Etica Profesiei Contabile

INTRODUCERE

În lucrarea prezentată am făcut referire la obiectivele și principiile fundamentale ale profesioniștilor contabili care nu sunt destinate să fie folosite pentru a rezolva problemele etice ale profesioniștilor contabili într-un caz bine determinat. Totuși, Codul oferă anumite linii directoare în ceea ce privește aplicarea în practică a obiectivelor și principiilor fundamentale cu privire la numărul situațiilor tipice care se întâlnesc în profesia contabilă. Prevederile Codului au ca rațiune protecția fiecărui profesionist contabil cât și a terților deoarece Corpul este garant:

pentru public, al calității și fiabilității prestațiilor experților contabili și contabililor autorizați;

pentru membrii Corpului, a unei sănătoase și libere concurențe pe piața produselor și serviciilor contabile.

Codul are trei părți:

Partea A: se aplică tuturor profesioniștilor contabili în afară de cazul când s-a specificat ceva contrar;

Partea B: se aplică numai liber-profesioniștilor contabili;

Partea C: se aplică pentru profesioniștii contabili angajați.

Demersul deontologic al expertului contabil începe cu destinatarii expertizelor contabile și se finalizează cu scopul expertizelor contabile. Traseul dintre cele două componente este guvernat de principiile etice fundamentale. Cunoașterea și respectarea normelor de comportament profesional constituie nu doar parte integrantă a demersului deontologic al misiunilor de expertiză contabilă, ci și punct de referință în acceptarea mandatului. Principiile etice profesionale fundamentale stipulate de codul de conduită și etică profesională, a căror respectare asigură atingerea obiectivelor profesiei contabile, sunt următoarele:

Integritatea;

Obiectivitatea;

Independența;

Competența profesională și bunăvoința;

Confidențialitatea;

Comportamentul profesional;

Normele tehnice și profesionale.

Necesitatea și importanta unor norme de etică și conduită profesională și personală rezidă din rolul important pe care îl au liber profesioniștii contabili față de stat și societate. Codul presupune ca o cerință esențială a calității serviciilor știință, competență și conștiință, independență de spirit și dezinteres material, moralitate, probitate și demnitate.
Datorită faptului ca practic este imposibil de a stabili cerințe etice pentru toate situațiile cu care se pot întâlni profesioniștii contabili în activitatea lor, codul reprezintă un ansamblu de principii și obiective a căror respectare conduce la realizarea dezideratului de etică și calitate a activităților.

Profesionistul contabil va trebui sa-și exerseze raționamentul profesional pentru a se asigura de respectarea principiilor pentru situația pe care o analizează.

Pe lângă vegherea cunoașterii și aplicării eticii și normelor profesionale, trebuie asigurată o competiție și o concurență loială între profesioniștii contabili, descurajând orice tendință agresivă sau abuzivă pe piață, prin mijloace care lezează interesele publice.

Etica va reprezenta pentru toți profesioniștii contabili, prestigiul și independența în raporturile cu societatea economică și socială, încurajând prin serviciile oferite, transparența și credibilitatea informațiilor financiare, contribuind astfel la procesul de reformă pentru integrarea europeană.

Importanța cunoașterii și aplicării principiilor de bază fundamentale ale profesiei contabile independente de către fiecare membru CECCAR reprezintă garanția unui profesionalism modern și performant, răspunzând celor mai înalte exigențe.
Respectarea acestor norme este cu atât mai importantă cu cât ea asigură apărarea onoarei, independenței și prestigiului Corpului, dar și a fiecărui membru în parte.

CAPITOLUL I. TEORIILE ETICE RELEVANTE ȘI CODUL DE CONDUITĂ ETICĂ PROFESIONALĂ

Codul privind conduita etică și profesională în domeniul auditului financiar evidențiază faptul că obiectivele profesiei de auditor financiar le reprezintă desfigurarea activității la cele mai înalte standarde de profesionalism, pentru a atinge cel mai înalt nivel de performanță și, în general, pentru a răspunde cerințelor interesului public (menționate în prealabil).

Aceste obiective solicită îndeplinirea a patru cerințe de bază:

Credibilitate: în cadrul societății se manifestă nevoia de credibilitate a informațiilor și a sistemelor de informație;

Profesionalism: clienții, angajatorii și alte părți interesate au nevoie de persoane care să poată fi identificate cu claritate ca fiind profesioniști în cadrul domeniului auditării financiare;

Calitatea serviciilor: este necesară asigurarea ca toate serviciile obținute de la un auditor financiar să fie efectuate la cel mai înalt standard de performanță;

Încredere: utilizatorii serviciilor furnizate de auditorii financiari profesioniști trebuie să poată avea încredere că există un cadru al conduitei eticii profesionale care guvernează desfășurarea acestora.

1.1. Principii fundamentale

În scopul atingerii obiectivelor profesiunii de auditor financiar, auditorii financiari trebuie să respecte un anumit număr de principii fundamentale. Acestea sunt:

Integritatea: un auditor financiar profesionist trebuie să fie direct și onest în desfășurarea serviciilor profesionale;

Obiectivitatea: un auditor financiar profesionist trebuie să fie corect și nu trebuie să îngăduie ca obiectivitatea să fie afectată de prejudecăți, conflicte de interese sau influențe externe;

Competența profesională și atenția cuvenită: un auditor financiar profesionist trebuie să desfășoare serviciile profesionale cu atenția cuvenită, competență și conștiinciozitate și are datoria permanentă de a menține cunoștințele și aptitudinile profesionale la nivelul necesar pentru a se asigura că un client sau un angajator beneficiază de avantajele unui serviciu profesional competent, bazat pe cele mai noi aspecte de practică, legislație și tehnică;

Confidențialitatea: un auditor financiar trebuie să respecte confidențialitatea informațiilor dobândite pe parcursul derulării serviciilor profesionale și nu trebuie să dezvăluie nici o astfel de informație fără o autorizare corespunzătoare și specifică, cu excepția situațiilor în care există un drept sau o obligație legală sau profesională care impune dezvăluirea acelor informații.

Conduita profesională: un auditor financiar profesionist trebuie să acționeze într-o manieră corespunzătoare reputației profesiei și trebuie să evite orice comportament care ar putea discredita profesiunea. Obligația de a evita orice comportament care ar putea discredita profesiunea impune organismului profesional să ia în considerare, în momentul în care elaborează cerințe etice, responsabilitățile auditorilor financiari profesioniști față de clienți, terțe părți, alți membri ai profesiunii de auditor financiar, personal, angajatori și public în sens larg.

Standardele tehnice: un auditor financiar profesionist trebuie să desfășoare servicii profesionale în concordanță cu standardele tehnice și profesionale relevante. Auditorii financiari profesioniști au datoria de a îndeplini, cu grijă și competență, instrucțiunile clientului sau angajatorului, trebuind să corespundă cerințelor de integritate, obiectivitate și, în cazul auditorilor financiari profesioniști, de independență. În plus, aceștia trebuie să se conformeze standardelor tehnice și profesionale promulgate de:

standardele internaționale de audit;

comitetul pentru standarde internaționale de contabilitate;

organismele profesionale membre sau alte organisme cu atribuții de reglementare;

legislația relevantă.

Atât obiectivele, cât și principiile fundamentale sunt de natură generală și nu sunt desemnate a fi utilizate pentru a soluționa problemele de etică ale unui auditor financiar într-un anumit caz. Totuși, Codul furnizează unele îndrumări referitoare la aplicarea în practică a obiectivelor și principiilor fundamentale în ceea ce privește un număr de situații specifice ce apar în profesia de auditor financiar.

Codul este împărțit în trei părți:

Partea A care se aplică tuturor auditorilor financiari profesioniști;

Partea B care se aplică doar auditorilor financiari de practică publică;

Partea C care este aplicabilă auditorilor financiari angajați și care poate fi, de asemenea, aplicabilă, dacă corespund condițiilor și auditorilor financiari angajați de practica publică.

Partea A – aplicabilă tuturor auditorilor financiari

Integritate și obiectivitate

Integritatea implică nu doar onestitatea, ci și desfășurarea corectă a activităților și sinceritatea.

Principiul onestității impune tuturor auditorilor financiari obligația de a fi corecți, onești din punct de vedere intelectual și neimplicați în conflicte de interese.

Auditorii financiari profesioniști își desfășoară activitatea în diferite ipostaze și trebuie să-și demonstreze obiectivitatea în circumstanțe variate.

Auditorii financiari profesioniști de practică publică au sarcini de raportare și furnizează managementului servicii de consultanță în domeniul fiscalității și al altor aspecte financiare. Alți auditori financiari profesioniști elaborează situații financiare, efectuează servicii de audit intern sau își desfășoară activitatea ca manageri financiari în industrie, comerț, sectorul public și învățământ. De asemenea, ei îi pregătesc profesional pe cei care doresc să intre în această profesie.

