ETICA ÎN ADMINISTRA ȚIA PUBLIC Ă SUPORT DE CURS Prof. Univ. Dr. Gyula Gulyas Lect. Univ. Dr. Liviu Radu Asist. Cercet. Dan Octavian Balica Asist…. [625495]

UNIUNEA EUROPEAN Ă
Fondul Social European

GUVERNUL ROMÂNIEI
Ministerul Administra ției și
Internelor

Inovație în Administra ție
Programul Opera țional
„Dezvoltarea Capacit ății
Administrative”

ETICA ÎN ADMINISTRA ȚIA PUBLIC Ă

SUPORT DE CURS

Prof. Univ. Dr. Gyula Gulyas
Lect. Univ. Dr. Liviu Radu
Asist. Cercet. Dan Octavian Balica
Asist. Cercet. Drd. Cristina Haru ța

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCA ȚIEI, CERCET ĂRII ȘI TINERETULUI
UNIVERSITATEA BABE Ș-BOLYAI CLUJ-NAPOCA
Str. Mihail Kogâlniceanu, nr . 1, 400084 Cluj-Napoca
Tel. (00) 40-264-40.53.00*; 40.53.01; 40.53.02 ; 40.53.22
Fax: (00) 40-264-59.19.06
E-mail: [anonimizat]

CUPRINS

Capitolul 1. Aspecte etice legate de activitatea în sfera public ă …………………………………………………… 3
Tema 1. Definirea eticii, a moralei și a deontologiei ………………………………………………………………. 7
Tema 2. Originile eticii și a normelor etice …………………………………………………………………………… 9
Studiu de caz 1 ………………………………………………………………………………………………… ……………… 11
Tema 3. Abordari teoretice cu privire la conceptul de etic ă …………………………………………………… 13
Studiu de caz 2 ………………………………………………………………………………………………… ……………… 17
Studiu de caz 3 ………………………………………………………………………………………………… ……………… 18
Studiu de caz 4 ………………………………………………………………………………………………… ……………… 20
Studiu de caz 5 ………………………………………………………………………………………………… ……………… 21
Studiu de caz 6 ………………………………………………………………………………………………… ……………… 22
Tema 4. Puterea ………………………………………………………………………………………………… …………….. 25
Studiu de caz 7 ………………………………………………………………………………………………… ……………… 29
Capitolul 2. Probleme etice legate de sfera public ă ………………………………………………………………….. 30
Tema 5. Corup ția administrativ ă ………………………………………………………………………………………… 30
Studiu de caz 8 ………………………………………………………………………………………………… ……………… 31
Studiu de caz 9 ………………………………………………………………………………………………… ……………… 35
Tema 6. Diferite abord ări privind corup ția ………………………………………………………………………….. 40
Studii de caz 10 ……………………………………………………………………………………………….. ……………… 41
Tema 7. Cauzele corup ției ………………………………………………………………………………………………… 42
Studiu de caz 11 ……………………………………………………………………………………………….. …………….. 43
Tema 8. Forme sub care pot fi întâlnite comportamentul neetic și corupția ……………………………… 48
Studiu de caz 12 ……………………………………………………………………………………………….. …………….. 49
Studiu de caz 13 ……………………………………………………………………………………………….. …………….. 51
Studiu de caz 14 ……………………………………………………………………………………………….. …………….. 54
Studiu de caz 15 ……………………………………………………………………………………………….. …………….. 55
Studiu de caz 16 ……………………………………………………………………………………………….. …………….. 58
Tema 9. Metode de lupt ă împotriva corup ției ………………………………………………………………………. 60
Studiu de caz 17 ……………………………………………………………………………………………….. …………….. 61
Bibliografie general ă ……………………………………………………………………………………………………………. 6 4

Program Postuniversitar în Managementul Administra ției Publice

Syllabus pentru disciplina

ETICA ÎN ADMINISTRA ȚIA PUBLIC Ă

I. INFORMA ȚII GENERALE DESPRE CURS:
Titlul disciplinei: Etica în administra ția publică
Semestrul: II
Locul de desf ășurare: Facultatea de Științe Politice Administrative și ale Comunic ării, str. Gen. T. Mo șoiu,
nr. 71, Cluj-Napoca

II. INFORMA ȚII DESPRE TITULARUL DE CURS:

Nume, titlul științific: Lect. Univ. Dr. Liviu Radu
Informații de contact: lradu@polito.ubbcluj.ro
Ore de audien ță: Marți, 12-14, Sala 405

III. DESCRIEREA DISCIPLINEI:
Obiectivele cursului
1. Înțelegerea importan ței studierii eticii în administra ția publică, a principalelor abord ări teoretice și a
complexit ății problemei.
2. Prezentarea și analizarea principalelor forme de manifestare a corup ției: corup ția administrativ ă, corupția
sistemică, conflictul de interese, abuzul în func ție, mita.
3. Prezentarea și analizarea metodelor consacrate de combatere a corup ției.

Competen țe dobândite
 Abilitatea de a în țelege și de a explica conceptele cu privire la etic ă și corupție.
 Capacitatea de redare și de interpretare a tipurilor de comportamente neetice.
 Capacitatea de a în țelege și de aplica metode de combatere a corup ției și a comportamentului neetic.

Metode de predare : expunerea, descrierea, problematizarea, studii de caz.

IV. BIBLIOGRAFIA CURSULUI:
Bibliografia obligatorie
1. Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Local ă, Sănătatea organiza ției. Un ghid practic de tratament și
prevenire a corup ției în administra țiile și comunit ățile locale. Concepte și strategii , vol. I, Bucure ști,
2006.
2. Johnston, M., Corupția și formele sale , Iași: Polirom, 2007.
3. Klitgaard, R., MacLean-Abaroa, R. și Parris, H.L., Orașe corupte. Ghid practic de tratament și prevenire ,
București: Humanitas, 2006.
4. Kotkin, S. și Sajo, A., Political Corruption in Transition. A Skeptic’s Handbook, Budapest: Central
European University Press, 2002.
5. Lewis, C.W. și Gilman, S.C., The Ethics Challenge in Public Service, New Jersey: Jossey Bass, 2005.
6. Miller, W.L., Grodeland, A.B. și Koshechkina, T.Y., A Culture of Corruption. Coping with Government in
Post-Communist Europe , Budapest: Central European University Press, 2001.
7. Richter, W.L., Burke, F. și Doig, J.W., Combating Corruption, Encouraging Ethics, Washington D.C.:
ASPA Publications, 1990.

Bibliografie op țională

1. Andrei, T., Matei, A. și Roșca, I.G., The Corruption. An Economic and Social Analysis, București: Editura
Economic ă, 2009.
2. Machiavelli, N., Principele, București: Editura Antet, 2000.
3. MacIntyre, A., After Virtue. A Study in Moral Theory, Notre Dame, Indiana: University of Notre Dame
Press, 2007.
4. MacIntyre, A., Ethics and Politics, Cambridge: Cambridge University Press, 2006.
5. Treisman, D., The Causes of Corruption: A Cross-National Study , California: University of California,
1998.
6. Velasquez, M. și Rostankowski, C., Ethics. Theory and Practice, Upper Saddle River: Prentice Hall, 1985.

Materialele sunt disponibile atât pe site-ul facult ății: www.apubb.ro, cât și în cadrul bibliotecii facult ății, unele
fiind achizi ționate în cadrul proiectului „Program Postuniversitar în Managementul Administra ției Publice”
cofinanțat din Fondul Social European prin intermediul Programului Opera țional Dezvoltarea Capacit ății
Administrative.
V. MATERIALE FOLOSITE: calculatoare, resurse bibliografice, videoproiector.

VI. PLANIFICAREA/CALENDARUL ÎNTÂLNIRILOR ȘI A VERIFIC ĂRILOR/ EXAMIN ĂRILOR
INTERMEDIARE:
1. Definirea eticii, a moralei și a deontologiei. Originile eticii și a normelor etice
Data planificat ă: săptămâna 1

Organizarea întâlnirii: 1 h curs, 2 h seminar
 Concepte: etic ă, morală, deontologie, etica în administra ția publică
 Bibliografie recomandat ă:
Denhardt, R.B., Public Administration. An Action Orientation , Belmont: Wadsworth, 1999.
MacIntyre, A., Ethics and Politics, Cambridge: Cambridge University Press, 2006.
Richter, W.L., Burke, F. și Doig, J.W., Combating Corruption, Encouraging Ethics, Washington D.C.: ASPA
Publications, 1990. Thiroux, J.P. și Krasermann, K.W., Ethics. Theory and Practice , Essex: Prentice Hall, 2009.

2. Abordari teoretice cu privire la conceptul de etic ă
 Data planificat ă: săptămâna 2
 Organizarea întâlnirii: 2 h curs, 1 h seminar
 Concepte: binele și răul ca mijloc și scop al politicii, etica virtu ții, etica principiului, etica prin prisma
consecințelor, etica statului, etica individului, etica în țeleasă ca responsabilitate
 Bibliografie recomandat ă:
Aristotel, Etica nicomahica, București: Editura Politic ă, 1988.
Aristotel, Politica, Kitchener: Batoche Books, 1999.
Machiavelli, N., Principele, București: Editura Antet, 2000.
MacIntyre, A., After Virtue. A Study in Moral Theory, Notre Dame, Indiana: University of Notre Dame Press,
2007.

3. Puterea. Probleme etice legate de sfera public ă. Corupț
ia administrativ ă
 Data planificat ă: săptămâna 3
 Organizarea întâlnirii: 2 h curs, 1 h seminar
 Concepte: no țiuni introductive privind puterea, forme ale corup ției, corup ția sistemic ă.
 Bibliografie recomandat ă:
Haugaard, M., Power: A Reader , Manchester: Manchester University Press, 2003.
Klitgaard, R., MacLean-Abaroa, R. și Parris, H.L., Orașe corupte. Ghid practic de tratament și prevenire ,
București: Humanitas, 2006.

Richter, W.L., Burke, F. și Doig, J.W., Combating Corruption, Encouraging Ethics, Washington D.C.: ASPA
Publications, 1990.
Wrong, D.H., Power: Its Forms, Bases and Uses , New Jersey: Transaction Publisher, 1996.

4. Diferite abord ări privind corup ția. Cauzele corup ției
 Data planificat ă: săptămâna 4
 Organizarea întâlnirii: 2 h curs, 1 h seminar
 Concepte: tipuri de corup ție, cauzele corup ției
 Bibliografie recomandat ă:
Richter, W.L., Burke, F. și Doig, J.W., Combating Corruption, Encouraging Ethics, Washington D.C.: ASPA
Publications, 1990. Miller, W.L., Grodeland, A.B. și Koshechkina, T.Y., A Culture of Corruption. Coping with Government in
Post-Communist Europe , Budapest: Central European University Press, 2001.
Kotkin, S. și Sajo, A., Political Corruption in Transition. A Skeptic’s Handbook, Budapest: Central European
University Press, 2002.
5. Forme sub care pot fi întâlnite comportamentul neetic și corupția
 Data planificat ă: săptămâna 5
 Organizarea întâlnirii: 2 h curs, 1 h seminar
 Concepte: minciuna în interes public, conflictul de interese, mita, abuzul în func ție, traficul de
influențe
 Bibliografie recomandat ă:
Richter, W.L., Burke, F. și Doig, J.W., Combating Corruption, Encouraging Ethics, Washington D.C.: ASPA
Publications, 1990. Miller, W.L., Grodeland, A.B. ș
i Koshechkina, T.Y., A Culture of Corruption. Coping with Government in
Post-Communist Europe , Budapest: Central European University Press, 2001.
Kotkin, S. și Sajo, A., Political Corruption in Transition. A Skeptic’s Handbook, Budapest: Central European
University Press, 2002. Klitgaard, R., MacLean-Abaroa, R. și Parris, H.L., Orașe corupte. Ghid practic de tratament și prevenire ,
București: Humanitas, 2006.
Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Local ă, Sănătatea organiza ției. Un ghid practic de tratament și
prevenire a corup ției în administra țiile și comunitățile locale. Concepte și strategii , vol. I, Bucure ști, 2006.

6. Metode de lupt ă împotriva corup ției
 Data planificat ă: săptămâna 6
 Organizarea întâlnirii: 1 h curs, 2 h seminar
 Concepte: coduri etice, transparen ța, metode manageriale de combatere a corup ției, „fluieratul în
biserică”
 Bibliografie recomandat ă:
Richter, W.L., Burke, F. și Doig, J.W., Combating Corruption, Encouraging Ethics, Washington D.C.: ASPA
Publications, 1990.
Klitgaard, R., MacLean-Abaroa, R. și Parris, H.L., Orașe corupte. Ghid practic de tratament și prevenire ,
Bucureș
ti: Humanitas, 2006.
Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Local ă, Sănătatea organiza ției. Un ghid practic de tratament și
prevenire a corup ției în administra țiile și comunitățile locale. Concepte și strategii , vol. I, Bucure ști, 2006.

VII. MODUL DE EVALUARE:
– 30% din nota final ă o reprezint ă activitatea de la seminar și curs
– 70% din nota final ă – lucrare scris ă

VIII. DETALII ORGANIZATORICE, GESTIONAREA SITUA ȚIILOR EXCEP ȚIONALE:
 Se cere o prezen ță la ore de 75%
 Este explicat ă noțiunea de plagiat în mod expres
 Consecințele plagiatului: nota 1 și în funcție de gravitatea abaterii, exmatricularea.

CAPITOLUL 1. ASPECTE ETICE LEGATE DE ACTIVITATEA ÎN SFERA PUBLIC Ă

Tema 1. Definirea eticii, a moralei și a deontologiei

Într-una dintre cele mai simple defini ții, Peter Singer afirm ă că etica este ceva ce ne înva ță
cum trebuie s ă trăim. Uneori în țelegem prin etic ă un „set de reguli, principii sau moduri de gândire
care încearc ă să ghideze activitatea unui anumit grup” (Singer, 1994, pp. 3-4). Sau, într-o alt ă
accepțiune este „încercareA sistematic ă și rațională despre cum trebuie s ă acționăm” (Singer, 1994, p.
4). Alți autori, printre care și Robert T. DeGeorge apeleaz ă la o diferen țiere între etic ă, căreia îi
atribuie cel de-al doilea în țeles utilizat de Singer și morală care este utilizat ă în sensul primei
accepțiuni. Astfel spune DeGeorge: „etica este o ramur ă a filosofiei care studiaz ă principiile și
acțiunile de natur ă morală”. Într-o variant ă mai extins ă el afirmă că etica „este o încercare sistematic ă
și rațională de interpretare a experien ței noastre morale individuale sau sociale în a șa fel încât s ă
determinăm regulile care trebuie s ă ne conduc ă”. Etica este legat ă de procesul prin care clarific ăm ce
este bine și ce este r ău și prin care ne impunem s ă acționăm în concordan ță cu ceea ce este bine sau,
cu alte cuvinte, etica este procesul de identificare a standardelor morale. Pe de alt ă parte, „morala sau
moralitatea analizeaz ă activitățile și practicile umane din perspectiva binelui sau a r ăului. De
asemenea, morala urm ărește valorile reflectate de aceste activit ăți sau practici, precum și regulile prin
care sunt promovate într-un context dat. Moralitatea unei societ ăți, a unui sistem politic sau a unei
organizații publice este reprezentat ă de ceea ce este considerat pozitiv sau negativ în cadrul grupului
respectiv. Ea reflect ă valorile pe care membri grupului le consider ă importante și este exprimat ă prin
legi, reguli, politici sau proceduri, dar în egal ă măsură prin norme informale” (DeGeorge, în
Denhardt, 1999, pp. 116-117). Singer nu îmbr ățisează această opinie. El este de p ărere, pornind și de
la etimologia celor doi termeni (grecescul ethos pentru etic ă și latinul mores pentru moral ă), că
semnifica ția lor este identic ă sau în orice caz suficient de apropiat ă pentru a putea fi considera ți
sinonime. Oricum, putem s ă menționăm că în pofida dezbaterii academice, în limbajul comun, cele
două cuvinte sunt adeseori utilizate ca sinonime.

Dificultatea studierii acestui domeniu, dar și a aplicării în practic ă a normelor sale provine din
faptul că foarte rar faptele noastre pot fi judecate dup ă o logică maniheist ă, cu alte cuvinte rareori
avem de a face cu alb sau cu negru. Aprecierea ac țiunilor umane trebuie s ă țină de foarte multe ori
seama de contextul în care se produc. Crima, de exemplu, este de condamnat în majoritatea
situațiilor. Totu și în cazurile de legitim ă apărare aceasta poate fi considerat ă justificat ă. Vom detalia
aceste aspecte în capitolul referitor la etica abordat ă din perspectiva consecin țelor. De asemenea, a șa
cum vom vedea mai târziu, comunit ăți diferite, datorit ă diferențelor culturale, interpreteaz ă variat
aspectele etice. Astfel, implementarea normelor impersonale caracteristice societ ăților occidentale a
fost dificil ă și uneori chiar imposibil ă în coloniile pe care acestea le-au creat pe alte continente. Ceea
ce potrivit regulilor europene era considerat comportament neetic, era validat de tradi țiile adânc
înrădăcinate ale popula țiilor băștinașe. Situația se repet ă, într-o mare m ăsură, în cazul țărilor foste
comuniste care au fost integrate în Uniunea european ă, care au o mo ștenire cultural ă diferită,
dobândită în vremea comunismului sau, cazul României, chiar înainte de regimul comunist.

Deontologia este un set de reguli etice care se refer ă la o profesie anume. Cuvântul provine
din limba greac ă (deon – ceea ce trebuie f ăcut) și descrie normele obligatorii pentru practicarea unei
profesii. Astfel, exist ă deontologia profesiei medicale, deon tologia meseriei de jurnalist etc.

Tema 2. Originile eticii și a normelor etice

Aceasta este una dintre cele mai disputate teme în studiul eticii. Normele etice pot fi împ ărțite
în două categorii. În cea dintâi pot fi incluse cele informale care sunt rezultatul interac țiunilor
naturale între membrii unei comunit ăți. În cea de a doua categorie se g ăsesc reglement ările formale
care sunt produse fie de c ătre diferite autorit ăți publice, fie de c ătre forme asociative care doresc s ă își
autoreglementeze activitatea. Exist ă autori care sunt de p ărere că cele cu caracter formal (legi, coduri)
ar trebui excluse întrucât normele etice ar trebui s ă fie produsul spontan al diferitelor societ ăți și în
același timp să își păstreze un caracter deschis, dinamic. Transformarea lor în legi anuleaz ă și rolul
indivizilor ca agen ți morali, capabili s ă influențeze prin propria lor contribu ție atitudinea general ă cu
privire la ceea ce este bine și ceea ce este r ău într-o comunitate.
În ceea ce prive ște originea eticii și a normelor etice, principalele dou ă abordări invocă, pe de
o parte, religia ca o surs ă a lor, în timp ce altele opteaz ă pentru evolu ția natural ă a acestora în cadrul
unor grupuri umane. Singer respinge destul de ferm teoria privind originea religioas ă ale diferitelor
sisteme etice, admi țând doar contribu ții și influențe la construc ții morale mult mai complexe. Putem
fi de acord c ă nu au existat societ ăți care să fie caracterizate de norme etice având o unic ă origine, în
cazul acesta, divin ă. Consider ăm totuși că în unele situa ții rolul normelor religioase este dominant.
Regimurile fundamentaliste islamice reprezint ă bune exemple în aceast ă privință, dar într-o oarecare
măsură putem să ne referim și la unele societ ăți creștine (Spania în timpul inchizi ției, unde a existat o
lege a purit ății sângelui – „limpieza de sangre” sau în unele comunit ăți protestante radicale din
coloniile engleze din America).
Teoria evolu ționistă este și în opinia noastr ă mai potrivit ă pentru a explica starea sistemelor
de norme etice la un anumit moment. Chiar dac ă au fost generate de texte religioase, în cele mai
multe cazuri au suferit evolu ții importante de-a lungul timpului. Acum dou ă sute de ani, de exemplu,
în majoritatea societ ăților europene femeilor le era rezervat un rol casnic și de strict ă subordonare în
fața bărbatului. În zilele noastre situa ția este fundamental diferit ă.
Un alt element care influen țează normele etice este cel politic. Un exemplu foarte apropiat de
regimurile fundamentalist islamice îl reprezint ă cele totalitare. F.A. von Hayek a afirmat, de altfel,
despre regimul hitlerist, ca a fost unul moral, deoarece a încercat s ă impună societății germane o
anumită morală, o anumit ă înțelegere a binelui și a răului. Dac ă acceptăm argumentul lui Hayek,
aceeași etichetă se poate aplica și regimurilor comuniste.
Cele două exemple de regimuri totalitare sunt cazuri extreme de interven ție a politicului în
sfera eticii. Mai trebuie s ă menționăm și influențe mai moderate, dar totu și de multe ori importante,
cum ar fi personalit ățile politice sau diferitele ideologii.

1. De ce este important studiul eticii pentru administra ția publică?
Teoriile organiza ționale clasice au pornit de la premiza „dezumaniz ării” organiza țiilor,
publice sau private. Atât Max Weber în modelul birocratic ideal pe care l-a elaborat, cât și Frederick
Taylor în „Principiile managementului științific” au imaginat structuri în care rolul factorului uman
era redus la cel al unei simple „roti țe” într-un angrenaj. Oamenii puteau fi înlocui ți fără ca
funcționarea sistemului s ă fie afectat ă. Teoriile comportamentaliste au amendat aceast ă abordare,
demonstrând c ă există o influen ță reciprocă între organiza ție și cei care o compun. Astfel, condi țiile

în care muncesc membrii unei organiza ții le influen țează performan ța, dar în egal ă măsură rezultatele
acesteia sunt afectate de comportamentul celor care o alc ătuiesc.
Abordări similare au ap ărut și în domeniul eticii, doar c ă succesiunea lor a fost invers ă.
Astfel, pentru o lung ă perioadă de timp natura uman ă a fost considerat ă singura sau cea mai
important ă responsabil ă pentru comportamentele neetice. Cu alte cuvinte corup ția sau alte forme de
încălcare a normelor morale apar atunci când în pozi ții oficiale ajung persoane predispuse la fapte
reprobabile. În ultimii zeci de ani opinia în rândul speciali știlor s-a modificat, tocmai datorit ă
constatărilor rezultate în urma studiilor privind corup ția, cât și a demersurilor practice de a combate
corupția.
Astfel, s-a constatat c ă există diferențe considerabile între țări cu caracteristici similare. În
America de Sud, Chile și Uruguay sunt plasate în clasamentul Transparency International pe anul
2009 pe pozi ția 25, în timp ce alte țări din America de Sud le g ăsim doar pe pozi ția 75 (Brazilia,
Columbia și Peru – Transparency International plaseaz ă pe același loc țările cu acela și scor, în acest
caz, 3 și 7). Exist ă diferențe semnificative și între statele membre ale Uniunii Europene. Între statele
care au avut acces în Uniune în primul val de extindere (1 ianuarie 1973), Danemarca ocup ă locul 2
în clasamentul TI, în vreme ce Irlanda și Regatul Unit sunt clasate pe locurile 14, respectiv 17.
Diferențe și mai accentuate exist ă în ceea ce prive ște țările admise în UE în perioada 1980-1986,
respectiv Grecia, Spania și Portugalia. Spania și Portugalia sunt plasate pe pozi țiile 32, respectiv 35,
dar Grecia, de și membră a Uniunii cu cinci ani mai devreme este de abia pe pozi ția 71. La fel, cele
zece state admise în anul 2004 sunt clasificate începând cu locul 27 (Estonia și Slovenia) și sfârșind
cu locul 56 (Slovacia). Trebuie remarcat și faptul c ă unul din statele fondatoare ale Uniunii, Italia,
este situat ă pe o pozi ție inferioar ă, respectiv 63. Concluzii similare pot fi desprinse studiind și cazul
țărilor din sud-estul Asiei. Este necesar totu și, să menționăm că aceste diferen țe privind gradul de
corupție pot să aibă foarte multe alte explica ții asupra c ărora nu vom insista aici.
În egală măsură s-a constatat c ă instituții care sunt eficiente în unele țări sunt total lipsite de
eficiență în altele. Un exemplu ar fi cel al Ombudsmanului din Suedia, care adoptat în regimurile în
tranziție spre democra ție, a dat rezultate mult mai modeste (Mungiu-Pippidi, 2006, p. 96).
Astfel, în zilele noastre comportamentul neetic este considerat, în cea mai mare m ăsură, o
consecință a contextului, a legisla ției deficitare sau a modului defectuos de organizare a institu țiilor
publice. Aspectele culturale, tradi țiile pot, la rândul lor, s ă fie surse ale corup ției (Caiden și Caiden, în
Richter, Burke și Doig, 1990, pp. 61-62). A în țelege corect cauzele care conduc la comportamente
neetice pot conduce la identificarea celor mai eficiente metode de combatere a acestora.
Importanța combaterii corup ției rezultă din analiza consecin țelor încălcării acestora asupra
instituțiilor publice și uneori asupra unor întregi comunit ăți.
În primul rând un comportament neetic și cu precădere faptele care poart ă denumirea generic ă
de corupție au ca rezultat o utilizare neeficient ă, o risipă a resurselor de toate felurile care se afl ă la
dispoziția organiza țiilor care activeaz ă în administra ția publică. De aici rezult ă o afectare în sens
negativ a modului în care aceste organiza ții reușesc să își îndeplineasc ă atribuțiile, a cantit ății de
servicii oferite popula ției și evident și a calității acestora.
Pentru a în țelege un alt efect negativ major pe care comportamentul neetic îl poate avea în
spațiul public o s ă prezentăm o mică istorisire: celebrul actor Errol Flynn a avut la un moment dat un
proces în Fran ța. În acest scop și-a angajat un avocat. Acesta a început s ă studieze cazul, dar și

legislația Franței pentru a- și putea ap ăra clientul. În acel moment, unul dintre apropria ții actorului l-a
sfătuit să nu mai depun ă eforturi întrucât judec ătorul care urma s ă judece cauza a fost cump ărat.
Replica avocatului a fost elocvent ă: „Ce se întâmpl ă dacă partea advers ă l-a plătit mai mult?”. Acest
caz ilustreaz ă foarte bine consecin țele încălcării legilor de c ătre cei care ar trebui s ă le aplice.
Concret, atunci când legea înceteaz ă să mai fie aplicat ă, intervine legea celui mai puternic: a celui
puternic din punct de vedere fizic sau ca în cazul nostru a celui mai puternic din punct de vedere financiar etc. Practic, este anulat ă egalitatea între cet ățeni pe care legile ar trebui s ă o asigure și este
afectat caracterul democratic al statului.
O altă consecin ță a încălcării normelor etice este și scăderea încrederii cet ățenilor în
instituțiile publice. Aceast ă neîncredere poate s ă cauzeze probleme în implementarea politicilor
publice sau mai grav forme de nesupunere civic ă precum refuzul de a pl ăti impozite, taxe sau tarife,
proteste uneori chiar în forme violente.

