ETICA ȘI DEONTOLOGIA PROFESIILOR JURIDICE [607690]

ETICA ȘI DEONTOLOGIA PROFESIILOR JURIDICE –
SCRIEREA ACADEMICĂ – SEMINAR 1
1. Scurt eseu privind următorul citat :
Conștiința, ca un prieten adevărat, previne înainte ca judecătorul să apuce să
pedepsească. (Denis Ivanovici Fonvizin) .
2. Expunere în scris și argumentare :
-Ce sunt Codurile deontologice?
-Este nevoie de Coduri deontologice? De ce?
-Normele cuprinse în Codurile deontologice au caracter obligatoriu sau de
recomandare?
-Care ar fi, în opinia dvs., sancțiunea nerespectării codurilor deontologice?

Studentă : Beianu Costina -Beatrice
Anul I
Grupa 1

Conștiința, ca un prieten adevărat, previne înainte ca judecătorul să apuce să pedepsească.
(Denis Ivanovici Fonvizin).
Prin intermediul acestui citat, autorul dorește să exprime faptul că mai presus dec ât orice
pedeapsă ori constr ângere din partea unei autorități ori a statului din care face parte, conștiința
individului este cea care controlează în mod c ât mai veritabi l acțiunile acestuia, prevenind orice
fel de infracțiune ori faptă ilicită, în condițiile în care aceasta există, bineînțeles. Desigur că
există persoane care nu dau fr âu liber ori nu iau in calcul acest simț cu care noi, oamenii, am fost
înzestrați și toc mai de aceea, drept consecință, ajung să săv ârșească tot felul de fapte de rea –
credință, ignor ându-și cu desăv ârșire conștiința. Unele persoane sunt de părere ca există indivizi
care sunt lipsiți cu totul de un asemenea simț, o asemenea trăire, ca urmare a unor acțiuni care
pot justifica acest fapt. Deși împ ărțite, părerile acestora ajung în final la aceeași concluzie, faptul
că oricine acționează ca și cum nu ar avea ceea ce autorul citatului aduce in discuție, are o
conduită c ât se poate de eronată, de gr esită, in contextul conviețuirii intr -o societate actuală, și nu
numai. Totodată, autorul descrie conștiința ca pe un “prieten adevărat”, fapt ce reflectă atitudinea
sa față de aceasta, acesta privește acest sentiment lăuntric ca pe un tovarăs demn de respect, care
te ajută să distingi binele de rău, licitul de ilicit, moralul de imoral. Un prieten care previne și
oprește pornirea de a face rău, de a comite greșeli, de a nu fi demn. Asemănarea conștiinței cu un
prieten vine să fundamenteze punctul d e vedere din care trebuie să privim însuși conștiința, felul
în care trebuie să ne raportăm la aceasta. Judecătorul este chemat sa pedepsească doar în urma a
ceea ce am precizat mai sus, adică situațiile în care individul ajunge să ignore, să nu ia în seam ă
ceea ce conștiința încearcă să oprească încă de c ând fapta era in stadiul de voință, de g ând. Din
păcate, de multe ori se ajunge, fie din ignoranță, fie voit, fie neintenționat, la asemenea acte
negative din partea multor persoane în cazul cărora voința negativa este mai puternica și învinge
sentimentul pozitiv care încearcă să oprească pornirile în cauză. De -a lungul timpului s -a pus
problema vindecării acestor persoane, dacă își mai pot corecta felul de a trăi, acela eronat, în care
conștiința este ine xistentă ori mult prea neimportantă, ori dacă sunt pierduți în acest modus
vivendi fără moral. Desigur, o generalizare în acest sens ar fi utopică, prin simplul fapt că
oamenii sunt mult prea complecși și nu pot fi încadrați într -o singură categorie. Din p ăcate însă,
o mare majoritate a celor care s -au dovedit a fi lipsiți de conștiință, s -au dovedit de asemenea a fi
fără leac în ceea ce privește acest aspect. Nu se poate contesta faptul că acest simț nu poate fi
dobândit ori redob âdit în unele cazuri, dar acest lucru nu este, de cele mai multe ori, realizabil.
În opinia mea, conștiința reprezintă un factor esențial în conduita precum și în etica oricărui om
în societate, fără aceasta făc ându-se imposibilă conviețuirea corectă alături de semenii noștri.
Aceasta, așa cum specifică chiar și autorul citatului, este garantul, reprezentat ca un prieten în
citat, care previne, care oprește de la comiterea faptelor negative. Așa cum am precizat anterior,
doar in acele situații în care aceasta nu a contat suficie nt pentru cel ce a acționat in mod greșit,
intervine judecătorul, care este în măsură să sancționeze acolo unde nu a existat distincția dintre
bine si rău, pornirea care ar trebui în mod normal să apară ca fiind ceva firesc, de a nu face rău,
de a nu vătăm a pe altul, exist ând chiar și cu privire la această distincție, o întreagă dilemă.
Așadar, citatul reprezintă practic o sinteză a oricărui început de act ilicit, în cadrul căruia există
ori ar trebui să existe conștiința, iar daca aceasta nu își îndeplineș te rolul preventiv, consecința
inevitabilă la care se ajunge, anume judecata instanței și pedeapsa corespunzătoare.

