Etică și Corupție în Administrația Publică + Stiudiu de Caz

=== 8c0fc08b14387f62a75c9216ffcb8dbd6195603e_100366_1 ===

CUPRINS

CAPITOLUL I CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

Conceptul de moral

Etica și morala

Etica organizațiilor

CAPITOLUL II ETICA ÎN PRACTICA PROFESIONALĂ

CAPITOLUL III ETICĂ ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

Considerații introductive

Controverse în privința aplicării eticii în administrația publică

Importanța eticii în administrația publică

Administrație, etică și democrație

CAPITOLUL IV CORUPȚIA ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

4.1. Noțiuni generale

4.2. Stɑdіul ɑctuɑl ɑl cunoɑștеrіі

4.3. Mijloace de corupere

4.4. Studii în domeniu

4.5. Cauzele fenomenului de corupție

4.6. Elemente de drept comparat

CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXA I

ABREVIERI

alin. – alineatul

art. – articolul

nr. – numărul

p. – pagina

op.cit. – operă citată

urm. – următoarele

vol. – volumul

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

Conceptul de morală

Conceptul de morală presupune un ansamblu de reguli cărora indivizii, în calitate alor de membrii ai societății, trebuie să se conformeze.

Morala mai poate fi definită ca fiind un ansamblu de concepții și reguli, cu privire la bine și la rău, drept sau nedrept, permis sau nepermis. Normele de morală sunt creația societății sau grupurilor sociale. De asemenea, în cadrul literaturii de specialitate morala a fost definită ca „un ansamblu de norme izvorate din experiența societăți pe parcursul dezvoltării sale, în strânsă legatura, tot odata, cu gradul de cultură, civilizație, avuție și chiar influența asupra comunități, determinând totodată conceptul despre bine și rău”.

Conceptul de moralitate definește condiția omului care aspiră să trăiască potrivit unor idealuri și principii considerate a fi cât mai înalte în conformitate cu o serie de referențiale comune, de natura religioasa sau filosofice.

Încă din antichitate-Roma și Greci-morala și dreptul au influențat gândirea. Ușor diferite, Grecia antică nu face o delimitare strictă între cele două norme sociale.

În schimb Roma antică perfecționează sistemul juridic, mai laborios, ținând cont și de forma de guvernământ și experiență. În elaborarea doctrinei juridice s-au întâmpinat greutăți în a delimita dreptul de etic. Astfel, după unele concepții cele două sfere ale dreptului și moralei ar coincide, sau dreptul ar avea rădăcinile în morală.

În cadrul literaturii de specialitate morala a fost definită prin referință la codurile de conduită ce se impun a fi urmate și respectate în cadrul individual, sau în cadrul grupului. Conceptul de moralitate este folosit raportat la codurile de conduită ce se impun a fi respectate de un grup oarecare sau de întreaga societate.

Conduitei imorale i se adaugă un tip particular de judecată numit „rațiune morală”.

Conduita morală presupune o serie de comportamente precum evitarea răului făcut altora, facerea de bine, aceste conduite fiind legate, în genere, de convingerile indivizilor.

Tot în cadrul doctrinei s-a subliniat idea potrivit căreia codurile morale sunt incluse în tradiții și obiceiuri și includ raportarea la autoritate, loialitatea față de grup, definirea și prevenirea răului.

În sistemele de etică relativistă adevărul moral este un construct social construit prin negocierea interpretărilor asupra comportamentelor dezirabile din punct de vedere moral, acceptate într-o societate particulară, într-un anumit moment istoric.

În sistemele de etică universalistă, codurile morale au pretenția de a ghida conduita indivizilor în baza unor principii unice și imuabile, fie de origine divină, fie bazate pe o rațiune apriorică, imuabilă.

În viziunea unor autori moralitatea în sens normativ se referă la un ghid universal a comportamentului, care să fie plauzibil și adaptat condițiilor particulare în care acesta urmează să se realizeze.

Morala reprezintă principalul obiect de studiu al eticii.

În calitate de teorie etică, morala cuprinde valori și prescriptii admise într-un cadru social-istoric determinat.

Astfel, orice formă de comportament uman presupune probleme morale, axate pe judecăți de valoare privind diferitele grade ale „bunatății” și „răutății”, ale „corectitudinii” și „incorectitudinii”, ale „dreptății” și „nedreptății” în conduita omului”.

Trebuie menționat că, spre deosebire de normele de drept care sunt acceptate obligatoriu ori prin diverse forme de constrângere, normele morale nu au caracter obligatoriu, ci sunt respectate doar prin presiunea opiniei publice.

Deși nerespectarea normelor de morală de către state, nu atrage raspunderea juridică a acestora, ele influențează totuși dreptul internațional, prin faptul că tot mai multe state respectă normele morale, transformându-le în reguli ale acestora, îmbogățind astfel dreptul.

Etica și morala

Conceptul de etică, concept ce provine din grecescul ethos-morav, obicei, caracter-presupune o disciplină filozofică care se ocupă cu studiul problemele teoretice și practice ale moralei.

La nivelul limbajului curent conceptul de etică este sinonim cu cel de morală. În cadrul literaturii de specialitate etica este definită drept o știintă care studiază principiile morale sub aspectul originii, naturii și dezvoltării acestora”.

La nivelul literaturii de specialitate normele morale sunt clasificate în:

norme generale sau universale, norme ce se regăsesc în toate sau în majoritatea comunităților umane, din toate timpurile, sau din perioade lungi de timp, și influențează întreaga gamă de relații și activități umane;

norme particulare ce se adresează unor comunități umane determinate, au o anumită variație în timp și spațiu și influențează relații sau activități umane particulare, printre aceste numărându-se normele morale specifice unor activități profesionale;

norme speciale, ce se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse și, uneori, la ocazii speciale, în această categorie fiind incluse normele de protocol, regulile de etichetă în afaceri, codul manierelor elegante.

Tot autorii literaturii de specialitate accentuează caracterul liber, intențional, conștient și rațional a normelor morale. Normativitatea morală are un caracter categoric și universal, referindu-se la datoria de a săvârși fapte care să potențeze valoarea specifică și intrinsecă a umanității. Funcția socială a normelor morale este aceea de a promova un maxim de sociabilitate la nivelul indivizilor și comunității.

În filosofia morală contemporană, deontologia este definită ca o teorie normativă ce vizează alegerile morale necesare interzise sau permise.

Conceptul de “deontologie”, concept provenit din limba greacă semnifică datorie, obligație, la ora actuală deontologia desemnând normele de conduită și obligațiile etice din cadrul unei profesii și aplicarea anumitor norme morale particulare.

Teoriile deontice se referă la comportamente se se impun, în timp ce teoriile aretice arată conduitele virtuoase a căror urmare este meritorie.

Judecăți cu privire la moralitatea alegerilor și la criteriile după care se pot clasifica acțiunile în etice sau non-etice sunt emise în cadrul teoriilor deontologice.

Eticile deontologice au trăsături universale și, la modul general, negative.

Aceste sunt gândite într-o logică interdictivă care limitează agentul moral în a efectua alegeri greșite. Corectitudinea alegerii este judecată prin conformitate la norma morală. Agentului moral îi revine obligația de a respecta norma morală.

În eticile deontice dreptatea primează în fața binelui.

Morala are un caracter puternic personal și de aceea teoriile deontice pun în general accentul pe capacitatea agentului moral de a acționa. Din capacitatea individului de agent moral derivă autonomia și responsabilitatea sa.

Deontologiile centrate pe pacient-termenul pacient nu are sensul medical, ci acela de receptor al acțiunii etice-sunt teorii care pun accentul pe drepturi ale subiectului și protecția acestora. Teoriile cu privire la drepturile omului și cele cu privire la protecția juridică a drepturilor unei categorii de persoane pot fi integrate în categoria teoriilor deontologice centrate pe pacient.

O a treia categorie de teorii deontologice sunt cele contractariene. Teoriile contractariene pun la baza obligației accentul asumat sau consimțământul informat.

Consimțământul informat are valoare contractuală; decizia subiectului etic de a adopta o decizie și a-i suporta consecințele este considerat a avea valoare contractuală

Concepția etică obișnuită, asemenea multor tradiții aparținând gândirii etice occidentale, recunoaște faptul că există lucruri pe care un om moral nu le-ar putea face, indiferent ce s-ar întâmpla.

Marea majoritate a autorilor literaturii de specialitate consideră că un comportament moral sau corespunzător presupune acceptarea conștientă a unor constrângeri sau reguli specifice care limitează atât urmarea propriilor interese, cât și căutarea binelui colectiv.

Susținătorii acestei teorii consideră că există acțiuni greșite prin ele însele și care, prin urmare, nu pot fi acceptate ca mijloace de realizare a niciunui scop, fie el admirabil sau obligatoriu din punct de vedere moral.

Filosofii numesc aceste perspective „deontologice” și le opun celor „teleologice”-de la cuvântul telos, care în limba greacă înseamnă scop.

Adepții viziunii teleologice resping ideea potrivit căreia există anumite tipuri de acțiuni care sunt corecte sau greșite prin ele însele, ei fiind de părere că aprecierea între cele două tipuri de acțiuni se face prin prisma propriilor consecințe.

Numeroși filosofi susțin ipoteza potrivit căreia există două categorii, cea teleologică și cea deontologică, ce epuizează totalitatea variantelor de formulare a teoriei asupra acțiunii corecte.

Astfel, s-a subliniat că cele două concepte principale cu care operează etica sunt binele și corectitudinea. Prin urmare, structura teoriei etice este determinată în mare măsură de modul în care definește și îmbină aceste două noțiuni fundamentale. Cea mai simplă modalitate de relaționare este dată de teoriile teleologice, conform cărora binele este definit independent de corectitudine, iar corectitudinea este definită ca element de maximizare a binelui.

Prin contrast cu doctrina teleologică doctrina deontologică este definită ca „o teorie care fie nu definește binele independent de corectitudine, fie nu interpretează corectitudinea ca pe un factor de maximizare a binelui.”

Deontologii resping ideea definirii corectitudinii prin bine, precum și aceea că binele ar fi premergător corectitudinii. Acești nu disting o legătură clară, explicită între a face ceea ce este corect și a face ceea ce este bine.

Pentru a acționa corect, subiecții trebuie să se abțină de la acele fapte cunoscute deja ca fiind greșite. Aceste condiții restrictive se concretizează în reguli, legi, constrângeri deontologice, interdicții, restricții sau norme numite generic „constrângeri deontologice”.

Potrivit viziunii deontologice, individul trebuie să se abțină de la acele fapte greșite chiar și atunci când prevede că refuzul va atrage după sine un rău și mai mare.

Din punct de vedere deontologic, minciuna nu este un fapt greșit în baza consecințelor negative aferente unor situații particulare sau generale, ci prin însăși natura ei, așa că ea va rămâne un fapt greșit chiar și atunci când urmările pe care le-ar putea produce sunt pozitive.

Etica organizațiilor

La nivel de practică profesională se impune respectarea unui set de standarde etice stabilite prin lege sau auto-statuate de organizațiile profesionale din fiecare domeniu de activitate.

În general, standardele etice sunt prevăzute în cuprinsul codurilor de etică sau de de deontologie profesională, coduri ce consacră, pe de-o parte standarde minime, abaterea de la acestea fiind catalogată culpă profesională, cât și o serie de standarde dezirabile a căror îndeplinire reprezintă elemente de succes profesiona.

Eficacitatea și eficiența instituțională fie că vorbim de organizații publice sau private, presupune îndeplinirea unui pachet de norme și valori etice și, nu în ultimul rând, de integritate la nivelul organizației.

Autorii literaturii de specialitate au susținut că „acestea au un caracter imperativ interdictiv intrând de obicei în sfera deontologiei profesionale șiaici mă refer la indicații precum: integritatea profesională, respectarea confidențialității și chiar fidelitatea față de organizații. „

În acest sens consilierea de etică și reglementarea etică a practicilor profesionale are un scop de regularizare a activității organizaționale

În secolul XXI rațiunea unei organizații trece dincolo de simpla necesitate și generare de profit. Astfel, rațiunea existeței unei organizații se orientează spre „satisfacerea unor nevoi fundamentale ale beneficiarilor, desfășurându-și activitatea într-o cultură a excelenței, competenței și competitivității, având în general un profit organizational definit prin termenii organizație bazată pe cunoaștere și organizație care învață”.

Astfel de scopuri se pot referi la: managementul excelenței, inovativitatea și creativitatea pusă în slujba dezvoltării sociale etc. Aceste vralori sunt asumate în misiunea organizației descrisă sau nu ca atare în documentele care provin de la organizație și fiind plasate în Codul etic al organizației.

Existența unei viziuni orientate către un scop etic va genera un management strategic centrat pe valori. Proiectele organizației vor avea la rândul lor o dimensiune etică implicită care va reprezenta transpunerea misiunii organizației în activitatea concretă ce se va desfășura în respectivul proiect.

De exemplu, o universitate a cărei misiune este excelența academică va avea o specificație în acest sens în toate documentele sale programatice cum ar fi: Carta universitară, Regulamentul de funcționare, Codul etic, iar la nivelul programelor desfășurate în universitatea respectivă, va exista o preocupare către managementul excelenței.

Aceeași preocupare către excelență va fi avută în vedere în selecția cadrelor didactice, accesibilitatea admiterii studenților și politicile de recrutare a acestora, standardele de evaluare impuse atât studenților cât și cadrelor didactice, etc.

La nivel de practici se vor regăsi cele bazate pe competivitate subsumate unor politici de dezvoltare instituționale dar și de dezvoltare personală a stafului organizației respective.

Practicile vor fi regăsite în Ghiduri de bună practică, Ghiduri metodologice, sau Regulamente de funcționare extinse. Cultura organizațională va absorbi și integra aceste valori creând o identitate profesională specifică la care se vor raporta membrii organizației. Tipul de discurs privilegiat în organizație va fi cel infuzat de valorile specifice organizației, iar aderarea membrilor organizației la valorile acesteia va fi evidențiată în climatul organizațional.

Conchizând se poate afirma că o organizație centrată pe valori, iese în evidență printr-o coerență sistematică în funcționarea acesteia dată de centralitatea valorii respective.

Organizațiile care aplică strategii de managementul eticii mizează pe valoarea adăugată imaginii corporative care se transpune în final în încredere, din partea partenerilor de afaceri, clienților, eventualilor parteneri. Renunțarea la o parte din profit în favoarea adoptării unor principii etice, aduce în timp printr-un bun management al imaginii performanțe economice transpuse în număr de clienți crescut, fidelizarea acestora, fidelizarea starului etc.

Pierderea aparentă de profit prin introducerea unor practici și proceduri etice, și a responsabilității sociale corporative este compensată prin câștigul în dezvoltarea durabilă a organizației și prin imaginea publică asociată acesteia.

În cadrul literaturii de specialitate s-a subliniat că responsabilitatea socială corporatistă este deseori suprapusă nejustificat eticii în afaceri. Responsabilitatea socială este acea parte a eticii în afaceri care se bazează pe obligația organizațiilor de a ține cont în procese decizionale nu doar de propriile interese, ci și de cele ale societății în ansamblul ei.

Această atitudine care vizează responsabilitatea corporațiilor este urmarea presiunii realizată de societatea civilă mai ales în ceea ce privește protecția mediului.

Dezvoltarea durabilă este mult mai mult decât simpla atragere a simpatiei comunității prin programe care să vizeze protecția mediului, implicarea în activități sociale etc.

Preocuparea centrală în cadrul strategiilor de dezvoltare durabilă ar trebui să fie atenția permanentă la semnificațiile acțiunilor și activităților pe care organizația le desfășoară și efectele pe termen lung, mediu și scurt al activității organizației.

Prefigurarea greșită a unei etici a responsabilității corporațiilor și a statului față de „clasa muncitoare” a generat utopiile comuniste și dictaturile care au fost făcute posibile de acestea.

Responsabilitatea impersonală a statului a fost înlocuită, în societățile comuniste, de lipsa de responsabilitate a factorului politic. Societatea post modernă, post moralistă ar trebui să genereze o etică în afaceri care să transceandă morala datoriei înlocuind-o cu o etică a eficientei.

Această etică a eficienței o considerăm a fi tocmai responsabilitatea socială corporatistă care în esența ei este o deconstrucție a sensului tradițional al organizației centrate pe profit și a ideii liberale de întreprinzător responsabil exclusiv față de propriul profit.

Responsabilitatea vis a vis de societate constituie o transpunere în etica afacerilor, a viziunii transmoderne și nu postmoderne. Antreprenoriatul social este generat de indivizi denumiți în cadrul literaturii de specialitate cultural creatives.

Aceștia includ în domeniul afacerilor o serie de principii cu valențe etice, printre care ideea de responsabilitate asumată pentru rezultatul propriilor acțiuni.

De exemplu, dacă o organizație, prin specificul activității sale, poluează. În acastă situațiedimi nuarea poluării reprezintă răspunderea sa și nu responsabilitatea. O firmă responsabilă adoptă un management etic care depășește simpla abordare reactivă de tipul „poluez deci plantez copaci” către una proactivă pentru a-și dezvolta propriul potențial.

Încrederea socială este construită nu doar prin practici retorice ci mai ales printr-o viziune concretă care să pună o etică anume la baza documentelor programatice ale organizației.

.

CAPITOLUL II

ETICA ÎN PRACTICA PROFESIONALĂ

Autorii literaturii de specialitate au formulat șase dimensiuni fundamentale ale unui comportament etic în organizație, fiecarei dimensiuni atribuindu-se un set de valori constituente. Astfel,

Credibilitatea este formată din ideea de onestitate ca propagare a bunei credințe a informațiilor.

De asemenea, presupune integritatea „ca acțiune conformă cu propria conștiință, fiabilitatea înțeleasă ca dedicare a eforturilor în scopul îndeplinirii angajamentelor”

Respectul presupune manifestarea considerației vis a vis de ceilalți însoțită de acceptare a diferențelor și a convingerilor individuale fără prejudecată.

Dreptatea cuprinde aspecte precum: egalitatea, imparțialitatea, proporționalitatea, sinceritatea, rigurozitatea, echitatea presupune abordarea în aceeași manieră a situațiilor similare.

Empatia presupune preocupare onestă pentru binele celorlalți;

Spiritul civic nu însemană altceva decât respectarea legilor, desfășurarea unor activități în scopul dezvoltării și funcționării optime a societății

Raportat la codurile de etică și standardele de conduită profesională, tot în cadrul literatrurii de specialitate s-a evidențiat faptul că acestea sunt „instrumente practice ale managementului, destinate transformării puterii sociale și a moralității și utilizării acesteia”.

Necesitatea și oportunitatea codurilor etice și a celor deontologice constă în ideea menținerii conștiinței cu privire la etica. De asemenea, servește ca instrument de reamintire a standardelor dezirabile ajutând la aprofundarea procesului de reflecție în fața situațiilor noi.

La nivel de doctrină s-au indentificat o serie de obiective ale unui cod de etică printre care se numără formularea cu exactitate a comportamentele acceptate sau acceptabile, promovarea unor standarde ridicate de practică, oferirea membrilor a unui etalon pe care trebuie să îl utilizeze în propria evaluare și, nu în ultimul rând stabilirea unui cadru etic comportamentelor profesionale;

În elaborarea codurilor etice se impune a se ține seama de: „formularea clară a obiectivelor, care să poată fi înțelese și aplicate; considerația pentru standardele legale în vigoare, pentru profesia și domeniul pentru care se realizează codul de etică; flexibilitatea și adaptabilitatea codului la situații și dileme etice noi; formularea codului într-o manieră simplă și clară, fără cuvinte tehnice sau jargon profesional dificil de înțeles de începători sau colegi din domeniile apropiate;”

Se impune a preciza că prin Coduri de etică se urmărește a se stabili
consacrarea unui anumit comportament al profesioniștilor, comportamnet pe care trebuie să îl afișeze în exercitarea atribuțiilor profesionale.

Integritate personală se regăsește impusă numai atuncă când integritatea persoanei este ea însăși o condiție în exercitarea unie anumite profesii, cum este de exemplu situația magistraților care trebuie să dea dovadă moralitate ridicată la nivel de societate

Totodată, limitările impuse în curprinsul Codurilor de etică pot face referire la conflictele de interese ce se pot ivi în situația particulară a individului și organizația în care își desfășoară activitatea.

Prin intermediul codului etic se oferă profesioniștilor dinc adrul unei organizații reguli ce vizează conduita acestora în anumite situații concrete, situații ce se pot ivi atât în timpul exercitării funcțiilor în cadrul organizației, cât și în afara exercitării funcției,

Prin intermediul acestor reguli vor fi clarificate obligațiile legale ce revin profesioniștilor având ca principal scop creșterea responsabilității și respectului în exercitarea atribuțiilor profesionale…

Prin consacrarea unor reguli profesionale se are în vederea consacrarea unor îndatoriri morale ca standarde profesionale, în afara ariei de aplicare oncretă a dispozițiilor legale.

Codurile etice sunt privite „ca mijloace de autoreflexie, de conștientizare și interiorizare a anumitor principii și cerințe morale în scopul îmbunătățirii performanțelor individuale și a imaginii sistemului”.

La nivel de doctrină se recomandă „ca aceste coduri să fie redactate de asociațiile profesionale ca reprezentanță ai celor vizați prin realizarea codului de etică.”

Ceea ce trebuie subliniat este faptul că reguliele ce se regăsesc consactare în cadrul unui cod de etică profesională nu se impun, ci se asumă.

Codul de etică stimulează comportamentele dezirabile, acest comporatment asumându-se chiar de corpul profesional.

Fiind elaborat ca un mecanism de „auto-reglare înăuntrul profesiei”, pentru atingerea sau depășirea obiectivelor s-ar impune „sancțiuni” pozitive-de exemplu premii, avansări.

Singura sancțiune reală trebuie să fie deteriorarea reputației în cadrul corpului profesional, cu posibilitate de excludere din asociația profesională.

Însă, raportat la gravitatea faptei, la caracterul repetabil al abaterilor și efectul lor asupra instituției sau sistemului, încălcarea acestor reguli poate atrage o sancțiune disciplinară. Astfel, cele mai grave abateri de la codul etic pot fi considerate chiar de legiuitorul abateri disciplinare, urmând a le sancționa corespunzător.

Scopul Codurile deontologice constă în statuarea minimelor standarde necesare și obligatorii în vederea exercitării profesiilor.

Reglemenatrea codurilor deontologice au un caracter general, în cuprinsul acestora regăsindu-se consacrate anumite principii a căror încălcare pot avea ca efect aplicarea de sancțiuni disciplinare.

Codul deontologic emană de la autorițățile ce au competența de a reglementa,
în vederea statuării principiilor și regulilor generale care fundamentează o anumită profesie.

În cadrul literaturii de specialitate s-a subliniat idea potrivit căreia Codurile deontologice ar necesita ca, în cuprinsul lor, să se regăsească consecrate standardele minime necesare și obligatorii în vederea exercitării unei anumite profesii.

Normele deontologiei profesionale se limitează la îndeplinirea obligațiilor legale pentru exercitarea atribuțiilor prevăzute în legea de organizare a instituției juridice și în legea ce reglementează statutul profesional.

Așa cum am mai precizat încălcarea normelor cu caracter de regulă deontologică poate fi sancționată disciplinar, sancțiune de poate fi aplicată de către autoritățile emitente ale codului deontologic.

Conchizând, putem aforma că prin cod deontologic se înțelege un “mijloc de corecție impus de „sus în jos” și „proscribe” comportamentele inacceptabile, iar sancțiunile sunt negative, disciplinare”. Calitatea de emitent și instanța de control al aplicării unor coduri deontologice, cu caracter de reglementare a unor standarde minimale, deținută de autoritățile publice, atenuează separația dintre drept și morală.

În cadrul literaturii de specialitate a fost criticat faptul că există coduri etice ce se impugn pe cale legală sau administrativă, acestea pierzându-și caracterul de asumare a unor standarde morale limtă în cadrul exercitării unei anumite profesii.

La nivel național se poate remarca faptul că toate profesiile liberale și-au adoptat propriile coduri de etică.

Însă codurile d eetică nu se regăsesc consecrate doar la nivelul profesiilor liberale, acestea găsindu-și aplicabilitate și în exercitarea unei funcții publice.

În opinia unor autori ai literature de specialitate “codurile de etică sunt instrumente de guvernanță organizațională mai ales atunci când serviciile și produsele oferite pot produce discriminări sau pune în situație de disconfort persoane sau grupuri de persoane.”

Nevoia de deontologie este evidentă la nivelul fiecărei activități umane, aceasta rezultând din libertatea individului care se manifestă prin dreptul de a acționa nestânjenit atâta timp cât nu încalcă libertatea de acțiune a altui om.

Regulile deontologice sunt cu atât mai numeroase și mai severe, cu cât activitatea desfășurată de un individ poate fi izvor de suferință, de pagubă, de știrbire a libertății pentru ceilalți.

În cele ce urmează mi-am propus analiza codului de deotologie profesională a magistraților știut faptul că această profesie presupune un model de intregritate.

CAPITOLUL III

ETICA ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

3.1. Consideții introductive

Față de alte state cu administrații democratice stabile, la nivel național etica, în cadrul sistemului administrației publice, beneficiază de o conotație aparte și asta pentru că procesul legislativ la nivelul administrației a fost extrem de anevoios.

Fundamentul eticii în cadrul sistemului de administrație publică din România îl reprezintă Legea funcționarului public și Codul de conduită.

Subliectul eticii în administrației publice este unul sensibil deoarece scopul urmărit îl reprezintă menținerea încrederii publice în funcționarea instituțiilor.

Situația din România reprezintă un caz de creștere a scepticismului și a cinismului legat de serviciile publice și asta pentru că există un nivel crescut de neîncredere în executiv și în faptul că de multe ori se substituie legislativului.

De multe ori, puterea legislativă este percepută ca fiind „un consumator de resurse decât un prestator de servicii publice”. Datorită acestei percepții, așteptările cetățenilor ca politicienii și funcționarii publici să aibă un anumit grad de exemplaritate morală este chiar mai mare decât în privința altor categorii profesionale.

Funcționarii publici se confruntă constant cu luarea unor decizii cu implicații etice fiind adesea obligați să opteze între interesele personale și responsabilitățile profesionale.

Interesul cetățeanului impune un cadru moral în care funcționarii publici să poată opta, iar acest cadru moral se circumscrie unor valori etice precum: demnitate personală, libertate, respect pentru ordine și lege.

Nu de puține ori funcționarilor din administrația publică le revine datoria de a aborda la nivel rațional propriul rol în sensul eficienței, adică de a obține cel mai bun rezultat cu cel mai scăzut cost.

Acesta este motivul pentru care abordarea lor trebuie să fie, pe lângă cea deontologistă-legată de statutul lor de implementatori de legi-și una utilitaristă: acțiunea unui funcționar public este moral corectă dacă produce cea mai mare utilitate pentru cel mai mare număr de oameni.

În exercitarea funcției publice un funcționar public, indiferent că vorbim de funcționar cu atribuții de conducere sau de execuție, trebuie să țină cont, de o serie de aspecte cu valențe etice și anume:

Interesul public general: este cunoscut faptul că soluțiile date de această categorie profesuinală afectează viața oamenilor. Soluțiile sunt formulate în numele interesului public, aplicabilitatea lor antrenând resurse publice.

Scopurile politice pentru care lucrează: administrația publică implementează politici publice.

O înțelegere a actorilor implicați.

