Etică și deontologie profesională [615400]

Etică și deontologie profesională
Proiect de seminar
– Statutul mamei singure –

Student: [anonimizat]: Conf. univ. dr. Mariana BORCOMAN
Specializarea: Asistență socială
Grupa a II -a
Anul III

Brașov
2018

Statutul mamei singure

Societatea actuală se confruntă din ce în ce mai des cu un nou tip de familie, aceea
monoparentală, aceasta fiind o consecință a modificărilor socio -economice, politice, socio –
culturale și de mediu. Fenomenul este răspândit atât la nivel global, cât și la nivel național,
monoparentalitatea este din ce în ce mai întâlnită, fiind considerată tot mai mult, se pare, o
alternativă la fam ilia nucleară.
Familia este definită de Rose Coser (1974 ) apud Băran -Pescaru (2004, p. 13) astfel: “ familia
este un grup ce manifestă următoarele atribute organizaționale: își are originea în căsătorie;
constă în soț, soție și copii născuți din căsătoria lor, deși alte rude își pot găsi un loc aproape de
grupul nucleu, iar grupul e unit prin drepturi și obligații morale, legale, economice, religioase și
sociale.”
De asemenea, familia este definită și în sens tradițional. Copacinschi, M. și Olaru, V (2016, p.
7) propun următoarea definiție a familiei. Ea este „un grup social format prin căsătorie, alcătuit
din persoane care locuiesc împreună, au o locuință sau gospodărie casnică comună, sunt legați
prin anumite relații natural -biologice, psih ologice, morale și juridice și care răspund una pentru
alta în fața societății.”
În suportul informațional „Relații armonioase în familie” autorii ne spun că au existat anumite
necesități care au determinat oamenii să formeze familii și care s -au trans format î n funcții
specifice ale acesteia . De asemenea, ne spun că o familie se formează pentru a realiza niște
scopuri clare, derivate din necesitățile fiecăruia, dar și din obligațiile și oportunitățile sociale.
Cele mai importante funcții ale familiei sunt următoarele: (Copacinschi, M. și Olaru,V. 2016 , p.
8)
 „Funcția psihologică : asigură suportul emoțional, nevoile de securitate, de protecție,
incluzând și ajutorul bazat pe sentimente de egalitate, de respect și de dragoste între
parteneri, între părinți și copii, între frați și surori;
 Funcția identitară : asigură sentimentul apartenenței și al coeziunii, construcția identităților
personale, statutare și intime ale soților și ale copiilor;

 Funcția sexuală : satisface cerințele și nevoile afectiv -sexuale ale partenerilor;
 Funcția economică : asigură veniturile necesare pentru satisfacerea nevoilor de bază ale
membrilor familiei – părinții și copii;
 Funcția de socializare a copiilor : asigură îngrijirea și creșterea lor, include procesul
instructiv -educa tiv familial și condițiile adecvate educației și pregătirii școlare și
profesionale a copiilor. ”
„Creșterea divorțialității, a fertilității în afara căsătoriei, abandonul familial, separarea î n fapt,
decesul , schimbările de mentalitate din ultimele decen ii au făcut ca familia monoparentală, pe
măsură ce înregistrează o creștere a frecvenței, să fie acceptată ca normală, nemaifiind privind
ca o deviație , așa cum era considerată cu decenii în urmă. ” (Voinea, M., Apostu, I., Cristea, D.,
p. 25)
Voinea , M., (2005 , p. 139 ) afirmă că familia monoparentală a fost ”introdusă sub influența
feminismului, în vederea schimbării modalității de abordare a maternității din afara familiei și a
disociației familiei”, acest tip de familie fiind asociat cu familia ”dezorga nizată”.
Există mai multe tipuri de familii cu un singu r părinte deși cea mai întâlnită este cea în care
mama este reprezentant unic.“Aproape două treimi sunt formate în urma divorțului, a separării
sau a văduviei, și nu neapărat prin prezența unui singu r părinte necăsătorit. Multe sunt famil ii
cu un singur părinte doar în sens legal, pentru că părintele oficial trăiește în concubinaj cu
altcineva.” ( Băran -Pescaru , A., 2004 , pag. 27)
Deci, putem spune pe baza celor afirmate mai sus ca familia monoparentală este un tip de
familie format ă dintr -un părinte și copilul sau copiii săi; “grup de persoane aflate în relație de
rudenie, rezultată prin filiație directă sau adopție. Familia monoparentală desemnează grupul de
copil (copii) – părinte (și nu părinți) și este privit ca o alternativă familia clasică ”. (Băran –
Pescaru , A., 2004 , pag. 27-28)
Din punct de vedere sociologic, Voinea (2005 , p. 144 ) definește familia monoparentală ”ca
un grup social constituit pe baza relațiilor de rudenie, între unu l dintre părinți (părintele singur)
și copilul sau copiii săi, grupul fiind caracterizat prin stări afective , aspirații și valori comune .
Într-o astfel de abordare, familia monoparentală este un grup primar, iar membrii ei întrețin
relații directe, informa le.”

