Track permite recepția semnalelor de la sateliții GLONASS cea ce facilitează obținerea unor rezultate mai bune în condiții ostile măsurărilor satelitare.
Trimble R4 poate fi folosit atat ca receptor fix cat și ca receptor mobil în cadrul măsurătorilor cinematice în timp real cu transmisia/recepția datelor prin Radio sau GSM/GPRS.
Se pot efectua și măsurători RTK și VRS folosind rețeaua națională de stații permanente.
Specificații tehnice privind receptorul TRIMBLE R4
[NUME_REDACTAT] statice
Orizontal ……………………………………………………………±3mm + 0.1 ppm RMS
Vertical………………………………..………………………±3.5 mm + 0.4 ppm RMS
Măsurători FastStatic
Orizontal…………………………….………………………….. ±3mm + 0.5 ppm RMS
Vertical……………………………….…………………………±5 mm + 0.5 ppm RMS
Măsurători cinematice RTK
Orizontal…………………………….……………………………±8 mm + 1 ppm RMS
Vertical…………………………….…………………………….±15 mm + 1 ppm RMS
Măsurători cinematice RTK în rețea
Orizontal……………………………..…………………………±8 mm + 0.5 ppm RMS
Vertical………………………………..……………………….±15 mm + 0.5 ppm RMS
Timp inițializare……………………………………………….caracteristic <8 secunde
Rigurozitatea inițializării……………………………………………………..caracteristic >99%
Poziționare GPS diferențială pe cod
Orizontal ………………………………………………..……….±0.25 m + 1 ppmRMS
Vertical………………………………………………………..…±0.50 m + 1 ppm RMS
Poziționare diferențială WASS/EGNOS…………..… precie caracteristica<5m 3DRMS
[NUME_REDACTAT] de operare……………………………….………………–40 °C to +65 °C
Temperatura de depozitare………………………….…………………–40 °C to +75 °C
Umiditate…………………………………..……………………………..100%, condens
Impermeabilitate………………………..…. IP67 imersie temporară , adancime de 1m
Șocuri și vibrații
Șocuri…………….……..Oprit:Proiectat să reziste la căderi libere de pe jalon de la o distanța de 2m
În operare:La tensiune 40G,10msec
Vibrații…………………………..………………………………………. MIL-STD-810F,
…………………………………………………………………… FIG.514.5C-1
Sistemul de alimentare
Alimentare de 11V DC la 28V DC, Mufa pentru alimentarea externă cu protecție la supratensiune pe portul 1 (lemo 7 pini)
Acumulatori interni detașabili 7.4 V, 2.6 [NUME_REDACTAT]-on.
Consumul este de sub 3.2W în modul RTK cu radio intern
Autonomie cu baterie internă:
-5 ore – Receptor cu opțiune de recepție 430-450MHz(variază în funcție de temperatura externă)
-2,5 ore – receptor cu opțiune transmisie/recepție (variază în funție de temperatură si rata de transfer a datelor)
-4,5 ore – GSM/GPRS
Sistemul de comunicare și stocare a datelor
Serial 3 cuple (Lemo 7 pini) pe portul 1, RS-232 pe portul 2 (Dsub 9 pini)
Opțional – Radio integrat cu oțiune recepție/transmisie 430-450MHz
Putere transmitere a datelor: 0.5W
Raza de acțiune: caracteristic 3-5km/10km în condiții optime
Suport cartelă telefon mobil pentru modern GSM
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Etimologia Cuvantului Cadastru (ID: 1522)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.