Etica In Comunicare Si Relatii Publice. Studiu de Caz Eutanasierea Cainilor Comunitari

INTRODUCERE

Instituirea și dezvoltarea unei politici de etică și comportament în rândul deputaților este o chestiune ce ține de procesul politic în sine. Contextul politic poate avea un impact definitoriu asupra conținutului și a procesului propriu zis de elaborare a acestei politici. Situația politică și conjunctura de moment pot servi drept un moment oportun pentru inițierea unei reforme, sau pentru inițierea unor reguli și standarde de comportament în rândul deputaților.

Sintagma etică procesului de intelligence este descrisă drept un oximoron de către majoritatea autorilor dar este considerată valoroasă în susținerea eforturilor de îmbunătățire a profesionalismului și controlului serviciilor de informații. (apud: ndupress. Ndu.edu Nolte, WILLIAM M. 2009) – „Ethics and Intelligence”, în „JFQ”/ iulie – septembrie 2009,)

Principalele paliere de analiză a eticii procesului de intelligence sunt: (Michael ANDREGG, 2007)

– Relația dintre etică și lege;

– Nivele instituționale și individuale de responsabilitate etică.

– Abordări etice ale procesului de intelligence

Activitățile agențiilor de informații sunt reglementate prin legi naționale și internaționale. Întrucât responsabilii din acest domeniu au de rezolvat sarcini complexe, situații neprevăzute și de luat decizii dificile, legile nu pot fi proiectate astfel încât să reglementeze orice situație imaginabilă. Una din principalele caracteristici ale activității de intelligence este discreția, care este definită ca „alegere permisă explicit de lege sau care există prin ambiguitatea inerentă legii” (Gill PETER 2007)

În condițiile ambiguității legislative, etica devine un ghid esențial pentru acțiune. Din acest motiv, legile sunt necesare, dar nu suficiente. Etica diferă de lege: în timp ce legile sunt întotdeauna formale, etica poate fi informală, funcționând pe baza unor principii care adeseori nu sunt codificate oficial; legile sunt aplicate printr-un sistem juridic, în vreme ce respectarea normelor etice este, de obicei, lăsată la latitudinea grupurilor profesionale sau a organizației.

Din acest punct de vedere, utilitatea codurilor de etică în agențiile de informații poate fi pusă sub semnul întrebării, în special în condițiile reticenței previzibile a specialiștilor din domeniu la coduri etice rigide. Structurile de control al activității de informații pot fi însă angrenate în evaluarea adeziunii serviciilor de intelligence și a personalului acestora la coduri profesionale de etică.

Este important ca o asemenea inițiativă să fie privită ca o oportunitate și nu ca o barieră în exprimarea emoțională, sau ca un blocaj în activitatea de deputat și mai ales în libertatea de exercitare a mandatului.

În diferite perioade, parlamentele mai multor țări au fost nevoite să introducă norme de etică și conduită din mai multe considerente, și anume:

Unele țări au introdus sisteme drept răspuns la activitatea deputaților care încălcau cu regularitate normele existente. În Marea Britanie, la mijlocul anilor 1990 a fost introdus un nou cod de etică politică ca urmare a mai multor cazuri în care deputații erau plătiți pentru a reprezenta în legislativ interesele private. Un astfel de comportament din partea aleșilor a încălcat rezoluțiile parlamentare precedente, și a scos în evidență punctele slabe ale sistemului actual de autoreglementare. Drept răspuns, societatea civilă și mass-media au exercitat presiuni pentru ca parlamentarii să introducă un sistem de reglementare nou și mai comprehensiv care a înăsprit și consolidat normele de conduită și etică. În unele țări, necesitatea instituirii unui regim de etică și conduită în rândul deputaților a fost dictată ca răspuns la îngrijorările societății față de comportamentul aleșilor. De cele mai multe ori societatea se arăta nemulțumită față de tendința deputaților de a utiliza poziția lor în scopuri personale. ( http://deliu.pldm.md/2012/11/23/etica-si-moralitate-in-parlament-dincolo-de-limite. )

Normele de conduită și etică au fost deseori folosite cu scopul de a combate corupția și comportamentul lipsit de etică în raport cu activitatea deputaților.

În acest caz specific, predomină interesul societății de democratizare prin care să se demonstreze cum etică și normele de comportament pot contribui la instituirea” autorității unor reguli”.(http://deliu.pldm.md/2012/11/23/etica-si-moralitate-in-parlament-dincolo-de-limite accesat în 11 ian 2014)

Normele generale de conduită morală și profesională prevăzute de Codul de conduită sunt obligatorii pentru funcționarii publici, precum și pentru persoanele care ocupă temporar o funcție publică, din cadrulautorităților și instituțiilor publice. Scopul Codului de conduită este de a asigura creșterea calității serviciului public, o bună administrareîn realizarea interesului public, precum și de a contribui la eliminarea birocrației și a faptelor de corupție dinadministrația publică, prin: (http://www.academia.edu accesat în 22 ian 2014)

A) reglementarea normelor de conduită morală și profesională necesare realizării unor raporturisociale și profesionale corespunzătoare creării și menținerii la nivel înalt a prestigiului instituției funcției publice și a funcționarilor publici;

B) informarea publicului cu privire la conduita la care este îndreptățit să se aștepte din p-eafuncționarilor publici în exercitarea funcțiilor publice.

Funcționarii publici au obligația de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetățenilor, prin p-iciparea activă la luarea deciziilor și la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competențelor autorităților și instituțiilor publice. În exercitarea funcției publice, funcționarii publici au obligația de a avea un comportament profesionist, precum și de a asigura, în condițiile legii, transparența administrativă, pentru a menține încrederea publicului în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea autorităților și instituțiilor publice.

În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, funcționarii publici au obligația de a respecta demnitateafuncției publice deținute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intereselor autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea. În activitatea lor, funcționarii publici au obligația de a respecta libertatea opiniilor și de a nu se lăsainfluențați de considerente personale sau de popularitate.

În exprimarea opiniilor, funcționarii publici trebuiesă aibă o atitudine conciliantă și să evite generarea conflictelor datorate schimbului de păreri. Relațiile cu mijloacele de informare în masă se asigură de către funcționarii publici desemnați în acestsens de conducătorul autorității sau instituției publice, în condițiile legii. Funcționarii publici desemnați să p-icipe la activități sau dezbateri publice, în calitate oficială, trebuiesă respecte limitele mandatului de reprezentare încredințat de conducătorul autorității sau instituției publiceîn care își desfășoară activitatea.

În cazul în care nu sunt desemnați în acest sens, funcționarii publici pot p-icipa la activități saudezbateri publice, având obligația de a face cunoscut faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul devedere oficial al autorității sau instituției publice în cadrul căreia își desfășoară activitatea.

Literatura de specialitate inventariază 3 abordări ale eticii în domeniul intelligence-ului: realistă, ce ține cont de consecințe și deontologică. (Erskine TONI, 2004 pp 11)

Conform abordării realiste, securitatea națională justifică toate demersurile și, în consecință, oficialii din domeniul intelligence pot derula orice acțiuni pentru asigurarea securității naționale. Eșecul în obținerea de informații ar echivala cu negarea datoriei morale a unui guvern față de cetățenii săi, întrucât fărăinformație oportună cu privire la capacitatea și intențiile potențiale ale unui inamic, nu este posibilă apărarea. Din perspectiva abordării realiste, agenții de informații au acționat imoral au angrenat toate mijloacele avute la dispoziție pentru apărarea securității naționale (Tony PFAFFTIEL JEFFREY 2004 pp 16).

Abordarea ce ține cont de consecințe presupune cântărirea rezultatelor probabile în raport cu mijloacele utilizate, pentru a decide dacă este sau nu etică o anumită acțiune, conform conceptului de echilibru eticpropus de Michael Herman. (Michael HERMAN, 2004 pp 23).

Activitățile de informații trebuie să fie analizate prin prisma consecințelor lor manifeste. Această abordare poate justifica „aproape orice metodă de colectare de informații”, din punctul său de vedere nicio activitate (precum tortura și uciderile extrajudiciare) nefiind în sine eronate.

O variantă a abordării bazate pe consecințe este teoria „intelligence-ului just”, pornind de la cea a „războiului just”, care recomandă evaluarea etică atât în selectarea țintelor activității de intelligence, cât și în alegerea metodelor de colectare a informațiilor.

A treia abordare este cea deontologică, care susține că unele activități sunt eronate prin ele însele și nu pot fi motivate, pornind de la teoria „imperativului categoric” a lui Immanuel Kant Conform căreia actele indivizilor ar trebui considerate acceptabile doar dacă pot fi justificate când sunt universal aplicate. Abordarea deontologică este reflectată parțial în Convenția Internațională a Drepturilor Civile și Politice (ICCPR), conform căreia nu este posibilă nicio derogare de la drepturile de bază, inclusiv cel la viață. Conform ICCPR, nicio situație nu justifică încălcarea acestor drepturi, indiferent dacă se referă la cetățeni nevinovați sau agenți străini.

În general, etica se referă la sistemul de valori conform căruia o persoană hotărăște ce este bine și ce este rău, drept sau nedrept, îndreptățit sau neîndreptățit. Etica se face simțită în comportamentul moral din anumite situații. Comportamentul individual nu se măsoară numai în funcție de propria conștiință, ci și după norma acceptată social, profesional sau în cadrul instituției respective.

Un bun exemplu de cod etic în comunicare publică este cel oferit de codul standardelor profesionale al Societății Americane de Relații Publice (PRSA). Acest cod a fost adoptat în 1954 și a fost îmbunătățit, revizuit și adăugit în anii 1959, 1963 și 1977. El cuprinde o “declarație de principii" și un ansamblu de prescripții privind acțiunea profesionaliștilor în Relații Publice. În această lucrare vom folosi des abrevierea RP cu privire la menționarea Relațiilor Publice în contextul dat.

Impactul socio-profesional al activității de comunicare publică au determinat dezbateri intense și de durată privind statutul profesional al specialistului în Relații Publice și eventualitatea autorizării oficiale a acestuia pentru a-și putea practica profesia. Efortul de îmbunătățire a standardelor și profesionalismului în Relațiile Publice a fost corelat cu stabilirea unor programe de acreditare.

Lucrarea de față este structurată pe 5 capitole ce abordează tematica eutanasierii câinilor comunitari având ca punct de reper impărțirea națiunii in două tabere pro și contra acestei măsuri.

In prima parte a Capitolului 1 se aduc referiri la noțiuni generale privind Conceptul de etică, abordând etimologia, definițiile existente precum și nivelurile de bază în contextul relațiilor publice menită să evidențieze rolul pe care acestea le au in societatea modernă.

Pe parcursul Capitolului 2 este prezentat un studiu de caz unde am urmărit evidențierea legislației în vigoare promulgată in 25 septembrie de către președintele României Traian Băsesc, prin modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. (http://www.legex.ro/Decizia-383-2013-129620.aspx )

Capitolul evidențiază existența codurilor deontologice in lume dar și in România unde, s-a înființat Asociația Română a Profesioniștilor în Relații Publice (ARRP) care are ca principal obiectiv promovarea codului deontologic al specialistului în Relații Publice și principiile etice privitoare la activitatea de comunicare agreate prin codurile de la Atena și Lisabona.

Capitolul 3 este dedicat prezentării părerilor pro și contra legii eutanasierii care prevede că eutanasierea animalelor fără stăpân se va putea realiza după ce autoritățile locale vor consulta populația prin sondaje de opinie, referendumuri sau adunări de cartier in vederea cipării patrupedelor. Proiectul de lege a fost adoptat cu 266 de voturi "pentru", 23 de voturi "împotriva" și 20 de abțineri.

Această lege a împărțit practic populația României în două tabere având la baza întâmplarea șocantă prin care un copil de patru ani aflat la joacă împreună cu fratele său de șase ani și cu bunica lor, în zona Parcului Tei din Capitală, a fost atacat de câini și a fost omorât. După mediatizarea cazului morții lui Ionuț, actul normativ care reglementa situația câinilor fără stăpân a ajuns în atenția legiuitorilor.

In cadrul Capitolului 4 sunt prezentate atitudinile și reacțiile personalităților politice legate de această problemă. Declarația președintelui României privind necesitatea aprobării legii eutanasierii câinilor comunitari ce a stârnit o serie de critici și atacuri din partea populației iubitoare de animale, opiniile Ministrului Administrației și Internelor, Traian Igas, Valeriu Zgonea, președintele Camerei Deputaților, Deputatului Remus Cernea, Europarlamentarului Vădim Tudor

Prefectului Capitalei, Mihai Atanasoaiei și altele precum cele ale Dacianei Sârbu și a Adinei Vălean ce au supus atenției Parlamentului European o declarație însușită de majoritatea europarlamentarilor și care a fost adoptată în plen în urmă cu doi ani.

Lucrarea se încheie cu Concluziile specifice desprinse din această prezentare analitică de maximă actualitate și interes național.

CONCEPTUL DE ETICĂ

Termenul « etică » din limbajul curent actual este un neologism, preluat din limba franceză: éthique, cuvânt ce provine la rândul lui din latinescul ethicus. Îi corespunde grecescul êthnikos, êthnike, care vine din ethos (moravuri).

Etos, provine, astfel, din gr. ethos, « caracter », « obicei », « moravuri », și înseamnă: 1. Ansamblu al trăsăturilor morale specifice omului, unui grup social sau unei epoci; moralitate. 2. (În antropologie sau etnologie) specific cultural (nu numai etic) al unei colectivități.

Etica este, conform Dicționarului explicativ al limbii române, o « Știință ce se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conținutul lor de clasă și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăți ».

Micul Dicționar Filozofic definește etică (gr. ethos, morav, obicei, caracter) drept o « disciplină filosofică, care studiază problemele practice și teoretice ale moralei. Termenul de etică se mai întrebuințează adesea în vorbirea curentă și în sens de morală ».

Etica a apărut ca o parte componentă a disciplinelor filosofice încă din antichitate. Cu timpul, în cadrul eticii s-au constituit două părți: elaborarea și fundamentarea teoretică a unui sistem determinat de norme morale, a unui anumit cod moral (etica normativă) și cercetarea problemelor teoretice propriu-zise ale originii și esenței moralei.