Audit și control financiar

Indiferent de serviciile furnizate sau de calitatea în care acționează, auditorii financiari profesioniști trebuie să protejeze integritatea serviciilor lor profesioniste și să păstreze obiectivitatea în analiză și decizie.

În procesul de selectare a situațiilor și practicilor care să fie în mod specific tratate în cadrul cerințelor de etică legate de obiectivitate, o atenție adecvată trebuie acordată următorilor factori.

Auditorii financiari profesioniști sunt expuși unor situații care implică posibilitatea exercitării de presiuni asupra lor. Aceste presiuni pot afecta obiectivitatea auditorilor financiari.

Nu este posibilă definirea și prezentarea tuturor acelor situații în care pot exista aceste presiuni. În elaborarea standardelor pentru identificarea relațiilor care pot, sau par, a afecta obiectivitatea auditorilor financiari profesioniști trebuie să prevaleze caracterul rezonabil.

Relațiile care ar putea permite apariția de prejudicii sau influențarea din partea altor persoane pentru a renunța la obiectivitate trebuie evitate.

Auditorii financiari profesioniști au obligația de a se asigura că personalul implicat în serviciile profesionale aderă la principiul obiectivității.

Auditorii financiari profesioniști nu trebuie să accepte sau să ofere cadouri de orice natură care pot fi considerate a avea o influență considerabilă și necorespunzătoare asupra deciziilor lor sau ale celor ce derulează activități. Definirea unui cadou, de orice natură, ca fiind excesiv variază de la țară la țară, dar auditorii financiari profesioniști trebuie să evite situațiile care ar discredita poziția lor profesională.

1.2. Soluționarea conflictelor etice

Uneori, auditorii financiari profesioniști întâlnesc situații care determină apariția unor conflicte de interese. Astfel de conflicte pot apărea într-o varietate de forme, de la o dilemă relativ fără importanță la situații extreme de fraudă sau activități ilegale similare. Nu este posibil să se încerce realizarea unei liste exhaustive a cauzelor potențiale care pot determina apariția conflictelor de interese. Auditorul financiar profesionist trebuie să fie permanent conștient și atent la factorii care pot determina conflicte de interese.

Trebuie precizat că o diferență de opinie onestă între un auditor financiar profesionist și o altă parte nu constituie, în sine, o problemă de etică. Totuși, datele și circumstanțele fiecărui caz necesită investigarea de către părțile implicate. Totuși, se admite faptul că pot exista anumiți factori a căror apariție poate determina ca responsabilitățile unui auditor financiar profesionist să intre în conflict crietate de forme, de la o dilemă relativ fără importanță la situații extreme de fraudă sau activități ilegale similare. Nu este posibil să se încerce realizarea unei liste exhaustive a cauzelor potențiale care pot determina apariția conflictelor de interese. Auditorul financiar profesionist trebuie să fie permanent conștient și atent la factorii care pot determina conflicte de interese.

Trebuie precizat că o diferență de opinie onestă între un auditor financiar profesionist și o altă parte nu constituie, în sine, o problemă de etică. Totuși, datele și circumstanțele fiecărui caz necesită investigarea de către părțile implicate. Totuși, se admite faptul că pot exista anumiți factori a căror apariție poate determina ca responsabilitățile unui auditor financiar profesionist să intre în conflict cu solicitări interne sau externe, de un tip sau altul.

De exemplu:

poate exista pericolul de exercitare de presiuni din partea unui supraveghetor, manager, director sau partener sau, în cazul în care există relații de familie sau personale, acestea pot da naștere la posibile presiuni exercitate asupra auditorilor financiari profesioniști. Într-adevăr, trebuie descurajate relațiile care pot influența sau afecta în sens negativ sau pot amenința integritatea auditorului financiar

unui auditor financiar profesionist i se poate solicita să acționeze contrar standardelor tehnice și/sau profesionale;

pot apărea probleme de „divizare” a loialității între superiorul auditorului financiar profesionist și standardele de conduită solicitate. Pot apărea conflicte în situația în care sunt publicate informații care induc în eroare, care pot fi în avantajul angajatorului sau clientului și de care poate sau nu beneficia auditorul financiar profesionist.

În procesul de aplicare a standardelor de conduită, auditorii financiari profesioniști pot întâlni probleme în identificarea compartimentului lipsit de etică sau în soluționarea conflictelor legate de etică.

În cazul în care se confruntă cu aspecte de etică semnificative, auditorii financiari profesioniști trebuie să urmărească politicile existente ale organizației angajatoare pentru a găsi rezolvarea unui astfel de conflict. Dacă aceste politici nu soluționează conflictele etice, trebuie avute în vedere următoarele:

analizarea problemei conflictuale cu superiorul direct. În cazul în care problema nu este rezolvată cu superiorul direct și auditorul financiar profesionist decide să apeleze la următorul nivel de conducere, această decizii trebuie comunicată superiorului direct. Dacă superiorul este implicat în problema conflictuală, auditorul financiar profesionist trebuie să discute problema cu conducerea imediat superioară. Dacă superiorul imediat este Directorul general (sau un echivalent), următorul nivel de analiză poate fi Comitetul Executiv, Consiliul de Administrație, Directorii ne-executivi, Comisia de supraveghere, Comitetul de conducere al partenerilor sau acționarilor;

apelarea la consultanță și îndrumare, pe bază de confidențialitate, din partea unui consultant independent sau a organismului specializat aferent pentru a obține indicații despre o posibilă modalitate de acțiune;

în cazul în care conflictul etic continuă să se manifeste și după epuizarea tuturor nivelurilor interne de analiză, în ultimă instanță, auditorul financiar profesionist nu poate avea altă soluție la problemele semnificative (de exemplu, frauda) decât demisia și prezentarea unui memorandum de informare reprezentantului corespunzător al acelei organizații.

În plus, în legislațiile unor țări, reglementările sau standardele profesionale pot solicita ca aspectele importante să fie raportate unui organism extern, cum ar fi autoritățile de implementare sau control.

Orice auditor financiar profesionist aflat la un nivel ierarhic superior trebuie să depună eforturi pentru a se asigura că, în cadrul organizației sale, sunt elaborate politici în scopul soluționării conflictelor.

Camera Auditorilor din România trebuie să ofere, în mod confidențial, consultanță și îndrumare pentru membrii implicați în conflictele de etică.

1.3. Competența profesională

Auditorii financiari profesioniști nu trebuie să se prezinte ca având expertiza sau experiența pe care nu o au.

Competența profesională poate fi divizată în două etape separate:

Atingerea competenței profesionale

Atingerea competenței profesionale cere, inițial, un înalt standard al studiilor generale urmate de studii de specialitate, pregătire profesională și examinări susținute în legătură cu subiectele profesionale relevante și, dacă este cerut sau nu, o perioadă de experiență profesională.

Păstrarea competenței profesionale

Păstrarea competenței profesionale impune o cunoaștere permanentă a ultimelor evoluții din domeniul profesiunii de auditor financiar, inclusiv hotărârile relevante luate la nivel național și internațional în domeniul contabilității, auditului, precum și alte reglementări și cerințe statutare.

Un auditor financiar profesionist trebuie să adopte un program orientat spre asigurarea controlului calității performanței serviciilor profesionale, în conformitate cu reglementările corespunzătoare la nivel național și internațional.

1.4. Confidențialitatea

Auditorii financiari profesioniști au obligația de a respecta confidențialitatea informațiilor dobândite în cursul derulării serviciilor profesionale, informații referitoare la activitatea unui client sau a angajatorului.

Datoria de confidențialitate continuă chiar după ce relația dintre auditorul financiar profesionist și client sau angajator se încheie.

Auditorul financiar profesional trebuie să respecte întotdeauna confidențialitatea, cu excepția situației în care, în mod specific, i s-a dat permisiunea de a dezvălui informații sau, în cazul în care există o datorie legală sau profesională, de a prezenta informații.

Auditorii financiari profesioniști au obligația de a se asigura că subordonații lor și persoanele de la care se obține consultanță și asistență respectă principiul confidențialității.

Confidențialitatea nu se referă numai la furnizarea de informații. Ea impune, de asemenea, ca un auditor financiar profesionist care dobândește informații în cursul desfășurării de servicii profesionale să nu utilizeze acele informații în beneficiul personal sau al unei terțe părți.

Un auditor financiar profesionist are acces la informații foarte confidențiale cu privire la activitatea unui client sau a angajatorului, informații care nu sunt făcute publice. Prin urmare, auditorul financiar profesionist trebuie să prezinte încredere că nu va furniza neautorizat informații unor alte persoane. Acestea nu se aplică în cazul prezentării unor astfel de informații care ar elibera auditorul financiar profesionist de responsabilitate, în conformitate cu standardele profesionale.

