Etica Si Responsabilitatea Socială Corporativă

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Relații Economice Internaționale

Programul de licență

Economie și Afaceri Internaționale

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific :

LECT. UNIV. DR. ANDREAS STAMATE

Autor :

MORARU Andreea-Valentina

București, 2016

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Relații Economice Internaționale

Economie și Afaceri Internaționale

Etica și responsabilitatea socială corporativă

Conducător științific :

LECT. UNIV. DR. ANDREAS STAMATE

Autor :

MORARU Andreea-Valentina

București, 2016

Cuprins

Introducere

Capitolul I – O privire generală asupra eticii în afaceri

I.1. Definirea eticii ca obiect de studiu și a eticii în afaceri

I.2. Definirea moralei

I.3. Afacerile în contextul economic actual

I.4. Piața și prețurile în raport cu etica

Capitolul II – Responsabilitatea socială corporativă

II.1. Definirea corporației

II.2. Definirea conceptului de RSC

II.3. Ce nu este “social” din ceea ce fac corporațiile?

Capitolul III – Etica aplicata in cazuri reale

Concluzii

Anexe

Bibliografie

Introducere

Etica este vazută de oameni într-un mod ideal ca un comportament altruist, fiind îndemnați de rațiune să urmărească binele aproapelui. De asemenea, percepția oamenilor asupra eticii în afaceri este una total greșită, deoarece afacerilor li se asociază termenul de profit, iar pentru “a face profit” este necesar un comportament imoral. Această concepție o au majoritatea oamenilor de afaceri din cauza ignoranței și din cauza faptului că nu ne învață nimeni la școală ce este cu adevărat etica.

În lucrarea de față îmi propun să combat eroarea decisivă pe care o comit oamenii atunci când aud vorbindu-se despre etica în afaceri, și anume aceea că etica nu se ocupă de furturi, fraude, delapidări sau alte fapte ilegale care țin de domeniul justiției, ci de aplicarea corectă a unor principii morale în vederea atingerii succesului, în armonie cu mediul și societatea.

De ce este importantă etica în afaceri ?

Datorită faptului că firmele private se dezvoltă din ce în ce mai mult și au o influență puternică asupra întregii societăți, politicile imorale, întâlnite des în mediul de afaceri, provoacă daune și prejudicii indivizilor, comunității și mediului. Din acest motiv a crescut interesul față de etica în afaceri, determinat și de schimbarea naturii afacerilor în ultimele decenii, în urma procesului amplu de globalizare.

În opinia lui Dan Crăciun, dată fiind marea diversitate a moravurilor din lumea afacerilor internaționale, problema cu care se confruntă cel mai des corporațiile multinaționale este alegerea uneia dintre următoarele alternative: respectarea strictă a codului etic al firmei din țara de origine oriunde ar opera în lume sau adaptarea politicii firmei la tradițiile și stilul de afaceri din fiecare țară străină unde operează.

Luând în considerare flexibilitatea codurilor etice și adaptarea lor la nivel local, corporațiile multinaționale au posibilitatea de a pătrunde mai ușor și de a se menține pe piețele dominate de practici dubioase, cu profituri mari. Pe de o parte, de cele mai multe ori, aceste practici imorale nu sunt sancționate, și, pe de altă parte, această scrupulozitate etică nu este răsplătită mereu de cele mai bune rezultate financiare.

Capitolul I – O privire generală asupra eticii în afaceri

I.1. Definirea eticii ca obiect de studiu și a eticii în afaceri

Etica poate fi definită din numeroase puncte de vedere: este o reflectare conștientă a credințelor morale și ale atitudinilor proprii, o știință a binelui și a răului, care analizează problemele teoretice și practice ale moralei.

Etica afacerilor este un domeniu de studiu aplicativ al eticii, cu privire la determinarea principiilor morale și a codurilor de conduită ce reglementează relațiile interumane din cadrul organizațiilor și guvernează deciziile oamenilor de afaceri sau ale managerilor.