Studiu de caz 1. Monarhia francez ă implicat ă în activit ăți speculative
Domnia Regelui Soare – Ludovic al XIV-lea – a reprezentat o perioad ă extrem de fast ă în
istoria Fran ței care a devenit în acea perioad ă principala putere a Europei. Pentru a ajunge la acest
statut suveranul a purtat un lung șir de războaie, uneori cu întreaga Europ ă coalizată împotriva
Franței. Aceste conflicte au avut consecin țe extrem de negative pentru starea economic ă a țării. Cu
alte cuvinte, Fran ța era la sfâr șitul domniei lui Ludovic al XIV-lea, în pragul falimentului. În acest
moment s-a prezentat la curtea ducelui d’Orleans, regentul regelui Ludovic al XV-lea, pe atunci
copil, un sco țian pe nume John Law, economist de profesie. Acesta i-a propus regentului o serie de
soluții pentru criza financiar ă pe care o traversa Fran ța. Astfel, a fost înfiin țată o Bancă Centrală ale
cărei acțiuni au putut fi cump ărate cu hârtii de valoare, denumite titluri de stat (1716). Pentru a cre ște
încrederea în aceste titluri de stat, ele au fost acceptate și la plata impozitelor. De asemenea, Law a
mai înfiin țat Compania Occidentului care va ajunge s ă administreze teritoriile st ăpânite de francezi în
America de Nord și China (1717). Atât Banca Central ă, dar mai ales Compania Occidentului vor
cunoaște un succes imens. De exemplu, în cazul Companiei ac țiunile emise ini țial la un pre ț de 500
de livre au ajuns s ă valoreze în mai pu țin de doi ani 18.000 de livre. De fapt, mecanismul a fost foarte
asemănător cu cel care a produs criza economic ă din 2008-2010. Valorile acelor ac țiuni au fost mult
umflate de ac țiuni speculative. În momentul în care de ținătorii lor au încercat s ă le vândă pentru a- și
concretiza câ știgurile compania a dat faliment. La fel s-a întâmplat și cu Banca Central ă, devenită
între timp Banca Regal ă, aflată sub protec ția regelui. Șocul a fost resim țit în întreaga Europ ă,
încrederea în astfel de instrumente financiare fiind afectat ă pentru o lung ă perioadă. Opinia public ă a
fost scandalizat ă și de informa țiile potrivit c ărora membri ai familiei regale franceze și apropiați ai
acesteia, fiind avertiza ți din timp, au reu șit să își vândă acțiunile la pre țurile fabuloase dinaintea
falimentului. Numero și istorici afirm ă că acela a fost momentul în care monarhia francez ă a început
să piardă încrederea supu șilor, ceea ce i-a produs pr ăbușirea 70 de ani mai târziu .(Informa țiile au fost
preluate din: Antoin E. Murphy, John Law. Economic Theorist and Public Policy Maker , Oxford
University Press, New York, 1997).

Întrebări și exerciții
1. Care au fost principalele aspecte neetice din studiul de caz prezentat?

2. Care au fost principalele efecte negative din studiul de caz prezentat și cum ar fi putut fi
evitate?
3. Care este importan ța încrederii cet ățenilor/clien ților pentru activitatea institu ției în care v ă
desfășurați activitatea?

Tema 3. Abordari teoretice cu privire la conceptul de etic ă

1. Binele ca scop și mijloc al politicii
Gândirea politic ă a antichit ății au fost dominat ă de ideea binelui absolut. Filosofii antici (cei
mai cunoscu ți fiind Platon și Aristotel) au încercat s ă imagineze o societate (cetate) ideal ă care să
asigure tuturor membrilor s ăi binele absolut men ționat mai sus. Fie c ă imaginea acestui bine era
reprezentat ă de „dreptatea absolut ă” la Platon, sau fericirea suprem ă la Aristotel, scopul activit ăților
celor care aveau în grij ă destinele comunit ății (ale cet ății) era realizarea acestui înalt deziderat.
Mijloacele prin care se putea ajunge la îndeplinirea „binelui cel mai înalt” erau și ele esen țialmente
pozitive, bune (dreptate, virtute, în țelepciune, curaj).
Potrivit lui Platon dreptatea absolut ă putea fi realizat ă prin asumarea de c ătre fiecare dintre
membrii cet ății a propriului destin. Cu alte cuvinte, divinitatea a h ărăzit fiecăruia dintre noi o anumit ă
soartă și corespunz ător, un anumit tip de ocupa ție (Platon împarte profesiile din cetate în trei mari
categorii: cele de conduc ători ai cet ății (politicienii), cele de ap ărători ai cet ății (războinicii) și cele
care asigurau subzisten ța cetății (meșteșugurile, comer țul, agricultura etc.). Dreptatea putea fi
realizată atunci când fiecare membru al cet ății își păstra ocupa ția pentru care a fost n ăscut (în acest fel
viața cetății desfășurându-se într-un mod optim). Conduc ătorii cetății erau cei mai buni fii ai acesteia,
Platon fiind de p ărere că cei mai potrivi ți ar fi filosofii (de și recunoa ște că aceștia nu au, de regul ă,
apetență pentru treburile publice). Pentru a ilustra calit ățile pe care ace ști conduc ători ai cet ății ar
trebui să le aibă Platon ne prezint ă în lucrarea sa Republica (sau dialogul Republica – dialogul fiind
forma în care Platon și-a redactat opera), alegoria pe șterii. Conform acestei alegorii, un grup de
oameni erau ținuți prizonieri într-o pe șteră cu spatele la intrare (cu spatele la lumin ă care în acest caz
semnifica realitatea, adev ărul). Tot ceea ce vedeau ei erau doar umbrele reflectate pe pere ții peșterii
(deci o imagine deformat ă a realității). Unul din ace ști prizonieri reu șește prin eforturi foarte mari s ă
se elibereze și să ajungă afară, la lumin ă. În acest fel el ajunge s ă cunoască realitatea, adev ărul. Din
acest moment el tr ăiește o mare dilem ă: să se întoarc ă în peșteră, încercând s ă-i elibereze și pe
semenii s ăi sau să își continue drumul p ăstrând doar pentru el beneficiul cunoa șterii adev ărului.
Platon vrea s ă descrie în povestea de mai sus condi ția filosofului, a celui care ar trebui s ă conducă
cetatea: el reu șește prin efortul s ău personal s ă se ridice deasupra celorlal ți semeni ai s ăi ajungând la
„lumină”, cu alte cuvinte ajungând s ă cunoască „adevărul”, după cum spuneam valoarea suprem ă în
societatea ideal ă imaginat ă de Platon. Realizând acest scop el se afl ă în fața unei dileme: s ă se
sacrifice în folosul comunit ății (întorcându-se în pe șteră pentru a- și ajuta semenii s ă se elibereze și să
cunoască la rândul lor adev ărul, adică să ajungă la lumina din lumea real ă) sau să se retragă în lumea
sa păstrând doar pentru el roadele eforturilor sale (este de fapt o ilustrare a dramei personale tr ăite de
Platon, care a fost preg ătit pentru o carier ă politică la care a renun țat în urma condamn ării de către
atenieni a „dasc ălului său”, Socrates; din acel moment el a fost confruntat cu aceast ă dilemă: ar fi
trebuit să practice meseria pentru care sim țea chemare, dar asta ar fi însemnat s ă-și sacrifice propriile
interese și principii, studiul în primul rând și, foarte important, s ă și le sacrifice pentru ni ște oameni
care nu meritau (nu cuno șteau, nu erau capabili s ă cunoască „adevărul”).
Putem spune ast ăzi că societatea imaginat ă de Platon este utopic ă. O formă de organizare
statală în care oamenii r ămân încremeni ți în condi ția în care s-au n ăscut, fără a încerca s ă își
îmbunătățească soarta este imposibil de realizat. Dator ăm totuși filosofului grec idei valoroase cum ar

fi binele ca și scop al organiza țiilor politice sau cea a datoriei pe care fiecare dintre noi o are fa ță de
comunitate.
Aristotel a încercat la rândul s ău să identifice forme mai bune de organizare a statului. Spre
deosebire de predecesorul s ău, el a avut o viziune mult mai realist ă, încercând s ă integreze în
construcția sa aspectele pozitive ale regimurilor politice care au func ționat în diferite momente.
Aristotel a realizat un studiu consistent în leg ătură cu aceste regimuri (157 sau dup ă alți autori 170 de
„Constitu ții” – descrieri de regimuri; este aproape sigur c ă aceste studii au constituit lucr ări
pregătitoare pentru „Politica” și că o parte important ă a lor a fost realizat ă de către studen ții lui
Aristotel; din aceste constitu ții s-a păstrat doar „Constitu ția Statului Atenian”). „Ar trebui s ă căutăm
nu numai cea mai bun ă formă de guvern ământ, dar și cea posibil ă și care poate fi realizat ă cu ușurință
de către toți” (Aristotel, 1999). Forma cea mai bun ă de organizare rezult ă din îmbinarea
caracteristicilor pozitive ale formelor existente. Este una dintre constantele abord ărilor lui Aristotel,
care de regul ă a insistat pentru adoptarea solu țiilor „de mijloc”. Un exemplu remarcabil, dac ă ne
gândim la abord ările moderne, este accentul pe care îl pune pe necesitatea existen ței unei clase de
mijloc numeroase, care prin natura sa se opune exceselor.
În cadrul „Politicii” este descris ă o tipologie extrem de variat ă de regimuri politice, dar noi
vom reține aici doar pe cele mai importante. O prim ă mențiune este c ă Aristotel împarte regimurile
politice în unele „bune sau pozitive” și unele „rele sau negative”. Din punctul de vedere al modului
de organizare a conducerii, Aristotel identific ă trei tipuri principale de regimuri: cele în care conduce
un singur om, cu varianta pozitiv ă monarhia (monarhul conduce în beneficiul tuturor cet ățenilor) și
cea negativ ă tirania (tiranul este mânat doar de propriul interes); cele în care conduce un num ăr
restrâns de membrii ai comunit ății, unde avem ca regim „bun” aristocra ția și ca regim „corupt”
oligarhia; regimul în care conduc cei mul ți, caz în care „politeia” este regimul considerat pozitiv
(conduc cei mul ți, dar cei care sunt de bun ă calitate și în folosul tuturor), respectiv democra ția, forma
coruptă a acestui tip de regim. Observ ăm că și Aristotel este un critic al democra ției, dar mult mai
moderat decât Platon.
Deși între cei doi filosofi exist ă această semnificativ ă deosebire privitor la modul în care se
poate constitui un guvern ământ bun, exist ă totuși importante elemente comune: situarea politicii
deasupra tuturor celorlalte îndeletniciri din cetate, obiectivul pe care politica trebuie s ă îl realizeze,
„binele absolut”, un bine pe care de fapt cei doi filosofi au dificult ăți să-l descrie. „Dar dac ă toate
comunitățile umane urm ăresc un bine de un anumit fel, statul sau comunitatea politic ă, care este cea
mai înaltă formă de organizare uman ă dintre toate, și care le include pe toate celelalte, țintește spre
bine într-o manier ă mult mai puternic ă decât toate celelalte, și anume la binele cel mai înalt”
(Aristotel, 1999).

Creștinismul a preluat foarte mult din înv ățăturile filosofilor antichit ății (după cum se știe,
învățăturile lui Isus au ajuns la noi în primul rând prin intermediul Apostolului Pavel care avea o
educație cu influen țe greco-romane). Prin urmare marii gânditori ai bisericii (vom men ționa aici doar
două nume: Sfântul Augustin și Sfântul Toma din Aquino) au sus ținut la rândul lor, în scrierile lor
ideea binelui atât ca scop cât și ca mijloc al ac țiunii politice. Aceste interpret ări aparțin unor autori
care au scris la mult ă vreme dup ă ce Hristos și-a prezentat înv ățăturile. Din studierea evangheliilor
unii speciali ști deduc c ă: „Iisus nu a stabilit norme etice precise și detaliate. Hristos nu se pronun ță cu

privire la problemele sociale, cu excep ția divorțului. Nu se pronun ță cu privire la r ăzboi, pedeapsa
capitală, jocuri de noroc, justi ție, administrarea legii, împ ărțirea bunurilor, socialism, uniformizarea
veniturilor, egalitatea se xelor, discriminarea rasial ă, egalitatea șanselor, tiranie, libertate, sclavie,
autodeterminare sau contracep ție” (Preston apud Singer, 1996, p. 127). Prin urmare, a șa cum vom
vedea și în cazul eticii întemeiate pe virtute, promovate de c ătre Aristotel, Iisus a încercat s ă ne
înfățișeze o anumit ă formă, considerat ă a fi dorit ă de către Dumnezeu, a naturii umane și nu un
îndreptar care s ă ne indice comportamente dezirabile în situa ții concrete.

2. Răul ca fundament al societ ății
În afara laturii spirituale și etice, activitatea politic ă a Bisericii Catolice a avut și ea o
importanță majoră pe parcursul istoriei. De și, așa cum am precizat, Iisus nu a emis înv ățături cu
valențe sociale sau politice, activitatea Bisericii Cre știne a avut, mai ales în cazul structurii sale din
vestul Europei, o important ă component ă politică. La căderea Imperiului Roman de Apus singura
structură articulată care s-a p ăstrat în vestul Europei a fost Biserica. Ca o consecin ță ea a preluat o
parte din atribu țiile statului care nu mai exista. Ulte rior, capii Bisericii nu au mai dorit s ă abandoneze
puterea ob ținută, în favoarea suveranilor laici. Acest fapt a condus la numeroase confrunt ări, adesea
militare, între Papalitate și diferiți monarhi din Europa occidental ă. Nu vom intra aici în detaliile
acestor confrunt ări. Ceea ce vrem s ă menționăm este că acțiunea politic ă a Bisericii avea loc sub
semnul unei controverse care exista în doctrina acesteia: pe de o parte, Biserica ar fi trebuit s ă se
ocupe doar de latura spiritual ă a vieții lăsând treburile lume ști în seama suveranilor laici (potrivit
afirmațiilor lui Isus: „da ți Cezarului ce-i al Cezarului” sau „Imp ărăția mea nu este în aceast ă lume”).
Dar pe de alt ă parte una din misiunile Bisericii consta în mântuirea omenirii de p ăcat. Ori acest lucru
putea fi realizat cel mai bine prin conducerea efectiv ă a comunit ăților umane. În consecin ță, Biserica
Catolică și-a păstrat până târziu (într-o anumit ă măsură, până în zilele noastre) preten ția de a participa
la conducerea societ ății.
În mare m ăsură acțiunea politic ă a Bisericii, mai cu seam ă în Evul Mediu, a avut un efect
pozitiv. Competi ția între multiplelele centre de puter e care au existat în acea perioad ă (monarhie,
biserică, nobilime, marile ora șe) a contribuit la p ăstrarea unui nivel acceptabil de libertate în
societățile medievale, permi țând evolu ția spre democra țiile moderne.
Prezența Bisericii pe scena politic ă a avut îns ă și o latură negativă. Existența a două centre de
putere care revendicau fiecare pentru sine dreptul de a conduce treburile publice a fost o surs ă de
dezordine, dezordine care de multe ori a luat forma r ăzboiului. Scind ările, schismele survenite în
decursul timpului în cadrul Bisericii au provocat la rândul lor confrunt ări armate. Prin urmare
proiectul care a dominat gândirea și practica politic ă între secolele XIII-XVII a fost eliminarea
Bisericii din via ța politică și limitarea acesteia doar la latura spiritual ă a vieții. Din punct de vedere
ideologic acest lucru a fost greu de sus ținut atâta timp cât politica și societatea erau fundamentate
teoretic pe „bine”, dup ă modelul antic, preluat dup ă cum am spus și de către Biseric ă. Pentru a
înțelege mai bine, s ă ne imagin ăm o situa ție în care un suveran intra în conflict cu Biserica. Potrivit
teoriilor antichit ății, conduc ătorul trebuia s ă fie un om bun, drept, în țelept, virtuos, iubitor de oameni
etc. Însă este ușor de înțeles că nici o fiin ță umană nu putea s ă pretindă că este mai bun, mai drept,
mai înțelept decât Dumnezeu, respectiv decât reprezentantul s ău pe pământ, Papa. Prin urmare, din
punct de vedere ideologic monarhul, sau cu alte cuvinte puterea laic ă se afla pe pozi ții de inferioritate

față de Biseric ă. Apariția religiilor concurente (catolicismul și diferitele forme de protestantism) a
ridicat o alt ă problemă în ceea ce prive ște fundamentarea societ ății și a politicii pe valori pozitive, pe
„bine”. Orice religie este o reprezentare a binelui, ne înva ță cum să ne comport ăm pentru a fi ale și de
Dumnezeu sau pentru a ajunge în Rai. Care este îns ă, „calea cea dreapt ă”? Este cea ar ătată de
catolicism? Sau de ortodoxism? Sau de protestantism? Și enumărarea religiilor ar putea continua.
Războaiele religioase au reprezentat o form ă extremă a conflictului între religii, adic ă a conflictului
între mai multe reprezent ări ale binelui. Având imaginea acestor r ăzboaie, autori ca Niccollo
Machiavelli sau Thomas Hobbes au tras concluzia c ă binele, fiind diferit pentru fiecare fiin ță umană,
nu poate reprezenta un fundament pe care s ă poată fi construit ă societatea, respectiv corpul politic.
Un astfel de fundament îl poate reprezenta r ăul, răul care este pentru fiecare dintre noi „r ăul cel mai
mare” și anume moartea, teama de moarte. Una din teoriile privind apari ția statului afirm ă că statul a
apărut ca răspuns la nevoia universal ă de protec ție a ființei umane. Cu alte cuvinte omul a creat și
acceptă statul și rigorile rezultate din existen ța acestuia pentru c ă în felul acesta ob ține un anumit
grad de protec ție în fața agresorilor interni (r ăufăcători) sau externi, în fa ță vicisitudinilor naturii sau
în fața altor evenimente neprev ăzute. Altfel spus amenin țările de tot felul și teama fa ță de acestea au
determinat omenirea s ă creeze instrumentul numit stat. În egal ă măsură aceste elemente determin ă
supunerea oamenilor, adic ă respectarea regulilor impuse de c ătre stat.
Originalitatea lui Machiavelli a constat în curajul de a afirma c ă, din punct de vedere politic și
social, mijloacele violente (r ăul) sunt cele eficiente. O societate în care s ă domneasc ă pacea poate fi
creată, întemeiat ă prin mijloace violente: „Se poate spune c ă folosești bine cruzimea (dac ă este
îngăduit a vorbi bine despre r ău), atunci când o folose ști o singur ă dată și constrâns de nevoia de a- ți
asigura puterea, dar nu continui pe aceea și cale, ci faci în a șa fel încât ac țiunea pe care ai s ăvârșit-o să
aducă un cât mai mare folos supu șilor tăi” (Machiavelli, 2000, p. 37). Într-adev ăr, statul asigur ă
pacea în societate prin mijloace negative – amenzi, închisoare etc. Aceasta este, de fapt, teoria lui Machiavelli: pentru men ținerea ordinii în stat violen ța este necesar ă și justificat ă. De altfel, cvasi-
majoritatea speciali știlor în științe politice afirm ă că utilizarea constrângerii fizice pentru a asigura
respectarea legilor este principala caracteristic ă a statului.
Prin teoria sa, Machiavelli ne propune în acela și timp, ceea ce Pierre Manent nume ște o
desacralizare a politicii. Scopul aces teia nu mai este realizarea unui bine absolut, a fericirii sau a
dreptății absolute. Politica și politicienii trebuie s ă realizeze un obiectiv mult mai modest: siguran ța
fizică a membrilor comunit ății, fericirea, binele, r ămânând în responsabilitatea fiec ăruia. Mijloacele
prin care se asigur ă această siguranță personală sunt violente, dar teama de moarte (cel mai mare r ău
pentru majoritatea oamenilor) ne face s ă acceptăm constrângerile impuse de legi și pedepsele care
survin în urma nerespect ării acestora pentru c ă în acest fel ne este protejat ă viața.
Sigur că folosirea unor astfel de mijloace ridic ă importante probleme etice. Pedeapsa este
folosită pentru a asigura respectarea unor reguli. Cine stabile ște aceste reguli, cine stabile ște
pedepsele, când sunt ele justificate și care este nivelul de „violen ță” care poate fi folosit pentru
asigurarea ordinii în stat? Machiavelli a fost foar te explicit în a recomanda mijloacele condamnabile
doar pentru situa țiile excep ționale. Nu trebuie s ă uităm nici contextul în care și-a scris opera. În
societățile moderne mijloacele pozitive, în principal educa ția și cele negative, pedepsele trebuie
utilizate simultan pentru a ob ține o pace social ă durabilă. Acestea sunt probleme care vor fi
întotdeauna subiectul unor intense dezbateri.

În orice caz, teoria formulat ă de către Machiavelli a pus bazele ideologice pentru eliminarea
bisericii din activitatea politic ă: odată demonstrat c ă binele în societate se realizeaz ă prin metode
violente, Biserica a fost practic scoas ă în afara jocului, deoarece este evident c ă Biserica nu putea s ă
își asume mijloacele invocate de c ătre filosoful italian.

Studiu de caz 2
Doi tineri adolescen ți comit o mic ă infracțiune și sunt urm ăriți de poliție. La un moment dat
ajung în fa ța unui gard. Doar unul dintre ei reu șește să treacă peste gard și să scape. Cuprins de
remușcări adolescentul se dedic ă preoției. Celălalt este prins și este trimis într-o școală de corec ție
unde înva ță deprinderi mai rele, sfâr șind în cele din urm ă pe scaunul electric. Înainte de a fi
condamnat, el ajunge prin intermediul preotului, fostul s ău prieten, în contact cu un grup de
adolescen ți care încep s ă îl admire, v ăzând în el un erou. Înainte de execu ție, preotul îi cere s ă renunțe
la alura de erou pentru a nu se transforma într-un model pentru tinerii care îl admirau, ceea ce el
acceptă, murind cu umilin ță. După execuție, preotul îi cheam ă pe adolescen ți: „Haideți să ne rugăm
pentru cineva care, o dat ă, nu a reu șit să sară un gard”. (Un rezumat al filmului: „Îngeri cu fe țe
murdare” – regia Michael Curtiz; în rolurile principale: James Cagney, Humphrey Bogart, Pat
O’Brien).

Întrebări și exerciții
1. Cum aprecia ți destinul diferit al celor doi tineri?
2. Unde a gre șit statul în tratamentul aplicat adolescentului care a comis acea m ăruntă
infracțiune?
3. Ținând cont și de învățăturile rezultate din studiul de caz, cum crede ți că trebuie gestionate
greșeli ale unor subordona ți ai dvs.?

3. Etica virtu ții
Primele teorii privind etica au fost formulate în antichitate. Acest domeniu al cunoa șterii a
constituit o preocupare pentru foarte mul ți filosofi, dar cei care au realizat primele construc ții
coerente au fost cei doi mari gânditori greci, Platon și mai ales Aristotel. În ceea ce-l prive ște pe
acesta din urm ă, îi sunt atribuite trei tratate de moral ă în legătură cu care mai exist ă încă controverse
legate de paternitatea lor. Se pare totu și că, cel puțin asupra uneia dintre acestea, Etica nicomahic ă,
există un oarecare consens între speciali ști în a-i fi atribuit ă lui Aristotel1.
Potrivit autoarei americane Rosalind Hursthouse, aceast ă viziune asupra eticii pune accentul
pe virtutea individului sau altfel spus, pe caracterul s ău moral. Astfel, etica virtu ții este considerat ă a
fi o abordare care: „1. Este preocupat ă mai degrab ă de calitatea individului decât de ac țiunile pe care
acesta ar trebui s ă le întreprind ă; 2. Ridică întrebarea: ce fel de persoan ă trebuie să devin în loc de: ce
acțiuni ar trebui s ă întreprind? 3. Utilizeaz ă mai degrab ă concepte precum bine sau virtute decât unele
precum drept, îndatorire, obliga ție; 4. Respinge idea c ă etica este codificabil ă astfel încât s ă servească
drept ghid pentru ac țiuni specifice” (Hursthouse, 1999, p. 17).
R e ve n i n d l a A r i s t ot e l , î n o pi n i a s a , om u l e s t e p r i n n a t u r a s a î n d e m n a t s ă caute binele. Dar
acest bine „nu este unul concret, precum banii, onoarea sau pl ăcerea. Aristotel utilizeaz ă un termen

1 Unele din operele aristoteliciene sunt atribuite, integral sau par țial unor discipoli ai s ăi.

destul de greu de tradus, eudaimonia , care ar putea s ă însemne binecuvântare, fericire sau
prosperitate , o stare în care te sim ți bine și faci bine, sim țindu-te bine. Virtu țile sunt tocmai acele
calități care ajut ă individul s ă atingă eudaimonia ” (MacIntyre, 2007, p. 147). Oamenii nu posed ă
aceste virtu ți în mod natural, ei beneficiind din na ștere doar de aptitudinea de a le deprinde, proces
care are loc în urma practic ării lor: „…nici una dintre virtu țile etice nu este inoculat ă în noi de natur ă;
căci nimic din ceea ce exist ă în mod natural nu poate fi schimbat prin deprindere: de exemplu, piatra,
căreia natura i-a dat o mi șcare descendent ă, nu ar putea fi deprins ă cu mișcarea invers ă,…așadar
virtuțile nu apar în noi nici în mod natural, nici contra naturii, ci ne-am n ăscut cu aptitudinea de a le
primi, pentru a le perfec ționa prin deprindere” (Aristotel, 1988, p. 32).
Așadar, orice calificare uman ă se câștigă prin învățare, prin exerci țiu. De modul în care sunt
deprinse diferitele înv ățături depinde dac ă rezultatul va fi pozitiv sau negativ. Astfel, în urma
cântatului la lir ă pot să rezulte cânt ăreți buni sau pro ști, în urma practic ării arhitecturii putem avea
arhitecți buni sau mai pu țini buni. Aceast ă regulă se aplică și în cazul virtu țiilor: prin maniera de a
învăța din interac țiunile cu ceilal ți oameni devenim drep ți sau mai pu țin drepți.
Prin urmare, procesul de înv ățare, ceea ce deprindem de la cei din jurul nostru, este
determinant pentru modul în care ne vom comporta în viitor din punct de vedere al normelor etice. Cu alte cuvinte, dac ă în urma procesului de formare e ști o persoan ă bună, vei avea capacitatea ca în
viitor să apreciezi corect diferitele situa ții cu care te vei confrunta și să acționezi într-un mod
corespunz ător.
Din perspectiva sectorului public este de subliniat importan ța culturii organiza ționale, a
mediului cu care tinerii care acced în func țiile publice intr ă în contact. Construc ția instituțională,
precum și deciziile manageriale trebuie s ă aibă în atenție în permanen ță limitarea posibilit ății
elementelor care prezint ă riscul de a influen ța negativ activitatea institu ției din perspectiva regulilor
etice. La fel de important ă este și educația celor care activeaz ă
în sectorul public, atât cea dinaintea
carierei, cât și cea din timpul carierei. Speciali știi în combaterea corup ției insistă asupra importan ței
pe care cursurile periodice în domeniul eticii îl au pentru un climat s ănătos în cadrul institu ției. De
asemenea, sunt necesare discu ții periodice despre riscurile asociate comportamentului neetic, despre
aspectele din func ționarea institu ției care prezint ă vulnerabilitate la corup ție.
Integrarea tinerilor în colectiv va trebui tratat ă la rândul ei cu cea mai mare aten ție pentru a se
evita expunerea acestora la exemple sau tenta ții legate de corup ție.

Studiu de caz 3
Adjunctul managerului unui mic or ășel din Statele Unite a împlinit trei ani în aceast ă funcție.
El a fost chemat la un dialog de c ătre șeful său, care i-a comunicat c ă îi apreciaz ă foarte tare
activitatea, dar l-a sf ătuit să încerce o promovare în carier ă, prin ocuparea unei func ții care să implice
mai mult ă responsabilitate și provocări suplimentare. Întrucât managerul ora șului nu dorea s ă se
pensioneze sau s ă se mute în alt ora ș, acesta l-a sf ătuit pe adjunctul s ău să încerce s ă obțină o poziție
de manager într-o alt ă localitate mai mic ă sau una de adjunct într-un ora ș mai mare. Dup ă o serie de
încercări, tânărul nostru a reu șit să obțină funcția de manager al unei localit ăți suburbane, aflate în
vecinătatea unui mare ora ș. După instalare a fost invitat la o mas ă cu consiliul de administra ție al
localității. Dar spre surprinder ea sa, la acea mas ă au fost prezente dou ă persoane, pre ședintele unei
firme de construc ții și liderul de sindicat din cadrul acesteia.

Discuția a atins și subiectul construc ției unor drumuri, moment în care pre ședintele firmei l-a
întrebat direct pe tân ărul manager ce comision dore ște pentru a avea o atitudine favorabil ă față de
companie. Managerul s-a declarat surprins, iar pre ședintele consiliului de administra ție a găsit de
cuviință să îl tragă deoparte pentru a-i explica modul în care se desf ășoară relația între autorit ățile
locale și respectiva companie, încercând s ă îl conving ă că toată lumea consider ă aceste practici
acceptabile și că managerii care au ocupat înainte aceast ă funcție au procedat la fel. Mai mult, un
eventual refuz ar tensiona rela țiile între autorit ăți și compania de construc ții. Cu toate insisten țele
președintelui, tân ărul manager a decis c ă nu poate comite ilegalit ăți și a refuzat comisionul.

