Etica In Societatea Moderna
CUPRINS
Capitolul I: Etica în societatea modernă
1.1 Etica și dimensiunea aplicabilității știintei morale în economie
1.1.1 Etica în afaceri
1.2 Marketingul și responsabilitatea etică
1.2.1 Publicitatea
1.2.2 Politica de prețuri
1.2.3 Strategiile de marketing
1.3 Etica în afaceri și modalități de abordare
1.3.1 Abordarea teleologică a afacerilor
1.3.2 Etica în afaceri la nivel macrosocial
1.3.3 Interacțiunea socială a corporațiilor
1.3.4 Corporațiile și angajații
1.4 Globalizarea văzută prin prisma eticii
Capitolul II Studii de caz bazate pe etica și responsabilitatea socială în industria petrolului
2.1 Scurt istoric al British Petroleum
2.2 British Petroleum și responsabilitatea socială
2.2.1 British Petroleum și mediul
2.2.2 British Petroleum și asumarea responsabilității
2.3 Scurt istoric al companiei Petrom
2.3.2 Etica în afaceri transpusă la nivel individual
2.4 Petrom și dezvoltarea sustenabilă
Capitolul III Cercetare cantitativă asupra percepției populației cu privire la organizațiile bazate pe responsabilitate socială
3.1 Obiectivele Cercetării
3.2 Coordonatele spatiale ale cercetarii si temporale
3.3 Obiectivele și ipotezele cercetării
3.4 Raportul de cercetare
3.5 Concluziile raportului
3.6 Modalități de acțiune în ceea ce înseamnă responsabilitatea socială
3.7 Campanii de resposabilitate socială desfășurată de Petrom S.A.
3.8 Problemele de responsabilitate socială și de
protecție a mediului la BP
3.8.1 Incidentul de la platforma ”Deepwater Horizon”
3.8.2 Etanolul un etalon de conduită morală pentru protecția mediului
3.9 Măsuri luate la nivelul societății de către Uniunea Europeană
Capitolul IV Concluzii
Bibliografie
Anexe
Capitolul I: Etica în societatea modernă
Unul din termenii principali ai acestei lucrări este etica care provine din limba greacă și se referă la moravuri și nu în ultimul rând la obiceiuri. În sens mai larg etica este disciplina care studiază noțiunile de rău, de bine și nu în ultimul rând conceptul de datorie și de dreptate.
1.1 Etica și dimensiunea aplicabilității știintei morale în economie
Având în vedere ca termenul de etică nu poate fi cuantificabil Robert C. Solomon evidențiază faptul că etica este constituită din caracterul individual al unei persoane cu tot ceea ce înseamnă pentru acea persoană să fi un om bun și din normele sociale care ni se impun și care ne limitează conduita noastră în aria impusă de moralitate. Termenul de moralitate și de etică aveau sensuri foarte apropiate în concepția vechilor romani și a vechilor greci și din această cauză suntem tentați ca atunci când o persoană săvârșește o faptă rea să susținem despre această persoană fie că e imorală fie că e anetică. Unii filozofi au reușit să facă o distincție între etică și morală în sensul că morala vizează conduita umană vazută prin intermediul valorilor, iar etica este cea care studiază tot ce este inclus în această arie a valorilor. Pentru o creionare mai corectă a eticii este propusă următoarea diviziune a acesteia: în primul rând distingem etica practică care se ocupă cu rezolvarea problemelor morale de exemplu: ”este pedeapsa capitală acceptabilă din punct de vedere moral?” sau ”este clonarea indivizilor acceptabilă din punct de vedere moral?”. În cel de-al doilea punct distingem teoria morală, mai exact suma principiilor ce vor conduce la o dezvoltare a teoriei moralități care să ne ofere în final o metodă cât mai generală care să răspundă la cât mai multe din problemele morale particulare. În cel de-al treilea punct distingem meta-etica care se referă la relfecția asupra gandirii noastre morale și implică interogații de felul ”etica este cea care conferă omului direcțiile pentru o conduită bună sau există un alt set de valori diferit de cel al eticii care ar conduce la un rezultat mai bun?” Etica presupune să acționezi în așa fel încât ”libertatea celuilat să fie asemeni libertății mele”, Paul Ricoeur scoate astfel în evidență faptul că altruismul este o parte destul de importantă a eticii. Tot Paul Ricoeur susține faptul că etica este pliabilă și mediului de afaceri, astfel în viziunea lui fiecare angajat este autonom în același timp fiind dependent de încrederea pe care o primește de la ceilalți membrii ai organizației.
1.1.1 Etica în afaceri
Etica în afaceri este parte a domeniului economic ce are ca rol să clarifice și să rezolve problemele de ordin moral care se întalnesc deseori în activitățile curente ale agențiilor economici. Deși etica în afaceri este o intersecție discretă între domeniul economic și domeniul filozofic, aceasta arie este dominată de cercetări pentru filozofie, abordând teme specifice de exemplu Roger Crisp ne comunică faptul că etica în afaceri trebuie să evalueze și să vină cu argumente raționale care să întărească normele morale ce ar trebui să ghideze jocul economic. O altă definiție spune că etica în afaceri este studiul modalității în care normele etice personale se aplică și se transpun în scopurile și activitățile organizației. Deși mai sus s-a enunțat că etica ar avea o doza de altruism nu trebuie să asociem etica cu anumite stări afective deoarece acestea sunt schimbătoare și nu sunt subordonate rațiunii, astfel multe sentimente care ne încețoșează rațiunea ne fac să deraiem de la normele eticii. Nu de puține ori etica a fost confundată cu normele religioase, dar etica are un grad mai mare de cuprindere, ea adresându-se și ateilor și persoanelor cu înclinații religioase în multe cazuri etica a fost privită precum a fost confundată cu legislația și nu în ultimul rând s-au creat de-a lungul timpului diferențe intre ceea ce este etic si normele sociale acceptate, acest lucru fiind des întalnit in țările unde religia dominantă este islamismul. În unele cazuri s-a întâmplat ca toată societatea să fie coruptă exemplul cel mai concludent este redat de tarile actualmente și fost comuniste.
1.2 Marketingul și responsabilitatea etică
Într-o continuă dinamică ca și societatea din zilele noastre piața bunurilor și serviciilor nu mai poate fi categorisită ca fiind simplă și transparentă, ea devenind din ce în ce mai complexă și mai opacă, cel puțin din punctul de vedere al unor consumatori bine informați. În această continuă dinamică a pieței către complexitate consumatorul are nevoie de informații cât mai credibile, de cele mai multe ori consumatorul riscă să fie informat tot din medii care sunt dominate de producători care vor oferi informația numai în vederea avantajului propriu. Vechea percepție a pieței unde consumatorul este rege s-a schimbat iar de multe ori acesta este pus în inferioritate de către corporații prin mijloacele de manipulare de care acestea dispun. Clientul fiind mic în comparație cu firma de la care cumpară acesta are nevoie de protecție morală, și de o protecție împtriva abuzurilor și exceselor provenite din partea corporațiilor.
Unul dintre domeniile cu numeroase probleme de ordin moral este cel al comercializării de tutun, mai exact o restricție în ceea ce ar presupune comercializarea țigărilor va atrage din partea consumatorilor numeroase proteste. În ciuda daunelor de ordin fizic pe care le aduce fumatul consumatorilor oferta se mentine bogată și variată, companiile de țigări oferă în continuare ca scuză faptul că presupuși consumatori sunt conștienți de daunele fizice pe care le provoacă. În orice societate automutilarea sau sinuciderea sunt condamnabile din punct de vedere moral iar fumatul intră în aceeași categorie iar cel puțin din punct de vedere etic acesta ar trebui interzis. Fumatul creează dependență iar privind din acest punct de vedere consumatorul nu se mai află în situația unei alegeri libere. În acest sens în Statele Unite ale Americii reclamele la țigări au fot interzise, apoi și în Europa iar în aceeași notă s-a interzis și fumatul în anumite locuri publice. Totodată în Statele Unite ale Americii victime ale fumatului au intentat procese în instanță producătorilor de țigări în prisma faptului că nu au fost informate în mod explicit asupra faptului că tutunul dăunează grav sănătații. Un domeniu controversat este de asemenea cel al consumului de alcool în țarile islamice consumul de alcool este interzis, pe când în țările ce nu au acest regim religios nu există cutume decât de ordin legal și în anumite situații. În cazul fumatului se pune problema dependeței ulterioare de fumat în cazul consumului de alcool se pune problema consumului rezonabil. Mai exact în cazul dependenței de fumat intervine o presupusă automutilare pe când în cazul consumului de alcool persoanele în cauză pot crea prejudicii celorlate persoane prin simplu fapt că sunt văduviți de rațiune. Întrebarea critică în ceea ce privește consumul de alcool este: cine poate stabilii limita de alcool rezonabilă ce poate fi consumată fară să provoace prejudicii atât celui care bea cât și persoanelor ce-l acompaniază. În cazul consumului de alcool s-a ajuns de asemenea la interzicerea reclamelor în cursul zilei iar reclamele la bauturile spirtoase au fost interzise. Deși nu a adus beneficii societății din punct de vedere etic, ba dimpotrivă, state precum Germania și Franța au căzut de comun acord să considere vinul și berea ca fiind alimente, rămânând astfel la latitudinea consumatorului să-și stabilească singur limita în care consumul acestor așazise alimente este unul responsabil. Această decizie de a cuantifica alcoolul ca fiind aliment este cel puțin controversată, și probabil a fost influențată de interese economice, unele firme producătoare de bere precum Carlsberg sau Heineken având bugete impresionante. Un alt domeniu controversa care aduce contribuții la stat impresionate este cel al mâncării ”fast food”, acest domeniu își manifestă efectele din plin în Statele Unite ale Americii unde jumătate din populație suferă de probleme legate de obezitate. Producătorii și distribuitorii acestor produse nesănătoase au obligația morală de a înștința consumatorii cu privire la efectele adverse ce la presupune consumul periodic al produselor ”fast food”. Această problemă a unei alimentați nesănîtoase ridică și mai multe probleme din cauza faptului că alimentația satisface o nevoie de bază și ar trebui să implice mult mai multă atenție atât din punctul de vedere al producătorilor (care doar supracosmetizează produsele în spoturile publicitare pentru a arăta cat mai apetisant) cât în primul rând din partea statului prin diverse proiecte de lege.
În toate țările cel puțin la nivel teoretic se urmărește a se oferi consumatorilor bunuri și servicii sigure și adecvate în vederea scopurilor pentru care au fost create. Acest obiectiv ar trebui să fie urmărit și de către producător, pentru că numai cu produse de calitate și sigure din punctul de vedere al consumului vor putea supraviețui o perioadă cât mai lungă în cadrul pieței. În trecut îndepărtat consumatorul trebuia să fie foarte atent la ceea ce achiziționează, altfel spus acesta își lua asupra sa toate risucrile legate de consum. O dată cu dezvoltarea societății responsabilitatea achiziționări unui produs se împarte între producător și consumator, cumpărătorul are responsabilitatea de a știi ce-și dorește și modul în care să beneficieze de acest bun sau serviciu iar producătorul trebuie să ofere un serviciu care să-i satisfacă cerințele consumatorului fără al induce în eroare pe consumator cu privire la caracteristicile, defectelor ascunse sau asupra limitelor în consum.
1.2.1 Publicitatea
În mare parte sunt aduse multe remarci atât din partea consumatorilor cât și din partea specialiștilor ce se adresează comunicării prin publicitate și aceste pot fi clasificate ca afectând fie la nivel individual, fie la nivel social. La nivelul consumatorului putem sesiza critici legate de practicile de dezinformare a potențialuluitorii acestor produse nesănătoase au obligația morală de a înștința consumatorii cu privire la efectele adverse ce la presupune consumul periodic al produselor ”fast food”. Această problemă a unei alimentați nesănîtoase ridică și mai multe probleme din cauza faptului că alimentația satisface o nevoie de bază și ar trebui să implice mult mai multă atenție atât din punctul de vedere al producătorilor (care doar supracosmetizează produsele în spoturile publicitare pentru a arăta cat mai apetisant) cât în primul rând din partea statului prin diverse proiecte de lege.
În toate țările cel puțin la nivel teoretic se urmărește a se oferi consumatorilor bunuri și servicii sigure și adecvate în vederea scopurilor pentru care au fost create. Acest obiectiv ar trebui să fie urmărit și de către producător, pentru că numai cu produse de calitate și sigure din punctul de vedere al consumului vor putea supraviețui o perioadă cât mai lungă în cadrul pieței. În trecut îndepărtat consumatorul trebuia să fie foarte atent la ceea ce achiziționează, altfel spus acesta își lua asupra sa toate risucrile legate de consum. O dată cu dezvoltarea societății responsabilitatea achiziționări unui produs se împarte între producător și consumator, cumpărătorul are responsabilitatea de a știi ce-și dorește și modul în care să beneficieze de acest bun sau serviciu iar producătorul trebuie să ofere un serviciu care să-i satisfacă cerințele consumatorului fără al induce în eroare pe consumator cu privire la caracteristicile, defectelor ascunse sau asupra limitelor în consum.
1.2.1 Publicitatea
În mare parte sunt aduse multe remarci atât din partea consumatorilor cât și din partea specialiștilor ce se adresează comunicării prin publicitate și aceste pot fi clasificate ca afectând fie la nivel individual, fie la nivel social. La nivelul consumatorului putem sesiza critici legate de practicile de dezinformare a potențialului consumator sau critici legate de înșelarea consumatorului. Funcția de publicitate este împărțită în două subfuncții: una de informare, și una de persuasiune. Fiecare comunicare poate să genereze o multitudine de interpretări iar un clip publicitar urmărește nu de puține ori să se axeze pe o interpretare care să stimuleze potențialul consumator să consume un anumit produs. Majoritatea consumatorilor sunt conștienți de funcția persuasivă a publicității iar exagerările sau înfrumusețările produselor sunt o normalitate în zilele noastre. Problemele de ordin etic în cadrul publicității apar în momentul în care apare ”amăgirea” care poate fi observată ca fiind o serie de fapte sau acte care creează potențialului utilizator false așteptări cu privire la produs în vederea atingerii scopului propus, un alt cercetător definește termenul astfel: ”amăgirea se produce atunci când comunicarea de marketing fie creează, fie profită de o falsă credință care perturbă capacitatea consumatorilor de a face niște alegeri raționale”. Publicul trebuie informat într-o manieră cât mai corectă și de asemenea nu trebuiesc folosite tehnici persuasive cu scop direct de amăgire a acestuia.