O definiție a eticii în afaceri este propusă de Andrew Crane și Dirk Matten în tratatul “Business Ethics. A European Perspective”: “Etica în afaceri este studiul situațiilor, activităților și deciziilor de afaceri în care se ridică problema în legatură cu ceea ce este moralmente bine și rău”.

În ultimele decenii, mai mulți economiști și oameni de afaceri au înființat un cult pentru etica în afaceri, care se așteptau să schimbe radical mediul de afaceri, atât în beneficiul companiilor, cât și al societății.

Etica în afaceri urmărește evaluarea și susținerea cu explicații valide a valorilor morale și a normelor care ar trebui să conducă jocul economic, urmărind ca aceste explicații să ajute la îmbunătățirea practicilor morale zilnice din lumea afacerilor.

Deontologia desemnează normele de conduită și obligațiile etice în cadrul unei profesii. Este definită ca o teorie a datoriei, a obligației morale în acea profesie.

I.2. Definirea moralei – Diferența dintre etică și morală. Diferența dintre lege și morală.

Majoritatea indivizilor asociază ideea de morală și moralitate cu norme de bună purtare în societate.

Morala poate fi definită ca ansamblul de principii bune, care sunt stabilite în perimetrul culturii în care trăiește individul.

Termenul de morală provine din limba latină, “mores”, și se traduce prin tip de comportament stabilit la nivel individual, al unei societăți sau al unei culturi.

Termenul de etică provine din limba greacă, “ethos”, și înseamnă cutumă, obicei. În timp ce morala este bine definită printr-un set de principii, etica este o reflecție neuniformă și critică asupra a ceea ce este moral, o permanentă chestionare a acestor principii morale. Etica interoghează motivațiile acțiunilor și deciziilor, ținând cont de interdicțiile și obligațiile care pot apărea în situațiile specifice.

Pentru a înțelege mai bine ce este morala, trebuie să ne raportăm la diferența dintre aceasta și legea. Mulți indivizi consideră că singura obligație a unui om de afaceri corect este aceea de a respecta legile în vigoare, însă legea emite doar o interdicție, în timp ce “morala adaugă o obligație ce nu poate fi impusă prin autoritatea exterioară a legii”.

Moralitatea este, așadar, datoria auto-impusă de către fiecare conștiință liberă, care îi cere omului să își dorească, prin tot ceea ce face și gândește, “să fie om la nivelul maxim al posibilităților sale”, adică acțiunile sale să aibă consecințe pozitive nu numai asupra propriei persoane, ci asupra întregii societăți.

În viziunea lui Dan Crăciun, moralitatea este un avantaj în afaceri, deoarece este în beneficiul nostru să acționam moral și să acordăm tuturor celorlalți oameni respectul și considerația pe care le pretindem pentru noi înșine. Această viziune este întărită de Aristotel, care susține că dezvoltarea virtuților etice este în avantajul fiecăruia, deoarece acestea conduc la o adevărată și meritată fericire, acesta fiind scopul suprem al existenței umane.

I.3. Afacerile în contextul economic actual

Din punct de vedere strict economic, afacere înseamnă tranzacție comercială. Mediul de afaceri existent acum este ca o “junglă”, deoarece afacerile înseamnă o competiție strânsă și acerbă, nu întotdeauna corectă, în care concurenții se “devorează unul pe celălalt”.

Competiția dintre oamenii de afaceri constă în încercarea de a face un lucru mai bine decât ceilalți, indiferent că este vorba despre vânzarea unui produs la un preț mai mic sau îmbunătățirea calității. Însă pentru ca o afacere să atingă succesul, nu este îndeajuns să elimine concurența.

Afacerea este o activitate menită să satisfacă nevoi sociale și să aducă proprietarilor, patronilor sau acționarilor un anumit profit, desfășurată în cadru legal.

Încă din epocile antică și medievală, mai mulți gânditori pragmatici precum Cicero au studiat în detaliu corectitudinea în tranzacțiile comerciale obișnuite.