Este în interesul public și al profesiei ca standardele profesionale referitoare la confidențialitate să fie definite și să conțină îndrumări asupra naturii și gradului obligației de confidențialitate, precum și circumstanțele în care prezentarea de informații dobândite în cursul furnizării de servicii profesionale pot fi permise sau solicitate.

Trebuie recunoscut că, totuși, confidențialitatea informațiilor constituie o parte a statutului sau a dreptului comun și, prin urmare, cerințe detaliate referitoare la etică vor depinde de legislația țării respective.

Următoarele situații reprezintă exemple ale elementelor care trebuie luate în considerare, în încercarea de a stabili dacă pot sau nu fi dezvăluite informațiile confidențiale:

În cazul în care prezentarea de informații este autorizată. Dacă autorizarea de a prezenta informații este dată de client sau de angajator, trebuie avute în vedere interesele tuturor părților implicate, inclusiv ale părților terțe care vor fi afectate.

Dacă prezentarea de informații este cerută prin lege. Exemple de situații în care un auditor financiar profesionist este obligat prin lege să furnizeze informații sunt:

pentru elaborarea de documente sau furnizarea de probe, în derularea unei proceduri juridice;

pentru dezvoltarea încălcării legii către autoritățile publice corespunzătoare.

În cazul în care există o datorie sau un drept profesional referitor la prezentarea de informații:

− pentru a respecta standardele tehnice și cerințele de etică; o acțiune de acest fel nu este în contradicție cu această secțiune;

− pentru a proteja interesele profesionale ale auditorului financiar profesionist în cadrul procedurilor legale;

− pentru a fi în conformitate cu controlul de calitate (sau cu controlul încrucișat) al unui membru sau organism profesional;

− pentru a răspunde unei anchete sau investigații a unui organism profesional sau de reglementare.

În situația în care auditorul financiar profesionist a stabilit că pot fi prezentate informații, trebuie să ia în considerare următoarele elemente:

dacă toate faptele relevante sunt cunoscute și confirmate sau nu, în măsura în care se poate aprecia acest lucru. Dacă situația implică fapte sau opinii neconfirmate, auditorul financiar profesionist va utiliza experiența sa pentru a putea stabili tipul de informații ce pot fi prezentate (dacă va fi cazul de prezentare);

tipul de comunicare așteptat și beneficiarul informațiilor; în mod special, auditorul financiar profesionist trebuie să fie încredințat că părțile cărora li se prezintă informațiile sunt cele desemnate și au responsabilitatea utilizării respectivelor informații;

dacă auditorul financiar profesionist prin prezentarea respectivelor informații își asumă vreo obligație legală și consecințele aferente.

În toate situațiile de acest fel, auditorul financiar profesionist trebuie să aibă în vedere necesitatea apelării la un consilier juridic și/sau la organizația profesională din care face parte.

1.5. Consultanța în domeniul fiscal

Un auditor financiar profesionist ce acordă servicii fiscale profesionale este îndrituit să determine cea mai bună poziție în favoarea unui client sau a unui angajator, cu condiția ca serviciul să fie acordat cu competență profesională, să nu afecteze în nici un fel integritatea și obiectivitatea și să fie în opinia auditorului financiar profesionist în conformitate cu legea. Dilemele pot fi rezolvate în favoarea clientului sau a angajatorului dacă există un suport rezonabil pentru acest punct de vedere.

Un auditor financiar profesionist nu ar trebui să ofere unui client sau unui angajator asigurarea că declarația fiscală pregătită și consultația fiscală oferită sunt inatacabile. În schimb, auditorul financiar profesionist trebuie să se asigure că, totuși, clientul sau angajatorul își dau seama de limitele fixate de consultația fiscală și serviciile oferite astfel încât ei să nu interpreteze greșit o exprimare de opinie ca fiind o aserțiune relativă la fapt.

Un auditor financiar profesionist care își asumă sau ajută la pregătirea unui declarații fiscale ar trebui să comunice clientului sau angajatorului că responsabilitatea pentru conținutul declarației revine, în primul rând, clientului sau angajatorului.

Auditorul financiar profesionist trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că declarația fiscală este pregătită corespunzător pe baza informației primite.

Consultația fiscală sau opiniile cu consecințe semnificative date unui client sau unui angajator trebuie să fie înregistrate fie sub formă de scrisoare, fie sub formă de memoriu pentru dosare.

Un auditor financiar profesionist nu trebuie să fie asociat cu nici o declarație sau informație despre care există motiv să se creadă că:

conține o informație falsă sau care induce în eroare;

conține situații sau informații furnizate în mod nechibzuit sau fără orice cunoștință necesară a faptului dacă ele sunt adevărate sau false;

omite sau nu prezintă clar informația cerută pentru a fi prezentată și asemenea omisiuni sau neclarități vor induce în eroare autoritățile fiscale.

Un auditor financiar profesionist poate pregăti declarații fiscale ce presupun folosirea de estimări dacă o asemenea folosire este în general acceptată sau dacă nu este, practic, în circumstanțele respective să se obțină date exacte. Când tehnica estimării este folosită, estimările trebuie să fie prezentate ca atare în așa fel, încât să nu rezulte o acuratețe mai mare decât în realitate. Auditorul financiar profesionist trebuie să fie mulțumit că valorile estimate sunt rezonabile în circumstanțele date.

În pregătirea unei declarații fiscale, un auditor financiar profesionist, în mod obișnuit, se bazează pe informația furnizată de client sau de angajator cu condiția ca informația să pară rezonabilă. Deși examinarea sau revizuirea documentelor, sau a altor probe în sprijinul informației, nu sunt cerute, auditorul financiar profesionist trebuie să încurajeze, când este cazul, ca asemenea date de sprijin să fie furnizate.

În plus, auditorul financiar profesionist:

trebuie să folosească declarațiile clientului pentru anii anteriori oricând acest lucru este posibil;

trebuie să facă investigații rezonabile când informația prezentată apare ca fiind incorectă sau incompletă;

este încurajat să facă referire la dosarele și înregistrările operațiunilor comerciale.

Când un auditor financiar profesionist află despre o eroare sau o omisiune semnificativă în declarația fiscală a anului anterior (cu care a fost sau nu asociat) sau despre neînregistrarea unei declarații fiscale, auditorul financiar are responsabilitatea:

de a informa prompt clientul sau angajatorul asupra erorii sau a omisiunii și de a recomanda aducerea la cunoștință autorităților fiscale. În mod normal, auditorul financiar profesionist nu este obligat să informeze autoritățile fiscale și nici nu poate să facă aceasta fără permisiune;

dacă clientul sau angajatorul nu corectează eroarea, auditorul financiar profesionist:

trebuie să informeze clientul sau angajatorul că nu este posibil a acționa pentru ei în legătură cu acea declarație sau cu alte informații conexe prezentate autorităților;

trebuie să ia în considerare dacă continuarea asocierii cu clientul sau cu angajatorul, în orice calitate, este în conformitate cu responsabilitățile profesionale;

dacă auditorul financiar profesionist decide că o relație profesională cu clientul sau cu angajatorul poate fi continuată, toate măsurile rezonabile trebuie să fie luate pentru a se asigura că eroarea nu mai este repetată în declarațiile fiscale ulterioare;

cerințele profesionale sau legale în unele țări pot, de asemenea, impune auditorului financiar profesionist să informeze autoritățile fiscale că nu mai există nici o asociere cu declarația sau cu alte informații implicate și că reprezentarea pentru clientul respectiv, sau pentru angajator, a încetat.

În aceste circumstanțe, auditorul financiar profesionist trebuie să informeze clientul sau angajatorul asupra poziției luate înainte de informarea autorităților și trebuie să nu dea nici o altă informație autorităților fără consimțământul clientului sau angajatorului, în afară de cazul când i se cere să procedeze astfel prin lege.

1.6. Activități internaționale

Când vorbim despre aplicarea cerințelor etice în activitățile internaționale pot apărea mai multe situații.

Dacă un auditor financiar profesionist este membru al profesiei numai într-o țară sau este, de asemenea, membru al profesiei în țara în care serviciile sunt executate, aceasta nu trebuie să afecteze modul în care se ocupă de fiecare situație.

Un auditor financiar profesionist autorizat să-și exercite profesia într-o țară poate avea reședința legală în altă țară sau poate fi temporar în vizită în acea țară pentru a executa servicii profesionale.

În toate circumstanțele, auditorul financiar profesionist trebuie să îndeplinească servicii profesionale în conformitate cu standardele tehnice relevante și cu cerințele etice.

În toate celelalte privințe însă, auditorul financiar profesionist trebuie să fie ghidat de cerințele etice care urmează să fie evidențiate.