La nivel social și la nivel cultural publicitatea are un impact mult mai mai puternic, mai exact indivizii de zi cu zi sunt supuși unui asalt informațional care este în același timp și foarte persuasiv. Publicitatea inundă efectiv viața publică și privată a individului, mai exact individul din zilele noastre este expus publicității pe stradă, pe internet în magazine, din fericire nu a ajuns și în instituțiile publice. Un alt efect negativ al publicității este acela că se ajunge în situația de a se creea dorințe artificiale care nu izvorăsc din individ însăși. Mai exact aceste nevoi nevoi artificiale solicită resurse importante ce ar putea fi redistribuite către țările subdezvoltate ale lumii. Un alt aspect al publicității este acela că încurajează materialismul și consumerismul. Consumerismul devine o trasatură a ultimilor două decenii, mulți autori folosesc sintagma ”societate de consum” și de asemenea mulți indivizi asociază consumul cu fericirea, în alte situații alți indivizi se regăsesc perfect în ”terapia prin shoping”. Prin acțiuniile de advertising consumatori au o perpetuă stare de insatisfacție mai exact produsele se înoiesc într-un ritm alert iar cliențiilor li se stimulează sau li se induce necesitatea de a avea mereu produse de ultimă generație. Publicitatea crează anumite tiparuri de care creatorii de publicitate trebuie să țină cont, în primul rând de publicul țintă cărora se adresează o anumită reclamă și în al doilea rând de solicitarea corporației care a comandat un spot publicitar.
1.2.2 Politica de prețuri
În cadrul pieței un producător urmărește să-și vîndă produsul la un preț cât mai mare și să-și atingă astfel un prag al profitului cât mai mare. Consumatorul de asemenea urmărește să achizițționeze produsul sau serviciul la un preț cât mai mic. Aici se naște problema etică care este rapid rezolvată prin termenul de ”preț echitabil”. În consecință fiecare consumator are dreptul la un preț echitabil. Prețul echitabil la nivelul economiei este stabilit la punctul de întâlnire al cererii cu oferta. Probleme legate de prețul echitabil apar în momentul în care există anumite dezechilibre în cadrul pieței care pun producătorii într-o situație favorabilă situație des întâlnită în cadrul pieței cu monopol.
Problema principală care generează conflicte între toate grupurile implicate într-o tranzacție, mai exact între consumatori, distribuitori și nu în ultimul rând între producători. În acest lanț clientul este cel ce-și expune nemulțumiriile iar distribuitorul se află pus într-o situație delicată. În România nivelul prețurilor este scăzut comparativ cu prețurile din țările dezvoltate, dar sunt destul de prohibitive pentru puterea de cumpărare a româniilor. Un exemplu va evidenția mai bine situatia în sine: o doză de Coca Cola se vinde în Europa Occidentală la un preț mult mai mare decât în România, sau spre exemplu Dacia Logan se va vinde în România cu prețul de 5000 de euro iar în țările dezvoltate ale Uniunii Europene se va vinde cu 7500 de euro, aceste diferențe sunt cele care stârnesc nemulțumirea cliențiilor. În România prețurile la produsele de înaltă tehnologie (telefoane smartphone, laptopuri) sunt mult mai ridicate decât în țările din Uniunea Europeană. O situație delicată este piața produselor farmaceutice, în România aceste prețuri sunt mult mai ridicate decât în țările membre ale Uniunii Europene iar acest lucru se întâmplă datorită lanțurilor de distribuitori care percep comisioane considerabile.
Prețurile crescute constant sunt cel puțin suspecte, iar aceste prețuri nu pot fi susținute doar de către un singur producător ci cu siguranță sunt mai mulți, și există posibilitatea ca între concurenți să existe înțelegeri în ceea ce privește prețul. O situație similară este cea a piețelor agroalimentare din România unde speculanți îi alungă pe țăranii care vin să-și vândă marfa și le cumpără acestora marfa la un preț foarte mic, apoi prețurile sunt ridicate la nivelul supermarketurilor.
Prețurile de dumping sunt de fapt o practică anticoncurențială ce are scopul de a ajuta produsele companiei să capete o cotă de piață cât mai mare și să le creeze competitorilor probleme de ordin financiar ca pe termen lung competitorii să cedeze și să se creeze ulterior condițiile unei piețe de monopol. În Statele Unite ale Americii și în țările membre ale UE există astfel de bariere de intrare pe piață, mai exact unii producatori au atelierele de producție în țările mai puțin dezvoltate și astfel se pot afișa pe piață cu un cost mai scăzut, însă bariera vine din partea statelor dezvoltate în sensul protejării producătorilor locali si menținerea locurilor de muncă a angajațiilor acelei țări.
Prețurile amăgitoare sunt cele care crează false așteptări cliențiilor. Clienții sunt bucuroși de presupusa ofertă, se înderaptă spre locul cumpărări și află cu stupoare că acele produse nu mai sunt pe stoc, sau că au avut un stoc limitat.
1.2.3 Strategiile de marketing
În decusrul timpului specialiști de marketing au ajuns la concluzia că este foarte importantă înțelegerea pieței dar în momentul în care producătorii vor să-și extindă pița aceștia vor trebui să aleagă cu mare grijă segmentul de piață țintă. Mai exact unii producători și-au rafinat metodele de selecție și metodele de pătrundere în acele piețe ajungându-se în unele situații chiar la abuzuri. Unele nișe sau segmente de piață sunt selectate prin simplu fapt că în componenșa lor intră categorii de consumatori vulnerabili cum ar fi: săracii, copii sau bătrâni, alte categorii de persoane se simt discriminate de faptul ca anumite produse sunt destinate altor piețe chiar dacă aceste persoane au o necesitate evidentă cu privire la acest produs.
1.3 Etica în afaceri și modalități de abordare
Un prim aspect demn de luat în considerare este faptul că se poate vorbi despre etică în afaceri numai în condițiile în care o entitate economică își desfășoară activitatea într-un sistem de piață capitalist. Mai exact trebuie să pornim de la principile democrației pentru a contura cu precizie limitele eticii în afaceri, în cazul acesta este necesar să afirmăm că valorile morale sunt și valori ale democrației și de asemenea valorile morale sunt o parte indispensabilă și vieții sociale. În consecință democrația s-a dovedit a fi un proiect moral politic după care funcționează societatea. În antichitate greci cunoșteau semnificația binelui, a virtuții iar dreptul omului era mijlocul prin care moralitatea își atingea scopul. Ideea pe care funcționează democrația și împreună cu ea statul de drept este una viabilă dar care în practică prezintă numeroase slăbiciuni, iar în această situație vedem cum se crează prima fisură dintre valorile democrației aplicate și valorile moralității. În prezent democrația modernă s-a axat mai mult pe drepturi decât pe ideea de bine, astfel oamenii își cunosc mai bine drepturile iar noțiunea de bine le devine din ce în ce mai opacă. Atfel un individ venit dint-o țară cu tradiție în ceea ce înseamnă democrație este mai conștient de drepturile sale decât de noțiunea de bine sau de moralitate.
Înainte de toate trebuie să stabilim care este scopul principal al unei afaceri, atât la nivel teoretic cât și practic. Marea majoritate a specialiștilor consideră faptul obiectivul esețtial al fiecărei afaceri este profitul, un alt punct de vedere scoate în evidență faptul că scopul unei afaceri este satisfacerea unei nevoi sociale iar profitul fiind doar un aspect secundar. Uni susțin că ideea de afacere presupune maximizarea profitului în condiții legale pe când unii critici susțin că maximizarea profitului în limitele legalități ne atrage atenția asupra egoismului în primul rând și a iresponsabilității sociale a acelei organizții. Grija omului de afaceri responsabil trebuiesă derive din utilitatea socială a acelui produs sau serviciu și din calitatea produsului pe care o oferă consumatorului iar profitul sa fie unul decent. În cadrul unei afaceri sunt implicați mai mulți participanți, acționari, manageri, angajați și comunitatea în care se găsește plasată organizația, având în vedere structura socială în care este ancorată o organizție economică un manager trebuie să găsească punctul de echilibru în deciziile sale pentru a nu priva de anumite beneficii o parte din participanții la viața economică a organizației. Uni confundă binele firmei cu binele acționarilor care îți doresc creșterea acțiunilor și caută eficientizarea activității economice lezând în parte interesele angajților și reducând bugetele pentru activități ce vizau comunitatea.
1.3.1 Abordarea teleologică a afacerilor
Cum orice activitate umană are un scop precis, medicina are ca scop viața și sanatatea omului, medicina devine teleopatică dacă doctorul are ca scop final îmbogățirea personală, cum se întamplă cu marea majoritate a meseriilor, ele au fost impuse să servească nevoilor oamenilor, iar ca orice știință sau îndeletnicire economia avea ca scop deservirea nevoilor omenești. Elaine Sternberg susține: ”scopul definitoriu al afacerilor este maximizarea valorii proprietarilor pe termen lung prin vanzarea de bunuri sau servicii” Această definiție este cât se poate de reală în cadrul societății din România, însă tendința dominantă este cea de a nega faptul că profitul este scopul principal al propietarilor. În aceeași notă Elaine Sternberg evidențiază că scopul final al afacerilor nu este susținerea binelui social chiar dacă contribuie în mare măsură la realizarea lui. Scopul unei afaceri nu este de a crea locuri de muncă, de a produce bunuri, de aduce foloase consumatorilor sau managerilor ci acela de a realiza un profit cât mai mare prin intermediul vânzării de bunuri și servicii.
În același timp statul este cel care prin politicile guvernamentale are menirea principală de a crea un cadru politic, social, și juridic cât echilibrat unde afacerile să se desfășoare. Statul are spre deosebire de oameni de afaceri forța necesară de a impune prin mijloace democratice direcțile ce trebuiesc urmate în vederea asigurării unui mediu de afaceri cât mai curat. Participanții la o afacere nu sunt tot timpul pe picior de egalitate cum se află fiecare individ în fața legii, astfel interesul individului participant la afacere contează doar în condițiile în care poate contribui la sporirea profitului, afacerile nu răspund în fața angajaților, ci dimpotrivă angajații răspund firmmelor angajatoare.
Obligația omului de afaceri este creșterea profitului, dar acesta nu este un robot care să ia decizii în mod mecanic, și în principiu va trebui să se supună unor norme morale care ar trebui să aibe prioritate față de scopul implicit a meseriei sale. Omul de afaceri urmărește ca pe termen lung să crească valoarea afacerii, aceasta este principala menire a lui. Dacă omul de afaceri ar trebui să-și desfășoare activitatea doar în limitele legii ecuația profitului ar fi fost considerabil simplificată, dar el trebuie să țina cont și de interesele altor grupuri de oameni implicați fie în mod direct fie în mod indirect în afacere. Astfel un om de afaceri de succes va trebui să urmeze interesul rațional, mai exact acesta nu-și poate permite să ignore cu desăvarșire interesele participanților, pe termen lung fiind posibil ca valoarea afacerii să aibe de suferit din această cauză. Prin intermediul marketingului intern unui manageri reușesc să calibreze activitățiile companiei și să mentina fericiți atât angajații, furnizorrii, acționarii cât și clienții companiei. În vederea maximizării valorii pe termen lung un manager trebuie să aibe în vedere principalele valori morale și să evite înșelătoria, minciuna, sau abuzul de putere prin prisma funcției pe care o deține cu alte cuvinte trebuie să-și ordoneze conduita în bazele unei decențe elementare. Dreptatea distributivă este termenul pe care va trebui să-l aibe în vedere un om de afaceri, mai exact acesta va trebui să repartizeze veniturile proporțional în funcție de contribuția fiecărui angajat sau departament la nivelul profitului. De asemenea dreptatea distributivă va trebui să fie folosit și ca principiu de promovare în cadrul unei compani nu să fie numai un instrument eficient în distribuirea veniturilor. Susținătorii eticii în afaceri sunt de părere că firmele care abordează până la strictețe normele morale sunt mai profitabile decât companiile care nu aplică toate aceste norme de conduită în afaceri.
1.3.2 Etica în afaceri la nivel macrosocial
Vom începe acest subcapitol prin a prezenta termenul de corporație care în ultimul deceniu în România mai ales s-a identificat nu de multe ori cu termenul de firmă multinațională. O corporație poate fi descrisă ca o persoana juridică independenentă față de persoanele care îi sunt în subordine și independentă față de oamenii care pe care îi deservește prin intermediul bunurilor sau serviciilor. În acest sens se poate observa faptul că o corporație nu este o ființă umană iar prin aceasta nu-și poate asuma în mod adecvat răspunderea morală pentru diversele decizii. Având în vedere faptul că o corporație respectă cu strictețe cadrul legislativ în țara în care activează rezultă că manageri au în situația dată un singur scop, mai exact maximizarea profiturilor, iar o alocare a veniturilor către alte activități decât cele ce privesc producția în sine ar prejudicia profesional managerul corporației. Mediul extern în care activează o corporație cu siguranță este presărat cu diverse probleme sociale iar un manager cel puțin la nivel teoretic ar trebui să urmarească doar activitatea firmei iar problemele sociale trebuiesc lăsate în slujba statului.
