Etica Protestanta Si Spiritul Capitalismului

Capitalismul , ca tip de organizare economică a condus la o dezvoltare fără precedent a societăților, ajungând să fie considerat drept singura cale raționala de dezvoltare modernă.

Una din cele mai influente teorii ale formării capitalismului, o datorăm lui Max Weber, considerat de unii autori cel mai mare sociolog german, iar de alții cel mai mare sociolog al tuturor timpurilor. Datorită influenței sale asupra dezvoltării metodologiei sociologice, este cel care a pus bazele sociologiei interpretative ,domeniu ce a cunoscut o cunoscut o dezvoltare considerabilă.

Conceptul de spirit al capitalismului e folosit aici în acest sens specific, este spiritul capitalismului modern. Căci faptul că aici avem de-a face numai cu capitalismul vest-european și american este evident din felul în care a fost pusă problema. Capitalismul a existat în China, India, Babilon, în lumea clasică și în Evul Mediu.

Pentru a demonstra acest lucru , procedează la o analiză comparativă a doctrinelor teologice dominante în perioada capitalismului timpuriu, analiza ce îl conduce la concluzia că există o legătură puternică între modelele comportamentale ,conceptele eticii seculare si doctrinele religioase ale protestantismului.

Weber afirmă că doctrinele protestante conțin încurajări ale noului tip de comportament economic in special în doctrina predestinării.

În concepția lui Weber, comportamentele economice au un conținut etic intrinsec.

Pentru omul modern ,munca este o datorie,un semn de virtute și o sursa de satisfacție personală, aceasta este o trăsătura a ‟omului capitalist modern„ , dar ea are o orientare transcedentală și o semnificație religioasă evidentă pe care sociologul german îșî propune să o reliefeze în opera ‟ Etica protestanta și spiritul capitalismului.„.

Weber pune foarte mult accent pe religie, mai ales pe cea protestantă, demonstrând că biserica protestantă,înaintea celorlalte biserici tradiționale,a conciliat principiile dogmei creștine cu acumularea bogăției.

Etica protestantă a însemnat pentru evoluția capitalismului cel puțin tot atât cât a însemnat tiparul, inovație care a produs schimbări sociale fără precedent.

Cele două principii – cel am acțiunii raționale și cel al democrației exprimate prin libertate, egalitate, fraternitate – au rodit pe continentul european.

Inovațiile aduse de biserica protestantă (bogăția ca har de la Dumnezeu și accesul marginilor la competiția socială) au oferit legitimitate eticii principiilor iluministe.

Protestantismul marchează o diferențiere evidentă în raport cu catolicismul si ortodoxismul.Spre deosebire de catolicism si ortodoxism unde Dumnezeu este bun și îndurător , iar gradul de a fi ales sau dominat depinde în mare măsură de comportamentul indivizilor, de gradul in care aceștia respecta poruncile divine , în grația divina putând intra și după ce și-a recunoscut păcatele și se conduce în continuare după preceptele divine, protestantismul induce o concepție nouă asupra predestinării.

Calviniștii ,protestanți care isi bazează credința pe ideile lui John Calvin,cred în predestinare,actul prin care Dumnezeu predestinează că anumite suflete vor fi osândite și altele vor fi mântuite, și nimic din ceea ce pot face ei în această lume nu poate influența decizia lui Dumnezeu.

Sarcina calviniștilor în această lume este sa fie ascetici ( să se abțină de la plăcerile lumești și să lucreze pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru ei , acumularea averii nu este un păcat, ci dimpotrivă este socotit ca un har dat de Dumnezeu. Averea celui care muncește este pusă în slujba comunității în care trăiește.

Dumnezeu nu-i iubește numai pe cei care își părăsesc averile și se izolează de comunitate mergând în pustiu în căutarea lui,ci ii iubește și pe aceia care rămân în mijlocul oamenilor și produc bogăție.

Bogăția acestora lucrează pentru comunitate,fie direct ,ca un bun de consum de care se bucura toți cei care îl cumpără sau prin impozitele către bugetul public din care se fac redistribuirile in folosul tuturor, fie indirect, prin investițiile pe care le face, cel care adună averea,investiții care generează locuri de muncă,deci asigură existenta decentă a multor oameni, sau prin acumulările de capital de care se folosesc băncile pentru a împrumuta alți investitori care multiplica bogăția comunitară . Această spirală a bogăției nu ar fi posibilă fără acei oameni care la început dovedesc curaj, au idei novatoare, tenacitate in urmărirea țelurilor propuse și o pricepere deosebită pentru administrarea resurselor umane,financiare sau naturale, intr-un mod cat mai ingenios cu putință.