Când un auditor financiar profesionist execută servicii într-o țară, alta decât țara de origine, și există diferențe asupra problemelor specifice între cerințele etice ale celor două țări, următoarele proceduri trebuie să fie aplicate:

când cerințele etice ale țării în care serviciile sunt executate și sunt mai puțin severe decât Codul Etic al IFAC, atunci trebuie să fie aplicat Codul Etic al IFAC;

când cerințele etice ale țării în care serviciile sunt executate sunt mai severe decât Codul Etic al IFAC, atunci trebuie să fie aplicate cerințele etice din țara în care serviciile sunt executate;

când cerințele etice ale țării de origine sunt obligatorii pentru serviciile executate în afara acelei țări și sunt mai severe decât cele stabilite la alineatele precedente, atunci cerințele etice ale țării de origine trebuie să fie aplicate.

Publicitate

În marketing și în promovarea lor și a activității lor, auditorii financiari profesioniști trebuie:

să nu folosească mijloace care aduc profesiunii faimă proastă;

să nu aibă pretenții exagerate pentru serviciile pe care ei sunt capabili a le oferi, pentru competența pe care ei o au sau pentru experiența pe care au câștigat-o și

să nu deranjeze activitatea altor auditori financiari.

CAPITOLUL II. PRINCIPII ETICE PROFESIONALE APLICABILE MEMBRILOR PROFESIEI: CONTABILI ȘI AUDITORI

2.1. Independența

Când își asumă un angajament de audit, auditorii financiari profesioniști de practică publică trebuie să fie și să apară ca fiind lipsiți de orice interes care poate fi privit, indiferent de efectul lui real, ca incompatibil cu noțiunile de integritate, obiectivitate și independență.

Următoarele paragrafe indică unele din acele situații în care lipsa reală sau aparentă a independenței vor da unui observator rezonabil motive de îndoială asupra independenței unui auditor financiar profesionist în exercitarea în practica publică a profesiei.

Legăturile financiare cu clienții sau cu afacerile acestora

Legăturile financiare cu un client afectează independența și pot determina un observator rezonabil să decidă că aceasta a fost încălcată. Asemenea implicații pot apărea într-un număr de situații, cum ar fi:

interesul financiar direct cu privire la un client;

interesul financiar indirect semnificativ cu privire la un client, de exemplu, fiind un administrator al oricărei societăți sau un executor, ori administrator al oricărei proprietăți dacă o asemenea societate sau proprietate are un interes financiar într-o societate a clientului;

împrumuturi date clientului sau luate de la acesta, sau de la orice funcționar, director sau acționar principal al unei companii a clientului;

deținerea unui interes financiar într-o asociere în participațiune cu un client sau cu angajați ai unui client;

deținerea unui interes financiar cu privire la o entitate ce nu este client care are o relație de investitor cu clientul sau o relație în care acea entitate are calitatea de subiect de investiție.

Independența este afectată atunci când un auditor financiar profesionist de practică publică a dobândit sau are de gând să dobândească un interes financiar semnificativ direct sau indirect într-o societate pentru care furnizează servicii profesionale care cer independență. Un interes financiar direct cuprinde un IFAC – Federația Internațională a Contabililor, interes deținut de soțul sau de copilul aflat în întreținerea auditorului financiar profesionist respectiv și, în unele țări, poate fi extins pentru a include alte rude apropiate.

Când auditorul financiar de practică publică deține o investiție în acțiuni la un client de audit din partea unui terț sau dă consultanță cu privire la o asemenea investiție, de exemplu, o societate, aparenta independență este sub semnul întrebării. Aceasta se întâmplă pentru că responsabilitățile terțului sunt în conflict cu responsabilitățile clientului de audit.

În cazul unui consiliu de încredere, dacă o persoană care își practică profesia individual sau ca partener într-o firmă, sau soțul ori copiii aflați în întreținerea acelui practician individual sau a partenerului este membru în consiliul de încredere al unei societăți cu o deținere de acțiuni semnificativă pentru mărimea capitalului social emis al societății sau relativ la activele totale ale societății, firma nu trebuie să accepte un angajament de audit la acea societate. Această regulă trebuie să se aplice în cazul celor care îndeplinesc funcția de executori sau administratori.

Acțiunile deținute la un client pot fi involuntar achiziționate atunci când un auditor financiar de practică publică moștenește asemenea acțiuni sau se căsătorește cu un acționar sau este într-o situație de preluare.

În aceste cazuri, auditorul financiar trebuie să înstrăineze acele acțiuni cât mai repede cu putință sau trebuie să decline orice alte angajamente de raportare cu privire la acea societate.

Un auditor financiar profesionist de practică publică ca și soțul sau soția, ori copilul aflat în întreținerea sa, nu trebuie să dea împrumuturi unui client sau să garanteze împrumuturile clientului ori să accepte un împrumut de la un client ori/să aibă împrumuturi garantate de un client. Această ultimă interdicție stabilită de lege nu se aplică împrumuturilor acordate băncilor sau obținute de la bănci, ori de la alte instituții financiare similare când sunt făcute conform procedurilor termenelor și cerințelor normale de împrumut, ipotecilor pe case sau conturilor curente ori de depozit la bănci etc.

În general, auditorul financiar trebuie să fie independent față de client și față de toate entitățile tutelare, sucursalele și afilierile sale.

Când auditorii financiari profesioniști de practică publică sunt sau au fost pe perioada auditată sau în perioada imediat anterioară:

membri ai Consiliului de Administrație, funcționari sau angajați ai societății;

asociați ai unui membru al Consiliului sau ai unui funcționar, sau angajați ai unei societăți ori în serviciul uneia dintre acestea, ei vor fi considerați ca având un interes care ar putea prejudicia independența în cazul raportării asupra acelei societăți.

Când un auditor financiar profesionist de practică publică în plus față de îndeplinirea unei funcții de audit sau a altor funcții de raportare, furnizează alte servicii unui client, trebuie să aibă grijă să nu execute funcții de conducere sau să ia decizii de conducere, responsabilitate care rămâne Consiliului de Administrație și conducerii.

Pregătirea situațiilor contabile este un serviciu care este frecvent cerut unui auditor financiar profesionist de practică publică, în special de către clienții mai mici ale căror societăți nu sunt suficient de mari pentru a angaja un personal contabil intern adecvat. Este probabil ca, în afară de circumstanțele excepționale, clienții mai mari să nu aibă nevoie de acest serviciu. În toate cazurile în care este cerută independența și în care un auditor financiar profesionist de practică publică se ocupă de pregătirea situațiilor contabile pentru un client, trebuie avute în vedere următoarele cerințe:

auditorul financiar profesionist de practică publică nu trebuie să aibă nici o relație sau asociere

de relații cu clientul sau nici un conflict de interese care va afecta integritatea sau independența;

clientul trebuie să accepte responsabilitatea pentru situațiile respective;

auditorul financiar profesionist de practică publică nu trebuie să-și asume rolul angajatului sau al conducerii coordonând operațiunile unei societăți;

personalul însărcinat cu pregătirea înregistrărilor contabile, în mod ideal, nu trebuie să participe la examinarea unor asemenea rapoarte.

Faptul că și auditorul financiar profesionist de practică publică a prelucrat sau a făcut anumite înregistrări nu elimină necesitatea de a se efectua suficiente teste de audit.

Relațiile personale și de familie pot afecta independența. Este mai cu seamă necesar să se asigure că nici un audit nu este pus în pericol de asemenea relații.

Când primirea unor onorarii periodice de la un client sau de la un grup de clienți asociați reprezintă o proporție mare a onorariilor brute totale ale auditorului financiar de practică publică sau ale firmei în ansamblu, dependența de acel client sau grup de clienți trebuie să fie neapărat examinată în detaliu și ar putea genera îndoieli în privința independenței.

Cu excepția unor prevederi prevăzute, serviciile profesionale nu trebuie să fie oferite sau acordate unui client conform unui acord prin care nu se percepe nici un onorariu, în afară de cazul în care o constatare sau un rezultat specificat sunt obținute sau când onorariul este condiționat în alt mod de descoperirile sau rezultatele serviciilor respective.

În unele țări în care încasarea onorariilor condiționate este permisă fie de statut, fie de o organizație profesională, asemenea angajamente trebuie să fie limitate la acele cazuri pentru care independența nu este cerută.

Acceptarea bunurilor și serviciilor oferite de un client poate reprezenta o amenințare asupra independenței. Acceptarea ospitalității exagerate prezintă un risc similar.

În mod ideal, capitalul unei firme de audit trebuie deținut în totalitate de auditori financiari de practică publică. Totuși, participarea altora la capital poate fi permisă cu condiția ca majoritatea, atât a proprietății asupra capitalului, cât și a drepturilor de vot să aparțină numai auditorilor financiari de practică publică.