”Manageri sunt persoanele care iau decizii la nivelul corporației iar fiecare entitate de afaceri are o structură decizionala internă ce conferă o direcție clară a deciziilor către un scop predefinit”. Acest arbore decizional impus de la bun început în cadrul unei compani poate duce la luarea unor decizii care nu țin de multe ori de responsabilitățile individuale. Acest arbore decizional intern al corporației nu impune neapărat dependeța angajațiilor iar aceștia își pot impune sau pot găsi calea de acces către o decizie optimă. Marea majoritate a corporațiilor au o cultură organizațională ce manifestă o influență vadită asupra comportamentelor și activităților pe care le are aceasta în cadrul comunității. Având în vedere că multe corporații au o cultură organizațională se pune întrebarea legitimă care ar fi scopul acestei culturi organizaționale
Corporațiile cu o responsabilitate socială mare au o imagine mult mai bună în mintea potențialilor consumatori, și astfel le va fii mult mai ușor să atragă noi clienți și de asemenea au o rată de fidelitate mult mai mare în rândul propriilor clienți;
Angajații sunt mult mai atrași în a lucra în cadrul corporațiilor cu o responsabilitate socială crescută, dovedind devotament și eficiență în cadrul muncii prestate;
Proictele realizate în cadrul comunității pot fi considerate de corporații drept investiții care pe termen lung vor duce la consolidarea vieții în comunitate, iar firma va beneficia de un mediu de afaceri mai stabil.
Problema care a stârnit controverse în rândul teoreticienilor nu este dacă indicele profitului va fi în creștere în urma unei activități cu caracter social ci dacă motivul principal al acestor acțiuni este dorința de profit ori dimpotrivă respectul față de aceste comunități. Pe lângă beneficii pe care corporațiile le pot aduce se evidențiază și următoarele aspecte negative:
Corporațiile pot crea probleme sociale, iar rezolvarea lor cade chiar în sarcina lor, spre exemplu dezvoltarea tehnologică puternică a dus în unele comunități la desfințarea anumitor locuri de muncă și a dus implicit la creșterea ratei de șomaj, de asemenea marile corporații au creat probleme la nivel demografic în sensul ca anumite zone au devenit din ce în ce mai slab populate și astfel unele zone au devenit suprapopulate, alt aspect ține de faptul că multinaționalele poluează mediul și nu în ultimul rând sunt mari consumatoare de resurse neregenerabile;
O corporație implică o mare parte din comunitatea locală în care este amplasată geografic, de multe ori o multinațională când acumulează un capital considerabil nu procedează tocmai corect când ia în calcul mutarea centrelor de producție sau a birourilor în țarile din lumea a treia acolo unde salarile sunt mult mai mici și restricțiile cu privire la protecția mediului nu sunt atât de dure fără să ia în calcul prejudiciul pe care îl crează în mijlocul comunității în care a crescut;
Marea majoritate a activitățiilor pe care le desfășoară o multinațională au un impact social mai mic sau mai mare aceasta fie prin bunurile și serviciile pe care le oferă, fie prin prisma locurilor de muncă pe care le asigură, fie prin efectele pe care le manifestă direct sau indirect asupra altor companii, având în vedere aceste aspecte o corporație va trebui să își asume răspunderea pentru efectele negative și eventual să ia măsuri în această direcție.
Într-o lucrare ștințifică s-a propus un model de responsabilitate sociala corporatistă astfel putem distinge mai multe nivele de responsabilitate pretinse de societate unei corporații avel astfel:
Responsabilități legale;
Responsabilități etice;
Responsabilități filantropice.
Responsabilitatea economică este parțial inclusă în responsabilitatea legală, astfel rolul unei corporații este de a oferi pieței produse cu un nivel calitativ ridicat, de a obține profit și de a asigura angajațiilor locuri de muncă sigure. Cu alte cuvinte prima responsabilitate a unei multinaționale este de a funcționa la un nivel optim și de a se menține în cadrul pieței.
Responsabilitatea legală impune multinaționaleleor să se supună normelor legale din statul în care activează. Prin definiție legile conferă baza și valorile morale ce nu trebuiesc încălcate, reprezintă aria de activitate a unei corporații și definește în mare parte valorile morale ale comunității sau statului în care firma cativează. Cele mai multe încălcări ale legilor s-au făcut în domeniul concurenței și nu în ultimul rând au avut loc încălcări ale legiilor și în domeniul protecției mediului.
Responsabilitatea etică se referă la obligația morală de a desfășura sau a nu desfășura anumite activități în cadrul comunității chiar dacă cadru nu există obligativitate legală care sa preseze o multinațională într-un sens sau altul. De multe ori o multinațională ar trebui să țină cont și de organizațiile nonguvernamentale care acționează in cadrul societății acest lucru este necesar pentru a nu periclita imaginea companiei, care în viitor ar putea duce la o diminuare a valorii de piață a acesteia.
Resposnabilitatea filantropică este partea care conduce cel mai mult la crearea unei imaginii pozitive a firmei în cadrul comunității. Mai exact această responsabilitate filantropică are ca principal scop:
Îmbunătățirea considerabilă a calității vieții angajațiilor prin construirea unor parcuri de distracții pentru aceștia;
Îmbunătățirea condițiilor de trai din cadrul unei comunități prin donații caritabile, construcția de școli, spitale sau sponsorizarea unor evenimente culturale sau sociale;
Îmbunătățirea condițiilor de viață la nivelul societății acest lucru putându-se realiza prin investiții mari și numeroase, care sa aducă un plus la nivel macroeconomic.
Chiar dacă modelul mai sus prezentat cuprinde o mare parte din măsurile cu resposnabilitate socială acestea nu pot cuprinde chiar toate situațiile, una foarte des întâlnită în cadrul comunităților se referă la închiderea multinaționalelor. Mai exact atunci când o corporație părăsește o comunitate apar în urma acesteia probleme legate de șomaj și legate de stabilitate economică.
1.3.3 Interacțiunea socială a corporațiilor
Responsivitatea socială a multinaționalelor se referă la aspectele de ordin strategic ce presupun implicații sociale, se referă la modul în care răspund prin intermediul activitățiilor la preocupările și așteptările comunității. Un autor considera că ”responsivitatea socială reprezintă capacitatea unei corporații de a răspunde presiunilor sociale” Pentru a reuși să urmărim mai bine strategiile de responsabilitate socială Archie Carroll a delimitat în acest sens patru tipuri de strategii:
Strategia reactivă apare în momentul în care o multinațională neagă responsabilitățiile sociale ce i se aduc susținând faptul că de problemele sociale se ocupă doar guvernul;
Strategia defensivă este vizibilă în momentul în care o corporație își asumă responsabilitatea socială, încercând în același timp să se eschiveze de la eforturi susținute financiare mizând în schimb pe eforturi de marketing care vin să susțină imaginea companiei;
Strategia acomodată în această situație compania își asumă responsabilitatea socială, și ia decizii în așa măsură încât să concilieze toate grupurile influente din cadrul comunității afectate;
Strategia proactivă este evidentă în cadrul corporațiilor care încearcă să prevadă dincolo de normele impuse în prezent domeniului ei de activitate și să prevadă viitoarele așteptări ale publicului.
Multe multinaționale au folosit de-a lungul timpului mai multe strategii ce implică responsabilitatea socială, exemplul cel mai concludent sunt companiile de țigări care inițial nu au vrut să-și asume responsabilitatea pentru efectele negative ale fumatului asupra sănătății iar în prezent susțin o campanie de prevenire a fumatului juvenil. Datorită faptului că multinaționala Philip Morris se ocupa și cu producția și distribuția altor tipuri de bunuri, aceștia și-au schimbat numele în Altria Group pentru a evita percepția negativă a consumatorilor asupra vechii imaginii a corporației. Pentru a analiza cât mai bine performanța unei corporații în plan social trebuie să privim la următoarele criterii:
Politicile sociale ale unei corporații afirmă în primul rând obiectivele ce trebuiesc atinse la nivelul responsabilității sociale;
Programele sociale sunt reprezentate de acele măsuri ce necesită o implementare cât mai rapidă în ceea ce privește reducerea emisiilor de carbon sau limitarea producției prin intermediul substanțelor nocive;
Impactul social pe care o companie o are asupra unei comunități într-o anumită perioadă de timp, trebuiesc studiate efectele acestui impact iar dacă se dovedesc negative trebuiesc găsite soluții ce să atenueze aceste efecte sau masuri ce privesc înlăturarea acestor efecte.
După cum cunoștem deja mulți manageri ce se confruntă în luarea deciziilor cu mai multe grupuri de interes, ajung să se concentreze de multe ori doar pe două grupuri aceste grupuri sunt clienții și acționarii, dar acestă situație avantajează compania pe termen scurt însă pe termen lung valoarea corporației va avea de suferit. Spre exemplu în Germania 33% din decizia finală a managerului aparține reprezentantului legal al angajaațiilor, acest lucru chiar dacă crează multe probleme legate de eficiența muncii asigură echitabilitatea deciziei.
Anumite firme și-au dat seama de importanța responsabilității sociale și au început să se implice cu diverse activități în cadrul comunitățiilor locale. Multe corporatii fiind foarte apreciate în plan local pentru contribuțiile pe care le-au adus comunității. Concomitent cu implicarea tot mai activă în sânul societății a multinaționalelor, în Europa anilor '90 era în plină dezvoltare acea privatizare a companiilor de stat. Astfel multinaționalele au căpătat și putere politică prin faptul că primeau din partea statului anumite funcții strategice. Problema care a determinat privatizarea acestor sectoare a fost lipsa de mobilitate a instituțiilor în situații de criză, iar un alt factor ce a dus la privatizare ținea de puterea politică pe care aceste corporații au acumulat-o de-a lungul timpului.
O dată cu îmbrățișarea democrației statul prin instrumentele sale stabilea cuantumul taxelor și impozitelor, și conferea o legislație optimă ce venea în sprijinul unei economii de piață cît mai pure. Cu trecerea timpului multinaționalele au căpătat mai multă putere economică și implicit politică, factori ce au contribuit la sporirea puterii economice a multinașionalelor sunt:
Liberalizarea piețelor internaționale din finalul anilor '80, prin deciziile pe care clasa politică le-a adoptat a oferit mai multă libertate companiilor private și în același timp acestea au primit și mai multe oportunități de mărire a capitalului de care au profitat;
Privatizarea anumitor sectoare ce țineau în trecut de domeniul public a dus la creșterea ureversibilă a puterii acestor multinaționale.
1.3.4 Corporațiile și angajații
Imediat ce sistemul socialist a căzut economia de piață a substituit economia centralizată, oferindu-i posibilitatea de alegere mult mai vastă și liberă clientului. Concomitent cu schimbarea sistemului politic s-a schimbat drastic și relația dintre angajat și angajator. În trecut relația dintre angajator și angajat nu se baza atât de mult pe relația strict personală cum se întâmplă în zilele noastre.
Situația salariațiilor
”Carta Europeană a Drepturilor Omului atestă dreptul la muncă ca fiind un drept fundamental al ființei umane” Munca este activitatea umană care asigură mijlocul de subzistență iar prin aceasta se deduce că astfel dreptul la muncă este unul fundamental conform unei statistici indivizii își petrec jumătate de viață în cadrul muncii pentru a-și asigura un trai decent. Marea problemă care a dat de cap guvernanțiilor din România de-a lungul timpului a fost stabilirea cât mai clară a unui sistem legal ce să definească atât drepturile cât și obligațiile angajatiilor și a angajatorilor. În prezent în România avem mai mult tipuri de angajați cei care sunt angajați la stat și cei din domeniul privat, angajații la stat se pot împărți în două categorii: angajați la stat favorizați ( angajații din regiile autonome din funcțiile de conducere, agajații din domeniul serviciilor secrete și angajații din armată) și angajații la stat defavorizați ( profesori, medici, sau angajații din diverse regii autonome ce nu au funcții de conducere ). Printre angajati favorizați ai statului îi putem enumera pe managerii regiilor autonome care își permit aceste salarii din mai multe motive: fie regiia autonomă deține monopolul în cadrul pieței fie privatizarea regiei autonome este întarziată, conducerea regiei autonome făcând în anumite situații loby politic.
În privința domeniului privat problemele cele mai grave apar în cadrul firmelor mici, angajații acestora sunt în unele situații exterme exploatați de-a dreptul, manageri acestor mici întrprinderi profitând de situația disperată a oamenilor și le oferă condiții salariale precare iar condițiile de muncă ce le sunt oferite de asemenea lasă cu mult de dorit. În astfel de situații doar statul este în măsură să reglemeteze prin legislație astfel de situații, pentru că tendința patronilor este de a se apropia cât mai mult de limita legii iar în unele situații chiar trec limita. În țara noastă un contract de muncă este privit doar ca un schimb între angajat și angajator ce constă în renumerația primită de angajat în schimbul muncii prestate, în schim în țările dezvoltate compania angajatoare pe lângă renumerația oferită trebuie sa-i asigure și angajatului locul de muncă. Angajatorii din Japonia pun un preț foate mare pe resursele umane ale companiei, manageri prețuind mai mult potențialul resurselor umane decât potențialul capitalului fix sau circular. Niponi au avut o concepție diferită asupra resurselor umane ei susținând faptul că singura resursă a lor este munca înârjita a angajațiilor, acest lucru fiind evident și prin prisma faptului că în cadrul unei companii nipone Directorul de la resurse umane ocupa poziția a doua în cadrul companiei pe când într-o țară capitalistă poziția a doua ca importanță este alocată directorului financiar. Această metodă s-a dovedit a fii de un real succes în anii 1990 când companiile nipone dominau piața din Statele Unite ale Americii cu produse de succes cel puțin în industria auto. O dată cu creșterea concurenței a crescut și importanța eficienței iar manageri în idea de a obține profituri cât mai mari au standardizat cât mai mult munca angajațiilor pentru a nu le oferi salari mai mari.