Conform doctrinei elaborate de Calvin unii oameni sunt aleși , iar alții sunt damnați, dar nu se știe cum a luat Dumnezeu aceasta decizie, pentru ca daca am aplica principiile justiției pământești la hotărârile divine, am da dovada de lipsă de credință. Omul se simte neputincios pentru că Biserica,preotul sacramentele nu-l pot ajuta.

Omul trebuie să se comporte ca și cum ar fi ales să respingă orice îndoială ca pe o tentație a diavolului, având ca soluție ducerea unei vieți ascetice.

In acest comandament al eticii protestante,Weber identifică ,,legătura dintre calvinism și spiritul capitalismului”.

Doctrina predestiării și alte doctrine teologice conexe încurajează viața activa,munca. Munca desfasurată conform comandamentelor lui Dumnezeu este singurul mijloc de a obține certitudinea asupra grației divine.

Doctrinele teologice și scrierile pastorale din codul protestantismului conțin în mod intrinsec ideile încurajării planificării și urmăririi permanente a câștigului economic.

Protestantismului ca mișcare religioasă a influențat dezvoltarea culturii materiale și a imprimat o tendința generală a activităților oamenilor. Impulsurile psihologice care-și au originea în credințele și practicile religioase au dat un sens vieții cotidiene a oamenilor si i-au determinat sa adere la acest sens . Weber nu a analizat ideile religioase ci modul în care doctrinele reformei și morala puritanilor au devenit un mod de viața pentru un întreg grup de oameni.

În concepția lui Weber,etica protestantă a fost unul din multele fenomene care au condus la creșterea raționalismului în diverse aspecte ale vieții sociale.
Raționalismul care s-a manifestat îndeosebi în civilizația vestica unde este corelat cu dezvoltarea capitalismului. El a fost folosit in Vest în cunoașterea și observația științifica în utilizarea metodelor experimentale în analiza istorică în jurisprudența ,în organizarea administrației și a activităților economice.

Intre protestantism și capitalism este o legătură incidentala și nu o dependență cauzală absolută .

Reforma a însemnat de fapt eliminarea controlului unei Biserici cu al alteia , mai toleranța. Diferențe între protestanți și catolici existau și din punct de vedere al educației superioare oferite copiilor lor,interesul mai scăzut al catolicilor pentru studii tehnice și ocupații industriale, comerciale și în general pentru afacerile specifice clasei mijlocii, fața de cel al protestanților. Catolicii preferau gimnaziile umaniste,din rândurile lor fiind puțini antreprenori capitaliști și aveau o proporție mai scăzută chiar în rândurile muncitorilor calificați din industria moderna. Dintre muncitorii experimentați , catolicii au o înclinație mai puternica de a rămâne la meșteșugurile lor, in timp ce protestanții sunt atrași în număr mai mare spre fabrici unde ocupă nivelurile superioare ca lucrători calificați sau ocupa locuri în administrație.

Judecând ambele religii la nivelul popular, protestanții critică idealurile ascetice ale modului de viața catolic,în timp ce catolicii răspund cu acuzația că materialismul rezultă din secularizarea tuturor idealurilor înfăptuite de protestantism. Atitudinile lor sunt diferite față de viața economica ,,catolicul e mai liniștit , având într-o măsura mai mica impulsul de a dobândi :el preferă o viața cat se poate de sigura,chiar si cu un venit mai mic ,decât o viața plina de riscuri și emoții, chiar daca i-ar putea aduce șansa de a obține onoruri si bogatie”… ,,protestantul prefera sa mănânce bine,iar catolicul –sa doarmă netulburat”.

„Spiritul capitalismului “ este un ,,fenomen semnificativ prin individualitatea sa unica” care ,,nu poate fi definit potrivit formulei genusproximum,differentia specifica” pentru ca ,,trebuie sa fie alcătuit treptat din părțile individuale extrase din realitatea istorica”. Pentru a evidenția ,,Spiritul capitalismului” Weber se folosește de unele fraze aparținând lui Benjamin Franklin, aceleași fraze folosite și de Ferdinand Kurnberger în ,,Tablou al culturii americane”.
Frazele reprezintă profesiunea de credința a unui yankeu și se pot rezuma astfel; ,,timpul înseamnă bani”….,,creditul înseamnă bani”…,, banii au o natură prolifica,generatoare”…. ,,bunul platnic e stăpân peste punga altuia”…,, din șase lire pe an ai putea trage foloase ca de pe urma a o suta de lire dacă ești un om de o prudența și cinste bine cunoscute”……etc.