Întrebări și exercții
1. Cum explica ți atitudinea tân ărului manager în fa ța ofertei f ăcute de conduc ătorul firmei,
susținută și de președintele consiliului de administra ție?
2. Cum aprecia ți comportamentul celorlal ți participan ți la discu ție? Cine poart ă cea mai mare
responsabilitate pentru situa ția din respectiva localitate?
3. Imaginați cele mai bune m ăsuri pentru a preveni astfel de situa ții în institu ția în care v ă
desfășurați activitatea.

4. Etica privit ă prin prisma consecin țelor
Am făcut referire mai sus la opera lui Niccolo Machiavelli. Foarte mul ți speciali ști îl
consideră întemeietorul științei politice moderne. La fel, este considerat și inventatorul mijloacelor
negative, murdare, folosite în politic ă. Această din urmă imagine este nedreapt ă. Gânditorul florentin
și-a formulat teoriile bazându-se aproape în întregime pe experien țe preluate din istorie. Cu alte
cuvinte, crimele, minciuna, în șelătoria au existat dintotdeauna în politic ă. Machiaveli nu a f ăcut decât
să arate cum pot fi acestea folosite pentru realizarea proiectului s ău politic: construc ția unei societ ăți
care să asigure siguran ța fizică a componen ților săi.
„Principele”, lucrarea în care Machiavelli î și sintetizeaz ă ideile politice, este de fapt un
manifest și în același timp un manual adresat familiei de Medici care se afla în postura de a cumula
prin doi membri ai familiei puterea atemporal ă a bisericii (prin Papa Clement al VII-lea) și o putere
laică (prin ducele Lorenzo al II-lea de Medici – conduc ătorul Floren ței). Prin acest manifest,
Machiavelli încearc ă să îi determine s ă acționeze pentru realizarea unit ății statului italian, unitate care
ar fi trebuit s ă asigure pacea și prin urmare siguran ța cetățenilor. Fărâmițarea politic ă a Italiei din
perioada pe care o analizeaz ă gânditorul florentin este v ăzută ca sursă a unor războaie repetate. (A șa
cum am men ționat mai sus, atât f ărâmițarea politic ă, cât și războaiele sunt cauzate sau alimentate de
către disputa pentru putere între Biseric ă și stat; în Italia aceste conflicte fiind mai acute din cauza
prezenței papalit ății, care nu dorea constituirea unui stat put ernic pe teritoriul italian). Unificarea
Italiei este prin urmare solu ția care ar pune cap ăt acestor r ăzboaie. Având un reprezentant în scaunul
pontifical și unul în fruntea unuia din statele italiene, familia de Medici putea realiza un fel de unitate
a celor dou ă puteri și în acest fel ar putea realiza acest proiect. Pentru acest scop nobil orice mijloace
sunt permise. Machiavelli afirm ă că un principe nu trebuie s ă utilizeze în mod curent metode
condamnabile, dar trebuie s ă fie pregătit în orice moment s ă o facă pentru a asigura supravie țuirea
statului. Cu alte cuvinte, violen ța, minciuna, în șelătoria, chiar dac ă sunt reprobabile, sunt justificate
atâta vreme cât servesc unui scop nobil, în cazul de fa ță crearea unui stat capabil s ă asigure siguran ța
cetățenilor săi: „…spun c ă fiecare principe trebuie s ă vrea ca oamenii s ă-l socoteasc ă milos și nu crud;

cu toate acestea el trebuie s ă ia aminte și să nu foloseasc ă rău această milă. Cezare Borgia era socotit
un om crud, totu și această cruzime a lui restabilise ordinea în Romagna, adusese acestei provincii
unitatea și pacea…Dac ă vom privi cu aten ție aceste lucruri, ne vom da seama c ă el a fost mult mai
milos decât poporul florentin, care, pentru a nu fi acuzat de cruzime, a l ăsat ca Pistoia s ă fie distrus ă”
(Machiavelli, 2003, p. 59)
Teoria lui Machiavelli a constituit fundamentul conceptului cunoscut sub numele de „ra țiune
de stat”. Potrivit acestui concept unele ac țiuni, care în alte condi ții ar fi considerate reprobabile, pot fi
justificate prin prisma unui interes superior, în cazul de fa ță al statului.
Activitatea în sfera public ă ridică de multe ori astfel de dileme: suntem nevoi ți să luăm decizii
care au consecin țe negative pe termen scurt, dar vor da rezultate pozitive în viitor. Lu ăm hotărâri care
afectează negativ anumite persoane, dar au efecte benefice pentru un num ăr mai mare de concet ățeni.
(Închiderea unei întreprinderi cu pierderi reduce activitatea economic ă și crește șomajul pe termen
scurt, dar creeaz ă premizele pentru investi ții sănătoase și profitabile și pentru locuri de munc ă mai
bine plătite).
O altă abordare potrivit c ăreia acțiunile noastre sunt apreciate în func ție de finalitatea acestora
este utilitarismul. Gânditori precum Jeremy Bentham sau John Stuart Mill au afirmat c ă fiecare
activitate uman ă trebuie s ă fie întreprins ă cu un scop, s ă aibă o finalitate. Cu alte cuvinte, umbl ăm
pentru că trebuie s ă ajungem într-un anume loc, construim un pod pentru a asigura un mod de
traversare a unei ape etc. Aceast ă teorie utilitarist ă stă la baza noilor abord ări din administra ția
publică modernă, abordări conform c ărora activatea din institu țiile publice trebuie orientat ă spre
obiective și rezultate.

Studiu de caz 4
În data de 14 noiembrie 1940 conducerea avia ției germane decide s ă bombardeze foarte
violent ora șul englez Coventry, unde era localizat ă o parte din industria englez ă. Orașul mai fusese
bombardat și înainte, dar de aceast ă dată bombardamentul urma s ă fie devastator, fiind utilizate în
acest scop 515 de bombardiere. De ținând mașina german ă de codificat, Enigma, conducerea englez ă
a aflat de inten țiile germane. Cu toate acestea a decis s ă nu ia măsuri de ap ărare corespunz ătoare,
deoarece în acest fel germanii ar fi putut deduce c ă englezii le cunosc codurile secrete. Prin urmare
conducerea Marii Britanii, la cel mai în alt nivel, a decis sacrificarea ora șului pentru a putea p ăstra
avantajul descifr ării mesajelor germane. Distrugerile au fost atât de mari încât în vocabularul pilo ților
germani a fost introdus, la sugestia șefului propagandei, Joseph Goebels, verbul a coventriza.

Întrebări și exerciții
1. Cum aprecia ți decizia primului ministru Winston Churchil de a sacrifica ora șul Coventry?
2. Imaginați o situație ipotetic ă în care sunte ți nevoit s ă adoptați o decizie care va afecta un
număr de oameni, ob ținându-se în schimb beneficii mai mari și prezenta ți argumente pro și
contra unei astfel de decizii.

5. Etica principiului
Viața noastră de zi cu zi este guvernat ă de legi și de norme informale pe care le numim
tradiții, obiceiuri etc. În acest fel ne sunt indicate moduri dezirabile de comportament în comunitate.
Regulile, formale sau informale, re spectiv respectarea lor au relevan ță mai mare sau mai mic ă pentru

societate. Traversarea str ăzii pe culoarea ro șie a semaforului nu reprezint ă un fapt de aceea și gravitate
ca un furt sau o crim ă. Există însă o categorie de reguli a c ăror respectare este imperativ ă. Codurile
etice utilizate în administra țiile publice ale tuturor țărilor moderne stabilesc astfel de reguli care
trebuie respectate necondi ționat. Cum identific ăm aceste reguli? Filosoful german Immanuel Kant a
arătat că acestea pot fi determinate analizând acele comportamente sau ac țiuni umane care ar avea
consecințe deosebit de grave pentru întreaga omenire, ulterior adoptând contrarul acestor ac țiuni ca
reguli sau principii de comportament. Pentru a- și susține teoria, Kant ne ofer ă și o serie de exemple:
un individ care are o via ță dominată de nerealiz ări se hotărăște să scape de probleme prin sinucidere.
Am putea accepta ca un astfel de comportament s ă fie considerat potrivit și declarat ca un principiu
sau o lege universal ă a naturii? R ăspunsul este evident negativ întrucât o astfel de lege ar intra în
contradicție cu însăși rațiunea de a fi a naturii: promovarea, men ținerea vie ții. Prin urmare Kant
deduce de aici un principiu universal, obligatoriu pentru toate fiin țele umane: datoria de a- și asuma
propriul destin, cu alte cuvinte de a- și trăi viața, de a încerca s ă învingă dificultățile cu care se
confruntă pe parcursul acesteia.
Un alt exemplu furnizat de c ătre filosoful german este cel al unei persoane care are nevoie de
bani, solicit ă acești bani ca un împrumut, știind foarte bine c ă nu va putea s ă-i returneze. În acela și
timp este con știent că dacă nu va promite solemn c ă îi va restitui, nu va ob ține suma de bani dorit ă.
Prin urmare, decide s ă facă o promisiune mincinoas ă. Poate un astfel de comportament s ă devină o
regulă cu caracter general? Evident nu, deoarece dac ă toată lumea ar proceda în acest fel societatea
omeneasc ă ar fi paralizat ă de neîncredere. Rezult ă un alt pricipiu general: trebuie s ă fii corect în
relație cu ceilal ți.
Un al treilea exemplu ne prezint ă un individ dotat cu calit ăți deosebite care i-ar permite s ă
devină un personaj foarte folositor comunit ății, dacă ar face eforturi în acest sens. Dar el prefer ă o
viață comodă. Din nou Kant deduce un principiu universal: datoria fiec ăruia dintre noi este de a ne
utiliza calit ățile pe care ni le-a dat natura, un comportament opus având ca efect regresul omenirii.
Cel de-al patrulea principiu se refer ă la nevoia de solidaritate uman ă și acțiune în folosul
comunității, punând în discu ție situația opusă, în care fiecare și-ar urmări doar propriile interese
(Richter, Burke și Doig, 1990, pp. 27-28). În administra țiile publice moderne asemenea principii se
regăsesc în codurile de conduit ă a funcționarilor publici, în care sunt indicate reguli obligatorii pentru
fiecare angajat.

Studiu de caz 5
Managerului unui ora ș din Statele Unite îi este prezentat un om de afaceri proasp ăt sosit în
localitate. Acesta îl invit ă la masă, motivând c ă dorește să afle mai multe în leg ătură cu viața orașului.
În timpul mesei cei doi afl ă că au pasiuni comune cum ar fi pescuitul sau baschetul. Astfel, la scurt ă
vreme, omul de afaceri îi cere conduc ătorului ora șului să îi arate cele mai potrivite locuri de pescuit
din împrejurimi, oferindu-se s ă se ocupe el de tot ce ține de organizare. Cu o alt ă ocazie, omul de
afaceri îl invit ă la un meci de baschet, el fiind cel care a procurat biletele.
La un moment dat municipalitatea și-a propus s ă achiziționeze birotic ă într-o cantitate
considerabil ă. Managerul ora șului prime ște un apel de la prietenul s ău, omul de afaceri, care îi aduce
aminte că firma sa activeaz ă chiar în acest domeniu și ar aprecia dac ă ar primi sprijin pentru a ob ține
contractul privind furnizarea de birotic ă municipalit ății. Managerul se afl ă într-o mare dilem ă,

simțindu-se obligat moral fa ță de noul s ău prieten, dar știind în acela și timp că ar comite o ilegalitate
dacă ar accepta s ă îl ajute.

Întrebări și exerciții
1. Unde a gre șit managerul ora șului?
2. Cum poate fi aplicat ra ționamentul lui Kant în acest caz?
3. Aplicați raționamentul lui Kant pentru a rezolva dileme etice din institu ția în care v ă
desfășurați activitatea.

6. Etica în țeleasă ca responsabilitate
În cunoscutul s ău eseu numit „The Study of Administration” politologul american Woodrow
Wilson, ulterior pre ședinte al Statelor Unite, a promovat ideea existen ței unei delimit ări clare între
sfera administrativ ă și cea politic ă. Astfel, politicienii sunt cei care i-au deciziile, func ționarii urmând
să le pună în practic ă. „Domeniul administra ției publice este un domeniu identic cu cel al afacerilor.
Este separat de agita ția și conflictele care caracterizeaz ă viața politică. Este o parte a acesteia din
urmă în aceeași măsură în care ma șinile sunt parte a produc ției industriale. Dar este în acela și timp
ridicat la un nivel mult superior celui plictisitor de simplu detaliu tehnic, deoarece este legat direct de
principiile perene ale în țelepciunii politice și de adevărul permanent al progre sului politic” (Wilson în
Stillman, 2000, p. 6). Deriv ă de aici ideea unei responsabiliz ări a funcționarilor fa ță de politicieni,
reprezentan ți ai voinței populare. Aceast ă responsabilizare porne ște de la premiza c ă mandatul primit
de oamenii politici din partea cet ățenilor trebuie dus la îndeplinire a șa cum a fost acordat, aceasta
fiind o condi ție indispensabil ă pentru func ționarea unei societ ăți democratice. Func ționarii de carier ă
sunt înzestra ți cu abilit ățile tehnice necesare pentru îndeplinirea deciziilor politice.
În același eseu, Wilson vorbe ște și de o responsabilitate direct ă a funcționarilor publici fa ță de
interesul public, respectiv fa ță de cetățeni. În primul rând, ei sunt cei care sunt în leg ătură directă și
permanent ă cu cetățenii. Acest lucru le permite s ă cunoască mai bine problemele acestora. De
asemenea, cei care activeaz ă în sectorul public au posibilitatea de a decide care este modul în care vor
implementa deciziile politicienilor sau, în alte situa ții oferi solu ții pentru problemele comunit ății. Ei
sunt astfel responsabili pentru calitatea serviciilor oferite cet ățenilor și în ultimă instanță pentru soarta
comunității.
Răspunzând la întrebarea: ce rol trebuie s ă joace opinia public ă în raport cu administra ția
publică, Wilson afirm ă că aceasta este criticul autorizat al activit ăților din acest domeniu. Rela ția
directă între cetățeni și angajații din sectorul public joac ă și în acest caz un rol important, ace știa din
urmă putând să reacționeze direct la modul în care clien ții le apreciaz ă activitatea.

Studiu de caz 6
Un anumit politician decide s ă organizeze o manifestare artistic ă în cinstea zilei tineretului. În
acest scop sunt efectuate diferite achizi ții de materiale, sunt angaja ți diferiți artiști și se desfășoară o
campanie publicitar ă. După consumarea evenimentului presa dezv ăluie că prețurile cu care au fost
achiziționate diferitele bunuri și servicii au fost exagerate, iar regulile privind achizi țiile publice nu au
fost respectate. Scan dalul izbucnit determin ă demisia politicianului și a unor func ționari din institu ția
publică pe care o conducea. Despre ace știa din urm ă se află că a u f o s t a n g a j a ți după instalarea în

funcție a omului politic neavând, prin urmare, experien ța necesar ă pentru organizarea licita țiilor
publice.

Întrebări și exerciții
1. Precizați care sunt, în opini a dvs., responsabilit ățile în acest caz?
2. Care sunt m ăsurile pe care le considera ți necesare pentru a evita as tfel de cazuri în viitor?

7. Etica statului
Ideea suprema ției statului în raport cu individul a dominat gândirea și practica politic ă o lungă
perioadă de timp, fiind foarte rar contestat ă până spre sfâr șitul secolului al XVIII-lea. În antichitatea
greco-roman ă întreaga via ță a individului era subordonat ă intereselor statului, libertatea personal ă
fiind un concept necunoscut. Cetatea ideal ă prezentat ă de Platon în Republica presupunea supunerea
fiecărui membru al acesteia destinului h ărăzit de către divinitate, doar în acest fel ei putând fi utili
comunității. La rândul s ău Aristotel afirm ă că individul nu poate fi considerat om decât atunci când
are calitatea de membru al cet ății. Pentru a- și susține afirma ția el compar ă cetatea cu organismul
uman, spunând c ă așa cum o mân ă desprinsă de corp devine un obiect nefolositor, lipsit de via ță, la
fel orice persoan ă își pierde statutul de om în afara cet ății: „Statul este de la natur ă superior familiei
sau individului, în m ăsura în care întregul este cu necesitate deasupra p ărții; ca exemplu, când un
corp este distrus, p ărțile desprinse din el devin simple obiecte lipsite de via ță și valoare…Dovada c ă
statul este o crea ție a naturii și este superior individului este c ă acesta din urm ă, atunci când este
izolat, nu poate s ă își îndeplineasc ă menirea de om și prin urmare este ca o parte în rela ție cu întregul.
Dar cel care este incapabil s ă trăiască în societate, sau care nu are nevoie de comunitate, deoarece
poate să își asume destinul individual trebuie s ă fie un animal sau un zeu, nu este parte a statului”
(Aristotel, 1999, p. 7).
O abordare similar ă se regăsește la filozoful german Hegel. Acesta afirm ă că statul este o
creație divină, care ulterior a fost des ăvârșită de către evoluția istorică. Statul prin urmare are o natur ă
suprauman ă și o rațiune de existen ță și evoluție care transcede voin ței muritorilor de rând. Via ța
acestora este determinat ă de către stat, iar fericirea fiec ărui membru al societ ății este dependent ă de
fericirea colectiv ă. Însă în cazul lui Hegel, rela ția între stat și individ este bilateral ă. Dacă ființa
umană are nevoie de stat pentru a- și desăvârși umanitatea, statul la rândul s ău are nevoie de to ți
membrii comunit ății pentru a- și împlini menirea. Filosofia lui Hegel a alimentat ideologiile
totalitariste care vor ap ărea începând cu sfâr șitul secolului XIX, comunismul, fascismul, nazismul.
Concluzionând, etica statului porne ște de la premiza c ă fericirea indivizilor nu se realizeaz ă decât ca
parte a fericirii generale a comunit ății. De asemenea propune un set de norme care subordoneaz ă total
individul statului și unui a șa zis interes superior al acestuia. În virtutea acestei abord ări,
comportamentele care aduc atingere puterii statului sau ac țiunilor acestuia sunt considerate neetice.

8. Etica individului
La polul opus eticii statului se afl ă etica individului. Aceasta es te un produs al filosofiei
liberale. Unul dintre primii și în acela și timp cei mai importan ți autori liberali a fost Adam Smth,
considerat a fi p ărintele liberalismului economic. În cartea sa: „O cercetare asupra naturii și originii
avuției națiunilor”, Smith emite a șa numita „teorie a mâinii invizibile”, care îl va face celebru.
Conform acestei teorii, bog ăția sau avu ția unei na țiuni este suma avu țiilor membrilor acesteia. Cu alte

cuvinte, un stat este bogat dac ă cetățenii săi sunt boga ți. Iar aceștia muncesc cu sârguin ță pentru a- și
spori averea, mâna ți doar de propriul interes, dac ă sunt lăsați în libertate. Limita câ știgului pe care îl
realizează un individ este stabilit ă de raportul dintre cerere și ofertă, de „mâna invizibil ă a pieței”.
Spus altfel, indivizii sunt cei care produc resursele care contribuie la bog ăția unei na țiuni cu condi ția
ca să le fie asigurat ă libertatea. Prin urmare, fericirea unei comunit ăți este compus ă din suma
fericirilor individuale.
La rândul s ău, filozoful englez John Locke a afirmat c ă uniunea politic ă (statul) este rezultatul
consimțământului unui num ăr de oameni liberi care sunt de acord s ă se asocieze pentru: „confortul și
siguranța lor, pentru convie țuirea pașnică, pentru utilizarea în siguran ță a propriet ăților lor și pentru o
mai mare protec ție împotriva tuturor celor care nu fac parte din ea…astfel ceea ce determin ă și
constituie orice societate politic ă este nimic altceva decât consim țământul unui num ăr de oameni
liberi capabili s ă formeze o majoritate care s ă-i unească și să îi incorporeze într-o astfel de societate.
Și acesta este faptul, unicul fapt, care a generat sau ar putea s ă genereze o form ă de guvern ământ
legitim” (Locke, 2003, pp. 141-142).
Din perspectiva eticii individului ac țiunile care vizeaz ă limitarea libert ății individului sunt
considerate neetice. Înc ălcarea dreptului la proprietate sau chiar un nivel prea ridicat de impozitare
sunt exemple relevante din acest punct de vedere.

Tema 4. Puterea

După unii autori puterea este cel mai important fenomen pentru societ ățile omene ști. Pentru
domeniul eticii ea este important ă, deoarece reprezint ă factorul cel mai important prin care sunt
reglate rela țiile din cadrul societ ăților umane. Modul în care exercitarea puterii este reglementat ă în
cadrul unui stat este, prin urmare, foarte important pentru c ă este legat direct de modul în care via ța
oamenilor este influen țată de autoritate. Este important s ă facem distinc ție între puterea fizic ă (tăria,
după exprimarea lui Hannah Arendt) și puterea din punct de vedere social. For ța fizică poate să existe
fără a avea relevan ță, fără a produce efecte. Un om izolat pe o insul ă sau închis într-o celul ă poate fi
puternic, dar nu poate ac ționa în nici un fel asupra semenilor s ăi. Subiectul nostru este acea form ă de
putere care se manifest ă în interiorul grupurilor umane și influențează modul în care componen ții
acestora interac ționează. „Puterea nu const ă în abilitatea omului de a ac ționa, ci de a ac ționa în
comun (concertat). Puterea nu este niciodat ă proprietatea unui singur individ; apar ține grupului și
rămâne în existen ță atâta timp cât grupul r ămâne împreun ă” (Arendt apud Haugaard, 2003, p. 137).
Cu alte cuvinte putem vorbi de putere doar în interiorul comunit ăților umane, fiind principalul factor
care regleaz ă raporturile între membrii acestora. Puterea, din punct de vedere social, este capacitatea
unui om sau a unui grup de oameni de a ob ține efecte inten ționate asupra altor oameni (Wrong, 1996,
p. 2).
În primul rând trebuie s ă atragem aten ția asupra aspectului inten țional care este o condi ție
obligatorie pentru a putea vorbi de putere în plan social. Altfel spus, un om este puternic dac ă
reușește să își ducă la îndeplinire planurile, inten țiile, dacă este capabil s ă determine al ți oameni s ă
participe în proiectele sale.
O altă condiție pe care trebuie s ă o îndeplineasc ă un proces de exercitare a unei puteri este
efectivitatea. Cu alte cuvi nte, pentru ca o persoan ă sau un grup de persoane s ă poată fi considerate
puternice trebuie s ă reușească să ducă până la capăt ceea ce și-a propus s ă realizeze.
În ceea ce prive ște puterea, o discu ție important ă se leagă de natura efectelor pe care le
produce. Astfel speciali știi vorbesc despre dou ă tipuri de efecte: de tip extern și de tip intern. Efectele
de tip extern sunt cele care se manifest ă doar în prezen ța nemijlocit ă a sursei de putere. Reducem
viteză până la cea legal ă doar în momentul în care ma șinile care vin din sens opus ne semnaleaz ă
existența unui echipaj de poli ție pe șosea sau facem cur ățenie în fa ța casei doar pentru c ă știm că
funcționarii prim ăriei o să ne amendeze dac ă nu proced ăm în acest fel.
Efectele de tip intern presupun internalizarea, acceptarea scopurilor pentru care se exercit ă
puterea de c ătre cei asupra c ărora aceasta se exercit ă, deoarece este și în interesul lor. Prin urmare nu
respectăm regulile de circula ție deoarece în apropiere se afl ă niște polițiști, ci, deoarece con știentizăm
că în acest fel și viețile noastre sunt protejate. La fel, nu cur ățăm trotuarul din fa ța casei din cauza
funcționarului care ne amendeaz ă, ci pentru c ă știm că este și în interesul nostru s ă trăim într-un
mediu curat.
În continuare vom aborda problema celor trei dimensiuni ale puterii identificate de c ătre
Bertrand de Jouvenel. Astfel, potrivit autorului men ționat, puterea este extensiv ă dacă subiecții săi
sunt numero și, altfel spus, dac ă se exercit ă asupra unui num ăr mare de persoane. Dennis Wrong îl
completeaz ă spunând c ă trebuie inclus în discu ție și numărul celor care sunt de ținătorii puterii. Cu
alte cuvinte, extensivita tea puterii trebuie tratat ă ca un raport dintre conduc ători și supuși, fiind
ridicată în cazul regimurilor totalitare în care un num ăr limitat de indivizi sau chiar o singur ă

persoană controleaz ă un număr foarte mare de subiec ți și este scăzută în regimurile democratice unde
întregul corp de cet ățeni este în dubla ipostaz ă de conduc ător și condus. În opinia noastr ă în analiza
caracterului extensiv al puterii ar trebui introdus și criteriul teritorial. Mai ales dac ă raportăm acest
criteriu la diferitele domenii sociale constat ăm că există o diferen ță semnificativ ă între statele
totalitare sau chiar cele centralizate și cele democratice, cu prec ădere descentralizate. Astfel, un
regim totalitar va încerca s ă controleze întregul teritoriu al țării, în vreme ce în cele democratice statul
cedează o parte din control unor autorit ăți locale alese. Acest proces este mult mai amplu în cazul
statelor federale unde acest proces de divizare a puterii este reglementat de constitu ție. Acest criteriu
teritorial trebuie pus în leg ătură cu următoarele dou ă dimensiuni și anume comprehensivitatea și
intensitatea.
Comprehensivitatea se refer ă, potrivit lui Wrong, la num ărul de domenii sociale în care o
anumită autoritate alege s ă își exercite puterea sau, dac ă o raportăm la indivizi, la partea din via ță pe
care le-o controleaz ă. Wrong apeleaz ă și conceptul de „scop al puterii” emis de c ătre politologul
american Robert Dahl. Astfel, comprehensivitatea se refer ă la numărul de „scopuri” pe care un
deținător al puterii î și propune și reușește efectiv s ă le atingă. Apelând la compara ția de mai sus,
putem să menționăm că statul totalitar a încercat s ă controleze strict toate domeniile vie ții sociale,
inclusiv religia, cultura, sportul și în acela și timp, via ța privată a cetățenilor. Sau s ă atingă, să
realizeze scopuri în toate aceste sectoare. De exemplu, promovarea unei culturi oficiale sau scoaterea
unor religii în afara legii. Dimpotriv ă, regimurile democratice intervin foarte pu țin sau chiar deloc în
aceste domenii.
Intensitatea puterii reprezint ă în opinia lui de Jouven el gradul în care un de ținător al puterii
reușește să controleze un anumit domeniu sau comportamentul supu șilor. Societatea descris ă de către
George Orwell în cunoscutul s ău roman, 1984, este un exemplu, din fericire imaginar, în care
intensitatea puterii este maxim ă, deoarece controla în permanen ță fiecare detaliu, nu numai al vie ții
sociale, dar și a celei private.
Ca să concluzion ăm, un stat totalitar va încerca s ă exercite o putere care s ă fie cât mai
extensivă, adică să controleze pe to ți cetățenii săi și întreaga suprafa ță a teritoriului. Va încerca s ă fie
compreheniv ă, altfel spus, s ă controleze toate domeniile vie ții sociale. În acela și timp va încerca s ă
fie intensiv ă, cu alte cuvinte s ă exercite acest control în cele mai mici detalii. La polul opus,
intervențiile unui stat democratic vor fi mult mai limitate, l ăsând o parte din exerci țiul puterii la
îndemâna unor instan țe intermediare: autorit ăți statale sau locale, organiza ții civile etc. Un num ăr
însemnat de domenii sunt l ăsate, într-un regim democr atic, în afara interven ției puterii publice. Mai
trebuie să facem men țiunea că există diferențe notabile și între statele democratice. Statul francez, de
exemplu, exercit ă o putere mult mai extensiv ă, comprehensiv ă sau intensiv ă decât cel suedez sau cel
american.
Pentru a-și atinge scopurile, un om, un grup de oameni sau o institu ție poate utiliza mai multe
mijloace care constituie forme ale puterii. Probabil cea mai u șor de vizualizat și analizat o reprezint ă
forța. Folosirea for ței este considerat ă unul din instrumentele politice, de regul ă „ultimul” în ordinea
opțiunilor (pe tunurile regelui Fran ței, Ludovic al XIV-lea exista urm ătoarea inscrip ție: „ultima ratio
regnum” – ultimul argument al regilor). For ța nu este numai fizic ă. Votul este la rândul s ău o
manifestare „pa șnică” dacă putem să ne exprim ăm astfel, a for ței (vom prezenta aceast ă teorie ceva

mai jos). Putem de asemenea, s ă vorbim de for ță intelectual ă în cazul unui savant sau de for ță morală
în cazul unui preot sau a unui sfânt.
O altă formă a puterii o reprezint ă persuasiunea. Simplificând pu țin lucrurile putem spune c ă
persuasiunea sau persuadarea este ac țiunea de a convinge pe cineva s ă acționeze într-un anumit fel
prin utilizarea a diferite argumente. Cunoscutul film „12 oameni furio și” este un exemplu extrem de
edificator de persuasiune. În cadrul unui juriu care trebuia s ă dea un verdict în cazul unui proces de
crimă, în Statele Unite, juriu compus din 12 membri, unul singur a sus ținut inițial nevinov ăția celui
acuzat, ceilal ți 11 fiind de p ărere că este vinovat. Întreg filmul prezint ă modul în care acest om
reușește să îi conving ă pe ceilalți de nevinov ăția celui incriminat.
Cea de-a treia „metod ă” prin care se manifest ă puterea este manipularea, modalitate prin care
subiecții puterii sunt determina ți să acționeze într-un anumit mod prin inducere în eroare, prin
prezentarea unor informa ții false, prin omisiune etc. Unul din cazurile celebre de manipulare a fost
alegerea Papei Ioan al XXII-lea în 1316. Acest proces a fost influen țat de către regele Fran ței, Filip al
V-lea cel Lung, care i-a închis pe cardinalii electori într-o m ănăstire, spunându-le c ă nu o să-i
elibereze decât în momentul în care vor alege un pap ă. Viitorul Ioan al XXII-lea și-a depus
candidatura, dar în acela și timp a simulat o stare de sl ăbiciune cauzat ă de bătrânețe și de boal ă.
Astfel, cardinalii au decis s ă îl aleagă crezând c ă nu va supravie țui prea mult. Îns ă imediat dup ă
investire, noul pap ă și-a recăpătat vigoarea, reu șind să rămână în scaunul pontifical 18 ani.