1.4 Globalizarea văzută prin prisma eticii
Este imposibil să găsim o definiție a globalizării care să fie unanim acceptată aceasta deoarece globalizarea are în structura sa o multitudine de procese care manifestă influențe atât la nivelul culturii, la nivelul economiei naționale, cât și la nivelul politic al unei țări, la nivel ideologic ea este un proces obiectiv care are ca scop dezvoltarea lumii contemporane. Procesul globalizării s-a manifestat după cel de-al doilea război mondial cunoscând apogeul dezvoltării în perioada imediat următoare anilor '80, uni specialiști susțin că zonele care au îmbrățișat acest proces de globalizare au avut de câștigat. De asemenea globalizarea este sinonimă cu descrierea schimbărilor ce au apărut: în economia mondială, în comerțul internațional, ea fiind cea care a dus la căderea barierelor existente în comerțul internațional stimulând astfel creșterea investițiilor străine directe din diverse țări. Tendințe ale negative ale globalizării sunt vizibile în țările subdezvoltate ale omenirii iar printre efectele negative care nu pot fi pe deplin controlate avem:
Creșterea necontrolată a populației;
Creșterea poluării
Industrializarea puternică și scăderea resurselor neregenerabile;
Printre principalele efecte ale globalizării putem enumera Criza alimentară care își face apariția în țările subdezvoltate din Africa și unele țări din Asia unde consumul caloric este mult sub media înregistrată în țările din Europa sau din America de Nord. Apariția crizaei alimentare în aceste zone se datorează mai multor cauze: regimurilor politice care au dus la sărăcie acele societăți, unde înzestrarea tehnică a acestor țări este slabă, și unde expluatările agricole sunt fărmițate.
Globalizarea este categoric respinsă datorită efectelor inechitabile pe care le produce, mai exact unii critici susțin că este anetic ca persoanele bogate ale societății să profite de ascendentul lor financiar, tehnologic, sau politic pentru a se îmbogăți și mai mult pe seama celor care au deficite evidente în aceste domenii, și care vor fi condamnați să ramână dependenți de acești lideri de putere. Uni critici privesc această dominație dintr-un alt punct de vedere și sunt de acord cu creșterea discrepanței dintre cei săraci și cei bogați susținând că această sărăcire a societăților este numai una relativă iar în mod absolut există creștere.
Globalizarea poate deveni motorul care poate aduce bunăstarea tuturor atât bogaților cât și săracilor dar în prezent modul în care se desfășoară globalizarea crează numeroase probleme și întreg acest proces trebuie regândit. Acest lucru se datorează în principal faptului că firmele străine lezează interesele întreprinderilor de stat și de asemenea duce la o falimentare a numeroaselor firme mici din cadrul piețelor în care aceste firme vor activa, ca implicații pozitive vom evidenția faptul că multinaționalele vor contribui la introducerea noi tehnologii și la dezvoltarea unor noi domenii de activitate. Friedman vede globalizarea ca fiind: ”integrarea inexorabilă a piețelor, a statelor naționale și tehnologiilor într-un grad fără precedent și anume într-o modalitate care dă indivizilor și firmelor posibilitatea de a ajunge mai departe, mari rapid și mai profund decât oricând înainte”. Având în vedere că trăim într-o perioadă dominată de gadgeturi unul dintre factori esențiali ai globalizării a fost internetul care a adus la creșterea volumului de informații disponibil, de asemenea computerizarea a avut un impact decisiv asupra modalităților de prelucreare a informațiilor și implicit în creșterea vitezei de prelucrare a informațiilor, și nu în ultimul rând comunicarea prin satelit a adus numeroase beneficii la nivelul comunicări mai ales în cadrul companiilor multinaționale. Același Friedman vede globalizarea ca având trei factori de influență care pot produce schimbări majore și surprinzător de rapide și care poate surprinde și chiar depăși limita de adaptare a ființei umane sau a unei entități economice:
Primul factor de putere este determinat în mod tradițional prin intermediul statelor, astfel Statele Unite ale Americii este cea care a pus monopol în acest proces de globalizare, iar celelalte state sunt dominate într-un fel sau altul;
Al doilea factor este alcătuit din multitudinea de investitori care sunt pe piața de capital, unde se vând și se cumpără un volum impresionant printr-un singur clic de mouse, decizile acestor investitori de pe piața de capital au chiar potențialul de a rasturna chiar și guverne;
Persoanele supraputernice care pot influența în mod negativ sau pozitiv economia unei țari exemplul cel mai concludent: Osama bin Laden
În centrul globalizării distingem cu precădere companiile multinaționale care joacă unn rol esențial, mai exact ele sunt acuzate că utilizează forța de muncă ieftină, că nu de puține ori aduc prejudicii mediului înconjurător. De asemenea companiile multinaționale își folosesc influența pe care o au pentru a obliga țările (cu precădere cele din lumea a treia) ce se vor dornice de a atrage investiții să le ofere condiții cât mai avantajoase prin impozite și taxe cât mai scăzute și drepturi cât mai restrânse ale angajațiilor. Companiile multinaționale susțin că pe lângă aceste incoveniente ele aduc o serie de beneficii la nivel macroeconomic: o imagine a țării îmbunătățită în ochi potențialilor investitori; o creștere a produsului intern brut; și nu în ultimul rând o reducere a ratei șomajului.
Efecte ale globalizării asupra mai multor categorii de grupuri ce sunt implicate în afaceri.
Multe companii multinaționale fiind conștiente de problemele pe care le creează practic au reinventat un cuvânt găsit în dicționar și au investit în el toate semnificațiile pozitive ce ar putea avea un impact puternic asupra imaginii din mintea opiniei publice. Termenul de sustenabilitate cuprinde: ”calitate a unei activități antropice de a se desfășura fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare. Conferința mondială asupra mediului de la Rio de Janeiro din 1992 a acordat o atenție deosebită acestui concept, care implică stabilirea unui echilibru între creșterea economică și protecția mediului și găsirea de resurse alternative. Când se referă la dezvoltarea economică de ansamblu a unei țări sau regiuni, este de obicei preferat termenul sinonim dezvoltare durabilă”. Companiile au adoptat această abordare și își asumă la nivel declarativ responsabilitatea pentru a nu compromite șansa generațiilor viitoare de a avea un trai decent. Este foarte intersent faptul că termenul acesta de sustenabilitate este un termen împrumutat din ecologism iar marile companii petrolifere sunt foarte interesate de sustenabilitate și au înteles aceest termen mai mult prin sensurile lui secundare ce i-au fost alocate în mod forțat. Mai exact afacerile cu sumele cele mai mari din lume se rulează în jurul afacerilor cu petrol iar toate strigătele de salvare vin tocmai din locul de unde a luat naștere termenul de sustenabilitate.
Capitolul II Studii de caz bazate pe etica și responsabilitatea
socială în industria petrolului
2.1 Scurt istoric al British Petroleum
BP mai exact British Petroleum companie britanică s-a înființat în anul 1901 când a început primele extracții de petrol în Persia. În anul 1914 această companie anglo-persană era în pragul falimentului, având foarte mult petrol dar nu avea o piață de desfacere pentru acesta. Cai care încă mai erau folosiți ca mijloc de locomoție au fost înlocuiți în perioada anilor 1920 când BP avea 69 benzinării în Marea Britanie, iar în anul 1925 aveau deja 6000. În anii 1950 compania anglo-iraniană a investit în numeroase rafinării de petrol atât în Italia, Franța cât și în Germania. În perioada aniilor 1960 BP a culminat cu începerea extracțiilor de petrol și în Statele Unite ale Americii și nu în lutimul rând cu numeroase dezvoltări tehnologice. În anul 1971 când Ghaddafi a ajuns la putere acesta a naționalizat fiecare proprietate a BP de pe statul Libiei. În anul 2000 o divizie a companiei BP s-a concentrat pe dezvoltarea tehnologiilor de captare a energiei solare, dorind în acest sens să schimbe imaginea companiei, intr-una preocupată de problemele de mediu.
2.2 British Petroleum și responsabilitatea socială
În anul 2000 British Petroleum a investit suma de 200 de milioane de dolari pentru a schimba logoul firmei dintr-un cavaler cu scut într-un soare galben-verde. Compania a insistat să-și schimbe și în același timp s-a autodeclarat ca fiind o puternică susținătoare a surselor de energie regenerabile. În prezent compania BP are 80000 de angajați atât în Europa cât și în Statele Unite ale Americii, cei de la BP au stabilit în raportul lor de sustenabilitate faptul că mediul, resursele umane și nu în ultimul rând îmbunătățirea proceselor ocupă locul prioritar în acțiuniile lor.
BP urmărește atingerea acestor scopuri prin: reducerea riscurilor, intermediul unei organizări superioare, prin îmbunătățirea procedurilor. În prezent compania BP în cadrul departamentului de management al riscului identifică, înțelege și ulterior furnizează soluții pentru îndepărtarea cât mai eficientă a riscului. În cadrul expluatărilor cât mai eficiente se colaborează cu mulți contractori, iar subcontractorilor mici BP le oferă și consultanță. În anul 2013 peste 8000 de angajați ai BP au participat la cursuri de management al riscului, iar riscul este văzut din mai multe puncte de vedere:
Prin prsma angajațiilor care au absolvit aceste cursuri de management al riscului
Prin echipa ce se ocupă numai cu siguranța mediului de lucru organizată la nivelul întregii companii
Prin intermediul auditului extern care se face de către o companie specializată în managementul riscului.
În momentul în care BP trebuie să contracteye un subcontractor BP le impune acestora într-un precontract faptul că trebuie să opereze cu echipamente care să fie din punct de vedere tehnologic sigure pentru angajații care vor opera cu aceste instrumente și de asemenea contractori trebuie să trecă prin mai multe audituri în ceea ce privește siguranța mediului și cea a angajațiilor, dar ar fi suficient și obținerea unui certificat ISO. Având în vedere faptul că BP lucrează cu mulți contractori BP se ocupă și de siguranța lor impunându-le seturi de norme ce trebuiesc respectate cu strictețe.
2.2.1 British Petroleum și mediul
În vederea mediului BP abordează trei capitole esențiale: ce trebuia să facem, ce facem acum și ce vom face în viitor. BP își recunoaște greșala și susține că o colaborare mai intensă cu instituțiile statului ar fi prevenit anumite situații de criză. În prezent problemele de mediu în care BP este implicată în mod direct se referă la rezervele de apă curată în zonele în care BP are unități de producție, încercând să folosească cât mai puțină apă și în unele situații să contribuie la găsirea unor soluții alternative în ceea ce privesc resursele de apă alternative. De asemenea pentru a preveni potențialele riscuri BP a obținut certificatul de validare a calității proceselor și produselor ISO 140001. În aceeași notă pozitivă BP a redus emisiile de carbon de-a lungul timpului de la 61,8 milioane de tone de emisii în anul 2011 la 49,2 de milioane de tone de emisii în anul 2013.
2.2.2 British Petroleum și asumarea responsabilității
BP are în cadrul forței de muncă o mare diversitate de oameni, cu toate acestea BP îi tratează pe aceștia fără discriminare în ceea ce privește vârsta, sexul sau orientarea religioasă. Pentru a vedea această nediscriminare BP și-a propus ca până la finele anului 2020 30% din manageri de pe diversele proiecte ale companiei să fie femei. BP consideră că în structura managerială trebuie să apară cât mai multe persoane din diversele comunități locale. Chiar dacă BP este o companie britanică peste 44% dintre angajații au diploma de studii superioare obținută în afara Statelor Unite ale Americi sau în afara Regatului Unit la Marii Britanii. De asemenea s-a organizat în cadrul companiei un studiu ce privește satisfacția angajațiilor în ceea ce privesc condițiile de la locul de muncă iar în acestă direcție BP merge pe un trend ascendent, mai exact în anul 2011 cumulul procental al testului ajungea la procentul de 67%, în anul 2012 la 71% iar în anul 2013 s-a obținut un scor de 72%. Valorile care se doresc a fi obținute de la fiecare angajat se referă la: siguranță, respect, excelență, curaj și nu în ultimul rând munca în echipă.
2.3 Scurt istoric al companiei Petrom
În prezent Petrom este cel mai mare producător de țiței și gaze din Sud Estul Europei. Istoaria companiei Petrom a început în anul 1856 când s-a înregistrat în orașul Ploiești prima producție de petrol lampant ce a fost utilizat la iluminatul stradal din București, de asemenea compania înființată în anul 1856 stabilește un nou record tehnologic reușind să extragă petrolul de la o adâncime de 150 de metri. În anul 1907 compania română a fost preluată de concernul american Standard Oil care chiar în acel an au folosit o sondă în sistem ”Rotary” ceea ce însemna un adevărat progres în ceea ce presupunea tehnologia petrolieră din acea perioadă. În anul 1908 când România se afla pe un ascendent al dezvoltării tehnologice s-au construit la Ploiești atelierele de fabricare si reparare a echipamentelor petroliere, iar peste doi ani se înființează compania Astra Română. Anul 1924 a fost un an de referință pentru industria extragerilor de petrol pentru că firma Astra Română membră a companiei americane Shell a forat pentru prima dată la o adâncime de 770 de metri perioada ce va urma mai exact între anii 1925 și 1937 au avut loc noi progrese de ordin tehnic ce au fost adoptate cu succes de către compania Astra Română iar toate acestea culminează cu anul 1942 în care apare legea petrolului care încuraja înființarea de companii private unde acționarii să fie numai persoane de cetățenie română, statul oferidn pentru aceste companii un capital de start al afacerii foarte mare. Anul 1984 a fost apogeul industriei petroliere din România datorită sondei ”7000 Băicoi” care a forat până la adâncimea record de 7025 m. Imediat după caderea comunismului în anul 1991 se înființează regiia autonomă a petrolului. În perioada de tranziție mai exact în anul 2000 compania Petrom S.A. a demarat negocierea contractelor de achiziție a zăcămintelor de petrol din Kazahstan, demarându-se în același timp o amplă campanie de modernizare a stațiilor de extracție a petrolului. Anul 2001 a însemnat de asemenea modernizarea echipamentelor ce a fost inițiată încă din anul 2000, iar în anul 2002 Petrom S.A. a externalizat numerose departamente și a început în același timp procesul de privatizare contractând un împrumut de la BERD de 150 de milioane de dolari. Anul 2003 a însemnat începutul procesului de privatizare ce s-a finalizat în anul 2004 când grupul austriac OMV a preluat 51% din capitalul social al companieie Petrom S.A.