Etimologia cuvântului etică indică, în opinia specialiștilor (R. C. SOLOMON) cel puțin două semnificații fundamentale: caracterul individual, referitor la trăsăturile unei « persoane » și normele sociale care ghidează sau guvernează comportamentul oamenilor, fixând limitele între ceea ce e bine sau rău, stabilind normele de comportament sau moralitatea unei societăți date. Morala desemnează prin urmare un ansamblu coerent de reguli și obiceiuri ce se impun tuturor membrilor societății.

De-a lungul timpului s-a degajat însă o distincție prin care etica desemnează în general disciplina teoretică care tratează ideile de bine, rău, dreptate, datorie, recunoștință, etc., devenind o etică filosofică, și o altă care se ocupă cu caracterul, obiceiurile, comportamentul, într-un cuvânt cu moralitatea oamenilor.

Etica generală (numită și filosofie morală) se dezvoltă după o arhitectură pe trei niveluri:

etica normativă – sau etica primului nivel, care se ocupă cu studiul teoriilor și mărilor doctrine etice;

meta-etica – o etică de nivel secund, care se ocupă la rândul ei cu studiul aprofundat al limbajului moral, adică cu ceea ce numim conceptele etice, utilizate în etica normativă și încetățenite în limbajul comun;

etica aplicată – sau eticile aplicate – pentru a da seama de multitudinea domeniilor în care are incidență, aceasta din urmă ocupându-se cu analiza anumitor cazuri sau fenomene sociale deosebite legate de afaceri, politică, administrație, relații publice, protecția mediului și altele, utilizând criteriile, teoriile și conceptele degajate de etică normativă și de meta-etică. Aici întâlnim ideea de bussines ethics, impusă între alții de Robert C. SOLOMON – etica afacerilor, urmată într-o ordine aleatorie de etică politică, a relațiilor publice etc., adică de eticile comunicării, ansamblu ce constituie până la urmă un pilon consistent sub denumirea de etică în PR.

« În sensul cel mai general, se vorbește de comunicare de fiecare dată când un sistem, respectiv o sursă influențează un alt sistem, în speță un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leagă » – (Charles E. OSGOOD, A vocabulary for Talking about Communication, citat în Teoria comunicării, Vasile TRAN, Irina STĂNCIUGELU, Ed. Comunicare.ro, București, 2003. Pp 12)

Comunicarea politică face parte din ceea ce numim comunicarea interpersonală.

(STĂNCIUGELU, TRAN, p. 80):

1) Un prim tip de comunicare interpersonală: În această situație – o persoană (sau un grup) interacționează cu alte persoane (sau grupuri) fără ajutorul unui mijloc mecanic 

2) Al doilea tip, al comunicării ajutată de mecanisme: Cea mai importantă caracteristică a comunicării interpersonale ajutată de mașini este faptul că permite sursei și receptorului să fie despărțiți atât în spațiu, cât și în timp. Ea combină atât caracteristicile comunicării interpersonale față-în-față, cât și cele ale comunicării de masă 

Etica reflectă, definește și apreciază în termeni de bine și de rău intențiile, actele și lucrările unui individ văzut prin el însuși sau în considerația raporturilor cu ceilalți indivizi. Una dintre noțiunile cele mai întâlnite când vorbim de politică sau de afaceri, în spațiul public, este cea de manipulare. Termenul este susceptibil a fi definit într-o mulțime de maniere.

Manipularea reprezintă – o acțiune de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate) să gândească și să acționeze într-un mod compatibil cu interesele inițiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenționat adevărul, lăsând însă impresia libertății de gândire și decizie.

Spre deosebire de influența de tipul convingerii raționale, prin manipulare nu se urmărește înțelegerea mai corectă și mai profundă a situației, ci inculcarea unei înțelegeri convenabile, recurgându-se atât la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât și la palierele emoționale non-raționale. Intențiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile primitorului acestuia.

Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivități, nu prin mijloacele coerciției, puterii, ci prin cele ideologice, prin inducere în eroare. Din acest motiv, recurgerea la manipulare în situațiile de divergență de interese devine tot mai frecventă în societatea actuală, reprezentând un instrument mai puternic decât utilizarea forței ». (Cătălin ZAMFIR, ed. Babel, 1993 pp 194).

Unde e manipulare e prezent implicit și conceptul de minciună, nu neapărat în sensul lui comun, ci în cel mai tehnic și repoziționat etic, cum se exprimă un analist. Ricardo MALIANDI (Vasile TRAN, Alfred VASILESCU, Tratat despre minciună, p. 39-40) făcea distincție între mai multe nivele ale discursului etic, această suprapunere fiind « vinovată » de frecvența confuziilor conceptuale și a amestecului planurilor de înțeles. Nivelurile sunt:

moral – propriu discursului moralizator, predicii morale sau care are consecințe morale, nivel considerat în mod necesar ca nereflexiv;

etico-normativ – propriu discursului normativ (reprezentând aplicarea rațiunii discursului asupra ethosului), acest nivel nu explică ce trebuie să facem, ci de ce trebuie să facem ceva;

metaetic – când – spre exemplu utilitarismul, la acest nivel metaetic, este considerat o formă de naturalism și constă în a afirma că semnificația termenilor etici (bun, rău, corect, incorect) depinde de capacitatea de a maximiza fericirea (în termeni de cea mai mare mare plăcere posibilă pentru cel mai mare număr posibil de subiecți) 

nivelul etico-descriptiv (care se vrea tot neutru) – este caracterizat de o « facticitate normativă » și este fundamentat teoretic pe baza observațiilor antropologice, sociologice și psihologice, implicând o metodologie comparativă; astfel, la acest nivel, trebuie analizați o multitudine de factori: culturali, sociali, climatologici, caracterologici, etc.

Există suficiente motive să considerăm că practicile moderne de relații publice au un impact negativ asupra procesului democratic. Prin deturnarea atenției publicului de la probleme cheie precum cele sociale, politice sau de mediu, industria de relații publice reduce capacitatea oamenilor de a reacționa în astfel de situații. (http://www.pr-romania.ro/articole/16-etica-in-pr/79-etica-si-relaiile-publice.html?showall=1 )

Acțiunile unor firme de relații publice au avut rolul de a spori anumite conflicte în loc să le aplaneze. Apariția relațiilor publice a generat numeroase probleme etice în Statele Unite, deoarece agențiile de presă (apund J. E. GRUNIG & HUNT, 1984, pp 31) obișnuiau să înfățișeze realitatea într-un mod exagerat, plin de senzație și, prin urmare, deformat. Eduard Bernays, considerat "părintele relațiilor publice", a numit perioada dintre 1850 și 1905” era publicului damnat” (apund CUTLIP et al., 2006, pp 128).

Agenții de presă ofereau publicitate aproape la orice preț, lucru care a generat o reputație nefastă relațiilor publice moderne. Abia în 1906 s-a pus problema eticii în practică relațiilor publice, o dată cu principiile formulate de Ivy Lee. Declarația să pune accent pe necesitatea furnizării de informații corecte, ceea ce a dus la o nouă etapă a practicii relațiilor publice, și anume, a” publicului informat”. (http://www.pr-romania.ro/articole/16-etica-in-pr/79-etica-si-relaiile-publice.html?showall=1 )

Unul dintre primii specialiști în PR care au susținut că practicianul de relații publice trebuie să acționeze așa cum o face consilierul etic în management a fost John W. Hill (Heath & Bowen, 2002). Preocupările sale s-au centrat pe teme din zona responsabilității sociale sau managementului problemelor și, atât activitatea sa de consilier, cât și cărțile sale din domeniul relațiilor publice au la bază principii etice (HILL, 1963, pp 79). Înțelegerea relației dintre etică, managementul problemelor și efectele pe termen lung ale politicii de business (HILL, 1958, pp. 16), face din Hill nu doar unul dintre cei mai de succes practicieni ai secolului său, ci dovedește, în plus, o” conștiință corporatistă” (RYAN & MARTINSON, 1983, pp 22).

Conflictele civile din anii 1960 au impus atât guvernului cât și sectorului de business un grad mai mare de responsabilitate și, astfel, relațiile publice s-au îndreptat către forme mai deschise, mai etice și mai responsabile social. Dezvoltarea managementului problemelor (CHASE, 1976) i-a obligat pe oamenii de business la decizii etice și, în mod similar, relațiile publice (J. E. GRUNIG & HUNT, 1984 pp 143) s-au mulat pe nevoia de acuratețe a publicului. Deși cercetările (BIVINS, 1989; PRATT & RENTNER, 1989 pp. 12) au arătat că înainte textele de PR acordau o foarte mică pondere eticii, în ultima decadă s-a constatat o creștere a interesului în acest sens. Fără o pregătire care să le dea posibilitatea de a oferi consultanță în probleme etice, practicienii de relații publice aflați la începutul carierei și-ar putea limita promovarea în funcție. În ciuda eforturilor relațiilor publice moderne de a se îndrepta către consilierea pe probleme de etică, totuși acestea au o” istorie pătată”, după unii critici (PARSONS, 2004, pp 5).

Așa cum se petrece cu orice profesie aflată la început, drumul firesc este către modele etice de comunicare. Cu toate că începuturile aceste profesii sunt umbrite de o reputație negativă, se pot constata eforturile acesteia de a depăși stadiul de simplă diseminare a informațiilor, și de a se implica în crearea unui climat etic pentru comunicare.

Situația actuală a practicii eticii în PR este strict legată de codurile etice elaborate de cele mai importante asociații de profesioniști. Apartenența la astfel de grupuri nu este obligatorie pentru practicienii de relații publice.

Membrii asociației consimt să respecte un cod etic conceput pentru întregul grup. Unele coduri presupun interzicerea anumitor acțiuni, altele prezintă o serie de principii etice care ar trebui respectate. Cele mai multe asociații profesionale de PR au coduri etice, fie că sunt concepute în termeni negativi (restrictivi), sau pozitivi. (http://www.pr-romania.ro/articole/etica-in-pr/79-etica accesat in ian 2014)

Procesul actual de globalizare (termenul în sine fiind deschis mai multor înțelesuri, aprig contestat în anumite domenii, cum este de exemplu cel al relațiilor internaționale) este pe punctul de a pune în umbră jocurile și interesele geopolitice de mai ieri.

Modul de viață actual din societățile occidentale – și prin extensie – din cele europene aflate încă în tranziție ne orientează spre « o societate democratică, concurențială, ecologică, socială și informatizată », adjective și caracteristici dublate de o puternică preocupare etică (ilustrată de problematica actuală a combaterii corupției la toate nivelurile și aspirația spre o etică globală: în politică, afaceri și administrație).

O dinamică aparte, care poate fi descrisă ca multivalentă, exprimă și determină secvențial procesele sociale, politice, economice și culturale la nivel local și regional, cât și în plan universal, într-o încercare de organizare fără precedent a elementelor specifice societății post-industriale, de adaptare sau încadrare într-un proces global multidimensional, de reașezare a vieții cotidiene sub toate aspectele ei importante, în funcție de normele și circumstanțele ce se degajă din această paradigmă.

RELAȚIILE PUBLICE ȘI APARIȚIA CODURILOR DEONTOLOGICE PROFESIONALE

În natură și societate comunicarea există atât la nivelul sistemelor, cât și la nivelul subsistemelor care le compun. Nu există element al universului care să nu intre în interacțiune cu altele. Omul, ca ființă supremă a universului nostru, are un avantaj suplimentar față de toate celelalte ființe: capacitatea de a comunica prin limbaj articulat.

Această caracteristică a devenit esența civilizației care, alături de muncă, constituie elementul definitoriu al existenței umane. Comunicarea reprezintă elementul indispensabil pentru funcționarea în bune condiții a oricărei colectivități umane, indiferent de natură și mărimea ei.

Schimbul continuu de mesaje generează unitatea de vederi și, implicit, de acțiune prin armonizarea cunoștințelor privind scopurile, căile și mijloacele de a le atinge, prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenitatea relativă a grupurilor sub aspect afectiv (emoțional, sentimental) și motivațional (opinii, interese, convingeri, atitudini). Se poate spune, deci, că a comunica este sinonim cu a spune, a explica, a convinge sau a acționa. Specialiștii care au abordat subiectul desprind câteva axiome ale procesului: (A.TASNADI, Relații publice, pp 2).

• Cât trăim este imposibil să nu comunicăm cu cei din jur;

• Comunicarea se bazează pe mijloace verbale și neverbale (uneori gesturile contrazic mesajul verbal);

• Comunicarea este un fenomen bilateral continuu (oarecum cu aspect de cerc vicios);

• Între persoanele care comunică există diferențe de poziție ierarhică său stătut social, poziție economică, vârstă, prestigiu, înclinații, așteptări, tradiții etc.

Relațiile publice reprezintă funcția managerială distinctă care ajută la stabilirea și menținerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă și la cooperarea dintre o organizație și publicul ei; ele implică managementul problemelor, ajutându-i pe manageri să fie informați asupra opiniei publice și să răspundă cererilor opiniei publice; ele definesc și accentuează obligațiile managerilor de a anticipa tendințele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea și comunicarea bazate pe principii etice.

Relațiile publice se pot manifesta și cu prilejul desfășurării unor congrese, simpozioane, reuniuni internaționale în cadrul cărora, pe lângă evocarea și transmiterea unor informații cu privire la întreprindere și produsele sale, se urmăresc și contactele între specialiștii din sectoarele de producție și comercializare, reprezentanții presei etc.

Cele șapte principii asumate de practicianul german de relații publice, care reprezintă un adevărat ghid al profesiei de specialist în Relațiile publice din Germania sunt: (http://relatiipublicegalati.wordpress.com/category/relatii-publice accesat in 13 ian 2014)

1. Prin munca mea servesc interesului public. Sunt conștient de faptul că nu pot să induc în eroare publicul său să-i influențez în mod negativ comportamentul. Trebuie să fiu sincer și cinstit.