1. Constituirea puterii publice
Filozoful englez Thomas Hobbes, pe care l-am men ționat și mai sus este cel care a formulat
una dintre cele mai conving ătoare teorii privind modul de constitu ire a unui corp politic (a statului) și
în același timp a unei puteri publice unic acceptate. Pentru a în țelege demersul autorului men ționat
vom aminti, pe scurt, contextul în care a tr ăit acesta și anume în timpul r ăzboiului civil din Anglia,
care s-a desf ășurat între anii 1642-1649. Acest r ăzboi a avut dou ă cauze: dorin ța regelui, Carol I de a
mări impozitele, dar mai ales încercarea suveranului de a crea o religie unitar ă în cadrul regatului
britanic. Men ționăm că la acea vreme religia dominant ă în Anglia era protestantismul, chiar cu
formele sale cele mai radicale. O caracteristic ă important ă a acestei religii a constituit-o extrema
„descentralizare”, marea libertate pe care o avea fiecare preot și chiar fiecare credincios de a
interpreta textele biblice. Din aceast ă cauză încercarea regelui de a uniformiza și centraliza religia a
stârnit o puternic ă opoziție pe tot cuprinsul regatului. În cele din urm ă s-a ajuns la r ăzboi civil între
rege și susținătorii săi, pe de o parte și parlament pe de alt ă parte. Parlamentul a ie șit victorios, iar
regele a fost executat.
Thomas Hobbes a asimilat experien ța războiului civil cu dispari ția unei autorit ăți publice unic
acceptate, altfel spus cu disolu ția statului. Pornind de la aceast ă constatare, el încearc ă să identifice
motivația care poate s ă îi determine pe oameni s ă accepte s ă trăiască în comunitate sau cu alte
cuvinte, s ă accepte autoritatea statului. În acest scop el imagineaz ă o stare anterior ă existenței
statelor, pe care o denume ște „starea natural ă a omenirii”. O stare similar ă războiului civil din
perspectiva absen ței autorității. În aceast ă formă de existen ță a speciei umane individul este tentat s ă
își atace semenii fiind mânat de pasiuni: „Afl ăm astfel, în natura omului, trei cauze principale ale
gâlcevei. Prima este concuren ța, a doua neîncrederea și a treia gloria. Prima îi face pe oameni s ă îi
atace pe al ții pentru câ știg; a doua pentru siguran ța personal ă, iar a treia pentru reputa ție (Hobbes

apud Socaciu, 2001, p. 38)”. Cel atacat este îndrept ățit să se apere, mai mult chiar, fiecare dintre
indivizi putând s ă atace preventiv pentru a nu fi surprins de c ătre potențialii dușmani. Rezult ă astfel o
stare de război generalizat, „un r ăzboi al fiec ărui om împotriva fiec ărui altul” (Hobbes apud Socaciu,
2001, p. 39). Hobbes descrie sugestiv efectele acestei st ări asupra vie ții oamenilor: „într-o astfel de
stare nu este loc pentru h ărnicie, căci fructul ei este nesigur; nu exist ă nici naviga ție, nici bunurile nu
pot fi aduse pe mare; nici construc ții spațioase…, nici arte, scriere sau societate; iar mai rele decât
orice sunt frica neîncetat ă și primejdia unei mor ți violente; cât despre via ța omului – singuratic ă,
sărmană, ticăloasă, crudă și scurtă” (Hobbes apud Socaciu, 2001, p. 39). Hobbes recunoa ște că o
astfel de stare nu este caracteristic ă pentru omenire în întregul ei, dar poate fi reg ăsită în anumite
zone, fiind date ca exemplu, triburile de indieni din America (exemplu nu foarte corect, dar care se datorează imaginii care exista în acea perioad ă despre aceste triburi). Dar, a șa cum am men ționat,
experiența umană pe care Hobbes o consider ă
a fi cea mai apropiat ă de aceast ă situație de „război a
tuturor împotriva tuturor”, este r ăzboiul civil, „când nu mai exist ă o putere comun ă de care s ă te
temi”. Via ța oamenilor în aceste condi ții este neconfortabil ă (ticăloasă și scurtă), dar acestora le este
lăsată posibilitatea ie șirii din aceast ă stare: „în parte cu ajutorul pasiunilor și în parte cu ajutorul
rațiunii. Pasiunile ce-i înclin ă pe oameni înspre pace sunt frica de moarte, dorin ța de a avea acele
lucruri necesare unui trai tihnit și speranța de a le ob ține prin propria sârguin ță. Iar rațiunea sugereaz ă
elementele potrivite p ăcii, pe baza c ărora oamenii pot ajunge la un acord” (Hobbes apud Socaciu,
2001, p. 41). Astfel ei cedeaz ă dreptul de a- și apăra viața și puterea de a- și ucide semenii în acest
scop unei crea ții artificiale, „un om sau o adunare de oameni”, o institu ție care cumuleaz ă, care
ajunge să dețină o putere foarte mare, incontestabil ă, putere pe care urmeaz ă să o utilizeze pentru a
asigura ordinea, siguran ța membrilor comunit ății. Este important de subliniat caracterul artificial al
acestei institu ții, intitulat ă de către Hobbes, Leviathan (nume al unui monstru marin din mitologia
iudaică), rezultat al demersului ra țional al celor care hot ărăsc să conviețuiască împreună. Este practic
o formă de contract social, de și va mai trece aproximativ un secol pân ă când Rosseau va fundamenta
acest concept. Este în acela și timp o modalitate prin care omenirea p ărăsește starea natural ă. Probabil
că Hobbes sugereaz ă, la rândul s ău că traiul în comun al mai multor reprezentan ți ai speciei umane
presupune existen ța unei organiz ări și mai cu seam ă, unei autorit ăți care să se facă ascultată.
În cele de mai sus Hobbes descrie procesul de constituire a unei autorit ăți publice unice și
ascultate în cadrul unei comunit ăți sau a puterii publice. Exist ă însă o întrebare la care filozoful
englez nu are un r ăspuns satisf ăcător: ce se întâmpl ă dacă aceste Leviathan , care deține o putere
formidabil ă se întoarce împotriva semenilor s ăi sau cu alte cuvinte care sunt mijloacele pentru a
contracara abuzurile pe care o anumit ă putere poate s ă le comită împotriva supu șilor săi. Soluția este
divizarea, împ ărțirea puterii pe care o vom prezenta în cele ce urmeaz ă.

2. Divizarea puterii
Termenul consacrat pentru aceast ă divizare a puterii este „separa ția puterilor în stat”. În ceea
ce ne prive ște avem rezerve s ă utilizăm această sintagmă, deoarece poate sugera uneori o izolare a
acestor puteri, una fa ță de cealalt ă. Un alt argument ar fi c ă această expresie are un în țeles limitativ,
în sensul c ă nu menționează și mecanismele de împ ărțire pe vertical ă a puterii, pe care le vom
prezenta mai jos. Mai trebuie precizat c ă, deși teoria separa ției puterilor în stat apar ține filozofului

francez Charles Secondat de Montesquieu, ea nu poate fi în țeleasă, în implica țiile sale actuale, dac ă
nu este completat ă de textele Revolu ției Americane.
Dacă Hobbes porne ște de la o stare de dezordine social ă, în care puterea este dispersat ă și
deținută de fiecare membru al colectivit ății anarhice prezentate sub denumirea de „stare natural ă a
omenirii”, pentru a descrie procesul de construc ție a puterii, Montesquieu constat ă că aceasta exist ă și
încearcă să identifice modalit ățile prin care poate fi împiedicat ă să producă rău supușilor. În demersul
său, filozoful francez beneficiaz ă din nou de experien ța politică engleză. În anul 1688 popula ția
Angliei se afl ă din nou în conflict cu suveranul s ău. Motivul este din nou religios, regele dorind de
această dată să reinstaureze catolicismul în țară. În urma revoltei popula ției, monarhul este obligat s ă
părăsească țara și în locul s ău Parlamentul îi invit ă pe fiica acestuia, Mary și pe soțul ei Wilhelm de
Orania. Între cei doi suverani și Parlament survine o în țelegere potrivit c ăreia ei vor guverna cu
ajutorul unui cabinet, dar toate legile importante vor trebui aprobate de c ătre Camera Comunelor
(camera inferioar ă din Parlamentul Englez). A fost, prin urmare, o împ ărțire a puterii între puterea
executivă, reprezentat ă de cei doi suverani și puterea legislativ ă reprezentat ă de parlament. Acest
aranjament constitu țional englez a fost sursa de inspira ție pentru Montesquieu atunci cand a formulat
teoria sa privind separa ția puterilor în stat. Potrivit autorului francez, „pentru ca o putere s ă nu devină
abuzivă trebuie ca prin rânduiala lucrurilor, puterea s ă fie înfrânat ă de altă putere”. Trebuie s ă
observăm că puterea judec ătorească nu intervine în jocul de putere. Printre altele, echilibrul de putere
între executiv și legislativ are rolul de asigura independen ța puterii judec ătorești.
Separația puterilor în stat reprezint ă mecanismul prin care se realizeaz ă divizarea puterii în
plan orizontal. Revolu ția american ă este responsabil ă pentru introducerea conceptelor și
mecanismelor de divizare vertical ă a puterii sub forma descentraliz ării și autonomiei statale și locale.
În acest fel puterea este împ ărțită, prin constitu ție între autoritatea central ă și statele componente. O
variantă mai puțin evoluat ă a acestui mecanism o întâlnim în cad rul statelor unitare, prin transferul
unor decizii spre autorit ățile autonome locale.
În ultimii ani procesul de divizare vertical ă a puterii se extinde tot mai mult și spre entit ăți
care nu apar țin sistemului politic și anume spre ceea ce generic numim societate civil ă: organiza ții
non-guvernamentale, sindicate, asocia ții profesionale și patronale.

Studiu de caz 7
Problema rela ției între interesele superioare ale statului și drepturile și libertățile individuale
se pune tot mai acut dup ă recentele atentate teroriste. Aceste a au constituit o justificare pentru
sporirea m ăsurilor de securitate, în majoritatea statelor occidentale, dar mul ți au văzut în aceste
măsuri pericole la adresa vie ții private și a libertății persoanei în general. Sistemele complexe de
supraveghere video și audio pot preveni noi atenta te teroriste, dar în acela și timp amintesc de celebrul
„teleecran” din romanul lui George Orwell, 1984, instrument prin care „fratele mai mare”,
întruchiparea statului totalitar, su praveghea fiecare detaliu din via ța cetățenilor.
Tot legat de lupta antiterorist ă a mai ap ărut o controvers ă legată de modul în care sunt trata ți
suspecții de terorism , în cazul c ărora se pare c ă prezumția de nevinov ăție nu se mai aplic ă.
Cei care contest ă măsurile prezentate mai sus sunt în primul rând îngrijora ți de poten țialul
antidemocratic pe care acestea îl con țin, cu posibile efecte pe termen lung.

CAPITOLUL 2. PROBLEME ETICE LEGATE DE SFERA PUBLIC Ă

Tema 5. Corup ția administrativ ă

Să încercăm mai întâi s ă definim acest fenomen care la noi în țară este obiectul a numeroase
dezbateri publice și controverse politice. În primul rând trebuie s ă remarcăm existen ța unei mari
varietăți de defini ții. Cea mai simpl ă și mai general ă este urm ătoarea: corup ția este utilizarea unei
poziții oficiale pentru a ob ține foloase în interes personal. Organiza ția Transparency International
definește corupția ca fiind: „utilizarea incorect ă a unor competen țe încredin țate oficial pentru
obținerea de foloase private”.
Conform unei defini ții mai complexe, propuse de Warren, aceasta este: „utilizarea
defectuoas ă a puterii sau autorit ății comune pentru câ știguri private, utiliz ând resurse comune”
(2004).
În acest punct trebuie s ă remarcăm că acest fenomen nu este lim itat doar la sectorul public.
Un avocat care nu î și apără corect clientul deoarece a fost cointeresat de partea advers ă sau un angajat
al unei firme private care vinde secretele companiei c ătre o firm ă concurent ă sunt exemple de
corupție în mediul privat.

1. Forme ale corup ției
Corupția în acord cu legea. Această formă de corup ție nu presupune în mod necesar
încălcarea legii, ci doar utilizarea incorect ă a acesteia. Un func ționar care acord ă o locuință socială,
„peste rând”, dar unor persoane îndrept ățite, probabil nu încalc ă legea, dar o aplic ă necorespunz ător.
La fel, scoaterea de pe ordinea de zi a ședinței consiliului local a unei cereri formulate de c ătre un
cetățean reprezint ă o încălcare a normelor deontologice, dar nu neap ărat o încălcare a legii.
Corupția împotriva legii (care încalc ă legea). Fapta func ționarului prin care favorizeaz ă
unele persoane în procesul de alocare a locuin țelor sociale devine ilegal ă dacă funcționarul pretinde
bani sau alte foloase în schimb sau dac ă acordă acest drept unor persoane neîndrept ățite.
Corupția individual ă. Această formă de corup ție presupune existen ța unor cazuri izolate de
încălcare sau utilizare incorect ă a legii. Cel mai adesea se manifest ă prin mita care se solicit ă sau se
oferă pentru furnizarea unor servicii, prin trafic de influen ță sau prin abuz de putere. Toate acestea
vor fi detaliate mai jos.
Corupția extinsă Diferiți autori au identificat mai multe forme de corup ție care dep ășesc
stadiul unui fenomen izolat. Corupția organizată este o form ă care apare în organiza ții care au fost
create pentru alte scopuri, dar care ajung s ă dezvolte practici corupte. O categorie de astfel de grupuri
sunt diferitele mafii care func ționează în Italia, care ini țial, cu secole în urm ă au fost create pentru a
lupta pentru independen ța Italiei. Îns ă exemplele cele mai relevante le constituie anumite partide
politice care au ajuns s ă dezvolte în timp re țele paralele celor oficiale, re țele prin care se practica o
formă de corupție extinsă (Miller, Roberts și Spence, 2005, pp. 17-18). Partidul Cre știn Democrat din
Italia sau Partidul Liberal Democrat din Japonia pot fi incluse în aceast ă categorie. De altfel, gravele
acuzații de corup ție care i-au fost aduse au condus la dispari ția partidului cre știn-democrat italian de
pe scena politic ă.
Marea corup ție este o altă formă de corupție extinsă. Aceasta se manifest ă în principal în țări
cu conducere nedemocratic ă, fiind practicat ă chiar de c ătre liderii politici. Gradul de extindere a

fenomenului este dat de faptul c ă persoanele corupte sunt plasate chiar în vârful ierarhiei politice și
acțiunile lor afecteaz ă întregul sistem administrativ al statului (Miller, Roberts și Spence, 2005, p.
18).
Corupția sistemic ă este poate cea mai utilizat ă sintagmă pentru a desemna o form ă de
corupție extinsă. Organiza țiile aflate în aceast ă situație au un set de norme formale (legi și
regulamente) corecte, dar care sunt contrazise de practicile curente corupte. Persoanele care au un comportament incorect sunt protejate și uneori chiar recompensate, în timp ce persoanele care
încearcă să respecte legea sunt izolate, supuse la multiple șicane și uneori chiar penalizate.
Activitățile corupte se desf ășoară în forme organizate și de multe ori cei care le practic ă manifest ă
intoleranță chiar față de fapte de corup ție „autonome”. Structurile care ar trebui s ă combată faptele
ilegale sunt la rândul lor corupte (Caiden și Caiden în Richter, Burke și Doig, 1990, pp. 67-68).
Conceptul de captur ă a statului. Acest concept a fost formulat pentru prima dat ă de către
Joel Hellman și Daniel Kaufmann într-un document al B ăncii Mondiale, în anul 2000. Vorbim de
captură a statului atunci când anumite grupuri de interes reu șesc să influențeze semnificativ procesul
decizional (în principal cel legislativ) dintr-o țară spre propriul beneficiu. Deci nu ne afl ăm situația în
care legile sunt înc ălcate, ca în cazul celorlalte forme de corup ție. În acest caz chiar legile sunt create
astfel încât s ă rezulte favorizarea unor anumite grupuri.

Studiu de caz 8. Corup ția sistemic ă. Primăria orașului La Paz, Bolivia
Cazul prim ăriei orașului La Paz din Bolivia constituie un studiu de caz relevant ce ofer ă o
privire de ansamblu asupra pa șilor pe care îi pot parcurge liderii administra ției publice în vederea
reducerii fenomenului corup ției. Într-o prim ă accepțiune, ce se aplic ă totodată studiului de caz de
față, corupția înseamn ă folosirea abuziv ă a funcției publice în scopuri private sau personale. În mod
cert, numero și autori de specialitate, dar și practicieni vor fi de acord cu faptul c ă fenomenul corup ției
este omniprezent și există în fiecare municipalitate și în fiecare stat, îmbr ăcând diferite forme, una
dintre cele mai grave fiind corup ția sistemic ă. În mare m ăsură, una dintre solu țiile îndreptate
împotriva corup ției rezidă în însăși schimbarea sistemelor penetrate de corup ție. Soluțiile constau în
slăbirea și înlăturarea monopolurilor, în clarificarea și limitarea puterilor discre ționare ale
funcționarilor publici, în înt ărirea responsabiliz ării și transparen ței actelor decizionale. A șa cum
combaterea corup ției nu reprezint ă o sarcină ușoară, nici solu țiile propuse pentru er adicarea acesteia
nu reprezint ă un panaceu. Cu toate acestea, exist ă exemple de succes la care se face referire
oridecâteori se urm ărește respectarea principiilor etice. Un astfel de exemplu de bun ă practică se
construiește în jurul cazului prim ăriei orașului La Paz, Bolivia, începând cu anul 1985.

Prezentarea cazului
La 13 septembrie 1985 Ronald MacLean-Abaroa depunea jur ământul ca întâiul primar ales în
La Paz dup ă 1948, în urma unor alegeri democratice. Noul oficial local era con știent de faptul c ă
trebuia să înfrunte o sarcin ă dificilă. Descump ănit fiind de la bun început, proasp ătul primar miza pe
unica sa salvare și anume necesitatea unei schimb ări radicale. Avea de luptat cu o situa ție limită în
condițiile în care țara sa, Bolivia, se afla în mijlocul celei mai mari crize economice din istoria sa. În
context politic, pre ședintele anterior a fost constrâns s ă renunțe la func ție înaintea încheierii
mandatului s ău. Când primarul MacLean-Abaroa a preluat func ția, statul de salarii din prim ărie
reprezenta 120% din veniturile încasate, în ciuda nivelului sc ăzut al salariilor, erodate de infla ție.

Foștii edili ai ora șului încărcaseră din interese politice statul de func ții, astfel încât în 1985 la
primărie lucrau circa 5700 de persoane, dintre care 4000 de muncitori.
Situația creată se datora în parte hiper-infla ției și modific ărilor mecanismelor federale de
susținere, materializate în m ăsuri drastice de austeritate. Cu toate acestea, situa ția se datora în mare
parte corup ției. În acest fel prim ăria reprezenta un cuib al corup ției, despre acest lucru vorbea
autoritatea degradat ă a institu ției, îndesirea modalit ăților de ob ținere a veniturilor alternative din
partea func ționarilor publici, realizarea colect ării impozitelor prin tehnici ilegale de extorcare și luare
de mită, încheierea de în țelegeri între contribuabili și încasatori în procesul de colectare a
impozitelor, perceperea a șa-numitelor „taxe de urgen ță” pentru eliberarea autoriza țiilor sau licen țelor
de orice fel etc. În acela și sens, domeniul lucr ărilor publice, aflat în sfera de competen ță a primăriei,
se confrunta cu probleme majore de tipul furtului de piese și carburant și încălcării standardelor de
calitate.
Nici achizi țiile publice nu sc ăpau neatinse de practici corupte, a șa cum pentru licita țiile
anunțate trebuiau parcurse etape complicate și netransparente, ceea ce încuraja darea și luarea de
mită, traficul de influen țe etc. Profesionalismul și neutralitatea personalului erau afectate de
nepotisme și conflicte de interese, chiar și oficialii ale și, membri ai consiliului, profitau de pozi țiile
lor efemere în sistem pentru atragerea de foloase proprii necuvenite. În asemenea condi ții, primăria
eșua prin excelen ță în îndeplinirea tuturor misiunilor sale. Al ții, înaintea prim ărului nou-ales, au
încercat s ă întărească instituția elaborând o strategie ce respecta „punctul de vedere al furnizorului de
servicii”, propunând mai mult ă instruire, un num ăr mai mare de exper ți străini și calculatoare, mai
multe reglement ări legale, un nou cod etic, precum și o revizuire a atitudinilor din partea
funcționarilor publici.

Prezentarea m ăsurilor luate
Fiind martorul situa ției dezastruoase din prim ăria al cărei lider era, Ronald MacLean-Abaroa
a decis să adopte o strategie diferit ă, chiar dac ă și aceasta con ținea elemente elaborate din „punctul de
vedere al furnizorului”. MacLean-Abaroa a identificat defec țiunile sistemelor de informare a
cetățenilor și stimulare a personalului ca fiind principalele elemente ce st ăteau la baza e șecului
instituțional al prim ăriei. Primarul a optat pentru aplicarea formulei C = M + P – R , unde corup ția
(C) este egal ă cu monopolul de putere (M) la care se adaug ă puterea discre ționară a oficialilor (P),
suma acestora diminuându-se prin sc ăderea responsabiliz ării (R). Altfel spus, dac ă cineva de ține
puteri de monopol asupra unui bun sau a unui serviciu și are libertatea s ă decidă dacă oricât din bunul
sau serviciul respectiv se poate acorda unei persoane și dacă nu există responsabilizare, astfel încât
alții să poată vedea ce decizie s-a luat, atunci probabil c ă această combina ție de factori va genera și
corupție.
O primă etapă a constat în diagnosticarea focarelor ce generau practici de corup ție. Primarul
a decis să întreprind ă o serie de activit ăți de diagnoz ă în încercarea de a depista unde se g ăsește
corupția, amploarea acesteia, cauzele și remediile posibile. Au fost or ganizate o serie de workshop-
uri denumite „procese de diagnoz ă participativ ă” la care au fost invita ți funcționari publici de
conducere, scopul c ărora a constat nu doar în culegerea de informa ții utile, ci și în motivarea
funcționarilor publici vizând conceperea de strategii proprii de reform ă. Deosebit de utile s-au
dovedit a fi și studiile speciale, constând în analiza sistemului de achizi ții publice și desfășurarea unor

interviuri informale, de exemplu, cu secretarele, acestea posedând informa ții cu referire la eventualele
nereguli din institu ție.
În urma realiz ării analizei problemelor cu care se confrunta institu ția pe care o conducea,
primarul MacLean-Abaroa a purces la aplicarea propriu-zis ă a strategiei prin instrumentarea unei
structuri-cadru de analiz ă a politicilor (Caseta 1) pentru fiecare domeniu important de activitate al
primăriei (lucrările publice, colectarea impozitelor, autoriza țiile și licențele, achizi țiile, auditarea,
personalul) (Caseta 2).
Caseta 1. Prevenirea corup ției: cadru de analiz ă a politicilor

A. Selectarea angaja ților/funcționarilor publici
1. Eliminarea prin triere a celor necinsti ți (pe bază de CV, teste sau elemente de predic ție a onestit ății)
2. Încurajarea angaj ărilor pe merit și împiedicarea nepotismului
3. Exploatarea „garan țiilor” externe de onestitate (folosind re țele de depistare a angaja ților de
încredere și asigurând men ținerea onestit ății lor)

B. Stabilirea recompenselor și a penaliz ărilor pentru func ționari publici
1. Modificarea recompenselor
a. Creșterea salariilor pentru a reduce nevoia de venituri ilicite
b. Recompensarea ac țiunilor specifice și a funcționarilor publici care contribuie la sc ăderea
corupției
c. Îmbunătățirea perspectivelor de promovare în carier ă în funcție de performan țele obținute
d. Utilizarea contractelor de contingen ță pentru recompensarea func ționarilor publici pe baza
succeselor ulterioare e. Corelarea recompenselor nepecuniare cu performan țele obținute
2. Penalizarea comportamentului corupt
a. Înăsprirea penaliz ărilor formale
b. Întărirea autorit ății șefilor în ceea ce prive ște aplicarea de penaliz ări
c. Calibrarea penaliz ărilor în func ț
ie de efectele descurajante și de posibilitatea de distrugere a
culturii corup ției
d. Utilizarea a unei game mai largi de penaliz ări

C. Obținerea de informa ții cu privire la eforturi și rezultate
1. Îmbunătățirea auditului și a sistemelor informatice de management
a. Culegerea de dovezi despre posibilele acte de corup ție
b. Efectuarea „evalu ării de vulnerabilit ăți”
2. Întărirea agen ților de informa ții
a. Întărirea personalului de specialitate
b. Crearea unui climat în care angaja ții să se simtă încurajați să raporteze neregulile
c. Crearea de noi unit ăți instituționale
3. Colectarea informa țiilor de la ter ți
4. Colectarea informa țiilor de la beneficiari și de la publicul larg
5. Schimbarea subiectului obliga ției de a proba, astfel încât persoanele poten țial corupte s ă fie nevoite
să își demostreze nevinov ăția

D. Restructurarea rela ției șef-agent-client pentru sl ăbirea monopolului de putere, limitarea puterii
discreționare și sporirea responsabiliz ării
1. Provocarea concuren ței în furnizarea unor servicii de calitate
2. Limitarea puterii discre ționare a func ționarilor publici
a. Definirea clar ă a obiectivelor, procedurilor și aducerea la cunostin ță a acestora
b. Distribuirea func ționarilor publici în echipe de lucru și impunerea supravegherii lor pe cale
ierarhică

c. Împărțirea deciziilor mari în sarcini mai mici
d. Clarificarea și delimitarea influen ței exercitate de func ționarii publici în deciziile
importante
3. Rotirea angaja ților în func ții și aplicarea mobilit ății geografice
4. Schimbarea misiunii organiza ției, produselor sau tehnologiei acesteia, pentru a o face mai pu țin
vulnerabil ă în fața corupției
5. Organizarea unor grupuri de beneficiari care s ă îi facă mai puțin susceptibili fa ță de corup ție pentru
promovarea schimbului de informa ții și crearea unui lobby anti-corup ție

E. Creșterea „costurilor morale” ale corup ției
1. Recurgerea la instruire, programe educative și exemplu personal
2. Promulgarea unui cod etic 3. Schimbarea culturii organiza ționale

Caseta 2. Solu țiile implementate de primarul ora șului La Paz

Domeniul de activitate M ăsurile luate și efectele prefigurate
Lucrările publice Primarul a speculat pe marginea crizei financiare prin care trecea
primăria pentru a justifica concedierea unui num ăr mare de salaria ți, în
special muncitori din domeniul lucr ărilor publice. Cu aceast ă ocazie el
a redefinit misiunea prim ăriei, tranzac ționând realizarea direct ă a unor
proiecte majore în schimbul efectu ării reparațiilor urgente. În acest fel,
primăria urma s ă monitorizeze, nu s ă și efectueze, lucr ările de
reparație. Primarul a beneficiat de pe urma sprijinului ob ținut din
străinătate pentru realizarea unor lucr ări municipale, finan țând proiecte
de lucrări publice. De asemenea, MacLean-Abaroa a prioritizat
diversele tipuri de proiecte de lucr ări publice din ora ș. Pentru aceast ă
activitate primarul a efectuat sondaje de opinie, studii cost-beneficiu desfășurate cu ajutorul consilierilor str ăini.