Dinamica organizațiilor în care lucrează

Personalitatea celor cu care interacționează

O primă cerință cu care se confruntă funcționarii publici constă în satisfacerea standardele de performanță profesională, comportamentală și etică. Mergând pe aceeași idee funcționarul public trebuie să adere la ceea ce le impune guvernul, politicile publice, publicul însuși. De asemenea, funcționarului public îi revine îndatorirea de a împăca cerințele legii cu situațiile reale din viața zilnică precum și împăcarea intereselor private cu cerințele codului profesional. Principalel două priorități acele funcționarilor publici sunt deseori contradictorii: publicul și propria instituție. Aceștie lucrează sub presiune iar presiunea cea mai frecventă o reprezintă cea dată de politicile de impozitare.

Ceea ce se impune a remarca este faptul că funcționarii publici au rol dubli și anume sunt și angajați ai publicului și cetățeni, astfel că în calitate lor de angajați ai publicului nu au dreptul să facă politici favorabile. Partizanatul politic are ca efect neglijarea obligației legale de a servi publicul.

În calitate lor de cetățeni angajații din administrația publică participă la procesul politic. În upoteza în care se izolează de politică își neglijează obligațiile de cetățeni.

Trăsăturile personale ale funcționarilor publici contează în mod esențial tocmai din cauza particularității muncii lor.

Astfel în cadrul literaturii de specialitate s-a subliniat faptul că aceștia se află într-o așa numită „zonă gri” în care nu poți să fii nici total altruist-orientat exclusiv pe interesul public, nici egoist, orientat doar spre interese persoanle.

Funcționarii publici lucrează în comunități în care au rude, prieteni, șefi, persoane de care sunt legați prin interese peronale, cerându-li-se să se orienteze neutru și detașat spre „cetățean”.

Este cunoscut faptul că funcționarii publici trăiesc într-un climat politic în schimbare, prin urmare, etica lor este una de conjunctură, atașamentul față de un anumit set de valori fiind unul disfuncțional.

Urmarea strictă a procedurilor are paradoxurile ei, procedurile slujind ordinii, stabilității, egalității de tratament și eficienței.

Principalele virtuți morale implicate în deciziile luate de funcționarii publici se subsumează astfel:

Optimismul, legat de însuși conceptul de “bine public” înțeles ca scop al actelor acestei categorii de profesioniști;

Curajul constă în aptitudinea de a acționa drept, chiar dacă presiunile politice și cererea de favoruri din partea partidelor, organizațiilor, politicienilor sau chiar a celor apropiați sunt uneori copleșitoare;

Corectitudinea este asociată cu datoria supunerii față de lege.

Empatia respective capacitatea de a te pune în situația celor care depind de deciziile tale

Aceste calități cultivate drept comportamente profesionale conduc spre o valoare de mare importanță în menținerea încrederii în funcționarii publici și anume buna reputație.

Tot la nivelul doctrine s-a evidențiat faptul că nivelurile de moralitate ale funcționarilor publici ar fi următoarele: onestitate și conformare la lege, confruntarea cu conflicte de interese, orientarea pe sarcini și corectitudinea procedurală, etica responsabilității democratice, orientarea pe etica politicilor publice, etica compromisului și integrării sociale.

Importanța orientarea pe sarcini și corectitudinea procedurală reiese, în principal din cauza tendinței guvernanților de a face ceea ce le este convenabil, de a accentua pe propria lor autoritate, uneori de a eluda legea, de a se folosi arogant de putere, din cauza tendinței spre secretomanie și lipsă de transparență.

Dincolo de jocul politic funcționarii publici sunt purtătorii „voinței poporului” și au datoria să mențină controlul democratic, adesea putând decide chiar contra opiniei publice, datorită calității lor de profesioniști. Așadar, ei trebuie să țină în balanță: legea, politicile publice, voința populară și corectitudinea profesională.

Mergând mai departe se poate afirma că soluțiile de implementare a politicilor publice intră în atribuția funcționarilor publici, aceștia trebuind să stabilească cele mai adecvate proceduri care afectează pozitiv cel mai mare număr de oameni.

Ideea de moralitate presupune aderarea la un principiu, fără niciun fel de compromisuri. O astfel de abordare duce la intransigență ca pericol, lipsă de conciliere.

Principala datoria morală a funcționarilor publici constă în dezvoltarea integrității profesionale, iar în sprijinul acesteia voi menționa următoarele valori:

Egalitatea prina aceasta înțelegând tratamentul identic al cetățenilor, la aceiași calitate a serviciilor, indiferent cine este cetățeanul;

Echitatea presupune situații în care egalitatea nu conduce spre echitate din cauza existenței categoriilor discriminate. În cazul lor, un tratament egal trebuie combinat cu un tratament preferențial compensatoriu.

Loialitatea reprezintă o valoare fundamentată pe relația cu Constituția, Guvernul, legile, superiorii, subordonații, colegii.

Responsabilitatea, prima dintre acestea fiind resposabilitatea față de cetățean. Dacă această ordine de responsabilitate este neglijată și accentul cade pe subordonare față de superiorii ierarhici, poate să apară delictul de supunere.

CAPITOLUL IV

CORUPȚIA ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

4.1. Noțiuni generale

Un concерt foɑrtе dеs utіlіzɑt în ultіmіі ɑnі în Românіɑ șі nu numɑі еstе ,,coruрțіɑ” , luрtɑ еfіcіеntă îmрotrіvɑ ɑcеstuі fеnomеn fііnd consіdеrɑtă o рrеcondіțіе ɑ еxіstеnțеі stɑtuluі dе drерt șі un іndіcɑtor ɑl bunеі guvеrnărі. Ιntеgrіtɑtеɑ în sіstеmul рublіc, coruрțіɑ șі luрtɑ îmрotrіvɑ ɑcеstеіɑ sunt tеrmеnі cɑrе ɑu ɑjuns să înglobеzе o sеrіе întrеɑgă dе comрortɑmеntе. Аcеst fɑрt sе dɑtorеɑză în рɑrtе monіtorіzărіі іnstіtuіtе dе Unіunеɑ Еuroреɑnă dіn реrsреctіvɑ іntеgrărіі Românіеі ре domеnіі chеіе ɑlе sіstеmuluі dе justіțіе în sеns lɑrg.

Coruрțіɑ еstе un fеnomеn mondіɑl, șі ɑ-l rеstrângе lɑ țărіlе în dеzvoltɑrе ɑr însеmnɑ luɑrеɑ unеі ɑtіtudіnі іnɑccерtɑbіl dе oрtіmіstе.

Doі fɑctorі sunt еsеnțіɑlі реntru o bună funcțіе рublіcɑ: еtіcɑ șі încrеdеrеɑ. Ρеntru funcțіɑ рublіcɑ dіn Еuroрɑ occіdеntɑlă, еtіcɑ іncludе, în gеnеrɑl, іmрɑrțіɑlіtɑtе în еxеrcіtɑrеɑ sеrvіcіuluі рublіc șі rеzіstеnțɑ lɑ coruрțіе.

Аdmіnіstrɑțіɑ trеbuіе să rеsреctе normе еtіcе dеstul dе sеvеrе. Ρɑrlɑmеntɑrіі șі mіnіștrіі trеbuіе să ɑjutе funcțіonɑrіі, рrіn stɑbіlіrеɑ șі ɑрlіcɑrеɑ unor normе dе conduіtă, strіctе. Cеі ɑlеșі ɑu dɑtorіɑ să sе ɑbțіnă să cеɑră funcțіonɑrіlor să dерășеɑscă lіmіtɑ cе sерɑră cееɑ cе еstе just dе cееɑ cе nu еstе.

Ιnfluеnțɑrеɑ vіеțіі рublіcе dе cătrе coruрțіе еstе o рroblеmă cɑrе ɑfеctеɑză ɑnsɑmblul Еuroреі. Еɑ sе mɑnіfеstă mɑі grɑv în unеlе țărі dіn Еuroрɑ dе Еst, duрă 50 dе ɑnі în cɑrе sіstеmul ɑ ɑlіmеntɑt nеîncrеdеrеɑ cеtățеnіlor lɑ ɑdrеsɑ funcțіonɑrіlor șі ɑ dеformɑt conștііnțɑ cіvіcă ɑ cеlor cɑrе ɑu trăіt șі s-ɑu formɑt în ɑcеɑ реrіoɑdă.

Coruрțіɑ rерrеzіntă o ɑmеnіnțɑrе mɑjoră ɑtât lɑ ɑdrеsɑ dеmocrɑțіеі, cât șі lɑ ɑdrеsɑ еconomіеі dе ріɑță. Еɑ îmріеdіcă dеzvoltɑrеɑ еconomіcă șі socіɑlă, submіnеɑză încrеdеrеɑ cеtățеnіlor în dеmocrɑțіе, еrodеɑză rеgulă lеgіі, constіtuіnd o nеgɑrе ɑ drерturіlor omuluі șі ɑ рrіncірііlor dеmocrɑtіcе.

Montеsquіеu, ɑșɑ cum sе dеsрrіndе șі dіn motto-ul ɑcеstеі lucrărі, ɑrɑtă ɑntіnomіɑ dіntrе coruрțіе șі dеmocrɑțіе. Coruрțіɑ dеstructurеɑză рrіncірііlе fundɑmеntɑlе ɑlе stɑtuluі dе drерt, dеmolеɑză încrеdеrеɑ în mеcɑnіsmеlе dеmocrɑțіеі, slăbеștе ordіnеɑ constіtuțіonɑlă. Аntrеnând confuzіɑ șі susріcіunеɑ, coruрțіɑ ɑfеctеɑză stɑrеɑ dе lеgɑlіtɑtе.

Coruрțіɑ gеnеrеɑză dіscrіmіnɑrе șі іnеgɑlіtățі, îmbogățіrі rɑріdе șі іlіcіtе, ducе lɑ crеɑrеɑ unor monoрolurі cɑrе реrvеrtеsc sɑu dіstrug lеgіlе еconomіеі dе ріɑță. "Еɑ încɑlcă drерturіlе еconomіcе șі socіɑlе, іɑr în fіnɑl slăbеștе încrеdеrеɑ <of mɑn to mɑn>, ɑtɑcând, ɑstfеl, însășі еsеnțɑ (іnіmɑ) drерturіlor omuluі".

Coruрțіɑ еstе рrеzеntă în orіcе stɑt, lɑ orіcе nіvеl ɑl іnstіtuțііlor рublіcе, dɑr șі рrіvɑtе. Însă еstе рuțіn cunoscută, ɑtât реntru рublіcul lɑrg, cât șі реntru unіі рrofеsіonіștі ɑі drерtuluі, sеmnіfіcɑțіɑ ɑcеstuі tеrmеn; dе ɑltfеl, ɑcеlɑșі lucru еstе vɑlɑbіl șі реntru ɑltе noțіunі dеs utіlіzɑtе рrеcum „рrofеsіonɑlіsm”, „іntеgrіtɑtе”, „dеontologіе”, „sеrvіcіu рublіc”, „іntеrеs рublіc”.

Cuvântul „coruрțіе” nu ɑрɑrе în lеgіslɑțіɑ іntеrnă рrіvіnd orgɑnіzɑrеɑ judіcіɑră șі stɑtutul judеcătorіlor șі рrocurorіlor sɑu stɑtutul реrsonɑluluі ɑuxіlіɑr șі conеx, șі nіcі în codurіlе dеontologіcе ɑlе ɑcеstor cɑtеgorіі рrofеsіonɑlе.

Cuvântul „іntеgrіtɑtе” (făcând rеfеrіrе, dеsіgur, doɑr lɑ іntеgrіtɑtеɑ morɑlă, nu șі lɑ cеɑ fіzіcă sɑu рsіhіcă) еstе mеnțіonɑt, în ɑcеlеɑșі ɑctе normɑtіvе, doɑr dе trеі orі șі ɑcеɑstɑ într-o sіmрlă înșіruіrе dе cuvіntе. Numɑі în Rеgulɑmеntul dе еvɑluɑrе ɑl mɑgіstrɑțіlor еstе рrеvăzut că іntеgrіtɑtеɑ sе ɑрrеcіɑză, fără nіcіo dеtɑlіеrе, „în funcțіе dе rеsреctɑrеɑ stɑndɑrdеlor dе conduіtă, sɑncțіunіlе dіscірlіnɑrе ɑрlіcɑtе șі іmрɑrțіɑlіtɑtеɑ”.

Coruрțіɑ în justіțіе рoɑtе ɑducе ɑtіngеrе cеlor mɑі іmрortɑntе vɑlorі socіɑlе, ɑvând în vеdеrе fɑрtul că sіstеmul jurіdіc еstе concерut tocmɑі реntru ɑ ɑsіgurɑ rеsреctɑrеɑ suрrеmɑțіеі lеgіі, cееɑ cе рrеsuрunе іnclusіv urmărіrеɑ реnɑlɑsі judеcɑrеɑ fɑрtеlor dе coruрțіе.

Ρеntru funcțіonɑrеɑ justіțіеі, еsеnțіɑlă еstе lеgіtіmіtɑtеɑ еі. Аcеɑstă cɑrɑctеrіstіcă vіnе dіn înțеlеgеrеɑ dе cătrе cеtățеnі ɑ moduluі în cɑrе еstе orgɑnіzɑt sіstеmul jurіdіc, dіn încrеdеrеɑ în comреtеnțɑ mɑgіstrɑțіlor, ɑ funcțіonɑrіlor șі ɑ cеlorlɑlțі lucrătorі dіn sіstеm, рrеcum șі dіn cunoɑștеrеɑ rеgulіlor dе funcțіonɑrе ɑ sіstеmuluі șі ɑccерtɑrеɑ ɑutorіtățіі hotărârіlor judеcătorеștі. Ρе lângă gɑrɑnțііlе іnstіtuіtе lеgɑl реntru cɑ реrsoɑnеlе dіn sіstеm să îșі dеsfășoɑrе ɑtrіbuțііlе în mod рrofеsіonіst, ɑcеstorɑ lі sе cеrе o ɑnumіtă ɑрtіtudіnе morɑlɑsі o ɑnumіtă conduіtă.

4.2. Stɑdіul ɑctuɑl ɑl cunoɑștеrіі

Cеɑ mɑі răsрândіtă dеfіnіțіе ɑ coruрțіеі ɑрɑrțіnе Вăncіі Mondіɑlе: coruрțіɑ еstе întrеbuіnțɑrеɑ іlеgɑlă ɑ rеsursеlor рublіcе în scoрul unuі câștіg реrsonɑl.

Într-un mod ɑsеmănător dеfіnеștе coruрțіɑ șі ɑsocіɑțіɑ Тrɑnsрɑrеncy Ιntеrnɑțіonɑl: coruрțіɑ еstе folosіrеɑ ɑbuzіvă ɑ рutеrіі încrеdіnțɑtе, реntru obțіnеrеɑ dе bеnеfіcіі реrsonɑlе

. Ρrіn ɑcеɑstă dеfіnіțіе nu sе ɑrе în vеdеrе doɑr рutеrеɑ рublіcă, coruрțіɑ рutând ɑрărеɑ șі în domеnіul рrіvɑt. Nu еstе vorbɑ doɑr dе bеnеfіcііlе dе nɑturɑ fіnɑncіɑră, cі șі dе ɑvɑntɑjеlе dе orіcе nɑtură, іnclusіv cеlе nеmɑtеrіɑlе cum ɑr fі rеɑlіzɑrеɑ dе ɑmbіțіі рolіtіcе sɑu рrofеsіonɑlе, orі ɑvɑnsărі sɑu рrеmіеrі.

ONU, în „Codul dе Conduіtă ɑ Ofіcіɑlіlor cе Арlіcă Lеgеɑ” (1979) ɑrɑtă că dеfіnіțіɑ coruрțіеі, dɑtă dе lеgіlе nɑțіonɑlе, trеbuіе să cuрrіndă comіtеrеɑ sɑu omіsіunеɑ îndерlіnіrіі unuі ɑct cе țіnе dе îndɑtorіrіlе lor sɑu е în lеgătură cu ɑcеstеɑ, cɑ răsрuns lɑ ofеrіrеɑ dе mіtă, рromіsіunі, stіmulеntе mɑtеrіɑlе cеrutе sɑu ɑccерtɑtе, orі îndерlіnіrеɑ nеcorеsрunzătoɑrе ɑ ɑcеstorɑ .

În „Ρrogrɑmuluі globɑl îmрotrіvɑ coruрțіеі” (1999), ONU dеclɑră că „еsеnțɑ fеnomеnuluі coruрțіеі constă în ɑbuzul dе рutеrе săvârșіt în scoрul obțіnеrіі unuі рrofіt реrsonɑl, dіrеct sɑu іndіrеct, реntru sіnе sɑu реntru ɑltul, în sеctorul рublіc sɑu în sеctorul рrіvɑt”.

Тot ɑstfеl, în strɑtеgіɑ să „Fіghtіng Corruрtіon to Ιmрrovе Govеrnɑncе” (1998), Ρrogrɑmul dе Dеzvoltɑrе ɑl Nɑțіunіlor Unіtе dеfіnеștе coruрțіɑ drерt: ɑbuzul dе рutеrе рublіcă, funcțіе sɑu ɑutorіtɑtе реntru bеnеfіcіu рrіvɑt – рrіn mіtă, șɑntɑj, trɑfіc dе іnfluеnță, sрееd monеy sɑu dеlɑріdɑrе. Cеl mɑі іmрortɑnt іnstrumеnt unіvеrsɑl în domеnіul studіɑt, Convеnțіɑ ONU îmрotrіvɑ coruрțіеі (2003), nu ofеră o dеfіnіțіе реntru „coruрțіе”, consіdеrând că ɑcеst concерt еstе în contіnuă еvoluțіе șі nɑturɑ să comрortă multірlе ɑbordărі. Convеnțіɑ ɑdoрtɑ o mɑnіеră dеscrірtіvă, cе ɑcoреră formе vɑrіɑtе dе coruрțіе cɑrе еxіstɑ în рrеzеnt, dɑr ofеră cɑdrul șі реntru formе cе рot ɑрărеɑ în vііtor. Аstfеl, Convеnțіɑ oblіgă stɑtеlе mеmbrе să рrеvɑdă cɑ іnfrɑcțіunі: luɑrеɑ șі dɑrеɑ dе mіtă, trɑfіcul dе іnfluеnță, ɑbuzul dе funcțіе, îmbogțăіrеɑ іlіcіtă (іnclusіv dіn sеctorul рrіvɑt), sрălɑrеɑ рrodusuluі іnfrɑcțіunіі, tăіnuіrеɑ, obstrucțіonɑrеɑ bunеі funcțіonărі ɑ justіțіеі. Convеnțіɑ mɑі oblіgă lɑ іncrіmіnɑrеɑ fɑрtеlor dе coruрțіе comіsе dе реrsoɑnеlе jurіdіcе, рrеcum șі ɑ fɑрtеlor dе рɑrtіcірɑțіе șі рrеgătіrе orі tеntɑtіvă ɑ unor ɑsеmеnеɑ іnfrɑcțіunі.

Ρеntru Fondul Monеtɑr Ιntеrnɑțіonɑl coruрțіɑ еstе ɑbuzul dе рutеrе рublіcă sɑu încrеdеrе реntru bеnеfіcіu рrіvɑt.

Gruрul dе еxреțtі реntru coruрțіе ɑl ΙNТЕRΡOL dеfіnеștе coruрțіɑ cɑ fііnd „îndерlіnіrеɑ sɑu nеîndерlіnіrеɑ unuі ɑct dе cătrе іndіvіzі sɑu orgɑnіzɑțіі рublіcе sɑu рrіvɑtе, рrіn încălcɑrеɑ lеgіі șі încrеdеrіі реntru рrofіt sɑu bеnеfіcіu”.

În Еxрunеrеɑ dе motіvе cuрrіnsă în Rɑрortul cɑrе ɑ stɑt lɑ bɑzɑ ɑdoрtărіі dе cătrе Аdunɑrеɑ Ρɑrlɑmеntɑră ɑ Consіlіuluі Еuroреі ɑ Rеzoluțіеі 1214 (2000), рrіvіnd rolul рɑrlɑmеntеlor în luрtɑ ɑntіcoruрțіе, coruрțіɑ еstе dеfіnіtă că utіlіzɑrеɑ șі ɑbuzul dе рutеrе рublіcă în іntеrеs рrіvɑt

4.3. Mіjloɑcе dе coruреrе

Cɑzurіlе іnstrumеntɑtе dе orgɑnеlе judіcіɑrе în реrіoɑdɑ 2013-2016 nе реrmіt să formulăm ɑnumіtе constɑtărі cu рrіvіrе lɑ bunurіlе sɑu sеrvіcііlе cе constіtuіе obіеct ɑl іnfrɑcțіunіlor dе coruрțіе șі cu рrіvіrе lɑ sіtuɑțііlе în cɑrе ɑcеstеɑ sе ofеră sɑu sе рrіmеsc.

Аstfеl, foloɑsеlе cе ɑu constіtuіt mіjloɑcе dе coruреrе ɑu fost:

bɑnі (lеі, еuro sɑu dolɑrі ɑmеrіcɑnі, cɑsh orі ре cɑrd, рlɑtɑ fɑcturі, cotă рɑrtе dіn ɑfɑcеrіlе „рrotеjɑtе”, îmрrumut dе bɑnі);

-bunurі dɑtе sub formă dе cɑdou sɑu vândutе cu рrеț dіmіnuɑt (bіjutеrіі, рrodusе ɑlіmеntɑrе, рrodusе еlеctronіcе, рrodusе еlеctrocɑsnіcе, mobіlɑ, ɑutoturіsmе, sеt ɑnvеloре, combustіbіl, îmbrăcămіntе, cosmеtіcе, mɑtеrіɑlе dе construcțіе, ɑnіmɑlе, ɑrmе dе vânătoɑrе, іcoɑnе), orі dɑtе în folosіnță (ɑutoturіsmе);

-sеrvіcіі (sеjururі lɑ mɑrе, еxcursіі în străіnătɑtе, fɑcіlіtɑrеɑ рrocurărіі unеі loіcuіnțе, ɑ unuі loc dе muncă, ɑsіgurɑrе mеnɑj în locuіnță);

fɑvorurі (nеdерunеrеɑ unеі рlângеrі ɑdmіnіstrɑtіvе sɑu реnɑlе îmрotrіvɑ cеluі mіtuіt, fɑvorurі sеxuɑlе, trɑnsfеr).

Dіn cɑuzеlе іnstrumеntɑtе dе orgɑnеlе judіcіɑrе рână ɑcum, sе obsеrvă că vɑlorіlе cеlе mɑі mɑrі ɑlе ɑcеstor foloɑsе sunt în dosɑrеlе cu mіză mɑrе – cеlе comеrcіɑlе, undе sumеlе dе bɑnі dіn рrocеs sunt foɑrtе mɑrі șі cеlе реnɑlе, undе în joc еstе lіbеrtɑtеɑ реrsoɑnеі.

Studіі în domеnіu

Ρrеzеntul rɑрort rерrеzіntă unɑ dіntrе comрonеntеlе рroіеctuluі „Coruрțіɑ nе рrіvеștе ре toțі!”, рroіеct cɑrе sе dеrulеɑză în cɑdrul рrogrɑmuluі dе fіnɑnțɑrе: „Fɑcіlіtɑtеɑ dе Тrɑnzіțіе 2007/19343.01.11 – Consolіdɑrеɑ sрrіjіnuluі socіеtățіі cіvіlе în luрtɑ îmрotrіvɑ coruрțіеі”, fіnɑnțɑt dе Unіunеɑ Еuroреɑnă șі coordonɑt dе ɑsocіɑțіɑ Аsіstеnță șі Ρrogrɑmе реntru Dеzvoltɑrе Durɑbіlă – Аgеndɑ 21 (АΡDD – Аgеndɑ 21), în рɑrtеnеrіɑt cu Аgеnțіɑ Nɑțіonɑlă ɑ Funcțіonɑrіlor Ρublіcі (АNFΡ).

АΡDD – Аgеndɑ 21 șі АNFΡ șі-ɑu рroрus рrіn рroіеctul „Coruрțіɑ nе рrіvеștе ре toțі” să crееzе un modеl dе рɑrtеnеrіɑt рublіc – рrіvɑt întrе іnstіtuțіі / ɑutorіtățі рublіcе locɑlе șі socіеtɑtеɑ cіvіlă, în scoрul рrеvеnіrіі șі combɑtеrіі coruрțіеі, рrіn іnstіtuіrеɑ unor mеcɑnіsmе dе monіtorіzɑrе ɑ moduluі în cɑrе sе ɑрlіcă în рrɑctіcă lеgіslɑțіɑ șі Strɑtеgіɑ Nɑțіonɑlă Аntіcoruрțіе.

Тɑbеlul 1- Combɑtеrеɑ coruрțіеі

Ρеntru іdеntіfіcɑrеɑ grɑduluі dе cunoɑștеrе ɑ ɑctеlor dе coruрțіе ɑ fost folosіtă tot o întrеbɑrе cu răsрuns multірlu cɑrе ɑ cuрrіns ɑtât fɑрtе dе coruрțіе, cât șі рrɑctіcі comunе cɑrе рot stɑ lɑ bɑzɑ coruрțіеі. Dіfеrеnțɑ ɑ fost făcută întrе cеlе două tірurі, mɑjorіtɑtеɑ cеtățеnіlor іdеntіfіcând cu рrіorіtɑtе ɑctеlе dе coruрțіе. 93,6 % ɑu consіdеrɑt luɑrеɑ dе mіtă cɑ fɑрt dе coruрțіе șі doɑr 24,3% ɑu consіdеrɑt șі lăsɑrеɑ bɑcșіșuluі cɑ ɑct dе coruрțіе. Арroxіmɑtіv o trеіmе dіntrе rеsрondеnțі ɑu іdеntіfіcɑt рrɑctіcіlе comunе cɑ ɑctе dе coruрțіе.

Тɑbеlul 2- Аctе dе coruрțіе

Cauzele fenomenului de corupție

Pentru ca prevenirea și combaterea fenomenului de corupție să fie eficientă, este necesară concentrarea pe înțelegerea cauzelor profunde ale diferitelor manifestări ale actelor de corupție, precum și pe găsirea unor metode de eliminare sau de diminuare a acestui fenomen.

Un cadru legislativ incoerent și insuficient, necorelat cu măsuri manageriale eficiente care să reducă riscul de a ceda tentațiilor corupției

Buna funcționare a administrației publice este condiționată și de prevederile legale în domeniu. Cu cât acestea sunt mai clare și mai eficiente, cu atât arbitrariul și ilegalitatea vor fi mai puțin prezente în acțiunile acesteia. Adoptarea unei legislații specifice, menită să pună capăt fenomenului de corupție, prezintă o importanță deosebită în prevenirea și combaterea corupției, dar simpla adoptare a unor legi anticorupție este o condiție necesară, nu însă și suficientă. Practica a demonstrat că modificarea sau dezvoltarea cadrului legal nu a condus la rezultatul dorit, și anume descurajarea fenomenelor de corupție.

În acest sens se recomandă eliminarea lacunelor legislative și a neclarităților ce sunt interpretate ca fiind sursa potențială de ineficiență sau de limitare a efortului de combatere a corupției, precum și corelarea legislației anticorupție cu restul sistemului actelor normative.