Un partener într-un cabinet poate părăsi societatea prin demisie, încheiere a contractului, pensionare sau vânzare a cabinetului. Un asemenea asociat poate accepta o funcție la un client al cabinetului, la care el sau ea au fost responsabili de misiune în timpul auditului sau a altui angajament efectuat de cabinet. În asemenea circumstanțe, independența cabinetului nu va fi afectată.

Plățile sumelor datorate unui fost partener pentru interesul lui sau al ei în cabinet și pentru drepturile legitime de pensionare, altele decât cele provenind din fonduri de pensii, sunt efectuate în conformitate cu un scadențar fix, atât în privința datei de plată, cât și a sumelor. În plus, valorile datorate trebuie să fie astfel încât să nu cauzeze îndoieli majore despre capacitatea cabinetului de a-și continua activitatea.

Fostul partener nu participă sau nu apare ca participând la afacerile cabinetului sau la activitățile profesionale, fie ele remunerate sau nu.

Un birou și alte facilități puse de către cabinet la dispoziția fostului partener pot fi indicii de continuare a colaborării.

Litigiile în care sunt implicați auditorii financiari de practică publică și un client pot naște temerea că relațiile normale cu clientul respectiv sunt tulburate în măsura în care independența auditorului financiar și obiectivitatea acestuia pot fi afectate.

Folosirea aceluiași personal cu experiență într-un angajament de audit pe o perioadă de timp prelungită poate pune în pericol independența. Auditorul financiar de practică publică trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că obiectivitatea și independența sunt păstrate pe durata desfășurării misiunii respective.

2.2. Competență profesională și responsabilități referitoare la utilizarea serviciilor celor care nu sunt auditori financiari

Auditorii financiari de practică publică trebuie să evite să accepte efectuarea serviciilor profesionale pe care aceștia nu au competența necesară să le realizeze, în afara cazului când este obținută o asistență și o îndrumare competentă care să le permită efectuarea în mod satisfăcător a unor asemenea servicii. Dacă un audit financiar nu are competența de a efectua o anumită parte a îndatoririlor profesionale, îndrumarea tehnică necesară poate fi căutată la experți, cum ar fi alți auditori financiari, avocați, experți în asigurări, ingineri, geologi, evaluatori.

În asemenea situații, deși auditorul financiar se bazează pe competența tehnică a expertului, cunoașterea cerințelor etice nu poate fi automat asumată. Din moment ce responsabilitatea ultimă pentru serviciul profesional rămâne în sarcina auditorului financiar, acesta trebuie să urmărească respectarea cerințelor de conduită etică.

Atunci când folosesc serviciile unor experți care nu sunt auditori financiari, auditorul financiar trebuie să întreprindă acțiuni pentru a se convinge că asemenea experți sunt puși în temă cu cerințele etice.

Atenția primordială trebuie să fie acordată principiilor fundamentale ale acestui cod. Aceste principii vor fi extinse asupra oricăror angajamente în care vor participa asemenea experți.

Gradul de supraveghere și de îndrumare care va fi necesar va depinde de persoanele implicate și de natura angajamentului. Exemple ale unor asemenea îndrumări și supravegheri pot include:

cererea ca persoanele fizice să citească codurile etice adecvate;

cererea unei confirmări scrise de înțelegere a cerințelor etice;

oferirea de consultanță atunci când apar conflicte potențiale.

Auditorul financiar trebuie, de asemenea, să fie atent la cerințele specifice de independență sau alte riscuri specifice pentru angajamentul respectiv. Asemenea situații vor necesita atenție și îndrumare/supraveghere specială pentru a vedea dacă cerințele etice sunt respectate. Dacă auditul financiar nu este convins că în orice moment poate fi respectat sau asumat un comportament etic corespunzător, angajamentul nu trebuie acceptat sau dacă angajamentul era început, acesta trebuie încheiat.

Onorarii și comisioane

Auditorul financiar de practică publică care îndeplinesc servicii pentru un client își asumă responsabilitatea de a derula astfel de servicii cu integritate și obiectivitate și în concordanță cu standardele tehnice adecvate. Această responsabilitate este îndeplinită prin aplicarea cunoștințelor profesionale și a cunoștințelor pe care auditorii financiari de practică publică le-au obținut prin pregătire și experiență. Pentru serviciile prestate, auditorul financiar de practică publică este îndreptățit să primească o remunerație.

2.3. Onorarii profesionale

Onorariile profesionale trebuie să reprezinte o reflectare corectă a valorii serviciilor profesionale derulate în favoarea clientului, luând în considerare:

îndemânarea și cunoștințele cerute pentru tipul de serviciu profesional implicat;

nivelul necesar de pregătire și experiență al persoanelor angajate în derularea serviciilor profesionale;

timpul necesar petrecut de către fiecare persoană angajată în derularea serviciilor profesionale;

gradul de responsabilitate necesar în derularea serviciilor impuse.

Onorariile profesionale trebuie să fie calculate, în mod normal, în baza unui tarif/oră sau / zi adecvat pentru fiecare persoană angajată în derularea serviciilor profesionale. Aceste tarife trebuie să fie bazate pe premisa fundamentală că organizarea și derularea practicilor de auditor financiar de practică publică și serviciile oferite clienților sunt bine planificate, controlate și administrate. Acestea sunt influențate de condițiile legale, sociale și economice ale fiecărei țări. Este sarcina fiecărui auditor financiar de practică publică să-și determine tarifele adecvate.

Un auditor financiar de practică publică nu trebuie să declare că va efectua servicii profesionale specifice în perioada curentă sau pe viitor pentru un onorariu anume sau un onorariu estimat sau un onorariu ce poate fi cuprins într-un anume interval, dacă aceste onorarii vor fi mărite substanțial față de perioada în care au fost prezentate și dacă eventualii clienți nu au fost avizați despre această probabilitate.

Atunci când sunt derulate servicii profesionale pentru un client, poate fi necesar sau convenabil perceperea unor onorarii prestabilite.

Nu este nepotrivit pentru un auditor financiar de practică publică să aplice unui client un onorariu mai mic decât cel aplicat anterior pentru un serviciu similar oferit.

Serviciile profesionale nu trebuie să fie oferite sau acordate la schimb unui client în cadrul unui acord prin care nu se percepe nici un onorariu, în afară de cazul când sunt obținute anumite constatări sau rezultate sau dacă onorariul are caracter condiționat în funcție de constatările sau rezultatele unor astfel de servicii.

Cheltuielile conexe, în particular cheltuielile legate de călătorie, atribuibile direct serviciilor profesionale derulate pentru un client anume vor fi acoperite de către client, în plus față de onorariile profesionale.

Este în interesul ambelor părți, client și auditor financiar în serviciu public, ca baza după care sunt calculate onorariile și oricare alte aranjamente de plată să fie clar definită, de preferat în scris, înainte de începerea angajamentului pentru a se evita neînțelegerile cu privire la onorariile și oricare alte angajamente de plată, să fie clar definită, de preferat în scris, înainte de începerea angajamentului pentru a se evita neînțelegerile cu privire la onorarii.

Plata și încasarea unui comision de către un auditor financiar de practică publică poate fi definită ca obiectivitate și independență.

Un auditor financiar de practică publică nu trebuie, în consecință, să plătească un comision pentru a obține un client și nici nu va accepta un comision pentru trimiterea unui client către o terță parte. Un auditor financiar de practică publică nu trebuie să accepte un comision pentru o trimitere la produsele sau serviciile altora.

Plata și încasarea unor onorarii de trimitere între auditori, financiari de practică publică, atunci când nu sunt derulate servicii de către auditorul financiar care face trimiterea, sunt privite drept comisioane.

Un auditor financiar de practică publică se poate angaja într-un contract pentru achiziționarea integrală sau a unei părți dintr-un cabinet de audit pentru care urmează să facă plăți către persoanele angajate anterior în cabinet sau către moștenitori sau legatari. Astfel de plăți nu sunt privite ca fiind comisioane.

În acele țări unde plata și încasarea de comisioane sunt permise prin statut sau de către un organism profesional, astfel de angajamente trebuie să fie limitate la aceia a căror independență nu este necesară, iar auditorul financiar de practică publică va trebui, cu toate acestea, să prezinte situația clientului.

Activități incompatibile cu practica auditorilor financiari publici

Un auditor financiar de practică publică trebuie să nu se angajeze în același timp într-o afacere, ocupație sau activitate care deteriorează sau poate deteriora integritatea, obiectivitatea sau independența sau buna reputație a profesiunii sale și, în consecință, să fie incompatibilă cu oferirea acestor servicii profesionale.

Oferirea a două sau a mai multor tipuri de servicii profesionale în același timp nu deteriorează, prin ea însăși, integritatea, obiectivitatea sau independența.

Angajarea simultană în alte afaceri, ocupații sau activități fără legătură cu serviciile profesionale oferite și care are ca efect împiedicarea derulării activității auditorului financiar de practică publică în bune condiții în concordanță cu principiile etice fundamentale ale profesiei de auditor financiar, trebuie să fie privite ca incompatibile cu practica contabilității publice.

