ETICA CREȘTINĂ ȘI IDEOLOGIA GENULUI O APOLOGIE PENTRU FAMILIA CREȘTINĂ DIN ROMÂNIA ÎN SECOLUL XXI… [602910]

1
ETICA CREȘTINĂ ȘI IDEOLOGIA GENULUI

O APOLOGIE PENTRU FAMILIA CREȘTINĂ DIN ROMÂNIA ÎN SECOLUL XXI

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3270818/

2
CUPRINS
INTRODUCERE

1. CONTEXTUL CULTURAL
1.1. Factori facilitatori ai apariției și dezvoltării
1.2. Ideologii
1.3. Ce este teoria genului?
1.4. Feminism și homosexualitate

2. PERSPECTIVE IDEOLOGICE
2.1. Ideologia de gen ca definiție
2.2. Scurt istoric și motivații
2.3. Diferențe între rolurile sociale la bărbați și femei
2.4. Redefinirea identității de bărbat și femeie

3. DEFINIREA TERMENILOR ȘI DIMENSIUNI
3.1. 3 dimensiuni ale teoriei
3.2. Despre trup
3.3. Despre identitate
3.4. Exprimare în societate

4. ASPECTE PRACTICE ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ
3.1. Reeducarea maselor
3.2. Deconstructivismul familiei
3.3. Deformarea educației copiilor și conflictul cu autoritatea parentală

5. CERCETARE

6. PERSPECTIVE BIBLICE ȘI INTERVENȚII PRACTICE ÎN ROMÂNIA
5.1. Intervenții legale
5.2. Studiu de caz

3
5.3. Omul -creat după Chipul și Asemănarea lui Dumnezeu
5.4. Cum să ne raportăm
5.5. Ce spune Biblia
5.6. Creștinismul și rolurile de gen

7. ROLUL BĂRBATULUI ȘI AL FEMEII ÎN FAMILIA CREȘTINĂ

6.1. Adam -autoritatea lui Dumnezeu
6.2. Numirea Evei
6.3. CĂDEREA ÎN PĂCAT ȘI PERVERTIREA ROLURILOR
6.4. ROLUL BĂRBATULUI
6.5. ROLUL FEMEII
6.6. CREȘTEREA COPIILOR

CONCLUZIE

4

INTRODUCERE

Lupta pentru familie și pentru modelul civilizației Europene
România se confruntă a stăzi cu lupta decisivă pentru conservarea familie i tradiționale și
totodată pentru păstrarea modelului civilizației europene, care este bazat pe uniunea maritală dintre
un bărbat și o femeie și pe familia puternică și independentă . Asociații creștine, biserici, grupuri
de români interesați de soarta morală a României au inițiat o strângere de semnături fără precedent
pentru susținerea unui referendum care să modifice și să înscrie în Constituție definiția corectă a
căsătoriei și a familiei , adică c ea dintre un bărbat și o femeie .
Reușita unui asemenea demers va însemna pentru țar a noastră alătura rea unei tendințe,
devenite acum tot mai sigure și mai pregnante a statelor din Europa de Est , aceea de a proteja
instituțiile sociale fundamentale ale statului – așa cum a făcut și Ungaria acum câțiva ani. Între
timp, sunt înregistrate la Curtea Europeană de Justiție și câteva cazuri de solicitări ale unor
parteneri civili care doresc și solicită Curții să definească exact ceea ce înseamnă termenul de
"soți" în căsătorie; este vorba de un bărbat cetățean român căsător it cu un bărbat de altă cetățenie
și care doresc ca uniunea lor să fie recunoscută legal și în România.
Această decizie a Curții Europene atunci când va fi luată și reglementată va influența și
afecta toate țările din blocul comunitar european. Cu toate a cestea, spre deosebire de foarte multe
țări din bloc, România este o țară în care majoritatea oamenilor s-au exprimat , atât la recensământ,
cât și la diferite întrebări în sondaje le sociologice, ca având credință în Dumnezeu și și-au
manifestat apartenența la o denominație creștină, mai ales la Biserica Ortodoxă Română .
De asemenea, România este și o țară europeană; nu este o țară europeană doar pentru că a aderat
la Uniunea Europeană, ci este o țară europeană pentru că aparține familiei europene culturale,
umane și geografice a popoarelor europene, și care nu poate fi limitată la grupul de țări care au
încheiat politici publice și alianțe economice , sub egida Uniuneii Europeane .
România este așadar membră a Uniunii Europene și prin urmare are responsabilitatea ca
stat, ca națiune, să împiedice transformarea acestei alianțe într -un proiect ideologic necreșt in și,
implicit, anti -european. Cu toate acestea, o parte a poporului român și, din păcate, o mare parte a