2.3.1 Etica în afaceri la Petrom
Obținerea și păstrarea încrederii din parte comunități presupune un comportament onest și întegru din partea companiei prin activitățiile sale. În acest sens putem să distingem comortamentul chiar din raportul lor anual ”Petrom promovează etica în afaceri ca parte integrantă a culturii sale organizaționale și componentă esențială a valorilor corporative. Suntem conștienți că fiecare dintre noi reprezintă întreaga companie și, prin urmare, este responsabil pentru integritatea și corectitudinea acțiunilor sale. În acest sens, promovăm un comportament transparent în activitățile noastre”.
2.3.2 Etica în afaceri transpusă la nivel individual
Primul regulament ce avea în vigaoare conduită privind etica în afaceri la Petrom a apărut în anul 2009 iar în anul 2012 a noul cod de etică ce a fost revizuit în vederea atingerii obiectivelor fără a se crea probleme comunității su mediului. Mai exact acest nou cod de conduită etică conține: norme legate de abordarea conflictului de interese și de asemenea conține un ghid referitor la cadouri, aceste documente fiind puse la dispoziția amngajațiilor prin prisma rețelei de intranet a companiei.
Instruirea este unul dintre cele mai importante modalități de a aduce la cunoștință importanța eticii, astfel anual angajații sunt instruiți pe teme de etică în afaceri, numai în anul 2012 au fost instruiți 1396 de angajați. Petrom este semnatară a acordului de conduită și conformitate UNGC care este echivalentul unui certificat de calitate ISO în ceea ce privește conduita la locul de muncă. UNGC presupune respectarea drepturilor omului, a condițiilor de muncă, a protecției mediului și nu în ultimul rând acest cod de conduită încurajează și lupta împotriva corupției. Succesul pe termen lung se poate realiza numai prin respectarea strictă a codurilor de conduită și a regulamentelor de ordine interioară în linie cu directivele Grupului OMV de care aparține compania Petrom. Petrom încurajează de asemenea și egalitatea de șanse indiferent de vârstă, religie sau naționalitate.
2.4 Petrom și dezvoltarea sustenabilă
Orice companie modernă tinde spre o evoluție financiară, în zilele noastre această evoluție financiară este sinonimă cu evoluția tehnologică, iar evoluția tehnologică a însemnat fie preluarea de idei din alte domenii ale științei fie dezvoltarea de ideii.
Petrom are ca logo sau ca misiune a firmei postată în ultima campanie publicitară ”petrom esența mișcării” ideea acestui logo este cât se poate de sugestivă pentru o companie producătoare de țiței și gaze. În aceeași notă cu trecutul acestei companii care de-a lungul timpului a îmbrățișat toate inovațiile tehnologice din industria petrolului (a se vedea în istoricul companiei) ar fi trebuit să-și orienteze departamentul de cercetare dezvoltare și în vederea găsiri unui combustibil echivalent benzinei sau motorinei care să ducă considerabil la scăderea noxelor din atmosferă. Iar ca o companie responsabilă (atât în ceea ce privește protecția mediului cât și în ceea ce înseamnă responsabilitate socială) ce se autointitulează ar trebui să demareze o dezvoltare considerabilă a combustibilului pe bază de etanol și ulterior o demarare a unei campanii de reeducare a consumatoruli ce ar trebui să aibe în vedere adoptarea unui astfel de combustibil ce sa dovedit a fii un real succes în Brazilia.
Cu toate acestea Grupul austriac OMV cel care a investit în România prezintă o conduită ( în ceea ce privește responsabilitatea socială ) demnă de invidiat. Alte corporații au o vechime mult mai mare și o cifră de afaceri mai ridicată nu dau dovadă de aceeiași implicare în cadrul comunitățiilor în care activează precum face Petrom. Grupul OMV prezintă pentru toate multinaționalele din România un exemplu de urmat în ceea ce privește responsabilitatea socială.
Capitolul III Cercetare cantitativă asupra percepției populației cu privire la organizațiile bazate pe responsabilitate socială
În acest subcapitol vom încerca să subliniem percepția populației asupra diverselor organizații ce desfășoară activități de responsabilitate socială.
3.1 Obiectivele Cercetării
Cercetarea cantitativă întreprinsă de noi urmărește aspecte legate de percepția consumatorilor a responsabilității sociale a organizațiilor. Mai exact urmărim:
distribuția încrederii populației asupra instituțiilor statului, a organizațiilor nonguvernamentale și asupra corporațiilor;
părerea chestionațiilor asupra procesului de globalizare;
atitudinea indivizilor cu privire la multinaționale;
obținerea unor informații cu privire la gradul de informare a populației studiate cu privire la campanii de responsabilitate socială demarate de multinaționale;
opinia indiviziilor cu privire la domeniile în care ar trebui să se desfășoare aceste campanii de responsabilitate socială a corporațiilor.
3.2 Coordonatele spatiale ale cercetarii si temporale
Cercetarea cantitativă s-a realizat în perioada 1 martie 2014 și 15 aprilie 2014, administrarea chestionarelor s-a făcut de către doi operatori de interviu care își desfășurau activitatea în intervalul orar 9 – 13 de luni până vineri în locația Piața Universității. Persoanele ce au participat la acest sondaj aveau cel puțin 18 ani, aceasta fiind vârsta minimă obligatorie. Mărimea eșantionului s-a dovedit de-a lungul numeoroaselor cercetări un punct esențial. Acesta trebuie dimensionat pentru a obține date cu un grad crescut de reprezentativitate și nu în ultimul rând pentru a obține date relevane, în această direcție vom folosi formula:
n = dimensiunea esantionului;
T = este coeficientul care asigura probabilitatea cu care sunt garantate rezultatele;
P = proporția componentelor din eșantion care posedă caracteristica cercetată (se consideră egală cu 0,5 pentru a face ca dispersia să aibă valoarea maximă posibilă);
eroarea limită acceptabilă care în cazul cercetării noastre va fi de 5%
Pentru un coeficient t = 1,95, corespunzător unei probabilități de 0,95, și o eroare limită de 0,05, mărimea eșantionului, va fi:
n = [3,8025*0,5*(1-0,5)]/0,0025 = 380 de persoane.
Astfel pentru a reliza cercetarea am ales să optăm pentru acest eșantion chiar dacă rezultatele pe care le vom obține nu întrunesc chiar cele mai optime standarde ale unei cercetări cantitative. În cadrul acestei cercetări am ales să optăm pentru următorul chestionar:
3.3 Obiectivele și ipotezele cercetării
Distribuția încrederii populației în privința numeroaselor organisme ce activează în cadrul societății civile. Ipoteza populația și-a pierdut încrederea în instituțiile statului astfel considerăm ca doar 9 % dintre respondenți își vor da acordul cu privire la încrederea acordată instituțiilor statului.
Distribuirea parerilor în rândul respondențiilor asupra procesului de globalizare. Ipoteza 30% dintre respondenți au o parere negativă asupra procesului de globalizare.
Observarea părerilor respondențiilor cu privire la prezența multinaționalelor în România. Ipoteza: 42% dintre respondenți își vor manifesta o părere pozitivă cu privire la prezenșa multinașionalelor din România.
Distribuția părerilor cu privire la proveniența domeniilor de unde provin companiile ce desfășoară activități de responsabilitate socială. Ipoteză peste 34% dintre companii provin din domeniul alimentației.
Distribuția părerilor cu privire la domeniile ce ar avea nevoie de mai mult sprijin din partea campaniilor de responsabilitate socială. Ipoteză 46% dintre respondenți sunt de acoord că domeniul sanatăți este cel care are nevoie de cel mai mare sprijin din partea campaniilor de responsabilitate socială.
Numărul respondențiilor care cunosc campania de responsabilitate socială întreprinsă de compania Petrom intitulată generic „Țara lui Andrei”? Ipoteză 64% dintre respondeți cunosc acestă campanie dezvoltată de compania Petrom.
Cunoașteți și alte campanii de responsabilitate socială de mare amplorare cum este cea demarată de compania Petrom? Ipoteză 6% dintre respondenți cunosc și alte campanii demarate de această organizație.
Obținerea de informații legate de posibilitatea ca respondentul să folosească cu precadere produsele unei corporații cu o responsabilitate socială ridicată. Ipoteză 41% dintre respondenți vor declara că vor utiliza produsele unei companii mai responsabile social decât produsele unei alte compani.
Obținerea numărului de respondenți care au luat la cunoștiință despre accidentul de la „Deepwater Horizon”. Ipoteză 4% dintre respondenți cunosc existența acestui incident.
Obținerea unei opinii în ceea ce privește părerea negativă a opiniei publice din România și efectele acesteia asupra corporațiilor. Ipoteză doar 3% dintre respondenți cunosc efecte negative asupra corporațiilor în ceea ce privește opinia publică din România.
3.4 Raportul de cercetare
La întrebarea numărul 1 avem s-a observat o distribuire a respondențiilor astfel: 25% ( 95 de persoane) dintre respondenți erau cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani, 44% (167 de persoane) dintre cei chestionați erau cuprinși cu vârsta între 26 și 34 de ani, 23% ( 88 de persoane ) dinte cei chestionați erau cu vârsta cuprinsă între 35 și 50 de ani și cei cu varsta de peste 51 de ani erau în sumă de 8% (30 de persoane). Se observă din acest raport o ușoară dominare a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 26 și 34 de ani.
La această întrebare avem:
variabilă independentă: timpul petrecut de persoană până la chestionarea acesteia;
variabilă dependentă avem grupurile de intervale pe care le poate selecta respondentul.
Întrebărea numarul 2 este o întrebare filtru și urmărește ca participanții ce au participat în ultimele 6 luni la o altă cercetare de piață să fie eliminați pentru a nu influența rezultatele cercetării curente, această practică este des întâlnită în cercetăriile de marketing. Acestă întrebare are:
variabilă indepenedentă participarea la un sondaj de opinie;
variabilă dependentă calitatea de participant sau nu la un sondaj de opinie a respondentului în ultimele 6 luni.
În momentul în care respondenții susțin că au mai participat la un sondaj de piață chestionarul nu se va mai aplica acestor persoane. Astfel la acestă întrebare respondenții au avut următoarea distribuție a răspunsurilor, 98% ( 372 ) dintre respondenți nemaiparticipând la alte cercetări pe când 2% mai exact 8 persoane dintre acestea au mai participat la cercetări de piață în ultimile 6 luni, aceste rezultate fiind subliniate și în următorul grafic:
Întrebarea numărul 3 este o întrebare filtru și are ca scop eliminarea din cercetare a participanțiilor ce lucrează în domeniul psihologiei, a marketingului sau al sociologiei. Aceste persoane care lucrează în aceste domenii de activitate au cunoștințe ce pot influența rezultatele acestei cercetări. Această întrebare are:
variabilă independentă domeniul profesional
– variabilă dependentă apartenența sau nu a respondentului la un domeniu ce este apropiat de domeniul de activitate al psihologiei.
Numărul de persoane a fost distribuit astfel: 358 de persoane lucrează în alte domenii pe când 14 respondenți lucrează în domenii conexe psihologiei. Astfel rezultatele acestei întrebări sunt surprinse în următorul grafic:
La întrebarea numărul 4 scopul principal a fost acela de a evidenția nivelul de educație a participanțiilor la cercetare. Această întrebare are:
variabilă independentă fiind reprezentată de nivelul de instruire al respondentului;
variabilă dependentă nivelul punctual al gradului de educație al respondentului.
Am observat în cadrul răspunsurilor la această întrebare faptul că majoritatea respondențiilor au cel pțin liceul, iar imediat după aceștia sunt clasați indivizii care au studii superioare finalizate. Din cei 358 de respondenți rămași în cadrul acestei cercetări 41% au făcut doar liceul fiind mai exact în număr de 146 de respondenți. Repartizarea completă este surprinsă în următorul tabel:
Întrebarea cu numărul 5 are ca variabilă independentă atitudinea cu privire la globalizare iar ca variabilă dependentă calitatea atitudini, mai exact pozitivă, negativă sau neutră
În cadrul acestei întrebări respondenți au precizat în proporție de 42% (150 de respondenți) ca având o atitudine pozitivă față de globalizare, dintre acești respondeți cei mai mulți au fost din rîndul persoanelor doar cu liceul finalizat. 22% ( 79 de persoane ) dintre respondenți s-au abținut în a fi tranșanți în rîndul acestora am reușit să observăm respondenții care au cel puțin studii superioare iar în proprție de 36% ( 129 de indivizi ) și-au manifestat negativitatea cu privire la efectele globalizării tot persoanele care aveau cel puțin studii superioare. Din repartiția acestor rezultate am putea trage anumite concluzii intermediare: faptul că persoanele ce nu au studii superioare nu sunt foarte bine informate cu privire la efectele globalizari, și de asemenea că nu înțeleg pe deplin însemnătatea acestui termen din păcate dimensiunea și bugetul acestei cercetări nu ne permite aflarea unor cauze mai amănunțite cu privire la slaba informare în acest domeniu a diferitelor clase sociale. Rezultatele obținute în cadrul acestei întrebări sunt evidențiate în următorul grafic:
Întrebarea numărul 6 tratează încrederea pe care o alocă populația diverselor instituții sau organizații. Această întrebare are:
– variabilă independentă: atitudinea cu privire la organizațiile ce acționează în cadrul comunității;
– variabilă dependentă: încrederea acordată unei categorii de organizații ce acționează în cadrul unei comunități.