2. Prin munca mea servesc interesele celui care m-a angajat. Sunt dedicat muncii mele cu responsabilitate și urmșresc interesul lui ca și cum ar fi propriul meu interes.

3. Prin ceea ce fac sunt legat de o organizație căreia îi sunt loial. Cunosc și îmi însușesc politica și cultura organizațională pe care o reprezint, atât timp cât acestea sunt în concordanță cu demnitatea umană, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului și cu legislația în vigoare.

4. Dacă organizația pentru care lucrez încalcă demnitatea umană și drepturile fundamentale în comunicare, voi face tot ce îmi stă în putință pentru a îndrepta greșelile și a corecta comportamentul comunicațional.

5. În mod conștient și intenționat voi fi sincer, transparent și clar cu jurnaliștii și cu alte medii de comunicare cu publicul. Nu le voi oferi acestora nici un fel de recompensă materială sau financiară.

6. Voi respecta libertatea și independența interlocutorilor mei. În acest sens nu voi apela la nici o formă de constrângere sau coerciție asupra lor.

7. Cred că relațiile publice reprezintă o modalitate de a genera încredere publică, de a armoniza diferite interese și de a corecta anumite comportamente. Astfel, nu voi face nimic pentru a dăuna credibilității și reputației profesiei mele.

Activitatea de relații publice reprezintă o formă de promovare credibilă, informațiile furnizate fiind considerate mai veridice decât cele oferite în reclame.

În general, trebuie să distingem, pe de o parte, între relațiile publice ca disciplină științifică și activitatea de relații publice ca aplicație practică. Dacă prima componentă are un caracter teoretic, a doua are un caracter aplicativ, fiind fundamentată prin prima.

În România s-a înființat Asociația Română a Profesioniștilor în Relații Publice (ARRP) care are ca principal obiectiv promovarea codului deontologic al specialistului în Relații Publice și principiile etice privitoare la activitatea de comunicare agreate prin codurile de la Atena și Lisabona. Succesul în relațiile publice este definit de câștigarea și menținerea unei reputații bune și este garantat de principiile eticii deontologice. Momente în istoria relațiilor publice (1900 – 2002):(http://www.pr-romania.ro/articole/istoria-relatiilor-publice/47-scurt-istoric-relaiile-publice-de-la-inceputuri-i-pan-astzi.html accesat in 27 ian 2014)

În anul 1900 apare Prima agenție de Relații Publice: Publicity Bureau of Boston. Anul 1904 este cel în care Ivy L. Lee devine consultant de relații publice. Ludlow Massacre promovează relațiile publice corporatiste în anul 1913. Edward L. Bernays publică în anul 1923 Cristalizarea Opiniei Publice, prima carte de relații publice. E. Bernays lansează "Torțele Libertății", campanie de prevenire a fumatului în anul 1929.

Crearea Societății Americane de Relații Publice (PRSA) are loc în anul 1948. În anul 1950 are loc Adoptarea Codului de Standarde Profesionale PRSA. Crearea Asociației Internaționale de Relații Publice (IPRA) se realizează în anul 1955. Anul 1965este cel în care PRSA introduce acreditarea profesională în domeniul PR

Crearea Asociației Internaționale a Comunicatorilor din domeniul Afacerilor (IABC) are loc în 1970. Anul 1989 este cel în care Criza Exxon Valdez are un impact extrem de negativ asupra domeniului relațiilor publice. Codul Etic al PRSA este reformulat ca ghid de conduită în anul 2000 iar pentru anul 2002 PRSA impune acreditarea profesională ca standard de bune practici în PR.

Faptul că legile nu erau întotdeauna respectate cu strictețe iar comportamentul etic nu era o regulă a determinat constituirea în 1948 a Public Relations Society of America (PRSA), care a elaborat în 1950 un Cod al Standardelor Profesionale. Din momentul introducerii acestor ghiduri de conduită profesională, peste 200 de colegii și universități au propus cursuri de relații publice care să abordeze probleme de etică. (http://www.pr-romania.ro/articole/istoria-relatiilor-publice/47-scurt-istoric-relaiile-publice-de-la-inceputuri-i-pan-astzi.html?showall=1 accesat in 15 ian 2014 )

Impunerea codurilor etice s-a dovedit a fi anevoioasă. Pe de o parte, existau multe persoane care practicau relațile publice fără a fi autorizate în acest sens. Pe de altă parte, este dificilă impunerea unor standarde etice într-o profesie bazată tocmai pe valori precum libertatea cuvântului, apărate prin Constituție.

Aceste probleme, la care se adaugă costurile ridicate, au făcut ca în 2000, după 50 de ani, PRSA să-și revizuiască total codul etic. S-a prevăzut că în cazul încălcării standardelor etice să fie excluși acei membri „sancționați de agenții guvernamentale sau chemați în fața instanței”. În prezent, codul PRSA reprezintă doar un instrument prin care sunt exprimate valori universale care încurajează comportamentul etic și stau la baza performanței

Există și alte exemple de asociații de relații publice, precum Internațional Public Relations Association (IPRA) și Internațional Association of Business Communicators (IABC), care au încercat să elaboreze coduri de conduită cu exemple de comportament etic sau neetic. Asemenea PRSA, nu dispun însă nici acestea de instrumente prin care să se poată aplica sancțiuni în cazul încălcării normelor etice profesionale.

Pe măsură ce aceste instituții și-au sporit influența, multe dintre grupurile din interiorul lor, proprietarii marilor agenții și cei mai importanți directori de departamente de relații publice au cerut să se acorde o atenție specială problemelor de etică. S-au constituit diferite organizații care au preluat astfel de probleme, precum Public Affairs Council, Arthur Page Society, Council of PR Firms și departamentul din SUA al Institute for Public Relations. Probabil nu va exista niciodată un instrument eficient prin care activitățile de relații publice să fie controlate. Va fi însă întotdeauna nevoie de coduri deontologice și de programe pentru promovarea și aplicarea unor standarde etice de comportament în rândurile practicienilor, oricare ar fi politicile instituțiilor reprezentate de aceștia.(http://archive-ro.com/ro/p/pr-romania.ro/2012-10-24_513891_103/Scurt_istoric_Rela%C5%A3iile_publice_de_la_%C3%AEnceputuri_%C5%9Fi_p%C3%A2n%C4%83_ast%C4%83zi/ accesat in 18 ian 2014 )

Codul de etică are și un rol important în comunicare ce atesta ca organizația își respectă promisiunile asumate fata de valorile și principiile sale, a angajamentului față de stakeholderi, a felului de a își desfășura activitatea și a relației comunitare. Ajuta la incertitudinile comportamentale și de înțelegere a dilemelor privind etica în practici și proceduri întâlnite în fiecare zi.

Codul vine în complementarea politicilor, standardelor și a procedurilor, dar important de menționat este că acesta nu le înlocuiește. În elaborarea unui cod de etică putem lua în considerarea aspectele financiare și non-financiare, de responsabilitate și legalitate. Nu exista un model unic de cod de etică, acesta fiind o expresie proprie și specifică fiecărei organizații, însă trebuie să fie suficient de cuprinzător astfel încât să acopere întregul spectru de acțiune al organizației sau al echipei de proiect (în cazul proiectelor).

Situația actuală a practicii eticii în PR este strict legată de codurile etice elaborate de cele mai importante asociații de profesioniști. Apartenența la astfel de grupuri nu este obligatorie pentru practicienii de relații publice.

Membrii asociației consimt să respecte un cod etic conceput pentru întregul grup. Unele coduri presupun interzicerea anumitor acțiuni, altele prezintă o serie de principii etice care ar trebui respectate. Cele mai multe asociații profesionale de PR au coduri etice, fie că sunt concepute în termeni negativi (restrictivi), sau pozitivi.

Câteva exemple de asociații de relații publice importante care au adoptat coduri etice:

Global Alliance for Public Relations and Communication Management: (http://www.globalpr.org/knowledge/ethics/protocol.asp), Internațional Public Relations Association (IPRA) au adoptat Codul de la Atena (http://www.ipra.org/detail.asp?articleid=22),

European Public Relations Confederation, a preluat Codul de la Atena și și-a formulat propiul cod, Codul de la Lisabona (http://www.cerp.org), – (tradus după Monia Marcela STOICA 2010)

Public Relations Institute of Australia: http://www.pria.com.au/aboutus/cid/32/parent/0/t/aboutus

Public Relations Society of America: http://www.prssa.org/downloads/codeofethics.pdf

Internațional Association of Business Communicators: http://www.iabc.com/about/code.htm

Chartered Institute of Public Relations: http://www.cipr.co.uk/direct/about.asp?v1=who sau Arthur W. Page Society: http://www.awpagesociety.com/site/resources/page_principles/

Aceste coduri etice oferite ca exemplu nu diferă atât de mult în funcție de țară ci, mai degrabă, în funcție de organizația care le adoptă: unele dintre acestea se axează pe anumite sfaturi de natură profesională pentru practicienii de PR (precum PRSA), în timp ce altele (IPRA sau CERP) preferă să se supună unor principii etice generale, care pornesc de la valori precum demnitate, respect, sau drepturile omului.

Majoritatea profesiilor adoptă acum coduri etice. O colecție de peste 850 de astfel de coduri poate fi consultată la Illinois Institute of Technology (http://ethics.iit.edu/codes/Introduction.html) și reprezintă o sursă de referință deosebit de utilă pentru elaborarea sau se revizuirea unui cod.

O dată implementate, codurile devin bune instrumente în dezvoltarea culturii organizaționale pe o bază etică. Codurile etice destinate profesiunii de relații publice pornesc, de regulă, de la valori transculturale și principii universale precum onestitatea, cinstea și nevătămarea celorlalți.(http://www.commpred.org/report/2006_Report_of_the_Commission_on_Public_Relations_Education.pdf pp. 37). Deși codurile etice satisfac principii universale, totuși ele nu au fost lipsite de critici care susțin că acestea se îndepărtează de idealurile pe care le presupun sau, mai mult, că ar suferi de contradicții interne. (http://www.pr-romania.ro/articole/etica-in-pr/79-etica-si-relatiile publice.html? Showall=1 accesat in 19 ian 2014 )

Cele mai multe coduri nu presupun metode de monitorizare sau de penalizare a încălcării lor, în afară de simpla excludere a unui membru din asociație, devenind astfel nefuncționale. Aceste probleme pe care codurile etice le ridică nu sunt nici noi, nici limitate strict la domeniul relațiilor publice. Unii teoreticieni (KRUCKEBERG, 2000, pp 31) susțin că dacă practicienii de relații publice se comportă etic, atunci nu este nevoie de măsuri restrictive. Alții (BOWEN, 2004 pp 18; Parkinson, 2001, pp 23) merg chiar mai departe, afirmând că este suficientă formularea unor principii etice, bunele intenții fiind un ghid de comportament mai eficient decât codurile.

Această dezbatere ne trimite la argumentul lui Platon, așa cum îl citează PARSONS 2004, pp 67:” Oamenii buni nu au nevoie de legi pentru a acționa responsabil, în timp ce oamenii răi vor găsi întotdeauna o modalitate de a le ocoli”. Date fiind criticile aduse codurilor etice, teoreticienii relațiilor publice au încercat să găsească alte metode de a înțelege, analiza și gestiona dilemele etice. Potrivit Constituției României, libertatea de exprimare a opiniilor, în scris, prin imagini sau prin alte mijloace de comunicare în masă este garantată.

Cenzura de orice fel este interzisă (art. 30). Dreptul presei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit. Autoritățile publice, potrivit competentelor ce le revin sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor (art. 31). Ziarist profesionist este persoana care are drept ocupație principală și retribuita presa, posesoare a unei cărți de presă recunoscută de una din organizațiile profesionale, respectiv orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician de presă, secretar de redacție, șef de secție sau departament, redactor șef sau adjunct, director de publicație, radio sau televiziune, cu o vechime minimă în presa de un an (perioada ce reprezintă stagiul în această activitate).

În virtutea libertății de expresie, ziaristul are dreptul de a critica, argumentat, atât Puterea, cât și Opoziția, considerând drept unic criteriu de judecare a faptelor raportarea lor la legile țării și la principiile morale.

STUDIU DE CAZ DEZBATERI PRIVIND EUTANASIEREA CÂINILOR COMUNITARI

Problema eutanasierii câinilor fără stăpân ridicată de președintele Traian Băsescu aduce în discuție constituționalitatea acestei legi, în condițiile în care Curtea Constituțională a respins într-o primă fază legea în ianuarie anul 2012. Mitinguri, petiții cu mii de semnături pro și contra eutanasierii maidanezilor au divizat, într-o măsură, societatea românească în ultimii ani.

Plenul Camerei Deputaților a adoptat, amendamentul la Legea privind câinii fără stăpân care stabilește un termen de 14 zile în care câinii sunt ținuți în adăposturi, după care, dacă nu sunt revendicați sau adoptați, să fie eutanasiați, edilii având posibilitatea să amâne eutanasierea.

Un număr de 70 deputați PSD și 54 de deputați PNL au sesizat CCR privind neconstituționalitatea legii câinilor fără stăpân. Acțiunea PSD și PNL de contestare a legii maidanezilor făcea parte din campania electorală a opoziției care pregătea alegerile locale și parlamentare din 2012.

Sesizarea PSD și PNL către Curtea Constituțională s-a bazat pe prevederile Legii de modificare și completare a OUG 155/2001 ce încalcă articolul 61 alineatul 2 din Constituție, întrucât forma în care a fost adoptată în 22 noiembrie de Camera Deputaților diferă fundamental de proiectul aprobat la Senat. Totodată, legea încalcă articolul 115 alineatul 4 din Constituție, întrucât aceasta este o propunere de completare și de modificare a unei OUG și nu are la bază o lege specială de abilitare, astfel că nu este un caz excepțional care ar impune intervenția Guvernului în adoptarea unei măsuri urgente. (http://www.mediafax.ro/social/fara-eutanasiere-legea-referitoare-la-cainii-comunitari-neconstitutionala-9140686 accesat in 20 ian 2014 )

"Gestionarea câinilor fără stăpân nu este o situație excepțională, care să necesite măsuri în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Fără a o desconsidera, problema câinilor fără stăpân poate fi gestionată și rezolvată prin măsuri eficiente de către serviciile comunitare, politici publice coerente și alocarea unor resurse adecvate", se arată în sesizarea deputaților PSD și PNL trimisă Curții Constituționale. În opinia deputaților PSD și PNL, legea încalcă și articolul 148 alineatul 2, raportat la articolul 11 alineatul 1 din Constituție.