Fondurile clienților

În unele țări, legea nu permite unui auditor financiar de practică publică să păstreze fondurile clientului, iar în alte țări există impozite legale impuse auditorilor financiari de practică publică care dețin astfel de fonduri. Auditorii financiari de practică publică nu trebuie să păstreze fondurile clientului dacă există motivul să se creadă că aceștia au fost obținuți din sau sunt folosiți pentru activități ilegale.

Un auditor financiar de practică publică însărcinat cu păstrarea fondurilor altora trebuie să:

păstreze astfel de fonduri separat de fondurile personale sau cele ale firmei;

folosească astfel de fonduri numai pentru scopul în care sunt destinate;

să fie gata în orice moment să explice utilizarea acestor fonduri oricărei persoane îndreptățită să primească această explicație.

Un auditor financiar de practică publică trebuie să mențină unul sau mai multe conturi bancare pentru fondurile clientului. Astfel de conturi bancare pot include un cont client general în care să fie plătiți banii ce provin de la un număr de clienți.

Fondurile clientului primite de către un auditor financiar de practică publică trebuie să fie depozitate fără întârziere într-un cont client sau dacă sunt sub formă de documente sau titluri care pot fi convertite în bani să fie protejați împotriva folosirii neautorizate.

Banii pot fi retrași dintr-un cont client numai cu instrucțiuni de la client.

Onorariile datorate de către un client pot fi retrase din fondurile clientului cu condiția ca și clientul, după ce a fost notificat asupra valorii onorariilor să fi fost de acord în ce privește o astfel de retragere.

Plățile efectuate dintr-un cont client nu trebuie să depășească soldul creditor al clientului. Atunci când se pare că fondurile clientului vor rămâne în cont pentru o perioadă semnificativă de timp, auditorul financiar de practică publică, cu acordul clientului, plasează acești bani într-un cont bancar purtător de dobândă într-un interval de timp rezonabil. Toate dobânzile obținute din fondurile clientului trebuie să fie creditate contului acestuia. Auditorii financiari de practică publică trebuie să țină evidența acestor conturi astfel încât să fie capabili, în orice moment, să stabilească clar tranzacțiile efectuate cu fondurile clienților, în general, și cu fondurile fiecărui client, în particular. Un extras de cont trebuie prezentat clientului cel puțin o dată pe an.

2.4. Relațiile cu alți auditori financiari profesioniști de practică publică

Extinderea operațiilor unei afaceri implică adeseori formarea de sucursale sau filiale în locuri unde auditorul financiar existent nu practică. În aceste circumstanțe, clientul sau auditorul financiar existent, după consultarea cu clientul, poate cere unui auditor financiar primitor ce practică în zona geografică respectivă să deruleze serviciile profesionale necesare pentru finalizarea angajamentului.

Aria de aplicabilitate a serviciilor oferite de către auditorii financiari profesioniști de practică publică continuă să se extindă, iar nivelul cunoștințelor care sunt necesare pentru a servi publicul necesită adeseori aptitudini speciale. Deoarece este imposibil ca un auditor financiar profesionist de practică publică să acumuleze experiență în toate domeniile contabilității, anumiți auditori financiari profesioniști de practică publică au decis că nu este nici preferabil, nici de dorit să dezvolte în cadrul cabinetelor lor o gamă completă de servicii și aptitudini care pot fi cerute.

Auditorii financiari profesioniști de practică publică vor trebui să efectueze doar acele servicii pe care ei consideră că le vor îndeplini cu competență profesională. În consecință, este esențial pentru profesie și în interesul clienților lor ca astfel auditorii financiari profesioniști de practică publică să fie încurajați să obțină asistență, atunci când este cazul, de la cei care sunt competenți să o ofere.

Dorințele unui client trebuie să fie esențiale în alegerea consultanților potriviți, indiferent dacă sunt implicate aptitudini speciale sau nu. În consecință, un auditor financiar profesionist de practică publică nu trebuie să încerce să restricționeze în vreun fel liberul arbitru al clientului în a alege consultanță specială și, atunci când este adecvat, să încurajeze clientul în acest sens.

Serviciile sau sfatul unui auditor financiar profesionist de practică publică cu aptitudini speciale (specializat) pot fi căutate într-una din modalitățile următoare:

de către client:

în urma unei discuții și consultări cu auditorul financiar existent;

la cererea specifică sau la recomandarea auditorului financiar existent;

fără referire la auditorul financiar existent;

de către auditorul financiar existent cu respectarea îndatoririi de confidențialitate.

Auditorul financiar primitor trebuie să-și limiteze serviciile oferite la îndatoriri specifice primite prin trimitere de auditorul financiar existent sau de la client, dacă nu este cerut de către client altfel. Auditorul financiar primitor are, de asemenea, sarcina de a întreprinde demersurile necesare pentru a sprijini relația curentă a auditorului financiar existent cu clientul și nu va trebui să-și exprime dezacordul față de serviciile profesionale ale auditorului financiar existent fără să-i ofere ultimului posibilitatea să asigure toate informațiile relevante.

Un auditor financiar primitor care este rugat de către un client să preia o însărcinare, ale cărei caracteristici sunt clar distincte față de cele avute de auditorul financiar existent sau față de cele care au fost primite inițial prin trimitere de la auditorul financiar existent, sau de la client, trebuie s-o ia în considerare ca pe o cerere separată de a asigura servicii sau consultanță.

Înainte de a accepta orice angajament de o asemenea natură, auditorul financiar primitor trebuie să avizeze clientul despre obligația profesională de a comunica cu auditorul financiar existent și trebuie să facă acest lucru imediat și de preferință în scris, comunicând abordarea făcută de client și natura generală a cererii, precum și să ceară toate informațiile relevante necesare, dacă există, pentru a derula sarcinile primite.

Auditorul financiar primitor va trebui să:

se conformeze cu instrucțiunile primite de la auditorul financiar existent sau de la client, în măsura în care nu intră în conflict cu legislația în vigoare sau cu alte cerințe;

se asigure, pe cât posibil, că, în general, auditorul financiar existent este informat asupra naturii serviciilor profesionale ce sunt desfășurate.

Atunci când doi sau mai mulți auditori financiari profesioniști de practică publică efectuează servicii profesionale în favoarea clientului, în funcție de natura serviciilor oferite, poate fi notificat numai unul dintre ei.

Atunci când e cazul, auditorul financiar existent, în plus față de instrucțiunile emise referitoare la afacerea la care a fost făcută trimiterea, trebuie să mențină contactul cu auditorii financiari primitori și să coopereze cu aceștia în cazul tuturor cererilor rezonabile de asistență.

Atunci când un auditor financiar profesionist, altul decât cel existent, este consultat în chestiuni ce țin de contabilitate, de audit, de raportare sau privind alte standarde sau principii referitoare la circumstanțe sau tranzacții specifice, auditorul financiar profesionist va trebui să fie atent la posibilitatea ca opinia exprimată să inducă presiuni inutile asupra judecății și obiectivității auditorului financiar.

Proprietarii unei afaceri au dreptul indestructibil de a-și alege consultanții profesioniști și de a-i schimba cu alții, după dorință. În vreme ce este esențial ca interesele legitime ale proprietarilor să fie protejate, este, de asemenea, important ca un auditor financiar profesionist de practică publică, care este rugat să înlocuiască un alt auditor financiar profesionist de practică publică, să aibă posibilitatea să se asigure de faptul că nu există motive profesionale pentru care numirea să nu fie acceptată.

Comunicarea permite unui auditor financiar profesionist de practică publică să se asigure că toate circumstanțele în care o nouă numire este propusă sunt de o astfel de manieră încât numirea poate fi acceptată și, de asemenea, că există dorința de a se prelua angajamentul.

Măsura în care un auditor financiar existent poate discuta afacerile clientului cu un auditor financiar profesionist de practică publică propus depind de:

obținerea permisiunii clientului pentru a face acest lucru;

cerințele legale sau etice referitoare la astfel de informări care pot fi diferite de la o țară la alta.

Auditorul financiar profesionist de practică publică propus va trebui să trateze cu cea mai strictă confidențialitate și să dea importanța cuvenită oricărei informații oferite de către auditorul financiar existent.

Comunicarea între părți servește, în consecință, la:

protejarea unui auditor financiar profesionist de practică publică în acceptarea unui angajament în circumstanțele în care toate faptele pertinente nu sunt cunoscute;

protejarea minorității proprietarilor afacerii care pot să nu fie complet informați despre circumstanțele în care este propusă schimbarea;

protejarea intereselor unui auditor financiar existent atunci când schimbarea propusă ia naștere din, sau este o încercare de a influența îndeplinirea cu conștiinciozitate de către auditorul financiar existent a obligației sale de a acționa ca un profesionist independent.