Condițiile de muncă

Sentimentul de nesiguranță a locului de muncă, promovarea în funcție pe baza criteriilor politice și nu a celor profesionale sunt doar câteva din problemele care necesită o soluționare rapidă astfel încât să se asigure un cadru de exercitare a funcției publice liber de orice ingerințe de ordin subiectiv – personal, ce ar favoriza fenomenul de corupție.

Lipsa transparenței și a comunicării în sectorul public

Transparența, una dintre premisele necesare asigurării unei administrații eficiente, derivă din dreptul constituțional al cetățeanului la informație. Legislația românească are câteva reglementări menite să asigure această condiție, dar acestea sunt incomplete sau defectuos realizate, limitând accesul opiniei publice la informație. În Constituție se precizează că „dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit”. În acest sens, se recomandă ca funcționarii publici, potrivit competențelor și responsabilităților ce le revin, să promoveze un sistem mai transparent de luare a deciziilor, precum și o informare corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal.

Existența unui anumit grad de politizare a administrației

Într-o administrație compusă din funcționari subordonați unui partid poate apărea tendința de nerespectare a libertăților publice și de manifestare a unor acte de corupție. b#%l!^+a?Numai o administrație compusă din funcționari recrutați pe criteriul valoric poate rezista la diferitele influențe ale grupurilor de presiune și, implicit, fenomenului de corupție.

Lipsa stimulentelor materiale și morale

Există o corelație între nivelul salarizării unui funcționar și capacitatea acestuia de a rezista tentațiilor corupției. Salariile mici îi determină pe funcționarii publici să caute modalități prin care să le mărească. La aceasta se mai adaugă și inexistența unui sistem de recrutare și promovare bazat în mod exclusiv pe merite și performanțe, care ar contribui la stabilitatea funcționarului public și la garantarea poziției acestuia.

Atâta timp cât nivelul salarizării din administrația publică nu se aliniază unor standarde decente, care să reflecte importanța activității depuse și să permită atragerea de funcționari competenți și atâta timp cât eforturile nu se vor concentra în sensul implementării unui sistem de recrutare și promovare în funcția publică bazat pe merit, fenomenul corupției nu se va diminua.

Atitudinea pasivă a cetățenilor (lipsa unei societăți civile active) în raport cu administrația publică

Neimplicarea cetățenilor în mod direct în identificarea și sesizarea cazurilor de corupție din administrație favorizează perpetuarea acestui fenomen. Pentru asigurarea unei mai mari receptivități a cetățenilor privind semnalarea și sesizarea cazurilor de corupție, este necesară realizarea unor contacte directe între aceștia și instituțiile abilitate în combaterea ei și a eventualelor bariere administrative. Pe lângă acestea, este indispensabilă și asigurarea accesului cetățenilor la informații, pentru a le permite acestora să observe eventualele nereguli.

Elemente de drept comparat

În Polonia, în afară de răspunderea penală pentru mituire care este reglementată în art. 239-240 din CP, mai este prevăzută și răspunderea penală pentru protecționism prevăzută în art. 244 al CP, prin care se înțelege: ,,vinovatul, convingând o altă persoană ce are o anumită influență în organizații și instituții de stat sau obștești, întreprinde acțiunile de mijlocire în rezolvarea chestiunii, pentru obținerea unui profit material". Pentru asemenea acțiuni este prevăzută pedeapsa de la un an la 10 ani privațiune de libertate.

În Marea Britanie,prin răspunderea penală pentru corupție, se înțelege, ,,în primul rând, cererea în calitate de mită sau luare de mită, sau acordul de a lua un cadou pentru sine sau pentru o altă persoană, a unui împrumut, a remunerării sau ceva ce are valoare ca mijloc de impunere funcționarului sau membrului instituției publice de a comite ceva sau de a se abține de la ceva ce ține de activitatea organizației de drept public, precum și promisiunea, cadoul, împrumutul, remunerarea sau altceva, în calitate de mită ce are valoare pentru a-l sili pe cineva să savârșească sau să se abțină de la îndeplinire a ceva ce ține de activitatea instituției publice."

Persoana considerată vinovată de atare acțiune este condamnată la privațiune de libertate, la restituirea sumei mitei sau costului cadoului, a împrumutului sau a remunerării primite de ea.

Răspunderea penală intervine independent de faptul dacă a savârșit sau nu persoana care a luat mita acțiunile pentru care mita a fost dată, indiferent de motivele pe care le urmărea cel care a dat mita. Dacă mituitul a fost declarat nevinovat, aceasta nu exclude responsabilitatea mituitorului. Termenul privațiunii de libertate pentru asemenea acțiuni este de la 3 la 7 ani.

În ultimii ani, în Marea Britanie ca subiecți ai mituirii sunt și persoane particulare. Astfel, Noua Enciclopedie a Britaniei, definind mita ca pe o acțiune penal condamnabilă, ce se manifestă prin luarea sau darea de mită din partea persoanelor oficiale, menționează, în același timp, că, dacă în trecut această categorie cuprindea doar persoane cu funcții de răspundere, atunci în prezent există tendința de a se extinde acest lucru și asupra persoanelor particulare.

În Germania, paragraful 332 al Codului penal reglementează responsabilitatea persoanei care exercită în special funcții de stat și a persoanei cu funcții de răspundere care primește promisiuni de acordarea profitului, sau care primește în calitate de remunerare pentru că a săvîrșit sau va săvîrși orice acțiune de serviciu și prin aceasta va încălca sau a încălcat obligațiunile sale de serviciu. În Codul penal este prevăzută separat responsabilitatea judecătorilor și a arbitrilor, care se deosebește radical prin severitatea sa.44

Codul penal al Elveției are ca subiecți ai mitei membrii oricărui organ public, persoanele cu funcții de răspundere, precum și persoanele chemate să înfăptuiască justiția, judecătorii, arbitrii, experții numiți oficial, trăducătorii care din timp, cer, primesc sau extorchează promisiunea cadoului sau a oricărui alt profit material: 1) pentru savârșirea acțiunilor ce încalcă obligațiile lor de serviciu — art. 315, sau 2) pentru savîrșirea acțiunilor b#%l!^+a?ce nu încalcă îndatoririle lor de serviciu, dar țin de cercul obligațiunilor de serviciu — art. 316.

Codul penal francez intrat în vigoare la 1 martie 1994 incriminează în Capitolul 11, întitulat „Fapte ilicite contra administrației publice savârșite de persoane care exercită o funcție publică”, Secțiunea 11 1-a , întitulată „Fapte ilicite privind obligația de probitate”, paragraful 2, întitulat «Corupția pasivă și traficul de influență comise de persoane care exercită o funcție publică» faptele de luare de mită a funcționarului.

Potrivit art. 432-11, constituie infracțiune fapta unei persoane deținătoare a autorității publice sau care exercită un serviciu public ori este investită cu un mandat electiv public de a solicita sau accepta, fără drept, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri, sau orice alte foloase, fie pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act al funcției sale sau al serviciului, ori al mandatului său înlesnit ca urmare a funcției, a serviciului sau a mandatului său, fie pentru a abuza de influență sa reală sau de la o autoritate sau de la administrația publică, semne onorifice, posturi, sau orice altă hotărâre favorabilă. Pedeapsa, în toate cazurile este 10 ani închisoare și 1 milion franci amendă.

În Austria, în afara de infractiunea de "mita", este reglementata "interventia prohibita"; se considera ca este inadmisibil ca un functionar sa încerce sa intervina, în orice mod, în probleme care nu sunt legate de atributiile sale, sau care sunt exercitate într-un mod interzis de lege.

Astfel, pe plan internațional, european și național au fost adoptate numeroase acte normative, încercându-se stăvilirea și controlarea acestui fenomen. Dintre actele normative adoptate în perioada recentă de către organizațiile internaționale și europene, le amintim pe următoarele:

1. Organizația Națiunilor Unite

– Codul de conduită pentru funcționarii publici (Rezoluția nr. 51/59 din 12 decembrie 1996)

– Declarația ONU împotriva corupției și mitei în tranzacțiile comerciale internaționale (Rezoluția nr. 51/191 din 21 februarie 1997)

– Programul global anticorupție din 23 aprilie 1999;

2. Consiliul Europei și Uniunea Europeană

– Actul Consiliului din 26 iulie 1995 stabilind Convenția relativă la protecția intereselor financiare are Comunităților Europene și protocoalele ulterioare;

– Convenția asupra corupției din 27 ianuarie din 1999.

– Grupul de state de luptă împotriva corupției (Rezoluția nr. 99/5 din 1 mai 1999)

– Cele 20 principii privind lupta împotriva corupției (Rezoluția Consiliului de Miniștri nr. 97/24 din 6 noiembrie 1997)

– Convenția privind lupta împotriva corupției în care sunt implicați funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene;

ROMÂNIA

În procesul de tranziție și de adaptare la condițiile economiei de piață concurențiale, corupția tinde să devină un fenomen structurat și specializat, prezent în toate domeniile vieții economice sociale și politice. Acest proces a fost declanșat de schimbarea regimului politic și este alimentat de factorii de risc actuali: conexitatea cu alte fapte antisociale și cu economia subterană, managementul defectuos al deciziei politice și legislative precum și mutațiile axiologice și morale ale societății românești.

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ

4.1. Obiective

4.1.1. Obiectiv general

Tema propusă este de foarte mare actualitate, care are un impact direct sau indirect cu toți cetățenii țării. Etica și corupția reprezintă una dintre marile probleme cu care se confrunta România în eforturile ei de a construi o democrație matura și o economie de piață funcțională.

4.1.2. Obiectiv specific

Corupția are o putere negativă asupra structurii de rezistență a societății romanești. Este un fenomen atât de larg răspândit încât este nevoie de eforturi nu numai din partea guvernului, ci și din partea întregii societăți civile, ca să se unească, pentru a fi mai eficiente în lupta împotriva corupției. Corupția constituie o amenințare pentru democrație, pentru supremația dreptului, echitații sociale și a justiției, afectează principiile unei administrații eficiente, subminează economia de piață și pune în pericol stabilitatea instituțiilor statale.

Etica este necesară pentru o mai mare transparență a instituțiilor publice și creșterii încrederii cetățenilor în funcționarii publici.

Ipoteze generale

Aria tot mai largă, complexitatea și continuă diversificare a formelor de manifestare a acestui fenomen, împreuna cu tendințele de globalizare, impun conceperea și elaborarea unor strategii adecvate, în privința combaterii și prevenirii abuzului de putere al autorităților publice. Este nevoie de o strategie care să se ocupe de această luptă împotriva corupției aducând câteva reguli care ar fi bine să fie respectate cu rigurozitate pentru o mai bună eficientă a rezultatelor care se pot obține . Trebuie să existe un cadru normativ bine stabilit, cu o coerentă legislativă bine pusă la punct, adică să se înțeleagă exact ceea ce se cere, și o consolidare a instituțiilor cu atribuții decisive în domeniu.

4.2.1. Ipoteza de lucru

Ipoteza de lucru în situația de față este: Există etică în administrația publică? b#%l!^+a?

4.3. Implementarea unui program de monitorizare a eticii la Primăria Tășnad

Programul de monitorizare a fost implementat de o echipă de consultanți externi, cu o vastă experiență în domeniu.

Chiar dacã recomandãrile unui consultant nu au valoare decât dacã sunt înțelese și puse în practicã de cãtre managementul clientului, existã câteva avantaje importante pe care utilizarea consultanților le aduce:

oferã un punct de vedere independent, care poate fi considerat ca fiind nepãrtinitor datoritã lipsei implicãrii în politica internã a companiei-client;

posedã calificãri și o experiențã deosebitã, relevantã pentru problema pe care trebuie sãlema pe care trebuie saind nepa000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000 o rezolve;

permite accesul la resurse calificate, pe perioade scurte de timp. Angajarea temporarã a unui consultant este mai ieftinã decât angajarea permanentã a unui manager;

consultantul este un catalizator pentru schimbare.

Derularea propriu-zisã a programului de monitorizare

4.3.1. Organizarea primei runde

În cadrul Primăriei Tășnad, salariații sunt invitați să participe la acest interviu, fiecare având posibilitatea să-și exprime părerile cu privire la problemele existente în unitate.

Scopul programului este analiza comportamentului funcționarilor publici și a caracterului mai mult sau mai puțin etic de care aceștia dau dovadă în cadrul acțiunilor pe care îl desfășoară în cadrul instituției.

Multe organizații au recunoscut necesitatea unei mai mari implicări decât simpla stabilire a unor standarde etice. Este important să se explice angajaților de ce se impune nevoia unui comportament etic, să se ia inițiativa formării valorilor etice în rândul angajaților și să le ofere oportunitatea participării la diferite programe de formare specifice. Există însă opinii cu privire la ce se poate obține printr-un program de acest gen. De multe ori, organizațiile apreciază că aceste programe de pregătire a personalului nu se ridică la nivelul așteptărilor pe care le au.

Etapele parcurse în vederea implementării programului de monitorizare sunt:

a) selectarea aleatorie a angajaților;

trimiterea scrisorii de invitație fiecărui salariat care a fost selectat pentru interviu;

organizarea sălii;

pregătirea listei de întrebări pentru interviu;

raportul intermediar

selectarea aleatorie a angajaților / Eșantionare

În cadrul programului de monitorizare a climatului etic la Primăria Tășnad, am efectuat o eșantionare în funcție de numărul de angajați din fiecare compartiment. La compartimentele unde existǎ între 0-5 angajați va participa doar un salariat, între 6-10 angajați vor participa doi dintre aceștia, între 11-15 angajați vor participa trei, între 16-20 angajați vor participa patru, iar unde existǎ peste 21 de angajați vor participa cinci salariați.

trimiterea scrisorii de invitație fiecărui salariat care a fost selectat pentru interviu;

Participanții la interviu au fost anunțați din timp de către organele de conducere în scris, în care se explică, necesitatea, voluntarismul și anonimatul participării la acest program.

În acest sens s-a înmânat fiecărui salariat care a fost selectat în urma eșantionãrii, câte o scrisoare de invitație.

Stimate Domn/Doamnă ________________________________,

b#%l!^+a?

Pentru îmbunãtãțirea climatului din cadrul organizației noastre, precum și pentru realizarea unei mai bune relații cu cetãțenii, ne-am propus sã realizãm un program care are drept scop identificarea principalelor dileme din sfera eticii, dileme cu care ne confruntãm zilnic în activitatea desfãșuratã.

Având în vedere importanța programului și scopul urmãrit de acesta, vã invitãm sã participați la interviul coordonat de echipa de consultanți pe teme de eticã, împreunã cu specialiștii din cadrul departamentului de resurse umane.

Pentru a obține o selecție aleatoare, fiecare al cinci-lea salariat a fost selectat pentru a participa, dumneavoastrã fiind unul dintre ei. Menționãm cã prezența are la bazã voluntariatul, asigurându-se, totodatã confidențialitatea informațiilor.

Înterviul va avea loc în perioada 17-20 mai2015, în sala de protocol, iar programul poate fi stabilit împreunã cu echipa de consultanți, în funcție de programul dumneavoastrã.

Vã rugãm sã confirmați participarea dumneavoastrã până cel târziu 15 martie. Ziua și ora interviului vor fi stabilite de comun acord cu salariații de la Departamentul de Resurse umane.

Vă mulțumim anticipat pentru colaborare și vă asigurăm că la sfârșitul programului de monitorizare veți fi informat despre rezultatele obținute, așteptând sugestiile dvs.

13 mai 2015 Cu stimã,

Director executiv

organizarea sãlii

Interviul a avut loc în sala de protocol de la etajul superior al instituției, pentru a nu perturba activitatea organizației. Aceasta este o sală spațioasǎ și luminoasă.
Comisia de evaluare și cei intervievați au stat fațǎ în fațǎ, păstrându-se astfel contactul continuu dintre aceștia.

S-a avut în vedere să existe o ambianțǎ plăcută, să se distribuie băuturi răcoritoare, apǎ minerală și cafea tuturor participanților.

pregătirea listei de întrebări pentru interviu;

S-a procedat la întocmirea unui set de întrebări în vederea evaluării și stabilirii dilemelor etice cu care se confruntă organizația, în baza cărora se va încerca conceperea unui cod etic al organizației.

Scală de evaluare folosită cuprinde următoarele categorii de aprecieri:

a) total de acord;

b) de acord;

c) dezacord;

d) dezacord total.

Sunt mulțumit(ǎ) de condițiile în care îmi desfășor activitatea.

Cunosc prevederile codului de conduită al Funcționarului Public.

Aș putea aduce modificări în reglementarea actuală cu privire la activitatea desfășurată .

Este necesar ca în cazul unor restructurări, pentru a determina salariații care urmează să fie concediați să se aplice anumite criterii. Dacă da, care sunt acestea?

În urma concursului organizat pentru un post vacant, doi candidați, femeie și bărbat, au obținut același rezultate. Având în vedere că în administrația publică majoritatea posturilor sunt angajate de femei, femeia va avea un atuu în plus.

Superiori mei au un comportament etic în desfașurarae activităților.

Accept cadouri de la persoane care colaborează cu organizația mea, atât timp cât acestea nu-mi influențează decizia.

Dacă mi-ar aduce beneficii, aș oferi informații din interiorul organizației persoanelor interesate.

Superiorii îmi cer adesea să le rezolv (anumite) probleme personale în timpul programului de lucru.

Refuz să duc la îndeplinire sarcinile șefului ierarhic, dacă eu le consider neetice.

Am observat că anumiți colegi răspund la solicitările cetățenilor diferit, în funcție de naționalitate, religie, sex, vârstǎ.

Îmi păstrez calmul atunci când un cetățean care îmi solicitǎ unele servicii, are un comportament neadecvat.

Angajații cu vechime în organizații au prioritate în exprimarea opiniilor în ceea ce privește întocmirea unui proiect.

Calitatea reprezinǎ o prioritate în departamentul în care lucrez.

Relațiile cu superiorii sunt mai degrabă de colaborare, decât de autoritate.

Funcționarul public are obligația să adopte un comportament etic atât în interiorul b#%l!^+a?oragnizației, cât și în afara acesteia.

Ajut un coleg care are probleme personale la îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Când se iau deciziile analizez atât aspectele negative, cât și cele pozitive, ceea ce îmi afectează siguranța locului de muncă.

Cunosc cazuri în organizație, unde menținerea loculi de muncă a fost condiționată de acceptarea unui comportament neadecvat din partea șefului (hărțuire sexuală).

Anunț superiorii, atunci, când o rudă sau un prieten este direct implicat într-un proiect desfășurat de organizație.

Sunteți un om cinstit, cu o înaltã moralitate. Exemplul dat de șefii dumneavoastrã vã poate determina sã treceți cu vederea practicile neetice sau chiar sã le adoptați ? Dacã da, exemplificați.

În cazul în care persoana aflatã la conducere v-ar face remarci cu tentã sexualã în mod repetat, cu toate cã ați atenționat-o sã se opreascã, ați anunța persoanele abilitate ? Dacã nu, de ce ?

raportul intermediar

Interviul s-a desfășurat în timpul programului de serviciu, în sala de protocol, urmãrind programul stabilit de salariați împreunã cu echipa de consultanți.

Li s-a explicat participanților că interviul, fiind o problemă importantă, desfășurarea lui nu trebuie să se efectueze la întâmplare. S-a hotărât de comun acord, că trebuie stabilit un timp suficient pentru ca fiecare dintre interlocutori să aibă posibilitatea să răspundă și să se concentreze asupra întrebărilor. Toți cei intervievați au dat dovadă de sinceritate la interviu și au manifestat un mare interes pentru alcătuirea unui cod de etică bazat pe problemele reale cu care se confruntă în activitatea lor.

La interviu s-au prezentat voluntar toți salariații selectați în urma eșantionãrii. Pe baza răspunsurilor acestora au fost conturate o serie de concluzii la problemele de etică cu care se confruntă angajații din cadrul Primăriei Tășnad și anume:

1. Necunoașterea codului etic al funcționarului public;

2. Teama angajaților de a denunța corupția și abuzurile din cadrul instituției. Se impune promovarea unui program de protecție și încurajare a persoanelor care să denunțe eventualele abuzuri;

Conflictele de interese între angajați și între șefi – angajați se extind datorită inexistenței unei comunicări adecvate care să permită propagarea neviciată și la timp a informațiilor între serviciile și birourile organizației;

Incertitudinea care planează asupra recrutării și avansării în funcție;

Au fost prezentate o serie de reguli de care ar trebui să se țină cont în vederea creării unui climat etic și anume:

Managerii trebuie să manifeste interes față de sănătatea, securitatea și bunăstarea celor pe care îi conduc;

încrederea în oameni și susținerea intereselor lor;

libertate de acțiune a angajaților;

recunoașterea rezultatelor de performanță;

acționarea cu responsabilitate în beneficiul organizației

managerii nu trebuie să ofere sau să accepte cadouri sau favoruri în scop de mituire sau corupere;

stimularea colaborării și ajutorul reciproc dintre salariați;

preocuparea pentru creșterea performanțelor;

încurajarea comunicării.

Pe baza acestor concluzii a fost elaborat un cod de etică care se adresează atât personalului propriu, cât și relațiilor cu exteriorul.

Pentru a ridica nivelul etic al organizației, etica trebuie instituționalizată, împletită cu obiectul de activitate al organizației.

Simplitatea codului etic este una din caracteristicile unui cod etic bun, cu cât el este mai complicat cu atât el poate avea un efect contrar celui așteptat.

Implementarea eticii în unitate prin codul de etică se poate face prin următoarele căi:

pregătirea angajaților pentru a recunoaște situațiile dificile din punct de vedere etic;

supravegherea periodică a comportamentului angajaților;

evaluarea proceselor de decizie și a rezultatelor sub aspect etic;

folosirea unui sistem de măsuri care răsplătesc comportamentul corect și îl pedepsesc pe cel care nu corespunde normelor.

Programele de succes impun sprijinul top-managerilor. În primul rând sunt pregătiți managerii superiori în identificarea și rezolvarea problemelor de etică. Numai în aceste condiții vor fi capabili să facă aceasta și pentru salariații lor. De asemenea, este importantă revizuirea periodică, punându-se permanent accentul pe respectarea standardelor etice.

Managerii au responsabilitatea de a dezvolta un mediu mai etic și pentru aceasta se impune ca ei să reprezinte un model de comportament pentru ceilalți membri ai organizației. Nimic nu are un impact mai puternic decât atunci când salariații observă că managerii lor acționează în conformitate cu valorile și standardele pe care le-au declarat; nimic nu este mai devastator pentru dezvoltarea unui cadru de acțiune etic decât un manager care violează standardele etice ale organizației. Este avantajoasă b#%l!^+a?organizarea de întâlniri săptămânale cu scopul de a revizui toate discuțiile și deciziile cu implicații etice. Când este identificată o problemă potențială, un membru al staff-ului poate fi desemnat pentru clarificarea acesteia și pentru a dezvolta o strategie de rezolvare a acesteia în următoarea întâlnire.

Un alt aspect, deloc de neglijat, îl reprezintă comunicarea și ascultarea cu atenție a angajaților. Orice informație ambiguă trebuie corectată.

Codul etic al Primăriei

Domeniul de aplicare: – Normele de conduită profesională prevăzute de prezentul Cod de conduită sunt obligatorii pentru funcționarii publici, precum și pentru persoanele care ocupă temporar o funcție publică, din cadrul Primăriei Tășnad.

Obiective: – Obiectivele prezentului Cod de conduită urmăresc să asigure creșterea calității serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, precum și să contribuie la eliminarea birocrației și a faptelor de corupție din administrația publică.

I. Principii fundamentale

Pe întreaga duratã a programului de lucru, funcționarii din cadrul Primăriei au obligația de a acționa cu profesionalism, dovedind corectitudine și obiectivitate în relațiile cu contribuabilii și cu celelalte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Principiile care guvernează conduită profesională a funcționarilor publici sunt următoarele:

1) Integritatea este principiul conform cãruia funcționarii publici din cadrul Primăriei Tășnad își vor exercita funcția cu onestitate, bunã credințã și responsabilitate, respectând legea și acționând în conformitate cu prevederile legale și cu cerințele funcției; nu vor lua parte, cu bunã șiințã la nici o activitate ilegalã și nu se vor angaja în acte care sã discrediteze funcția publicã.

2) Legalitatea reprezintã principiul potrivit cãruia orice acțiune poate fi efectuatã dacã este prevãzutã într-un act normativ aplicabil domeniului de activitate.

3) Confidențialitatea este principiul conform cãruia funcționarii :

nu vor dezvãlui informațiile pe care le primesc de la contribuabili fãrã o autorizare a celor în drept, cu excepția cazurilor prevãzute de lege.

vor fi prudenți în folosirea și protejarea informațiilor acumulate în cursul activitãții și nu vor folosi informațiile și documentele de care iau cunoștințã pentru nici un scop contrar legii.

vor respecta confidențialitatea informațiilor dobândite în timpul activitãților profesionale, în legătură cu datele personale ale contribuabililor. Obligația respectãrii confidențialitãții se menține chiar și dupã terminarea relației profesionale între funcționarul public și contribuabil.

nu vor folosi informația în avantajul personal sau în avantajul unei terțe pãrți.

4) Obiectivitatea este principiul conform cãruia funcționarii trateazã toate situațiile cu care se confruntã în activitatea lor conform stãrii de fapt fãrã influențe externe.

Funcționarii  :

a) vor dovedi onestitate în îndeplinirea tuturor atribuțiilor de serviciu;

b) vor fi obiectivi în efectuarea constatãrilor și în stabilirea mãsurilor luate ori propuse;

c) vor evita ideile preconcepute și pãrtinirea;

d) nu se vor lãsa influențați în luarea deciziilor de oferte din partea contribuabililor incompatibile cu integritatea și obiectivitatea;

e) vor respinge și vor informa superiorii despre orice acte de corupție, fapte sau acțiuni ilegale;

f) nu vor folosi poziția sa de funcționar public în interese particulare;

g) nu vor condiționa îndeplinirea corectã a atribuțiilor de serviciu de obținerea unor recompense din partea contribuabilului;

i) nu se vor implica în activitãți sau înțelegeri, direct sau indirect, care ar da naștere la conflicte de interese;

j) nu vor folosi bunurile organizației pentru rezolvarea unor probleme personale;

k) vor semnala conducătorului ierarhic eventualele cazuri de conflict de interese în care se aflã ca urmare a sarcinilor primite.

5) Competența, este principiul conform cãreia toate situațiile sunt tratate printr-un raționament profesional.

în acest scop, funcționarii vor fi imparțiali și vor aplica cunoștințele, experiența și aptitudinile necesare în exercitarea atribuțiilor de serviciu. b#%l!^+a?

II. Nediscriminarea și egalitatea de șanse

funcționarii publici vor evita orice formã de favoritism ;

este interzisã discriminarea prin utilizarea unor practici care dezavantajeazã persoanele de un anumit sex sau etnie;

nu se permite nici o formã de hãrțuire : misoginismul, rasismul, șovinismul, xenofobia ;

sunt sancționate comportamentele prin care funcționarii sunt supuși unor tentative de corupere sexualã;

III. Conflictul de interese

Primăria Tășnad ia mãsurile necesare în scopul de a evita sau soluționa în mod adecvat situații care pot conduce la conflicte de interese care ar putea sã compromitã, direct sau indirect, îndeplinirea îndatoririlor sale;

funcționarilor le sunt interzise practice precum favoritismul, nepotismul, aplicarea unor acte de persecuție sau rãzbunare

vor fi evitate situațiile în care persoanele care îndeplinesc roluri multiple în organizație vor lua decizii pãrtinitoare;

Primăria Tășnad ia mãsuri pentru a evita și sancționa orice formã de corupție, cum ar fi: solicitarea de cãtre funcționari de cadouri sau bani, tentative de mituire, solicitarea unor servicii personale, precum și favoritisme de orice naturã, inclusiv sexualã;

IV. Transparența

Primăria Tășnad respectã principiul transparenței tuturor categoriilor de informații care intereseazã cetățenii, asigurând o informare corectã ;

transparența este asiguratã în toate activitățile desfãșurate de instituție ;

V. Abuzul de putere

– funcționarii publici din cadrul Primăriei Tășnad au datoria de a anunța organele abilitate în caz de abuz de putere;

– funcționarii vor respecta termenele de rezolvare a sarcinilor de serviciu impuse de lege și nu de superiori;

– funcționarii publici vor lucra peste program numai dacã existã un motiv întemeiat și are legãturã cu sarcinile de serviciu.