5
elitelor sale intelectuale, umilit e și sărăcite în timpul experimentului comunist, au pierdut
demnitatea creștină și europeană, trăind în admirația mimetică a ceea ce ei consideră a fi "adevărata
Europă" denunțată de Papa Ioan Paul al II -lea sau dictatura relativismului pe care Papa Benedi ct
al XVI -lea (al șaisprezecelea) l -a promovat , și în care, din păcate, este inclus și Occidentul. Acest
lucru a avut loc și pentru că Occidentul pe care l-am privit după căderea comunismului, s-a
asemănat cu un meniu bogat ideologic oferit de ONG -uri fina nțate direct de miliardarul american
George Soros sau de grupuri de interes similare acestuia.
Ultimii ani au coincis cu apariția p rimelor ONG -uri de interes politic din România, cu
prima generație de cerc etători români din străinătate sau primele proiecte civice care au fost făcute
sub tutela ideologică a aripii politice stângi progresiste occidentale și care s -au infiltrat în societatea
românească fără prea mari eforturi. Societatea noastră civilă care a urmat comunismul și dorea
reafirmarea poporului în fața dicaturii a fost patentată ideologic am putea spune de către diferite
grupuri de interese internaționale, de exemplu de către organizațiile Soros, cu consecințe greu de
șters chiar și după 27 de ani de la Re voluție.
Prin urmare, efortul de salvare a instituțiilor fundament ale ale societății, în special cea a
familiei, a fost din nefericire considerat ă de o parte a elitei culturii românești ca fiind anti –
europeană, anti-occidentală, chiar comunistă. Comunismul, după ce a legalizat avortul, a decis,
fiind conștient de consecințele sociale pe care le -ar putea avea (în special demografia țării) , să-l
limiteze strict, dar a creat o iluzie: și aceasta este că avortul era un "drept uman" pe care doar unii
comuni ști ar fi putu t să-l interzică.
Această iluzie a fost menținută de noii comisari ai ideologi ilor care au preluat controlul
asupra societății civile românești, mulți dintre aceștia având bazele organizațiilor în străinătate și
profitând de sprijinul financiar al fundațiilor, dar care nu recunosc lucrul acesta , iar unele ambasade
occidentale par mai interesate de distrugerea morală a societății românești decât de buna
reprezentare diplomatică a țărilor lor.
De aceea ca și națiune am avut și trebuie să ducem o luptă constantă și foarte dificilă pentru
a explica lucruri care sunt obișnuite și evidente: În primul rând, nu putem reduce Europa la o
simplă ideologi e de moment. Nu trebuie să confundăm Europa care are o istorie de secole, din care
2000 de ani de credință creștină cu anumite fantezii ideologice și cu o "religie sexuală" care a
devastat continentul în ultimii 50 de ani. Apoi, să înțelegem că noi, românii, noi, est -europeni, cu
toți cei buni și răi, suntem la fel de europ eni ca și francezii, britanicii sau spaniolii. Identitatea