Iluț (20 05) apud Stan, A., (2008, p. 64 ) a remarcat, că modalitățile prin care se ajunge la
stadiul de familie monoparentală cu frecvențe covârșitoare matriparentale, matrifocale” sunt
următoarele.
 „divorțul sau separarea;
 moartea unuia dintre soți;
 nașterea neprogramată în afara căsătoriei; respectiv, cu frecvență mai scăzută,
 decizia de a avea copii fără căsătorie.”
Cele mai multe familii monoparentale rezultă din: (Stan, A., 2008, p. 64)
 „fie dintr -o nevoie (femeile se pot recăsătorii sau căsătorii greu);
 fie dintr -o opțiune de viață ( cele care își pot permite material);
 fie ca o strategie de a obține un ajutor considerabil de la stat (în unele cazuri ele au un
partener dar nu legal).”
Percepțiile negative privind acest tip de familie sunt alimentate de prejudecata conform căreia
copiii se dezvoltă mai bine și mai armonios într-o familie de tip nuclear, decât în cadrul uneia cu
un singur părinte.
Familia monoparentală se confruntă cu o serie de dificultăți i, ele fiind foar te diverse. Autorea
M. Voinea ( 1996, p. 79) ne spune care sunt acestea. Astfel familia monoparentală întâmpină:
 „dificultăți de ordin material (fiind una din familiile cu un risc crescut de sărăcie,
existând un singur venit și necesități d e consum sporite , existâ nd mereu cheltuieli fie
persona le, fie ale copiilor );
 disfuncționalități de factură biologică (probleme legate de sexualitate și restrângerea
descendenței);
 deficiențe afective (implicate de absența partenerului adult, a dragostei conjugale, a
comunicării, și a apariției unor frustrări legate de rolurile extinse în neconcordanță cu
resursele, inclusiv cele sufletești).”
„Cercetările efectuate de Richards & Schmiege , în 1993, referitoare la consecințele suportate
de copiii crescuț i în familii monoparentale au demonstrat că există aspecte negative. De pildă, ei

pot suferi depresii puternice și pot fi stresați în plan emoțional, pot afișa un comportament
nepotrivit la școală, pot avea dificultăți de adaptare și pot fi forțați să prei a responsabilități de
adult, de timpuriu.” ( Băran – Pescaru , A., 2004 , p. 78 ).
„Potrivit unei sinteze realizată de Bawin -Legros (1988), familiile monoparentale arată
probabilitatea de a identifica nașteri ilegitime, abandonuri ale copiilor, tulburării de
comportament, abandon/eșec școlar. Familiile monoparentale sunt adesea victime ale sărăciei, iar
copii au tendința de a repeta experiența părințiilor.” (Voinea, M., 2005, p. 151 -152)
Un număr considerabil de cercetători a subliniat faptul ca implicațiile sociale diferă în familiile
în care părinții nu sunt căsător iți fața de cele în care există doar un adult. Autoarea Adina Băran –
Pescaru în „Familia azi. O perspectivă socio -pedagogică” (2004, pag. 80) ne prezintă
consecințele lipsei tatălui de acasă. Acestea sunt:
 Delincvență;
 Consum de droguri și alcool;
 Sărăcie;
 Rezultate școlare slabe;
 Abandon școlar;
 Probleme de sănătate;
 Instabilitate în viitoarele familii.
În funcț ie de vârstă , copiii sunt cei mai afectați de aceasta schimbare. Astfel: (Mitrofan, I. ,
Ciuperca , C., 1998, apud Voinea, M., 2005, p. 152)
 Copiii mici vor fi cei mai afectaț i. Dezvoltarea lor generală e bulversată, pe de o parte
devenind neascultători, chiar agresivi, mai puțin afectuoși.
 La copiii de 6 – 8 ani se constată existența unor sentimente de tristețe, frustrare, anxietate
și confuzie. Ei tră iesc acut un conflict de loialitate, căutând contactul cu părintele absent.
La această vârstă băieț ii par mai vulnerabili, având probleme școlare și de integrare
socială .
 La copiii de 9 – 12 ani conștiinț a separării părinț ilor este mai clară , iar ei se manifest ă mai
discret, fiind capabili să lupte împotriva stă rilor psihologice care -i domină . Totuș i, ei tre c