Înainte de a accepta un angajament care implică servicii profesionale recurente îndeplinite până la momentul respectiv de către alt auditor financiar profesionist de practică publică, auditorul financiar profesionist de practică publică propus va trebui:

să se asigure de faptul că posibilul client a avizat auditorul financiar existent despre însărcinarea propusă și că și-a exprimat acordul, de preferat în scris, de a discuta afacerile clientului în întregime și liber cu auditorul financiar profesionist de practică publică propus;

în cazul în care este satisfăcut de răspunsul primit de la clientul potențial, va trebui să ceară permisiunea de a comunica cu auditorul financiar existent. Dacă o astfel de permisiune îi este refuzată sau dacă permisiunea de care se face referință la punctul a) de mai sus nu este acordată, auditorul financiar profesionist de practică publică propus trebuie, în absența unor circumstanțe excepționale care sunt cunoscute întru totul și în afară de cazul în care s-a obținut informația necesară despre contextul faptic prin alte mijloace, să decline angajamentul;

c) la primirea permisiunii, să ceară auditorului financiar existent, de preferat în scris:

să furnizeze informații asupra oricăror motive profesionale care trebuie că fie cunoscute înainte de a decide dacă să accepte sau nu angajamentul, dacă există astfel de aspecte;

să furnizeze toate detaliile necesare pentru a fi capabil să ajungă la o decizie.

Auditorul financiar existent, la primirea comunicării la care se face referire la paragraful c) anterior trebuie:

să răspundă, de preferat în scris, avizând dacă există orice motive profesionale pentru care auditorul financiar profesionist de practică publică propus nu ar trebui să accepte angajamentul;

dacă există orice motive de acest fel sau de altă natură care trebuie să fie prezentate, să se asigure că și clientul și-a dat permisiunea de a oferi detalii despre aceste informații auditorului financiar profesionist de practică publică propus. Dacă permisiunea nu este acordată, auditorul financiar existent va trebui să anunțe acest fapt auditorului financiar profesionist de practică publică propus;

primirea permisiunii de la client, va trebui să prezinte toate informațiile necesare auditorului financiar profesionist de practică publică propus pentru ca acesta să fie capabil să decidă dacă este cazul sau nu să accepte angajamentul și să discute liber cu auditorul financiar profesionist de practică publică propus toate problemele referitoare la angajament asupra cărora ultimul ar trebui să fie avertizat.

Dacă auditorul financiar profesionist de practică publică propus nu primește răspuns, într-un interval de timp rezonabil de la auditorul financiar existent și nu există motiv să se creadă că există circumstanțe excepționale legate de schimbarea propusă, auditorul financiar profesionist de practică publică propus va trebui să se străduiască să comunice cu auditorul financiar existent prin alte mijloace. Dacă este incapabil să obțină un rezultat satisfăcător în această direcție, auditorul financiar profesionist de practică publică propus va trebui să-i trimită o scrisoare în care să menționeze că presupune că nu există nici un motiv profesional pentru care angajamentul nu poate fi acceptat și că are intenția de a accepta.

Faptul că pot exista onorarii de plătit auditorului financiar existent nu este un motiv profesional pentru care un alt contabil profesionist de practică publică să nu accepte angajamentul.

Auditorul financiar existent va trebui să transfere prompt noului contabil profesionist de practică publică toate registrele și actele clientului care sunt sau pot fi deținute după ce schimbarea de angajament a fost efectuată și va trebui să aducă la cunoștință clientului că a procedat în consecință, în afara cazului când auditorul financiar profesionist de practică publică are dreptul legal să le păstreze.

CAPITOLUL III. AMENINȚĂRI ȘI MECANISME DE SECURIZARE A RESPECTĂRII ETICII PROFESIONALE

Expertul contabil solicitat în efectuarea unei expertize contabile este obligat să fie independent față de părțile interesate în expertiză, evitând orice situație care ar presupune o lipsă de independență sau o constrângere care ar putea să-i impieteze integritatea și obiectivitatea. Independența expertului contabil trebuie să fie absolută în cazul experților contabili numiți din oficiu de către organele în drept și relativă în cazul experților contabili recomandați de părți sau în efectuarea de expertize contabile extrajudiciare. Independența absolută  derivă din obligația acestuia de a ține seama de toate cazurile de incompatibilitate, abținere și recuzare prevăzute de Codul de procedura civilă și alte reglementări procedurale speciale, care sunt aceleași cu cele privind judecătorii. Independența relativă deriva doar din reglementările profesiei contabile mai restrictive decât cele din reglementarea generală.

La primirea fiecărei lucrări de expertiză contabilă expertul contabil parcurge un examen de independenta  și  completează declarația de independenta care însoțește lucrarea depusă la Corp în vederea efectuării auditului de calitate.  Independența expertului contabil  implică două componente fundamentale:

Independență de spirit (de drept), adică acea stare de spirit care permite emiterea unei opinii fără a fi afectat de influențe care compromit judecata profesională și care permite individului să acționeze cu integritate, să-și exercite obiectivitatea și scepticismul profesional.

Independență în aparență (fapt) care constă în evitarea faptelor și a situațiilor care sunt atât de importante încât o terță parte informată și rezonabilă, care cunoaște toate informațiile relevante, inclusiv măsurile de protecție aplicate, ar concluziona în mod rezonabil ca integritatea, obiectivitatea sau scepticismul profesional al firmei sau al unui membru al echipei de certificare au fost compromise.

3.1. Amenințări

În activitatea practica se pot manifesta un ansamblu de circumstanțe sau asocieri de circumstanțe generatoare de amenințări la adresa conformității cu principiul independenței.  Natura acestora și măsurile de protecție cele mai adecvate sunt specifice fiecărei misiuni  și combinațiilor pe care le generează asemănător unor   modele matematice.

În funcție de natură, distingem următoarele tipuri de amenințări:

Amenințarea generată de interesul propriu apare atunci când profesionistul contabil sau un membru al familiei acestuia are un interes financiar sau de alt gen;

Amenințarea generată de autoexaminare (autocontrol) poate apărea atunci când un raționament anterior trebuie să fie reevaluat de către profesionistul contabil responsabil de acel raționament;

Amenințarea generată de  favorizare poate apărea atunci când un profesionist contabil promovează o poziție sau o opinie până la un punct în care obiectivitatea să poată fi compromisă;

Amenințarea generată de  familiaritate poate apărea atunci când, în virtutea unei relații strânse, un profesionist contabil simpatizează prea mult cu interesele altor părți;

Amenințarea generată de intimidare poate apărea atunci când un profesionist contabil poate fi împiedicat să acționeze obiectiv prin intermediul unei amenințări, reale sau presupuse.

Pentru evitarea constrângerilor cu efecte nefavorabile asupra statutului expertului contabil și imaginii profesiei contabile , se adopta măsuri de protecție ce pot fi grupate astfel:             Măsuri de protecție împotriva  amenințărilor care compromit conformitatea cu principiile etice fundamentale     

Tabelul 1

Este de datoria organismelor profesionale să elaboreze standarde profesionale pentru fiecare dintre activitățile de interes propriu:

de autoexaminare (autocontrol)

de favorizare

de familial

de intimidare

a) Exemple de circumstanțe care pot genera amenințări de interes propriu pentru un contabil profesionist independent includ, dar nu sunt limitate:

un interes financiar în relația firmă – client sau deținerea unui interes impreună cu un client;

dependența neadecvată față de onorariile loiale primite de la un client al certificării;

întreținerea unei relații de afaceri strânse cu un client;

preocuparea cu privire la posibilitatea pierderii unui client

potențiala angajare la un client;

onorarii neprevăzute legate de angajamente de certificare;

un împrumut către sau de la un client sau de la oricare dintre directorii sau funcționarii acestuia,

b) Exemple de circumstanțe care pol genera amenințări de autoexaminare (autocontrol) includ, dar nu sunt limitate la:

descoperirea unei erori semnificative în timpul unei reevaluări a muncii profesionistului contabil independent;

raportarea asupra operării sistemelor financiare după ce tot acea persoană a fost implicată în elaborarea sau implementarea lor;

pregătirea datelor originale utilizate pentru realizarea unor înregistrări care fac obiectul unei misiuni de certificare;

un membru al echipei de certificare care ocupă, sau a ocupat recent, funcția de director sau funcționar al clientului de certificare;

un membru al echipei de certificare care este, sau a fost recent, angajat al clientului de certificare într-o poziție in care exercită o influență directă și semnificativă asupra subiectului în cauză;

prestarea unor servicii pentru un client al certificării care afectează direct subiectul in cauză.

c) Exemple de circumstanțe care pot genera o amenințare de favorizare includ, dar nu sunt limitate la:

promovarea acțiunilor într-o entitate cotată atunci când acea entitate este un client de audit al situațiilor financiare;

apărarea unui client al certificării in cazul unor litigii sau în rezolvarea disputelor cu terțe părți.

d) Exemple de circumstanțe care pot genera o amenințare de familiarități includ, dar nu sunt limitate la :

un membru al echipei de certificare are o rudă de gradul I sau un afin care ocupă funcția de director sau funcționar al clientului de certificare

un membru al echipei de certificare are o rudă de gradul 1 sau un afin care ca angajat al clientului, este în poziția de a exercita o influență directă și semnificativa asupra subiectului misiunii de certificare;

un fost partener al firmei ocupa funcția de director sau funcționar al clientului sau este angajat într-o poziție în care exercită o influență directă și semnificativă asupra subiectului misiunii de certificare;

acceptarea unor cadouri sau a ospitalității din partea clientului, cu excepția cazului in care valoarea acestora este nesemnificativă;

asocierea de lungă durata a unui membru important al echipei de certificare cu clientul certificării.

c) Exemple de circumstanțe care pot genera amenințarea de intimidare includ, dar nu sunt limitate la:

amenințarea înlocuirii sau a concedierii făcută de clientul certificării;

amenințarea cu litigiul;

exercitarea unei presiuni in vederea reducerii inadecvate a cantității de muncă executate pentru a reduce onorariile.