O dată cu depășirea sistemului comunist întreaga societatea a crezut în dezvoltarea principiilor democrației și în implementarea unei economii de piață funcționale. Toată lumea a căzut de acord că pentru implementarea cât mai adecvată a acestor baze ale capitalismului avem nevoie de o perioadă, așa-zisa perioadă de tranziție. Din păcate în Romînia această perioadă de tranziție s-a prelungit prea mult pentru răbdarea populației. Guvernele populiste nu au luat deciziile cele mai bune, ba dimpotrivă au tergiversat aceste etape ce presupuneau și anumite sacrificii ( privatizarea anumitor sectoare neprofitabile). Toate aceste decizii proaste ce au avut consecințe nefaste pe termen lung au dus evident la erodarea popularității instituțiilor statului, pe lângă statul care se află în plin declin al încrederii avem instituțiile nonguvernamentale care se bucură de simpatia majorității participante la acest sondaj. Rezultatele în acest sens fiind vizibile și confirmate în următorul grafic:
Întrebarea cu numărul 7 are ca variabilă independentă atitudinea respondentului cu privire la investițiile multinaționalelor în România, iar ca variabilă dependentă avem fie atitudinea pozitivă, negativă sau neutră. Această întrebare scoate în evidență atitudinea populației cu privire la investițiile multinaționalelor în România. Mulți dintre respondenții care au optat pentru atitudinea pozitivă cu privire la venirea multinaționalelor în România sunt dintre aceia care nu au studii superioare și au vârsta cuprinsă între 26 și 30 de ani, dintre respondenții care au răspuns negativ cei mai mulți sunt dintre cei care au cel puțin studii superioare. Această repartiție a răspunsurilor este mai bine evidențiată în graficul de mai jos:
Întrebarea cu numărul 8 are ca variabilă independentă nivelul de cunoaștere al respondentului cu privire la existența campaniilor de responsabilitate socială corporativă, iar ca variabilă dependentă cunoașterea sau necunoașterea cu privire la astfel de campanii.
Astfel indivizii chestionati au ales raspunsul pozitiv în proporție de 92% iar 5% dintre respondenți nu au auzit de companii ce să-și asume într-un fel sau altul responsabilitatea socială iar 3% (mai exact 10 persoane) dintre ei nu au luat la cunoștință despre existența unor astfel de campanii. Cei care au răspuns negativ la această întrebare au fost excluși de la continuarea sondajului. Rezultatele la această întrebare fiind mai bine punctate în graficul de mai jos:
Întrebarea numărul 9 are:
– variabilă independentă domeniul de activitate a corporației ce a demarat un proiect de responsabilitate socială
– variabilă dependentă caracteristica privită din punctul de vedere al domeniului de activitate a corporației ce a întreprins o acțiune de responsabilitate socială
Această întrebare s-a adresat celor care au luat la cunoștință faptul că există companii ce au activitate în domeniul responsabilității sociale astfel s-a răspuns în următoarea ordine: 37% ( 128 respondenți ) dintre corporațiile responsabile social provin din domeniul alimentar, 34% ( 118 persoane ) provin din domeniul bancar, 19% provin din domeniul telecomunicațiilor, 6% provin din domeniul petrolier, iar 4% dintre aceste firme implicate în campanii de responsabilitate provin din alte domneii. O concluzie ar scoate în evidență faptul că domeniul alimentar este pe primul loc datorită sponsorizărilor din sport dar și datorită campaniilor publicitare realizate prin mijloacele massmedia ( ne referim în principal la furnizorii de bauturi alcoolice ), de asemenea domeniul bancar apare pe locul secund datorită acelorași motive. Graficul de mai jos scoate în evidență într-o manieră mai punctuală rezultatele la această întrebare:
Întrebarea cu numărul 10 are:
variabilă independentă domeniul pe care respondentul îl consideră a avea nevoie de ajutor din partea acțiunilor cu un caracter de responsabilitate socială;
variabilă dependentă domeniul corporativ cu diverse caracteristici pe care respodentul le-a observat de-a lungul timpului ca întreprinzțnd acțiuni în domeniul responsabilității sociale.
La această întrebare respondenții au sesizat că în 4% dintre respondenți au fost de acord că s-a invest în domeniul sănătății în 8% dintre respondenți au fost în favoarea educației, iar într-o proporție covârșitoare de 78% ( 271 de persoane) respondenți au fost de acord ca s-a investit în domeniul sportului iar 8% din cei ce au participat la acest sondaj au fost de părere că s-a investit în domeniul protecției mediului iar restul de 2% susțin că multinaționalele au investit în alte domenii. Aceste rezultate scot în evidență totuși dorința corporațiilor de a beneficia de un surplus de imagine în momentul în care se gândesc să investească în domeniul sportului. Domeniul sportului este cel care are un mare impact asupra publicului și implicit acest impact contribuie pe termen lung la creșterea valorii afacerii, iar aceste sponsorizării scot în evidență scopul nu tocmai etic al acestor actiuni. În mod normal o corporașie ce n-ar avea vreun interes în vederea acumulării de valoare pe termen lung ar fi investit într-un domeniu care este defavorizat și care necesită ajutor cum ar fi domeniul sănătății sau domeniul mediului, rezultatele obținute fiind evidențiate în graficul de mai jos:
Întrebarea cu numărul 11 are:
variabilă independentă domeniul pe care respondentul îl consideră a avea nevoie de ajutor din partea acțiunilor cu un caracter de responsabilitate socială;
variabilă dependentă domeniul cu diverse caracteristici pe care respodentul le consideră imporante și demne de un ajutor din partea corporațiilor responsabile din punct de vedere social.
La această întrebare repartiția răspunsurilor a fost următoarea: 18% ( 62 de persoane ) au fost de acord că trebuie investit cât mai mult în educație și în evenimente culturale, 55% dintre respondenți au fost de acord că trebuie învestit în domeniul sănătății. Alți 10% dintre respondenți au fost de acord că trebuie investit în protecția mediului, și de asemenea 14% dintre respondenti au fost de acord că investirea in domeniul sportului ar fi una benefică, iar alți 3% au fost de acord că trebuie investită responsabilitate socială în alte domenii. Rezultatele obținute la această întrebare vin în sprijinul concluzilor formulate la întrebarea numărul 11 și anume că domeniul sănătății este cel care are nevoie de cel mai mare suport din partea corporațiilor, rezultatele fiind amănunțite fiind prezentate în graficul de mai jos:
La întrebarea numărul 12 avem:
variabilă independentă cunoașterea campaniei de responsabilitate socială „Țara lui Andrei”;
variabilă dependentă cunoașterea sau necunoașterea unei astfel de campanii de responsabilitate socială.
Întrebarea numărul 12 este o întrebare care atinge în mod direct scopul cercetării de față, în același timp este și o întrebare filtru care duce la selectarea respondenților, astfel pentru cei care nu cunosc acestă campanie chestionarul se încheie. Rezulatele aduc la cunoștință faptul că doar 32% dintre respondeți au știut despre existența unei astfel de campanii de responsabilitate socială.
Întrebarea numărul 13 are:
variabilă independentă consumul produselor multinaționalelor cu responsabilitate socială;
variabilă independentă consumul respondenților a produselor corporațiilor în funcție de implicarea acestora în diverse campanii de responsabilitate socială.
La această întrebare 68% dintre respondenți au considerat că vor consuma din produsele unei corporații care își manifestă grija față de comunitate iar 27% dintre respondenți au susținut că acestă grijă a multinaționalelor nu le va influența într-o anumită măsură consumul, iar restul de 5% au zis că nu știu dacă această responsabilitate socială le va influența sau nu consumul anumitor produse. Aceste rezultate fiind vizibile în graficul de mai jos:
Întrebarea numărul 14 are:
variabilă independentă cunoașterea evenimentului de pe platforma petrolieră „Deep Horizon”;
variabilă dependentă cunoașterea sau necunoașterea evenimentului din Golful Mexic ce a avut influențe negative asupra mediului natural.
Din păcate doar 6% dintre respondenți au luat la cunoștiință existența dezastrului natural ce a avut loc în anul 2010 în Golful Mexic, deși acesta a fost unul dintre cele mai mari dezastre ecologice la nivel global.
Întrebarea cu numărul 15 are:
variabilă independentă părerea cu privire la atitudinea opiniei publice în ceea ce privește o corporație
variabila dependentă părerea cu privire la atitudinea asupra opiniei publice fie una în acord, fie una în dezacord.
La această întrebare persoanele chestionate au răspuns că în proporție de 96% ( 334 de chestionați ) nu cunosc cazuri de companii care să fi avut de suferit în afaceri din cauza opiniei publice iar 4% dintre respondenți au avut la cunoștință astfel de cazuri. Acest rezultat de 4% al efectelor negaative ale opiniei publice, este nesemnificativ față de cât ar trebui să fie acest indice. În țările dezvoltate opinia publică aduce multe firme în prgul falimentului, un exemplu cu referire directă la forța opiniei publice din Statele Unite ale Americii este cel al companiei Coca Cola. În anul 1989 compania Coca Cola a vrut să facă o nouă rețetă pentru celebra băutură, dar mulți consumatori nu au fost de acord, în ciuda acestor proteste directorul executiv a scos pe piață noua băutură pe care ulterior la presiunea opiniei publice a scos acestă nouă bautură și a oferit cliențiilor aceeși „Coca Cola” de dinainte. Din păcate termenul de opinie publică nu este foarte bine conturat la noi în țară cum este conturat spre exemplu în țări precum Germania sau Franța. O opinie publică puternică se crează pe un fundament educațional puternic, iar din păcate inexistența unei opinii publice la noi în țară este susținută și de un sondaj efectuat în cadrul Uniunii Europene care evidențiază faptul că România este campioană la numărul de analfabeți pe cap de locuitor.
3.5 Concluziile raportului
În urma analizei mai amănunțite ale cercetării putem desprinde următoarele concluzii:
Oamenii cu un nivel educațional mai ridicat percep mai bine efectele globalizării și implicit își manifestă o părere mai sceptică în acest sens;
Indivizii fac uneori confuzie între o campanie de responsabilitate socială și o campanie publicitară
Corporațiile se axează pe campanii de responsabilitate socială ce au un acces cât mai facil la mijloacele mass media;
Multinaționalele investesc acești bani nu într-o manieră dezinteresată ci într-o manieră bine calculată și meticulos organizată, și contravine eticii în ceea ce privește responsabilitatea socială;
Puțini dintre respondeți cunosc campania desfășurată la nivel național „Țara lui Andrei” desfășurată de compania Petrom;
Din păcate mulți dintre respondenți nu cunosc influneța nefastă pe care a manifestat-o compania BP în Statele Unite ale Americii;
Influența în consum a bunurilor produse de corporații responsabile social este una pozitivă asupra potențialilor consumatori;
Opinia publică din România nu are o putere ce s-ar putea compara cu opinia publică din țările dezvoltate, acest lucru se poate datora și lipsei de modele demne de urmat în societate, în prezent modelele prezentate la televizor nu au nimic în comun cu modelele ce ar trebui urmate și care au un set de valori bine fundamentat.
3.6 Modalități de acțiune în ceea ce înseamnă responsabilitatea socială
În acest subcapitol vom evidenția modul de acțiune în ceea ce privește responsabilitatea socială a companiei BP și de asemenea vom evidenția măsurile pe care Petrom România le-a luat pentru campaniile de responsabilitate socială și de asemenea am luat ca un exemplu pozitiv inițiativa comunității din Sao Paulo cu privire la folosirea etanolului ca principal combustibil.
3.7 Campanii de resposabilitate socială desfășurată de Petrom S.A.
Îultimi 10 ani de când Petrom S.A. a fost preluată de catre grupul OMV Austria s-a investiti suma de 9 miliarde de euro în modernizarea și dezvoltarea industriei de petrol și gaze naturale din România. Acest lucru scoate în evidență preocuparea companiei față de problemele de mediu presante din ultima vreme, și dorința de a-și eficientiza producția printr-o metodă cât mai non-agresivă asupra mediului înconjurător. Petrom asigură în prezent 40% din necesarul de petrol și gaze naturale. Compania petrom susține că colaborează cu 15000 de furnizori români, ceea ce înseamnă că această companie asigură o marjă importantă de stabilitate socio-economică atât la nivelul comunității locale cât și la nivelul întregii țări, mai exact 94% dintre furnizori dețin capital românesc. În același timp Petrom asigură peste 80000 de locuri de muncă fiind unul dintre angajatorii de top din România regăsindu-se in primi 30 de angajatori.
Campania socială ”Țara lui Andrei” a început în anul 2010 când deja compania Petrom avea la activ programe sociale încă din anul 2006. ”Țara lui Andrei” este o de fapt un concurs prin care se premiază cu finanțare cele mai bune proiecte de afaceri ce vin cu idei fie în sprijinul mediului fie in sprijinul comunitățiilor locale.
Proiecte fianlizate pentru dezvoltarea educației au necesitat în primă fază alocarea de 238000 de euro pentru 21 de localități unde s-a contribuit cu repararea și renovarea a 23 de unități de învățământ, în județele Prahova și Dâmbovița s-au investit cea mai mare parte din această sumă. Alți 385000 de euro au fost investiți de către compania Petrom în împlementarea a 10 proiecte comunitare de asemenea s-au oferit în bani rămași din acest buget 10 laptopuri, 10 kituri multimedia și 151 de dvd-uri și enciclopedii educaționale. De asemenea s-au cheltuit alți 90000 de euro ca fonduri de premiere pentru 294 de olimpici, 37 de bursieri și 25 de voluntari olimpici Petrom. Pe lângă acest program inițiat de compania Petrom, aceasta a intrat în parteneriat cu Fundația ”Ateliere fără frontiere” în baza acestui parteneriat s-au oferit ca donație 659 de calculatoare, 16 imprimante și 2 faxuri pentru ca elevi să poată beneficia de condiții de studiu cât mai moderne.