Semnatarii sesizării considera problema eutanasierii și a condițiilor în care este dispusă aceasta ca fiind principala problemă a legii. Eutanasierea este o măsură extremă, care contravine prevederilor referitoare la drepturile animalelor recunoscute de instrumente internaționale, reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. Legea de gestionare prevede soluția eutanasierii, care se poate aplica curent, în masă, animalelor fără stăpân, deși ar fi trebuit să fie aplicată numai în anumite condiții limitate și stricte, cu caracter excepțional". Articolul respins de Curtea Constituțională este Articolul I. pct. 8 prin care se precizează: (http://www.legex.ro/Decizia-383-2013-129620.aspx acceasat in 21 ian 2014 )

(1) În situația în care, după expirarea termenului de cazare prevăzut la art. 4, câinii nu au fost revendicați sau adoptați conform prevederilor anexelor nr. 4 și 5, aceștia pot fi păstrați în adăposturi, returnați în teritoriu, eutanasiați sau o combinație a acestora, conform hotărârii consiliilor locale, respectiv a Consiliului General al Municipiului București, după consultarea populației din raza unității administrativ-teritoriale respective.

(2) În perioada de cazare a câinilor în adăposturi se rezolvă cu prioritate cererile de revendicare a acestora.

(3) Câinii nerevendicati în termen de 7 zile pot fi adoptați de persoane fizice și persoane juridice, precum și de către centrele de adopție special amenajate și organizate în acest scop, aparținând organizațiilor și fundațiilor pentru protecția animalelor, cu respectarea prevederilor art. 8 alin. (3).

(4) Câinii cu vârsta de până la 5 luni vor rămâne în adăposturi până la revendicare/adopție, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 12 luni.

Camera Deputaților a adoptat, în 22 noiembrie, 2011, Legea privind câinii comunitari, care prevede că eutanasierea animalelor fără stăpân se va putea realiza după ce autoritățile locale vor consulta populația prin sondaje de opinie, referendumuri sau adunări de cartier și că toți câinii vor fi "cipați". Legea a fost adoptată cu 168 de voturi pentru, 111 împotrivă și 14 abțineri, dând astfel undă verde eutanasierii maidanezilor.

Potrivit legii, Consiliile locale aveau obligația de a înființa, în funcție de necesități, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi, servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân și vor trebui să amenajeze și să suplimenteze din fonduri proprii, în funcție de necesități, adăposturile publice pentru câini.

Câinii puteau fi ținuți în adăposturile înființate de consilii timp de 30 de zile, cu excepția celor revendicați de proprietari. În situația în care, după expirarea termenului de cazare, câinii nu erau revendicați sau adoptați, aceștia puteau fi păstrați în adăposturi, returnați în teritoriu, eutanasiați sau se putea găsi o soluție combinată, conform hotărârii consiliilor locale, respectiv ale CGMB, după consultarea populației din raza unității administrativ-teritoriale respective, preciza actul normativ

Proiectul de lege a fost până la urma adoptat cu 266 de voturi "pentru", 23 de voturi "împotriva" și 20 de abțineri. Această lege a împărțit practic populația României în două tabere PRO și Contra eutanasierii și a avut la baza întâmplarea extrem de șocantă prin care pe 2 septembrie 2013, Ionuț Anghel, un copil de patru ani aflat la joacă împreună cu fratele său de șase ani și cu bunica lor, în zona Parcului Tei din Capitală, a fost atacat de câini și a fost omorât. După mediatizarea cazului morții lui Ionuț, actul normativ care reglementa situația câinilor fără stăpân a ajuns în atenția legiuitorilor.

Cu toate că 30 de parlamentari au contestat atunci legea la Curtea constituțională, judecătorii au decis că actul normativ poate fi pus în aplicare exact în formă elaborată. La scurt timp, a fost publicată în Monitorul Oficial și promulgata, în aceeași zi, de președintele Traian Băsescu, cu toate că a stârnit dezbateri intense printre politicieni, precum și luări de poziții din partea iubitorilor de animale sau a părinților. Ulterior, s-au înregistrat proteste organizate de ONG-urile pentru protecția animalelor, atât în România, cât și în străinătate, în încercarea de a îmblânzi autoritățile și a opri intrarea în vigoare a legii maidanezilor.

La votul final au asistat și câteva zeci de reprezentanți ai ONG-urilor care sunt împotriva eutanasierii câinilor fără stăpân. În timpul dezbaterilor, președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, a făcut precizarea potrivit căreia nu a fost depusă nicio cerere din partea vreunui ONG pentru a asista la ședința în plen. Amendamentul a fost adoptat cu majoritate de voturi, după ce reprezentanții PDL, PSD și PNL și-au exprimat susținerea față de forma legii.

Președintele Comisiei Juridice din Camera Deputaților, Bogdan Ciuca (PC), a susținut că modificările aduse proiectului de lege referitor la eutanasierea maidanezilor au fost făcute cu respectarea strictă a cerințelor Curții Constituționale. Curtea Constituțională a discutat legea eutanasierii maidanezilor pe 25 septembrie 2013.

Principalele argumente care au generat dezbateri intense pe această temă sunt sintetizate în argumente pro și contra astfel: (http://adevarul.ro/locale/craiova/craiovenii-protestat-eutanasierii-cainilor-maidanezi-1_531b22880d133766a8b8b545/ accesat in 22 ian 2014 )

Argumente pro eutanasiere

1. Violența câinilor comunitari. Argumentul este obiectiv, dintr-o anumită perspectiva, dar și subiectiv. Mulți romani considera că un câine nu este agresiv decât cu anumite categorii de oameni. Alții consideră, că aproape nu mai poți ieși pe stradă sau în parc alături de copii și de familie, pentru că există întotdeauna pericolul agresivității câinilor comunitari.

2. Creșterea considerabilă a numărului de câini pe străzile din orașe. Majoritatea acestora trăiesc în haite, ceea ce face ca lucrurile să fie și mai neplăcute pentru oameni. Sunt multe cartiere în care seara aduce un cor de lătraturi și urlete, oferindu-ți sentimentul că orașul tău e mai degrabă o junglă.

3. Costurile legate de eutanasierea câinilor vagabonzi sunt mai puțin ridicate decât costurile asociate întreținerii adăposturilor. Pe de altă parte, există și un temei justificat care spune că multe dintre costurile plătite de primarii pentru "rezolvarea" problemelor câinilor comunitari se scurg în direcții nedeterminate, lipsind câinii de soluții reale.

4. Creșterea prestigiului unor orașe din România. Mulți dintre turiștii sosiți în București se plâng de prezența câinilor și de mizeria cauza de ei.

5. Diminuarea numărului de câini fără stăpân din comunele limitrofe Bucureștiului. Multe dintre comunele limitrofe marilor orașe suferă de problema înmulțirii câinilor comunitari aduși cu mașina de oamenii însărcinați să le gestioneze problemele în oraș. Câinii se sălbăticesc, ataca animalele oamenilor și oamenii, iar consecințele sunt diverse.

Argumente contra eutanasiere

1. Animalele nu au nicio vină, aceasta aparține exclusiv oamenilor care nu au gestionat problema la timp. Viața e mult mai importantă decât orice altceva și ca rezolvarea problemei câinilor ar trebui făcută prin alte metode decât eutanasierea. Banii ar trebui direcționați mai bine către soluții reale, oamenii ar trebui să se implice mai mult în adopția animalelor, ar trebui să existe mai multe donații dedicate acestei cauze și așa mai departe.

2. Să omori animalele, nu este un gest creștin, ci un act de cruzime.

3. Castrarea animalelor de pe strada ar fi mult mai eficientă decât eutanasierea. Există studii care arata ca soluția ar putea fi viabilă până la gestionarea unitară a programelor de management a câinilor comunitari, la nivel național, prin intermediul unui organism creat special pentru rezolvarea acestei probleme. E clar că programele de gestiune a câinilor comunitari de la nivel local sunt insuficient finanțate, orientate spre direcționarea banilor în conturi prietene (pentru că altfel nu se explica ineficienta sublima de care dau dovadă).

4. Adopția câinilor vagabonzi, popularizarea acestei practici ar trebui să devină o prioritate pentru autorități. Ar trebui încurajate asociațiile care își propun să ofere câini spre adopție, ar trebui încurajate inițiativele care salvează și plasează câini în familii care și-i doresc și așa mai departe.

5. Abandonul este cauza exploziei fenomenului câinilor fără stăpân. Mulți dintre câinii care se afla astăzi pe străzi au fost abandonați în trecut de familii care nu și i-au mai dorit. Orice soluție de rezolvare a problemei câinilor fără stăpân trebuie să aibă în vedere și amendarea/sancționarea stăpânilor câinilor care îi abandonează pe domeniul public.

Deputatul Remus Cernea a cerut la momantul respectiv, autorităților din București și din toate celelalte localități unde se eutanasiază câinii comunitari să oprească aceste masacre să nu se treacă la astfel de acțiuni aducând în atenția tuturor faptul că în toamna anului 2012, s-a inițiat un proiect de lege prin care se interzice eutanasierea maidanezilor, însă acesta nu a fost adoptat.

Cernea afirmă că simplă ucidere în masă a câinilor nu rezolvă nimic: "Locul câinilor uciși îl vor lua curând alții din suburbiile orașului, din curțile oamenilor ori cei care sunt în mișcare ne stabilindu-și un loc anume până ce nu se eliberează locurile ocupate azi de câinii care vor fi duși curând la eutanasiere. Dar oameni mușcați vom avea și peste 5 și peste 10 și peste 20 de ani în București dacă mergem orbește înainte așa cum o fac autoritățile acum fie din lașitate fie din cauza unei viziuni extrem de înguste asupra lucrurilor. În același timp, faima României ca țara a ororilor împotriva animalelor se amplifica pe plan internațional".

Deputatul susține că Parlamentul a făcut o eroare când a votat legea care prevede eutanasierea maidanezilor: "Eroarea de abordare a Parlamentului României care a votat în septembrie 2013, sub imperiul unei emoții de moment în societate care a alterat facultatea de judecare a foarte multora, a fost aceea că, în loc să caute o soluție care să privească o acțiune asupra cauzelor, a ales să ia decizii asupra mijloacelor folosite făcând abstracție de scopul unui astfel de act normativ. Astfel, în loc să fie votata o lege care să aibă drept scop reducerea semnificativă a numărului de câini comunitari de pe străzi, s-a votat pentru construirea unui aparat monstruos de ucidere în masă.

Astfel, resursele publice vor fi irosite pentru uciderea câinilor dar acest lucru nu rezolvă nimic pe fond. Câinii sunt uciși în masa de peste 200 de ani în București. S-a rezolvat ceva? Evident nu. Sub ocupația germană din Primul Război Mondial, trupele invadatoare au ucis prin împușcare cam toți câinii pe care i-au găsit în București. S-a rezolvat ceva? Nici vorbă. Primarul Traian Băsescu a ucis peste 140.000 de câini în București conform datelor oficiale între anii 2001-2008. Au dispărut câinii de pe străzi? Răspunsul este evident pentru oricine se plimba câteva minute prin oraș". (http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-16656214-deputatul-remus-cernea-cere-stoparea-uciderii-masa-cainilor-comunitari.htm accesat în 25 febr 2014)

Deputatul susține că înțelept ar fi fost ca fondurile publice să fie utilizate eficient pentru rezolvarea problemei, prin sterilizare: "Soluții exista, planuri exista, lipsește viziunea și voința politică de a le aplica inteligent și într-un mod care să rezolve în mod sustenabil această problemă. Polemica reală nu este între cei care vor să ucidă câini și cei care nu vor acest lucru. Polemica reală este între cei care dețin soluția rezolvării într-un mod eficient a problemei pe de o parte și cei care au cunoștințe limitate asupra acestui domeniu sau nu văd căile existente de reducere a numărului de câini, pe de alta".

Dezbaterile privind adoptarea acestei legi au vizat încălcarea principiul bicameralismului, având în vedere că forma adoptată de Camera Deputaților diferă de cea aprobată anterior de Senat. De asemenea, în sesizare se arata că actul normativ încălca și normele de tehnică legislativă. Pe de altă parte, se menționează că eutanasia este o măsură extremă, care contravine prevederilor drepturilor animalelor recunoscute de instrumente internaționale, reglementări comunitare cu caracter obligatoriu", iar legea de gestionare prevede soluția eutanasiei, care se poate aplica curent, în masă, animalelor fără stăpân, deși ar fi trebuit să fie aplicată numai în anumite condiții limitative și stricte, cu caracter excepțional.

Legea în vigoare la data dezbaterilor pe tema acestei lucrări, privind gestionarea câinilor fără stăpân, care permite inclusiv soluția eutanasierii animalelor dacă autoritățile locale o considera oportun, a trecut pe 22 noiembrie 2012 de Camera Deputaților. În favoarea legii s-au înregistrat 168 voturi, în timp ce 111 deputați au fost contră, iar 14 s-au abținut.

Legea a fost vehement contestată de organizațiile pentru apărarea drepturilor animalelor, atât din România, cât și din străinătate, dar și de mai mulți europarlamentari, în special cei ai PSD.

Ulterior, 29 de senatori au semnat un document pe care l-au trimis către Curtea Constituțională prin care contestă legea conform căreia un câine fără stăpân poate fi eutanasiat dacă nu este revendicat în termen de 14 zile, transmite Realitatea TV. Sesizarea a cerut Curții Constituționale să se pronunțe vizavi de această lege pentru că s-au mai pronunțat o dată în 2012 și au spus că eutanasierea colectivă e interzisă fiind sub demnitatea umană. (Marius MARINESCU pentru B1 TV).