VI. Demnitatea, sprijinul profesional și mediul de lucru

  1.Funcționarii sunt obligați:

a) sã apere demnitatea funcției și sã nu lezeze prestigiul Primăriei Tășnad ;

b) sã nu rãspundã la provocãrile adresate de orice persoanã cu care vine în contact prin natura activitãții, cu privire la persoana sa, colegilor sau instituției din care face parte.

2. Funcționarii beneficiazã:

a) de protecția legii, în exercitarea atribuțiilor de serviciu;

b) de drepturile recunoscute de lege;

c) de sprijin pentru îmbunãtãțirea și perfecționarea cunoștințelor și activitãții sale profesionale;

d) de pregãtire profesionalã, inițialã și continuã, pe tot parcursul carierei sale;

e) de condiții de muncã de naturã sã-i ocroteascã sãnãtatea și integritatea fizicã;

f) de dotãrile materiale necesare, care sã-i permită îndeplinirea sarcinilor de serviciu în condițiile optime și cu operativitate.

VI. Respectarea normelor prezentului cod

1. Funcționarii trebuie sã fie conștienți de faptul cã este în interesul lor sã respecte Codul etic, încălcarea să conducând la suportarea consecințelor legale, cu efecte negative asupra carierei profesionale prin aplicarea de mãsuri disciplinare.

2. Comportamentul funcționarilor trebuie fie conform cerințelor Codului etic.

3. În cazul în care funcționarii nu respectã cerințele Codului etic sau nu pot justifica abaterile de la prevederile acestuia vor suporta sancțiuni disciplinare potrivit prevederilor legale.

4. Dacã existã indicii cã faptele sãvârșite de inspectorii de control fiscal întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni, conducãtorii acestora vor sesiza organele abilitate ale statului. b#%l!^+a?

4.3.2. Organizarea celei de-a doua runde

Programul de pregãtire

După prezentarea codului etic, consultantul specialist prezintă cadrului de conducere un program de pregătire a salariaților pentru rezolvarea dilemelor etice cu care se confruntă aceștia.

La acest program de pregătire prezența este obligatorie și după această perioadă de pregătire se vor lua măsuri de sancționare a salariaților cu un comportament neetic.

Un program de pregătire cu succes se realizează prin rezolvarea unor studii de caz, stabilirea de diagnostic și foarte multe dialoguri la aceste întâlniri.

Un program de pregătire performant trebuie să furnizeze angajaților cunoștințe și posibilități de înțelegere a următoarelor aspecte:

• recunoașterea implicațiilor etice asupra problemelor cu care se confruntă;

• examinarea cu obiectivitate a dilemelor etice și aplicarea unei reflecții corespunzătoare pentru rezolvarea lor;

• corectarea practicilor incorecte care nu au fost recunoscute anterior sau care au fost ignorate;

abordarea cu tact a dilemelor etice deoarece acestea ar putea afecta relațiile interpersonale;

mediatizarea necesității de a aplica principiile etice la toate nivelurile organizației.

Temele propuse de consultantul de etică sunt următoarele:

Necesitatea păstrării secretului de serviciu și nedivulgarea informațiilor profesionale.

Neadmiterea îndeplinirii unor sarcini ce încalcă legea sau urmărirea realizării de avantaje personale.

Denunțarea corupției și abuzului de putere.

Evitarea conflictelor de interese.

Respectarea drepturilor și intereselor celorlalți.

După trecerea unei perioade de timp (6-12 luni) se repetă intervievarea angajaților pentru a se analiza rezultatele obținute în urma codului de etică implementat.

Selecția personalului va fi aleatorie, la interviu participând de această dată și echipa de conducere a Primăriei.

Personalului i se va pune un nou set de întrebări iar de această dată în cadrul descoperirii de încălcare gravă a codului etic se vor putea aplica sancțiuni celor găsiți vinovați. În urma rezultatelor interviului se poate modifica codul de etică sau se poate chiar concepe un nou cod de etică.

Participanții la interviu se vor prezenta în urma unei invitații sub formă de scrisoare primite de la șeful instituției respective.

Instrumente pentru asigurarea climatului etic în organizație

1. Comunicarea onestă: evaluarea cu obiectivitate a subordonaților; nedenaturarea propunerilor care trebuie să ajungă la superiori.

2. Tratamentul corect: acordarea de salarii echitabile; neacordarea de preferențialitate furnizorilor; asumarea responsabilității și nearuncarea vinei pe subordonații de la nivelurile inferioare;

3. Considerația specială: „tratamentul corect”, standardul poate fi modificat pentru situații speciale cum ar fi: ajutorarea unui vechi angajat, prioritatea la angajare a unei persoane cu nevoi speciale, comanda dată unui furnizor loial, aflat în impas etc.

4. Competiția onestă: evitarea mituirii și a loviturilor pe la spate pentru a obține o finanțare.

5. Responsabilitatea față de organizație: acționarea în folosul întregii organizații și evitarea urmăririi doar a interesului propriu; evitarea risipei și a ineficienței.

6. Responsabilitatea socială a companiei: evaluarea consecințelor negative asupra comunității în momentul închiderii organizației; acordarea interesului pentru sănătatea și siguranța angajaților.

7. Respectarea legii: respectarea legislației.

4.4. Perceperea corupției de către societate în cadrul Primăriei Tășnad

Am făcut un studiu de caz care are ca obiectiv măsurarea modului în care populația orașului Tășnad percepe amploarea, frecvență, cauzele și căile de limitare a corupției.

Grupul subiecților aleși pentru această cercetare sunt 100 de persoane fizice cu vârsta cuprinsă între 20 și 65 de ani cu domiciliu în Tășnad.

Am folosit ca instrument un chestionar cu 10 itemi. (vezi Anexa 1)

Pentru o bună înțelegere a rezultatelor acestui sondaj am considerat necesar să facem câteva precizări.

sondajul nu măsoară nivelul real al corupției, ci determina modul în care populația din Tășnad percepe acest fenomen;

eșantionul este unul reprezentativ pentru populația "normală" a orașului, ceea ce face ca sondajul să fie relevant în primul rând pentru așa-numita "corupție mică" sau "de supraviețuire";

Rezultatele obținute:

Amploarea și frecvența actelor de corupție

Pentru determinarea modului în care populația percepe amploarea fenomenului corupției, respondenților li s-a cerut să răspundă la întrebarea:

În ce măsură considerați ca luarea de mită este răspândită cadrul Primăriei Tășnad ?

Opinia dominantă a populației a fost că toți funcționarii din Primăria Tășnad primesc mită.

La această întrebare rezultatele sunt următoare:

58% din cei întrebați cred că toți funcționarii primesc mita

35% din cei întrebați cred că cei mai mulți funcționarii primesc mita

5% din cei întrebați cred că foarte puțini funcționarii primesc mita

2% din cei întrebați nu au știut să răspundă

La întrebarea nr. 2 s-au obținut următoarele rezultate:

b#%l!^+a?

Am obținut următoarele rezultate:

52% din cei chestionați cred că se întâmplă de obicei

22% din cei chestionați cred că se întâmplă în unele situații

21% din cei chestionați cred nu se întâmpla

5% nu știu, nu răspund

La întrebarea nr.3 s-au obișnui următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații:

95% din cei intervievați preferă un sistem în care funcționarii nu acceptă și nu tratează pe nimeni preferențial

Nici o persoană dorește un sistem în care funcționarii acceptă uneori cadouri și îi tratează preferențial pe cei care le oferă sau un sitem în care există taxe de urgență sau prioritate

5% nu știu, nu răspund

La întrebarea nr.4 am obținut următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații:

53% consideră că folosirea banilor, cadourilor, folosirea serviciilor sau relațiilor pentru a influența funcționarii publici din cadrul Primăriei Tășnad este benefică pentru că dacă ai nevoie de ceva de la un funcționar poți obține

47% % consideră că folosirea banilor, cadourilor, folosirea serviciilor sau relațiilor pentru a influența funcționarii publici din cadrul Primăriei Tășnad este rea pentru oraș dar nu poate fi evitată de cei care locuiesc în această țară

La întrebarea nr.5 am obținut următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații:

59% ar plăti dacă și-ar permite

41% ar refuza chiar dacă și-ar permite

La întrebarea nr.6 am obținut următoarele rezultate:

b#%l!^+a?

Am obținut următoarele informații:

55% ar fi tentați să ofere servicii mai bune acelei persoane

30% s-ar simți ofensați de acea ofertă

10% nu s–ar simți ofensați, dar nu ar primi

5 % ar cere mai mult

La întrebarea nr.7 am obținut următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații

38% cred că această practică ar putea fi oprită dacă funcționarii publici ar fi platoti mai bine

31% cred că ar trebui să existe un sistem de sancțiuni pentru funcționarii care acceptă bani sau cadouri în schimbul unor servicii

26% cred că ar trebui să apară taxe pentru rezolvarea unor probleme în regim de urgentă

5% cred că ar să existe birouri sau linii telefonice speciale la care pot fi reclamați funcționarii care pretind bani sau cadouri

Nici un cetățean nu crede că cetățenii ar trebui să înceteze a mai oferi funcționarilor bani sau cadouri pentru a-și rezolva problemele

La întrebarea nr.8 am obținut următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații

40% cred ca presa și ONG –urile ar putea juca un rol important în prevenirea și combaterea corupției

32% cred că cetățenii ar putea juca un rol important în prevenirea și combaterea corupției

15% cred ca justiția și poliția ar putea juca un rol important în prevenirea și combaterea corupției

13% cred că Guvernul, Parlamentul, Președintele ar putea juca un rol important în prevenirea și combaterea corupției

La întrebarea nr.9 am obținut următoarele rezultate:

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Am obținut următoarele informații

70% nu știau că au dreptul de a participa

20% au participat

10% nu au participat

La întrebarea nr.9 am obținut următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații

70% cred că este importantă participarea cetățenilor la acțiunile Primăriei Tășnad

30% nu cred că este importantă participarea cetățenilor la acțiunile Primăriei Tășnad

Deși publicul nu intră în contact direct cu reprezentanți ai multor instituții și nu are experiența directă a corupției acestora, el percepe fenomenul corupției în mod diferențiat de la o categorie de instituții la alta.

Pe lângă identificarea destul de echilibrată a unor condiții istorice și culturale de posibilitate a fenomenului corupției, populația resimte în proporții diferite acțiunea unor factori specifici favorizanți. Astfel, respondenților li s-a cerut să precizeze măsura în care factori precum lăcomia, salariile mici sau poziția de putere ale funcționarilor, pe de o parte, și dorința cetățenilor de a obține favoruri, resursele bănești, lipsa de cunoaștere sau cultura reciprocității, pe de altă parte, joacă un rol în expansiunea corupției.

Este interesant de remarcat că, atunci când se referă la responsabilitatea funcționarilor, cetățenii tind să indice mai degrabă trăsături morale sau psihologice (de ex. lăcomia), decât aspecte structurale sau instituționale (precum caracterul discreționar al relației funcționar – cetățean sau salariile insuficiente ale funcționarilor).

De cealaltă parte, atunci când se referă la propria responsabilitate, publicul pune pe primul plan lipsa de informare ("oamenii nu cunosc serviciile la care au dreptul"), urmată de dorința puternică de a se bucura de un tratament preferențial ("oamenii sunt disperați să obțină favoruri") . Cultura reciprocității (dorința de a întoarce un serviciu), deși deține doar o pondere de aproape rămâne totuși un indicator important în special dacă ținem cont de faptul că întrebarea vizează un context al relațiilor oficiale / profesionale.

La fel ca preferința pentru factorii psihologici și morali, ea indică gradul redus de formalizare a relației funcționar – cetățean, care face că, în viața cotidiană, aceasta să fie tratată asemenea unei relații personale oarecare.

b#%l!^+a?

CONCLUZII

În România etica în administrația publică are o importanță aparte față de alte state cu administrații democratice consolidate. Procesul de așezare legislativă a administrație publice românești a fost el însuși greu.

Zona etică a administrației publice este cu atât mai sensibilă cu cât scopul vizat este menținerea încrederii publice în funcționarea instituțiilor, încredere fără de care democrația este doar spectacol politic.

România nu este un caz de excepție, dar este un caz de creștere a scepticismului și a cinismului legat de serviciile publice. Există un nivel mare de neîncredere în executiv și în faptul că adesea se substituie legislativului. Legislativul este adesea perceput ca fiind mai degrabă un consumator de resurse decât un prestator de servicii publice. Din cauza acestei frecvente percepții, așteptările cetățenilor ca politicienii și funcționarii publici să aibă un anumit grad de exemplaritate morală este chiar mai mare decât în privința altor categorii, cu alt statut social.

Administratorii publici se află constant în fața unor decizii cu implicații etice și sunt adesea obligați să opteze între aspirații personale și responsabilități instituționale.

Este destul de răspândită opinia potrivit căreia etica nu este adecvată pentru administrația publică fiindcă aceasta nu este decât o birocrație apolitică iar funcționarii publici sunt, sau ar trebui să fie, angajați pe merit și nu aleși în urma unui scrutin politic.

Administrația se ocupă de problemele tehnice ale guvernării, prin urmare, valori de tipul binelui sau dreptății deciziilor, nu intră în cerințe pentru funcționarii publici. Ei răspund în fața superiorilor ierarhici și a legii, sunt supuși controalelor și sunt judecați pe alte criterii decât cele ale profesionismului.

Obiecția principală care poate fi adusă acestui argument își are fundamentul în faptul că, în raport cu administrația publică, cetățenii dețin autoritatea ultimă fiindcă administrația este în slujba lor, nu a instituțiilor în sine, nici a politicienilor. Deși valoarea etică cea mai comună în aprecierea funcționarilor publici este corectitudinea, administrația nu se adresează doar relației cetățean-lege, ci și politicilor publice, acestea fiind orientate spre alte valori centrale: echitatea, egalitatea de șanse, dreptatea.

Rolul preponderent al unei etici în pentru administratorii publici vine din faptul că, în condițiile în care o birocrație încetează să-și împlinească rolul într-o manieră etică, adică într-o manieră percepută de oameni ca dreaptă, corectă și echitabilă, atunci beneficiarii serviciilor ei devin neîncrezători și frustrați în privința guvernării și chiar a sistemului politic. Se pierde încrederea publică.

Problema este cu atât mai acută în societățile care își schimbă sistemul politic (societățile în tranziție, cum este cazul celei românești) și au încă instituții vulnerabile ca autoritate publică.

Funcționarii publici sunt ei înșiși cetățeni. Ei reflectă valorile societății în care trăiesc și sunt socializați să răspundă "voinței deliberative", adică respectului față de lege, participării angajate, toleranței, respectului pentru alții, responsabilității în urmărirea interesului public.

O abordare democratică a rolului de funcționar public presupune încurajarea libertății de exprimare, a traducerii politicilor în fapte, furnizarea informațiilor de bună calitate, promovarea dialogului, analizei, interpretării.

Administrația publică este menită să țină în echilibru interesul colectiv cu cel politic, promovat de legislativ și executiv. Rolul ei a fost și este acela de a crea cadrele instituționale civilizate ale vieții cetățenilor. Pe de o parte, aceasta înseamnă soluții economice și responsabile pentru problemele cetățenilor, pe de altă parte, înseamnă să atragă potențialul cetățenesc de resurse (de exemplu importanța colaborării între administrația publică și organizațiile neguvernamentale în sensul utilizării resurselor și împărțirii serviciilor pe criteriul eficienței).

Transparența proceselor care se desfășoară în administrația publică, în principal a celor prin care se iau decizii este crucială pentru păstrarea fenomenului corupției în limite acceptabile.

Toate țările democratice au adoptat o legislație specifică a cărei scop este asigurarea accesului la informații a publicului. Totuși realizarea unei bune transparențe ridică unele probleme. În primul rând implică unele costuri suplimentare, atât materiale, dar și, ceea ce este mai important legate de timpul suplimentar pe care îl presupun.

Corupția reprezintă o amenințare pentru democrație pentru supremația dreptului, echității sociale și a justiției, erodează principiile unei administrații eficiente, subminează economia de piață și pune în pericol stabilitatea economică.

Societatea modernă a ajuns într-un moment când se poate spune că fenomenul corupției capătă dimensiuni universale. Această concluzie se impune din cauza multitudinii de cazuri grave de corupție care au fost depistate în ultimii ani.

Este absolut necesară completarea măsurilor de prevenire cu acțiuni de educare a populației în sprijinul intoleranței față de actele de corupție și de obținere a sprijinului ei în campania anticorupție promovată de autoritățile publice.

Măsurile de contracarare a corupției neapărat trebuie să includă și pe cele de „curățire” a câmpului juridic de norme care contribuie, favorizează corupția. Așa norme se numesc corupțiogene, care exprimă de regulă interesele unor grupe.

Ca măsură de prevenire, cred că este imperativ la acest capitol conjugarea eforturilor pentru dezrădăcinarea mentalității corupte a societății noastre prin ridicarea nivelului de cultură juridică și promovarea educației anticorupție.

Eficiența luptei împotriva corupției depinde de existența opiniei publice, de simțul civil și de educația acesteia capabilă să influențeze deciziile puterii de stat.

Se impune astfel ca instanțele să fie completate cu judecători de o ținută morală incontestabilă cu o credibilitate vizibilă din partea populației și să fie asigurată independența și imparțialitatea reală a judecătorilor și instanței în procesul de influență a justiției.

IBLIOGRAFIE

Literatură de specialitate

Bâtlan, I. Philosophia moralis: prelegeri de etică, Editura Didactică și Pedagogică, București 1997;

G. Bernard, The definition of morality, Standford Enciclopedia of Psilosophy, 2011;

Cornu, D. Journalisme et verité. Pour une éthique de l'information, Geneve, Labor& Fides, 1994

Diaconu, I. Tratat de drept Internațional Public, vol.I,Editura Luminalex ,București 2002;

Filip, R. I. Iamandi, Etică și responsabilitate socială corporativă în afacerile internaționale, Academia de Studii Economice, București 2008;

Lipovetsky, G. Amurgul datoriei, Etica nedureroasă a noilor timpuri democratice, Editura babel București 1996;

Miroiu, M. Etică profesională,curs universitar, Universitate București 2000

Pivniceru, M., C. Luca, Deontologia profesiei de magistrate. Repere contempirane, Editura Hamangiu București 2008;

Popa, I. Tratat privind profesia de magistrat,Editura Unoversul Juridic, București 2007;

Popa, N. I.Dogaru, C.Dănișor, Filosofia dreptului, Marile curente, Editura C.H. Beck, București 2010;

Sandu, Antoniu Etică și deontologie, Editura Lumen, Iași 2012;

Singer, P. Tratat de etică, Editura Polirom Iași 2006;

Spătăcean, O. Deontologie și expertiză contabilă, Universitatea Petru Maior, Tg. Mureș, 2011;

Articole din reviste de specialitate

N. Cochinescu, Introducere în deontologia juridică, în Revista Dreptul nr. 4/1995;

M. Vasilescu, Incompatibilitatea judecătorului în cadrul procesului penal, în Revista Dreptul nr. 1/2004;

Legislație internă și internațională

*** Constituția României revizuită 2003

*** Legea nr. 303/2004 statutul magistraților

*** Legea nr 188/1999 privind statutul funcționarilor publici

Anexa nr.1

CHESTIONAR

1. În ce măsură considerați că luarea de mită este răspândită în cadrul Primăriei Tășnad?

toți funcționarii iau mită

cei mai mulți funcționari iau mită

foarte puțini dintre funcționari iau mită

nu știu, nu răspund

2.Cât de des vi s-a întâmplat ca funcționarii din Primărie să vă creeze probleme cu scopul de a primi bani sau cadouri?

a) se întâmplă de obicei

b) în unele situații

c) niciodată

d) nu știu, nu răspund

3. Ce fel de sistem este preferabil pentru cetățeni?

a) un sistem în care funcționarii nu accepta cadouri și nu tratează pe nimeni preferențial

b) un sistem în care funcționarii accepta uneori cadouri și îi tratează preferențial pe cei care le oferă

c) un sistem în care exista taxe de urgență sau de prioritate

d) nu știu, nu răspund

4. Care este opinia dvs. privind folosirea banilor, cadourilor, serviciilor sau relațiilor pentru a-i influența funcționarii publici în cadrul Primăriei Tășnad? b#%l!^+a?

a) este benefică pentru că, dacă ai nevoie de ceva de la un funcționar, poți obține

b) este rea pentru oraș dar nu poate fi evitată de către cei care locuiesc în această țară

5. Cum ați reacționa dacă un funcționar v-ar solicita în mod direct bani pentru a vă rezolva o problemă?

a) aș plăti dacă mi-aș permite

b) aș refuza chiar dacă mi-aș permite

6. Dacă ați fi un funcționar public și un cetățean v-ar oferi bani sau cadouri, cum ați reacționa?

a) nu m-aș simți ofensat, dar nu aș primi

b) m-aș simți ofensat de acea ofertă

c) i-aș cere mai mult

d) aș fi tentat să ofer servicii mai bune acelei persoane

7. Cum credeți că ar putea fi stăvilită practica de a oferi/solicita bani sau cadouri pentru rezolvarea unor probleme?

a) să existe birouri sau linii telefonice speciale la care pot fi reclamați funcționarii care pretind bani sau cadouri

b) să se instituie taxe pentru rezolvarea problemelor în regim de urgență

c) funcționarii publici să fie mai bine plătiți b#%l!^+a?

d) să existe și să se aplice un sistem de sancțiuni pentru funcționarii care acceptă bani sau cadouri în schimbul unor servicii preferențiale

e) cetățenii să înceteze a mai oferi funcționarilor bani sau cadouri pentru a-și rezolva problemele

8. Cine ar putea juca un rol important în prevenirea și combaterea corupției?

a) Justiția, Poliția

b) Cetățenii

c) Presa, Organizațiile neguvernamentale

d) Guvernul,Parlamentul, Președintele

9.Ați participat la decizii luate în cadrul Primăriei Tășnad?

a) da

b) nu

c)nu știam că am acest drept

10. Credeți că este importantă participarea cetățenilor la acțiunile Primăriei?

a) Da

b) Nu b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

=== 8c0fc08b14387f62a75c9216ffcb8dbd6195603e_100829_1 ===

CUPRINS

CAPITOLUL I CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

Conceptul de moral

Etica și morala

Etica organizațiilor

CAPITOLUL II ETICA ÎN PRACTICA PROFESIONALĂ

CAPITOLUL III ETICĂ ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

Considerații introductive

Controverse în privința aplicării eticii în administrația publică

Importanța eticii în administrația publică

Administrație, etică și democrație

CAPITOLUL IV CORUPȚIA ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

4.1. Noțiuni generale

4.2. Stɑdіul ɑctuɑl ɑl cunoɑștеrіі

4.3. Mijloace de corupere

4.4. Studii în domeniu

4.5. Cauzele fenomenului de corupție

4.6. Elemente de drept comparat

CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXA I

ABREVIERI

alin. – alineatul

art. – articolul

nr. – numărul

p. – pagina

op.cit. – operă citată

urm. – următoarele

vol. – volumul

INTRODUCERE

Un concерt foɑrtе dеs utіlіzɑt în ultіmіі ɑnі în Românіɑ șі nu numɑі еstе ,,coruрțіɑ”, luрtɑ еfіcіеntă îmрotrіvɑ ɑcеstuі fеnomеn fііnd consіdеrɑtă o рrеcondіțіе ɑ еxіstеnțеі stɑtuluі dе drерt șі un іndіcɑtor ɑl bunеі guvеrnărі. Ιntеgrіtɑtеɑ în sіstеmul рublіc, coruрțіɑ șі luрtɑ îmрotrіvɑ ɑcеstеіɑ sunt tеrmеnі cɑrе ɑu ɑjuns să înglobеzе o sеrіе întrеɑgă dе comрortɑmеntе. Аcеst fɑрt sе dɑtorеɑză în рɑrtе monіtorіzărіі іnstіtuіtе dе Unіunеɑ Еuroреɑnă dіn реrsреctіvɑ іntеgrărіі Românіеі ре domеnіі chеіе ɑlе sіstеmuluі dе justіțіе în sеns lɑrg.

Coruрțіɑ еstе un fеnomеn mondіɑl, șі ɑ-l rеstrângе lɑ țărіlе în dеzvoltɑrе ɑr însеmnɑ luɑrеɑ unеі ɑtіtudіnі іnɑccерtɑbіl dе oрtіmіstе.

Doі fɑctorі sunt еsеnțіɑlі реntru o bună funcțіе рublіcɑ: еtіcɑ șі încrеdеrеɑ. Ρеntru funcțіɑ рublіcɑ dіn Еuroрɑ occіdеntɑlă, еtіcɑ іncludе, în gеnеrɑl, іmрɑrțіɑlіtɑtе în еxеrcіtɑrеɑ sеrvіcіuluі рublіc șі rеzіstеnțɑ lɑ coruрțіе.

Аdmіnіstrɑțіɑ trеbuіе să rеsреctе normе еtіcе dеstul dе sеvеrе. Ρɑrlɑmеntɑrіі șі mіnіștrіі trеbuіе să ɑjutе funcțіonɑrіі, рrіn stɑbіlіrеɑ șі ɑрlіcɑrеɑ unor normе dе conduіtă, strіctе. Cеі ɑlеșі ɑu dɑtorіɑ să sе ɑbțіnă să cеɑră funcțіonɑrіlor să dерășеɑscă lіmіtɑ cе sерɑră cееɑ cе еstе just dе cееɑ cе nu еstе.

Ιnfluеnțɑrеɑ vіеțіі рublіcе dе cătrе coruрțіе еstе o рroblеmă cɑrе ɑfеctеɑză ɑnsɑmblul Еuroреі. Еɑ sе mɑnіfеstă mɑі grɑv în unеlе țărі dіn Еuroрɑ dе Еst, duрă 50 dе ɑnі în cɑrе sіstеmul ɑ ɑlіmеntɑt nеîncrеdеrеɑ cеtățеnіlor lɑ ɑdrеsɑ funcțіonɑrіlor șі ɑ dеformɑt conștііnțɑ cіvіcă ɑ cеlor cɑrе ɑu trăіt șі s-ɑu formɑt în ɑcеɑ реrіoɑdă.

Coruрțіɑ rерrеzіntă o ɑmеnіnțɑrе mɑjoră ɑtât lɑ ɑdrеsɑ dеmocrɑțіеі, cât șі lɑ ɑdrеsɑ еconomіеі dе ріɑță. Еɑ îmріеdіcă dеzvoltɑrеɑ еconomіcă șі socіɑlă, submіnеɑză încrеdеrеɑ cеtățеnіlor în dеmocrɑțіе, еrodеɑză rеgulă lеgіі, constіtuіnd o nеgɑrе ɑ drерturіlor omuluі șі ɑ рrіncірііlor dеmocrɑtіcе.

