Etica fericirii generale [629414]

Etica fericirii generale

Dupa cum este firesc cu totii ne dorim sa fim fericiti,chiar daca nu stim foarte exact in ce consta
propria fericire,dar de multe ori stim sau ne putem da seama ce ne -ar putea face sa simtim acest
sentiment al fericirii.
Cee ce trebuie sa stim este ca fericirea poate fi definita ca si o stare de multumire sufleteasca
intens a si deplina. Pentru fiecare persoana fericirea inseamna ceva,pentru unii este obtinerea jobului
dorit ,pentru altii intemeierea unei familii ,atunci cand vei ave a acel tip de masina pe care ti l -ai dorit
dintotdeauna sau atunci cand vei avea propria locuinta.
Deși există momente în care ne angajăm în mod direct și voluntar să trecem prin dureri g roaznice,
o facem tot în vederea obținerii fericirii. In implinirea visului de a obtine un job dorit treci prin foarte multe
stari,incepand de la sacrificii,ore nedormite,nemancat,oboseala,stres chiar pana la stari de
nervozitate,dar fiind hotarat si convin s de propriile tale aptitudini o sa reusesti si savurezi cu satisfactie
obtinerea jobului dorit,iar acest sentiment de fericire este de neinlocuit,redantu -ti o satisfactie enorma .
Așadar, ne dorim aceste dureri doar pentru că este o parte în vederea ating erii fericirii. Dacă nu conduce
la rezultate pozitive, căutăm să evităm durerea pe cât posibil, sau putem să căutăm durerea dacă ea în
sine aduce plăcere.
Majoritatea omenirii au trecut măcar prin unele suferințe înfiorătoare și au sperat la o viață mai
bună după multă muncă depusă, obținând în final ceea ce și -au propus. Știm ce înseamnă să -ți fie foame
și sete, să fii bolnav, să -ți pierzi speranța, să te ajute cineva cu un împrumut, să ai ce mânca, să te bucuri
de stabilitate financiară, să -ți vezi famili a de sărbători.Durerea și bucuria din viața noastră ne arată cât de
relevante sunt pentru orice ființă umană. Trăindu -le pe pielea noastră reușim să empatizăm cu
dificultăților celorlalți și să înțelegem cât de importantă este și fericirea lor.
Având în v edere că suntem ființe sociale, însăși fericirea noastră va depinde de fericirea celorlalți.
Există situații în care obținem un succes profesional, o promovare sau o mărire de salariu, dar nu ne putem
bucura pentru că cineva apropiat suferă de o boală grav ă. Asta arată că suntem fericiți în măsura în care
și ceilalți sunt fericiți. Starea noastră de bine nu poate fi indiferentă față de ce li se întâmplă semenilor
noștri.
În acest punct se naște etica fericirii generale. Teoria utilitaristă, elaborate de fil osofii englezi
Jeremy Bentham și John Stuart Mill, susține că urmărirea fericirii generale a oamenilor este scopul moral
ultim. Sigur, fiecare individ își caută fericirea proprie, dar etica utilitaristă ne cere să producem fericire
tuturor ființelor capabl e să resimtă durere și plăcere. Principiul utilității, denumit și principiul fericirii
generale, ne spune că acțiunile sunt morale în măsura în care produc cea mai mare cantitate de fericire
pentru cel mai mare număr de oameni.
Observați că principiul util ității nu prescrie doar scopul moral de a produce o fericire generală
oarecare, ci de a produce cea mai mare cantitate de fericire generală. Ne prescrie să facem cel mai mare
bine pe care îl putem face. Dacă găsim un portofel cu 100 de lei, avem mai multe opțiuni înainte să
anunțăm organelle abilitate: (i) returnăm portofelul cu toate actele din el, dar reținem toți banii;(ii)

returnăm portofelul cu toate actele din el, dar reținem 50 de lei; (iii) returnăm toate documentele și toți
banii.
Acțiunile (i) și (ii) sunt, totuși, bune. Dacă nu găseam portofelul și returnam ceva din el, persoana
care l -a pierdut s -ar fi găsit într -o situație mult mai proastă. Dar utilitarismul nu ne cere să facem un bine,
ci să producem un maximum de bine general. De aceea, acțiu nea corectă este să returnăm toate
documentele și toți banii. Utilitarismul este teoria etică ce insistă pe faptul că nu trebuie să ne concentrăm
pe o datorie de a face bine, ci pe consecințele acțiunilor care reduc cât de mult posibil sărăcia globală, de
exemplu, conducând chiar, în mod ideal, la eradicarea ei. Cum în viața reală nu avem niciodată destule
resurse încât să ajutăm pe toată lumea, suntem puși în situația dificilă de a decide unde putem face cel
mai mare bine. Cu o mie de lei putem ajuta doi b ătrâni să -și recapete vederea, sau putem oferi trei burse
sociale unor copii din zone defavorizate. Din păcate, tot în viața reală, acțiunile oamenilor au consecințe
mixte. Uneori, când vrem să ajutăm pe cineva apar efecte secundare care îi prejudiciază pe ceilalți, iar
alteori, când ne urmărim propriul interes producem avantaje și pentru ceilalți. Sau există situații în care,
orice am face, tot nu putem evita facerea răului. De aceea, utilitarismul ne cere să facem un sold al plăcerii
și durerii. Acțiunile corecte nu sunt cele care produc cea mai mare cantitate de plăcere și atât, ci acelea
care au cele mai bune consecințe, scăzând cantitatea de durere provocată. Să ne imaginăm trei scenarii:
(i) acțiunea X produce 20 de unități de plăcere și 15 unități de durere; (ii) acțiunea Y produce 10 unități de
plăcere și 5 unități de durere; (iii) acțiunea Z produce 3 unități de plăcere și 1 unitate de durere. Acțiunea
X produce cea mai mare cantitate de plăcere, dar utilitarismul spune că Z este cea mai bună acțiune .