Etica protestanta si spiritul capitalismului [625110]

Referat
“Etica protestanta si spiritul capitalismului ”
-Max Weber –

Student: [anonimizat]> Grupa 2

Karl Emil Maximilia n "Max" Weber a fost un sociolog , filosof, jurist și economist
politic german, ale cărui idei au influențat profund teoria socială și cercetarea socială . Weber este
adesea citat, împreună cu Émile Durkheim și Karl Marx , ca unul dintre cei trei fondatori ai
sociologiei. Weber a fost un mare susțină tor al antipozitivismului metodologic , argumentând în
favoarea studiului acțiunii sociale prin mijloace interpretative (mai degrabă decât pur empirice ),
bazat pe înțelegerea scopului și sensului pe care indivizii îl atribuie propriilor lor acțiuni. Spre
deosebire de Durkheim, el nu credea în monocauzalitate și a avansat în schimb ideea că pentru
orice rezultat pot fi mai multe cauze.
Principala preocupare intelectuală a lui Weber a fost înțelegerea proceselor
de raționalizare , secularizare , și „dezvrăjirea ” pe care le -a asociat cu creșterea capitalismului
și modernității , și pe care o vedea ca un rezultat al unui nou mod de gândire despre lume. Weber
este cel mai bine cunoscut pentru teza lui ce combina sociologia economică si sociologia religiei ,
elaborată în cartea sa “Etica protestantă și spiritul capitalismului ”, în care el propunea ideea
că protestantismul ascetic a fost una dintre cele mai importante „afinități elective” asociate cu
creșterea capitalismului de piață și a statului național rațional -legal în lumea Occidentală. El a
susținut că stimularea capitalismului se sprijină pe principiile de bază ale protestantismului.
Astfel, se poate spune că spiritul capitalismului este inerent valorilor religioase protestante.
1) Importanta etica a cartii

În cadrul acestei lucrări, Max Weber își propune să arate că etica și înțelegerea protestantă a
lumii au influențat în mod pozitiv dezvoltarea capitalismului, astfel el demonstrează felul în care
biserica protestantă, înaintea celorlalte biserici tradiți onale, a conciliat principiile dogmei creștine
cu acumularea bogăției. Etica protestantă a însemnat pentru evoluția capitalismului cel puțin tot
atât cât a însemnat tiparul, inovație care a produs schimbări sociale fără precedent. Cele două
principii – cel al acțiunii raționale și cel al democrației exprimate prin libertate, egalitate,
fraternitate – au rodit pe continentul european. Inovațiile aduse de biserica protestantă (bogația ca
har de la Dumnezeu și accesul marginalilor la competiția socială) au ofe rit legitimitate eticii
principiilor iluministe. Diferențele dintre catolici și protestanți sunt dezvăluite prin multiple
exemple pe care Weber ni le oferă: – protestanții, ca elevi și absolvenți, aveau o pregătire
superioară față de catolici; ponderea mar e a protestanțiilor mai culți nu făcea decât să sublinieze
slaba participare a catolicilor la câștigul capitalist "Contemporaneitatea lui Weber nu decurge
numai din faptul că este cel mai citat socilolog ci, în primul rând, din actualitatea analizelor sale
și din permanenta reconsiderare a contribuțiilor sale metodologice și epistemologice. A creat o
operă impresionantă, care în Romania ultimelor decenii, a fost cunoscută doar de un număr
restrâns de specialiști. La acest fapt au contribuit două situații. M ai întâi, o limitare de ordin
editorial: absența traducerilor în limba romană a principalelor opere ale sociologului german. În
al doilea rând, o limitare de ordin ideologic: Weber a fost considerat unul dintre principalii
adversari teoretici și ideologici ai lui Karl Marx.
În consecință, opera sa trebuia ținută departe de cei pe care i -ar fi putut influența." (Ioan
Mihăilescu) – dintre calfe, catolicii sunt cei care manifestă o activitate meșteșugărească mai
pronunțată, tot mai mulți devenind maiștrii meșt eșugari, pe când protestanții se îndreaptă într -o
măsură relativ mai mare spre fabrici pentru a ajunge în eșaloanele superioare ale muncitorilor