Weber subliniază faptul că toate atitudinile morale ale lui Franklin sunt impregnate de utilitarism. Onestitatea e utila deoarece asigură credit; la fel sunt punctualitatea ,hărnicia, cumpătarea și acesta este motivul pentru care reprezintă virtuți.(numai in masura care sunt utile individului). În concepția lui Franklin câștigarea de bani în cadrul ordinii economice moderne, dacă se face legal este rezultatul și expresia virtuții și perfecționării unei vocații.
Idea datoriei cuiva de a-și urma vocația este trăsătura cea mai caracteristică a eticii sociale a culturii capitaliste, chiar baza fundamentala a acesteia.

Capitalismul din zilele noastre educa și selectează subiecți economici de care are nevoie printr-un proces de supraviețuire economica a celor mai potriviți.
Spiritul capitalismului a întâmpinat o împotrivire din partea tradiționaliștilor, care voiau să trăiască așa cum erau obișnuiți, să câștige cât le era necesar.

Cei care au câștigat erau oameni crescuți la școala grea a vieții , calculați și îndrăzneți temperați și vrednici de încredere, iscusiți și cu totul devotați afacerilor lor , cu opinii si principii strict burgheze. Munca lor de-o viața era atâta timp cât rămâneau atașați de tradiția bisericii, în cel mai bun caz ceva indiferent din punct de vedere moral. La moartea bogătașilor, sume considerabile se îndreptau spre instituțiile religioase pentru răscumpărarea păcatelor. Chiar și scepticii și oamenii indiferenți fața de biserică, se reconciliau cu ea prin daruri, deoarece doreau să-și asigure viața de apoi , pentru că o supunere din afara la poruncile bisericii era insuficientă pentru a asigura mântuirea.

Opiniile și atitudinile oamenilor sunt determinate de acum de interesele comerciale și sociale. Ei trebuie să-si adapteze modul de viață la condițiile succesului capitalist , pentru ca astfel ,,se scufunda “. Un element al analizei lui Weber îl constituie și termenul german Beruf care a intrat în vorbirea de zi cu zi a tuturor popoarelor protestante sugerând o concepție religioasa ,aceea a unei misiuni trasate de Dumnezeu.

Valorizarea îndeplinirii datoriei în treburile pământești era forma cea mai înalta pe care o putea lua activitatea morala a individului. Acest lucru a conferit activității lumești o semnificație religioasa și a creat prima dată conceptul de vocație în acest sens. Concepția asupra vocației aduce la lumina dogma centrala a tuturor cultelor protestante ,,singurul mod de a trai acceptabil pentru Dumnezeu nu constă în transcederea moralității lumești în ascentismul monastic ,ci în indeplinirea obligațiilor impuse individului de poziția sa in lume”.  Aceasta concepție a fost dezvoltata de Luther în viziunea căruia renunțarea la îndatoririle de pe lumea aceasta este produsul egoismului ,reprezentând o retragere din fața obligațiilor temporale. În concepția lui, munca în numele unei vocații este expresia deplină a dragostei frățești , iar îndeplinirea îndatoririlor pământești este în toate împrejurările singurul mod de a trăi acceptabil pentru Dumnezeu.. La Luther, conceptul de profesiune a rămas tradiționalist, profesiunea fiind ceva ce omul trebuie să accepte ca un dat divin ,la care trebuie să se adapteze.