Montеsquіеu, ɑșɑ cum sе dеsрrіndе șі dіn motto-ul ɑcеstеі lucrărі, ɑrɑtă ɑntіnomіɑ dіntrе coruрțіе șі dеmocrɑțіе. Coruрțіɑ dеstructurеɑză рrіncірііlе fundɑmеntɑlе ɑlе stɑtuluі dе drерt, dеmolеɑză încrеdеrеɑ în mеcɑnіsmеlе dеmocrɑțіеі, slăbеștе ordіnеɑ constіtuțіonɑlă. Аntrеnând confuzіɑ șі susріcіunеɑ, coruрțіɑ ɑfеctеɑză stɑrеɑ dе lеgɑlіtɑtе.

Coruрțіɑ gеnеrеɑză dіscrіmіnɑrе șі іnеgɑlіtățі, îmbogățіrі rɑріdе șі іlіcіtе, ducе lɑ crеɑrеɑ unor monoрolurі cɑrе реrvеrtеsc sɑu dіstrug lеgіlе еconomіеі dе ріɑță. "Еɑ încɑlcă drерturіlе еconomіcе șі socіɑlе, іɑr în fіnɑl slăbеștе încrеdеrеɑ <of mɑn to mɑn>, ɑtɑcând, ɑstfеl, însășі еsеnțɑ (іnіmɑ) drерturіlor omuluі".

Coruрțіɑ еstе рrеzеntă în orіcе stɑt, lɑ orіcе nіvеl ɑl іnstіtuțііlor рublіcе, dɑr șі рrіvɑtе. Însă еstе рuțіn cunoscută, ɑtât реntru рublіcul lɑrg, cât șі реntru unіі рrofеsіonіștі ɑі drерtuluі, sеmnіfіcɑțіɑ ɑcеstuі tеrmеn; dе ɑltfеl, ɑcеlɑșі lucru еstе vɑlɑbіl șі реntru ɑltе noțіunі dеs utіlіzɑtе рrеcum „рrofеsіonɑlіsm”, „іntеgrіtɑtе”, „dеontologіе”, „sеrvіcіu рublіc”, „іntеrеs рublіc”.

Cuvântul „coruрțіе” nu ɑрɑrе în lеgіslɑțіɑ іntеrnă рrіvіnd orgɑnіzɑrеɑ judіcіɑră șі stɑtutul judеcătorіlor șі рrocurorіlor sɑu stɑtutul реrsonɑluluі ɑuxіlіɑr șі conеx, șі nіcі în codurіlе dеontologіcе ɑlе ɑcеstor cɑtеgorіі рrofеsіonɑlе.

Cuvântul „іntеgrіtɑtе” (făcând rеfеrіrе, dеsіgur, doɑr lɑ іntеgrіtɑtеɑ morɑlă, nu șі lɑ cеɑ fіzіcă sɑu рsіhіcă) еstе mеnțіonɑt, în ɑcеlеɑșі ɑctе normɑtіvе, doɑr dе trеі orі șі ɑcеɑstɑ într-o sіmрlă înșіruіrе dе cuvіntе. Numɑі în Rеgulɑmеntul dе еvɑluɑrе ɑl mɑgіstrɑțіlor еstе рrеvăzut că іntеgrіtɑtеɑ sе ɑрrеcіɑză, fără nіcіo dеtɑlіеrе, „în funcțіе dе rеsреctɑrеɑ stɑndɑrdеlor dе conduіtă, sɑncțіunіlе dіscірlіnɑrе ɑрlіcɑtе șі іmрɑrțіɑlіtɑtеɑ”.

Coruрțіɑ în justіțіе рoɑtе ɑducе ɑtіngеrе cеlor mɑі іmрortɑntе vɑlorі socіɑlе, ɑvând în vеdеrе fɑрtul că sіstеmul jurіdіc еstе concерut tocmɑі реntru ɑ ɑsіgurɑ rеsреctɑrеɑ suрrеmɑțіеі lеgіі, cееɑ cе рrеsuрunе іnclusіv urmărіrеɑ реnɑlɑsі judеcɑrеɑ fɑрtеlor dе coruрțіе.

Ρеntru funcțіonɑrеɑ justіțіеі, еsеnțіɑlă еstе lеgіtіmіtɑtеɑ еі. Аcеɑstă cɑrɑctеrіstіcă vіnе dіn înțеlеgеrеɑ dе cătrе cеtățеnі ɑ moduluі în cɑrе еstе orgɑnіzɑt sіstеmul jurіdіc, dіn încrеdеrеɑ în comреtеnțɑ mɑgіstrɑțіlor, ɑ funcțіonɑrіlor șі ɑ cеlorlɑlțі lucrătorі dіn sіstеm, рrеcum șі dіn cunoɑștеrеɑ rеgulіlor dе funcțіonɑrе ɑ sіstеmuluі șі ɑccерtɑrеɑ ɑutorіtățіі hotărârіlor judеcătorеștі. Ρе lângă gɑrɑnțііlе іnstіtuіtе lеgɑl реntru cɑ реrsoɑnеlе dіn sіstеm să îșі dеsfășoɑrе ɑtrіbuțііlе în mod рrofеsіonіst, ɑcеstorɑ lі sе cеrе o ɑnumіtă ɑрtіtudіnе morɑlɑsі o ɑnumіtă conduіtă.

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

Conceptul de morală

Conceptul de morală presupune un ansamblu de reguli cărora indivizii, în calitate alor de membrii ai societății, trebuie să se conformeze.

Morala mai poate fi definită ca fiind un ansamblu de concepții și reguli, cu privire la bine și la rău, drept sau nedrept, permis sau nepermis. Normele de morală sunt creația societății sau grupurilor sociale. De asemenea, în cadrul literaturii de specialitate morala a fost definită ca „un ansamblu de norme izvorate din experiența societăți pe parcursul dezvoltării sale, în strânsă legatura, tot odata, cu gradul de cultură, civilizație, avuție și chiar influența asupra comunități, determinând totodată conceptul despre bine și rău”.

Conceptul de moralitate definește condiția omului care aspiră să trăiască potrivit unor idealuri și principii considerate a fi cât mai înalte în conformitate cu o serie de referențiale comune, de natura religioasa sau filosofice.

Încă din antichitate-Roma și Greci-morala și dreptul au influențat gândirea. Ușor diferite, Grecia antică nu face o delimitare strictă între cele două norme sociale.

În schimb Roma antică perfecționează sistemul juridic, mai laborios, ținând cont și de forma de guvernământ și experiență. În elaborarea doctrinei juridice s-au întâmpinat greutăți în a delimita dreptul de etic. Astfel, după unele concepții cele două sfere ale dreptului și moralei ar coincide, sau dreptul ar avea rădăcinile în morală.

În cadrul literaturii de specialitate morala a fost definită prin referință la codurile de conduită ce se impun a fi urmate și respectate în cadrul individual, sau în cadrul grupului. Conceptul de moralitate este folosit raportat la codurile de conduită ce se impun a fi respectate de un grup oarecare sau de întreaga societate.

Conduitei imorale i se adaugă un tip particular de judecată numit „rațiune morală”.

Conduita morală presupune o serie de comportamente precum evitarea răului făcut altora, facerea de bine, aceste conduite fiind legate, în genere, de convingerile indivizilor.

Tot în cadrul doctrinei s-a subliniat idea potrivit căreia codurile morale sunt incluse în tradiții și obiceiuri și includ raportarea la autoritate, loialitatea față de grup, definirea și prevenirea răului.

În sistemele de etică relativistă adevărul moral este un construct social construit prin negocierea interpretărilor asupra comportamentelor dezirabile din punct de vedere moral, acceptate într-o societate particulară, într-un anumit moment istoric.

În sistemele de etică universalistă, codurile morale au pretenția de a ghida conduita indivizilor în baza unor principii unice și imuabile, fie de origine divină, fie bazate pe o rațiune apriorică, imuabilă.

În viziunea unor autori moralitatea în sens normativ se referă la un ghid universal a comportamentului, care să fie plauzibil și adaptat condițiilor particulare în care acesta urmează să se realizeze.

Morala reprezintă principalul obiect de studiu al eticii.

În calitate de teorie etică, morala cuprinde valori și prescriptii admise într-un cadru social-istoric determinat.

Astfel, orice formă de comportament uman presupune probleme morale, axate pe judecăți de valoare privind diferitele grade ale „bunatății” și „răutății”, ale „corectitudinii” și „incorectitudinii”, ale „dreptății” și „nedreptății” în conduita omului”.

Trebuie menționat că, spre deosebire de normele de drept care sunt acceptate obligatoriu ori prin diverse forme de constrângere, normele morale nu au caracter obligatoriu, ci sunt respectate doar prin presiunea opiniei publice.

Deși nerespectarea normelor de morală de către state, nu atrage raspunderea juridică a acestora, ele influențează totuși dreptul internațional, prin faptul că tot mai multe state respectă normele morale, transformându-le în reguli ale acestora, îmbogățind astfel dreptul.

Etica și morala

Conceptul de etică, concept ce provine din grecescul ethos-morav, obicei, caracter-presupune o disciplină filozofică care se ocupă cu studiul problemele teoretice și practice ale moralei.

La nivelul limbajului curent conceptul de etică este sinonim cu cel de morală. În cadrul literaturii de specialitate etica este definită drept o știintă care studiază principiile morale sub aspectul originii, naturii și dezvoltării acestora”.

La nivelul literaturii de specialitate normele morale sunt clasificate în:

norme generale sau universale, norme ce se regăsesc în toate sau în majoritatea comunităților umane, din toate timpurile, sau din perioade lungi de timp, și influențează întreaga gamă de relații și activități umane;

norme particulare ce se adresează unor comunități umane determinate, au o anumită variație în timp și spațiu și influențează relații sau activități umane particulare, printre aceste numărându-se normele morale specifice unor activități profesionale;

norme speciale, ce se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse și, uneori, la ocazii speciale, în această categorie fiind incluse normele de protocol, regulile de etichetă în afaceri, codul manierelor elegante.

Tot autorii literaturii de specialitate accentuează caracterul liber, intențional, conștient și rațional a normelor morale. Normativitatea morală are un caracter categoric și universal, referindu-se la datoria de a săvârși fapte care să potențeze valoarea specifică și intrinsecă a umanității. Funcția socială a normelor morale este aceea de a promova un maxim de sociabilitate la nivelul indivizilor și comunității.

În filosofia morală contemporană, deontologia este definită ca o teorie normativă ce vizează alegerile morale necesare interzise sau permise.

Conceptul de “deontologie”, concept provenit din limba greacă semnifică datorie, obligație, la ora actuală deontologia desemnând normele de conduită și obligațiile etice din cadrul unei profesii și aplicarea anumitor norme morale particulare.

Teoriile deontice se referă la comportamente se se impun, în timp ce teoriile aretice arată conduitele virtuoase a căror urmare este meritorie.

Judecăți cu privire la moralitatea alegerilor și la criteriile după care se pot clasifica acțiunile în etice sau non-etice sunt emise în cadrul teoriilor deontologice.

Eticile deontologice au trăsături universale și, la modul general, negative.

Aceste sunt gândite într-o logică interdictivă care limitează agentul moral în a efectua alegeri greșite. Corectitudinea alegerii este judecată prin conformitate la norma morală. Agentului moral îi revine obligația de a respecta norma morală.

În eticile deontice dreptatea primează în fața binelui.

Morala are un caracter puternic personal și de aceea teoriile deontice pun în general accentul pe capacitatea agentului moral de a acționa. Din capacitatea individului de agent moral derivă autonomia și responsabilitatea sa.

Deontologiile centrate pe pacient-termenul pacient nu are sensul medical, ci acela de receptor al acțiunii etice-sunt teorii care pun accentul pe drepturi ale subiectului și protecția acestora. Teoriile cu privire la drepturile omului și cele cu privire la protecția juridică a drepturilor unei categorii de persoane pot fi integrate în categoria teoriilor deontologice centrate pe pacient.

O a treia categorie de teorii deontologice sunt cele contractariene. Teoriile contractariene pun la baza obligației accentul asumat sau consimțământul informat.

Consimțământul informat are valoare contractuală; decizia subiectului etic de a adopta o decizie și a-i suporta consecințele este considerat a avea valoare contractuală

Concepția etică obișnuită, asemenea multor tradiții aparținând gândirii etice occidentale, recunoaște faptul că există lucruri pe care un om moral nu le-ar putea face, indiferent ce s-ar întâmpla.

Marea majoritate a autorilor literaturii de specialitate consideră că un comportament moral sau corespunzător presupune acceptarea conștientă a unor constrângeri sau reguli specifice care limitează atât urmarea propriilor interese, cât și căutarea binelui colectiv.

Susținătorii acestei teorii consideră că există acțiuni greșite prin ele însele și care, prin urmare, nu pot fi acceptate ca mijloace de realizare a niciunui scop, fie el admirabil sau obligatoriu din punct de vedere moral.

Filosofii numesc aceste perspective „deontologice” și le opun celor „teleologice”-de la cuvântul telos, care în limba greacă înseamnă scop.

Adepții viziunii teleologice resping ideea potrivit căreia există anumite tipuri de acțiuni care sunt corecte sau greșite prin ele însele, ei fiind de părere că aprecierea între cele două tipuri de acțiuni se face prin prisma propriilor consecințe.

Numeroși filosofi susțin ipoteza potrivit căreia există două categorii, cea teleologică și cea deontologică, ce epuizează totalitatea variantelor de formulare a teoriei asupra acțiunii corecte.

Astfel, s-a subliniat că cele două concepte principale cu care operează etica sunt binele și corectitudinea. Prin urmare, structura teoriei etice este determinată în mare măsură de modul în care definește și îmbină aceste două noțiuni fundamentale. Cea mai simplă modalitate de relaționare este dată de teoriile teleologice, conform cărora binele este definit independent de corectitudine, iar corectitudinea este definită ca element de maximizare a binelui.

Prin contrast cu doctrina teleologică doctrina deontologică este definită ca „o teorie care fie nu definește binele independent de corectitudine, fie nu interpretează corectitudinea ca pe un factor de maximizare a binelui.”

Deontologii resping ideea definirii corectitudinii prin bine, precum și aceea că binele ar fi premergător corectitudinii. Acești nu disting o legătură clară, explicită între a face ceea ce este corect și a face ceea ce este bine.

Pentru a acționa corect, subiecții trebuie să se abțină de la acele fapte cunoscute deja ca fiind greșite. Aceste condiții restrictive se concretizează în reguli, legi, constrângeri deontologice, interdicții, restricții sau norme numite generic „constrângeri deontologice”.

Potrivit viziunii deontologice, individul trebuie să se abțină de la acele fapte greșite chiar și atunci când prevede că refuzul va atrage după sine un rău și mai mare.

Din punct de vedere deontologic, minciuna nu este un fapt greșit în baza consecințelor negative aferente unor situații particulare sau generale, ci prin însăși natura ei, așa că ea va rămâne un fapt greșit chiar și atunci când urmările pe care le-ar putea produce sunt pozitive.

Etica organizațiilor

La nivel de practică profesională se impune respectarea unui set de standarde etice stabilite prin lege sau auto-statuate de organizațiile profesionale din fiecare domeniu de activitate.

În general, standardele etice sunt prevăzute în cuprinsul codurilor de etică sau de de deontologie profesională, coduri ce consacră, pe de-o parte standarde minime, abaterea de la acestea fiind catalogată culpă profesională, cât și o serie de standarde dezirabile a căror îndeplinire reprezintă elemente de succes profesiona.

Eficacitatea și eficiența instituțională fie că vorbim de organizații publice sau private, presupune îndeplinirea unui pachet de norme și valori etice și, nu în ultimul rând, de integritate la nivelul organizației.

Autorii literaturii de specialitate au susținut că „acestea au un caracter imperativ interdictiv intrând de obicei în sfera deontologiei profesionale șiaici mă refer la indicații precum: integritatea profesională, respectarea confidențialității și chiar fidelitatea față de organizații. „

În acest sens consilierea de etică și reglementarea etică a practicilor profesionale are un scop de regularizare a activității organizaționale

În secolul XXI rațiunea unei organizații trece dincolo de simpla necesitate și generare de profit. Astfel, rațiunea existeței unei organizații se orientează spre „satisfacerea unor nevoi fundamentale ale beneficiarilor, desfășurându-și activitatea într-o cultură a excelenței, competenței și competitivității, având în general un profit organizational definit prin termenii organizație bazată pe cunoaștere și organizație care învață”.

Astfel de scopuri se pot referi la: managementul excelenței, inovativitatea și creativitatea pusă în slujba dezvoltării sociale etc. Aceste vralori sunt asumate în misiunea organizației descrisă sau nu ca atare în documentele care provin de la organizație și fiind plasate în Codul etic al organizației.

Existența unei viziuni orientate către un scop etic va genera un management strategic centrat pe valori. Proiectele organizației vor avea la rândul lor o dimensiune etică implicită care va reprezenta transpunerea misiunii organizației în activitatea concretă ce se va desfășura în respectivul proiect.

De exemplu, o universitate a cărei misiune este excelența academică va avea o specificație în acest sens în toate documentele sale programatice cum ar fi: Carta universitară, Regulamentul de funcționare, Codul etic, iar la nivelul programelor desfășurate în universitatea respectivă, va exista o preocupare către managementul excelenței.

Aceeași preocupare către excelență va fi avută în vedere în selecția cadrelor didactice, accesibilitatea admiterii studenților și politicile de recrutare a acestora, standardele de evaluare impuse atât studenților cât și cadrelor didactice, etc.

La nivel de practici se vor regăsi cele bazate pe competivitate subsumate unor politici de dezvoltare instituționale dar și de dezvoltare personală a stafului organizației respective.

Practicile vor fi regăsite în Ghiduri de bună practică, Ghiduri metodologice, sau Regulamente de funcționare extinse. Cultura organizațională va absorbi și integra aceste valori creând o identitate profesională specifică la care se vor raporta membrii organizației. Tipul de discurs privilegiat în organizație va fi cel infuzat de valorile specifice organizației, iar aderarea membrilor organizației la valorile acesteia va fi evidențiată în climatul organizațional.

Conchizând se poate afirma că o organizație centrată pe valori, iese în evidență printr-o coerență sistematică în funcționarea acesteia dată de centralitatea valorii respective.

Organizațiile care aplică strategii de managementul eticii mizează pe valoarea adăugată imaginii corporative care se transpune în final în încredere, din partea partenerilor de afaceri, clienților, eventualilor parteneri. Renunțarea la o parte din profit în favoarea adoptării unor principii etice, aduce în timp printr-un bun management al imaginii performanțe economice transpuse în număr de clienți crescut, fidelizarea acestora, fidelizarea starului etc.

Pierderea aparentă de profit prin introducerea unor practici și proceduri etice, și a responsabilității sociale corporative este compensată prin câștigul în dezvoltarea durabilă a organizației și prin imaginea publică asociată acesteia.

În cadrul literaturii de specialitate s-a subliniat că responsabilitatea socială corporatistă este deseori suprapusă nejustificat eticii în afaceri. Responsabilitatea socială este acea parte a eticii în afaceri care se bazează pe obligația organizațiilor de a ține cont în procese decizionale nu doar de propriile interese, ci și de cele ale societății în ansamblul ei.

Această atitudine care vizează responsabilitatea corporațiilor este urmarea presiunii realizată de societatea civilă mai ales în ceea ce privește protecția mediului.

Dezvoltarea durabilă este mult mai mult decât simpla atragere a simpatiei comunității prin programe care să vizeze protecția mediului, implicarea în activități sociale etc.

Preocuparea centrală în cadrul strategiilor de dezvoltare durabilă ar trebui să fie atenția permanentă la semnificațiile acțiunilor și activităților pe care organizația le desfășoară și efectele pe termen lung, mediu și scurt al activității organizației.

Prefigurarea greșită a unei etici a responsabilității corporațiilor și a statului față de „clasa muncitoare” a generat utopiile comuniste și dictaturile care au fost făcute posibile de acestea.

Responsabilitatea impersonală a statului a fost înlocuită, în societățile comuniste, de lipsa de responsabilitate a factorului politic. Societatea post modernă, post moralistă ar trebui să genereze o etică în afaceri care să transceandă morala datoriei înlocuind-o cu o etică a eficientei.

Această etică a eficienței o considerăm a fi tocmai responsabilitatea socială corporatistă care în esența ei este o deconstrucție a sensului tradițional al organizației centrate pe profit și a ideii liberale de întreprinzător responsabil exclusiv față de propriul profit.

Responsabilitatea vis a vis de societate constituie o transpunere în etica afacerilor, a viziunii transmoderne și nu postmoderne. Antreprenoriatul social este generat de indivizi denumiți în cadrul literaturii de specialitate cultural creatives.

Aceștia includ în domeniul afacerilor o serie de principii cu valențe etice, printre care ideea de responsabilitate asumată pentru rezultatul propriilor acțiuni.

De exemplu, dacă o organizație, prin specificul activității sale, poluează. În acastă situațiedimi nuarea poluării reprezintă răspunderea sa și nu responsabilitatea. O firmă responsabilă adoptă un management etic care depășește simpla abordare reactivă de tipul „poluez deci plantez copaci” către una proactivă pentru a-și dezvolta propriul potențial.

Încrederea socială este construită nu doar prin practici retorice ci mai ales printr-o viziune concretă care să pună o etică anume la baza documentelor programatice ale organizației.

.

CAPITOLUL II

ETICA ÎN PRACTICA PROFESIONALĂ

Autorii literaturii de specialitate au formulat șase dimensiuni fundamentale ale unui comportament etic în organizație, fiecarei dimensiuni atribuindu-se un set de valori constituente. Astfel,

Credibilitatea este formată din ideea de onestitate ca propagare a bunei credințe a informațiilor.

De asemenea, presupune integritatea „ca acțiune conformă cu propria conștiință, fiabilitatea înțeleasă ca dedicare a eforturilor în scopul îndeplinirii angajamentelor”

Respectul presupune manifestarea considerației vis a vis de ceilalți însoțită de acceptare a diferențelor și a convingerilor individuale fără prejudecată.

Dreptatea cuprinde aspecte precum: egalitatea, imparțialitatea, proporționalitatea, sinceritatea, rigurozitatea, echitatea presupune abordarea în aceeași manieră a situațiilor similare.

Empatia presupune preocupare onestă pentru binele celorlalți;

Spiritul civic nu însemană altceva decât respectarea legilor, desfășurarea unor activități în scopul dezvoltării și funcționării optime a societății

Raportat la codurile de etică și standardele de conduită profesională, tot în cadrul literatrurii de specialitate s-a evidențiat faptul că acestea sunt „instrumente practice ale managementului, destinate transformării puterii sociale și a moralității și utilizării acesteia”.

Necesitatea și oportunitatea codurilor etice și a celor deontologice constă în ideea menținerii conștiinței cu privire la etica. De asemenea, servește ca instrument de reamintire a standardelor dezirabile ajutând la aprofundarea procesului de reflecție în fața situațiilor noi.

La nivel de doctrină s-au indentificat o serie de obiective ale unui cod de etică printre care se numără formularea cu exactitate a comportamentele acceptate sau acceptabile, promovarea unor standarde ridicate de practică, oferirea membrilor a unui etalon pe care trebuie să îl utilizeze în propria evaluare și, nu în ultimul rând stabilirea unui cadru etic comportamentelor profesionale;

În elaborarea codurilor etice se impune a se ține seama de: „formularea clară a obiectivelor, care să poată fi înțelese și aplicate; considerația pentru standardele legale în vigoare, pentru profesia și domeniul pentru care se realizează codul de etică; flexibilitatea și adaptabilitatea codului la situații și dileme etice noi; formularea codului într-o manieră simplă și clară, fără cuvinte tehnice sau jargon profesional dificil de înțeles de începători sau colegi din domeniile apropiate;”

Se impune a preciza că prin Coduri de etică se urmărește a se stabili
consacrarea unui anumit comportament al profesioniștilor, comportamnet pe care trebuie să îl afișeze în exercitarea atribuțiilor profesionale.

Integritate personală se regăsește impusă numai atuncă când integritatea persoanei este ea însăși o condiție în exercitarea unie anumite profesii, cum este de exemplu situația magistraților care trebuie să dea dovadă moralitate ridicată la nivel de societate

Totodată, limitările impuse în curprinsul Codurilor de etică pot face referire la conflictele de interese ce se pot ivi în situația particulară a individului și organizația în care își desfășoară activitatea.

Prin intermediul codului etic se oferă profesioniștilor dinc adrul unei organizații reguli ce vizează conduita acestora în anumite situații concrete, situații ce se pot ivi atât în timpul exercitării funcțiilor în cadrul organizației, cât și în afara exercitării funcției,

Prin intermediul acestor reguli vor fi clarificate obligațiile legale ce revin profesioniștilor având ca principal scop creșterea responsabilității și respectului în exercitarea atribuțiilor profesionale…

Prin consacrarea unor reguli profesionale se are în vederea consacrarea unor îndatoriri morale ca standarde profesionale, în afara ariei de aplicare oncretă a dispozițiilor legale.

Codurile etice sunt privite „ca mijloace de autoreflexie, de conștientizare și interiorizare a anumitor principii și cerințe morale în scopul îmbunătățirii performanțelor individuale și a imaginii sistemului”.

La nivel de doctrină se recomandă „ca aceste coduri să fie redactate de asociațiile profesionale ca reprezentanță ai celor vizați prin realizarea codului de etică.”

Ceea ce trebuie subliniat este faptul că reguliele ce se regăsesc consactare în cadrul unui cod de etică profesională nu se impun, ci se asumă.

Codul de etică stimulează comportamentele dezirabile, acest comporatment asumându-se chiar de corpul profesional.

Fiind elaborat ca un mecanism de „auto-reglare înăuntrul profesiei”, pentru atingerea sau depășirea obiectivelor s-ar impune „sancțiuni” pozitive-de exemplu premii, avansări.

Singura sancțiune reală trebuie să fie deteriorarea reputației în cadrul corpului profesional, cu posibilitate de excludere din asociația profesională.

Însă, raportat la gravitatea faptei, la caracterul repetabil al abaterilor și efectul lor asupra instituției sau sistemului, încălcarea acestor reguli poate atrage o sancțiune disciplinară. Astfel, cele mai grave abateri de la codul etic pot fi considerate chiar de legiuitorul abateri disciplinare, urmând a le sancționa corespunzător.

Scopul Codurile deontologice constă în statuarea minimelor standarde necesare și obligatorii în vederea exercitării profesiilor.

Reglemenatrea codurilor deontologice au un caracter general, în cuprinsul acestora regăsindu-se consacrate anumite principii a căror încălcare pot avea ca efect aplicarea de sancțiuni disciplinare.

Codul deontologic emană de la autorițățile ce au competența de a reglementa,
în vederea statuării principiilor și regulilor generale care fundamentează o anumită profesie.

În cadrul literaturii de specialitate s-a subliniat idea potrivit căreia Codurile deontologice ar necesita ca, în cuprinsul lor, să se regăsească consecrate standardele minime necesare și obligatorii în vederea exercitării unei anumite profesii.