Un profesionist contabil independent va observa, de asemenea, că situațiile specifice dau naștere unor amenințări specifice la conformitatea cu unul sau mai multe principii fundamentale. Astfel de amenințări specifice, evident, nu pot fi clasificate. Fie în relații profesionale sau de afaceri, un profesionist contabil independent ar trebui să reziste tot timpul la astfel de cazuri de amenințări.

3.2. Măsuri de protecție

Măsurile de protecție care ar putea elimina sau reduce amenințările la un nivel acceptabil se împart în două mari categorii:

măsuri de protecție generale de profesie, legislație sau reglementări

măsuri de protecție în mediul de lucru

Profesioniștii contabili în general și cei în practica publică în special, oricare ar fi activitatea profesională pe care o efectuează, având în realitate reputație, iar reputație fără educație si etică nu există,

Organismele profesionale membre IFAC au obligația să prevadă în statutele și regulamentele lor reguli cu privire la Investigația și disciplina în caz de conduită greșită, inclusiv pentru abaterile de la standardele profesionale.

Conduita greșită include:

activitățile cu caracter penal;

acțiunile sau inacțiunile celor pot periclita profesia contabilă

abaterile de la standardele profesii nule

neglijența profesională gravă

un număr de cazuri de neglijențe mai puțin importante care, cumulate, pot indica nepotrivirea de a exercita drepturi de practică

activitatea necorespunzătoare.

Organismele profesionale membre IFAC trebuie să elaboreze un regim eficient de investigare și disciplinar care să permită ca cei care judecă să impună o serie de penalizări cum ar ti sancțiunile ca:

mustrarea

pierderea serviciului

restricționarea drepturilor de practică

amenda (plata costurilor)

pierderea titlului profesiei sau retragerea autorizării

excluderea din organismul profesional

Organismele profesionale trebuie sa informeze flecare membru în parte în legătură cu toate prevederile Codului etic, standardelor profesionale, regulilor și reglementărilor, și cu consecințele neconformării.

Organismele profesionale trebuie să asigure resursele financiare necesare care să permită efectuarea la timp a acțiunilor de investigare și disciplinare.

De asemenea, organismele profesionale trebuie să elaboreze și să mențină un proces de examinare independentă a plângerilor clienților sau altor părți în cazurile în care s-a decis, ca urmare a investigației, că problema în cauză nu va fi deferită unei instanțe disciplinare.

Nici o persoană care este membră a comitetului de investigare sau a instanței de judecată nu trebuie să servească în același timp sau în legătură cu același client.

Instanța de judecată trebuie să-și dovedească independența, trebuie evitată influența altor structuri ale organismului profesional în activitatea instanței de judecată, luarea deciziilor sau impunerea sancțiunilor. Numai o instanță de apel poate modifica sau retrage o decizie a instanței de judecată.

CONLUZII

CECCAR ca membru al Federației Internaționale a Contabililor (IFAC) contribuie permanent la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare și întărire a profesiei contabile , coordonate la nivel mondial cu standarde armonizate.

Creat cu scopul de a îmbunătăți nivelul de uniformitate al eticii profesionale și de a stabili norme de conduită pentru toți profesioniștii contabili din România, Codul etic național al profesioniștilor contabili, obligatoriu ca aplicabilitate încă de la 01 ianuarie 2007, formulează PRINCIPIILE FUNDAMENTALE  care trebuiesc aplicate și respectate de către toți profesioniștii, și în special de către toți membrii Corpului, în vederea realizării obiectivelor comune, în conformitate cu Codul Etic Internațional  emis de organismul mondial al contabilității IFAC.

Așadar, din punct de vedere deontologic , analizând  modelele internaționale unde guvernează cu sfințenie     în diverse ramuri  cerințele etice manageriale, sau profesionale, că și profesionistul contabil român  se aliniază la buna educație, civilizație și eleganță profesională.

Pentru membrii CECCAR, cerințele Codului Etic sunt obligatorii atât prin legea specială de funcționare, OG 65/94 republicată cât și prin Regulamentul de organizare și funcționare al CECCAR, nerespectarea vădită a cerințelor etice , putând atrage după sine investigarea conduitei membrilor de către departamentele de etică profesională și comisiile de disciplină ale Corpului.

Necesitatea și importanța unor norme de etică și conduită profesională și personală, rezidă atât din rolul important pe care îl au liber profesioniștii contabili față de stat și societate, cât și din cerința esențială a calității serviciilor bazată pe știință, competență și conștiință independență de spirit și dezinteres material, moralitate, probitate și demnitate.
Obiectivele profesiei contabile stabilite prin acest cod îndeplinesc cele mai înalte standarde de profesionalism, performanță și răspund cerințelor interesului public.
Pentru îndeplinirea acestor obiective, profesioniștii contabili trebuie să respecte principiile fundamentale bazate pe: independență, integritate, obiectivitate, competență profesională și bună-voință, confidențialitate, comportament profesional, respect față de  normele tehnice și profesionale.

Profesionistul contabil va trebui sa-și exerseze raționamentul profesional pentru a se asigura de respectarea principiilor pentru fiecare situație pe care o analizează.
Importanța cunoașterii și aplicării principiilor de bază fundamentale ale profesiei contabile independente de către fiecare membru CECCAR reprezintă garanția unui profesionalism modern și performant, răspunzând celor mai înalte exigențe.

Respectarea acestor norme este cu atât mai importantă cu cât ele asigură apărarea onoarei, independenței și prestigiului Corpului, dar și a fiecărui membru în parte.

Codul etic național al profesioniștilor contabili, obligatoriu ca aplicabilitate încă de la 01 ianuarie 2007, formulează PRINCIPIILE FUNDAMENTALE  care trebuiesc aplicate și respectate de către toți profesioniștii, și în special de către toți membrii Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, în vederea realizării obiectivelor comune, în conformitate cu Codul Etic Internațional  emis de organismul mondial al contabilității IFAC.
Principiile fundamentale se bazează pe: independență, integritate, obiectivitate, competență profesională și bunăvoință, confidențialitate, comportament profesional, respect față de  normele tehnice și profesionale.

Obiectivitatea unui profesionist contabil poate fi amenințată sau să pară a fi amenințată drept consecință a intereselor financiare ale clientului. În acest caz profesionistul contabil trebuie să fie pregătit astfel ca prin natura deprinderilor profesionale, să poată evalua singur dacă interesele financiare influențează independența sau obiectivitatea sa în îndeplinirea responsabilităților care îi revin.

Integritate, atât individuală cât și la nivel de instituție este esențială. De fapt, integritatea cu care acționează profesia contabilă și integritatea persoanelor care participă la această profesiune, reprezintă noul concept în cadrul doctrinei și deontologiei profesiei contabile, pentru redarea încrederii publicului în raportările financiare.
    Pe lângă vegherea cunoașterii și aplicării eticii și normelor profesionale, trebuie asigurată o competiție și o concurență loială între profesioniștii contabili, descurajând orice tendință agresivă sau abuzivă pe piață prin mijloace care lezează interesele publice.
    Etica va reprezenta pentru toți profesioniștii contabili, prestigiul și independența în raporturile cu societatea economică și socială, încurajând prin serviciile oferite, transparența și credibilitatea informațiilor financiare și va contribui astfel la armonizarea standardelor  europene.

Anexa 1

NORME GENERALE

Anexa 2

NORME PRIVIND EXPERTIZELE CONTABILE

N35

Anexa 3

CODUL ETIC NAȚIONAL AL PROFESIEI CONTABILE

Ediția a III-a (revizuită) 2006