Acesta susține că atâta vreme cât această lege este contestată la CCR, ea nu poate fi pusă în aplicare. Legea care trebuia să se adopte nu anula legea 9 pe 2008 prin care era interzisă eutanasierea câinilor, a pisicilor cu excepția animalelor cu boli incurabile constatate de medicul veterinar.

O altă figura marcantă implicată în mod direct privind această problematică este domnul Kuki Barbugeanu, din cadrul Asociației Vier Pfoten. Acesta a atras atenția într-un interviu acordat presei că eutanasierea câinilor fără stăpân din București nu va aduce rezultate. Domnia sa a arătat că, începând cu 2001, când s-a început prinderea și eutanasierea lor, au fost omorâți 144.000 de câini, deși populația era de 70.000. Acum populația este de 50.000 de maidanezi. (http://www.ziare.com/social/caini-vagabonzi/vier-pfoten-primele-victime-vor-fi-cainii-blanzi-ei-sunt-cei-mai-usor-de-prins-interviu-1256420 accesat în 25 febr 2014). Se specifică prin acel interviu că Primăria Capitalei tocmai a întrerupt parteneriatele cu toate ONG-urile care sterilizau câini după ce s-au sterilizat circa jumătate din populația canină existenta pe străzi.

Aceste sterilizări s-au făcut pe alocuri și din când în când. Se menționează și faptul că nu exista decât legea care a oprit eutanasierea animalelor sănătoase, cealaltă lege era de gestionare a câinilor fără stăpân, care nu a mai trecut de Camera Deputaților. Conducerea Primăriei a impus asociației să înceteze colaborarea, punând în vedere în vedere ridicarea aparaturii pe care deținută în baza canina din Theodor Pallady, lucru care contravine protocolului semnat cu Primarul General și aprobat de Consiliul General al Capitalei. Motivul acestei rezilieri îl reprezintă lămurirea situației legate de câinii fără stăpân și suspendarea protocolului cu toate ONG-urile.

Reacțiile populației la acel moment a fost cel de luare în grijă a câinilor fără stăpân, mai de pe stradă la ei în casă, ca să le protejeze. Soluția pe care o are în vedere Vier Pfoten la problema câinilor maidanezi este ca Legea privind eutanasierea câinilor comunitari să nu fie promulgată de președinte sau să fie amendata de Curtea Constituțională și să se încurajeze adopția animalelor.

Numai că adopția câinilor din adăposturi se face cu respectarea cumulativă a unor condiții: prezentarea de către adoptator a dovezii spațiului din care să rezulte că are loc pentru animal, prezentarea de către adoptator a dovezii resurselor materiale și prezentarea de către adoptator a acordului asociației de proprietari și a vecinilor.

În cadrul interviului au fost precizate și soluțiile pe care țările civilizate din Europa le dețin cu privire la acest caz prin care metoda de eutanasiere poate funcționa întrucât nu există un număr așa mare de câini abandonați.

Principalele cerințe aduse în prim plan de către ONG uri au făcut referire la:

Stoparea necondiționată a uciderii câinilor din adăposturi, prin mijloace inumane și ilegale, și demararea cercetării și urmăririi penale a celor vinovați (în special: cazurile din adăposturile A.S.P.A. – București, Breasta – Craiova, Danyflor – Timișoara, Bucov – Ploiești, Năvodari.

Aplicarea euthanasierii exclusiv pe considerente de ordin medical, conform normelor stabilite la nivel european și mondial.

Verificarea riguroasă și corectă, de către organele abilitate, a modului în care s-a cheltuit bugetul alocat primăriilor pentru rezolvarea problemei câinilor fără stăpân, depistarea tuturor fraudelor și delapidărilor, și tragerea la răspundere a celor vinovați.

Revenirea mass-media la o atitudine conformă cu deontologia profesională, implicând încetarea imediată a atitudinilor părtinitoare, manipulative și instigatoare (inclusiv la nivel implicit și subliminal), și reflectarea corectă a realității. Nivelul ÎI (pe termen relativ mai lung)

Revizuirea radicală a Legii 258/2014, astfel încât să excludă uciderea discreționară a câinilor fără stăpân și să comporte prevederi clare privind rezolvarea problemei acestora pe căi firești și eficiente, care constă în abordarea cauzelor, nu a consecințelor (și anume: recensământul tuturor câinilor cu stăpân, microcipare, sterilizare sau monitorizare a câinilor fertili și responsabilizare privind soarta puilor, pedepsirea penală a abandonurilor.

Cercetarea corectă a așa-numitului ‘Caz Ionuț Anghel’, depistarea și publicarea realității ascunse sub campania de dezinformare și manipulare desfășurată sub acest statut, și sancționarea legală a adevăraților vinovați (atât pentru deces, în caz că se confirmă, cât și pentru multitudinea ilegalităților ulterioare).

Anchetarea tuturor persoanelor și organizațiilor cu atitudini extremiste (în primul rând I.R.E.C.), depistarea surselor de finanțare și instigare a acestora, și luarea măsurilor legale ce se impun.

Demararea unor campanii educative la nivel național, pentru a crea un climat civilizat și echilibrat în relațiile dintre oameni, animale și natură în general. – Găsirea și aplicarea tuturor mijloacelor necesare pentru a stopa, pe viitor, folosirea deliberată a ‘problemei maidanezilor’ ca vehicul de a obține foloase materiale necuvenite, capital electoral dubios și rating mediatic, de către toți cei implicați (partide politice, administrații locale, mass-media.

Alte revendicări ale organizațiilor nonguvernamentale sunt revizuirea Legii nr. 258/2014, astfel încât să excludă uciderea discreționară a câinilor fără stăpân și să comporte prevederi clare privind rezolvarea problemei acestora pe căi firești și eficiente, respectiv recensământul tuturor câinilor cu stăpân, microcipare, sterilizare sau monitorizare a câinilor fertili și responsabilizare privind soarta puilor, pedepsirea penală a abandonurilor.

Prin decizia din 25 septembrie 2013, judecătorii Curții Constituționale și-au încălcat propria jurisprudență. În primul rând pentru că au declarat că fiind constituțională o lege adoptată diferit de cele două Camere ale Parlamentului. De câte ori a fost sesizată CCR cu o lege care încălca această procedură, decizia a fost de neconstituționalitate. Dar și pe fond CCR și-a încălcat jurisprudența. CCR a declarat neconstituțională în decembrie 2011 legea câinilor fără stăpân.

O prevedere obligatorie din dispozitivul CCR – „Astfel, raportat la legea criticată, Curtea observă că legiuitorul trebuie să stabilească o ordine de prioritate cu privire la aceste soluții (de gestionare a situației câinilor fără stăpân – n.a.), iar soluția eutanasierii câinilor fără stăpân să fie aplicată doar în ultimă instanță, respectiv numai atunci când toate celelalte soluții au fost aplicate corespunzător de către autoritățile locale, dar nu și-au atins scopul de a limita sau de a eradica acest fenomen” – nu a fost inserată în lege de către deputați și chiar și numai pentru această omisiune judecătorii CCR ar fi trebuit să declare legea neconstituțională.

ATITUDINI, REACȚII, ALE PERSONALITĂȚILOR POLITICE FATA DE ACEASTĂ PROBLEMĂ

Reacțiile cu privire la această temă au fost multiple, atitudinile adoptate de către o serie de personalități marcante pe scena politică din România se reflectă în declarațiile date în mass media și prin petițiile înaintate către forumurile superioare ale Parlamentului European.

Declarația președintelui României legat de necesitatea aprobării legii privind eutanasierea câinilor comunitari a stârnit o serie de critici și atacuri din partea populației iubitoare de animale. Prin declarația sa președintele a precizat: Sunt revoltat de demagogia arătată de iubitorii de câini. Am acasă cinci câini, trei sunt adunați de pe stradă. Sunt curați, sunt vaccinați, sunt castrați și trăiesc lângă o familie. Doi stau separați de ceilalți trei. Asta înseamnă dragoste de animale, pentru demagogi, ține-l pe animal aproape, altfel se sălbăticește. Fac un apel la Guvern să emită o ordonanță de urgență. Cazul de ieri al copilului nu ne mai lasă să așteptăm pe mâna demagogilor. Și mai e ceva, castrarea câinelui, nu-i scoate acestuia dinții. Nu e un subiect pentru președinte, dar ca fost primar și cetățean trebuia să spun ce simt".

Ministrul Administrației și Internelor, Traian Igas, a salutat votul deputaților pe Legea privind câinii comunitari, susținând că problema nu îi este indiferentă, dat fiind că datoria sa este de a se implica activ în protejarea și siguranța oamenilor. Traian Igas: "Îi felicit încă o dată pe deputați pentru că au adoptat o lege necesară pentru o societate civilizată". "Salut votul de astăzi al deputaților care, lăsând la o parte prejudecățile și falsele argumente, au reglementat situația câinilor comunitari.

În calitate de ministru al Administrației și Internelor am responsabilitatea de a mă implica activ în creșterea gradului de siguranță al cetățenilor și nu pot să rămân indiferent atunci când oamenii reclama la unitățile de poliție sau la primarii situații în care se simt amenințați în spațiile publice".

Valeriu Zgonea, președintele Camerei Deputaților, a încercat să explice de ce a fost împotriva eutanasierii câinilor vagabonzi. Social democratul nu crede că milioane de câini ar trebuie omorâți pentru un caz nefericit. Zgonea declara: "Noi am încercat să upgradam acest cadru în maniera legală și am contestat la CC pentru că nu suntem de acord că pentru un caz să omorâm milioane de câini, mâine se va întâmpla cu pisicile, poimâine cu altele. A fost nevoie de acest moment trist ca să putem accelera o dezbatere. Există un cadru legal, cine nu vrea să-l respecte găsește toate tertipurile. Avem un caz grav datorită neatenției autorităților care dau vina pe Parlament", a declarat șeful deputaților, pentru presă.

Valeriu Zgonea consideră că autoritățile locale aveau un cadru legal pentru rezolvarea problemei maidanezilor dacă ar fi existat voință. „Autoritățile au putere, au legi în care pot să găsească ce se întâmplă atunci când aceste servicii plătite din banii noștri trebuie să ia câinii de pe străzi. Nici Guvernul, nici Parlamentul nu sunt vinovați că nu se aplică legea în România. Unii dintre colegii mei care au resurse financiare vor să le dea Guvernul bani să facă adăposturi, dar când se întâmplă evenimente dau vina pe altcineva.

Primarii trebuie să aibă o strategie comună să nu existe astfel de cazuri" precizează legat de acest subiect. (http://www.libertatea.ro/detalii/articol/Pre-edintele-Camerei-Deputa-ilor-face-o-declara-ie-halucinant-Nu-suntem-de-acord-ca-pentru-un-caz-s-omor-m-milioane-de-c-ini-462272.html accesat în 28 febr 2014)

Deputatul Remus Cernea spune că nu este de acord cu uciderea în masă a câinilor și că doar cei bolnavi și agresivi ar trebui eutanasiați. "Trebuie spus că eutanasierea câinilor, uneori în moduri care oripilează, s-a făcut în România de peste 200 de ani, însă nu aceasta reprezintă o soluție. Rezultatul este că avem în continuare foarte mulți câini pe străzi". (http://www.ziarultimpul.ro/articol/2049/cernea-propune-crearea-unei-agentii-pentru-cainii-fara-stapan-dar-nu-promite-eradicarea-lor.html acceasat in 28 febr 2014 )

Remus Cernea a prezentat, la Constanța, un proiect de lege pentru gestionarea câinilor fără stăpân, susținând că a lucrat la acesta cu specialiști de la diverse instituții. El consideră că situația câinilor comunitari poate fi rezolvată doar dacă sunt aplicate aceleași măsuri la nivel național, respectiv câinii să fie ridicați, sterilizați și duși înapoi în zonele de unde au fost luați, iar în paralel să fie începute campanii privind adopțiile.

Cernea propune în acest sens obligarea posturilor publice de radio și televiziune să aloce două ore lunar pentru campanii privind adopțiile, iar presa privată să fie obligată să aloce o oră lunar pe același subiect.

Deputatul estimează că prin aceste campanii 10-15 la sută din câinii fără stăpân ar putea fi adoptați."Ce aduce nou acest proiect este o viziune unitară și un set de măsuri la nivel național. Până acum tema a fost lăsată la nivelul autorităților locale. Unii primari s-au priceput mai bine să o gestioneze, alții mai puțin", a afirmat Cernea. El a dat ca exemple orașele Brașov, Oradea și Lugoj, unde problema câinilor comunitari a fost gestionată corect și numărul maidanezilor a scăzut foarte mult. Proiectul de lege mai prevede și înființarea unei autorități naționale care să coordoneze, să monitorizeze și să sancționeze autoritățile locale care nu își asumă responsabilități în această privință.

Europarlamentarul Vădim Tudor a criticat în termeni duri această decizie, afirmând că "lumea va pune mâna pe par", în momentul în care hingherii vor lua câinii de pe străzi."Ne rugăm lui Dumnezeu să-i ia gâtul lui Băsescu. E o bestie. Mai întâi omoară câinii, apoi vor trece să omoare și oamenii. S-au strâns toți hingherii din țara asta într-un singur partid, în PDL. Băsescu e oricum cu un picior în groapă. Deplâng soarta acestei țări care a încăput pe mâna unor golani și curve. O să sesizăm Curtea Constituțională, sunt mai mulți iubitori de câini decât cei care vor să îi omoare", a declarat Vădim Turor pentru realitatea.net. Europarlamentarul spune că hrănește zilnic câte 100 de câini, pe care îi va apară ca pe copii săi. "În fiecare zi hrănesc 100 de haini. Am făcut și un adăpost, din salariul meu de europarlamentar le iau hrana, plătesc și doi oameni să aibă grijă de ei. Am acasă vreo 30 de câini, din care doar doi sunt de rasă. Sunt îndurerat. Țara asta se va îneca în sânge. Ne vom apăra cățelușii, sunt copiii noștri. Lumea va pune mâna pe par", a mai spus Vădim Tudor.