Afacerile reprezintă o practică socială, și nu o activitate întreprinsă la nivel individual. Existența lor este posibilă deoarece se desfășoară într-o cultură cu un set stabilit de reguli și proceduri, ce nu sunt supuse interpretării individuale.

În articolul “Is the success possible in compliance with ethics and deontology in business?”, al autorilor A. M. Vădăstreanu, D. Maier și A. Maier, se prezintă legătura dintre etică și deontologie și succesul pe termen lung al unei afaceri. Drumul către succes pentru companiile din mediul economic actual este mai ambițios decât oricând și capacitatea de adaptare la schimbările rapide este obligatorie pentru a rezista pe piață. Managerii se luptă zi de zi cu cele mai complexe probleme, cauzate de o concurență acerbă pe piață, dar și de cerințele în creștere ale clienților.

În acest context, managerii sunt tentați să aleagă un mod simplu, rapid, care le oferă un avantaj față de competiție. De obicei, acest mod rapid este în contradicție cu etica și deontologia în afaceri, însă, cu toate acestea, mulți manageri ignoră situația și aleg să facă profit pe termen scurt.

Acest lucru conduce la următoarea întrebare: este posibil să aibă succes respectarea eticii și deontologiei în afaceri dat fiind faptul că unii competitori au un avantaj prin nerespectarea acestor solicitări?

Etica se referă la judecata individuală a ceea ce este bine și rău. În urma unui studiu făcut de către autorii acestui articol, un comportament etic în afaceri și responsabilitatea socială corporativă au următoarele beneficii:

Atragerea clienților către produsele companiei, crescând astfel vânzările și profitul.

Creșterea productivității.

Atragerea angajaților, reducerea costurilor de recrutare.

Atragerea investitorilor și păstrarea unui preț ridicat al acțiunilor.

În opoziție cu aceste beneficii, un comportament imoral sau lipsa responsabilității sociale pot dăuna reputației companiei.

În alte studii (Strobel,2010; Fassin, 2000), autorii considerau că etica în afaceri constă în asigurarea că standardele morale și legale sunt respectate în relația cu oamenii din comunitatea de afaceri, incluzând cea mai importantă persoană: clientul. În comparație cu costul pierderii unui client, profitul pe termen scurt este mai dăunator pentru afacere pe termen lung.

Comportamentul etic al unei companii înseamnă luarea unor decizii bune de afaceri pe baza unui cod etic, care trebuie să ia în considerare următoarele:

Identificarea principiilor generale pentru practicarea unui comerț corect.

Verificarea și revizuirea standardelor de bază cu asociații.

Conștientizarea că problemele etice nu au doar o singură rezolvare.

Instruirea angajaților să ia decizii etice.

De multe ori, etica se referă mai mult la luarea deciziilor decât la acumularea de cunoștințe. Există 4 mari aspecte care trebuie urmate în procesul luării unei decizii:

Definirea problemei care necesită o decizie. De multe ori tragem concluzii cu privire la o situație fără a acorda suficient timp pentru clarificarea problemei.

Identificarea soluțiilor alternative. Există întotdeauna mai mult de o soluție la orice problemă.

Identificarea consecințelor soluțiilor alternative. Antreprenorii trebuie să se gândească la consecințele care pot rezulta din deciziile lor, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Dacă nu sunt suficiente, colectarea mai multor informații pentru a lua decizia corectă.

Etica afacerilor este aplicată pentru a se asigura că există un anumit nivel de încredere între consumatori și diversele forme ale participanților pe piața afacerilor.

Autorii articolului au identificat 12 principii etice după care ar trebui să se ghideze oamenii de afaceri:

Sinceritatea

Integritatea

Respectarea promisiunilor

Loialitatea

Corectitudinea

Grija

Respectul pentru ceilalți

Respectarea legii

Preocuparea pentru excelență

Conducerea

Reputația și morala

Responsabilitatea.