Colectarea impozitelor Colectarea impozitelor a fost trecut ă din sarcina func ționarilor publici
ai primăriei în sarcina b ăncilor, astfel reducându-se cazurile de luare
de mită practicate de oficiali. Sistemul de estimare a valorii propriet ății
a fost înlocuit printr-o „auto-evaluare” realizat ă de cetățeni, în care
aceștia trebuiau s ă declare valoarea propriet ăților pe care le de țineau
sub presupunerea latent ă ca primăria ar putea achizi ționa propriet ățile
la valoarea declarat ă. Un rezultat direct al acestei m ăsuri a constat în
creșterea veniturilor încasate de prim ărie.
Autorizațiile și licențele În acest domeniu au fost simplificate reglement ările, s-a eliminat
necesitatea ob ținerii de autoriza ții pentru unele activit ăți, fiind
imposibil ă astfel luarea de mit ă. Pe de alt ă parte, a fost înfiin țat un
registru unic pentru to ți solicitan ții de autoriza ții și licențe. Solicitan ții
se adresau unui birou de registratur ă, și nu persoanelor implicate direct
în evaluarea și eliberarea actelor. Fiecare cerere putea fi înregistrat ă
într-un sistem în care putea fi urm ărit stadiul de rezolvare a acesteia. În
acest fel, au fost eliminate motivele de dare de mit ă, iar informa țiile
obținute prin acest sistem au permis evaluarea performan ței birourilor
și a fiecărui angajat. Primarul a insistat asupra elabor ării unui ghid,
numit Manualul Cet ățeanului , în care era descris procesul de eliberare
a autoriza țiilor și licențelor, pentru a cre ște nivelul de informare al
cetățenilor, dar și pentru a reduce ignoran ța funcționarilor. De

asemenea, în procesul de eliberare a autoriza țiilor de construc ție au
fost implica ți peste 100 de arhitec ți din sectorul privat, m ăsură ce a
contribuit la accelerarea ob ținerii de aprob ări și la ridicarea calit ății
analizelor.
Achizițiile publice Au fost simplificate sistemele care implicau prea mult etape și care
erau foarte dificil de monitorizat, prin reducerea etapelor și
concentrarea eforturilor de monitorizare asupra celor r ămase.

Personalul Creșterea nivelului de competen ță a funcționarilor s-a realizat prin
angajări și promov ări pe baz ă de merit. Prim ăria a recrutat personal
tânăr. De asemenea, pe fundalul reducerilor de personal, sporirii
veniturilor și a ajutorului str ăin, salariile func ționarilor au crescut,
ajungând în doi ani s ă fie competitive cu cele din sectorul privat.
Primăria a reu șit să atragă persoane calificate, îndeosebi pentru
posturile de rang înalt. Printr-un program special al B ăncii Mondiale,
având ca obiectiv îmbun ătățirea calit ății personalului, a fost
intensificat ă instruirea personalului și a fost creat un Institut Municipal
de Training.
Auditarea În procesul audit ării a fost implicat ă o firmă mare de consultan ță în
cadrul unui proiect cu privire la implementarea unui sistem integrat de
management financiar.

Rezultatele m ăsurilor puse în aplicare în cadrul prim ăriei La Paz au fost incontestabile. Pe
parcursul urm ătorilor trei ani, investi țiile în infrastructur ă au crescut de zece ori, totodat ă crescând și
veniturile. În doar doi ani de la aplicarea tehnicilor de personal, salariile din sectorul public le egalau
pe cele din sectorul privat. Toate rapoartele întocmite ulterior ar ătau că nivelul corup ției se redusese,
iar primarul MacLean-Abaroa a fost dus la bun sfâr șit alte dou ă mandate de ales local.
(Sursa: Adaptat dup ă Klitgaard K., MacLean-Abaroa R. și Parris L.H., Orașe Corupte. Ghid
practic de tratament și prevenire , Editura Huma nitas, Bucure ști, 2000)

Întrebări și exerciții
1. Gândindu-v ă la situația descris ă în studiul de caz de mai sus, pute ți să idenficați un caz similar
în instituțiile publice din România? Dac ă vă este cunoscut un asemenea caz și există unele
aspecte în totalitate asem ănătoare, considera ți că și soluțiile puse în aplicare de primarul
orașului La Paz pot fi implementate în România?
2. Parcurgeți informațiile cuprinse în Caseta 1. Care dintre m ăsurile și tehnicile enumerate pot fi
aplicate cu u șurință și cu succes în România? În aceea și ordine de idei, care dintre m ăsurile
enumerate ar necesita un grad mai înalt de efort și voință politică din partea unui decident
atunci când facem referire la cazurile de corup ție din România?

Studiu de caz 9. Corup ția sistemic ă în organiza ții. Strategii anti-corup ție. Evaluarea domeniilor
de activitate vulnerabile și cu risc sporit de corup ție
Una dintre abord ările adecvate în cazul corup ției constă în primul rând în prevenirea
simptomelor comportamentului neetic, și doar în cazul în care acest lucru nu poate fi realizat, în

aplicarea metodelor de tratament. Orice ini țiativă de prevenire sau combatere începe cu formularea
unei strategii ce traseaz ă principalele obiective, direc ții de acțiune și mecanisme organiza ționale de
prevenire/combatere. Premerg ător formul ării strategiei anti-corup ție se cere s ă fie efectuat ă evaluarea
fie a domeniului de activitate specific, fie a institu ției vizate de strategia în cauz ă. În continuare sunt
prezentate dou ă astfel de grile de analiz ă a domeniilor vulnerabile sau cu risc sporit de corup ție.
Prima gril ă aparține Ministerului Federal de Interne din Germania și este inclus ă în cuprinsul
recomand ărilor referitoare la implementarea Directivei Guvernului Federal cu privire la prevenirea
corupției în administra ția federal ă. Cea de al doilea instrument de diagnoz ă a fost formulat în cadrul
documentului întitulat Directivele de Control Inte rn, emanând de la Oficiul pentru Management și
Buget al Statelor Unite ale Americii. Aplicarea cu succes a acestor grile este garantat ă dacă se cunosc
particularit ățile contextuale și cultura organiza țională a entității ce aparține administra ției publice.

A. Ministerul Federal de Interne
Recomand ări cu titlu neobligatoriu pentru transpune rea Directivei Guvernului Federal din 7
iulie 2004 cu privire la prevenirea corup ției în administra ția federal ă
Recomandarea nr. 2. Stabilirea și analizarea domeniilor de activitate cu risc sporit de corup ție
Un domeniu de activitate este privit ca fiind unul cu risc de corup ție, dacă prin
comportamentul angaja ților sau prin decizia luat ă:
a. terții (persoane fizice, societ ăți comerciale, uniuni, asocia ții sau alte institu ții) capătă avantaje
materiale sau non-materiale, și
b. terții pot acorda angaja ților un avantaj, la care ace știa nu au nici un drept legal sau tarifar.
În afara celor men ționate mai sus, este considerat ca fiind cu risc sporit de corup ție orice
domeniu de activitate, care este legat de una dintre urm ătoarele activit ăți:
1. contacte frecvente cu mediul extern al organiza ției, inclusiv prin activit ăți de control și de
supraveghere;
2. gestionarea mijloacelor bugetare de propor ții mai mari, atribuirea de lucr ări publice sau
acordarea de subven ții publice, inclusiv acordarea mijloacelor de sprijin financiar și a
alocațiilor;
3. stabilirea obliga țiilor, acordarea concesiunilor, aprob ărilor, autoriza țiilor, etc., stabilirea și
perceperea taxelor;
4. rezolvarea dosarelor cuprinzând informa ții din interiorul autorit ății, care nu sunt destinate
terților.
Cele de mai sus sunt valabile doar în situa țiile în care pentru ter ți:
a. posibilul avantaj are o valoare material ă sau non-material ă important ă,
b. posibilul dezavantaj ar atrage dup ă sine o pedeaps ă sau periclitarea existen ței profesionale sau
periclitarea d ăinuirii respectivei institu ții.
În principiu, necesitatea unei analize de risc pentru domeniile de activitate cu risc sporit de
corupție ar trebui examinat ă în termen de cel mult cinci ani, în urma unor schimb ări organizatorice
sau procedurale, sau în urma efectu ării unor modific ări ale con ținuturilor sarcinilor. Pentru
determinarea fiec ărui domeniu de risc se recomand ă efectuarea urm ătoarei proceduri în dou ă trepte:

1. verificarea continu ă a riscului de corup ție și a eficacit ății elementelor de siguran ță existente
(de exemplu prin intermediul interpret ării organigramelor, a planurilor de repartizare a
activităților);
2. în cazul r ăspunsului afirmativ cu privire la necesita tea unei analize de risc: înregistrarea
fazelor de lucru cu risc sporit de corup ție și a elementelor de siguran ță deja existente (de
exemplu cu ajutorul chestionarelor, respectiv al interviurilor complementare). Dacă se constat ă nevoia de a ac ționa în mod corespunz ător, analiza de risc se va încheia cu
propuneri și/sau cu dispunerea unor m ăsuri de prevenire suplimentare.
În afara particularit ăților menționate mai sus, pentru analiza de risc pot fi utilizate urm ătoarele
întrebări de diagnoz ă și evaluare:
1. Există sau au existat cazuri de corup ție în domeniul de activitate vizat?
2. Au încercat ter ții să influențeze deciziile organiza ției?
3. Există cunoștințe despre cazuri de corup ție în alte servicii sau în domenii de activitate
similare?
4. Modurile de desf ășurare a activit ății sunt reglementate concret pentru domeniul de activitate?
5. Dacă
analiza se efectueaz ă pentru un post anume, este acesta asociat cu libert ăți speciale de
acțiune și de decizie?
6. Este competen ța decizional ă diferențiată în funcție de atribu ții, volumul lucr ării ori de alte
valențe?
7. Sunt definitiv încheiate efectuarea lucr ării și luarea deciziei în cazul domeniului de activitate?
8. Este garantat ă supravegherea pe linie de serviciu și profesional ă?
9. Ca barier ă împotriva corup ției în domeniul de activitate se mizeaz ă doar pe integritatea
personală?
10. Ce instanțe de control (în interiorul organiza ției) există?
11. La stabilirea deciziei este prev ăzut principiul „mai mul ți ochi”? (chiar dac ă decizia eman ă de
la un actor unic, exist ă mecanisme de supraveghere și monitorizare)
12. Este prevăzută contrasemnarea deciziei și de către alte unit ăți organizatorice?
13. Este asigurat ă transparen ța stabilirii deciziei, de pild ă prin controale ale dosarelor, prin
raportări, prin reglement ări clare ale competen țelor, prin proceduri înso țite de document ări
complete și precise (protocoale, note, rapoarte, arhivarea și păstrarea regulamentar ă a
documentelor)?
14. Există obligația de a face transparent ă stabilirea unei decizii chiar și atunci când nu este
necesar acordul unei persoane cu func ție de conducere sau al unei alte unit ăți organizatorice
ori al altei persoane cu drept de coparticipare?
15. Există obligația ca, prin înregistrare în documente, s ă fie făcută transparent ă stabilirea unei
decizii, astfel încât ea s ă poată fi verificat ă de un organ de control?
16. Sunt cunoscute înc ălcări ale reglement ărilor (de exemplu din legea bugetului, din legea
privind atribuirea lucr ărilor)?
17. Există, cu referire la o anumit ă poziție din organiza ție, obiecții sau incompatibilit ăți ale Curții
Federale de Conturi sau ale unei alte instan țe de control?

B. Oficiul pentru Management și Buget, Statele Unite ale Americii

Directivele de Control Intern
Diagnoza vulnerabilit ății organiza ției la corup ție
Premergător aplicării instrumentului de diagnoz ă, organiza ția trebuie s ă fie împărțită în
programe func ționale sau activit ăți. Fiecare activitate este evaluat ă ținând cont de trei aspecte: starea
de fapt a controlului general, riscurile de corup ție inerente, caracterul adecvat al garan ților anti-
corupție. Ulterior se va aplica urm ătoarea gril ă de evaluare:
A. În ce măsură mediul organiza ției permite dezvoltarea practicilor ne-etice?
1. În ce măsură conducerea organiza ției promoveaz ă un sistem de control intern durabil?
2. Există relații de subordonare și raportare adecvate între unit ățile organiza ției?
3. În ce măsură personalul organiza ției poate fi caracterizat dr ept fiind unul competent și
integru?
4. Autoritatea este delegat ă și limitată în mod adecvat?
5. Toate prodecurile și politicile le sunt clare angaja ților?
6. Procedurile de raportare și de bugetare sunt bine specificate și implementate eficient?
7. Cotrolul managerial și financiar presupune util izarea tehnolog iilor informa ționale
securizate?
B. În ce măsură activitatea comport ă în sine riscuri inerente de corup ție?
1. Programul sau activitatea include scopuri complexe sau vagi; activitatea presupune
implicarea beneficiarilor ca persoane ter țe, presupune gestionarea numerarului, sau
vizează acordarea de licen țe, autoriza ții, permise sau certificate (cu cât acestea sunt mai
numeroase sau mai variate, cu atât riscul corup ției crește)
2. Cât de mare este bugetul activit ății sau a programului? (cu cât este mai mare bugetul, cu
atât mai mari vor fi pierderile în cazul instaur ării corupției)
3. Care este amploarea impactului financiar extern pe care organiza ția îl exercit ă prin
desfășurarea activit ății sau a programului? (dac ă există unități „dependente” de bugetul
organizației, vor exista ispite mai mari)
4. Activitatea sau progra mul se pune în aplicare pentru prima dat ă? (dacă da, atunci gradul
de vulnerabilitate cre ște)
5. Care este nivelul de ce ntralizare aferent activit ății?
6. Există precendente ilicite și dovezi de ac țiuni ilegale în activit ăți sau programe anterioare
similare?
C. În urma efectu ării unui evalu ări preliminare, în ce m ăsură mecanismele garante și de control
par să fie adecvate nivelului de corup ție estimat?
Pentru efectuarea diagnozei de vulnerabilitate evaluatorii apeleaz ă la documente interne ce
conțin politici, regulamente și proceduri, conduc interviuri și observații în procesul de desf ășurare a
activității sau programului.
Ulterior punerii în aplicare a acestui instrument, factorilor de decizie li se recomand ă să
traseze direc țiile principale de ac țiune și să elaboreze strategiile, precum și mecanismele anti-
corupție.
(Surse: Ministerului Federal de Interne din Germania, Directiva Guvernului Federal cu privire
la prevenirea corup ției în administra ția federal ă; Klitgaard, R.E., Controlling Corruption , University
of California Press, California, 1988)

Întrebări și exerciții
1. Porinind de la cele dou ă grile de analiz ă a domeniilor de activitate vurnerabile și cu risc sporit
de corupție, realiza ți o radiografie a institu ției sau a departamentului pe care îl conduce ți.
Meditați asupra strategiilor pe care le aplica ți în prezent sau pe care le-a ți putea aplica pentru
a preveni apari ția comportamentelor neetice și pentru a descuraja cazurile de corup ție.

Tema 6. Diferite abord ări privind corup ția

Autorii americani Willam L. Richter, Frances Burke și Jameson W. Doig inventariaz ă posibile
abordări și definiții ale corup ției. Într-o prim ă abordare corup ția este definit ă în legătură cu conceptul
de interes public: „Vorbim de corup ție ori de câte ori un personaj de ținător al unei func ții publice,
printr-o recompens ă financiar ă sau de alt ă natură, care nu este prev ăzută de lege este îndemnat s ă
acționeze în favoarea celui care a furnizat recompensa, prejudiciind în acest fel interesul public”
(Richter, Burke și Doig, 1990, pp.62-63). Dificult ățile privind utilizarea acestei defini ții provin din
dificultatea de a defini într-un mod neechivoc interesul public. Spre exemplificare: un senator american a reu șit să obțină fonduri pentru o autostrad ă care lega o mic ă localitate de autostrada
principală New York-Montreal, îns ă aceasta este foarte pu țin folosit ă. Dacă analizăm fapta din
perspectiva interesului locuitorilor acelui or ășel, probabil c ă aceștia au apreciat-o într-un mod pozitiv.
Dacă în schimb analiz ă
m aceeași acțiune prin prisma interesului locuitorilor statului New York sau a
Federației Americane în general, probabil putem s ă vorbim despre o risip ă de resurse. Alte exemple
care pot fi invocate sunt cazurile în care anumite grupuri de interes reu șesc să obțină de la autorit ăți
anumite avantaje sau resurse (un sindicat care ob ține o mărire a salariilor pentru membri s ăi). Din
perspectiva acestor grupuri in teresul public a fost satisf ăcut, dar din punctul de vedere al celorlal ți
membrii ai comunit ății se poate spune c ă bugetul a fost înc ărcat cu o cheltuial ă suplimentar ă și
eventuale cereri pe care alte grupuri le vor adresa guvernului vor fi respinse din aceast ă cauză.
Cel de-al doilea tip de defini ții au ca element central conceptul de „îndatorire public ă” sau
„îndatorirea celui care lucreaz ă într-o func ție public ă. „Un comportament care deviaz ă de la
îndatoririle oficiale în scopul de a ob ține câștiguri personale.” În acest caz, atât timp cât nu exist ă
confuzii cu privire la ceea ce semnifică „îndatorire public ă”, actele de corup ție pot fi identificate cu o
mai mare precizie.
O altă categorie de defini ții pornesc de la plasarea activit ăților desfășurate de c ătre sectorul
public într-un context de pia ță. „Corupția implic ă transferul de la criteriile stabilite prin legi și
regulamente la criterii care au la baz ă modelul pie ței libere.” Altfel spus, „pre țul” care este stabilit
prin legi sau alte reglement ări, condițiile pe care un cet ățean trebuie s ă le îndeplineasc ă pentru a
beneficia de un anumit serviciu, sunt abandonate în favoarea unei abord ări de tip cerere și ofertă, ceea
ce implic ă apariția corupției. Aceast ă definiție este probabil cea mai util ă, deoarece permite
identificarea unor cauze ale comportamentelor neetice și în același timp a unor remedii eficiente. Într-
o primă posibilă interpretare a acestei defini ții se poate afirma c ă normele pe baza c ărora își
desfășoară activitatea institu țiile publice și angajații lor sunt de multe ori constrâng ătoare sau produc
blocaje și întârzieri și prin urmare, ele sunt evitate cu ajutorul practicilor corupte. Unii speciali ști
vorbesc despre „corup ție nevinovat ă, inocentă”. Pentru a în țelege mai bine aceast ă abordare s ă ne
gândim la un parc în cadrul c ăruia arhitectul a trasat un num ăr de alei. Dup ă un timp alte c ărări apar
traversând spa țiul verde. Motivul este simplu: cet ățenii găsesc căi mai convenabile pentru a se
deplasa. Din acest motiv unii arhitec ți lasă parcurile ini țial fără alei, lăsând pe cei care îl utilizeaz ă să
„aleagă” traseele, care ulterior vor fi perm anentizate. La fel se pune problema și în cazul legilor și a
regulamentelor: nu ar fi mai bine s ă așteptăm să vedem cum se stabilesc aceste legi în mod natural
urmând s ă fie formalizate ulterior. Aceast ă modalitate de definire a corup ției ne permite s ă
identificăm și o altă posibilă cauză a acesteia și anume penuria în cazul unor bunuri sau servicii.
Altfel spus, dac ă un anumit produs sau serviciu se g ăsește în cantit ăți reduse, cu alte cuvinte exist ă o

ofertă restrânsă, iar cererea este mare, „pre țul” respectivului produs va cre ște prin intermediul
faptelor de corup ție.
O altă cauză a încălcării normelor care privesc integritatea public ă, care are la rândul s ău
conotații economice este pozi ția monopolist ă pe care unele persoane sau institu ții o au în leg ătură cu
furnizarea unor bunuri sau servicii. O astfel de postur ă poate fi exploatat ă în sensul ob ținerii unor
avantaje oculte.
Avantajul cel mai mare al abord ării fenomenului corup ției din perspectiv ă economic ă este
posibilitatea identific ării și eliminării cauzelor acesteia, realizâ ndu-se în acest fel o preven ție mult
mai eficient ă.

Studiu de caz 10
O exemplificare foarte bun ă a modului în care corup ția poate fi definit ă din perspectiv ă
economic ă o reprezint ă modul în care au func ționat regimurile comuniste. Penuria de bunuri și
servicii poate fi tradus ă, în acord cu defini ția prezentat ă, ca fiind o ofert ă redusă pe o piață virtuală. În
același timp cererea din partea cet ățenilor era ridicat ă și în acest caz intervenea acel mecanism
corectiv, asimilat cu mecanismele pie ței libere, prin care la pre țul oficial se mai ad ăuga unul
suplimentar, reprezentat de mit ă sau de rela ții privilegiate. Într-o emisiune a canalului Discovery
referitoare la via ța din Germania comunist ă a fost relatat cazul unui cet ățean care a achizi ționat mai
multe tobe de e șapament pentru autoturismul Trabant, de și nu poseda un astfel de autoturism. El și-a
motivat gestul spunând c ă nu putea fi sigur dac ă o să mai găsească respectiva marf ă altădată. Iată
deci, un comportament nefiresc gene rat de penuria de produse din societ ățile comuniste.
Un alt exemplu care ni se pare relevant este cel al comercializ ării televizoarelor color pe pia ța
din România. Industria electronic ă româneasc ă a început s ă producă în anii 1980 televizoare color.
Uneori mai erau importate și din URSS. Dar nimeni nu a v ăzut vreodat ă aceste televizoare pe
rafturile magazinelor. Fiind în cantit ăți insuficiente, singurele modalit ăți de a le procura erau fie prin
intermediul unei rela ții, fie cu ajutorul unei șpăgi, fie prin cele dou ă combinate. Adic ă, în condi țiile
unei oferte insuficiente, peste pre țul oficial se ad ăuga unul aferent practicilor corupte.
Revenind la zilele noastre, situa țiile în care exist ă reglement ări în exces, proceduri
administrative redundante și verigi intermediare inutile reprezint ă exemple în care „pre țul
prestabilit”, adic ă ceea ce cet ățeanul trebuie s ă îndeplineasc ă din punct de vedere oficial pentru a
beneficia de un anumit serviciu , este prea costisitor, implic ă eforturi mari și consum de timp. Astfel el
este determinat s ă apeleze la practici corupte pentru a ob ține mai u șor serviciul solicitat. În aceste
cazuri, simplificarea legisla ției, a procedurilor administrative și eliminarea verigilor intermediare
inutile reprezint ă metode eficiente de prevenire și combatere a faptelor de corup ție. Vom prezenta un
astfel de exemplu înt r-un capitol ulterior.

Tema 7. Cauzele corup ției

Corupția este un fenomen prezent în toate țările lumii, în toate tipurile de regim sau sistem
politic și, în acela și timp este caracteristic ă tuturor epocilor istorice. Totu și s-a observat c ă gradul de
răspândire a practicilor care pot fi considerate corupte difer ă substanțial de la țară la țară, observatorii
fiind în general de acord c ă în țările aparținând civiliza ției occidentale fenomenul este mai pu țin
prezent. Au fost asfel indentificate câteva cauze care genereaz ă corupție sau influen țează gradul de
răspândire a acesteia:
– Comportamentul sau natura uman ă. În urmă cu câteva decenii se considera c ă responsabile
pentru proliferarea fenomenului de corup ție sunt natura uman ă și respectiv, comportamentul
celor afla ți în funcții oficiale; cu alte cuvinte, opinia r ăspândită în rândul speciali știlor era c ă
faptele neetice ap ăreau atunci când o persoan ă necorespunz ătoare, predispus ă la rău ajungea
în poziții publice; ast ăzi există o percep ție substan țial modificat ă, comportamentul fiind
considerat o cauz ă minoră a fenomenului corup ției.
– Aspectele culturale . În absen ța autorității statului sau atunci când statul nu î și exercită dintr-un
motiv sau altul autoritatea în mod ferm (nu are capacitatea – cum se întâmpl ă în cazul zonelor
greu accesibile – sau un anumit domeniu nu este reglementat) sau legisla ția nu este bine
dezvoltată, societatea î și dezvoltă propriile norme, propriile practici care guverneaz ă relațiile
dintre oameni; dac ă autoritatea public ă decide s ă reglementeze un astfel de domeniu, pot
apărea contradic ții sau chiar conflicte între legile care se încearc ă a fi impuse și normele
proprii ale comunit ății; același fenomen are loc atunci când sunt adoptate norme de la alte
state sau de la organiza ții internaționale: un bun exemplu îl reprezint ă practicile populare care
există în România – producerea de b ăuturi alcoolice în gospod ărie, sacrificarea unor animale
etc. În urma ader ării la Uniunea European ă asemenea obiceiuri ar trebui interzise sau cel pu țin
strict reglementate; este foarte probabil ca încercarea autorit ăților de a impune regulile
Uniunii Europene în aceste cazuri se va lovi de rezisten ță; o primă problemă va fi legat ă de
cei care vor trebui s ă aplice noile reguli (func ționarii); cum s ă convingi un agent de poli ție
dintr-o localitate rural ă că obiceiurile str ămoșești care pentru toat ă lumea par naturale și
inofensive trebuie interzise și că trebuie s ă-și pedepseasc ă consătenii dacă își sacrifică porcul
în ajunul Cr ăciunului f ără anestezie).
– Capacitatea institu țională statului de a impune reguli . Se poate întâmpla ca de multe ori
eforturile necesare pentru a ține sub control fenomenul corupției să depășească posibilitățile
statului; este mai ales cazul țărilor în tranzi ție care se confrunt ă cu lipsa acut ă de resurse; este
dificil să lupți împotriva celor care încalc ă legea atunci când nu reu șești să asiguri o salarizare
corespunz ătoare func ționarilor implica ți în proces; la fel, se întâmpl ă destul de des ca din
punct de vedere tehnic, autorit ățile publice s ă nu fie capabile s ă concureze cu infractorii (chiar
în țări dezvoltate – Statele Unite, de exemplu – micile comunit ăți sunt obligate s ă ceară
ajutorul autorit ăților federale pentru a putea face fa ță crimei organizate).
– Gradul de implicare a statului în societate . Acest aspect este important în principal în ceea ce
privește domeniul economic; corup ția înseamn ă utilizarea unor pozi ții publice pentru a ob ține
foloase personale; cu cât mai mai multe sunt aceste „pozi ții oficiale” (cazul întreprinderilor de
stat), cu atât mai multe sunt posibilit ățile de corup ție;

– Tipul de regim politic . Experien ța a dovedit c ă în regimurile în care „circula ția elitelor” este
redusă (un anumit partid r ămâne la putere foarte mult ă vreme) se creaz ă structuri sau procese
paralele cu cele oficiale, de multe ori mai relevante ca acestea din urm ă, care se bazeaz ă pe
activități ilegale sau le alimenteaz ă.
– Construcția instituțională necorespunz ătoare ; cei mai mul ți speciali ști afirmă că legislația
deficitară și organizarea defectuoas ă a unor institu ții publice sau chiar a statului sunt
principalele cauze generatoare de corup ție; legisla ția poate fi excesiv de complex ă, dificil de
interpretat și aplicat, sau dimpotriv ă poate avea lacune care s ă permită ilegalități; în ceea ce
privește structura institu țiilor, pot exista de multe ori verigi intermediare inutile care s ă
alimenteze corup ția sau alte forme de proast ă organizare care s ă afecteze func ționarea corect ă
a instituțiilor.