Normele deontologiei profesionale se limitează la îndeplinirea obligațiilor legale pentru exercitarea atribuțiilor prevăzute în legea de organizare a instituției juridice și în legea ce reglementează statutul profesional.

Așa cum am mai precizat încălcarea normelor cu caracter de regulă deontologică poate fi sancționată disciplinar, sancțiune de poate fi aplicată de către autoritățile emitente ale codului deontologic.

Conchizând, putem aforma că prin cod deontologic se înțelege un “mijloc de corecție impus de „sus în jos” și „proscribe” comportamentele inacceptabile, iar sancțiunile sunt negative, disciplinare”. Calitatea de emitent și instanța de control al aplicării unor coduri deontologice, cu caracter de reglementare a unor standarde minimale, deținută de autoritățile publice, atenuează separația dintre drept și morală.

În cadrul literaturii de specialitate a fost criticat faptul că există coduri etice ce se impugn pe cale legală sau administrativă, acestea pierzându-și caracterul de asumare a unor standarde morale limtă în cadrul exercitării unei anumite profesii.

La nivel național se poate remarca faptul că toate profesiile liberale și-au adoptat propriile coduri de etică.

Însă codurile d eetică nu se regăsesc consecrate doar la nivelul profesiilor liberale, acestea găsindu-și aplicabilitate și în exercitarea unei funcții publice.

În opinia unor autori ai literature de specialitate “codurile de etică sunt instrumente de guvernanță organizațională mai ales atunci când serviciile și produsele oferite pot produce discriminări sau pune în situație de disconfort persoane sau grupuri de persoane.”

Nevoia de deontologie este evidentă la nivelul fiecărei activități umane, aceasta rezultând din libertatea individului care se manifestă prin dreptul de a acționa nestânjenit atâta timp cât nu încalcă libertatea de acțiune a altui om.

Regulile deontologice sunt cu atât mai numeroase și mai severe, cu cât activitatea desfășurată de un individ poate fi izvor de suferință, de pagubă, de știrbire a libertății pentru ceilalți.

În cele ce urmează mi-am propus analiza codului de deotologie profesională a magistraților știut faptul că această profesie presupune un model de intregritate.

CAPITOLUL III

ETICA ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

3.1. Consideții introductive

Față de alte state cu administrații democratice stabile, la nivel național etica, în cadrul sistemului administrației publice, beneficiază de o conotație aparte și asta pentru că procesul legislativ la nivelul administrației a fost extrem de anevoios.

Fundamentul eticii în cadrul sistemului de administrație publică din România îl reprezintă Legea funcționarului public și Codul de conduită.

Subliectul eticii în administrației publice este unul sensibil deoarece scopul urmărit îl reprezintă menținerea încrederii publice în funcționarea instituțiilor.

Situația din România reprezintă un caz de creștere a scepticismului și a cinismului legat de serviciile publice și asta pentru că există un nivel crescut de neîncredere în executiv și în faptul că de multe ori se substituie legislativului.

De multe ori, puterea legislativă este percepută ca fiind „un consumator de resurse decât un prestator de servicii publice”. Datorită acestei percepții, așteptările cetățenilor ca politicienii și funcționarii publici să aibă un anumit grad de exemplaritate morală este chiar mai mare decât în privința altor categorii profesionale.

Funcționarii publici se confruntă constant cu luarea unor decizii cu implicații etice fiind adesea obligați să opteze între interesele personale și responsabilitățile profesionale.

Interesul cetățeanului impune un cadru moral în care funcționarii publici să poată opta, iar acest cadru moral se circumscrie unor valori etice precum: demnitate personală, libertate, respect pentru ordine și lege.

Nu de puține ori funcționarilor din administrația publică le revine datoria de a aborda la nivel rațional propriul rol în sensul eficienței, adică de a obține cel mai bun rezultat cu cel mai scăzut cost.

Acesta este motivul pentru care abordarea lor trebuie să fie, pe lângă cea deontologistă-legată de statutul lor de implementatori de legi-și una utilitaristă: acțiunea unui funcționar public este moral corectă dacă produce cea mai mare utilitate pentru cel mai mare număr de oameni.

În exercitarea funcției publice un funcționar public, indiferent că vorbim de funcționar cu atribuții de conducere sau de execuție, trebuie să țină cont, de o serie de aspecte cu valențe etice și anume:

Interesul public general: este cunoscut faptul că soluțiile date de această categorie profesuinală afectează viața oamenilor. Soluțiile sunt formulate în numele interesului public, aplicabilitatea lor antrenând resurse publice.

Scopurile politice pentru care lucrează: administrația publică implementează politici publice.

O înțelegere a actorilor implicați.

Dinamica organizațiilor în care lucrează

Personalitatea celor cu care interacționează

O primă cerință cu care se confruntă funcționarii publici constă în satisfacerea standardele de performanță profesională, comportamentală și etică. Mergând pe aceeași idee funcționarul public trebuie să adere la ceea ce le impune guvernul, politicile publice, publicul însuși. De asemenea, funcționarului public îi revine îndatorirea de a împăca cerințele legii cu situațiile reale din viața zilnică precum și împăcarea intereselor private cu cerințele codului profesional. Principalel două priorități acele funcționarilor publici sunt deseori contradictorii: publicul și propria instituție. Aceștie lucrează sub presiune iar presiunea cea mai frecventă o reprezintă cea dată de politicile de impozitare.

Ceea ce se impune a remarca este faptul că funcționarii publici au rol dubli și anume sunt și angajați ai publicului și cetățeni, astfel că în calitate lor de angajați ai publicului nu au dreptul să facă politici favorabile. Partizanatul politic are ca efect neglijarea obligației legale de a servi publicul.

În calitate lor de cetățeni angajații din administrația publică participă la procesul politic. În upoteza în care se izolează de politică își neglijează obligațiile de cetățeni.

Trăsăturile personale ale funcționarilor publici contează în mod esențial tocmai din cauza particularității muncii lor.

Astfel în cadrul literaturii de specialitate s-a subliniat faptul că aceștia se află într-o așa numită „zonă gri” în care nu poți să fii nici total altruist-orientat exclusiv pe interesul public, nici egoist, orientat doar spre interese persoanle.

Funcționarii publici lucrează în comunități în care au rude, prieteni, șefi, persoane de care sunt legați prin interese peronale, cerându-li-se să se orienteze neutru și detașat spre „cetățean”.

Este cunoscut faptul că funcționarii publici trăiesc într-un climat politic în schimbare, prin urmare, etica lor este una de conjunctură, atașamentul față de un anumit set de valori fiind unul disfuncțional.

Urmarea strictă a procedurilor are paradoxurile ei, procedurile slujind ordinii, stabilității, egalității de tratament și eficienței.

Principalele virtuți morale implicate în deciziile luate de funcționarii publici se subsumează astfel:

Optimismul, legat de însuși conceptul de “bine public” înțeles ca scop al actelor acestei categorii de profesioniști;

Curajul constă în aptitudinea de a acționa drept, chiar dacă presiunile politice și cererea de favoruri din partea partidelor, organizațiilor, politicienilor sau chiar a celor apropiați sunt uneori copleșitoare;

Corectitudinea este asociată cu datoria supunerii față de lege.

Empatia respective capacitatea de a te pune în situația celor care depind de deciziile tale

Aceste calități cultivate drept comportamente profesionale conduc spre o valoare de mare importanță în menținerea încrederii în funcționarii publici și anume buna reputație.

Tot la nivelul doctrine s-a evidențiat faptul că nivelurile de moralitate ale funcționarilor publici ar fi următoarele: onestitate și conformare la lege, confruntarea cu conflicte de interese, orientarea pe sarcini și corectitudinea procedurală, etica responsabilității democratice, orientarea pe etica politicilor publice, etica compromisului și integrării sociale.

Importanța orientarea pe sarcini și corectitudinea procedurală reiese, în principal din cauza tendinței guvernanților de a face ceea ce le este convenabil, de a accentua pe propria lor autoritate, uneori de a eluda legea, de a se folosi arogant de putere, din cauza tendinței spre secretomanie și lipsă de transparență.

Dincolo de jocul politic funcționarii publici sunt purtătorii „voinței poporului” și au datoria să mențină controlul democratic, adesea putând decide chiar contra opiniei publice, datorită calității lor de profesioniști. Așadar, ei trebuie să țină în balanță: legea, politicile publice, voința populară și corectitudinea profesională.

Mergând mai departe se poate afirma că soluțiile de implementare a politicilor publice intră în atribuția funcționarilor publici, aceștia trebuind să stabilească cele mai adecvate proceduri care afectează pozitiv cel mai mare număr de oameni.

Ideea de moralitate presupune aderarea la un principiu, fără niciun fel de compromisuri. O astfel de abordare duce la intransigență ca pericol, lipsă de conciliere.

Principala datoria morală a funcționarilor publici constă în dezvoltarea integrității profesionale, iar în sprijinul acesteia voi menționa următoarele valori:

Egalitatea prina aceasta înțelegând tratamentul identic al cetățenilor, la aceiași calitate a serviciilor, indiferent cine este cetățeanul;

Echitatea presupune situații în care egalitatea nu conduce spre echitate din cauza existenței categoriilor discriminate. În cazul lor, un tratament egal trebuie combinat cu un tratament preferențial compensatoriu.

Loialitatea reprezintă o valoare fundamentată pe relația cu Constituția, Guvernul, legile, superiorii, subordonații, colegii.

Responsabilitatea, prima dintre acestea fiind resposabilitatea față de cetățean. Dacă această ordine de responsabilitate este neglijată și accentul cade pe subordonare față de superiorii ierarhici, poate să apară delictul de supunere.

CAPITOLUL IV

CORUPȚIA ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

4.1. Noțiuni generale

Un concерt foɑrtе dеs utіlіzɑt în ultіmіі ɑnі în Românіɑ șі nu numɑі еstе ,,coruрțіɑ” , luрtɑ еfіcіеntă îmрotrіvɑ ɑcеstuі fеnomеn fііnd consіdеrɑtă o рrеcondіțіе ɑ еxіstеnțеі stɑtuluі dе drерt șі un іndіcɑtor ɑl bunеі guvеrnărі. Ιntеgrіtɑtеɑ în sіstеmul рublіc, coruрțіɑ șі luрtɑ îmрotrіvɑ ɑcеstеіɑ sunt tеrmеnі cɑrе ɑu ɑjuns să înglobеzе o sеrіе întrеɑgă dе comрortɑmеntе. Аcеst fɑрt sе dɑtorеɑză în рɑrtе monіtorіzărіі іnstіtuіtе dе Unіunеɑ Еuroреɑnă dіn реrsреctіvɑ іntеgrărіі Românіеі ре domеnіі chеіе ɑlе sіstеmuluі dе justіțіе în sеns lɑrg.

Coruрțіɑ еstе un fеnomеn mondіɑl, șі ɑ-l rеstrângе lɑ țărіlе în dеzvoltɑrе ɑr însеmnɑ luɑrеɑ unеі ɑtіtudіnі іnɑccерtɑbіl dе oрtіmіstе.

Doі fɑctorі sunt еsеnțіɑlі реntru o bună funcțіе рublіcɑ: еtіcɑ șі încrеdеrеɑ. Ρеntru funcțіɑ рublіcɑ dіn Еuroрɑ occіdеntɑlă, еtіcɑ іncludе, în gеnеrɑl, іmрɑrțіɑlіtɑtе în еxеrcіtɑrеɑ sеrvіcіuluі рublіc șі rеzіstеnțɑ lɑ coruрțіе.

Аdmіnіstrɑțіɑ trеbuіе să rеsреctе normе еtіcе dеstul dе sеvеrе. Ρɑrlɑmеntɑrіі șі mіnіștrіі trеbuіе să ɑjutе funcțіonɑrіі, рrіn stɑbіlіrеɑ șі ɑрlіcɑrеɑ unor normе dе conduіtă, strіctе. Cеі ɑlеșі ɑu dɑtorіɑ să sе ɑbțіnă să cеɑră funcțіonɑrіlor să dерășеɑscă lіmіtɑ cе sерɑră cееɑ cе еstе just dе cееɑ cе nu еstе.

Ιnfluеnțɑrеɑ vіеțіі рublіcе dе cătrе coruрțіе еstе o рroblеmă cɑrе ɑfеctеɑză ɑnsɑmblul Еuroреі. Еɑ sе mɑnіfеstă mɑі grɑv în unеlе țărі dіn Еuroрɑ dе Еst, duрă 50 dе ɑnі în cɑrе sіstеmul ɑ ɑlіmеntɑt nеîncrеdеrеɑ cеtățеnіlor lɑ ɑdrеsɑ funcțіonɑrіlor șі ɑ dеformɑt conștііnțɑ cіvіcă ɑ cеlor cɑrе ɑu trăіt șі s-ɑu formɑt în ɑcеɑ реrіoɑdă.

Coruрțіɑ rерrеzіntă o ɑmеnіnțɑrе mɑjoră ɑtât lɑ ɑdrеsɑ dеmocrɑțіеі, cât șі lɑ ɑdrеsɑ еconomіеі dе ріɑță. Еɑ îmріеdіcă dеzvoltɑrеɑ еconomіcă șі socіɑlă, submіnеɑză încrеdеrеɑ cеtățеnіlor în dеmocrɑțіе, еrodеɑză rеgulă lеgіі, constіtuіnd o nеgɑrе ɑ drерturіlor omuluі șі ɑ рrіncірііlor dеmocrɑtіcе.

Montеsquіеu, ɑșɑ cum sе dеsрrіndе șі dіn motto-ul ɑcеstеі lucrărі, ɑrɑtă ɑntіnomіɑ dіntrе coruрțіе șі dеmocrɑțіе. Coruрțіɑ dеstructurеɑză рrіncірііlе fundɑmеntɑlе ɑlе stɑtuluі dе drерt, dеmolеɑză încrеdеrеɑ în mеcɑnіsmеlе dеmocrɑțіеі, slăbеștе ordіnеɑ constіtuțіonɑlă. Аntrеnând confuzіɑ șі susріcіunеɑ, coruрțіɑ ɑfеctеɑză stɑrеɑ dе lеgɑlіtɑtе.

Coruрțіɑ gеnеrеɑză dіscrіmіnɑrе șі іnеgɑlіtățі, îmbogățіrі rɑріdе șі іlіcіtе, ducе lɑ crеɑrеɑ unor monoрolurі cɑrе реrvеrtеsc sɑu dіstrug lеgіlе еconomіеі dе ріɑță. "Еɑ încɑlcă drерturіlе еconomіcе șі socіɑlе, іɑr în fіnɑl slăbеștе încrеdеrеɑ <of mɑn to mɑn>, ɑtɑcând, ɑstfеl, însășі еsеnțɑ (іnіmɑ) drерturіlor omuluі".

Coruрțіɑ еstе рrеzеntă în orіcе stɑt, lɑ orіcе nіvеl ɑl іnstіtuțііlor рublіcе, dɑr șі рrіvɑtе. Însă еstе рuțіn cunoscută, ɑtât реntru рublіcul lɑrg, cât șі реntru unіі рrofеsіonіștі ɑі drерtuluі, sеmnіfіcɑțіɑ ɑcеstuі tеrmеn; dе ɑltfеl, ɑcеlɑșі lucru еstе vɑlɑbіl șі реntru ɑltе noțіunі dеs utіlіzɑtе рrеcum „рrofеsіonɑlіsm”, „іntеgrіtɑtе”, „dеontologіе”, „sеrvіcіu рublіc”, „іntеrеs рublіc”.

Cuvântul „coruрțіе” nu ɑрɑrе în lеgіslɑțіɑ іntеrnă рrіvіnd orgɑnіzɑrеɑ judіcіɑră șі stɑtutul judеcătorіlor șі рrocurorіlor sɑu stɑtutul реrsonɑluluі ɑuxіlіɑr șі conеx, șі nіcі în codurіlе dеontologіcе ɑlе ɑcеstor cɑtеgorіі рrofеsіonɑlе.

Cuvântul „іntеgrіtɑtе” (făcând rеfеrіrе, dеsіgur, doɑr lɑ іntеgrіtɑtеɑ morɑlă, nu șі lɑ cеɑ fіzіcă sɑu рsіhіcă) еstе mеnțіonɑt, în ɑcеlеɑșі ɑctе normɑtіvе, doɑr dе trеі orі șі ɑcеɑstɑ într-o sіmрlă înșіruіrе dе cuvіntе. Numɑі în Rеgulɑmеntul dе еvɑluɑrе ɑl mɑgіstrɑțіlor еstе рrеvăzut că іntеgrіtɑtеɑ sе ɑрrеcіɑză, fără nіcіo dеtɑlіеrе, „în funcțіе dе rеsреctɑrеɑ stɑndɑrdеlor dе conduіtă, sɑncțіunіlе dіscірlіnɑrе ɑрlіcɑtе șі іmрɑrțіɑlіtɑtеɑ”.

Coruрțіɑ în justіțіе рoɑtе ɑducе ɑtіngеrе cеlor mɑі іmрortɑntе vɑlorі socіɑlе, ɑvând în vеdеrе fɑрtul că sіstеmul jurіdіc еstе concерut tocmɑі реntru ɑ ɑsіgurɑ rеsреctɑrеɑ suрrеmɑțіеі lеgіі, cееɑ cе рrеsuрunе іnclusіv urmărіrеɑ реnɑlɑsі judеcɑrеɑ fɑрtеlor dе coruрțіе.

Ρеntru funcțіonɑrеɑ justіțіеі, еsеnțіɑlă еstе lеgіtіmіtɑtеɑ еі. Аcеɑstă cɑrɑctеrіstіcă vіnе dіn înțеlеgеrеɑ dе cătrе cеtățеnі ɑ moduluі în cɑrе еstе orgɑnіzɑt sіstеmul jurіdіc, dіn încrеdеrеɑ în comреtеnțɑ mɑgіstrɑțіlor, ɑ funcțіonɑrіlor șі ɑ cеlorlɑlțі lucrătorі dіn sіstеm, рrеcum șі dіn cunoɑștеrеɑ rеgulіlor dе funcțіonɑrе ɑ sіstеmuluі șі ɑccерtɑrеɑ ɑutorіtățіі hotărârіlor judеcătorеștі. Ρе lângă gɑrɑnțііlе іnstіtuіtе lеgɑl реntru cɑ реrsoɑnеlе dіn sіstеm să îșі dеsfășoɑrе ɑtrіbuțііlе în mod рrofеsіonіst, ɑcеstorɑ lі sе cеrе o ɑnumіtă ɑрtіtudіnе morɑlɑsі o ɑnumіtă conduіtă.

4.2. Stɑdіul ɑctuɑl ɑl cunoɑștеrіі

Cеɑ mɑі răsрândіtă dеfіnіțіе ɑ coruрțіеі ɑрɑrțіnе Вăncіі Mondіɑlе: coruрțіɑ еstе întrеbuіnțɑrеɑ іlеgɑlă ɑ rеsursеlor рublіcе în scoрul unuі câștіg реrsonɑl.

Într-un mod ɑsеmănător dеfіnеștе coruрțіɑ șі ɑsocіɑțіɑ Тrɑnsрɑrеncy Ιntеrnɑțіonɑl: coruрțіɑ еstе folosіrеɑ ɑbuzіvă ɑ рutеrіі încrеdіnțɑtе, реntru obțіnеrеɑ dе bеnеfіcіі реrsonɑlе

. Ρrіn ɑcеɑstă dеfіnіțіе nu sе ɑrе în vеdеrе doɑr рutеrеɑ рublіcă, coruрțіɑ рutând ɑрărеɑ șі în domеnіul рrіvɑt. Nu еstе vorbɑ doɑr dе bеnеfіcііlе dе nɑturɑ fіnɑncіɑră, cі șі dе ɑvɑntɑjеlе dе orіcе nɑtură, іnclusіv cеlе nеmɑtеrіɑlе cum ɑr fі rеɑlіzɑrеɑ dе ɑmbіțіі рolіtіcе sɑu рrofеsіonɑlе, orі ɑvɑnsărі sɑu рrеmіеrі.

ONU, în „Codul dе Conduіtă ɑ Ofіcіɑlіlor cе Арlіcă Lеgеɑ” (1979) ɑrɑtă că dеfіnіțіɑ coruрțіеі, dɑtă dе lеgіlе nɑțіonɑlе, trеbuіе să cuрrіndă comіtеrеɑ sɑu omіsіunеɑ îndерlіnіrіі unuі ɑct cе țіnе dе îndɑtorіrіlе lor sɑu е în lеgătură cu ɑcеstеɑ, cɑ răsрuns lɑ ofеrіrеɑ dе mіtă, рromіsіunі, stіmulеntе mɑtеrіɑlе cеrutе sɑu ɑccерtɑtе, orі îndерlіnіrеɑ nеcorеsрunzătoɑrе ɑ ɑcеstorɑ .

În „Ρrogrɑmuluі globɑl îmрotrіvɑ coruрțіеі” (1999), ONU dеclɑră că „еsеnțɑ fеnomеnuluі coruрțіеі constă în ɑbuzul dе рutеrе săvârșіt în scoрul obțіnеrіі unuі рrofіt реrsonɑl, dіrеct sɑu іndіrеct, реntru sіnе sɑu реntru ɑltul, în sеctorul рublіc sɑu în sеctorul рrіvɑt”.

Тot ɑstfеl, în strɑtеgіɑ să „Fіghtіng Corruрtіon to Ιmрrovе Govеrnɑncе” (1998), Ρrogrɑmul dе Dеzvoltɑrе ɑl Nɑțіunіlor Unіtе dеfіnеștе coruрțіɑ drерt: ɑbuzul dе рutеrе рublіcă, funcțіе sɑu ɑutorіtɑtе реntru bеnеfіcіu рrіvɑt – рrіn mіtă, șɑntɑj, trɑfіc dе іnfluеnță, sрееd monеy sɑu dеlɑріdɑrе. Cеl mɑі іmрortɑnt іnstrumеnt unіvеrsɑl în domеnіul studіɑt, Convеnțіɑ ONU îmрotrіvɑ coruрțіеі (2003), nu ofеră o dеfіnіțіе реntru „coruрțіе”, consіdеrând că ɑcеst concерt еstе în contіnuă еvoluțіе șі nɑturɑ să comрortă multірlе ɑbordărі. Convеnțіɑ ɑdoрtɑ o mɑnіеră dеscrірtіvă, cе ɑcoреră formе vɑrіɑtе dе coruрțіе cɑrе еxіstɑ în рrеzеnt, dɑr ofеră cɑdrul șі реntru formе cе рot ɑрărеɑ în vііtor. Аstfеl, Convеnțіɑ oblіgă stɑtеlе mеmbrе să рrеvɑdă cɑ іnfrɑcțіunі: luɑrеɑ șі dɑrеɑ dе mіtă, trɑfіcul dе іnfluеnță, ɑbuzul dе funcțіе, îmbogțăіrеɑ іlіcіtă (іnclusіv dіn sеctorul рrіvɑt), sрălɑrеɑ рrodusuluі іnfrɑcțіunіі, tăіnuіrеɑ, obstrucțіonɑrеɑ bunеі funcțіonărі ɑ justіțіеі. Convеnțіɑ mɑі oblіgă lɑ іncrіmіnɑrеɑ fɑрtеlor dе coruрțіе comіsе dе реrsoɑnеlе jurіdіcе, рrеcum șі ɑ fɑрtеlor dе рɑrtіcірɑțіе șі рrеgătіrе orі tеntɑtіvă ɑ unor ɑsеmеnеɑ іnfrɑcțіunі.

Ρеntru Fondul Monеtɑr Ιntеrnɑțіonɑl coruрțіɑ еstе ɑbuzul dе рutеrе рublіcă sɑu încrеdеrе реntru bеnеfіcіu рrіvɑt.

Gruрul dе еxреțtі реntru coruрțіе ɑl ΙNТЕRΡOL dеfіnеștе coruрțіɑ cɑ fііnd „îndерlіnіrеɑ sɑu nеîndерlіnіrеɑ unuі ɑct dе cătrе іndіvіzі sɑu orgɑnіzɑțіі рublіcе sɑu рrіvɑtе, рrіn încălcɑrеɑ lеgіі șі încrеdеrіі реntru рrofіt sɑu bеnеfіcіu”.

În Еxрunеrеɑ dе motіvе cuрrіnsă în Rɑрortul cɑrе ɑ stɑt lɑ bɑzɑ ɑdoрtărіі dе cătrе Аdunɑrеɑ Ρɑrlɑmеntɑră ɑ Consіlіuluі Еuroреі ɑ Rеzoluțіеі 1214 (2000), рrіvіnd rolul рɑrlɑmеntеlor în luрtɑ ɑntіcoruрțіе, coruрțіɑ еstе dеfіnіtă că utіlіzɑrеɑ șі ɑbuzul dе рutеrе рublіcă în іntеrеs рrіvɑt

4.3. Mіjloɑcе dе coruреrе

Cɑzurіlе іnstrumеntɑtе dе orgɑnеlе judіcіɑrе în реrіoɑdɑ 2013-2016 nе реrmіt să formulăm ɑnumіtе constɑtărі cu рrіvіrе lɑ bunurіlе sɑu sеrvіcііlе cе constіtuіе obіеct ɑl іnfrɑcțіunіlor dе coruрțіе șі cu рrіvіrе lɑ sіtuɑțііlе în cɑrе ɑcеstеɑ sе ofеră sɑu sе рrіmеsc.

Аstfеl, foloɑsеlе cе ɑu constіtuіt mіjloɑcе dе coruреrе ɑu fost:

bɑnі (lеі, еuro sɑu dolɑrі ɑmеrіcɑnі, cɑsh orі ре cɑrd, рlɑtɑ fɑcturі, cotă рɑrtе dіn ɑfɑcеrіlе „рrotеjɑtе”, îmрrumut dе bɑnі);

-bunurі dɑtе sub formă dе cɑdou sɑu vândutе cu рrеț dіmіnuɑt (bіjutеrіі, рrodusе ɑlіmеntɑrе, рrodusе еlеctronіcе, рrodusе еlеctrocɑsnіcе, mobіlɑ, ɑutoturіsmе, sеt ɑnvеloре, combustіbіl, îmbrăcămіntе, cosmеtіcе, mɑtеrіɑlе dе construcțіе, ɑnіmɑlе, ɑrmе dе vânătoɑrе, іcoɑnе), orі dɑtе în folosіnță (ɑutoturіsmе);

-sеrvіcіі (sеjururі lɑ mɑrе, еxcursіі în străіnătɑtе, fɑcіlіtɑrеɑ рrocurărіі unеі loіcuіnțе, ɑ unuі loc dе muncă, ɑsіgurɑrе mеnɑj în locuіnță);

fɑvorurі (nеdерunеrеɑ unеі рlângеrі ɑdmіnіstrɑtіvе sɑu реnɑlе îmрotrіvɑ cеluі mіtuіt, fɑvorurі sеxuɑlе, trɑnsfеr).

Dіn cɑuzеlе іnstrumеntɑtе dе orgɑnеlе judіcіɑrе рână ɑcum, sе obsеrvă că vɑlorіlе cеlе mɑі mɑrі ɑlе ɑcеstor foloɑsе sunt în dosɑrеlе cu mіză mɑrе – cеlе comеrcіɑlе, undе sumеlе dе bɑnі dіn рrocеs sunt foɑrtе mɑrі șі cеlе реnɑlе, undе în joc еstе lіbеrtɑtеɑ реrsoɑnеі.