adesea prin stări de anxietate, rușine, durere și un sentiment al neputinț ei care se poate
exprima prin furie la adresa pă rintelu i considerat de ei vinovat sau împotriva ambilor
părinți .
 În adolescență, reacțiile la separarea părintilor îmbracă o gamă mai diversă; de la furie,
tristețe și sentimente de amenințare și neliniste în privința viitorului, la decepție,
indignare sau chiar dispreț pentru pă rinți.
Mamele singure încep să formeze un grup din ce în ce mai important în toate țările dezvoltate și
industrializate. (Raport referi tor la situația mamelor singure – Comisia pentru drepturile femeii
2011)
În Europa, marea majoritate a părinților sun t femei; întrucât, în 2001, în medie 85 % din părinții
singuri erau mame cu vârste între 25 -64 de ani, ceea ce î nseamnă că mamele singure reprezintă
5% din populația feminină totală. (Raport referitor la situația mamelor singure, 2011)
Famililiile monop arentale conduse de mame au următoarele probleme : (Mitrofan,I., Ciupercă,
C., 1997 apud Voinea. M., 2005, p. 54 )
 „dificultăț i economice – copilul devine uneori un suport economic sau sursă de venit de
la serviciile sociale ;
 dificultăți pe linia exercitării rolului parental și a relaționării interpe rsonale – părintele
este incapabil să obțină performanță în îndeplinirea eficientă a anumitor sarcini ”;
 schimbă ri majore în relaț ia mamă – copil ; schimbarea modului în care mama relaționează
cu copilul, ceea ce poate duce la inversarea rolurilor de adult și copil. De cele mai multe
ori copilul devine confidentul mamei, ajungând să se sprijine pe copil, considerându -l un
suport emoțional. ”
Conform Eurostat, î n Europa , în anul 2016: (http://www.insse.ro/cms/Women_and_man/bloc –
1b.html?lang=ro )
 7,7 % dintre femeile cu vârste cuprinse între 25 și 49 de ani trăiau singure cu copii i, în
comparație cu 1,1 % dintre bărbații de aceeași vârstă.
Conform Eurostat, în România, tot în anul 2016, persoanele care trăiesc singure cu copii sunt
împărțite astfel: (http://www.insse.ro/cms/Women_and_man/bloc -1b.html?lang=ro )

 3.5 % sunt femei cu vârsta cuprinsă între 25 – 49 de ani;
 0.8 % sunt bărbați cu vârsta cuprinsă între 25 – 49 de ani .
„Mamele singure se confruntă, cu dificila alegere pe care o au de făcut între contractarea unui
împrumut și îngrijirea copiilor. Pe lângă rata ridicată a șomajului în rândul mamelor singure,
natura ciclică a sărăciei are consecințe serioase asupra copiilor aflați în creșterea și îngrijirea
mamelor singure. Acești copii dispun de mai puține resurse pentru a -și termina studiile, având,
astfel, mai puține șanse de a intra pe piața muncii la un nivel competitiv ” (Raport referitor la
situația mamelor singure – Comis ia pentru drepturile femeii 20 11, p.12 ).
„Condiția de sănătate a mamelo r singure este, de asemenea, din punct de vedere statistic, mai
precară. Mamele singure sunt mai expuse la stres, ținând seama de faptul că ele trebuie să facă
față unor sarcini care, în mod normal, sunt îndeplinite de ambii părinți. Adesea ele nu -și pot
permite îngrijiri medicale adecvate și nici odihna de care au nevoie ” (Raport referitor la situația
mamelor singure – Comisia pentru drepturile femeii 2011 , p.12 ).
„Statisticile arată că, în întreaga Uniune Europeană, mamele singure au un nivel de studii
inferior mamelor căsătorite. Acest obstacol este foarte gre u de depășit, iar șansele unei mame
singure, fără calificare, de a găsi un loc de muncă care nu necesită studii sunt foarte mici, ceea ce
le restricționează în ce privește găsirea în viitor a unui loc de muncă ” (Raport referitor la situația
mamelor singure – Comisia pentru drepturile femeii 2011 , p.12 ).
„Guvernele își structurează în general programele și politicile sociale în funcție de familia
tradițională, astfel multă vreme familiile monoparentale au tins să cadă în afara sistemului de
suport deși el e au nevoie de un suport sporit ” (Voinea, M., 2005, p. 169) .
Alocația de susținere pentru familia monoparentală
Beneficiază de alocația de susț inere pentru familia monoparentală, famili ile formate din
persoana singură și copiii în vârstă de până la 18 ani aflați în întreținere și care locuiesc împreună
cu aceasta.
Alocatia de susținere se acordă lunar familiilor monoparentale, dacă realizeaza venituri nete
lunare pe membru de familie de până la salariul minim net pe economie. Pentru copiii de vârstă