În evoluția sa ulterioara îndatoririle lumești nu mai erau subordonate celor ascetice, și predicau obediența față de autoritate și acceptarea lucrurilor așa cum sunt.
Cercetând relațiile dintre vechea etica protestanta și spiritul capitalismului, în operele lui Calvin, ale calvinismului și ale celorlalte secte puritane, Weber nu poate demonstra însa că vreunul dintre fondatorii sau reprezentanții acestor mișcări religioase a intenționat să promoveze spiritul capitalismului ca fiind telul muncii sale de-o viața , sau că urmărirea bunurilor pământești, concepută ca un scop în sine avea pentru vreunul dintre ei o valoare etica pozitivă și asta pentru că, mântuirea sufletului și doar aceasta , era centrul vieții și strădaniilor lor, iar idealurile lor etice și rezultatele practice ale doctrinelor lor se bazau cu toatele doar pe ea și erau consecințele unor motive pur religioase. De aceea în mare măsură consecințele Reformei au fost rezultate neprevăzute și chiar nedorite ale eforturilor reformatorilor. După analiza celor patru forme principale de protestantism ascetic ( calvinismul , pietismul,metodismul si sectele baptiste),Weber caută să explice conexiunea dintre ideile religioase fundamentale ale protestantismului ascetic și maximele sale pentru conduita economica de zi cu zi”.
Pentru acest lucru cercetează scrierile care au derivat din practica pastorală pentru că este convins că forțele religioase din epoca respectiva reprezintă influențe decisive pentru formarea caracterului național și pentru că latura puritanismului englez care a derivat din calvinism oferă baza religioasă cea mai consistentă a ideii de vocație Weber analizează scrierile lui Richard Bahter în a cărui opera ,,Odihna veșnica a sfinților are loc pe lumea cealaltă” pentru că ,,pe pământ omul trebuie, pentru a fi sigur de starea sa de grație,să împlinească faptele celui care l-a trimis atât timp cât este încă ziua” ,,Nu timpul liber și bucuriile vieții ci doar activitatea slujește la sporirea gloriei lui Dumnezeu , în conformitate cu manifestările limpezi ale voinței lui “
Munca este pe de o parte o tehnica ascetică îngăduită, așa cum a fost dintotdeauna în Biserica Occidentală, iar apărarea specifică împotriva tuturor acelor tentații pe care puritanismul le-a reunit sub numele de viața în necurăție a deținut un rol important.
Pentru Luther , diferențierea oamenilor în clase si ocupații era un rezultat direct al voinței divine ,iar perseverența individului în locul și limitele pe care i le atribuie Dumnezeu era o îndatorire religioasă.

Vocația însa este cea mai bine reliefată de Baxter care susține că ,,în afara unei vocații bine reliefate,împlinirile uni om sunt doar întâmplătoare și neregulate ,iar el petrece mai mult timp în trândăvie decât la muncă".
Interesantă este și etica quakerilor care susțin că viața unei persoane în profesia sa, este un exercițiu de virtute ascetica. Dumnezeu nu cere munca în sine ci munca rațională într-o profesie,daca e necesar pentru binele comun sau al persoanei respective,o persoana poate combina mai multe profesii sau își poate schimba profesia dacă dorește să-și urmeze o vocație mai plăcută lui Dumnezeu.
Tot Dumnezeu este acela care-i arată persoanei șansa obținerii unui profit,acesta având datoria sa o fructifice fără un scop anume.
Din punct de vedere etic averea este maligna numai in măsură în care reprezintă o tentație spre trândăvie și bucuriile păcătoase ale vieții,dobândirea ei,fiind rea numai când se face cu scopul de a trăi mai târziu fericit și fără griji.
Evidențierea importanței ascetice a unei profesiuni stabile a oferit o justificare etica pentru diviziunea specializată,moderna a muncii ,iar interpretarea providențială a obținerii de profit justifica activitățile omului de afaceri. Chiar și sportul era acceptat numai daca slujea unui scop rațional iar teatrul era considerat ,,vorbărie goală,faptele și gesturile superflue și ostentative”.
Era condamnată necinstea și lăcomia impulsivă,obținerea bogăției ca rod al muncii însa era un semn al binecuvântării lui Dumnezeu. Era de asemenea încurajată investirea productivă a capitalului iar etica medievala încuraja cerșitul,chiar îl glorifica,pentru că în viziunea ei cerșetorii ofereau persoanelor înstărite posibilitatea de–a face fapte bune.
În concluzie, unul din elementele fundamentale ale spiritului capitalismului modern,conduita rațională pe baza ideii de profesiune s-a născut din spiritul ascetismului creștin.

Bibliografie:

1. M. Weber,The protestant ethicandthe spirit of capitalism, Taylor & Francis e-Library, 2005

2. http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/securitatea_nationala_si_religia.pdf

3. http://www.humanistica.ro/anuare/2010/Continut/art27Aluas.pdf

4. http://www.contributors.ro/cultura/socialism-%C8%99i-barbarie-teze-despre-marx-lenin-%C8%99i-stalin/