calificați și ale funcționarilor industriali – protestanții demonstrează o înclinație specifică spre
raționalis m economic, ceea ce la catolici nu s -a putut constata și nici nu se poate constata în
același mod Această cauză a comportamentului diferit trebuie căutată în “specificul lăuntric
durabil al confesiunilor”.
Calviniștii, protestanți care își bazează credin ța pe ideile lui John Calvin, cred în
predestinare, actul prin care Dumnezeu predestinează că anumite suflete vor fi osândite și altele
vor fi mântuite, și nimic din ceea ce pot face ei în această lume nu poate influența decizia lui
Dumnezeu. Sarcina calvi niștilor în această lume este să fie ascetici (să se abțină de la plăcerile
lumești) și să lucreze pentru gloria lui Dumnezeu. “faptele nu sunt cauză reală, ci doar un
principiu de cunoaștere a stării de grație și aceasta numai în cazurile când ele s -au fă cut spre
gloria lui Dumnezeu”. Pentru ei, acumularea averii nu este un păcat, ci, dimpotrivă, este socotit
ca un har dat de Dumnezeu. Averea celui care muncește este pusă în slujba comunitații în care
trăiește. Dumnezeu nu -i iubește numai pe cei care își p ărăsesc averile și se izolează de
comunitate mergând în pustiu în căutarea lui, ci îi iubește și pe aceia care rămân în mijlocul
oamenilor și produc bogăție.
Bogăția acestora lucrează pentru comunitate, fie direct, ca un bun de consum de care se
bucură toț i cei care îl cumpără sau prin impozitele către bugetul public din care se fac
redistribuirile în folosul tuturor, fie indirect, prin investițiile pe care le face cel care adună avere,
investiții care generează locuri de muncă, deci asigură existența decen tă a multor oameni, sau
prin acumulările de capital de care se folosesc bancile pentru a imprumuta alți investitori care
multiplică bogația comunitară. Această spirală a bogației nu ar fi posibilă fără acei oameni care
la început dovedesc curaj, au idei no vatoare, tenacitate în urmărirea țelurilor propuse și o
pricepere deosebită pentru administrarea resurselor umane, financiare sau naturale, într -un mod
cât mai ingenios cu putință. De fapt, prin această pricepere în înmulțirea banilor cu ajutorul unor
idei ingenioase care nu stau la îndemana oricui, este tradus harul dăruit de Dumnezeu bunului
creștin.
Capitalismul, ca tip de organizare economică, a condus la o dezvoltare fără precedent a
societăților, ajungând să fie considerat singura cale rațională de de zvoltare modernă. Acesta a
apărut în Europa Occidentala și s -a extins treptat, ajungând un sistem de organizare economică
de cuprindere mondială. Weber consideră că dependența capitalismului de sistemul de credințe al
primilor calviniști este cel mai bun e xemplu al modului în care ideile dirijează societatea; și chiar
dacă nu protestantismul a produs capitalismul, el a fost cu siguranță un ingredient esențial.
Problema apariției capitalismului și a dezvoltării economice și sociale, în general elaborate
de K arl Marx, continua să fie foarte prezentă în gândirea și acțiunile oamenilor politici din
fostele țări socialiste. Pentru a putea fi ințeleasă de un numar cât mai mare de oameni, aceasta a
fost simplificată. Dezvoltarea economică și socială a fost posibilă datorită dezvoltării forțelor
productive care au determinat perfecționarea relațiilor de producție și dezvoltarea unei anumite
suprastructuri ideologice și instituționale. În concepția lui Weber, comportamentele economice
au un conținut etic intrinsec.