Prefectul Capitalei, Mihai Atanasoaiei, spune că odată cu adoptarea legii care permite eutanasierea câinilor, Bucureștiul va intra "într-o stare de normalitate", adăugând că primarul general al Bucureștiului are acum la îndemâna toate instrumentele necesare pentru a rezolva problema maidanezilor.

"Rațiunea a învins ipocrizia. Prin aplicarea acestei legi, copiii se vor simți în siguranță pe străzi și în parcuri, turiștii care ne vizitează orașul nu vor mai fi alungați de haitele de câini și, astfel, intrăm într-o stare de normalitate. Din acest moment, aștept responsabilitate și din partea primarului general, care, dacă dorește, poate să rezolve problema, având la îndemâna toate instrumentele necesare", a declarat Atanasoaei.

Un exemplu de reacție și atitudine îl reprezintă Daciana Sârbu și Adina Vălean care au supus atenției Parlamentului European o declarație însușită de majoritatea europarlamentarilor și care a fost adoptată în plen în urmă cu doi ani. Cele două europarlamentare cereau notificarea statelor membre UE privind respectarea drepturilor animalelor și privind necesitatea adoptării unor măsuri de control a populațiilor de câini, axate pe sterilizare și adopție. Inițiativa soțiilor celor doi lideri USL a fost prezentată în Parlamentul României în contextul dezbaterii legii privind eutanasierea maidanezilor, ea condamnând „măsurile ineficiente și adesea marcate de cruzime la adresa animalelor, aplicate sau planificate de unele state precum România”.

Sute de alte persoane, majoritatea însoțite de câini, au protestat în mai multe orașe din țară, fata de eutanasierea câinilor fără stăpân, cerând autorităților să folosească soluții alternative, precum sterilizarea, adopția sau microciparea animalelor. Oamenii s-au adunat în Piața Victoriei, la sediul Guvernului, cu pancarte cu mesaje împotriva eutanasierii, dar și cu candele aprinse. La manifestație au fost prezenți și membri ai unor ONG-uri din Râmnicu Vâlcea, Pitești, Ploiești și Cluj – Napoca, precum și cetățeni străini.

Pe pancartele lor s-au putut vedea mesaje precum "Europe against killing of Romanian Stray Dogs" (Europa este împotriva eutanasierii câinilor fără stăpân din România), "Stop crimei, vrem sterilizarea și ciparea tuturor câinilor cu stăpân și pedepsirea abandonului", "Viața în adăpost nu este viața", "Adăposturile primăriei sunt lagăre de exterminare" și "Adoptă și tu un câine". Oamenii spuneau că fac un apel pentru adopția în masă și sterilizarea câinilor fără stăpân și au scandat "Unti salvăm, viața apărăm", "Vrem soluții, nu masacru" și "Dacă suntem lași, nu scăpăm de ucigași".

Iubitorii de câini s-au adunat, în Piața Unirii din Cluj-Napoca, majoritatea împreună cu animalele pe care le au, purtând pancarte cu mesaje precum "Romani, opriți masacrul câinilor, Europa ne arata cu degetul", "Toate ființele au dreptul la viață, cine sunteți voi să le luați acest drept?", "Rușine România", "Nu ne aruncați în stradă, nu ne omorâți, sterilizați mamele noastre", "Rușine medicilor veterinari care hingheresc câinii", "Iubiți și câinii vagabonzi" și "Nu eutanasierii". Participanții au scandat "Suntem vocea lor, vocea cățelușilor", "Dreptul la viață" și "Stop eutanasierea".

Monica Iorga, reprezentant al unei asociații de protecție a câinilor, a declarat că patrupedele nu trebuie să stea pe stradă, dar nici nu trebuie omorâte. "Dorim ca oamenii să știe ce trebuie să facă pentru salvarea câinilor maidanezi și vrem să sprijinim și autoritățile, pentru a nu chinui și a nu eutanasia câinii. Protestăm față de eutanasierea câinilor și am venit să susținem dreptul la viață al acestora. Și aceste animale au dreptul să trăiască iar noi, oamenii, suntem datori să le protejăm și nu să le omorâm. Câinii nu trebuie să stea pe stradă, dar nici nu trebuie omorâți. Soluțiile la eutanasiere ar fi sterilizarea, adopțiile sau microciparea câinilor vagabonzi", a spus Iorga. (http://www.mediafax.ro/social/proteste-fata-de-eutanasierea-cainilor-organizate-in-mai-multe-orase-din-tara-12223873 acceasat in 28 febr 2014 )

Finuca Bora, reprezentant al altei asociații, a declarat, la rândul său, ca manifestarea de la Cluj-Napoca are loc concomitent cu alte proteste fata de eutanasierea câinilor organizate în mai multe orașe europene. Legea nr. 258/2013, adoptată de Camera Deputaților în 10 septembrie 2013, stabilește, printre altele, posibilitatea eutanasierii câinilor din adăposturile publice, dacă aceștia nu sunt revendicați sau adoptați, după un termen de 14 zile lucrătoare.

Maestrul Radu Beligan s-a arătat întristat de legea adoptată astăzi. Actorul a scris pe Facebook: "Nu pot să cred: s-a votat legea care permite eutanasierea maidanezilor. Trist".

Tot pe Facebook a reacționat și actrița Oana Pellea, care a sugerat ca toți iubitorii de animale să adopte câte un câine maidanez."Câinii pot fi salvați prin adopție. Eu voi adopta, voi? Barem o viață să salvez, voi? Altă soluție este să contribuim la trimiterea cât mai multor câini în străinătate, să plătim transportul, tratament etc. Și asta voi face, voi? Eu nu pot accepa că trăiesc într-o țară ce aproba legi criminale și eu să nu fac nimic. Am făcut și voi face în continuare ce consider că trebuie făcut penru a ocroti VIAȚA și nu CRIMĂ sau PROSTIA sau MAFIA sau RĂUTATEA. VOI? VOI?"

Sorin Oprescu, Neculai Onțanu și persoane cu funcții de conducere din cadrul Autorității pentru Supravegherea și Protecția Animalelor (ASPA) au scăpat de acuzația de ucidere din culpă în dosarul morții lui Ionuț Anghel, cercetarea acestora fiind clasată de către procurorul anchetator Dan Romulus Varga. (rechizitoriul dosarului "Ionuț", sursă: MEDIAFAX).

În document magistratul notează că sesizările din dosarul "Ionuț" privind cei doi primari și șefi din ASPA au la bază ideea potrivit căreia minorul ar fi fost victima atacului unor câini fără stăpân, iar activitatea defectuoasă a autorităților în materia gestionării acestora ar fi determinantă în moartea copilului.

Se mai arată că au fost făcute cercetări și cu privire la "elemente de nelegalitate" în activitatea desfășurată la nivelul ASPA și al Primăriei Municipiului București (PMB), în domeniul gestionării câinilor comunitari. Ca urmare a cercetărilor, printr-o ordonanță din 26 septembrie 2013, s-a dispus disjungerea cauzei având ca obiect cercetarea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice de către persoane din conducerea PMB și a ASPA, iar în cauza nou formată s-a dispus, în 10 februarie 2014, declinarea competenței de soluționare în favoarea Direcției Naționale Anticorupție, pentru continuarea cercetărilor cu privire la infracțiunile de delapidare, abuz în serviciu, obținere ilegală de fonduri și deturnare de fonduri, ca urmare a conturării unei pagube materiale peste echivalentul în lei a 1.000.000 de euro, împrejurare care atrage competența structurii de parchet.

(http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/Dosarul+Ionut+S+Oprescu+si+N+Ontanu+nevinovati+Sefii+din+PMB+si+ accesat in 28 febr 2014 )

Procurorii Parchetului instanței supreme au trimis în judecată, în 21 martie, în dosarul "Ionuț", Administrația Domeniului Public Sector 2, SC Tei Rezidențial și pe administratorul firmei, Constantin Ciorăscu, pentru ucidere din culpă. Procurorii Secției de urmărire penală și criminalistică au finalizat cercetările în cauza cunoscută generic sub denumirea "copil ucis de maidanezi" și au dispus trimiterea în judecată a Administrației Domeniului Public Sector 2 București și SC Tei Rezidențial SRL București, pentru ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 178 alineatul 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea articolului 5 alineatul 1 din noul Cod penal, se arată într-un comunicat de presă al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În aceeași cauză a fost trimis în judecată și Constantin Ciorăscu, pentru ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 192 alineatul 2 din Codul penal. În ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de ucidere din culpă exista diferența reținută în sarcina persoanelor juridice, față de cea reținută în sarcina persoanei fizice, are la bază succesiunea de legi penale care a intervenit din momentul săvârșirii faptei și până în prezent.

În cazul răspunderii persoanei fizice limitele inițiale de pedeapsă au fost păstrate și de noul Cod penal – închisoare de la 2 la 7 ani -, în materia răspunderii penale a persoanei juridice a intervenit o creștere a limitelor de amendă, în virtutea dispozițiilor din noul Cod penal.

În cazul lui Constantin Ciorăscu a fost reținută infracțiunea din Codul penal în vigoare, iar în ceea ce privește răspunderea persoanelor juridice s-a aplicat excepția care decurge din principiul aplicării legii penale mai favorabile. Procurorii arată, în rechizitoriul trimis instanței, că Administrația Domeniului Public Sector 2 București nu a luat măsuri corespunzătoare de împrejmuire sau delimitare a zonei amenajate a Parcului Tei de terenul viran aflat în imediata vecinătate, fapt care a permis trecerea lui Ionuț Anghel și a fratelui acestuia "într-o zonă sălbatică și a creat condițiile pentru intrarea acestora pe un teren privat neîngrădit, păzit de șapte câini, al căror atac a condus la decesul minorului A.I.C".

În cazul societății Tei Rezidențial SRL București și al administratorul firmei, Constantin Ciorăscu, s-a reținut faptul că "nu au asigurat cadrul organizatoric apt să preîntâmpine atacul canin asupra minorului A.I.C., prin menținerea integrității împrejmuirii, pentru ținerea câinilor societății exclusiv în interiorul perimetrului îngrădit al firmei, și prin îndeplinirea obligațiilor ce decurg din legislația referitoare la deținerea de câini, inclusiv a celor periculoși sau agresivi, împrejurări care au dus la moartea minorului A.I.C". Dosarul a fost trimis Judecătoriei Sectorului 2 București. (http://www.realitatea.net/cazul-ionut-oprescu-si-ontanu-nevinovati-dar-sefi-din-pmb-si-aspa-anchetati-pentru-delapidare_1435801.html accesat în 8 mai 2014).

Ziarele și televiziunile s-au întrecut în a rostogoli un zvon controversat și grav. Prin care se afirmă ipoteza că probele ADN arată că micuțul Ionuț de patru ani NU A FOST OMORÂT de MAIDANEZI.

Ziarul Libertatea precizează: "Răsturnare de situație în cazul morții lui Ionuț. Copilul NU a fost omorât de maidanezi. Vezi rezultatul ADN”. Primele rezultate ADN ale lui Ionuț arată ca acesta NU a fost ucis de maidanezii. Totul a început de la o știre lansată de site-ul DC News, care spunea că "surse din interiorul anchetei au declarat, pentru DC News, că, din datele existente până în prezent, analizele ADN arată că în probele prelevate din rănile copilului ucis nu a fost găsit ADN-ul niciunui câine dintre cei șase maidanezi acuzați că l-ar fi ucis pe Ionuț". Aceeași sursă de știri, pentru a întări această ipoteză, l-a citat pe fostul senator Marius Marinescu, actual președinte al Federației pentru Protecția Animalelor și Mediului: "Am susținut încă de la început că acel copil a fost ucis de un câine de luptă. Era imposibil ca niște câini comunitari să facă acele răni pe trupul copilului. (…) Și era imposibil ca, după acest atac, acei câini să stea liniștiți și să dea din coadă. Orice etolog a înțeles că acei câini nu erau vinovați. Poate că unul dintre ei a mirosit copilul și avea urme de sânge pe blană, dar, așa cum s-a văzut și la televizor, erau rezultatul unei atingeri, nu erau produse de o mușcătură. Se specifică printre altele că intreaga situașie a fost o campanie de dezinformare, de învrăjbire a populației. În acest moment, autoritățile sunt obligate să-l identifice pe proprietarul câinelui de luptă vinovat, care a târât corpul în locul în care a fost găsit". Pentru a lămuri cum stau lucrurile, s- a solicitat un punct de vedere oficial de la Parchetul General și, totodată, s-a stat de vorbă cu specialiștii: judiciariști, criminaliști, legiști. Atât varianta așa-zisei agresiuni din partea unui pedofil, cât și cea a câinilor de luptă Rottweiler sunt catalogate de specialiștii consultați de ring într-un singur registru: "TÂMPENII!"( http://zeromaidanezi.ro/procuratura-desfiinteaza-oficial-ipotezele-aberante-despre-moartea-lui-ionut/ accesat in 28 febr 2014 )

Biroul de informare publică și relații cu presa publică in data de 17.09.2013 un comunicat oficial prin care se precizează: Având în vedere informațiile care circulă în spațiul public referitoare la cazul copilului ucis de maidanezi, Biroul de informare publică și relații cu presa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este împuternicit să aducă la cunoștința opiniei publice următoarele: (http://www.ziarulring.ro/arhiva/files/Comunicat%20-%20Preciz%C4%83ri%20cauz%C4%83%20copil%20ucis%20de%20maidane%20zi-1.pdf accesat in 15 mai 2014)

Informațiile vehiculate nu au la bază un suport provenind din materialul probator administrat până în prezent în acest dosar aflat în faza actelor premergătoare.

Procurorii desfășoară cu ritmicitate cercetări în această cauză, în care audierile vor continua. Pe măsura derulării cercetărilor, vom informa opinia publică.