Studіі în domеnіu

Ρrеzеntul rɑрort rерrеzіntă unɑ dіntrе comрonеntеlе рroіеctuluі „Coruрțіɑ nе рrіvеștе ре toțі!”, рroіеct cɑrе sе dеrulеɑză în cɑdrul рrogrɑmuluі dе fіnɑnțɑrе: „Fɑcіlіtɑtеɑ dе Тrɑnzіțіе 2007/19343.01.11 – Consolіdɑrеɑ sрrіjіnuluі socіеtățіі cіvіlе în luрtɑ îmрotrіvɑ coruрțіеі”, fіnɑnțɑt dе Unіunеɑ Еuroреɑnă șі coordonɑt dе ɑsocіɑțіɑ Аsіstеnță șі Ρrogrɑmе реntru Dеzvoltɑrе Durɑbіlă – Аgеndɑ 21 (АΡDD – Аgеndɑ 21), în рɑrtеnеrіɑt cu Аgеnțіɑ Nɑțіonɑlă ɑ Funcțіonɑrіlor Ρublіcі (АNFΡ).

АΡDD – Аgеndɑ 21 șі АNFΡ șі-ɑu рroрus рrіn рroіеctul „Coruрțіɑ nе рrіvеștе ре toțі” să crееzе un modеl dе рɑrtеnеrіɑt рublіc – рrіvɑt întrе іnstіtuțіі / ɑutorіtățі рublіcе locɑlе șі socіеtɑtеɑ cіvіlă, în scoрul рrеvеnіrіі șі combɑtеrіі coruрțіеі, рrіn іnstіtuіrеɑ unor mеcɑnіsmе dе monіtorіzɑrе ɑ moduluі în cɑrе sе ɑрlіcă în рrɑctіcă lеgіslɑțіɑ șі Strɑtеgіɑ Nɑțіonɑlă Аntіcoruрțіе.

Тɑbеlul 1- Combɑtеrеɑ coruрțіеі

Ρеntru іdеntіfіcɑrеɑ grɑduluі dе cunoɑștеrе ɑ ɑctеlor dе coruрțіе ɑ fost folosіtă tot o întrеbɑrе cu răsрuns multірlu cɑrе ɑ cuрrіns ɑtât fɑрtе dе coruрțіе, cât șі рrɑctіcі comunе cɑrе рot stɑ lɑ bɑzɑ coruрțіеі. Dіfеrеnțɑ ɑ fost făcută întrе cеlе două tірurі, mɑjorіtɑtеɑ cеtățеnіlor іdеntіfіcând cu рrіorіtɑtе ɑctеlе dе coruрțіе. 93,6 % ɑu consіdеrɑt luɑrеɑ dе mіtă cɑ fɑрt dе coruрțіе șі doɑr 24,3% ɑu consіdеrɑt șі lăsɑrеɑ bɑcșіșuluі cɑ ɑct dе coruрțіе. Арroxіmɑtіv o trеіmе dіntrе rеsрondеnțі ɑu іdеntіfіcɑt рrɑctіcіlе comunе cɑ ɑctе dе coruрțіе.

Тɑbеlul 2- Аctе dе coruрțіе

Cauzele fenomenului de corupție

Pentru ca prevenirea și combaterea fenomenului de corupție să fie eficientă, este necesară concentrarea pe înțelegerea cauzelor profunde ale diferitelor manifestări ale actelor de corupție, precum și pe găsirea unor metode de eliminare sau de diminuare a acestui fenomen.

Un cadru legislativ incoerent și insuficient, necorelat cu măsuri manageriale eficiente care să reducă riscul de a ceda tentațiilor corupției

Buna funcționare a administrației publice este condiționată și de prevederile legale în domeniu. Cu cât acestea sunt mai clare și mai eficiente, cu atât arbitrariul și ilegalitatea vor fi mai puțin prezente în acțiunile acesteia. Adoptarea unei legislații specifice, menită să pună capăt fenomenului de corupție, prezintă o importanță deosebită în prevenirea și combaterea corupției, dar simpla adoptare a unor legi anticorupție este o condiție necesară, nu însă și suficientă. Practica a demonstrat că modificarea sau dezvoltarea cadrului legal nu a condus la rezultatul dorit, și anume descurajarea fenomenelor de corupție.

În acest sens se recomandă eliminarea lacunelor legislative și a neclarităților ce sunt interpretate ca fiind sursa potențială de ineficiență sau de limitare a efortului de combatere a corupției, precum și corelarea legislației anticorupție cu restul sistemului actelor normative.

Condițiile de muncă

Sentimentul de nesiguranță a locului de muncă, promovarea în funcție pe baza criteriilor politice și nu a celor profesionale sunt doar câteva din problemele care necesită o soluționare rapidă astfel încât să se asigure un cadru de exercitare a funcției publice liber de orice ingerințe de ordin subiectiv – personal, ce ar favoriza fenomenul de corupție.

Lipsa transparenței și a comunicării în sectorul public

Transparența, una dintre premisele necesare asigurării unei administrații eficiente, derivă din dreptul constituțional al cetățeanului la informație. Legislația românească are câteva reglementări menite să asigure această condiție, dar acestea sunt incomplete sau defectuos realizate, limitând accesul opiniei publice la informație. În Constituție se precizează că „dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit”. În acest sens, se recomandă ca funcționarii publici, potrivit competențelor și responsabilităților ce le revin, să promoveze un sistem mai transparent de luare a deciziilor, precum și o informare corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal.

Existența unui anumit grad de politizare a administrației

Într-o administrație compusă din funcționari subordonați unui partid poate apărea tendința de nerespectare a libertăților publice și de manifestare a unor acte de corupție. b#%l!^+a?Numai o administrație compusă din funcționari recrutați pe criteriul valoric poate rezista la diferitele influențe ale grupurilor de presiune și, implicit, fenomenului de corupție.

Lipsa stimulentelor materiale și morale

Există o corelație între nivelul salarizării unui funcționar și capacitatea acestuia de a rezista tentațiilor corupției. Salariile mici îi determină pe funcționarii publici să caute modalități prin care să le mărească. La aceasta se mai adaugă și inexistența unui sistem de recrutare și promovare bazat în mod exclusiv pe merite și performanțe, care ar contribui la stabilitatea funcționarului public și la garantarea poziției acestuia.

Atâta timp cât nivelul salarizării din administrația publică nu se aliniază unor standarde decente, care să reflecte importanța activității depuse și să permită atragerea de funcționari competenți și atâta timp cât eforturile nu se vor concentra în sensul implementării unui sistem de recrutare și promovare în funcția publică bazat pe merit, fenomenul corupției nu se va diminua.

Atitudinea pasivă a cetățenilor (lipsa unei societăți civile active) în raport cu administrația publică

Neimplicarea cetățenilor în mod direct în identificarea și sesizarea cazurilor de corupție din administrație favorizează perpetuarea acestui fenomen. Pentru asigurarea unei mai mari receptivități a cetățenilor privind semnalarea și sesizarea cazurilor de corupție, este necesară realizarea unor contacte directe între aceștia și instituțiile abilitate în combaterea ei și a eventualelor bariere administrative. Pe lângă acestea, este indispensabilă și asigurarea accesului cetățenilor la informații, pentru a le permite acestora să observe eventualele nereguli.

Elemente de drept comparat

În Polonia, în afară de răspunderea penală pentru mituire care este reglementată în art. 239-240 din CP, mai este prevăzută și răspunderea penală pentru protecționism prevăzută în art. 244 al CP, prin care se înțelege: ,,vinovatul, convingând o altă persoană ce are o anumită influență în organizații și instituții de stat sau obștești, întreprinde acțiunile de mijlocire în rezolvarea chestiunii, pentru obținerea unui profit material". Pentru asemenea acțiuni este prevăzută pedeapsa de la un an la 10 ani privațiune de libertate.

În Marea Britanie,prin răspunderea penală pentru corupție, se înțelege, ,,în primul rând, cererea în calitate de mită sau luare de mită, sau acordul de a lua un cadou pentru sine sau pentru o altă persoană, a unui împrumut, a remunerării sau ceva ce are valoare ca mijloc de impunere funcționarului sau membrului instituției publice de a comite ceva sau de a se abține de la ceva ce ține de activitatea organizației de drept public, precum și promisiunea, cadoul, împrumutul, remunerarea sau altceva, în calitate de mită ce are valoare pentru a-l sili pe cineva să savârșească sau să se abțină de la îndeplinire a ceva ce ține de activitatea instituției publice."

Persoana considerată vinovată de atare acțiune este condamnată la privațiune de libertate, la restituirea sumei mitei sau costului cadoului, a împrumutului sau a remunerării primite de ea.

Răspunderea penală intervine independent de faptul dacă a savârșit sau nu persoana care a luat mita acțiunile pentru care mita a fost dată, indiferent de motivele pe care le urmărea cel care a dat mita. Dacă mituitul a fost declarat nevinovat, aceasta nu exclude responsabilitatea mituitorului. Termenul privațiunii de libertate pentru asemenea acțiuni este de la 3 la 7 ani.

În ultimii ani, în Marea Britanie ca subiecți ai mituirii sunt și persoane particulare. Astfel, Noua Enciclopedie a Britaniei, definind mita ca pe o acțiune penal condamnabilă, ce se manifestă prin luarea sau darea de mită din partea persoanelor oficiale, menționează, în același timp, că, dacă în trecut această categorie cuprindea doar persoane cu funcții de răspundere, atunci în prezent există tendința de a se extinde acest lucru și asupra persoanelor particulare.

În Germania, paragraful 332 al Codului penal reglementează responsabilitatea persoanei care exercită în special funcții de stat și a persoanei cu funcții de răspundere care primește promisiuni de acordarea profitului, sau care primește în calitate de remunerare pentru că a săvîrșit sau va săvîrși orice acțiune de serviciu și prin aceasta va încălca sau a încălcat obligațiunile sale de serviciu. În Codul penal este prevăzută separat responsabilitatea judecătorilor și a arbitrilor, care se deosebește radical prin severitatea sa.44

Codul penal al Elveției are ca subiecți ai mitei membrii oricărui organ public, persoanele cu funcții de răspundere, precum și persoanele chemate să înfăptuiască justiția, judecătorii, arbitrii, experții numiți oficial, trăducătorii care din timp, cer, primesc sau extorchează promisiunea cadoului sau a oricărui alt profit material: 1) pentru savârșirea acțiunilor ce încalcă obligațiile lor de serviciu — art. 315, sau 2) pentru savîrșirea acțiunilor b#%l!^+a?ce nu încalcă îndatoririle lor de serviciu, dar țin de cercul obligațiunilor de serviciu — art. 316.

Codul penal francez intrat în vigoare la 1 martie 1994 incriminează în Capitolul 11, întitulat „Fapte ilicite contra administrației publice savârșite de persoane care exercită o funcție publică”, Secțiunea 11 1-a , întitulată „Fapte ilicite privind obligația de probitate”, paragraful 2, întitulat «Corupția pasivă și traficul de influență comise de persoane care exercită o funcție publică» faptele de luare de mită a funcționarului.

Potrivit art. 432-11, constituie infracțiune fapta unei persoane deținătoare a autorității publice sau care exercită un serviciu public ori este investită cu un mandat electiv public de a solicita sau accepta, fără drept, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri, sau orice alte foloase, fie pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act al funcției sale sau al serviciului, ori al mandatului său înlesnit ca urmare a funcției, a serviciului sau a mandatului său, fie pentru a abuza de influență sa reală sau de la o autoritate sau de la administrația publică, semne onorifice, posturi, sau orice altă hotărâre favorabilă. Pedeapsa, în toate cazurile este 10 ani închisoare și 1 milion franci amendă.

În Austria, în afara de infractiunea de "mita", este reglementata "interventia prohibita"; se considera ca este inadmisibil ca un functionar sa încerce sa intervina, în orice mod, în probleme care nu sunt legate de atributiile sale, sau care sunt exercitate într-un mod interzis de lege.

Astfel, pe plan internațional, european și național au fost adoptate numeroase acte normative, încercându-se stăvilirea și controlarea acestui fenomen. Dintre actele normative adoptate în perioada recentă de către organizațiile internaționale și europene, le amintim pe următoarele:

1. Organizația Națiunilor Unite

– Codul de conduită pentru funcționarii publici (Rezoluția nr. 51/59 din 12 decembrie 1996)

– Declarația ONU împotriva corupției și mitei în tranzacțiile comerciale internaționale (Rezoluția nr. 51/191 din 21 februarie 1997)

– Programul global anticorupție din 23 aprilie 1999;

2. Consiliul Europei și Uniunea Europeană

– Actul Consiliului din 26 iulie 1995 stabilind Convenția relativă la protecția intereselor financiare are Comunităților Europene și protocoalele ulterioare;

– Convenția asupra corupției din 27 ianuarie din 1999.

– Grupul de state de luptă împotriva corupției (Rezoluția nr. 99/5 din 1 mai 1999)

– Cele 20 principii privind lupta împotriva corupției (Rezoluția Consiliului de Miniștri nr. 97/24 din 6 noiembrie 1997)

– Convenția privind lupta împotriva corupției în care sunt implicați funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene;

ROMÂNIA

În procesul de tranziție și de adaptare la condițiile economiei de piață concurențiale, corupția tinde să devină un fenomen structurat și specializat, prezent în toate domeniile vieții economice sociale și politice. Acest proces a fost declanșat de schimbarea regimului politic și este alimentat de factorii de risc actuali: conexitatea cu alte fapte antisociale și cu economia subterană, managementul defectuos al deciziei politice și legislative precum și mutațiile axiologice și morale ale societății românești.

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ

4.1. Obiective

4.1.1. Obiectiv general

Tema propusă este de foarte mare actualitate, care are un impact direct sau indirect cu toți cetățenii țării. Etica și corupția reprezintă una dintre marile probleme cu care se confrunta România în eforturile ei de a construi o democrație matura și o economie de piață funcțională.

4.1.2. Obiectiv specific

Corupția are o putere negativă asupra structurii de rezistență a societății romanești. Este un fenomen atât de larg răspândit încât este nevoie de eforturi nu numai din partea guvernului, ci și din partea întregii societăți civile, ca să se unească, pentru a fi mai eficiente în lupta împotriva corupției. Corupția constituie o amenințare pentru democrație, pentru supremația dreptului, echitații sociale și a justiției, afectează principiile unei administrații eficiente, subminează economia de piață și pune în pericol stabilitatea instituțiilor statale.

Etica este necesară pentru o mai mare transparență a instituțiilor publice și creșterii încrederii cetățenilor în funcționarii publici.

Ipoteze generale

Aria tot mai largă, complexitatea și continuă diversificare a formelor de manifestare a acestui fenomen, împreuna cu tendințele de globalizare, impun conceperea și elaborarea unor strategii adecvate, în privința combaterii și prevenirii abuzului de putere al autorităților publice. Este nevoie de o strategie care să se ocupe de această luptă împotriva corupției aducând câteva reguli care ar fi bine să fie respectate cu rigurozitate pentru o mai bună eficientă a rezultatelor care se pot obține . Trebuie să existe un cadru normativ bine stabilit, cu o coerentă legislativă bine pusă la punct, adică să se înțeleagă exact ceea ce se cere, și o consolidare a instituțiilor cu atribuții decisive în domeniu.

4.2.1. Ipoteza de lucru

Ipoteza de lucru în situația de față este: Există etică în administrația publică? b#%l!^+a?

4.3. Implementarea unui program de monitorizare a eticii la Primăria Tășnad

Programul de monitorizare a fost implementat de o echipă de consultanți externi, cu o vastă experiență în domeniu.

Chiar dacã recomandãrile unui consultant nu au valoare decât dacã sunt înțelese și puse în practicã de cãtre managementul clientului, existã câteva avantaje importante pe care utilizarea consultanților le aduce:

oferã un punct de vedere independent, care poate fi considerat ca fiind nepãrtinitor datoritã lipsei implicãrii în politica internã a companiei-client;

posedã calificãri și o experiențã deosebitã, relevantã pentru problema pe care trebuie sãlema pe care trebuie saind nepa000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000 o rezolve;

permite accesul la resurse calificate, pe perioade scurte de timp. Angajarea temporarã a unui consultant este mai ieftinã decât angajarea permanentã a unui manager;

consultantul este un catalizator pentru schimbare.

Derularea propriu-zisã a programului de monitorizare

4.3.1. Organizarea primei runde

În cadrul Primăriei Tășnad, salariații sunt invitați să participe la acest interviu, fiecare având posibilitatea să-și exprime părerile cu privire la problemele existente în unitate.

Scopul programului este analiza comportamentului funcționarilor publici și a caracterului mai mult sau mai puțin etic de care aceștia dau dovadă în cadrul acțiunilor pe care îl desfășoară în cadrul instituției.

Multe organizații au recunoscut necesitatea unei mai mari implicări decât simpla stabilire a unor standarde etice. Este important să se explice angajaților de ce se impune nevoia unui comportament etic, să se ia inițiativa formării valorilor etice în rândul angajaților și să le ofere oportunitatea participării la diferite programe de formare specifice. Există însă opinii cu privire la ce se poate obține printr-un program de acest gen. De multe ori, organizațiile apreciază că aceste programe de pregătire a personalului nu se ridică la nivelul așteptărilor pe care le au.

Etapele parcurse în vederea implementării programului de monitorizare sunt:

a) selectarea aleatorie a angajaților;

trimiterea scrisorii de invitație fiecărui salariat care a fost selectat pentru interviu;

organizarea sălii;

pregătirea listei de întrebări pentru interviu;

raportul intermediar

selectarea aleatorie a angajaților / Eșantionare

În cadrul programului de monitorizare a climatului etic la Primăria Tășnad, am efectuat o eșantionare în funcție de numărul de angajați din fiecare compartiment. La compartimentele unde existǎ între 0-5 angajați va participa doar un salariat, între 6-10 angajați vor participa doi dintre aceștia, între 11-15 angajați vor participa trei, între 16-20 angajați vor participa patru, iar unde existǎ peste 21 de angajați vor participa cinci salariați.

trimiterea scrisorii de invitație fiecărui salariat care a fost selectat pentru interviu;

Participanții la interviu au fost anunțați din timp de către organele de conducere în scris, în care se explică, necesitatea, voluntarismul și anonimatul participării la acest program.

În acest sens s-a înmânat fiecărui salariat care a fost selectat în urma eșantionãrii, câte o scrisoare de invitație.

Stimate Domn/Doamnă ________________________________,

b#%l!^+a?

Pentru îmbunãtãțirea climatului din cadrul organizației noastre, precum și pentru realizarea unei mai bune relații cu cetãțenii, ne-am propus sã realizãm un program care are drept scop identificarea principalelor dileme din sfera eticii, dileme cu care ne confruntãm zilnic în activitatea desfãșuratã.

Având în vedere importanța programului și scopul urmãrit de acesta, vã invitãm sã participați la interviul coordonat de echipa de consultanți pe teme de eticã, împreunã cu specialiștii din cadrul departamentului de resurse umane.

Pentru a obține o selecție aleatoare, fiecare al cinci-lea salariat a fost selectat pentru a participa, dumneavoastrã fiind unul dintre ei. Menționãm cã prezența are la bazã voluntariatul, asigurându-se, totodatã confidențialitatea informațiilor.

Înterviul va avea loc în perioada 17-20 mai2015, în sala de protocol, iar programul poate fi stabilit împreunã cu echipa de consultanți, în funcție de programul dumneavoastrã.

Vã rugãm sã confirmați participarea dumneavoastrã până cel târziu 15 martie. Ziua și ora interviului vor fi stabilite de comun acord cu salariații de la Departamentul de Resurse umane.

Vă mulțumim anticipat pentru colaborare și vă asigurăm că la sfârșitul programului de monitorizare veți fi informat despre rezultatele obținute, așteptând sugestiile dvs.

13 mai 2015 Cu stimã,

Director executiv

organizarea sãlii

Interviul a avut loc în sala de protocol de la etajul superior al instituției, pentru a nu perturba activitatea organizației. Aceasta este o sală spațioasǎ și luminoasă.
Comisia de evaluare și cei intervievați au stat fațǎ în fațǎ, păstrându-se astfel contactul continuu dintre aceștia.

S-a avut în vedere să existe o ambianțǎ plăcută, să se distribuie băuturi răcoritoare, apǎ minerală și cafea tuturor participanților.

pregătirea listei de întrebări pentru interviu;

S-a procedat la întocmirea unui set de întrebări în vederea evaluării și stabilirii dilemelor etice cu care se confruntă organizația, în baza cărora se va încerca conceperea unui cod etic al organizației.

Scală de evaluare folosită cuprinde următoarele categorii de aprecieri:

a) total de acord;

b) de acord;

c) dezacord;

d) dezacord total.

Sunt mulțumit(ǎ) de condițiile în care îmi desfășor activitatea.

Cunosc prevederile codului de conduită al Funcționarului Public.

Aș putea aduce modificări în reglementarea actuală cu privire la activitatea desfășurată .

Este necesar ca în cazul unor restructurări, pentru a determina salariații care urmează să fie concediați să se aplice anumite criterii. Dacă da, care sunt acestea?

În urma concursului organizat pentru un post vacant, doi candidați, femeie și bărbat, au obținut același rezultate. Având în vedere că în administrația publică majoritatea posturilor sunt angajate de femei, femeia va avea un atuu în plus.

Superiori mei au un comportament etic în desfașurarae activităților.

Accept cadouri de la persoane care colaborează cu organizația mea, atât timp cât acestea nu-mi influențează decizia.

Dacă mi-ar aduce beneficii, aș oferi informații din interiorul organizației persoanelor interesate.

Superiorii îmi cer adesea să le rezolv (anumite) probleme personale în timpul programului de lucru.

Refuz să duc la îndeplinire sarcinile șefului ierarhic, dacă eu le consider neetice.

Am observat că anumiți colegi răspund la solicitările cetățenilor diferit, în funcție de naționalitate, religie, sex, vârstǎ.

Îmi păstrez calmul atunci când un cetățean care îmi solicitǎ unele servicii, are un comportament neadecvat.

Angajații cu vechime în organizații au prioritate în exprimarea opiniilor în ceea ce privește întocmirea unui proiect.

Calitatea reprezinǎ o prioritate în departamentul în care lucrez.

Relațiile cu superiorii sunt mai degrabă de colaborare, decât de autoritate.

Funcționarul public are obligația să adopte un comportament etic atât în interiorul b#%l!^+a?oragnizației, cât și în afara acesteia.

Ajut un coleg care are probleme personale la îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Când se iau deciziile analizez atât aspectele negative, cât și cele pozitive, ceea ce îmi afectează siguranța locului de muncă.

Cunosc cazuri în organizație, unde menținerea loculi de muncă a fost condiționată de acceptarea unui comportament neadecvat din partea șefului (hărțuire sexuală).

Anunț superiorii, atunci, când o rudă sau un prieten este direct implicat într-un proiect desfășurat de organizație.

Sunteți un om cinstit, cu o înaltã moralitate. Exemplul dat de șefii dumneavoastrã vã poate determina sã treceți cu vederea practicile neetice sau chiar sã le adoptați ? Dacã da, exemplificați.

În cazul în care persoana aflatã la conducere v-ar face remarci cu tentã sexualã în mod repetat, cu toate cã ați atenționat-o sã se opreascã, ați anunța persoanele abilitate ? Dacã nu, de ce ?

raportul intermediar

Interviul s-a desfășurat în timpul programului de serviciu, în sala de protocol, urmãrind programul stabilit de salariați împreunã cu echipa de consultanți.

Li s-a explicat participanților că interviul, fiind o problemă importantă, desfășurarea lui nu trebuie să se efectueze la întâmplare. S-a hotărât de comun acord, că trebuie stabilit un timp suficient pentru ca fiecare dintre interlocutori să aibă posibilitatea să răspundă și să se concentreze asupra întrebărilor. Toți cei intervievați au dat dovadă de sinceritate la interviu și au manifestat un mare interes pentru alcătuirea unui cod de etică bazat pe problemele reale cu care se confruntă în activitatea lor.

La interviu s-au prezentat voluntar toți salariații selectați în urma eșantionãrii. Pe baza răspunsurilor acestora au fost conturate o serie de concluzii la problemele de etică cu care se confruntă angajații din cadrul Primăriei Tășnad și anume:

1. Necunoașterea codului etic al funcționarului public;

2. Teama angajaților de a denunța corupția și abuzurile din cadrul instituției. Se impune promovarea unui program de protecție și încurajare a persoanelor care să denunțe eventualele abuzuri;

Conflictele de interese între angajați și între șefi – angajați se extind datorită inexistenței unei comunicări adecvate care să permită propagarea neviciată și la timp a informațiilor între serviciile și birourile organizației;

Incertitudinea care planează asupra recrutării și avansării în funcție;

Au fost prezentate o serie de reguli de care ar trebui să se țină cont în vederea creării unui climat etic și anume:

Managerii trebuie să manifeste interes față de sănătatea, securitatea și bunăstarea celor pe care îi conduc;

încrederea în oameni și susținerea intereselor lor;

libertate de acțiune a angajaților;

recunoașterea rezultatelor de performanță;

acționarea cu responsabilitate în beneficiul organizației

managerii nu trebuie să ofere sau să accepte cadouri sau favoruri în scop de mituire sau corupere;

stimularea colaborării și ajutorul reciproc dintre salariați;

preocuparea pentru creșterea performanțelor;

încurajarea comunicării.

Pe baza acestor concluzii a fost elaborat un cod de etică care se adresează atât personalului propriu, cât și relațiilor cu exteriorul.

Pentru a ridica nivelul etic al organizației, etica trebuie instituționalizată, împletită cu obiectul de activitate al organizației.

Simplitatea codului etic este una din caracteristicile unui cod etic bun, cu cât el este mai complicat cu atât el poate avea un efect contrar celui așteptat.

Implementarea eticii în unitate prin codul de etică se poate face prin următoarele căi:

pregătirea angajaților pentru a recunoaște situațiile dificile din punct de vedere etic;

supravegherea periodică a comportamentului angajaților;

evaluarea proceselor de decizie și a rezultatelor sub aspect etic;

folosirea unui sistem de măsuri care răsplătesc comportamentul corect și îl pedepsesc pe cel care nu corespunde normelor.

Programele de succes impun sprijinul top-managerilor. În primul rând sunt pregătiți managerii superiori în identificarea și rezolvarea problemelor de etică. Numai în aceste condiții vor fi capabili să facă aceasta și pentru salariații lor. De asemenea, este importantă revizuirea periodică, punându-se permanent accentul pe respectarea standardelor etice.

Managerii au responsabilitatea de a dezvolta un mediu mai etic și pentru aceasta se impune ca ei să reprezinte un model de comportament pentru ceilalți membri ai organizației. Nimic nu are un impact mai puternic decât atunci când salariații observă că managerii lor acționează în conformitate cu valorile și standardele pe care le-au declarat; nimic nu este mai devastator pentru dezvoltarea unui cadru de acțiune etic decât un manager care violează standardele etice ale organizației. Este avantajoasă b#%l!^+a?organizarea de întâlniri săptămânale cu scopul de a revizui toate discuțiile și deciziile cu implicații etice. Când este identificată o problemă potențială, un membru al staff-ului poate fi desemnat pentru clarificarea acesteia și pentru a dezvolta o strategie de rezolvare a acesteia în următoarea întâlnire.

Un alt aspect, deloc de neglijat, îl reprezintă comunicarea și ascultarea cu atenție a angajaților. Orice informație ambiguă trebuie corectată.