Ca și alte măsuri de protecția mediului această campanie s-a implicat încă din anul 2010 cu plantări de arbori mai exact în apropierea municipiului Ploiești s-au plantat peste 25000 de copăcei: stejar roșu, paltin, frasin, malin. În anul 2011 campania de plantat copăcei a luat amploare astfel că în județul Buzău s-au plantat aproximativ 20000 de copăcei iar in județul Bacău s-au plantat 16500 de mici arbori. În anul 2012 în județul giurgiu s-au plantat aproximativ 10000 de puieți de salcâm. Toate aceste activități au implicat numeroși voluntari fie veniți din alte zone fie chiar membrii ai comunitățiilor locale. În anul 2011 care a fost declarat ”Anul European al Voluntariatului” compania s-a implicat în organizarea unui ”Campionat al Voluntariatului” acesta oferind peste 20 de oportunități angajațiilor în vederea rezolvării unor probleme sociale sau legate de mediul în care trăiesc.
Petrom a inițiat de asemenea în cadrul comunității proiectul ”Acces la viață” care are rolul de a crește calitatea serviciilor medicale din România, această campanie s-a dezvoltat în parteneriat cu Ministerul Sănătății compania Petrom alocând 450000 de euro pentru echipament tehnic in special pentru extinderea rețelei de telemedicina și cu deschiderea de încă 16 puncte medicale suplimentare la Spitalul de Urgență Floreasca din București. De asemenea Petrom și-a arătat simpatia și față de SMURD oferindu-le acestora 3 ambulanțe. De asemenea compania petrolieră s-a implicat și în oferirea de burse pentru trei medici însumând suma totală de 23000 de euro.
În anul 2008 Petrom a încurajat angajații să doneze 2% din valoarea toatală a impoziului pe venit organizațiilor nonguvernamentale, în vederea sprijinirii societății civile. Petrom a încurajat această donație a cleor 2% din impozitul pe venit prin organizarea de întâlniri cu membri organizațiilor nonguvernamentale și le-a lăsat acestora libertatea de a-și expune punctul de vedere în această privință. De asemenea compania a premiat cea mai bună echipă de voluntariat, în anul în cadrul unor festivități interne în anul 2011 ”Campionii Voluntariatului din Petrom”.
3.8 Problemele de responsabilitate socială și de protecție a mediului la BP
De-a lungul timpului BP s-a confruntat cu diverse probleme unele legate de protecția mediului altele legate de securitatea muncii la nivelul angațiilor. Aceste probleme au apărut datorită dorinței de a eficientiza producția și din dorința de a crește cât mai mult nivelul profiturilor. Comisia ce supraveghează toate activitățiile de pe platforme au sesizat în intervalul 2001 – 2007 un număr de 1443 de accidente grave ce s-au concretizat din păcate cu moartea a 41 de persoane, au cauzat 302 vătămări corporale și nu în ultimul rând 356 de scurgeri de petrol brut. New York Times afirmând că ”cei mai buni tehnicieni lucrează pentru industrie, nu pentru stat”. Statele Unite ale Americii le-a acordat mână liberă companiilor ce se ocupau cu extracția de petrol având o încredere oarbă că acestea își vor autoreglementa activitatea cu numeroase măsuri de siguranță, MMS ( Minerals Management Service ) erau cei care trebuiau să impună aceste măsuri de securitate și să verifice în ce măsură aceste măsuri erau puse în aplicare. Un raport al serviciilor secrete care supravegheau MMS ( Minerals Management Service ) a scos în evidență faptul că această comisie era plină de persoane ce nu dovedeau un fond etic de conduită de invidiat ci dimpotrivă iar ca măsură SUA a dorit dizolvarea acestei comisii încă din anul 2008.
În anul 2005 o rafinărie BP a explodat în statul Texas în acea explozie au decedat 15 muncitori iar alți 170 au fost răniți. În anul 2007 iese la suprafață strategia de extragere a petrolului în cadrul companiei BP, aceștia se concentrau mai mult asupra costurilor decât asupra siguranței, astfel BP împreună cu alte câteva companii de nextracție a petrolului de pe platformele oceanice au renunțat la tehnologii de siguranță foarte scumpe și au continuat extragerea petrolului la costuri cât mai sigure.
3.8.1 Incidentul de la platforma ”Deepwater Horizon”
Platforma de la Deep Horizon și-a început acțiunea de extragere a petrolului în anul 2003 în apele adânci ale oceanului, mult timp companiile petrololiere s-au obisnuit să extragă petrolul din platforma continentală, o dată cu prozpectare unor noi zone s-a ajuns la extragerea petrolului chiar și de pe fundul oceanelor chiar dacă costurile erau mari (uneori companiile primeau și subvenții) riscurile erau și mai mari, iar în data de 20 aprilie 2010 a suferit o explozie puternică ce s-a soldat cu moartea a 11 muncitori, rănind grav alți 17, iar alți 98 de angajați suferind răni ușoare. Deversarea de petrol a continuat să curgă pâna în data de 15 iulie 2010 când puțul problematic a fost temporar acoperit, iar în data de 19 septembrie a fost închis definitiv. Dezastrul provocat de compania BP a atras atenția prețedintelui Statelor Unite ale Americii care l-a contactat în mod direct pe directorul companiei BP cerându-i acestuia găsirea unei soluții cât mai rapide de asemenea președintele Barack Obama drept un ”11 septembrie ecologic”.
BP în decursul dezastrului se oferă să angajeze 4500 de șomeri din statele afectate pentru a curăță plajele ( plătindu-i cu 18 dolari / oră ). Analișiti care au asistat la managerierea dezastrului au adus la cunoștință opiniei publice faptul căcei de la BP în loc să folosească pompe uriașe ce să filtreze petrolul au ales să folosească substanțe toxice cum ar fi ”Corexit 9500” și ”Corexit 9527” ce aveau rolul de a dizolva petrolul și de al face să se scufunde, însă acesta revenea la suprafață, aceste substanțe ”Corexit 9500” și ”Corexit 9527” sunt interzise în Uniunea Europeană și în SUA datorită gradului ridicat de toxicitate asupra mediului.
În data de 16 iunie 2010 se stabilește prima notă de plată pentru BP ce se ridica la suma de 20 de miliarde de dolari. Pe site-ul oficial al BP apare suma finală estimata la 28 de miliarde de dolari.
Ca o concluzie putem observa faptul că BP viza doar un profit cât mai mare iar toată acestă campanie de comunicare în jurul acelui ”soare galben-verde” s-a vrut o campanie pentru profit încă din anul 2001 când au apărut primele probleme în ceea ce privește managementul siguranței la locul de muncă datorită în principal ignorării măsurilor de siguranță impuse. Această companie și-a schimbat sigla așa cum și Phillip Morris și-a schimbat numele dar metodele de extracție au rămas aceleași dimpotrivă acestea s-au înrăutățit din 2007 când directorii economici au avut o revelație și au găsit ca soluție pentru o crștere mai sănătoasă a profitului eliminarea echipamentelor tehnologice ce generau costuri și ce aveau ca scop creșterea siguranței pentru muncitorii de pe platformă. Punctul culminant al acestor serii de decizii proste a fost în anul 2010 când a avut loc dezastrul de la platforma Deepwater Horizon. Decizile proaste nu se opresc aici ci chiar imediat după explozie, era de responsabilitatea celor de la BP ca deversarea de petrol să fie oprită cât mai repede și nu să continue timp de aproximativ 3 luni, metoda de combatere a acestei deversări prin intermediul substanței ”Corexit 9500” nu a fost pe placul analiștilor care susțineau că se putea recurge la o altă metodă prin aspirarea petrolului prin pompe uriașe.
Incidentul din 2010 a surprins întreaga opinie publică a planetei într-o manieră negativă, prin prisma faptului că incidentul s-a produs într-o țară cu reglementări stricte în ceea ce privește protecția mediului. Statele Unite ale Americii reprezintă locul de baștină a numeroaselor organiții ce luptă pentru protecția mediului, și în același timp repreyintă locul de baștină și pentru principiile democrației. Este într-un fel o ironiie a sorți faptul că cea mai mare catastrofă ecologică are loc în Statele Unite ale Americi și în același timp este justificată această întâmplare nefastă din care marile companii au de învățat o lecție.
3.8.2 Etanolul un etalon de conduită morală pentru protecția mediului
Conducătorii orașului Sao Paulo se confruntau în anul 1975 cu grave probleme legate de poluare și au gasit ca soluție această substanță: etanolul, acesta având o compoziție chimică mai puțin agresivă în ceea ce privește emisiile de carbon dar și pentru faptul că acesta consumă în momentul arderii mai puțin oxigen din atmosferă. În prezent această modaliatate de a reduce emisiile de carbon din atmosferă a fost adoptată la nivelul întregii țări. Etanolul este o substanță care are în principiu aceleași propietăți ca și benzina având totuși o compoziție chimică diferită (C2H5OH), acesta este folosit ca și combustibil în Brazilia uneori înlocuiește benzina în proporție covârștoare. Etanolul se poate produce din trestie de zahar dar se poate produce și din porumb dar valoarea energetică mai mare este în cadrul etanolului produs din trestie de zahăr. Vom încerca să prezentăm o serie de avantaje și dezavantaje legate atât de producerea cât și de consumul etalonului.
Avantaje și dezavantaje în ceea ce privește producția și consumul de etanol
Cei de la Greenpace susțin ca soluția pe care o prezintă etanolul este o varintă ce nu poate fi aplcată global însă este bună ca alternativă de tranziție către un alt tip de carburant. Aceasta tranziție indică direcția de acțiune ce ar trebui să fie urmată de societate și implicit de către mari producători de carburanți.
Astfel uni producători de mașini n-ar trebui să-și concentreze munca de cercetare-dezvoltare în micșoarea consumului și a emisilor de noxe, ar trebui s-și focalizeze eforturile în găsirea unor alternative mai bune combustibil, chiar dacă etanolul reprezintă un pas minor pentru cercetători oricum este un pas mai mult mai bun decât reducerea consumului de carburant sau reducerea noxelor. problema legată de consumul carburanțiilor vine de la nivel politic, se spune că se vrea o reglementare cât mai bună dar legile vin cu ajustări modeste și lente, pe când membrii politic ai comunității din Sao Paulo au constatat probllema și au oferit o soluție în acest sens. Această inițiativă a brazilienilor surprinde în mod plăcut mai ales prin prisma problemelor care le traversează acestă țară, atât de ordin social cât și de ordin economic.
3.9 Măsuri luate la nivelul societății de către Uniunea Europeană
Ritmul accelerat de dezvoltare al globalizării a necesitat o intervenție optimă din partea Uniunii Europene, pentru a nu se ajunge în situația în care o multinațională sau un grup de corporații să domine sau să influențeze deciziile de ordin politic dintr-o țară. Astfel Uniunea Europeană a trebuit să vină în ajutorul guvernelor din țările membre cu un set de măsuri pentru corporați ce privesc aspecte legate de efectele globalizării și a acțiunilor de responsabilitate socială:
Globalizarea vine cu noi provocări pentru mediul de afaceri în ideea că părțile implicate în afaceri sunt mai greu de localizat, iar în acest sens mai apare un nou instrument de luare a deciziilor, cu toate acestea fundamentul eticii în afaceri rămâne neschimbat;
Uniunea Europeană este conștientă de dispersia corporațiilor de-a lungul continentului și le impune acestora să-și adapteze standardele comerciale ale companiei la standardele locale;
În cadrul Uniunii Europene ne confruntăm cu o problemă de ordin etic: valoriile morale ale societății în care activează o multinațională s-ar putea să difere de valorile morale care obișnuia corporația să le adopte în țara de baștină. În unele situații când normele morale dintr-o țară sunt justificabile, atunci corporația trebuie să adopte aceste norme, iar dacă normele morale nu-s justificabile atunci rămâne la atitudinea companiei să ia o decizie în privința adoptării acestor norme morale;
Uniunea Europeană a fost nevoită să vină în sprijinul angajatului impunând marilor corporații un set de legi ce trebuiesc urmate și de asemenea a oferit și consultanță în această direcție:
Pentru a asigura tuturor cetățenilor europeni dreptul de a muncii oriunde corporațiilor nu li se permite să acționeze în mod discriminatoriu cu ceilalți cetățeni ai UE în ceea ce privește angajarea sau disponibilizarea;
Legislația din UE le interzice multinaționalelor care fac angajări discriminarea rasială, de religie, etnie sau pe considerente de sexe sau în funcție de orientarea sexuală, în plus au obligația de a conferii angajațiilor cu handicap condiții optime de muncă;
Uniunea Europeană impune marilor coprorații să ia măsuri în vederea protejării siguranței angajațiilor. De asemenea li se impune marilor corporații și eliminarea pe cât se poate a diverșilor factori de risc din cadrul muncii;
U.E. încurajează desfășurarea de dialog între corporații și angajați mai exact un dialog între reprezentanții acționarilor și reprezentanții salariaților pentru a lua decizii în anumite situații mai delicate ce privesc în mod direct concedieriile colective. Corporațiile ce își desfășoară activitatea în două state ce sunt membre ale Uniunii Europene au obligația ca la solicitarea angajațiilor să înființeze un „comitet european de întreprindere” ce are ca rol informarea și consultarea salariațiilor;
Uniunea Europeană a creat un program „Progress” ce are ca principal obiectiv crearea de locuri de muncă, îmbunătățirea condițiilor de muncă și promovarea egalității de șanse pentru toți. În acest sens Uniunea Europeană a investit în direcția acestui program suma de 743,25 de milioane de euro în perioada 2007 – 2013 acestă sumă a fost alocată și pentru realizarea de studii de caz dar și pentru informarea și sensibilizarea opiniei publice cu privire la condițiile de muncă. FSE în traducere Fondul Social European este cel care oferă sprijinul financiar pentru programul „Progress”.
„Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă” este cea care oferă diverșilor parteneri sociali o asistență în ceea ce privește managementul riscurilor;
„Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă” asigură angajatorilor și sindicatelor informații și expertiză în ceea ce privește condițiile de muncă;
„Enterprise Europe Network” este organizația ce se ocupă cu înștințarea și consilierea companiilor cu privire la responasbilitățiile sociale ce trebuie să și le asume.