6
european ă este un fapt istoric și cultural dat și asumat și acest fapt de sine stătător nu are nevoie
de confirmarea liderilor din Bruxelles, Strasbourg și cu atât mai puțin de validarea ONG -urilor,
susținute financiar de personaje puternic mediatizate și controversate.
Aceasta este de fapt greutatea muncii care stă înaintea României în secolul al XXI -lea și
de o parte din acest efort este responsabilă biserica: necesitatea de a eliber a societatea civilă de
captivitatea ideologică, de a convinge România că ideologiile postmoderne nu sunt o alternativă
pentru bunăstarea poporului nostru și că viitorul Europei depinde doar de viitorul națiunilor
europene și de identitatea cultural ă și religioasă ale acestor națiuni.
Dacă aceste națiuni își vor pierde identitate a, ele își vor pierde de asemenea și valorile pe care s -a
construit istoria Europei; Europa însăși va înceta să mai existe din punct de vedere moral și al
identității .
La 27 de ani de la căderea comunis mului în România , în ciuda unor eforturi străine
puternice de a manipula sufletele și mințile românilor, observ ăm însă cu bucurie că românii sunt
un popor greu de manipulat .Am văzut mai întâi că 93% din studenții români (și păr inții lor) au ales
cu bună știință să participe la cursuri de educație religioasă confesională în școlile publice din
România în primul an, și care au cerut o intrare expresă și di stinctă în această clasă .
Apoi am avut, în ciuda legislației restrictive și a unei campanii agresive vizibile împotriva orelor
de religie , prima mare victorie și o primă mare victorie a societății civile românești: s-au adunat
peste trei milioane de semnături pentru a clarifica textul constituțion al privind familia și căsătoria
între doi soți, adică un bărbat și o femeie.
O inițiativă civică care a adunat 3 milioane de semnături colectate pe întreg teritoriul
României, în baza unei legi restrictive privind inițiativele cetățenilor, într -o populație de
aproximativ 18 milioane de per soane, înseamnă nu numai o mare victorie civică, c i și un puternic
mesaj politic. După 27 de ani, Biserica Ortodoxă Română, împreună cu aproape toate confesiunile
creștine din România, s -au angajat să susțină o abordare civică și implicit și-au asumat un r ol
important nu numai pentru prezentul, ci și pentru viitorul societății românești: cel al actorilor activi
în societate a civilă .
În mod similar, organizațiile neguvernamentale născute în străinătate la adăpostul unor
multimiliardari precum George Soros și la umbra unor ambasade, dar care, ani de rând, și -au
asumat rolul de societate civilă legitimă în România, au fost lăsate la o parte, demonstrând
marginea vizibilă î ntre agendele lor puternic ideologice și agenda reală a societății românești.

7
Partidele po litice din România, folosite într -o societate relativ apatică, insensibile la chestiuni mari
de doctrină bine consiliată, se confruntă cu o situație nouă pentru ei: România tulburată de o
problemă care nu are legătură cu bogăția materială, ci cu nevoia de normalitate. Această problemă,
familia și protecția ei, prin afirmarea în Constituție a definiției normale a căsătoriei: între un bărbat
și o femeie, a fost primul test doctrinar ma jor pentru partidele românești. Surprizele nu au eșuat:
Partidul Social Democrat, membru politic al socialiștilor europeni, a susținut această inițiativă,
deși socialiștii europeni, după cum știm, sunt departe de a fi implicați în apărarea fam iliei de
inovațiile ideologice.
Partidul Național Liberal, partidul român de dreapta , membru al Partidului Popular
European (Partidul Popular European), a sprijinit de la început inițiativa civică, deși mai multe
voci invocând liberalism ul au avut o poziție explicit ă împotriva inițiativei Coaliției pentru familie.
ALDE, un grup politic re lativ recent, a fost de asemenea în favoarea inițiativei noastre, în ciuda
faptului că familia sa politică europeană (liberalii europeni) se numără printre cele mai progresiste
partide din Uniunea Europeană. Prima surpriză neplăcută a venit din partea Preș edintelui României
(ales în special de Partidul Național Liberal și, prin urmare, de un membru al PPE), care, într -o
declarație dezinformată, a acuzat românii, semnatarii inițiativei civice, de lipsă de toleranță . Într –
o altă declarație, el a spus că iniți ativa civică care a adunat semnăturile a aproape 20% din populația
care votează în România nu ar fi de fapt, " pătruns" în societatea românească!
Partidul care a făcut cea mai consistentă opoziție la inițiativa Coaliția pentru Familie a fost,
și aici nu este o surpriză, Uniunea "Salvați România", o nouă entitate politică, reprezentând în mod
evident lumea ONG -urilor și a inteligenței publice româneș ti despre care am menționat în prima
parte a introducerii.
Rezumând, se poate observa că în România, inițiativa de a clarifica odată pentru totdeauna
problema căsătoriei a ajutat de asemenea la o clarificare ideologică, care va avea consecințe
probabil și la nivel european. Bătălia noastră ca și biserică însă este departe de a se sfârși.
Inițiativa cetățenilor de a proteja familia și căsătoria în Constituție a fost validată prin votul
Camerei Deputaților. Există încă o altă bătălie politică în Senat și apo i referendumul în sine.
Referendumul va fi un test important și sunt convins că, prin trecerea lui, România va face un pas
important, ca societate și ca stat, pentru a deveni o voce în Europa și civilizația occidentală.