Codul etic al Primăriei

Domeniul de aplicare: – Normele de conduită profesională prevăzute de prezentul Cod de conduită sunt obligatorii pentru funcționarii publici, precum și pentru persoanele care ocupă temporar o funcție publică, din cadrul Primăriei Tășnad.

Obiective: – Obiectivele prezentului Cod de conduită urmăresc să asigure creșterea calității serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, precum și să contribuie la eliminarea birocrației și a faptelor de corupție din administrația publică.

I. Principii fundamentale

Pe întreaga duratã a programului de lucru, funcționarii din cadrul Primăriei au obligația de a acționa cu profesionalism, dovedind corectitudine și obiectivitate în relațiile cu contribuabilii și cu celelalte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Principiile care guvernează conduită profesională a funcționarilor publici sunt următoarele:

1) Integritatea este principiul conform cãruia funcționarii publici din cadrul Primăriei Tășnad își vor exercita funcția cu onestitate, bunã credințã și responsabilitate, respectând legea și acționând în conformitate cu prevederile legale și cu cerințele funcției; nu vor lua parte, cu bunã șiințã la nici o activitate ilegalã și nu se vor angaja în acte care sã discrediteze funcția publicã.

2) Legalitatea reprezintã principiul potrivit cãruia orice acțiune poate fi efectuatã dacã este prevãzutã într-un act normativ aplicabil domeniului de activitate.

3) Confidențialitatea este principiul conform cãruia funcționarii :

nu vor dezvãlui informațiile pe care le primesc de la contribuabili fãrã o autorizare a celor în drept, cu excepția cazurilor prevãzute de lege.

vor fi prudenți în folosirea și protejarea informațiilor acumulate în cursul activitãții și nu vor folosi informațiile și documentele de care iau cunoștințã pentru nici un scop contrar legii.

vor respecta confidențialitatea informațiilor dobândite în timpul activitãților profesionale, în legătură cu datele personale ale contribuabililor. Obligația respectãrii confidențialitãții se menține chiar și dupã terminarea relației profesionale între funcționarul public și contribuabil.

nu vor folosi informația în avantajul personal sau în avantajul unei terțe pãrți.

4) Obiectivitatea este principiul conform cãruia funcționarii trateazã toate situațiile cu care se confruntã în activitatea lor conform stãrii de fapt fãrã influențe externe.

Funcționarii  :

a) vor dovedi onestitate în îndeplinirea tuturor atribuțiilor de serviciu;

b) vor fi obiectivi în efectuarea constatãrilor și în stabilirea mãsurilor luate ori propuse;

c) vor evita ideile preconcepute și pãrtinirea;

d) nu se vor lãsa influențați în luarea deciziilor de oferte din partea contribuabililor incompatibile cu integritatea și obiectivitatea;

e) vor respinge și vor informa superiorii despre orice acte de corupție, fapte sau acțiuni ilegale;

f) nu vor folosi poziția sa de funcționar public în interese particulare;

g) nu vor condiționa îndeplinirea corectã a atribuțiilor de serviciu de obținerea unor recompense din partea contribuabilului;

i) nu se vor implica în activitãți sau înțelegeri, direct sau indirect, care ar da naștere la conflicte de interese;

j) nu vor folosi bunurile organizației pentru rezolvarea unor probleme personale;

k) vor semnala conducătorului ierarhic eventualele cazuri de conflict de interese în care se aflã ca urmare a sarcinilor primite.

5) Competența, este principiul conform cãreia toate situațiile sunt tratate printr-un raționament profesional.

în acest scop, funcționarii vor fi imparțiali și vor aplica cunoștințele, experiența și aptitudinile necesare în exercitarea atribuțiilor de serviciu. b#%l!^+a?

II. Nediscriminarea și egalitatea de șanse

funcționarii publici vor evita orice formã de favoritism ;

este interzisã discriminarea prin utilizarea unor practici care dezavantajeazã persoanele de un anumit sex sau etnie;

nu se permite nici o formã de hãrțuire : misoginismul, rasismul, șovinismul, xenofobia ;

sunt sancționate comportamentele prin care funcționarii sunt supuși unor tentative de corupere sexualã;

III. Conflictul de interese

Primăria Tășnad ia mãsurile necesare în scopul de a evita sau soluționa în mod adecvat situații care pot conduce la conflicte de interese care ar putea sã compromitã, direct sau indirect, îndeplinirea îndatoririlor sale;

funcționarilor le sunt interzise practice precum favoritismul, nepotismul, aplicarea unor acte de persecuție sau rãzbunare

vor fi evitate situațiile în care persoanele care îndeplinesc roluri multiple în organizație vor lua decizii pãrtinitoare;

Primăria Tășnad ia mãsuri pentru a evita și sancționa orice formã de corupție, cum ar fi: solicitarea de cãtre funcționari de cadouri sau bani, tentative de mituire, solicitarea unor servicii personale, precum și favoritisme de orice naturã, inclusiv sexualã;

IV. Transparența

Primăria Tășnad respectã principiul transparenței tuturor categoriilor de informații care intereseazã cetățenii, asigurând o informare corectã ;

transparența este asiguratã în toate activitățile desfãșurate de instituție ;

V. Abuzul de putere

– funcționarii publici din cadrul Primăriei Tășnad au datoria de a anunța organele abilitate în caz de abuz de putere;

– funcționarii vor respecta termenele de rezolvare a sarcinilor de serviciu impuse de lege și nu de superiori;

– funcționarii publici vor lucra peste program numai dacã existã un motiv întemeiat și are legãturã cu sarcinile de serviciu.

VI. Demnitatea, sprijinul profesional și mediul de lucru

  1.Funcționarii sunt obligați:

a) sã apere demnitatea funcției și sã nu lezeze prestigiul Primăriei Tășnad ;

b) sã nu rãspundã la provocãrile adresate de orice persoanã cu care vine în contact prin natura activitãții, cu privire la persoana sa, colegilor sau instituției din care face parte.

2. Funcționarii beneficiazã:

a) de protecția legii, în exercitarea atribuțiilor de serviciu;

b) de drepturile recunoscute de lege;

c) de sprijin pentru îmbunãtãțirea și perfecționarea cunoștințelor și activitãții sale profesionale;

d) de pregãtire profesionalã, inițialã și continuã, pe tot parcursul carierei sale;

e) de condiții de muncã de naturã sã-i ocroteascã sãnãtatea și integritatea fizicã;

f) de dotãrile materiale necesare, care sã-i permită îndeplinirea sarcinilor de serviciu în condițiile optime și cu operativitate.

VI. Respectarea normelor prezentului cod

1. Funcționarii trebuie sã fie conștienți de faptul cã este în interesul lor sã respecte Codul etic, încălcarea să conducând la suportarea consecințelor legale, cu efecte negative asupra carierei profesionale prin aplicarea de mãsuri disciplinare.

2. Comportamentul funcționarilor trebuie fie conform cerințelor Codului etic.

3. În cazul în care funcționarii nu respectã cerințele Codului etic sau nu pot justifica abaterile de la prevederile acestuia vor suporta sancțiuni disciplinare potrivit prevederilor legale.

4. Dacã existã indicii cã faptele sãvârșite de inspectorii de control fiscal întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni, conducãtorii acestora vor sesiza organele abilitate ale statului. b#%l!^+a?

4.3.2. Organizarea celei de-a doua runde

Programul de pregãtire

După prezentarea codului etic, consultantul specialist prezintă cadrului de conducere un program de pregătire a salariaților pentru rezolvarea dilemelor etice cu care se confruntă aceștia.

La acest program de pregătire prezența este obligatorie și după această perioadă de pregătire se vor lua măsuri de sancționare a salariaților cu un comportament neetic.

Un program de pregătire cu succes se realizează prin rezolvarea unor studii de caz, stabilirea de diagnostic și foarte multe dialoguri la aceste întâlniri.

Un program de pregătire performant trebuie să furnizeze angajaților cunoștințe și posibilități de înțelegere a următoarelor aspecte:

• recunoașterea implicațiilor etice asupra problemelor cu care se confruntă;

• examinarea cu obiectivitate a dilemelor etice și aplicarea unei reflecții corespunzătoare pentru rezolvarea lor;

• corectarea practicilor incorecte care nu au fost recunoscute anterior sau care au fost ignorate;

abordarea cu tact a dilemelor etice deoarece acestea ar putea afecta relațiile interpersonale;

mediatizarea necesității de a aplica principiile etice la toate nivelurile organizației.

Temele propuse de consultantul de etică sunt următoarele:

Necesitatea păstrării secretului de serviciu și nedivulgarea informațiilor profesionale.

Neadmiterea îndeplinirii unor sarcini ce încalcă legea sau urmărirea realizării de avantaje personale.

Denunțarea corupției și abuzului de putere.

Evitarea conflictelor de interese.

Respectarea drepturilor și intereselor celorlalți.

După trecerea unei perioade de timp (6-12 luni) se repetă intervievarea angajaților pentru a se analiza rezultatele obținute în urma codului de etică implementat.

Selecția personalului va fi aleatorie, la interviu participând de această dată și echipa de conducere a Primăriei.

Personalului i se va pune un nou set de întrebări iar de această dată în cadrul descoperirii de încălcare gravă a codului etic se vor putea aplica sancțiuni celor găsiți vinovați. În urma rezultatelor interviului se poate modifica codul de etică sau se poate chiar concepe un nou cod de etică.

Participanții la interviu se vor prezenta în urma unei invitații sub formă de scrisoare primite de la șeful instituției respective.

Instrumente pentru asigurarea climatului etic în organizație

1. Comunicarea onestă: evaluarea cu obiectivitate a subordonaților; nedenaturarea propunerilor care trebuie să ajungă la superiori.

2. Tratamentul corect: acordarea de salarii echitabile; neacordarea de preferențialitate furnizorilor; asumarea responsabilității și nearuncarea vinei pe subordonații de la nivelurile inferioare;

3. Considerația specială: „tratamentul corect”, standardul poate fi modificat pentru situații speciale cum ar fi: ajutorarea unui vechi angajat, prioritatea la angajare a unei persoane cu nevoi speciale, comanda dată unui furnizor loial, aflat în impas etc.

4. Competiția onestă: evitarea mituirii și a loviturilor pe la spate pentru a obține o finanțare.

5. Responsabilitatea față de organizație: acționarea în folosul întregii organizații și evitarea urmăririi doar a interesului propriu; evitarea risipei și a ineficienței.

6. Responsabilitatea socială a companiei: evaluarea consecințelor negative asupra comunității în momentul închiderii organizației; acordarea interesului pentru sănătatea și siguranța angajaților.

7. Respectarea legii: respectarea legislației.

4.4. Perceperea corupției de către societate în cadrul Primăriei Tășnad

Am făcut un studiu de caz care are ca obiectiv măsurarea modului în care populația orașului Tășnad percepe amploarea, frecvență, cauzele și căile de limitare a corupției.

Grupul subiecților aleși pentru această cercetare sunt 100 de persoane fizice cu vârsta cuprinsă între 20 și 65 de ani cu domiciliu în Tășnad.

Am folosit ca instrument un chestionar cu 10 itemi. (vezi Anexa 1)

Pentru o bună înțelegere a rezultatelor acestui sondaj am considerat necesar să facem câteva precizări.

sondajul nu măsoară nivelul real al corupției, ci determina modul în care populația din Tășnad percepe acest fenomen;

eșantionul este unul reprezentativ pentru populația "normală" a orașului, ceea ce face ca sondajul să fie relevant în primul rând pentru așa-numita "corupție mică" sau "de supraviețuire";

Rezultatele obținute:

Amploarea și frecvența actelor de corupție

Pentru determinarea modului în care populația percepe amploarea fenomenului corupției, respondenților li s-a cerut să răspundă la întrebarea:

În ce măsură considerați ca luarea de mită este răspândită cadrul Primăriei Tășnad ?

Opinia dominantă a populației a fost că toți funcționarii din Primăria Tășnad primesc mită.

La această întrebare rezultatele sunt următoare:

58% din cei întrebați cred că toți funcționarii primesc mita

35% din cei întrebați cred că cei mai mulți funcționarii primesc mita

5% din cei întrebați cred că foarte puțini funcționarii primesc mita

2% din cei întrebați nu au știut să răspundă

La întrebarea nr. 2 s-au obținut următoarele rezultate:

b#%l!^+a?

Am obținut următoarele rezultate:

52% din cei chestionați cred că se întâmplă de obicei

22% din cei chestionați cred că se întâmplă în unele situații

21% din cei chestionați cred nu se întâmpla

5% nu știu, nu răspund

La întrebarea nr.3 s-au obișnui următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații:

95% din cei intervievați preferă un sistem în care funcționarii nu acceptă și nu tratează pe nimeni preferențial

Nici o persoană dorește un sistem în care funcționarii acceptă uneori cadouri și îi tratează preferențial pe cei care le oferă sau un sitem în care există taxe de urgență sau prioritate

5% nu știu, nu răspund

La întrebarea nr.4 am obținut următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații:

53% consideră că folosirea banilor, cadourilor, folosirea serviciilor sau relațiilor pentru a influența funcționarii publici din cadrul Primăriei Tășnad este benefică pentru că dacă ai nevoie de ceva de la un funcționar poți obține

47% % consideră că folosirea banilor, cadourilor, folosirea serviciilor sau relațiilor pentru a influența funcționarii publici din cadrul Primăriei Tășnad este rea pentru oraș dar nu poate fi evitată de cei care locuiesc în această țară

La întrebarea nr.5 am obținut următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații:

59% ar plăti dacă și-ar permite

41% ar refuza chiar dacă și-ar permite

La întrebarea nr.6 am obținut următoarele rezultate:

b#%l!^+a?

Am obținut următoarele informații:

55% ar fi tentați să ofere servicii mai bune acelei persoane

30% s-ar simți ofensați de acea ofertă

10% nu s–ar simți ofensați, dar nu ar primi

5 % ar cere mai mult

La întrebarea nr.7 am obținut următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații

38% cred că această practică ar putea fi oprită dacă funcționarii publici ar fi platoti mai bine

31% cred că ar trebui să existe un sistem de sancțiuni pentru funcționarii care acceptă bani sau cadouri în schimbul unor servicii

26% cred că ar trebui să apară taxe pentru rezolvarea unor probleme în regim de urgentă

5% cred că ar să existe birouri sau linii telefonice speciale la care pot fi reclamați funcționarii care pretind bani sau cadouri

Nici un cetățean nu crede că cetățenii ar trebui să înceteze a mai oferi funcționarilor bani sau cadouri pentru a-și rezolva problemele

La întrebarea nr.8 am obținut următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații

40% cred ca presa și ONG –urile ar putea juca un rol important în prevenirea și combaterea corupției

32% cred că cetățenii ar putea juca un rol important în prevenirea și combaterea corupției

15% cred ca justiția și poliția ar putea juca un rol important în prevenirea și combaterea corupției

13% cred că Guvernul, Parlamentul, Președintele ar putea juca un rol important în prevenirea și combaterea corupției

La întrebarea nr.9 am obținut următoarele rezultate:

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Am obținut următoarele informații

70% nu știau că au dreptul de a participa

20% au participat

10% nu au participat

La întrebarea nr.9 am obținut următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații

70% cred că este importantă participarea cetățenilor la acțiunile Primăriei Tășnad

30% nu cred că este importantă participarea cetățenilor la acțiunile Primăriei Tășnad

Deși publicul nu intră în contact direct cu reprezentanți ai multor instituții și nu are experiența directă a corupției acestora, el percepe fenomenul corupției în mod diferențiat de la o categorie de instituții la alta.

Pe lângă identificarea destul de echilibrată a unor condiții istorice și culturale de posibilitate a fenomenului corupției, populația resimte în proporții diferite acțiunea unor factori specifici favorizanți. Astfel, respondenților li s-a cerut să precizeze măsura în care factori precum lăcomia, salariile mici sau poziția de putere ale funcționarilor, pe de o parte, și dorința cetățenilor de a obține favoruri, resursele bănești, lipsa de cunoaștere sau cultura reciprocității, pe de altă parte, joacă un rol în expansiunea corupției.

Este interesant de remarcat că, atunci când se referă la responsabilitatea funcționarilor, cetățenii tind să indice mai degrabă trăsături morale sau psihologice (de ex. lăcomia), decât aspecte structurale sau instituționale (precum caracterul discreționar al relației funcționar – cetățean sau salariile insuficiente ale funcționarilor).

De cealaltă parte, atunci când se referă la propria responsabilitate, publicul pune pe primul plan lipsa de informare ("oamenii nu cunosc serviciile la care au dreptul"), urmată de dorința puternică de a se bucura de un tratament preferențial ("oamenii sunt disperați să obțină favoruri") . Cultura reciprocității (dorința de a întoarce un serviciu), deși deține doar o pondere de aproape rămâne totuși un indicator important în special dacă ținem cont de faptul că întrebarea vizează un context al relațiilor oficiale / profesionale.

La fel ca preferința pentru factorii psihologici și morali, ea indică gradul redus de formalizare a relației funcționar – cetățean, care face că, în viața cotidiană, aceasta să fie tratată asemenea unei relații personale oarecare.

b#%l!^+a?

CONCLUZII

În România etica în administrația publică are o importanță aparte față de alte state cu administrații democratice consolidate. Procesul de așezare legislativă a administrație publice românești a fost el însuși greu.

Zona etică a administrației publice este cu atât mai sensibilă cu cât scopul vizat este menținerea încrederii publice în funcționarea instituțiilor, încredere fără de care democrația este doar spectacol politic.

România nu este un caz de excepție, dar este un caz de creștere a scepticismului și a cinismului legat de serviciile publice. Există un nivel mare de neîncredere în executiv și în faptul că adesea se substituie legislativului. Legislativul este adesea perceput ca fiind mai degrabă un consumator de resurse decât un prestator de servicii publice. Din cauza acestei frecvente percepții, așteptările cetățenilor ca politicienii și funcționarii publici să aibă un anumit grad de exemplaritate morală este chiar mai mare decât în privința altor categorii, cu alt statut social.

Administratorii publici se află constant în fața unor decizii cu implicații etice și sunt adesea obligați să opteze între aspirații personale și responsabilități instituționale.

Este destul de răspândită opinia potrivit căreia etica nu este adecvată pentru administrația publică fiindcă aceasta nu este decât o birocrație apolitică iar funcționarii publici sunt, sau ar trebui să fie, angajați pe merit și nu aleși în urma unui scrutin politic.

Administrația se ocupă de problemele tehnice ale guvernării, prin urmare, valori de tipul binelui sau dreptății deciziilor, nu intră în cerințe pentru funcționarii publici. Ei răspund în fața superiorilor ierarhici și a legii, sunt supuși controalelor și sunt judecați pe alte criterii decât cele ale profesionismului.

Obiecția principală care poate fi adusă acestui argument își are fundamentul în faptul că, în raport cu administrația publică, cetățenii dețin autoritatea ultimă fiindcă administrația este în slujba lor, nu a instituțiilor în sine, nici a politicienilor. Deși valoarea etică cea mai comună în aprecierea funcționarilor publici este corectitudinea, administrația nu se adresează doar relației cetățean-lege, ci și politicilor publice, acestea fiind orientate spre alte valori centrale: echitatea, egalitatea de șanse, dreptatea.

Rolul preponderent al unei etici în pentru administratorii publici vine din faptul că, în condițiile în care o birocrație încetează să-și împlinească rolul într-o manieră etică, adică într-o manieră percepută de oameni ca dreaptă, corectă și echitabilă, atunci beneficiarii serviciilor ei devin neîncrezători și frustrați în privința guvernării și chiar a sistemului politic. Se pierde încrederea publică.

Problema este cu atât mai acută în societățile care își schimbă sistemul politic (societățile în tranziție, cum este cazul celei românești) și au încă instituții vulnerabile ca autoritate publică.

Funcționarii publici sunt ei înșiși cetățeni. Ei reflectă valorile societății în care trăiesc și sunt socializați să răspundă "voinței deliberative", adică respectului față de lege, participării angajate, toleranței, respectului pentru alții, responsabilității în urmărirea interesului public.

O abordare democratică a rolului de funcționar public presupune încurajarea libertății de exprimare, a traducerii politicilor în fapte, furnizarea informațiilor de bună calitate, promovarea dialogului, analizei, interpretării.

Administrația publică este menită să țină în echilibru interesul colectiv cu cel politic, promovat de legislativ și executiv. Rolul ei a fost și este acela de a crea cadrele instituționale civilizate ale vieții cetățenilor. Pe de o parte, aceasta înseamnă soluții economice și responsabile pentru problemele cetățenilor, pe de altă parte, înseamnă să atragă potențialul cetățenesc de resurse (de exemplu importanța colaborării între administrația publică și organizațiile neguvernamentale în sensul utilizării resurselor și împărțirii serviciilor pe criteriul eficienței).

Transparența proceselor care se desfășoară în administrația publică, în principal a celor prin care se iau decizii este crucială pentru păstrarea fenomenului corupției în limite acceptabile.

Toate țările democratice au adoptat o legislație specifică a cărei scop este asigurarea accesului la informații a publicului. Totuși realizarea unei bune transparențe ridică unele probleme. În primul rând implică unele costuri suplimentare, atât materiale, dar și, ceea ce este mai important legate de timpul suplimentar pe care îl presupun.

Corupția reprezintă o amenințare pentru democrație pentru supremația dreptului, echității sociale și a justiției, erodează principiile unei administrații eficiente, subminează economia de piață și pune în pericol stabilitatea economică.

Societatea modernă a ajuns într-un moment când se poate spune că fenomenul corupției capătă dimensiuni universale. Această concluzie se impune din cauza multitudinii de cazuri grave de corupție care au fost depistate în ultimii ani.

Este absolut necesară completarea măsurilor de prevenire cu acțiuni de educare a populației în sprijinul intoleranței față de actele de corupție și de obținere a sprijinului ei în campania anticorupție promovată de autoritățile publice.

Măsurile de contracarare a corupției neapărat trebuie să includă și pe cele de „curățire” a câmpului juridic de norme care contribuie, favorizează corupția. Așa norme se numesc corupțiogene, care exprimă de regulă interesele unor grupe.

Ca măsură de prevenire, cred că este imperativ la acest capitol conjugarea eforturilor pentru dezrădăcinarea mentalității corupte a societății noastre prin ridicarea nivelului de cultură juridică și promovarea educației anticorupție.

Eficiența luptei împotriva corupției depinde de existența opiniei publice, de simțul civil și de educația acesteia capabilă să influențeze deciziile puterii de stat.

Se impune astfel ca instanțele să fie completate cu judecători de o ținută morală incontestabilă cu o credibilitate vizibilă din partea populației și să fie asigurată independența și imparțialitatea reală a judecătorilor și instanței în procesul de influență a justiției.

IBLIOGRAFIE

Literatură de specialitate

Bâtlan, I. Philosophia moralis: prelegeri de etică, Editura Didactică și Pedagogică, București 1997;

G. Bernard, The definition of morality, Standford Enciclopedia of Psilosophy, 2011;

Cornu, D. Journalisme et verité. Pour une éthique de l'information, Geneve, Labor& Fides, 1994

Diaconu, I. Tratat de drept Internațional Public, vol.I,Editura Luminalex ,București 2002;

Filip, R. I. Iamandi, Etică și responsabilitate socială corporativă în afacerile internaționale, Academia de Studii Economice, București 2008;

Lipovetsky, G. Amurgul datoriei, Etica nedureroasă a noilor timpuri democratice, Editura babel București 1996;

Miroiu, M. Etică profesională,curs universitar, Universitate București 2000

Pivniceru, M., C. Luca, Deontologia profesiei de magistrate. Repere contempirane, Editura Hamangiu București 2008;

Popa, I. Tratat privind profesia de magistrat,Editura Unoversul Juridic, București 2007;

Popa, N. I.Dogaru, C.Dănișor, Filosofia dreptului, Marile curente, Editura C.H. Beck, București 2010;

Sandu, Antoniu Etică și deontologie, Editura Lumen, Iași 2012;

Singer, P. Tratat de etică, Editura Polirom Iași 2006;

Spătăcean, O. Deontologie și expertiză contabilă, Universitatea Petru Maior, Tg. Mureș, 2011;

Articole din reviste de specialitate

N. Cochinescu, Introducere în deontologia juridică, în Revista Dreptul nr. 4/1995;

M. Vasilescu, Incompatibilitatea judecătorului în cadrul procesului penal, în Revista Dreptul nr. 1/2004;

Legislație internă și internațională

*** Constituția României revizuită 2003

*** Legea nr. 303/2004 statutul magistraților

*** Legea nr 188/1999 privind statutul funcționarilor publici

Anexa nr.1

CHESTIONAR

1. În ce măsură considerați că luarea de mită este răspândită în cadrul Primăriei Tășnad?

toți funcționarii iau mită

cei mai mulți funcționari iau mită

foarte puțini dintre funcționari iau mită

nu știu, nu răspund

2.Cât de des vi s-a întâmplat ca funcționarii din Primărie să vă creeze probleme cu scopul de a primi bani sau cadouri?

a) se întâmplă de obicei

b) în unele situații

c) niciodată

d) nu știu, nu răspund

3. Ce fel de sistem este preferabil pentru cetățeni?

a) un sistem în care funcționarii nu accepta cadouri și nu tratează pe nimeni preferențial

b) un sistem în care funcționarii accepta uneori cadouri și îi tratează preferențial pe cei care le oferă

c) un sistem în care exista taxe de urgență sau de prioritate

d) nu știu, nu răspund

4. Care este opinia dvs. privind folosirea banilor, cadourilor, serviciilor sau relațiilor pentru a-i influența funcționarii publici în cadrul Primăriei Tășnad? b#%l!^+a?

a) este benefică pentru că, dacă ai nevoie de ceva de la un funcționar, poți obține

b) este rea pentru oraș dar nu poate fi evitată de către cei care locuiesc în această țară

5. Cum ați reacționa dacă un funcționar v-ar solicita în mod direct bani pentru a vă rezolva o problemă?

a) aș plăti dacă mi-aș permite

b) aș refuza chiar dacă mi-aș permite

6. Dacă ați fi un funcționar public și un cetățean v-ar oferi bani sau cadouri, cum ați reacționa?

a) nu m-aș simți ofensat, dar nu aș primi

b) m-aș simți ofensat de acea ofertă

c) i-aș cere mai mult

d) aș fi tentat să ofer servicii mai bune acelei persoane

7. Cum credeți că ar putea fi stăvilită practica de a oferi/solicita bani sau cadouri pentru rezolvarea unor probleme?

a) să existe birouri sau linii telefonice speciale la care pot fi reclamați funcționarii care pretind bani sau cadouri

b) să se instituie taxe pentru rezolvarea problemelor în regim de urgență

c) funcționarii publici să fie mai bine plătiți b#%l!^+a?

d) să existe și să se aplice un sistem de sancțiuni pentru funcționarii care acceptă bani sau cadouri în schimbul unor servicii preferențiale

e) cetățenii să înceteze a mai oferi funcționarilor bani sau cadouri pentru a-și rezolva problemele

8. Cine ar putea juca un rol important în prevenirea și combaterea corupției?

a) Justiția, Poliția

b) Cetățenii

c) Presa, Organizațiile neguvernamentale

d) Guvernul,Parlamentul, Președintele

9.Ați participat la decizii luate în cadrul Primăriei Tășnad?

a) da

b) nu

c)nu știam că am acest drept

10. Credeți că este importantă participarea cetățenilor la acțiunile Primăriei?

a) Da

b) Nu b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?