Cele 12 principii sunt conectate între ele, astfel încât, dacă nu se respectă unul, se poate spune că omul de afaceri are un comportament imoral. De exemplu, dacă o companie nu respectă legea, automat nu poate avea un comportament onest, integru sau moral.

Consecințele unui comportament imoral pot fi următoarele: violarea principiilor etice, risipirea resurselor companiei pentru a ascunde comportamentul neetic, distrugerea reputației companiei, pierderea clienților sau a partenerilor de afaceri, dispariția companiei.

În contextul economic actual, luarea unei decizii imorale, chiar dacă este benefică pe termen scurt, poate conduce la probleme grave pe termen lung și, în final, la pierderea afacerii.

Comportamentul etic al companiilor moderne cere o atitudine conștientă și pozitivă față de planificarea valorilor de bază ale întreprinderii, a culturii, eticii și climatului într-un mod care va influența semnificativ dezvoltarea de termen lung și succesul.

I.4. Piața și prețurile în raport cu etica

În lucrarea “Socialism”, Ludwig von Mises a argumentat că planificarea este imposibilă deoarece nu există niciun mijloc de determinare a prețurilor în lipsa unei piețe și a proprietății private. Sistemul de prețuri nu se poate forma decât pe o piață.

Problema etică si economică existentă pe piață la momentul actual constă în decalajul dintre resursele limitate și dorințele abundente ale oamenilor de afaceri. Întreprinzătorii ar trebui să se concentreze pe planificare, adica alocarea resurselor în funcție de nevoile ce trebuie satisfăcute, și nu pe competiție.

Capitolul II – Responsabilitatea socială corporativă

II.1. Definirea corporației

Corporația este forma dominantă de entitate organizațională în economia de piață modernă. Crane și Matten definesc noțiunea de corporație astfel: “O corporație este în esență definită în termeni de statut legal și de proprietate asupra bunurilor”(Crane&Matten, 2004, p.38). Ca și un individ, corporațiile au o anumită responsabilitate socială, dat fiind că este o persoană juridică.

II.2. Definirea conceptului de RSC

Responsabilitatea socială corporativă este considerată ca fiind obligația fermă a unei firme, dincolo de obligațiile legale sau de cele impuse de restricțiile economice, de a urmări obiective pe termen lung care sunt în folosul societății. Firma se consideră responsabilă nu numai față de acționari, ci și față de furnizori, clienți, angajați, organisme guvernamentale, comunități locale.

Corporațiile care sunt percepute responsabile din punct de vedere social pot beneficia de o clientelă mai largă și mai satisfăcută, în timp ce o percepție publică de iresponsabilitate socială se poate solda cu un boicot sau alte acțiuni ostile din partea consumatorilor.

II.3. Ce nu este “social” din ceea ce fac corporațiile?

De ce au corporațiile responsabilități sociale?

În trecut, aceste întrebări au creat numeroase controverse, însă acum majoritatea autorilor sunt de acord cu faptul că afacerile au și alte responsabilități pe lângă maximizarea profitului.

Problema etică întâlnită nu este aceea dacă profitul crește în urma unor acțiuni cu finalitate socială, ci dacă motivul inițial al acțiunilor întreprinse a fost dorința de profit sau respectul față de interesele legitime ale respectivelor grupuri sociale.

În momentul în care companiile de succes inițiază astfel de programe de responsabilitate socială este rezonabil să ne întrebăm dacă acestea contribuie la succesul firmelor respective sau succesul financiar le îngăduie acest lux de a se implica în inițiative “generoase”.

Carroll și Buchholtz au definit responsabilitatea socială astfel: “Responsabilitatea socială a corporației cuprinde ceea ce societatea așteaptă din partea unei organizații din punct de vedere economic, legal, etic și filantropic într-un anumit moment”( Carroll&Buchholtz, 2000, p.35).

Corporațiile își asumă o serie de responsabilități sociale în măsura în care rezultatele lor au un efect benefic asupra profitului.