școlară familiile beneficiare de alocație au obligatia să prezinte primarului, din 3 în 3 luni dovada
frecventă rii cursurilor.
Cuantumul alocației de susț inere pentru familia monoparentală, prevăzut la art. 8 din Ordonanța
de urgență a Guve rnului nr. 105/2003, modificată prin Legea 236/2008, este de:
 70 lei pen tru familia cu un copil;
 80 lei pentru familia cu 2 copii;
 85 lei pentru familia cu 3 copii;
 90 lei pentru familia cu 4 sau mai mulț i copii .
Există de asemenea, și diverse asociații care oferă familiilor monoparentale șansa de a participa
la un grup de suport și de a beneficia de consiliere psihologică , psiho terapie și dezvoltare
personală , realizate în ședințe individuale sau de grup.
Concl uzii
„Inițial monoparentalitatea, a fost considerată un comportament marginal sau chiar deviant,
generator de tulburări sociale sau psihologice, însă, grupul copil (copii) – părinte este privit ca o
alternativă și devine normal pe măsură ce înregistrează o cr eștere o frecvenței și pe măsură ce
devine o conduită familială pentru membrii societății actuale ” (Bejan, P., 2008, p. 36) .
„În societatea tradițională, bazată pe familia extinsă, monoparentalitatea era dezaprobată și se
încuraja stigmatizarea și etiche tarea celor ce alegeau în mod voit acest stil de viață. Pe de altă
parte, în societate modernă, datorită generalizării familiei nucleare, s -a realizat mai ușor ruptura
față de comunitate schimbându -se și percepția asupra monopar entalității” (Bejan, P., 200 8, p.
37).
Familia monoparentală, în societatea actuală, este considerată ca fiind o abatere de la familia
clasică, biparentală. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că familia cu mamă și tată
reprezintă idealul și mediul propice dezvoltării copilu lui.

Bibliografie:
1. Bejan, P., (2008), Asistență socială, volum V – Învățământ la distanță , Iași, Editura
Universității „Al. I. Cuza”
2. Copacinschi, M. Olaru,V. (2016). Relații armonioase în familie – Suport informațional,
Chișinău
3. Pescaru -Băran , A., (2004). Familia azi. O perspectivă sociopdagogică . București, Editura
Aramis Print
4. Raport referitor la situația mamelor singure – Comisia pentru drepturile femeii (2011
5. Stan, A., (2008). Sociologia familiei – suport de curs , Universitatea Transilvania Bra șov
6. Voinea, M., (1996). Psihosociologia familiei , București, Editura Universității
7. Voinea, M., (2005), Familia contemporană, Mică enciplopedie , București, Editura Focus
8. Voinea, M., Apostu, I., Cristea, D., Tipologia familiilor monoparentale din România,
Universitatea din București

Web ografie:
1. Tipuri de gospodării, 2016 disponibil online http://www.insse.ro/cms/Women_and_man/bloc –
1b.html?lang=ro link accesat în data 30.03.2018, ora 17:50

2. Alocația de susținere pentru familia monoparentală online disponibil
http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014 -domenii/familie/politici -familiale -incluziune -si-
asistenta -sociala/54 -2014 -domenii/familie/politici -familiale -incluziune -si-asistenta -sociala/787 –
alocatia -de-sustinere -pentru -familia -monoparentala link accesat în data 30.03.2018, ora 17:30