Studiu de caz 11. Combaterea comportamentului neetic. Strategii anti-corup ție. Cele cinci faze
ale schimb ării planificate. Cazul unui manager public din State College, Statele Unite ale
Americii
Personajul central al urm ătorului studiu de caz, este, de asemenea, o persoan ă aflată într-o
poziție de conducere, care din momentul prelu ării funcției s-a confruntat cu fenomenul corup ției. În
următoarele pagini este relatat ă experiența managerului public Fred Fisher, care la un moment dat din
cariera sa a fost desemnat s ă administreze un mic ora ș universitar din Statele Unite ale Americii.
Studiul de caz posed ă și o considerabil ă semnifica ție teoretic ă, deoarece face apel la dezvoltarea
organizațională, procesul de schimbare planificat ă și teoria managementului.
Pe scurt, în State College, corup ția se manifesta într-o activitate asupra c ăreia primăria deținea
monopol, și anume eliberarea de autoriza ții de func ționare pentru companii și cetățeni ai orașului care
închiriau locuin țe celor peste 10000 de studen ți care locuiau în afara campusului universitar. Cu toate
acestea, trebuie men ționat faptul c ă, probabil, la momentul desf ășurării acțiunilor descrise în studiul
de caz, existau și alte surse de corup ție, însă situația locuințele pentru studen ți a fost primul semnal de
alarmă care l-a determinat pe manager s ă ia măsuri. De asemenea, în State College, corup ția nu poate
fi privită ca fiind una sistemic ă, deoarece aceasta se manifesta într-o form ă mai puțin cangrenat ă,
afectând un segment restrâns al popula ției. În pofida amplorii reduse a corup ției, studiul de caz
transmite un mesaj important cu privire la vulnerabilitatea grupurilor marginalizate, ale c ăror interese
nu sunt în totalitate reprezenta te în societate. La fel ca și în studiul de caz referitor la primarul din
orașul La Paz din Bolivia, experien ța managerului public se încadreaz ă în tipologia interven ției
„eroului singuratic”, care se construie ște în jurul unui lider public recent venit într-o institu ție, hotărât
să pună în aplicare o strategie de prevenire a corup ției.
Scopul principal al acestui studiu de caz const ă în ilustrarea celor 5 faze ale procesului
planificat de combatere a corup ției sau altfel spus, a schimb ării planificate, c ăci în definitiv, orice
efort de eradicare a corup ției, presupune totodat ă și o schimbare institu țională. Cele cinci faze pe care
se poate fundamenta orice ini țiativă de luptă anti-corup ție sunt: faza 1 – acceptarea existen ței
corupției; faza 2 – formarea grupului de ini țiativă, faza 3 – diagosticarea și planificarea; faza 4 –
implementarea schimb ării; faza 5 – evaluarea și prevenirea continu ă. Implementarea schimb ării
planificate face uz de tehnica temporal-secven țială: cunoașterea prezentului, imaginarea viitorului și
identificarea modului de a atinge a rezultatelor dorite în viitor.

Prezentarea cazului și a măsurilor luate
În prima faz ă a formul ării strategiei anti-corup ție asistăm la acceptarea existen ței
fenomenului corup ției de către Fred Fisher, managerul public al State College. Acest eveniment este
echivalent tragerii unui semnal de alarm ă ce se produce atunci când liderii institu țiilor publice, din
diverse motive, nu sunt con știenți de prezen ța sau gravitatea corup ției ce afecteaz ă organiza ția ce o
conduc. În acest sens, într-una din zile, Fred Fisher s-a confruntat cu urm ătoarea situa ție, descris ă de
el însuși:
„Din grupul pe care l-am g ăsit în birou f ăceau parte, pe lâng ă alții, președintele unei
organizații studențești, reprezentând mai mult de 10000 de studen ți care locuiau în afara campusului,
editorul unui ziar studen țesc și un reporter de la postul de radio al Universit ății. Veniser ă cu toții ca să
îmi ureze bun-venit în func ția de manager și să mă informeze c ă inspectorul de urbanism era corupt. I-
am întrebat: „Ave ți dovezi?”. Pre ședintele asocia ției mi-a r ăspuns: „Da.”, „Ce fel de dovezi?” l-am
întrebat din nou. Mi-au spus c ă mă pot conduce la o cl ădire dată spre închiriere ce se afla în centrul
orașului, clădire care apar ținea chiar inspectorului în cauz ă. Iar acolo puteam constata și singur că, deși
existau multe înc ălcări ale prevederilor legale, pe u șă era afișată o autoriza ție de func ționare oficial ă,
eliberată de primărie, conform c ăreia, clădirea ar fi îndeplinit toate prevederile în vederea închirierii,
impuse de legisla ție. Și, bineînțeles, urma s ă descopăr că autorizația fusese semnat ă chiar de individul
pe care îl acuzau c ă ar fi fost un func ționar corupt aflat în subordinea mea. Ne știind încă în cine să am
încredere sau nu, am fost de acord s ă vizitez locul respectiv și să facem împreun ă o inspec ție. Am
făcut rost de o copie a prevederilor legale privind condi țiile în care se poate închiria și de o foaie de
inspecție de la biroul de urbanism al ora șului și am plecat cu liderul studen ților. Din moment ce știau
aproape pe dinafar ă conținutul prevederilor, studen ții erau mai mult decât bucuro și să mă ajute să fac
inspecția. Fie vorba între noi, am observat 36 de înc ălcări ale legisla ției.
Mi s-a părut foarte lung drumul înapoi la prim ărie, pe m ăsură ce îmi cânt ăream opțiunile.
Știam că, indiferent de hot ărârea pe care urma s ă o iau, aveam s ă apar în urm ătoarea edi ție a ziarului
studențesc. Mult mai important era faptul c ă, începând din acel moment, aveam s ă îmi definesc
atitudinea etic ă a mandatului meu, cel pu țin în ochii a 10000 de studen ți care trăiau în acea comunitate.
Îmi amintesc cum st ăteam singur în biroul meu dup ă ce mă întorsesem din inspec ția făcută
împreună cu liderii studen ților și mă străduiam să hotărăsc cum ar trebui s ă procedez în continuare. Ar
trebui să îl concediez pe inspectorul de urbanism, s ă îl pedepsesc sau s ă ignor tot ce se întâmplase pân ă
ce aveam s ă mă obișnuiesc cu noul meu post? La urma urmei, era doar a patra zi de munc ă. Având în
vedere ceea ce tocmai v ăzusem și remarcile liderilor studen ților ce locuiau în afara campusului,
realizam c ă rezolvarea problemei caz ării pentru mai mult de 10000 de studen ți reprezenta o provocare
formidabil ă. Ce s-ar întâmpla dac ă una din acele cl ădiri ar lua foc și câțiva studen ți ar rămâne bloca ți
urmând să ardă de vii? Era asta doar o parte a activit ăților corupte din cadrul prim ăriei? Am încercat s ă
îmi imaginez, din punctul meu de vedere, care ar fi fost autoritatea mea moral ă și managerial ă în
continuare, în cazul în care a ș fi întors spatele acestei oportunit ăți. De asemenea, știam că incidentul va
fi o știre pe prima pagin ă a noii edi ții a ziarului Daily Collegian. Er a o decizie greu de luat… Tocmai
ce mă mutasem în ora ș cu tânăra mea familie, aveam un credit ipotecar și nu îmi puteam permite din
punct de vedere financiar s ă îmi pierd slujba.
Am intrat în intimitatea biroului meu, mi-am cânt ărit toate op țiunile posibile și am dat dou ă
telefoane. Primul a fost c ătre inspectorul de urbanism, cerându-i s ă se prezinte la biroul meu imediat.
Când a ap ărut, i-am spus ce aflasem și l-am concediat pe loc. Apoi, l-am chemat pe primar și l-am
informat în leg ătură cu decizia mea. Atât primarul, cât și inspectorul de urbanism au receptat mesajul
acțiunilor mele – eram hot ărât să aplic legea.”

Confesiunea managerului public vorbe ște despre desf ășurarea și încheierea primei faze de
acceptarea și conștientizare a existen ței fenomenului corup ției. Chiar dac ă deciziile managerului
public nu era în totalitate fundamentate pe informa ții sau date veridice și concrete, totu și o
diagnosticare a fenomenului (Faza 3) a avut loc, dat fiind faptul c ă decidentul a intrat în contract
direct cu faptele ce indicau existen ța corupției. Totodat ă, suntem martorii unei acțiuni de interven ție
în care managerul aplic ă o primă schimbare radical ă în cadrul institu ției prin „pedepsirea unui pe ște
mare” și obține următoarele rezultate:
 Eliminarea din sistem a unei verigi corupe, ce ar fi putut bloca eforturile de eradicare a
corupției;
 Trimiterea unui mesaj c ătre membrii organiza ției și factorii interesa ți cu privire la hot ărârea
lor de schimba sistemul corupt;
 Instituirea unui climat de urgen ță pentru a câ știga sprijinul celor care doreau s ă întreprind ă
ceva împotriva comportamentului neetic al altora;
 Câștigarea vizibilit ății publice și promovarea transparen ței.
Prin termenul interven ție se înțelege un proces voit prin care o persoan ă se implic ă în sistemul
de activit ăți și relații existente într-o organiza ție sau într-o comunitate, cu scopul de a realiza
schimbările planificate. De cele mai multe ori, orice interven ție, îndeosebi cele care se adreseaz ă
prevenirii corup ției, întâmpin ă rezistență, de aceea, înainte de a pune în aplicare orice interven ție,
decidenții trebuie s ă aplice la situa ția în cauz ă următoarele întreb ări:
 Care sunt eventualele riscuri și avantaje ale unei astfel de interven ții – care sunt consecin țele
politice, sociale, organiza ționale și financiare?
 Care sunt a șteptările conducerii și ale angaja ților, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung,
cu privire la punerea în practic ă a acestei ini țiative de schimbare planificat ă?
 Cât de profund ă și vastă va trebui s ă fie interven ția, pentru a putea trata cele mai corupte
practici ale organiza ției?
 Cine va câ știga și cine va pierde în acest proces?
 Cum se va defini și măsura succesul?
O tehnică asemănătoare „prinderii unui pe ște mare” ( fry a big fish , eng.) const ă, de exemplu,
în luarea unei decizii urgente prin care unui departament i se retrage responsabilitatea legat ă de un
program și se transfer ă unui alt departament. Odat ă cu aceast ă acțiune, se întrerupe fluxul fondurilor
folosite la discre ție pentru cump ărarea influen ței asupra deciziilor de interes public.
Într-o alt ă ordine de idei, orice interven ție organiza țională ce vizeaz ă eliminarea
comportamentului neetic, nu trebuie s ă depășească nivelul necesar pentru a ob ține soluții de durat ă,
precum și nivelul la care organiza ția poate dispune de energia și resursele necesare pentru a rezolva
problemele și a reduce manifest ările corupte. Cu referire la studiu de caz al managerului public din
State college, solu țiile au rezistat timpului, și, în egal ă măsură, au reușit să fie implementate cu
ajutorul resurselor pe care institu ția le dispunea.
În aplicarea celei de a doua faze, formarea grupului de ini țiativă, se porne ște de la
prezumția că decidenții au reușit să intervină în regim de urgen ță asupra situa ției corupte din institu ție
și că aceștia sunt con știenți de faptul c ă trebuie luate m ăsuri urgente pentru a ajuta organiza ția și
comunitatea. Urm ătoarele ac țiuni sunt incluse în cea de a doua faz ă a schimb ării planificate:

 Identificarea unei echipe alc ătuite din speciali și și persoane de încredere aflate în pozi ții
cheie, dispuse s ă înfrunte aceast ă provocare al ături de lider, echip ă ce va fi denumit ă grup de
inițiativă;
 Punerea de acord a membrilor echipei asupra anumitor principii de lucru și valori.
De la bun început, managerul public al or ășelului State College se confrunta cu dileme
morale, ne știind la ajutorul cui s ă apeleze pentru formarea grupului de ini țiativă:
„Nu aveam motive s ă îi suspectez pe ceilal ți membri ai organiza ției că a r f i f o s t l a f e l d e
corupți ca și inspectorul de urbanism. Dup ă ce l-am concediat pe inspectorul de urbanism, l-am sunat
pe primar pentru a îi anun ța decizia mea. Primarul a fost șocat, dar nu a pus la îndoial ă măsura luată de
mine, din moment ce în mod evident era de competen ța managerului s ă facă acest lucru. Cu toate
acestea, primarul m-a avertizat c ă vor urma probabil o gramad ă de reacții negative, dat fiind faptul c ă
existau câ țiva oficiali ale și și mulți cetățeni care de țineau clădiri pe care le închiriau studen ților. În
scurt timp, reac țiile au sosit, mai ales din partea a doi consilieri care avea în proprietate un num ăr mare
de clădiri care înc ălcau prevederile legale de închiriere, atât pe cele locale cât și pe cele ale statului.
Consecințele pe termen lung ale deciziilor mele au implicat pân ă la urmă, demolarea a 27 de cl ădiri
din zona central ă folosite pentru închiriere, cl ădiri care nu meritau s ă fie restaurate, nici din punct de
vedere financiar, nici al structurii, iar alte 550 de cl ădiri au fost închise pân ă la renovarea lor, deoarece
nu îndeplineau cerin țele necesare eliber ării autoriza ției de func ționare.
Drept urmare a ac țiunilor mele, peste 2000 de studen ți nu și-au putut g ăsi cazare la începutul
anului universitar. Dar acest lucru s-a întâmplat la doi ani dup ă concedierea inspectorului. A șadar, pot
spune că chiar și un caz minor de corup ție, precum cel din State College, necesit ă mult timp pentru a fi
rezolvat. Odat ă cu trecerea timpului, pe m ăsură ce am reu șit să câștig încrederea și înțelegerea
primarului, a altor oficiali ale și, a arhitectului ora șului, a membrilor personalului responsabil cu
aplicarea reglement ărilor în construc ții, aceștia au devenit membri ai grupului de ini țiativă. În cele din
urmă au fost invita ți și alți membri ai comunit ății să se alăture grupului, cum ar fi un reprezentant
mass-media, lideri ai asocia țiilor studen țești, membri ai consiliului local etc. De asemenea, am decis s ă
îl includ pe arhitectul șef cu echipa sa în grupul de ini țiativă.”
Cea de-a treia faz ă a procesului de schimbare planificat ă constă în diagnosticarea
problemelor de corup ție. În cazul managerului public din St ate College, Fred Fisher trebuia s ă
determine dac ă se confrunt ă cu o problem ă care se extindea dincolo de o singur ă proprietate ilegal ă.
Pentru acest lucru, managerul trebuia s ă examineze atent situa ția din prim ărie și să răspundă la
următoarele întreb ări:
 Cât de extins ă este problema? În cazul State College, reprezentan țiii studen ților au putut s ă
confirme faptul c ă foarte multe propriet ăți care înc ălcaseră prevederile legale primiser ă totuși
autorizația de func ționare. Datele adunate prin inspec țiile făcute în locurile respective au
confirmat spusele studen ților.
 Unde este problema? În cazul State College nu asist ăm la discriminare. Unit ățile de cazare din
întregul ora ș pur și simplu înc ălcau prevederile legale și totuși toate primiser ă aprobarea de a
fi folosite și închiriate.
 De cât timp exist ă problema? În State College, problema ap ăruse cel pu țin de când inspectorul
în cauză începuse s ă abuzeze de puterile aflate la discre ția sa.
 Cât de serioas ă este problema? Problema era îngrijor ătoare pentru mul ți studenți, dar
reprezenta un poten țial pericol pentru prim ărie, dacă ar fi fost pierdute vie ți omenești în
accidente cauzate de neglijen ța administra ției locale.

În ceea ce prive ște măsurile ulterioare, în State College interven ția punitiv ă nu a fost dus ă mai
departe de concedierea inspectorului de urbanism. Managerul public nu a încercat s ă pedepseasc ă
proprietarii care înc ălcaseră legea sau s ă afle dacă aceștia plătiseră mită și cui. Aten ția managerului și
a primarului a fost îndreptat ă asupra felului în care se putea crea un climat în care puterea
discreționară ar fi fost redus ă, iar transparen ța sporită în jurul monopolului pe care prim ăria o deținea
asupra acestei activit ăți. Așadar, dup ă concedierea ini țială, acțiunile aferente fazelor patru și cinci,
implementarea schimb ării și evaluarea și prevenirea continu ă, au constat mai degrab ă în
aplicarea politicilor și măsurilor de management, decât în pedepsirea și acționarea în justi ție a celor
responsabili. De asemenea, în etap a de implementare, în State Colleg e, sarcina managerului public a
fost ușurată de fondurile de dezvoltare a comunit ății provenite din partea unei alte agen ții de stat și
care au ajutat la mic șorarea unor costuri ini țiale ale programului de aplicare a legii. Mai mult decât
atât, ziarul și stațiile de radio locale din State College au oferit o imagine favorabil ă programului de
eradicare a practicilor corupte și îmbunătățire a condi țiilor neadecvate în care erau caza ți mii de
studenți.
(Sursa: Adaptat dup ă Sănătatea organiza ției. Un ghid practic de tratament și prevenire a
corupției în administra țiile și comunit ățile locale. Concepte și strategii , vol. I, Funda ția Parteneri
pentru Dezvoltare Local ă, București, 2006)

Întrebări și exerciții
1. Formulați o strategie de combatere a comportamentului neetic pentru institu ția în care lucra ți
sau departamentul pe care îl conduce ți parcurgând toate cele cinci faze ale schimb ării
planificate.

Tema 8. Forme sub care pot fi întâlnite comportamentul neetic și corupția

1. Obliga ții etice contradictorii sau loialitatea gre șit înțeleasă
Problema loialit ății este una deosebit ă. Romantizat ă de literatur ă, ridicată la rang de condi ție
sine qua non de către domeniul militar, loialitatea a devenit un subiect abordat și în raport cu sfera
administra ției publice. F ără a intra prea mult în teoria (sau filosofia) loialit ății2, trebuie realizate
câteva clarific ări conceptuale referitoare la loialitate și miza acesteia în sectorul public.
La nivelul sectorului public problema care se pune se refer ă la cine este obiectul loialit ății:
superiorul, institu ția, interesul public? Desigur, dezirabil ar fi ca cea din urm ă variantă să fie cea
corectă și desigur, într-un model ideal atât superiorul cât și instituția ar urmări interesul public, deci
nu am avea niciun conflict. Totu și, citând din unul dintre p ărinții democra ției americane „dac ă
oamenii ar fi îngeri” (J. Madison) întreaga dilem ă ar fi inexistent ă. Însă oamenii nu sunt ingeri, au
interese private (natural de altfel și element esen țial pentru progresul societ ății) deci situa ția nu este
atât de simpl ă.
Loialitatea fa ță de superiorul ierarhic, sau fa ță de persoana, și nu neap ărat față de funcția pe
care acesta o ocup ă, este explicabil ă din punct de vedere ra țional: din moment ce majoritatea
beneficiilor profesionale depind de superiorul ierarhic direct și de relația dintre acesta și subordonat,
acesta din urm ă este pus în pozi ția de a-și „cumpăra” dezvoltarea profesional ă (care aduce dup ă sine
numeroase alte beneficii mai mult sau mai pu țin materiale3) prin loialitatea fa ță de cel responsabil de
acest fapt. Desigur, înc ă o dată, dacă singurul element avut în vedere ar fi competen ța, lucrurile ar sta
mult mai simplu, dar oamenii nu sunt eminamente ob iectivi prin urmare modelul ideal este pervertit.
În fapt, loialitatea în interpretarea aceasta este în perfect ă concordan ță cu doctrina economic ă
clasică în care fiecare individ urm ărește să își satisfacă propriile nevoi și interese. Totu și, loialitatea
depășește nivelul strict individual și se poate manifesta, a șa cum am mai spus, și față de organiza ție
sau chiar fa ță de niște deziderate superioare, cum ar fi legea sau valori societale de echitate și
libertate. Proceduri de avertizare, inclusiv în sectorul public (chiar și în România exist ă o lege a
avertizorului menit ă a încuraja func ționarii să reclame situa țiile în care legea este înc ălcată de către
instituțiile publice) sunt concepute tocmai pentru situa ția în care loialitatea unor membri ai
organizațiilor este mai mare fa ță de organiza ție sau față de anumite valori decât fa ță de indivizi (ex:
în 1990, Dr. Frederic Whitehurst a avertizat fa ță de abuzurile științifice din laboratoarele criminale
ale FBI în pofida faptului c ă era membru al organiza ției4; loialitatea sa fa ță de anumite valori
societale s-a dovedit a fi superioar ă loialității față de organiza ție).
În literatura de spec ialitate se face distinc ția fermă între loialitatea f ără de Dumnezeu, prieteni,
familie, principii și valori și loialitatea fa ță de superiorul ierarhic:
– Subordona ții au un control redus sau chiar inexistent asupra persoanei care le este superior
ierarhic, și pot să nu nutreasc ă niciun fel de sentimente fa ță de acesta.
– Mulți superiori din administra ția publică s-ar putea s ă nu fie demni de a beneficia de loialitate.
– Subordonarea necondi ționată față de superior poate s ă compromit ă interesele unor ter țe părți.

2 O abordare ampl ă a conceptului este realizat ă de Fletcher G.P. în lucrarea „Loyalty : An Essay On the Morality of
Relationships”, Oxford, Oxford University Press, 1993.
3 Venituri mai mari, subordona ți, prestigiu intra și extra organiza țional, autosatisfac ție etc.
4 http://www.whistleblowersblog.org/2010/03/articles/whistleblowers-government-empl/fbi-whistleblowers-speak-out-
against-s-372/, accesat la data de 29 iulie 2010.

– Loialitatea fa ță de Dumenzeu, principii, prieteni și familie este considerat ă esențială pentru o
viață bună, în timp ce loialitatea fa ță de superior nu este o condi ție pentru aceasta.
Care sunt îns ă riscurile pe care le incumb ă loialitatea fa ță de superiorul ierarhic, în sectorul
public? (Souryal și McKay, 1996). În primul rând, devierea de la primatul interesului public în
relizarea sarcinilor. Loialitatea fa ță de superior va avea ca și caracteristic ă un dinamism deosebit, pe
de-o parte în func ție de cine ocup ă funcția de superior, iar pe de alt ă parte, de cine ofer ă cele mai
bune recompense. În al doilea rând, loialitatea personal ă submineaz ă responsabilitatea angaja ților față
de regulile organiza ției; nu conteaz ă ce zice legea, important este cine o aplic ă. În al treilea rând,
încurajeaz ă ipocrizia institu țională.
Totu și, loialitatea personal ă are și avantajele ei, chiar și manageriale. E dificil de imaginat
delegarea institu țională, cu toate beneficiile ce deriv ă din aceasta, în absen ța percepției superiorului a
unui nivel critic de loialitate din partea subordonatului.

Studiu de caz 12
În continuare vom prezenta unul dintre cele mai controversate evenimente din istoria
postbelică a SUA, referitoare la r ăzboiul din Vietnam și modul în care acesta a luat amploare. Derulat
între 1955 și 1975, războiul a devenit extrem de nepopular în timpul administra ției Johnson când
secretar al ap ărării (echivalent al ministrului ap ărării) era McNamara, fost pre ședinte al Ford și
absolvent de Harvard, ulterior pre ședinte al B ăncii Mondiale.
McNamara a fost unul dintre principalii sus ținători al războilui, argumentând cu cifre și
statistici necesitatea men ținerii incursiunii, reu șind să convingă Congresul ori de câte ori a fost
necesar de necesitatea sprijinirii ofensivei. El a ocupat func ția de secretar al ap ărării între 1961 și
1968, fiind principalul artizan al escalad ării războiului din Vietnam. Totu și, începând cu 1965 el a
început să aibă anumite rezerve despre succesul strategiei și al variantei militare, rezerve pe care le-a
împărtășit Președintelui îns ă nu le-a făcut publice. Mai mult, în privat el a început s ă combată din ce
în ce mai mult ofensiva militar ă din Vietnam, pe care în mod public îns ă o susținea în modul cel mai
ferm și conving ător cu putin ță, pe de-o parte încurajând în culise opozan ții și combătându-i în public.
În 1966 acesta m ărturisea ambasadorului special al Pre ședintelui, Averel Harriman, c ă o
soluție militară acceptabil ă nu era posibil ă și negocierile pentru pace erau inevitabile. Opozi ția sa față
de extinderea r ăzboiului a devenit public ă în mai 1967 când s-a opus printr-un memoriu cre șterii
prezenței militare pe front cu 200.000 de solda ți, după cum a solicitat comandantul for țelor americane
din Vietnam, generalul William Westmoreland. În urma unui nou memoriu din noiembrie, în
Februarie 1968 Pre ședintele anun ță că McNamara va deveni pre ședintele B ăncii Mondiale. Astfel ia
sfârșit cariera sa de membru al Administra ției americane.
Așadar, dup ă cum se poate constata, înc ă de la jum ătatea mandatului s ău, McNamara a
început să dezavueze r ăzboiul din Vietman, îns ă împotriva propriilor convingeri, public a sus ținut și
încurajat interven ția. Întrebarea care se pune este motivul pentru aceast ă stare de fapt și cât de etic ă
este ea? Unul dintre argumentele invocate este dificultatea de a accepta gre șeli de strategie asumate
anterior. A recunoa ște public și a acționa împotriva acelor m ăsuri înseamn ă a admite c ă deciziile
asumate au fost eronate, fapt pe de-o parte greu de acceptat public, dar și personal, mai ales pentru o
persoană care a făcut minuni la Ford și era absolvent al celor mai prestigioase universit ăți americane.
O altă explicație pentru t ăcerea asumat ă este teoria dominoului potrivit c ăreia pierderea r ăzboiului din

Vietnam ar fi determinat o expansiune brutal ă a comunismului înspre celelalte state asiatice și
Australia. Nu în ultimul rând, loialitatea sa fa ță de persoana pre ședintelui Johnson este o alt ă
explicație pentru conduita sa. Dup ă cum eviden țiază un articol din ziarul britanic The Independent (7
iulie 2009, http://www.independent.co.uk/news/ob ituaries/robert-mcnamara-secretary-of-defense-
excoriated-for-his-part-in-leading-america-into-the-vietnam-war-1734442.html) care descrie Preșesintele drept „o figură incredibil de complex ă și conving ătoare care ar putea s ă determine pe
oricine să-i facă pe plac” . La aceasta se adaug ă și dorința de a nu pierde trecerea de care se bucura în
fața Președintelui, în condi țiile în care acesta este unul dintre pr incipalele riscuri la adresa celor care
manifestă „opoziție” față de linia oficial ă (Richter, Burke și Odic, 1990).
(Sursa: Adaptat dup ă Richter, W.L., Burke, F. și Doig, J.W., Combating Corruption,
Encouraging Ethics, ASPA Publications, Washington, 1990; The Independent, 7 Iulie, 2009 și
Foreign Affairs, May/June 1995).