Capitolul IVConcluzii.
Efectele puternic negative ale globalizării se referă la degradarea mediului: creștererea efectului de seră, și subțierea stratului de ozon, și nu în ultimul rând epuizarea resurselor neregenerabile. Multinaționalele induc consumatoriilor necesitatea consumului generând în plus încă o problemă de ordin ecologic și anume depozitarea și recilcarea deșeurilor, acest consum accelerat în ritmul creșteri profitului epuizează resursele naturale ale planetei care din păcate nu sunt folosit tocmai echilibrat, în sensul că unele țări se confruntă cu grave probleme legate de săracie pe când în alte țări consumul este încurajat generând creșteri economice. Sectorul privat (reprezentat de corporații) este cel care duce în mare parte la degradarea planetei pe când statul trebuie să vină nu de multe ori cu soluții ce au obligația de a salva sau de a limita această degradare a mediului. În consecință Uniunea Europeană încurajează prin fondurile pe care le alocă dezvoltarea de afaceri care se ocupă cu producerea de energie din surse ecologice. De asemenea în multe țări civilizate s-a început o campanie de reciclare a deșeurilor pentru a nu mai crea în continuare probleme legate de depozitare. Multe organizații non-profit s-au axat pe combaterea abuzurilor pe care le fac multinaționalele și trag semnale atât la nivelul opiniei publice cât și guvernelor care conduc aceste state. În consecință statul și diverse organizații nonguvernamentale sunt cele care vin și fac curațenie după ce multinaționalele avide de profit au facut o mizerie de nedescris în cadrul mediului natural. Din păcate ritmul de dezvoltare sau acaparare al globalizări este mult superior ritmului de a manageria aceste probleme de mediu ale statului, și ca o concluzie așazisa dezvoltare de care era responsabilă globalizarea scote în evidență panta negativă în care ne aflăm în ceea ce privește protecția mediului.
După cum s-a precizat în primul capitol statele le-au oferit varianta multinaționalelor de a-și rezolva singure problemele legate de protecția mediului, dar această pasare a responsabilității în mâna copilului răsfățat al capitalismului nu este o soluție tocmai viabilă. Multe organizații non profit au arătat cu degetul dezastrul ecologic făcut de BP, iar mariile corporații iau măsuri doar în ochii consumatorilor prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, iar la nivelul mediului se dovedesc efectiv lipsite de eficiența sperată. Statul ar trebui să ia măsuri mult mai drastice și să apeleze la consultanța mult mai adecvată pe care o pot primi de la organizațiile ce se ocupă cu protecția mediului.
Corporațiile domină din ce în ce mai mult statele la nivel economic, mai exact capătă din ce în ce mai multe putere economică, iar în unele situații apelează și la „loby politic” pentru a-si duce la finalitate interesele. Din acest punct de vedere putem susține faptul că unele multinaționale se manifestă ca anumite partide politice ce pot veni și cu un proiect de guvernare care sa slujească în mod diect corporațiilor.Ca măsură se recomandă limitarea puterii acestor corporații acestă limitare ar trebui să vină din partea guvernaților care nu de puține ori sunt implicați în mod mai mult sau mai puțin direct în afaceri, putem deduce că puterea economică, invadând interesele politice duce la o stare generală de apatie în ceea ce privește pornirea unui razboi împotriva economicului. Rolul economicului nu este să se afle la vârful priamidei într-o societate ci acesta trebuie să se afle la baza piramidei și să asigure satisfacerea nevoilor populației.
Responsabilitatea socială este un domeniu tabu pentru unele corporații iar în acest sens Uniunea Europeană prin puterea ei politică are datoria de a stimula aceste activități de responsabilitate socială fie și prin instrumentul său cel mai puternic. Astfel Uniunea Europeană ar putea legifera:
impunerea unei grile de impozitare graduală a profitului, iar pentru a-și putea păstra o parte mai mare din profit să aibe obligativitatea de a duce la bun sfârșit un proiect de responsabilitate socială;
obligativitatea corporațiilor de a oferi salariaților contracte pe perioade determinate mai mari de 12 luni pentru a asigura siguranța locului de muncă a salariatului;
impunerea unei taxe de mediu mult mai ridicate care nu să se orienteze după nivelul noxelor emise în atmosferă ci după nivelul consumului de combustibil, o astfel de decizie ar duce la scăderea consumului de combustibili ;
obligativitatea corporațiilor de a participa cu ajutoare către populația din țara în care își desfășoară activitatea în cazul unor calamități naturale sau în cazul unor situații de criză.
Bibliografie:
Robert C. Solomon, Morality and the good life, New York: McGraw-Hill
William H. Show and Vincent Barry, Moral issues in business, Fifth Edition, Wadsworth company Bliemont, California, 1992
McNaugton D. Moral vision, Blackwell, 1988
Paul Ricoeur, Soi-meme comme un autre, Paris 1990, Le seuil
Tom Soerell, John Hendry, Business Ethics, Butterworth-Heinemaun, Oxford
Dan Craciun; Vasile Morar; Vasile Macoviciuc, Etica afacerilor, Editura Paideia, București
Boatright J. R., Ethics and the Conduct of Business, Third edition, Prentice Hall, Upper Saddle River, NJ, 2000
Galbraith J. K. The Affluent Society, Houghton Mifflin, New York, 1958
Sternberg Elaine, Just business. Business ethics in action, Brown & Co., London 1996
Carroll, A. B. & Buchholtz, A. K., Business and Society: Ethics and Stakeholder Management, South-Western College, Cincinnati 2000
Crane, Andrew & Matten, Dirk, Business Ethics. A European Perspective, Oxford University Press
Donaldson Thomas, Corporations and morality, Prentince Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey, 1982,
Griffiths M. R. & Lucas J. R., Ethical Economics, MacMillan, London, 1996
Stewart David, Business Ethics, McGraw-Hill, New York, 1996,
Thomas Peters, Robert Waterman, In search of Execelence: Lessons from ’s Best-Run Companies, Harper & Row, 1982
Thurow Lester, Head to Head: The coming battle among Japan, Europe, and America, Morrow, New York, 1992
Goodpaster Kenneth E., Note on the Corporation as a Moral Enviroment, Ethtics and practice: Manaaging the Moral corporation, Harvard Business School Press, Boston, 1989
Thomas L. Friedman, Lexus și măslinul. Cum să înțelegem globalizarea, Editura Antet, București
www.dexonline.ro
www.bp.com
www.businessgreen.com
www.petrom.com
www.listafirme.ro
www.taraluiandrei.ro
www.csr-romania.ro
www.nytimes.com
www.wikipedia.com
www.descopera.ro
www.greenpeace.org
Anexe:
Chestionar:
1. În ce interval de vârstă vă încadrați?
a) 18-25 de ani;
b) 26-34 de ani;
c) 35-50 de ani;
d) peste 51 de ani.
2. Ați mai participat la vreun studiu de marketing în ultimele 6 luni?
a) Da;
b) Nu.
3. Aveți studii în domeniul sociologiei, al mraketingului sau al psihologiei?
a) Da;
b) Nu.
4. Care este ultima școală absolvită?
a) Liceul
b) Școala de maiștri postliceala
c) Facultate;
d) Master, studii aprofundate,
e) Doctorat, studii postdoctorale.
5. Ce părere aveți despre globalizare?
a) Una pozitivă;
b) Una negativă;
c) Mă abțin.
6. Care dintre următoarele entități vă inspiră mai multă încredere ?
a) Instituțiile statului;
b) Organizațiile nonguvernamentale;
c) Corporațiile;
d) nici una dintre cele trei.
7. Considerați că venirea multinaționalelor în România este un lucru ce va influența pozitiv evoluția țării?
a) Da
b) Nu
c) Nu mă pronunț
8. Cunoașteți campanii de responsabilitate socială demarată de diverse companii în țara noastră?
a) Da;
b) Nu;
9. Din ce domenii provin aceste corporații ce sunt active din punctul de vedere al responsabilității sociale?
a) Domeniul alimentar;
b) Domeniul bancar;
c) Domeniul telecomunicațiilor;
d) Domeniul petrolier;
e) Alte domenii.
10. În ce domeniu al responsabilității sociale au investit aceste coprorații?
a) domeniul educației și culturii;
b) domeniul sănătații;
c) domeniul mediului;
d) domeniul sportului;
e) alte domenii.
11. Ce domeniu credeți că ar avea nevoie de mai mult suport din partea responsabilități sociale corporative?
a) domeniul educației și culturii
b) domeniul sănătății
c) domeniul mediului
d) domeniul sportului
e) alte domenii.
12. Cunoașteți campania de responsabilitate socială demarată de compania Petrom România intitulată „Țara lui Andrei”?
a) da;
b) nu.
13. Considerați că veți utiliza mai frecvent produsele companiei ce dă dovadă de responsabilitate socială decât a companiilor care nu dau dovadă de un asemenea comportament?
a) da;
b) nu;
c) nu știu.
14. Cunoașteți accidentul de mediu ce s-a întâmplat în anul 2010 în Golful Mexic pe platforma petrolieră „Deep Horizon”
a) da;
b) nu.
15. Cunoasteti mari compani care din cauza opiniei publice au avut de suferit foarte mult în România?
a) da;
b) nu.
Bibliografie:
Robert C. Solomon, Morality and the good life, New York: McGraw-Hill
William H. Show and Vincent Barry, Moral issues in business, Fifth Edition, Wadsworth company Bliemont, California, 1992
McNaugton D. Moral vision, Blackwell, 1988
Paul Ricoeur, Soi-meme comme un autre, Paris 1990, Le seuil
Tom Soerell, John Hendry, Business Ethics, Butterworth-Heinemaun, Oxford
Dan Craciun; Vasile Morar; Vasile Macoviciuc, Etica afacerilor, Editura Paideia, București
Boatright J. R., Ethics and the Conduct of Business, Third edition, Prentice Hall, Upper Saddle River, NJ, 2000
Galbraith J. K. The Affluent Society, Houghton Mifflin, New York, 1958
Sternberg Elaine, Just business. Business ethics in action, Brown & Co., London 1996
Carroll, A. B. & Buchholtz, A. K., Business and Society: Ethics and Stakeholder Management, South-Western College, Cincinnati 2000
Crane, Andrew & Matten, Dirk, Business Ethics. A European Perspective, Oxford University Press
Donaldson Thomas, Corporations and morality, Prentince Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey, 1982,
Griffiths M. R. & Lucas J. R., Ethical Economics, MacMillan, London, 1996
Stewart David, Business Ethics, McGraw-Hill, New York, 1996,
Thomas Peters, Robert Waterman, In search of Execelence: Lessons from ’s Best-Run Companies, Harper & Row, 1982
Thurow Lester, Head to Head: The coming battle among Japan, Europe, and America, Morrow, New York, 1992
Goodpaster Kenneth E., Note on the Corporation as a Moral Enviroment, Ethtics and practice: Manaaging the Moral corporation, Harvard Business School Press, Boston, 1989
Thomas L. Friedman, Lexus și măslinul. Cum să înțelegem globalizarea, Editura Antet, București
www.dexonline.ro
www.bp.com
www.businessgreen.com
www.petrom.com
www.listafirme.ro
www.taraluiandrei.ro
www.csr-romania.ro
www.nytimes.com
www.wikipedia.com
www.descopera.ro
www.greenpeace.org
Anexe:
Chestionar:
1. În ce interval de vârstă vă încadrați?
a) 18-25 de ani;
b) 26-34 de ani;
c) 35-50 de ani;
d) peste 51 de ani.
2. Ați mai participat la vreun studiu de marketing în ultimele 6 luni?
a) Da;
b) Nu.
3. Aveți studii în domeniul sociologiei, al mraketingului sau al psihologiei?
a) Da;
b) Nu.
4. Care este ultima școală absolvită?
a) Liceul
b) Școala de maiștri postliceala
c) Facultate;
d) Master, studii aprofundate,
e) Doctorat, studii postdoctorale.
5. Ce părere aveți despre globalizare?
a) Una pozitivă;
b) Una negativă;
c) Mă abțin.
6. Care dintre următoarele entități vă inspiră mai multă încredere ?
a) Instituțiile statului;
b) Organizațiile nonguvernamentale;
c) Corporațiile;
d) nici una dintre cele trei.
7. Considerați că venirea multinaționalelor în România este un lucru ce va influența pozitiv evoluția țării?
a) Da
b) Nu
c) Nu mă pronunț
8. Cunoașteți campanii de responsabilitate socială demarată de diverse companii în țara noastră?
a) Da;
b) Nu;
9. Din ce domenii provin aceste corporații ce sunt active din punctul de vedere al responsabilității sociale?
a) Domeniul alimentar;
b) Domeniul bancar;
c) Domeniul telecomunicațiilor;
d) Domeniul petrolier;
e) Alte domenii.
10. În ce domeniu al responsabilității sociale au investit aceste coprorații?
a) domeniul educației și culturii;
b) domeniul sănătații;
c) domeniul mediului;
d) domeniul sportului;
e) alte domenii.
11. Ce domeniu credeți că ar avea nevoie de mai mult suport din partea responsabilități sociale corporative?
a) domeniul educației și culturii
b) domeniul sănătății
c) domeniul mediului
d) domeniul sportului
e) alte domenii.
12. Cunoașteți campania de responsabilitate socială demarată de compania Petrom România intitulată „Țara lui Andrei”?
a) da;
b) nu.
13. Considerați că veți utiliza mai frecvent produsele companiei ce dă dovadă de responsabilitate socială decât a companiilor care nu dau dovadă de un asemenea comportament?
a) da;
b) nu;
c) nu știu.
14. Cunoașteți accidentul de mediu ce s-a întâmplat în anul 2010 în Golful Mexic pe platforma petrolieră „Deep Horizon”
a) da;
b) nu.
15. Cunoasteti mari compani care din cauza opiniei publice au avut de suferit foarte mult în România?
a) da;
b) nu.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Etica In Societatea Moderna (ID: 139768)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.