5. CONCLUZII

Ca urmare a celor prezentate in această lucrare se desprind următoarele concluzii:

• Societata romanească a fost divizata, în ultimii ani de mitinguri, petiții cu mii de semnături pro și contra eutanasierii maidanezilor

• Plenul Camerei Deputaților a adoptat, amendamentul la Legea privind câinii fără stăpân care stabilește un termen de 14 zile în care câinii sunt ținuți în adăposturi, după care, dacă nu sunt revendicați sau adoptați, să fie eutanasiați, edilii având posibilitatea să amâne eutanasierea.

• Un număr de 70 deputați PSD și 54 de deputați PNL au sesizat CCR privind neconstituționalitatea legii câinilor fără stăpân.

• Sesizarea PSD și PNL către Curtea Constituțională s-a bazat pe prevederile Legii de modificare și completare a OUG 155/2001 ce încalcă articolul 61 alineatul 2 din Constituție, întrucât forma în care a fost adoptată în 22 noiembrie de Camera Deputaților diferă fundamental de proiectul aprobat la Senat.

• Totodată, legea încalcă articolul 115 alineatul 4 din Constituție, întrucât aceasta este o propunere de completare și de modificare a unei OUG și nu are la bază o lege specială de abilitare, astfel că nu este un caz excepțional care ar impune intervenția Guvernului în adoptarea unei măsuri urgente.

• Gestionarea câinilor fără stăpân nu este o situație excepțională, care să necesite măsuri în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public

• Eutanasierea este o măsură extremă, care contravine prevederilor referitoare la drepturile animalelor recunoscute de instrumente internaționale, reglementări comunitare cu caracter obligatoriu.

• Legea a fost adoptată cu 168 de voturi pentru, 111 împotrivă și 14 abțineri, dând astfel undă verde eutanasierii maidanezilor.

• Această lege a împărțit practic populația României în două tabere PRO și Contra eutanasierii și a avut la baza întâmplarea extrem de șocantă prin care pe 2 septembrie 2013, Ionuț Anghel, un copil de patru ani aflat la joacă împreună cu fratele său de șase ani și cu bunica lor, în zona Parcului Tei din Capitală, a fost atacat de câini și a fost omorât.

• După mediatizarea cazului morții lui Ionuț, actul normativ care reglementa situația câinilor fără stăpân a ajuns în atenția legiuitorilor.

• s-au înregistrat proteste organizate de ONG-urile pentru protecția animalelor, atât în România, cât și în străinătate, în încercarea de a îmblânzi autoritățile și a opri intrarea în vigoare a legii maidanezilor.

• În timpul dezbaterilor, președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, a făcut precizarea potrivit căreia nu a fost depusă nicio cerere din partea vreunui ONG pentru a asista la ședința în plen.

• Amendamentul a fost adoptat cu majoritate de voturi, după ce reprezentanții PDL, PSD și PNL și-au exprimat susținerea față de forma legii.

• Președintele Comisiei Juridice din Camera Deputaților, Bogdan Ciuca (PC), a susținut că modificările aduse proiectului de lege referitor la eutanasierea maidanezilor au fost făcute cu respectarea strictă a cerințelor Curții Constituționale. Curtea Constituțională a discutat legea eutanasierii maidanezilor pe 25 septembrie 2013.

• Principalele argumente care au generat dezbateri intense pe această temă sunt sintetizate în argumente pro și contra astfel:

Argumente pro eutanasiere

1. Violența câinilor comunitari. Argumentul este obiectiv, dintr-o anumită perspectiva, dar și subiectiv.

2. Creșterea considerabilă a numărului de câini pe străzile din orașe. Majoritatea acestora trăiesc în haite, ceea ce face ca lucrurile să fie și mai neplăcute pentru oameni.

3. Costurile legate de eutanasierea câinilor vagabonzi sunt mai puțin ridicate decât costurile asociate întreținerii adăposturilor

4. Creșterea prestigiului unor orașe din România. Mulți dintre turiștii sosiți în București se plâng de prezența câinilor și de mizeria cauza de ei.

5. Diminuarea numărului de câini fără stăpân din comunele limitrofe Bucureștiului.

Argumente contra eutanasiere

1. Animalele nu au nicio vină, aceasta aparține exclusiv oamenilor care nu au gestionat problema la timp.

2. Să omori animalele, nu este un gest creștin, ci un act de cruzime.

3. Castrarea animalelor de pe strada ar fi mult mai eficientă decât eutanasierea.

4. Adopția câinilor vagabonzi, popularizarea acestei practici ar trebui să devină o prioritate pentru autorități.

5. Abandonul este cauza exploziei fenomenului câinilor fără stăpân.

• Deputatul Remus Cernea a cerut la momantul respectiv, autorităților din București și din toate celelalte localități unde se eutanasiază câinii comunitari să oprească aceste masacre să nu se treacă la astfel de acțiuni aducând în atenția tuturor faptul că în toamna anului 2012, s-a inițiat un proiect de lege prin care se interzice eutanasierea maidanezilor, însă acesta nu a fost adoptat.

• Dezbaterile privind adoptarea acestei legi au vizat încălcarea principiul bicameralismului, având în vedere că forma adoptată de Camera Deputaților diferă de cea aprobată anterior de Senat.

• în sesizare se arata că actul normativ încălca și normele de tehnică legislativă.

• se menționează că eutanasia este o măsură extremă, care contravine prevederilor drepturilor animalelor recunoscute de instrumente internaționale, reglementări comunitare cu caracter obligatoriu", iar legea de gestionare prevede soluția eutanasiei, care se poate aplica curent, în masă, animalelor fără stăpân, deși ar fi trebuit să fie aplicată numai în anumite condiții limitative și stricte, cu caracter excepțional.

• Kuki Barbugeanu, din cadrul Asociației Vier Pfoten a atras atenția într-un interviu acordat presei că eutanasierea câinilor fără stăpân din București nu va aduce rezultate. Domnia sa a arătat că, începând cu 2001, când s-a început prinderea și eutanasierea lor, au fost omorâți 144.000 de câini, deși populația era de 70.000. Acum populația este de 50.000 de maidanezi.

• În cadrul interviului au fost precizate și soluțiile pe care țările civilizate din Europa le dețin cu privire la acest caz prin care metoda de eutanasiere poate funcționa întrucât nu există un număr așa mare de câini abandonați.

• ONG urile au prezentat cerinte privind|: Stoparea necondiționată a uciderii câinilor din adăposturi, prin mijloace inumane și ilegale, și demararea cercetării și urmăririi penale a celor vinovați (în special: cazurile din adăposturile A.S.P.A. – București, Breasta – Craiova, Danyflor – Timișoara, Bucov – Ploiești, Năvodari. Aplicarea euthanasierii exclusiv pe considerente de ordin medical, conform normelor stabilite la nivel european și mondial.Verificarea riguroasă și corectă, de către organele abilitate, a modului în care s-a cheltuit bugetul alocat primăriilor pentru rezolvarea problemei câinilor fără stăpân, depistarea tuturor fraudelor și delapidărilor, și tragerea la răspundere a celor vinovați.Revenirea mass-media la o atitudine conformă cu deontologia profesională, implicând încetarea imediată a atitudinilor părtinitoare, manipulative și instigatoare (inclusiv la nivel implicit și subliminal), și reflectarea corectă a realității. Nivelul ÎI (pe termen relativ mai lung) Revizuirea radicală a Legii 258/2014, astfel încât să excludă uciderea discreționară a câinilor fără stăpân și să comporte prevederi clare privind rezolvarea problemei acestora pe căi firești și eficiente, care constă în abordarea cauzelor, nu a consecințelor (și anume: recensământul tuturor câinilor cu stăpân, microcipare, sterilizare sau monitorizare a câinilor fertili și responsabilizare privind soarta puilor, pedepsirea penală a abandonurilor.

• S-a cerut cercetarea corectă a așa-numitului ‘Caz Ionuț Anghel’, depistarea și publicarea realității ascunse sub campania de dezinformare și manipulare desfășurată sub acest statut, și sancționarea legală a adevăraților vinovați (atât pentru deces, în caz că se confirmă, cât și pentru multitudinea ilegalităților ulterioare). Anchetarea tuturor persoanelor și organizațiilor cu atitudini extremiste (în primul rând I.R.E.C.), depistarea surselor de finanțare și instigare a acestora, și luarea măsurilor legale ce se impun. Demararea unor campanii educative la nivel național, pentru a crea un climat civilizat și echilibrat în relațiile dintre oameni, animale și natură în general. – Găsirea și aplicarea tuturor mijloacelor necesare pentru a stopa, pe viitor, folosirea deliberată a ‘problemei maidanezilor’ ca vehicul de a obține foloase materiale necuvenite, capital electoral dubios și rating mediatic, de către toți cei implicați (partide politice, administrații locale, mass-media.

• Alte revendicări ale organizațiilor nonguvernamentale sunt revizuirea Legii nr. 258/2014, astfel încât să excludă uciderea discreționară a câinilor fără stăpân și să comporte prevederi clare privind rezolvarea problemei acestora pe căi firești și eficiente, respectiv recensământul tuturor câinilor cu stăpân, microcipare, sterilizare sau monitorizare a câinilor fertili și responsabilizare privind soarta puilor, pedepsirea penală a abandonurilor.

Reacțiile cu privire la această temă au fost multiple, atitudinile adoptate de către o serie de personalități marcante pe scena politică din România:

• Declarația președintelui României legat de necesitatea aprobării legii privind eutanasierea câinilor comunitari a stârnit o serie de critici și atacuri din partea populației iubitoare de animale.

• Ministrul Administrației și Internelor, Traian Igas, a salutat votul deputaților pe Legea privind câinii comunitari, susținând că problema nu îi este indiferentă, dat fiind că datoria sa este de a se implica activ în protejarea și siguranța oamenilor

• Valeriu Zgonea, președintele Camerei Deputaților, a încercat să explice de ce a fost împotriva eutanasierii câinilor vagabonzi. Social democratul nu crede că milioane de câini ar trebuie omorâți pentru un caz nefericit. Consideră că autoritățile locale aveau un cadru legal pentru rezolvarea problemei maidanezilor dacă ar fi existat voință.

• Deputatul Remus Cernea spune că nu este de acord cu uciderea în masă a câinilor și că doar cei bolnavi și agresivi ar trebui eutanasiați. A prezentat, la Constanța, un proiect de lege pentru gestionarea câinilor fără stăpân, susținând că a lucrat la acesta cu specialiști de la diverse instituții.

• Consideră că situația câinilor comunitari poate fi rezolvată doar dacă sunt aplicate aceleași măsuri la nivel național, respectiv câinii să fie ridicați, sterilizați și duși înapoi în zonele de unde au fost luați, iar în paralel să fie începute campanii privind adopțiile.

• Europarlamentarul Vădim Tudor a criticat în termeni duri această decizie, afirmând că "lumea va pune mâna pe par", în momentul în care hingherii vor lua câinii de pe străzi."

• Prefectul Capitalei, Mihai Atanasoaiei, spune că odată cu adoptarea legii care permite eutanasierea câinilor, Bucureștiul va intra "într-o stare de normalitate", adăugând că primarul general al Bucureștiului are acum la îndemâna toate instrumentele necesare pentru a rezolva problema maidanezilor.

• Daciana Sârbu și Adina Vălean au supus atenției Parlamentului European o declarație însușită de majoritatea europarlamentarilor și care a fost adoptată în plen în urmă cu doi ani. Cereau notificarea statelor membre UE privind respectarea drepturilor animalelor și privind necesitatea adoptării unor măsuri de control a populațiilor de câini, axate pe sterilizare și adopție.

• Sute de alte persoane, majoritatea însoțite de câini, au protestat în mai multe orașe din țară, fata de eutanasierea câinilor fără stăpân, cerând autorităților să folosească soluții alternative, precum sterilizarea, adopția sau microciparea animalelor. Oamenii s-au adunat în Piața Victoriei, la sediul Guvernului, cu pancarte cu mesaje împotriva eutanasierii, dar și cu candele aprinse. La manifestație au fost prezenți și membri ai unor ONG-uri din Râmnicu Vâlcea, Pitești, Ploiești și Cluj – Napoca, precum și cetățeni străini.

• Monica Iorga, reprezentant al unei asociații de protecție a câinilor, a declarat că patrupedele nu trebuie să stea pe stradă, dar nici nu trebuie omorâte.

• Finuca Bora, reprezentant al altei asociații, a declarat, la rândul său, ca manifestarea de la Cluj-Napoca are loc concomitent cu alte proteste fata de eutanasierea câinilor organizate în mai multe orașe europene. Legea nr. 258/2013, adoptată de Camera Deputaților în 10 septembrie 2013, stabilește, printre altele, posibilitatea eutanasierii câinilor din adăposturile publice, dacă aceștia nu sunt revendicați sau adoptați, după un termen de 14 zile lucrătoare.

• Maestrul Radu Beligan s-a arătat întristat de legea adoptată astăzi. Actorul a scris pe Facebook: "Nu pot să cred: s-a votat legea care permite eutanasierea maidanezilor. Trist".

• actrița Oana Pellea, care a sugerat ca toți iubitorii de animale să adopte câte un câine maidanez."Câinii pot fi salvați prin adopție. Eu voi adopta, voi?

• Sorin Oprescu, Neculai Onțanu și persoane cu funcții de conducere din cadrul Autorității pentru Supravegherea și Protecția Animalelor (ASPA) au scăpat de acuzația de ucidere din culpă în dosarul morții lui Ionuț Anghel, cercetarea acestora fiind clasată de către procurorul anchetator Dan Romulus Varga.

Ziarele și televiziunile s-au întrecut în a rostogoli un zvon controversat și grav. Prin care se afirmă ipoteza că probele ADN arată că micuțul Ionuț de patru ani NU A FOST OMORÂT de MAIDANEZI.

BIBLIOGRAFIE

Andregg, Michael (2007) – „Intelligence Ethics”, în „Strategic Intelligence”

Andregg, Michael (2010) – ”Ethics and Professional Intelligence”, în „The Oxford Handbook of National Security Intelligence”, Oxford University Press Inc

Butler, Lord (2004) – “Review of Intelligence on Weapons of Mass Destruction”, London, Stationery Office Bellamy, Alex (2006) – „No pain, no gain? Torture and ethics in the war on terror”, în „International Affairs”

Carter, David et al. (2004) – “Law Enforcement Intelligence”, School of Criminal Justice, Michigan State University

Carew, Tom (2010) – “Law, Ethics, Intelligence”, disponibil la http://www.globalpolitician.com/26255-israel (02.03.2010)

Charles E. OSGOOD, A vocabulary for Talking about Communication, citat în Teoria comunicării, Vasile TRAN, Irina STĂNCIUGELU, Ed. Comunicare.ro, București, 2003.