Ce sunt Codurile Deontologice?
Codurile Deontologice reprezintă niște acte normative în cadrul cărora sunt cuprinse o serie de
norme privind regulile pentru o bună desfășurare a anumitor profesii. Acestea conțin norme de
etică și de morală, în principiu aceste două concepte desemn ând același lucru. În esență, aceste
coduri explică ce este permis ori interzis în practicarea diverselor profesii , incluz ându-le și pe
cele juridice.

Este nevoie de coduri deontologice? De ce?
S-a pus problema necesității ori utilității acestor coduri, făc ându-se legătura cu o bună educație
care în mod normal ar trebui să existe ulterior intrării în profesia respec tivă. Înca nu s -a ajuns la
o opinie unanimă pe acest subiect, fapt pentru care nu există un răspuns concret la momentul de
față. În opinia mea, în cotidian există mult prea multe situații de tot felul, extrem de complexe,
care cu siguranță nu pot fi cuprin se în totalitate într -un asemenea cod. De aceea, chiar și în
prezența acestora, vor exista mereu noi situații la care cei din anumite profesii vor fi nevoiți să se
adapteze spontan, fără a avea vreo reglementare anterioară. Educația reprezintă cu siguranță un
pilon de încredere în acest sens, iar împreună cu un cod care are în vedere o mare majoritate de
situații posibile, se poate rezolva orice dilem ă care poate surveni pe parcurs într -un domeniu.

Normele cuprinse în Codurile deontologice au caracter obl igatoriu sau de recomandare?
Normele cuprinse în Codurile deontologice au în cea mai mare parte caracter de recomandare.

Care ar fi, în opinia dvs., sancțiunea nerespectării codurilor deontologice?
În opinia mea, sancțiunea ar trebui să depindă de gravita tea, precum și de conjunctura faptei,
motivul pentru care a fost comisă, complexul de împrejurări, toate acestea variază de la persoană
la persoană, ori de situație și nu poate fi valabilă o singură sancțiune pentru aceeași faptă, din
acest punct de vedere (etic și deontologic). Cu siguranță ar trebui să existe o serie de prevederi,
însa acestea ar trebui aplicate în funcție de situația dată și nicidecum ca un tipar aplicabil la toate
cazurile în parte. Etica, precum și deontologia sunt subiective și nu pot fi caracterizate ori
sancționate în același mod, pentru toată lumea. Sancțiunile ar trebui să varieze de la cele ușoare,
precum avertis mentul ori amenda, p ână la cele grave, precum demiterea din funcție.