Întrebări și exerciții
1. Considera ți că McNamara a procedat corect? Dar dac ă războiul era câ ș
tigat?
2. Din ansamblul tipurilor de loialitate men ționate mai sus (fa ță de superior, fa ță de prieteni,
familie, Dumnezeu, fa ță de valori și principii și față de interesul public) care crede ți că a
primat și care crede ți că a fost înc ălcată? Cât de justificabil ă vedeți situația?
3. Cum ați fi procedat dumneavoastr ă în locul lui McNamara dac ă erați secretar al ap ărării?

2. Minciuna în interes public
Dintr-o perspectiv ă idealistă, minciuna realizat ă de un oficial public privitor la o problem ă de
interes public este v ătămătoare întrucât eludeaz ă normele democratice sau, altfel spus, pune
alegătorul, cel care î și dă votul, într-o postur ă de insuficien ță informațională în raport cu cel pe care îl
votează astfel încât votul acordat în fapt este viciat. Din aceast ă perspectiv ă orice fel de minciun ă
publică este de nedorit. Dar s ă ne imagin ăm următoarea situa ție, foarte de actualitate: statul are
numeroase datorii pe care trebuie s ă le achite și este pus chiar în postura de a nu mai putea pl ăti
obligațiile pe care le are. Deciden ții au două opțiuni majore: s ă afirme public situa ția în care se afl ă,
sau să rețină informația sau să transmită informații incomplete. De ce ar opta pentru prima și de ce
pentru a doua? Ce s-ar întâmpla dac ă ar ieși în public s ă facă respectivele afirma ții? Trecând de
panica imediat ă ce s-ar putea instaura (mai ales dac ă vorbim de pensii publice, a șa cum e în România
și în majoritatea statelor europene), riscul de fali ment ar face creditele pe care statul le-ar putea
accesa mult mai scumpe, deci și mai greu de ob ținut (imagina ți-vă că sunteți o bancă: cât de u șor ați
da un credit de 1.000 lei unui individ cu un venit lunar de 200 lei și unui individ cu un venit lunar de
3.000 lei?). A nu spune adev ărul sau a-l exprima incomplet poate s ă producă un oarecare optimism
care să permită statului s ă treacă cu mai mare u șurință peste provoc ările cu care se confrunt ă. Pe de
altă parte, pia ța și cetățenii sunt în șelați. Care e solu ția corectă?
Care ar fi problema cu minciuna în interes public, trecând de dimensiunea etic ă? O prim ă
problemă ar fi la nivelul controlului . Cum putem fi siguri c ă acei care pretind a min ți pentru binele
nostru nu o fac în interes propriu sau chiar dac ă o fac cu inten ții bune, cum putem fi siguri c ă nu au
greșit în logic ă? Mai mult, e atât de u șor de definit interesul public? Și dacă e public, de ce s ă nu
decidă publicul ce e mai bine pentru el? Friedman (2009) argumenteaz ă că ori de câte ori se
urmărește atingerea interesului public prin persoane private, cumva se întâmpl ă că efortul e îndreptat

discriminatoriu spre anumite interese private sau punctuale, nerealizându-se interesul (pretins)
general. Din contr ă, ori de câte ori pia ța este lăsată să funcționeze liber, chiar dac ă nimeni nu
urmărește expres interesul general acesta este realizat. Aceea și logică poate fi cu u șurință extrapolat ă
în raport cu problema minciunii: spunând mereu adev ărul, cumva interesul public real va fi realizat.
Desigur, pentru o gândire interven ționistă o asemenea abordare reprezint ă un nonsens.
O alt ă problemă legată de minciun ă în interes public este sc ăderea nivelului de încredere
publică (Bok, 1990, p. 120), sau în oficialit ăți. O lipsă de încredere sistemic ă nu va face decât s ă
descurajeze regulile democra ției, iar minciuna public ă contribuie la hr ănirea acestei neîncrederi
sistemice. Totu și, reluând exemplul de mai sus referitor la problemele economice, se poate ca
guvernul s ă refuze pur și simplu s ă nu comenteze o anumit ă stare de fapt, decât s ă transmit ă
informații eronate. În acest scenariu, incertitudinea va cre ște costul creditelor, dar nu la nivelul la care
ar crește în caz de onestitate, îns ă mai mult decât dac ă ar minți. Totuși, mințind, a doua oar ă când
guvernul va face un anun ț public pia ța va reacționa cu rezerv ă, tocmai datorit ă lipsei de încredere. În
fapt, întreg exemplul este un trade off (un schimb) între interesul pe termen lung și cel pe termen
scurt sau imediat. În continuare vom prezenta succint un studiu de caz extrem de relevant pentru subiectul abordat, cazul Iran-Contras din SUA.

Studiu de caz 13. Iran-Contras
În anii 1980, în timpul administra ției Regan, fusese adoptat amendamentul Boland, care
interzicea Guvernului s ă mai finan țeze efortul Contras, lupt ători împotriva guvernului din Nicaragua.
În vederea men ținerii finan țării față de aceștia, Guvernul a hot ărât să obțină resursele prin vânzarea
de arme Iranului, prin intermediul Israelului. În toamna anului 1986 situa ția a devenit public ă, iar
Congresul a ini țiat audierea celor implica ți în vara anului 1987. Mai jos este prezentat un episod din
aceste audieri, mai exact audierea lui Oliver L. North, unul dintre protagoni știi acestui eveniment. Nu
vom reproduce în întregime dialogul, decât sec țiunile extrem de relevante.
Audierea domnului North de c ătre o comisie a Congresului, prezidat ă de John Nields, avea ca
și punct de pornire o fost ă audiere a sa de c ătre Comitetul de Informa ții al Camerei Reprezenta ților
privitor la atragerea de fonduri pentru Contras, audiere în care acesta a min țit Congresul în leg ătură
cu activitatea sa, dup ă cum recunoa ște cu ocazia ultimelor audieri (North, 1990, pp. 125-128):
„North: […] o s ă vă spun chiar acum, consiliului și tuturor membrilor aduna ți aici, că am indus în
eroare Congresul , l-am indus în eroare…
Nields: La întâlnire?
North: La întâlnire.
Nields: Fa ță în față?
North: Fa ță în față.
Nields: Ai dat declara ții false acestora în raport cu activitatea în sprijinul Contras?
North: Da, am f ăcut-o. Mai mult, am f ăcut toate acestea cu un scop, am f ăcut asta cu scopul de a evita
tocmai ceea ce are loc aici, și evitarea unei încet ări a sprijinului pentru Rezisten ța din Nicaragua, și
evitarea elimin ării facilităților aflate în trei state central americane unde am promis respectivilor șefi
de stat […] totala și absoluta noastr ă discreție… și vă recunosc c ă am participat la preg ătirea unor
documente pentru Congres eronate, în șelătoare, evazive și greșite, și am făcut-o din nou aici când am
apărut în fața comitetului convocat în Camera de Situa ții a Casei Albe și nu găsesc vreo scuz ă pentru
ce am făcut. O să vă spun acum, când sunt sub jur ământ; atunci nu eram.

Nields: Tr ăim într-o democra ție, nu e așa?
North: Da domnule, slav ă Domnului!
Nields: În care oamenii, nu un locotenent marinar decid cele mai importante decizii de politici
penru na țiune?
(Martorul se consult ă cu avocatul)
North: Da.
Nields: Și parte a acestui proces democratic.
North: Și aș dori să subliniez c ă parte din acest r ăspuns se datoreaz ă faptului c ă domnul locotenent
marinar nu lua toate aceste decizii de unul singur. Dup ă cum am ar ătat ieri în m ărturia mea, domnule
Nields, am c ăutat aprobare pentru tot ce am f ăcut.
Nields: Dar ai negat Congresului faptele?
North: Așa este.
Nields: Ai negat reprezentan ților aleși ai poporului faptele pe baza c ărora trebuiau s ă ia o decizie de
importanță crucială pentru aceast ă națiunie?
North: Am f ăcut-o datorit ă motivelor anterior precizate. Și am făcut-o întrucât am avut scurgeri
incredibile a unor discu ții confiden țiale purtate cu comitete ale Congresului. Dup ă cum lumea știe
acum, am f ăcut parte din echipa de coordonare a min ării porturilor din Nicaragua. Când aceast ă
informație a scăpat, viețile unor americani au fost puse în pericol, iar scurgerea a avut loc din partea
unui membru al comitetului, care ulterior a recunoscut acest lucru. Când a fost o „scurgere”
referitoare la metodele sensibile folosite pentru a ajuta la capturarea terori știlor de la Achille Lauro,
aproape a eliminat canalele de comunicare existente. Astfel de lucruri sunt devastatoare. Sunt
devastatoare pentru siguran ța națională a SUA și sper ca unul dintre rezultatele acestei probleme s ă
fie găsirea unor mijloace mai bune de a comunica aceste lucruri cu Congresul. Nu spun c ă ceea ce s-a
întâmplat este potrivit. Nu spun – sau pretind – c ă ceea ce am f ăcut sau rolul meu în comunicare a
fost potrivit. Nileds: Ai fost instruit s ă faci asta?
North: Nu am fost instruit în mod special, nu.
Nields: Ai fost instruit la modul general?
North: Da.
Nields:De c ătre cine?
North: Superiorii mei. Am preg ătit…
Nields: Cine?
North: Am preg ătit schițe de răspuns pe care ei le-au semnat și le-au trimis. A ș evidenția de
asemenea… Nields: Care superior? North: Păi uitați-vă cine a semnat – eu nu am semnat aceste scrisori – pentru acest organism.
Nileds: Vorbesc despre ultima – vorbesc despre întâlnirea oral ă din August 1986.
North: Am mers la acea întâlnire oral ă cu aceea și convingere cu care am preg ătit acele memorii în
1986 și alte comunicate.
Nileds: P ăi aveai un șef diferit, și din bun sim ț, ar trebui s ă ne spui dac ă acesta te-a instruit s ă o faci,
a înțeles că ai făcut-o, a aflat despre ea ulterior sau niciuna dintre variantele de mai sus.
North: Nu a spus în mod explicit: „Ollie, s ă min
ți comitetul”. I-am spus ce am declarat comitetului
ulterior și mi-a trimis o not ă pe care scria „foarte bine”. A ș vrea de asemenea s ă evidențiez încă un
lucru. Cred cu convingere c ă și Președintele SUA este un oficial ales de poporul acestei țări, și prin
Constituție, așa cum o în țeleg eu, el este cel îns ărcinat cu conceperea și derularea politicii externe ale

acestei țări. Din momentul în care m-am implicat în aceast ă activitate în 1984, am avut convingerea
că aceasta este în sprijinul politicii externe stabilite de Pre ședinte. Înc ă cred acest lucru.
Nields: Chiar…
North: Nu spun c ă ceea ce am f ăcut este bine. Și după cum bine știți, domnule consilier, m-am expus
unor riscuri enorme. Nields: Chiar și Președintele…
(Martorul se consult ă cu avocatul)
Nields: Chiar și Președintele este ales de Popor.
North: Tocmai am spus asta.
Nields: Iar poporul are dreptul s ă voteze încetarea mandatului dac ă nu agreeaz ă politicile sale.
North: Așa este.
Nileds: Și nu pot exercita aceast ă posibilitate dac ă politicile Pre ședintelui sunt ascunse de ei ?
North: Așteptați puțin. Adică ieri am discutat despre nevoia ca aceast ă țară, care este o țară supusă
riscului într-o lume amenin țătoare, nevoia de a derula opera țiuni sub acoperire și diploma ție secretă,
și de a derula programe secrete. Adic ă am discutat pe larg despre aceast ă problem
ă care poate face
obiectul unor ample dezbateri, iar aceast ă instituție respectabil ă (Congresu – n. n.) poate s ă adopte
legi prin care s ă interzică derularea unor asemenea activit ăți pe viitor. Dar asta ar fi gre șit, și atât
dumneavoastr ă cât și eu știm asta. Ideea este c ă această țară trebuie s ă poată să deruleze asemenea
activități, iar dup ă umila mea p ărere, Președintele nu ar trebui s ă fie în postura de a ie și din două în
două săptămâni, sau la alte intervale, s ă explice poporului american c ă Eu, Președintele, derulez
următoarele opera țiuni secrete. Pur și simplu nu poate fi realizat. Nicio națiune din lume nu ne va
mai ajuta vreodată și avem nevoie de acest ajutor dac ă vrem să supravie țuim în fa ța adversarilor
noștri.”
(Sursa: Adaptat dup ă Richter, W.L., Burke, F. și Doig, J.W., Combating Corruption, Encouraging
Ethics, ASPA Publications, Washington, 1990)

Întrebări și exerciții
Acesta este un episod din cazul Iran-Contras, unul dintre evenimentele semnificative politico-
mediatice din SUA postbelic ă, alături de Watergate. Pe parcursul textului au fost boldate o serie de
fraze sau concepte cu scopul de a sublinia elementele centrale ale problemei. Pornind de la acestea,
încercați să răspundeți la următoarele întreb ări.
1. Care sunt argumentele în favoarea minciunii?
2. Cât de legitime sunt ele? (ex: promisiunea fa ță de președinți, în baza c ărui fundament s-a
realizat dac ă legea interzice sprijinul Contras?)
3. Credeți că un angajament onest, asumat pe baze injuste, trebuie men ținut?
4. Este remarca domnului Nileds, refe ritoare la necesitatea ca popula ția să hotărască asupra
politicilor preziden țiale, universal aplicabil ă? Care sunt neajunsurile ei?
5. Cum crede ți că putea să procedeze North de a șa manieră încât să eludeze într-o mai mic ă
măsură regulile democra ției?
6. Care dintre p ărțile implicate o g ăsiți mai conving ătoare și de ce?

3. Conflictul de interese
Conflictul de interese este definit ca fiind situa ția în care o persoan ă care deține o func ție
publică obține sau poate ob ține foloase personale din exploatarea pozi ției sale.

Studiu de caz 14
Personajul X este angajat al Consiliului Local Y; din aceast ă poziție el află detalii în leg ătură
cu proiectul de construire a șoselei de centur ă care urmeaz ă să ocoleasc ă orașul; el cump ără teren în
zonele prin care va trece aceast ă șosea; datorit ă faptului c ă detaliile despre proiect nu sunt înc ă
publice el va reu și să cumpere la un pre ț scăzut, urmând s ă vândă apoi terenul la un pre ț mult mai
mare către Consiliul Local, ob ținând un profit considerabil.
Care sunt problemele etice ridicate de cazul de mai sus? Cum pot fi evitate astfel de cazuri?
Pentru foarte mult ă lume un astfel de comportament poate p ărea natural. Via ța fiecăruia dintre noi nu
înseamnă decât folosirea informa țiilor care ajung la noi din diferite surse. A interzice acest lucru
poate fi interpretat ca o înc ălcare a drepturilor pe care fiecare dintre noi le avem. Persoana X din
cazul de mai sus poate afirma: „dac ă nu cumpăr eu terenul o va face altcineva; este corect ca eu s ă fiu
exclus din acest joc pentru c ă am o func ție publică? nu este aceasta o form ă de discriminare?” În alt ă
ordine de idei mul ți pot să considere c ă o astfel de ac țiune nu a prejudiciat pe nimeni sau c ă nu
constituie un act de corup ție. Un alt aspect important prive ște identificarea unor astfel de cazuri.
Știind că riscă să fie acuzat de lips ă de corectitudine, func ționarul poate s ă nu facă el tranzac ția, ci să
„vândă” informa ția unei alte persoane, urmând s ă primeasc ă o parte din profitul ob ținut (comision).
O primă afirmație se impune: un astfel de comportament este de natur ă să prejudicieze
interesul public; terenul în cauz ă va fi cump ărat din bani publici, cu alte cuvinte din banii
contribuabililor; cheltuirea unei sume mai mari pentru acest proiect va avea drept consecin ță fie
creșterea taxelor pentru a acoperi diferen ța de sum ă, fie transferul de bani de la alte proiecte; prin
urmare noi to ți vom fi afecta ți. Pe de alt ă parte, în competi ția de zi cu zi care exist ă între membri unei
comunități, un astfel de individ este favorizat. Mai mult chiar, ocup ă o funcție oficială, prin urmare
este plătit din bani publici.
Cum poate fi comb ătut un astfel de comportament?
Un prim r ăspuns este transparen ța procesului decizional. Dac ă toate etapele alc ătuirii unui
asfel de proiect sunt f ăcute publice avantajul „celui din interior” dispare. Sigur, se poate afirma c ă în
această situație cel care de ține terenul, aflând de proiect, va ridica pre țul, rezultatul pentru bugetul
Consiliului Local fiind acela și: mai mul ți bani cheltui ți. În acest caz exist ă posibilitatea construirii
unor proiecte alternative. Legile privind exproprierea pentru interesul public pot, de asemenea, s ă
conțină prevederi care s ă nu permit ă specularea unor astfel de situa ții. O altă soluție folosită este
motivarea suplimentar ă a funcționarilor care intr ă în posesia unor asfel de informa ții (sporul de
confidențialitate).
(Sursa: Adaptat dup ă Richter, W.L., Burke, F. și Doig, J.W., Combating Corruption,
Encouraging Ethics, ASPA Publications, Washington, 1990)

4. Traficul de influen ță
Prin aceast ă formă de corup ție persoane aflate în pozi ții de decizie sau având leg ături cu
oficiali afla ți în funcții importante î și utilizeaz ă influența pentru a ob ține diferite avantaje pentru ei
sau pentru ter țe persoane. Aceast ă formă de corup ție este subiectul a numeroase controverse.
Numeroase țări au legisla ții care reglementeaz ă așa numita activitate de lobby. Diferen ța principal ă
între aceast ă activitate și traficul de influen ță îl reprezint ă pretinsă transparen ță a „lobby-ului”. Cu

toate acestea în multe situa ții au apărut acuza ții potrivit c ărora în spatele scopurilor enun țate
transparent se afl ă altele, oculte.

Studiu de caz 15. Combaterea comportamentului neetic: A șa Da, așa Nu! Dou ă abodări ale
activității de lobby în cadrul sistemului de guvern ământ al Statelor Unite ale Americii
Este dificil s ă ne imagin ăm o democra ție cu adev ărat participativ ă, indiferent dac ă facem
referire la cazul României sau la cel al oric ărui stat. Complexitatea polisului modern limiteaz ă
accesul direct al cet ățenilor la luarea deciziilor. Acest neajuns poate fi înl ăturat prin punerea în
aplicare a mecanismului reprezent ării democratice. Reprezentarea democratic ă este interconectat ă cu
încercările grupurilor, majoritare sau minoritare, de a atinge obiective colective. Cele din urm ă își
ancorează intențiile de a-și revendica drepturile sau de a- și satisface interesele în diversele mijloace
de influen țare a decizillor pe care le au la dispozi ție. Totodat ă, diversitatea intereselor au determinat
proliferarea grupurilor și a acțiunilor lor colective. Activitatea de lobby reprezint ă o astfel de ac țiune
colectivă. Putem lesne intui c ă termenul „lobby” a ap ărut pentru prima dat ă pe continentul nord-
american. De la bun început, în timpul pre ședintelui american Andrew Jackson, mare sus ținător al
participării la guvernare a unui num ăr cât mai mare de persoane, cei care f ăceau „lobby” și doreau s ă
influențeze în vreun fel procesul legislativ, î și petreceau timpul pe culoarele camerelor legislative sau
în sălile de așteptare ale marilor actori statali.
Cu timpul, termenul a ajuns s ă desemneze orice actor individual sau colectiv, cum ar fi de
exemplu o organiza ție, care î și propune s ă desfășoare activit ăți de lobby cu scopul influen țării
deciziilor autorit ăților legislative sau executive, locale sau na ționale. Conform explica ției din
dicționar noțiunea de lobby poate fi definit ă ca fiind efortul de a influen ța gândirea reprezenta ților
puterii deliberative și a altor demnitari publici în favoarea sau împotriva unei anumite cauze. Un
astfel de exemplu îl constituie acti vitatea de lobby în favoarea protej ării mediului înconjur ător sau în
favoarea respect ărilor drepturilor unui minorit ăți naționale. În mod cert, no țiunea și acțiunea de lobby
comportă în sine atât conota ții pozitive, cât și negative. În contextul democra ției americane, lobby-ul
întruchipeaz ă expresia dreptului constitu țional la libera exprimare și a dreptului de a adresa peti ții
Guvernului, ambele prev ăzute în Primul Amendament al Constitu ției SUA.
Activitatea de lobby este una dihotomic ă și în mod firesc unele persoane pot face uz de
relațiile și resursele pe care le posed ă pentru a influen ța deciziile unui actor într-o direc ție ce le este
favorabilă în exclusivitate. Putem ilustra aceast ă situație prin oferirea exemplului unui grup de interes
ce contribuie cu resurse financiare uria șe la campania electoral ă a unui actor politic. A șadar
activitatea de lobby poate încorpora caracteristici neloiale, corupte ce risc ă să aducă prejudicii
statului, institu țiilor și cetățenilor acestuia. Studiul de caz de fa ță oferă atât un exemplu, cât și un
contra-exemplu referitoare la modul de desf ășurare a activit ăților de lobby.

Prezentarea cazurilor
Așa Da! Un exemplu de lobby pozitiv este cel al unui proiect non-politic ini țiat de Doamna
Smith în Statele Unite ale Americii. Dup ă ce s-a pensionat, Dna Smith s-a implicat într-un proiect ce
urmărea să construiasc ă o pistă pentru biciclete în jurul regiunii Mobile Bay, situat ă în Golful Mexic,
lângă Florida. Acest proiect a necesitat înfiin țarea unui organiza ții non-profit. Existen ța unui obiectiv
colectiv și necesitatea de a ob ține resurse pentru realizarea pistei de biciclete face ca organiza ția non-
profit să fie privită ca un grup de interes. În acest sens, bineîn țeles, proiectul se prefigura ca fiind unul

destul de costisitor. Drept urmare, Dna Smith, în calitatea sa de director de proiect, a reu șit să
acumuleze experien ță în atragerea de resurse financiare și scriere de proiecte. Cu toate acestea, o
bună parte din resursele financiare necesare pentru implementarea proiectului erau alocate de c ătre
Congresul American analogic proiectelor de lege, a șa cum membrilor Congresului le este permis
conform legii s ă aloce bugete pentru diverse proiecte din cadrul regiunilor pe care le reprezint ă.
În aceste condi ții, acțiunile de lobby pe care organiza ția Dnei Smith le desf ășura au constat în
organizarea de grupuri comunitare în fiecare comunitate în care urmau s ă fie construite piste pentru
biciclete, organizarea de campanii de scriere a memoriilor și adresărilor. De asemenea, cu ajutorul
mijloacelor electronice membrii organiza ției non-guvernamentale reu șeau să obțină resurse financiare
adiționale și să transmită mesajele lor reprezenta ților din Congres. Dna Smith încuraja formarea de
coaliții cu alte grupuri interesate, organizarea de campanii de pres ă și elaborarea de proiecte ce î și
propuneau s ă sensibilizeze opinia public ă, organizarea de întâlniri cu reprezentan ții Congresului
pentru a apela la sus ținerea lor etc. Prin ac țiunile enumerate mai sus, grupul de interes urm ărea să
influențeze reprezentan ții Congresului și să îi conving ă să voteze în favoarea finan țării proiectului.
Așadar, pe lâng ă exemplul de bun ă practică pe care îl ofer ă, punerea în aplicare a acestui mecanism
pozitiv de lobby a reprezentat și un excelent exerci țiu democratic.
Am fi naivi s ă credem c ă reprezentan ții Congresului nu au niciun interes în realizarea unor
proiecte de acest gen. În Statele Unite ale Americii, fiecare membru al Congresului este ales dintr-o
anumită regiune geografic ă, iar fiecare senator dintr-un anumit stat federat. Din acest motiv, fiecare
reprezentant din guvern, trebuie s ă fie cât mai receptiv la cererile aleg ătorilor locali pentru a- și crește
șansele de a fi reales. De și reprezentan ții Congresului petrec o bun ă parte din timpul lor în cabinetele
din Washington D.C., ace știa revin în comunit ățile de baștină pentru a se întâlni cu aleg ătorii. În acest
sens, toți reprezentan ții Congresului au of icii locale înfiin țate cu scopul de a r ăspunde la solicit ările
alegătorilor.
Așa Nu! Printr-un simplu efort de imagina ție, putem s ă presupunem c ă Dna Smith ia în calcul
scenariul în care proiectul organiza ției pe care o conduce ar avea mai mult de câ știgat dacă aceasta îl
va invita pe reprezentantul Congresului, care joac ă un rol decisiv în alocarea bugetelor, la un
restaurant scump sub pretextul inocent de a-l angaja într-o discu ție cu privire la proiectul în cauz ă.
Putem considera etic comportamentul Dnei Smith dac ă aceasta decide s ă îl invite pe actorul politic la
pescuit în Golful Mexic sau lanseaz ă o invitație de a veni în vizit ă în Alabama pentru a analiza
proiectul, cheltuilile fii ndu-i acoperite de organiza ție? În ce m ăsură Dna Smith este onest ă dacă îi va
face politicianului o invita ție de a merge într-o croazier ă pe insulele Caraibe împreun ă cu soția? Sau,
cel mai simplu, îi va oferi 1000 de dolari pentru ca politicianul s ă voteze pentru proiectul respectiv în
Camera Reprezentan ților. Se poate întâmp la ca Dna Smith s ă decidă să angajeze un lobby-ist
profesionist ce va face toate demersurile necesare, ilicite sau nu, pentru a influen ța votul Congresului
în favoarea proiectului s ău, sau și mai grav, pentru a elabora spre adoptare îns ăși legea care
facilitează implementarea proiectului? În afara faptului de a creiona un caz de lobby neadecvat sau
negativ, scenariile de mai sus, denot ă și vorbesc despre folosirea unor practici de corup ție constând în
trafic de influen ță, dare și luare de mit ă, acordarea de foloase necuvenite, abuz de putere etc. În
asemenea cazuri principiul democra ției reprezentative este în totalitate alterat, fapt ce induce erodarea
integrității umane și a comportamentului moral sau etic.