Dyson, John (1986) – „Sink the Rainbow Warrior! An enquiry into the Greenpeace Affair”, Victor Gollancz, London

Erskine, Toni (2004) – “ ‘As Rays of Light to the Human Soul,’? Moral Agents and Intelligence Gathering”, Intelligence and National Security

Gendron, Angela (2005) – „Just War, Just Intelligence: An Ethical Framework for Foreign Espionage”, în „International Journal of Intelligence”

Godfrey, Drexel (1978) – „Ethics and Intelligence”, în „Foreign Affairs”

Grunig, J. E., & Hunt, T. (1984). Managing public relațions. Orlando, FL: Holt, Rinehart & Winston.

Herman, Michael (2004) – „Ethics and Intelligence After September 2001”, în „Intelligence and National Security”

Nolte, William M. (2009) – „Ethics and Intelligence”, în „JFQ”/ iulie – septembrie 2009, disponibilă la ndupress.ndu.edu (iunie 2010)

Pfaff, Tony; Tiel, Jeffrey (2004) – „The Ethics of Espionage”, în „The Journal of Military Ethics 3”

Quinlan, Michael (2005) – „Just Intelligence: Prolegomena to an Ethical Theory”, Centre for Intelligence and International Security Studies Annual Lecture 14/14

Shulsky, Abram; Schmitt, Gary (2002) – „Silent Warfare, Understanding the World of Intelligence”, Dulles, VA

Stănciugelu,I., Tran., V., Teoria comunicarii Bucuresti Seria Cursuri universitare 2003

Vasile TRAN, Alfred VASILESCU, Tratat despre minciună, Comunicare.ro Bucuresti 2003

Zamfir Catalin., ,Lazăr Vlăsceanu-Dicționar de sociologie , Editura Babel, București, 1993

*** (2006) “Ethical Guidelines in Using Secret Intelligence for Public Security”, în “Cambridge Review of International Affairs”, nr. 4

Lucrări

Gill, Peter (2007) – „Security Intelligence and Human Rights: illuminating the heart of darkness”, prezentată la seminarul cu tema „The New Economy of Security: Policy-Military Security Interfaces”, King’s College London

WEB SITE

http://www.pr-romania.ro/articole/etica-in-pr/79-etica

http://relatiipublicegalati.wordpress.com/category/relatii-publice

http://www.pr-romania.ro/articole/istoria-relatiilor-publice/47-scurt-istoric-relaiile-publice-de-la-inceputuri-i-pan-astzi.html

http://www.pr-romania.ro/articole/istoria-relatiilor-publice/47-scurt-istoric-relaiile-publice-de-la-inceputuri-i-pan-astzi.html?showall=1

http://archive-ro.com/ro/p/pr-romania.ro/2012-10-24_513891_103/Scurt_istoric_Rela%C5%A3iile_publice_de_la_%C3%AEnceputuri_%C5%9Fi_p%C3%A2n%C4%83_ast%C4%83zi/

http://deliu.pldm.md/2012/11/23/etica-si-moralitate-in-parlament-dincolo-de-limite.

http://deliu.pldm.md/2012/11/23/etica-si-moralitate-in-parlament-dincolo-de-limite (http://www.academia.edu

http://www.legex.ro/Decizia-383-2013-129620.aspx

http://www.pr-romania.ro/articole/16-etica-in-pr/79-etica-si-relaiile-publice.html?showall=1

http://www.pr-romania.ro/articole/16-etica-in-pr/79-etica-si-relaiile-publice.html?showall=1

http://www.pr-romania.ro/articole/etica-in-pr/79-etica

http://deliu.pldm.md/2012/11/23/etica-si-moralitate-in-parlament-dincolo-de-limite.

http://deliu.pldm.md/2012/11/23/etica-si-moralitate-in-parlament-dincolo-de-limite

http://www.academia.edu

http://www.legex.ro/Decizia-383-2013-129620.aspx

http://www.pr-romania.ro/articole/16-etica-in-pr/79-etica-si-relaiile-publice.html?showall=1 )

http://www.pr-romania.ro/articole/16-etica-in-pr/79-etica-si-relaiile-publice.html?showall=1

http://www.globalpr.org/knowledge/ethics/protocol.asp)

http://www.ipra.org/detail.asp?articleid=22

http://www.cerp.org

http://www.pria.com.au/aboutus/cid/32/parent/0/t/aboutus

http://www.prssa.org/downloads/codeofethics.pdf

http://www.iabc.com/about/code.htm

http://www.cipr.co.uk/direct/about.asp?v1=who http://www.awpagesociety.com/site/resources/page_principles/

http://www.commpred.org/report/2006_Report_of_the_Commission_on_Public_Relations_Education.pdf

FĂRĂ EUTANASIERE: Legea referitoare la câinii comunitari, neconstituţională

http://www.legex.ro/Decizia-383-2013-129620.aspx

http://adevarul.ro/locale/craiova/craiovenii-protestat-eutanasierii-cainilor-maidanezi-1_531b22880d133766a8b8b545/

http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-16656214-deputatul-remus-cernea-cere-stoparea-uciderii-masa-cainilor-comunitari.htm

(http://www.ziare.com/social/caini-vagabonzi/vier-pfoten-primele-victime-vor-fi-cainii-blanzi-ei-sunt-cei-mai-usor-de-prins-interviu-1256420

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/Pre-edintele-Camerei-Deputa-ilor-face-o-declara-ie-halucinant-Nu-suntem-de-acord-ca-pentru-un-caz-s-omor-m-milioane-de-c-ini-462272.html

http://www.ziarultimpul.ro/articol/2049/cernea-propune-crearea-unei-agentii-pentru-cainii-fara-stapan-dar-nu-promite-eradicarea-lor.html

PROTESTE faţă de eutanasierea câinilor organizate în mai multe oraşe din ţară

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/Dosarul+Ionut+S+Oprescu+si+N+Ontanu+nevinovati+Sefii+din+PMB+si

http://www.realitatea.net/cazul-ionut-oprescu-si-ontanu-nevinovati-dar-sefi-din-pmb-si-aspa-anchetati-pentru-delapidare_1435801.html

Procuratura DESFIINŢEAZĂ oficial ipotezele ABERANTE despre moartea lui Ionuţ

http://www.ziarulring.ro/arhiva/files/Comunicat%20-%20Preciz%C4%83ri%20cauz%C4%83%20copil%20ucis%20de%20maidane%20zi-1.pdf

BIBLIOGRAFIE

Andregg, Michael (2007) – „Intelligence Ethics”, în „Strategic Intelligence”

Andregg, Michael (2010) – ”Ethics and Professional Intelligence”, în „The Oxford Handbook of National Security Intelligence”, Oxford University Press Inc

Butler, Lord (2004) – “Review of Intelligence on Weapons of Mass Destruction”, London, Stationery Office Bellamy, Alex (2006) – „No pain, no gain? Torture and ethics in the war on terror”, în „International Affairs”

Carter, David et al. (2004) – “Law Enforcement Intelligence”, School of Criminal Justice, Michigan State University

Carew, Tom (2010) – “Law, Ethics, Intelligence”, disponibil la http://www.globalpolitician.com/26255-israel (02.03.2010)

Charles E. OSGOOD, A vocabulary for Talking about Communication, citat în Teoria comunicării, Vasile TRAN, Irina STĂNCIUGELU, Ed. Comunicare.ro, București, 2003.

Dyson, John (1986) – „Sink the Rainbow Warrior! An enquiry into the Greenpeace Affair”, Victor Gollancz, London

Erskine, Toni (2004) – “ ‘As Rays of Light to the Human Soul,’? Moral Agents and Intelligence Gathering”, Intelligence and National Security

Gendron, Angela (2005) – „Just War, Just Intelligence: An Ethical Framework for Foreign Espionage”, în „International Journal of Intelligence”

Godfrey, Drexel (1978) – „Ethics and Intelligence”, în „Foreign Affairs”

Grunig, J. E., & Hunt, T. (1984). Managing public relațions. Orlando, FL: Holt, Rinehart & Winston.

Herman, Michael (2004) – „Ethics and Intelligence After September 2001”, în „Intelligence and National Security”

Nolte, William M. (2009) – „Ethics and Intelligence”, în „JFQ”/ iulie – septembrie 2009, disponibilă la ndupress.ndu.edu (iunie 2010)

Pfaff, Tony; Tiel, Jeffrey (2004) – „The Ethics of Espionage”, în „The Journal of Military Ethics 3”

Quinlan, Michael (2005) – „Just Intelligence: Prolegomena to an Ethical Theory”, Centre for Intelligence and International Security Studies Annual Lecture 14/14

Shulsky, Abram; Schmitt, Gary (2002) – „Silent Warfare, Understanding the World of Intelligence”, Dulles, VA

Stănciugelu,I., Tran., V., Teoria comunicarii Bucuresti Seria Cursuri universitare 2003

Vasile TRAN, Alfred VASILESCU, Tratat despre minciună, Comunicare.ro Bucuresti 2003

Zamfir Catalin., ,Lazăr Vlăsceanu-Dicționar de sociologie , Editura Babel, București, 1993

*** (2006) “Ethical Guidelines in Using Secret Intelligence for Public Security”, în “Cambridge Review of International Affairs”, nr. 4

Lucrări

Gill, Peter (2007) – „Security Intelligence and Human Rights: illuminating the heart of darkness”, prezentată la seminarul cu tema „The New Economy of Security: Policy-Military Security Interfaces”, King’s College London

WEB SITE

http://www.pr-romania.ro/articole/etica-in-pr/79-etica

http://relatiipublicegalati.wordpress.com/category/relatii-publice

http://www.pr-romania.ro/articole/istoria-relatiilor-publice/47-scurt-istoric-relaiile-publice-de-la-inceputuri-i-pan-astzi.html

http://www.pr-romania.ro/articole/istoria-relatiilor-publice/47-scurt-istoric-relaiile-publice-de-la-inceputuri-i-pan-astzi.html?showall=1

http://archive-ro.com/ro/p/pr-romania.ro/2012-10-24_513891_103/Scurt_istoric_Rela%C5%A3iile_publice_de_la_%C3%AEnceputuri_%C5%9Fi_p%C3%A2n%C4%83_ast%C4%83zi/

http://deliu.pldm.md/2012/11/23/etica-si-moralitate-in-parlament-dincolo-de-limite.

http://deliu.pldm.md/2012/11/23/etica-si-moralitate-in-parlament-dincolo-de-limite (http://www.academia.edu

http://www.legex.ro/Decizia-383-2013-129620.aspx

http://www.pr-romania.ro/articole/16-etica-in-pr/79-etica-si-relaiile-publice.html?showall=1

http://www.pr-romania.ro/articole/16-etica-in-pr/79-etica-si-relaiile-publice.html?showall=1

http://www.pr-romania.ro/articole/etica-in-pr/79-etica

http://deliu.pldm.md/2012/11/23/etica-si-moralitate-in-parlament-dincolo-de-limite.

http://deliu.pldm.md/2012/11/23/etica-si-moralitate-in-parlament-dincolo-de-limite

http://www.academia.edu

http://www.legex.ro/Decizia-383-2013-129620.aspx

http://www.pr-romania.ro/articole/16-etica-in-pr/79-etica-si-relaiile-publice.html?showall=1 )

http://www.pr-romania.ro/articole/16-etica-in-pr/79-etica-si-relaiile-publice.html?showall=1

http://www.globalpr.org/knowledge/ethics/protocol.asp)

http://www.ipra.org/detail.asp?articleid=22

http://www.cerp.org

http://www.pria.com.au/aboutus/cid/32/parent/0/t/aboutus

http://www.prssa.org/downloads/codeofethics.pdf

http://www.iabc.com/about/code.htm

http://www.cipr.co.uk/direct/about.asp?v1=who http://www.awpagesociety.com/site/resources/page_principles/

http://www.commpred.org/report/2006_Report_of_the_Commission_on_Public_Relations_Education.pdf

FĂRĂ EUTANASIERE: Legea referitoare la câinii comunitari, neconstituţională

http://www.legex.ro/Decizia-383-2013-129620.aspx

http://adevarul.ro/locale/craiova/craiovenii-protestat-eutanasierii-cainilor-maidanezi-1_531b22880d133766a8b8b545/

http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-16656214-deputatul-remus-cernea-cere-stoparea-uciderii-masa-cainilor-comunitari.htm

(http://www.ziare.com/social/caini-vagabonzi/vier-pfoten-primele-victime-vor-fi-cainii-blanzi-ei-sunt-cei-mai-usor-de-prins-interviu-1256420

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/Pre-edintele-Camerei-Deputa-ilor-face-o-declara-ie-halucinant-Nu-suntem-de-acord-ca-pentru-un-caz-s-omor-m-milioane-de-c-ini-462272.html

http://www.ziarultimpul.ro/articol/2049/cernea-propune-crearea-unei-agentii-pentru-cainii-fara-stapan-dar-nu-promite-eradicarea-lor.html

PROTESTE faţă de eutanasierea câinilor organizate în mai multe oraşe din ţară

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/Dosarul+Ionut+S+Oprescu+si+N+Ontanu+nevinovati+Sefii+din+PMB+si

http://www.realitatea.net/cazul-ionut-oprescu-si-ontanu-nevinovati-dar-sefi-din-pmb-si-aspa-anchetati-pentru-delapidare_1435801.html

Procuratura DESFIINŢEAZĂ oficial ipotezele ABERANTE despre moartea lui Ionuţ

http://www.ziarulring.ro/arhiva/files/Comunicat%20-%20Preciz%C4%83ri%20cauz%C4%83%20copil%20ucis%20de%20maidane%20zi-1.pdf