Pentru anul modern, munca este o datorie, un semn de virtute și o sursă de satisfacție
profesională. Aceasta este o trăsătură a “omului capitalist modern” însă ea are o origine
transcedentală și o semnificație religioasă evidentă pe care sociologul german îș i propune să o
reliefeze. “Spiritul capitalismului” la Weber are o semnificație care contrastează cu un alt tip de
activitate pe care îl desemnează ca fiind “tradițional”. Comportamenul tradițional este evident
atunci cand muncitorii preferă munca mai puți nă în loc de bani mai multi, cand în orele de
munca urmaresc maximum de confort și minimum de efort, când se dovedesc incapabili să se
adapteze la noile metode de muncă.
Alte trăsături ale spiritului tradițional sunt zgârcenia și lipsa de scrupule în org anizarea
afacerilor. Treptat acest spirit tradițional a cedat în fața unui alt spirit orientat dupa anumite
principii morale. Deosebirile dintre cele două tipuri de comportamente se pot observa și în modul
în care întreprinzatorii urmăresc câștigul. Întrep rinzătorul tradițional dobândește câștiguri prin
camătă și circulația banilor, prin participarea la finanțarea unor tranzacții politice cum ar fi
revoluțiile, războaiele, etc. Câștigurile realizate din acest comportament depindeau foarte mult de
fluctuații le politice. Capitalismul însă urmarește câștigul în mod rațional, prin comercializarea
continuă pe o piață liberă, dar dominată de reguli și legi, prin dezvoltarea de întreprinderi
productive care folosesc conturile contabile, prin operații financiare, pr in tranzacțiile speculative
cu bunuri standardizate, prin dezvoltarea întreprinderilor orientate în funcție de obținerea
profitului pe termen lung. Întotdeauna au existat întreprinzători care și -au condus în mod
sistematic afacerile, care au muncit mai mul t decat angajatii lor, au consumat puțin, și și -au
folosit economiile în investiții. În perioadele premoderne aceștia au constituit cazuri izolate și nu
au putu impune o nouă ordine economică. Pentru ca noul comportament să se generalizeze în
întreaga soci etate, a fost necesar ca el să -și aiba originea în ceva comun tuturor membrilor unei
societăți. Acest ceva comun majorității membrilor unei societăți a fost identificat de Weber în
etica protestantismului. Protestantismul a marcat o diferențiere evidentă î n raport cu catolicismul.
În doctrina catolică (și în cea ortodoxă), Dumnezeu este bun și îndurător. Faptul de a fi ales
sau damnat depinde în mare măsură de comportamentul indivizilor, de gradul în care aceștia
respectă pruncile divine. Niciodată nu este prea târziu pentru a intra în grația divină. Chiar și cele
mai cumplite păcate pot fi iertate, cu condiția ca păcătosul să -și recunoască greșelile și să se
conducă în continoare după perceptele divine. Protestantismul introduce o concepție nouă asupra
predestinării. Faptul de a fi ales sau damnat este stabilit de Dumnezeu de la începuturile
timpurilor și pentru totdeauna. Omul nu poate ști dacă a fost ales sau damnat, pentru că o
asemenea știință ar însemna ca el să poată pătrunde misterele divine și să -și poată negocia
destinul său cu Dumnezeu. În cele din urmă, aceasta ar însemna o neînțelegere a atotputerniciei
și atotștiinței lui Dumnezeu. Starea de grație sau de damnare este hotărâtă de o putere absolută și
nu de ceea ce face omul. Întrucât nu mai poate coopera cu Dumnezeu la făurirea propriului
destin și nici nu poate pătrunde misterele, individul trăiește o stare dramatică de permanentă
incertitudine.
În absența oricărui mijloc magic de a atinge starea de grație, omul nu are altă soluție decât de
a duc e o viață ascetică (“raționalizarea modului de viață în această lume, în perspectiva celei de
dincolo, era efectul concepției despre chemare a protestantismului ascetic”).

Tocmai în acest comandament al eticii protestante este identificată de către Weber l egătura
dintre calvinism și “spiritul capitalismului”. Doctrina predestinării și alte doctrine teologice
conexe încurajează viața activă, munca. Doctrina puritană argumentează credincioșilor faptul că
munca este singura apărare împotriva tentațiilor, a înd oielilor. Credinciosul trebuie să folosească
fiecare clipă din viața sa pentru a servi gloria lui Dumnezeu și pentru a dobândi încrederea
asupra “alegerii” sale. A folosi viața în conversații inutile, în petreceri de societate, dormind mai
mult decât este necesar pentru menținerea sănătății, chiar și în rugăciuni este rău pentru că omul
se sustrage astfel de la o viață activă care este singura conformă cu cerințele lui Dumnezeu.
Munca perpetuă este modul de viață poruncit de Dumnezeu căruia fiecare om trebu ie să i se
conformeze. Utilitatea muncii este judecată dupa rezultatele bune obținute, care la rândul lor
reprezintă semne ale grației divine. Profitul și bunăstarea sunt condamnabile numai dacă ele
conduc la lenevie și delăsare. Dimpotrivă, dacă sunt rezu ltatul îndeplinirii obigațiilor ele sunt de
apreciate ca daruri ale lui Dumnezeu pe care omul nu le poate refuza. Atât timp cât este
rezultatul unui efort permanent, dobândirea de câștiguri este o obligație, o datorie pentru
întreprinzători.
2) Formularea a rgumentată a unui punct de vedere personal
Din punctul meu de vedere, lucrarea sociologului german este mai curand o formu lare de
ipoteze pentru cercetari viitoare.Asemenea cercetari s -ar putea referi la modul in care
rationalismul ascetic al p uritanilor a afectat organizarea v ietii de zi cu z i a grupurilor sociale,
incepand cu congregatiile si terminand cu statul national, cum se re lationeaza el cu rationalismul
umanist , cu empirismul stiintif ic, cu dezvoltarea tehnologiei modern e si a culturii.Teoria
dezvoltata de Weber in “Etica protesta nta si spiritul capitalismului ” trebuie perceputa in
dimensiunile pe care I le-a dat autorul ei: o teorie de explicatie regionala si istorica. De asemnea,
Max Weber își propune să arate că etica și înțelegerea protestantă a lumii au influențat în mod
pozitiv dezvoltarea capitalismului . Tinand cont de situatia sociala si culturala in Romania,
consider c a lectura acestei carti poate activ a coarda patriotismului social al persoanelor de p este
35 de ani care au exp erienta de viata a unei perioad e de conflict intre mentalitatile sociale si
liberale care au influentat si activ itatile economice pe teritoriul nostru .