Prezentarea m ăsurilor luate
La mijlocul anilor 1990 în Statele Unite ale Americii, au fost adoptate o serie de reglement ări
cu privire la activitatea de lobby, în acest fel în 1995 a fost adoptat a șa-numitul Act despre Lobby
care își propunea s ă reglementeze ac țiunile de influen țare a deciziilor f ără a leza dreptul indivizilor la
libera exprimare. În linii mari, actul legislativ se adresa urm ătoarelor aspecte:
 Se impunea o cerin ță conform c ăreia lobby-i știi trebuiau s ă fie înregistra ți și erau obliga ți să
prezinte rapoarte despre activitatea lor pentru a se asigura o vizibilitate cu privire la
persoanele pe care le reprezint ă. Acestă măsură viza promovarea și creșterea transparen ței în
ceea ce prive ște natura rela țiilor dintre lobby-i ști și actorii politici.
 Se impunea o clauz ă conform c ăreia foștilor oficiali ai guvernului federal li se interzicea s ă
desfășoare activit ăți de lobby pentru o anumit ă perioadă d e t i m p d u p ă ce aceștia părăseau
postul. Cea de a doua m ăsura își propunea s ă limiteze cazurile de conflicte de interese și trafic
de influen țe.
 Actul prevedea reguli stricte cu referire la acceptarea de cadouri și favoruri. Aceste prevederi
îi includeau atât pe membrii familiilor, cât și pe salaria ți. În acest sens, exista o excep ție de 50
de dolari pentru cadouri mici, iar limita de la 50 de dolari se referea și la organizarea de mese.
Oficialii viza ți de Actul despre Lobby nu putea s ă fie renumera ți în niciun fel, de asemenea,
aceștia nu puteau accepta pl ăți pentru discursuri. Oficialilor li se interzicea acceptarea de
oferte de c ălătorii de odihn ă, însă li se permitea efectuarea de c ălătorii în interes de serviciu,
cum ar fi de exemplu cazul vizitelor de teren. Măsurile instituite de Actul despre Lobby au fost completate de prevederile statulului referitor
la darea și luarea de mit ă prin care unui func ționar public i se interzicea a primi sau a solicita mit ă:
„nimeni nu îi poate oferi sau da în mod corupt ceva de valoare func ționarului pentru a-l influen ța în
executarea unui act oficial”. Cu timpul îns ă, iscusința cu care lobby-i știi izbuteau s ă evite
reglement ările legale și creativitatea acestora a început s ă corodeze Actul despre Lobby. În schimbul
cadourilor directe, grupurile de interese au început s ă contribuie la campaniile electorale ale
reprezenta ților Congresului sau la campaniile de ac țiuni politice, facând lobby în favoarea unor valori
sau reforme pentru care pleda candidatul, cu toate c ă acesta nu era men ționat în mod direct în
discursul lobby-i știlor. În acela și sens, cazurile în care grupurile de interese au început s ă ofere
informații și asistență reprezentan ților din Congres, precum și implicările corupte din partea marilor
corporații americane, cum ar fi cele farmaceutice, de exemplu, au devenit din ce în ce mai dese,
amenințând democra ția cu deturnarea drepturilor constitu ționale și cetățenești.
(Sursa: Adaptat dup ă Wiseman, H.L., Aspecte negative și pozitive ale lobby-ismului în cadrul
sistemului de guvern ământ al SUA , în „Prevenirea și combaterea corup ției în Republica Moldova:
aspecte teoretice și practice”, Materialele Conferin ței Interna ționale, Chi șinău, 19-20 noiembrie 2004,
Transparency International)

Întrebări și exerciții
1. Reflectând asupra celor dou ă categorii de lobby, pozitiv și negativ, în opinia dvs., aplicarea
cărei dintre cele dou ă modalități de influen țare a deciziilor are loc mai frecvent în România?
Și dacă admitem c ă situațiile în care se face uz de practici corupte, atunci când se încearc ă

obținerea unui decizii favorabile unui anumit grup de persoane, sunt dese, se pot formula
soluții viabile pentru asemenea probleme de etic ă?
2. Făcând abstrac ție de diferen țele de context, situa țiile neetice de lobby în Statele Unite ale
Americii pot fi asimilate situa țiilor din România în care anumitor indivizi sau grupuri le sunt
acordate beneficii și favoruri pe „linie de partid”. Ce tip de solu ții, îndreptate înspre
combaterea comportamentelor neetice pot s ă fie formulate în România cu referire la cazurile
de corupție cu răsunet național și internațional?
3. Într-un interviu acordat Agen ției France-Presse, un înalt oficial român afirma c ă numărul
actelor de corup ție din România va sc ădea doar atunci când românii nu vor mai primi sau
oferi mita, îns ă acest lucru este direct condi ționat de schimbarea mentalit ății: „Lupta
împotriva corup ției nu se limiteaz ă la inculp ări și condamn ări. Este nevoie de o campanie de
conștientizare, dublat ă de măsuri punitive, pentru a conduce la schimbarea mentalit ății.
Atunci când oamenii vor fi dispu și mai puțin să primeasc ă sau să ofere mit ă, procentul actelor
de corupție va scădea.” În ce m ăsură sunteți de acord cu afirma ția oficialului român? F ăcând
referire la experien ța dvs. profesional ă, numărul mare de cazuri de corup ție se datoreaz ă
mentalității umane sau e șecurilor institu ționale și/sau legislative?

5. Cadourile sau „foloasele necuvenite”
Într-o societate cum este cea româneasc ă a merge cu un buchet de flori sau alte „aten ții” la un
funcționar care trebuie s ă-ți asigure un anumit serviciu pare lucrul cel mai firesc din lume. Mul ți din
compatrio ții noștri consider ă chiar un altfel de comportament inacceptabil: „nu pot s ă mă duc cu
mâna goal ă”. De multe ori o astfel de practic ă nu are consecin țe, este inofensiv ă. Oferim cadouri
pentru servicii care oricum ne vor fi prestate. Eventual ob ținem o mai mare promtitudine. Ne
reamintim îns ă, că Weber insista în teoria sa despre modelul birocratic ideal asupra necesit ății ca
singura surs ă de venituri a birocratului s ă fie salariul, creându-se în acest fel o dependen ță a acestuia
față de locul s ău de munc ă. Cu alte cuvinte scopul este asigurarea unei loialit ăți a angajatului fa ță de
instituția în care lucreaz ă și față de scopurile pentru care func ționează instituția. Schimbarea
priorităților în cadrul activit ății (servirea unei persoane „peste rând”) poate afecta eficien ța instituției,
imaginea ei în exterior etc. În alt ă ordine de idei, primirea de cadouri poate s ă creeze obliga ții pentru
viitor, obliga ții care să conducă la acte de corup ție mai grave.

Studiu de caz 16
Un funcționar F își desfășura activitatea într-un departament care se ocupa cu achizi ții publice.
Responsabilitatea era mare întrucât sumele implicate în licita ții erau considerabile. La un moment
dat, o cuno ștință l-a contactat rugându-l s ă ofere unele informa ții unui personaj X. Nu implic ă nimic
ilegal, sunt doar clarific ări legate de o anumit ă licitație. Într-adev ăr funcționarul nu a observat nimic
în neregul ă în legătură cu informa țiile solicitate. La finalul discu ției, solicitantul informa țiilor i-a lăsat
un mic bibelou „în semn de recuno ștință pentru solicitudinea ar ătată”. Episodul s-a repetat de câteva
ori, uneori discu țiile având loc într-un bar din apropierea institu ției în care lucra func ționarul nostru.
Acesta nu a sesizat c ă „atențiile” pe care le primea de la partenerul de discu ții păreau să crească în
valoare.
Dar la o ultim ă întâlnire, personajul X i-a solicitat s ă îi ofere informa ții din ofertele depuse de
firme concurente la o licita ție foarte important ă. În fața refuzului func ționarului, X a scos la iveal ă un

set de fotografii în care F era surprins în timp ce primea „aten țiile” din partea lui X. Din fotografii nu
se putea deduce c ă obiectele primite erau aten ții simbolice. Astfel, F s-a trezit într-o situa ție în care
era forțat să comită un fapt grav de corup ție, în caz contrar riscând s ă fie acuzat de primire de mit ă.

Întrebări și exerciții
1. Unde a gre șit funcționarul?
2. Cum putem s ă ne protej ăm în fața unor astfel de fapte?

6. Abuzul în func ție
Vom prezenta din nou un exemplu din categoria celor „inofensive” pentru a ilustra acest
fenomen. Persoana X este angajat ă recent într-o institu ție publică. Activitatea sa presupune deplas ări
frecvente. În urma acestor deplas ări trebuie s ă deconteze cheltuielile.
După un timp constat ă că, pentru aceea și deplasare suma decontat ă de el este mai mic ă decât a
unor colegi. Cu alte cuvinte el cheltuie mai pu țini bani pentru aceea și activitate. Explica ția este
simplă: cei cu mai mare experien ță știu să „umfle nota de plat ă’. Ulterior, cineva vine și îi atrage
atenția că în acest fel ceilal ți sunt puși într-o situa ție delicată și există riscul de a atrage aten ția șefilor
ierarhici. X are de ales: se va integra în colectiv, procedând și el la fel sau se va expune riscului de a
fi izolat de colectiv, de a fi considerat indezirabil etc.
Cazul prezentat mai sus este plin de înv ățăminte. Pe de o parte este ilustrativ pentru felul în
care cultura organiza țională sau comportamentul general din cadrul unei colectivit ăți poate să se
impună asupra comportamentului individului. Cu alte cuvinte, o organiza ție care cuprinde sau
tolerează membri corup ți va tinde s ă-i corupă și pe noii veni ți.
În altă ordine de idei, de și cel mai adesea sumele implicate sunt mici ele reprezint ă o cheltuial ă
suplimentar ă pentru bugetele publice. De asemenea, astfel de practici pot constitui baza de pornire
pentru acte mai grave („cine fur ă azi un ou…”).
(Sursa: Adaptat dup ă Richter, W.L., Burke, F. și Doig, J.W., Combating Corruption,
Encouraging Ethics, ASPA Publications, Washington, 1990)

7. Mita
Din păcate acest fenomen ne este foarte familiar. În acest caz este pus ă în discuție însăși
autoritatea statului. Prin intermediul mitei efectul le gilor este modificat, regulile fiind stabilite nu de
către institu țiile abilitate, ci de c ătre părțile implicate în procesul de dare și luare a mitei.
Generalizarea fenomenului poate avea efecte dramatice punând în discu ție uneori chiar existen ța
regimului. Exemplul alegerilor parlamentare din 2000 este elocvent: foarte mul ți din concet ățenii
noștri au votat cu un partid care se pronun ță deschis pentru înlocuirea sistemului democratic în
speranța că vor scăpa de corup ție.

Tema 9. Metode de lupt ă împotriva corup ției

1. Asigurarea transparen ței procesului decizional
Transparen ța proceselor care se desf ășoară în administra ția publică, în principal a celor prin
care se iau decizii este crucial ă pentru p ăstrarea fenomenului corup ției în limite acceptabile. Toate
țările democratice au adoptat o legisla ție specific ă a cărei scop este asigurarea accesului la informa ții
a publicului. Totu și realizarea unei bune transparen țe ridică unele probleme. În primul rând implic ă
unele costuri suplimentare, atât materiale, dar și, ceea ce este mai important, legate de timpul
suplimentar pe care îl presupun.
În al doilea rând, având în vedere faptul c ă documentele emise de institu țiile publice con ține
de cele mai multe ori detalii tehnice, apar probleme de comunicare, de în țelegere a lor de c ătre
cetățeanul de rând. Astfel este necesar un efort suplimentar din partea institu ției publice pentru a face
materialele accesibile, ori pentru a reveni cu explica ții atunci când lucrurile nu sunt bine în țelese. De
multe ori îns ă instituțiile publice nu au resurse suficiente pentru a face acest lucru. Alteori
complexitatea tehnic ă a documentului este folosit ă pentru a ascunde detaliile care nu se doresc s ă fie
făcute publice.

2. Ierarhizarea responsabilit ăților și instanțelor de control
Prin acest procedeu se urm ărește clarificarea responsabilit ăților care sunt de ținute într-o
instituție publică. De asemenea, o astfel de ierarhizare permite crearea unor agen ții specializate de
control, cu o dotare logistic ă foarte bun ă și cu un nivel adecvat de salarizare. De regul ă, aceste agen ții
au în competen ță doar cazurile grave, ceea ce le asigur ă o mai mare eficien ță.

3. Coduri etice profesionale
O modalitate care s-a dovedit extrem de eficient ă în combaterea corup ției este crearea de c ătre
asociațiile profesionale a celor care activeaz ă în administra ție a unor coduri de conduit ă. Uneori
aceste coduri sunt chiar mai severe decât legisla ția elaborat ă de stat în domeniu. Rolul lor este s ă
asigure un anumit nivel de profesionalism și de corectitudine în cadrul profesiei.

4. „Fluieratul în biseric ă”
O practică căreia i se d ă o importan ță din ce în ce mai mare în cadrul organiza țiilor publice și
nu numai este sesizarea aspectelor negative din cadrul lor chiar de c ătre unii angaja ți, denumit ă în
limbaj popular „fluierat în biseric ă”. În general angaja ții unei institu ții publice nu apeleaz ă prea des la
acest procedeu. Pe de o parte exist ă reținerea de a- ți „turna” colegul. Pe de alt ă parte îns ă, cel mai
adesea cel care „fluier ă în biseric ă” ajunge s ă fie pedepsit chiar mai aspru decât cei în leg ătură cu
care a făcut sesizarea. Pedeapsa poate s ă îmbrace forma unei sanc țiuni, dar cel mai adesea se produce
pe căi informale (izolarea reclamantului, crearea unei atmosfere nepl ăcute în jurul s ău etc.).
Fiind o surs ă important ă de informa ții privitoare la fenomenele de corup ție, multe state
occidentale sau chiar autorit ăți locale sau institu ții publice au luat m ăsuri pentru stimularea acestei
practici. Metode arhi-cunoscute cum ar fi cutia de sugestii și sesizări sau mai moderne cum ar fi
internetul sunt folosite pe scar ă largă. În unele state exist ă chiar legi speciale pentru protejarea celor
care sesizeaz ă astfel de aspecte negative.

5. Metodele manageriale
Probabil cele mai importante metode de combatere a corup ției sunt cele manageriale. In
primul rând înl ăturarea acelor elemente care pot conduce la comportamente neetice este probabil
modul cel mai eficient de limitare a fenomenului. Astfel, eliminarea unor documente inutile, a unor
proceduri redundante sau a unor verigi intermediare inutile limiteaz ă posibilitățile celor care ar dori
să acționeze într-un mod neetic. O selec ție și promovare corespunz ătoare a personalului poate s ă
asigure o bun ă calitate a acestuia. De asemenea, adaptarea metodelor de control, pentru a permite
depistarea eficient ă a faptelor de corup ție este de natur ă să contribuie la combaterea acestui fenomen.

Studiu de caz 17. Cazul ora șului Hong Kong, China
Este imposibil ă conceperea unei societ ăți în care corup ția să fie inexistent ă și este inutil s ă
încercăm atingerea acestui deziderat. Totu și, întrucât nu discut ăm de situa ții antagonice (absen ța sau
prezența corupției), ci de niveluri (corup ție redusă, corupție ocazional ă sau corup ție sistemic ă,
generalizat ă), ceea ce trebuie realizat este combaterea în mod deosebit a corup ției generalizate sau
sistemice, atât de puternic înfiripat ă în modul de func ționare al societ ății încât distorsioneaz ă toate
mecanismele naturale de func ționare ale acesteia. Studiul de caz de mai jos arat ă amploarea și
complexitatea fenomenului la nivelul fo stei colonii britanice, Hong-Kong, precum și mijloacele
asumate de autorit ăți în vederea combaterii corup ției sistemice.

Prezentarea cazului
Cazul prezentat este cel al fostei colonii britan ice, Hong-Kong, la începutul anilor 1970, deci
anterior trecerii acesteia sub suveranitatea Chinei (1997). Nu vom insista asupra elementelor teoretice
ale corupției, dat fiind detalierea lor în studiul de caz precedent, referitor la capitala Boliviei, La Paz.
La nivelul Hong Kong-ului anilor 1970, problema fundamental ă era cea a parteneriatului
existent între poli ția locală și infracționalitatea local ă, aspect ce eluda nu doar legea ci și încredea
publică. Sistemul dezvoltat a fost unul extrem de complex, infractorii pl ătind regulat poli ția pentru a
se asigura de buna desf ășurare a propriilor „afaceri”. La rândul ei, poli ția avea un sistem bine pus la
punct prin care erau recompensate toate nivelurile ierarhice, pornind de la simplii executan ți care
preluau „taxa” și până la vârfurile ierarhice. Mai mult decât atât, ace știa aveau chiar și o eviden ță
contabilă a taxelor colectate și își plasau variat sursele, la șase bănci diferite, inclusiv în afara țării.
Mai mult, aceast ă instituționalizare a corup ției se comporta asemenea unui veritabil monopol: orice
eveniment de corup ție trebuie s ă se deruleze în interiorul sistemului și nu paralel cu acesta. Noii
membrii erau testa ți și instituționalizați, ori, dac ă nu acceptau regulile jocului, elimina ți.
Desigur, exista și o entitate orientat ă înspre combaterea acestui fenomen, Biroul Anticorup ție
al Poliției, la rândul s ău corupt. Instituirea acestui organism atesta nimic altceva decât faptul c ă
fenomenul era unul cunoscut, și cel puțin formal eforturi de eradicare a acestuia erau depuse. Mai
mult, reglementarea mai rigid ă, permiterea controalelor asupra averilor suspecte și chiar plasarea
obligației de prob ă în sarcina inculpatului, toate au fost m ăsuri luate în vederea reducerii
fenomenului. Evident, efectele nu au fost cele scontate, motivul fiind c ă fenomenul era unul sistemic,
bine înfiripat. Situa ții excepționale reclam ă soluții ca atare, dup ă c u m v a f i p r e c i z a t î n c e l e c e
urmează.

Prezentarea m ăsurilor luate

În primul rând a fost realizat ă o analiz ă a fenomenului, analiz ă care a relevat deopotriv ă
amploarea, cât și nivelul de complexitate pe care acesta îl prezenta. Urm ătorul pas a fost dezvoltarea
unui organism capabil s ă lupte cu acesta pe mai multe fronturi: clasica anchet ă, prevenire și
descurajare prin utilizarea cet ățenilor. Organismul a fost numit Comisia Independent ă Împotriva
Corupției, plasat ă sub directa autoritate a Guvernatorului coloniei și a fost dublat ă de desfiin țarea
Biroului Anticorup ție al Poliției.
Comisia avea trei departamente: unul responsabil de anchete (Departamentul opera țional),
unul orientat spre prevenirea fenomenu lui (Departamentul de Prevenire a Corup ției) și unul orientat
spre implicarea cet ățenilor în lupta împotriva corup ției (Departamentul de Rela ții cu Comunitatea).
Prevenirea corup ției s-a realizat prin analiza de c ătre echipe formate din exper ți pe varii
probleme a procedurilor și reglement ărilor care ar putea, fie prin ambiguitate sau inutilitate, s ă
încurajeze corup ția. Eliminând asemenea factori, se eliminau și elementele favorizante ale
fenomenului. Referitor la sprijinul primit din partea popula ției, acesta se poate referi la furnizarea de
informații referitoare la fapte de corup ție, reținerea de la realizarea unor fapte de corup ție datorită
conștientizării efectelor acesteia (aici au fost intreprinse ample campanii de promovare a efectelor
corupției mai ales în rândul tinerilor, în vederea descuraj ă
rii manifest ării pe viitor a acesteia) precum
și supravegherea activit ății centrului prin intermediul uno r comitete consultative cet ățenești. Rolul
acestor comitete nu a fost doar de a monitoriza și de a ghida activitatea Cent rului. Desigur, acestea
confereau un plus de transparen ță și credibilitate institu ției, fundamentale în parteneriatul acesteia cu
populația.

Rezultate ob ținute
Rezultatul general a fost eliminarea corup ției sistemice din poli ția din Hong Kong, dar și
reducerea corup ției de la nivelul aparatului public, datorit ă extinderii activit ății CIIC la numeroase
organizații publice de la infrastructur ă și locuințe, la sănătate și închisori. O component ă important ă,
centrală chiar, în întreg efortul de a elimina corup ția sistemic ă a fost de a ar ăta că se poate, prin
prinderea a ceea ce sunt numi ți „marii pe ști” (sau mai artistic, în România, a rechinilor) și anume a
unor înalte personalit ăți publice acuzate de corup ție. Extrădarea în colonie a fostului șef al poliției,
pensionat și retras în Anglia, sau punerea sub acuzare a unui fost vicepre ședinte al organiza ției, au
oferit un imbold semnificativ efortului de combatere a corup ției și au arătat că da, se poate.
Desigur, întrucât combaterea corup ției nu este un scop în sine, ci reprezint ă un efort menit a
asigura o mai bun ă funcționare a statului, reducerea corup ției la nivelul poli ției și aparatului
administrativ a determinat eficientizarea serviciilor publice, cre șterea calit ății acestora precum și a
satisfacției beneficiarilor serviciilor.

Sumar
Dacă ar fi să sintetizăm măsurile luate în studiul de caz mai sus men ționat, acestea s-ar
rezuma astfel:
– Evaluarea complexit ății problemei
– Crearea unei entit ăți independente menite a lupta împotriva corup ției sistemice
– Independen ța este asigurat ă prin:
– Personal atent selectat și bine preg ătit

– Consilii cet ățenești de supraveghere a activit ății organiza ției (Încerca ți să explicați modul
în care astfel de consilii pot s ă crească independen ța unei astfel de organiza ții. Corelați cu
subordonarea unor servicii Parlamentului și nu Executivului.)
– Plasarea sub autoritatea guvernatorului (Ce posibil dezavantaj ar avea aceast ă alternativ ă?)
– Promovarea profilaxiei (m ăsuri de prevenire a corup ției)
– Implicarea cet ățenilor (Încerca ți să explicați modul în care cet ățenii pot s ă ajute în mod
covărșitor procesul de combatere a corup ției.)
– Prinderea pe știlor mari  Da, se poate (schimbare de mentalitate).
(Sursa: Adaptat dup ă Klitgaard K., MacLean-Abaroa R. și Parris L.H., Orașe Corupte. Ghid
practic de tratament și prevenire , Editura Huma nitas, Bucure ști, 2000)

Întrebări și exerciții
1. De ce crede ți că „peștii mari” au un impact atât de important? Care crede ți că este mai
încurajatoare pentru lupta împotriva corup ției: prinderea unui num ăr ridicat de func ționari de
bază sau intermediari, sau a unui num ăr mic de „rechini” chiar dac ă impactul faptelor lor de
corupție este mai mic decât impactul cumulat al celorlal ți?
2. În cazul Hong-Kong-ului autoritatea responsabil ă de lupta împotriva curup ției este plasat ă în
subordinea Guvernatorului. Pute ți identifica anumite dezavantaje și avantaje ale acestei
situații? Care ar fi op țiunea dvs. și de ce?

Bibliografie general ă

Volume și articole
1. Andrei, T., Matei, A. și Roșca, I.G., The Corruption. An Economic and Social Analysis,
București: Editura Economic ă, 2009.
2. Aristotel, Etica nicomahica, București: Editura Politic ă, 1988.
3. Aristotel, Politica, Kitchener: Batoche Books, 1999.
4. Bekke, H.A.G.M., Perry, J.L. și Toonen, T.A.J., Civil Service Systems in Comparative
Perspective , Indiana: Indiana University Press, 1996.
5. Bergovich, B., Corruption: Concepts, Types, Causes and Consequences, Center for the Opening
and Development of Latin America, 2005.
6. Chevallier, J., Science Administrative , Paris: Presses Universitaire de France, 1994.
7. Congressional Research Service, Report for Congress – The Whistleblower Protection Act: An
Overview, March 2007.
8. Congressional Research Service, Report for Congress – Whistleblower Protections for Federal
Employees, May 18, 1998.
9. Cooper, T.L., Handbook of Administrative Ethics , New York: Marcel Dekker Inc., 1994.
10. Denhardt, R.B., Public Administration. An Action Orientation , Belmont: Wadsworth, 1999.
11. Friedman, M. Și Friedman, R., Libertatea de a alege. O declara ție personal ă, București: Editura
Publica, 2009.
12. Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Local ă, Sănătatea organiza ției. Un ghid practic de
tratament și prevenire a corup ției în administra țiile și comunit ățile locale. Concepte și strategii ,
vol. I, Bucure ști, 2006.
13. Hague, R., Harrop, M. și Breslin, S., Political Science. A comparative introduction , New York:
St. Martin’s Press, 1992.
14. Haugaard, M., Power: A Reader , Manchester: Manchester University Pr ess, 2003.
15. Hursthouse, R., On Virtue Ethics, Oxford: Oxford University Press, 1999.
16. Hyneman, C.S., Bureaucracy in a Democracy , New York: Harper&Brothers, 1950.
17. Johnston, M., Corupția și formele sale , Iași: Polirom, 2007.
18. Kamenka, E., Bureaucracy, Londra: Edward Arnold Publishers, 1979.
19. Kessler, G.M., Law and Law Enforcement Issues , New York: Nova Science Publishers, 2007.
20. Klitgaard, R., MacLean-Abaroa, R. și Parris, H.L., Orașe corupte. Ghid practic de tratament și
prevenire , București: Humanitas, 2006.
21. Kotkin, S. și Sajo, A., Political Corruption in Transition. A Skeptic’s Handbook, Budapest:
Central European University Press, 2002.
22. Lewis, C.W. și Gilman, S.C., The Ethics Challenge in Public Service, New Jersey: Jossey Bass,
2005.
23. Machiavelli, N., Principele, București: Editura Antet, 2000.
24. MacIntyre, A., After Virtue. A Study in Moral Theory, Notre Dame, Indiana: University of Notre
Dame Press, 2007.
25. MacIntyre, A., Ethics and Politics, Cambridge: Cambridge University Press, 2006.
26. Mauro, P., Causes, Consequences and Agenda for Further Research, Finance&Development,
IMF, March, 1998.

27. Mauro, P., The Effects of Corruption on Growth, Inve stments, and Government Expenditure: A
Cross-Country Analysis, IMF Publications, 1996.
28. Miller, S., Roberts, P. și Spence, E., Corruption and Anti-Corruption. An Applied Philosophical
Approach, Essex: Pearson Prentice Hall, 2005.
29. Miller, W.L., Grodeland, A.B. și Koshechkina, T.Y., A Culture of Corrup tion. Coping with
Government in Post-Communist Europe , Budapest: Central European University Press, 2001.
30. Mungiu-Pippidi, A., „Corruption: Diagnosis and Treatment”, 2006, Journal of Democracy , vol.
17, nr. 3, National Endowment for Democracy and John Hopkins University Press.
31. Peters, B.G. și Pierre, J. (editori), Handbook of Public Administration, London: Sage
Publications, 2004.
32. Richter, W.L., Burke, F. și Doig, J.W., Combating Corruption, Encouraging Ethics, Washington
D.C.: ASPA Publications, 1990.
33. Rothstein, B., Anti-Corruption. A Big Bang Theory, QoG Working Papers Series 2007, nr. 3, The
Quality of Government Inst itute, Goteborg University.
34. Rourke, F.E., Bureaucratic Power in National Politics , Boston: Little, Brown and Company,
1972.
35. Shafritz, J.M. și Russel, E.W., Introducing Public Administration, Pittsburg: Adisson-Wesley
Publishing, 1997.
36. Singer, P., (editor), A Companion to Ethics , Oxford: Blackwell Publishing, 1993.
37. Singer, P., (editor), Ethics, Oxford: Oxford University Press, 1994.
38. Starling, G., Managing the Public Sector, San Diego: Harcourt Brace College Publishers, 1998.
39. Stillman, R.J., Public Administration. Concepts and Cases , Boston: Houghton Mifflin Company,
2000.
40. Thiroux, J.P. și Krasermann, K.W., Ethics. Theory and Practice , Essex: Prentice Hall, 2009.
41. Treisman, D., The Causes of Corruption: A Cross-National Study , California: University of
California, 1998.
42. Velasquez, M. și Rostankowski, C., Ethics. Theory and Practice, Upper Saddle River: Prentice
Hall, 1985.
43. Waldo, D., Public Administration , Boston: Oxford University Press, 1975.
44. Wrong, D.H., Power: Its Forms, Bases and Uses , New Jersey: Transaction Publisher, 1996.

Surse legislative
1. Canada – Public Servants Disclosure Protection Act (2005),
http://laws.justice.gc.ca/en/showtdm/cs/P-31.9.
2. Legea nr. 571/2004 privind protec ția personalului din autorit ățile publice, institu țiile publice și
din alte unit ăți care semnaleaz ă încălcări ale legii (publicat ă în Monitorul Oficial nr. 1214 din 17
decembrie 2004).
3. The Sarbanes-Oxley Act of 2002, http://www.law.cornell.edu/uscode/18/1513.html#e.
4. United States Code – U.S.C., http://www.law.cornell.edu/uscode/.

Surse electronice
1. http://fas.org/sgp/crs/natsec/RL33918.pdf
2. http://integritate.resurse-pentru-de mocratie.org/pro_ccai_brasov.php

3. http://whistle20.tripod.com/crswhistle.pdf
4. http://www.avertizori.ro/Raport.pdf
5. http://www.foreignaffairs.com/ar ticles/50985/george-c-herring /the-wrong-kin d-of-loyalty-
mcnamara-s-apology-for-vietnam
6. http://www.independent.co.uk/news/ obituaries/robert-mcnamara-sec retary-of-defense-excoriated-
for-his-part-in-leading-america-i nto-the-vietnam-war-1734442.html
7. http://www.justice.gov/oig/
8. http://www.transparency.or g.ro/publicatii/ghiduri/GProtectieAvertizori.pdf
9. http://www.whistleblower.org/te mplate/page.cfm?page_id=210