8

1. CONTEXTUL CULTURAL

1.1.Factori facilitatori ai apariției și dezvoltării

Teoria genului face parte din paleta largă a curentelor culturale și ideologice recente
(deconstructivismul etc.), care marchează schimbările radicale din lumea de astăzi. Asemenea
teorii se infiltrează viclean în mentalități, educație, cunoaștere, pornind de la nivelul individului,
până la mase largi de oameni. Schimbările lor pot fi asemănate cu marile revoluții sociale sau
războaie din prima parte a secolului al XX -lea.
Ele nu se mai impun prin violență fizică, ci prin insinuare, prin intermediul unor principii
aparent defensive, precum cel al toleranței sociale. Mentalități prin natura lor marginale sunt apoi
globalizate și impuse culturii de masă. Aceste ideologii se apropie de noile mentalități centrate pe
plăcere (hedonism modern), ce se nasc din schimbarea vieții prin condițiile de muncă, prin
deschiderea granițelor, prin promisiunile de confort sau orientarea către un consumism exacerbat.
Invocarea toleranței, ca principiu larg, generos, are drept consecinț ă dărâmarea vechilor ierarhii de
valori și acceptarea „noilor valori” din categoria noutăților științifice (sociologice, de exemplu)
sau culturale.
Toate aceste teorii au un accent pronunțat anti -tradiție și, de fapt, impun vechi utopii
sociale, dar sub altă formă. Noile drepturi, arbitrare, abstracte nu au nici o legătură cu stabilitatea
lumii omului sau cu binele comun. Ele vin pe fundalul unor mișcări pur culturale, cum ar fi
deconstructivismul, teoriile antropologice, care pun în centrul lor omul arti ficial, așa -numit
„cultural” sau „social”.
1.2.Ideologii
Teoria genului face parte din gama largă de ideologii perene, anti -tradiție și egalitariste,
reînviate în formule noi. O mare parte dintre acestea ascund sub pulpană curentele feministe cele
mai actuale, cum ar fi egalitarismul și diferențialismul. Acestea două, promovate la începutul
secolului XX, au drept scop obținerea egalităților în drepturi ale unor așa -zise minorități sociale.

9
Colateral teoriei genului, dar din același trunchi, a crescut și ideologia „politically correct”, care
domină viața politică și socială a SUA din ultima vreme .
Egalitarismul, în viziune feministă, porn ește de la copierea modelului bărbatului de către
femei, pentru a contracara dominația acestuia. Diferențialismul ideologic insistă asupra diferenței
dintre femei și bărbați, pentru a scoate în evidență feminitat ea ca trăsătură vulnerabilă. Există în
cadrul feminismului extremist și teorii care vor să distrugă heterosexualitatea, urmărind să înlăture
conceptul de femeie. Acesta urmează a fi regândit în contextul noilor organizări sociale, bazată pe
identitatea cul turală a omului și nu pe cea biologică.

1.3.Ce este teoria genului?
Ideologiile care au odrăslit din teoria genului au ajuns actualmente să fie foarte radicale și
puternice. Nu există argumente științifice care să stea la baza lor . Teoria genului a apărut într-o
formă incipientă în anii ´60 ai secolului trecut, ca o consecință a modelor și construcțiilor culturale
și sociologice. Ca teorie de bază, pornește de la diminuarea înțelegerii sexului din punct de vedere
biologic și promovarea în locul lui a genul ui (de la gender , engl.), ca principiu de diferențiere
socială. Schimbarea este motivată de ideea dominației masculine și de cea a alienării femeilor,
aflate în defensivă. O astfel de delimitare a oamenilor în societate, potrivit acestor noi ideologi, ar
elimina discriminarea pe motiv de „orientare sexuală” sau de „identitate de gen”.
Sexul biologic, după cum se știe, trimite direct, rațional, științific, la structura corpului uman.
Iar acest concept nou, „sexul social”, propus de teoria genului, s -ar baza pe o multitudine de calități
psihosociale, de comportamente și relații, formate sub influența noilor mentalități și a culturii
recente de masă. În această viziune , omul are libertatea de -a renunța sexul lui biologic și de a -și
alege un „sex/gen social”.

1.4. Feminism și homosexualitate

Între beneficiarii teoriei genului, la loc de frunte se află ideologiile feminismului extremist
și homosexualității. În diferite etape ale sale, feminismul a practicat o revoltă radicală, cerând
schimbarea societății. Teoria genului constituie o nouă cale prin care feminismul încearcă să -și

10
pună în aplicare ideologiile, acum într -un mod insinuant, fără violență fizică. În felul acesta,
feminismul a devenit o componentă a unor curente culturale, sociale sau politice foarte active azi.
Există forme de femini sm radical, care, beneficiind de principiul toleranței, își cer
drepturile de a fi în centrul societății. Radicalismul acestui feminism vizează tocmai distrugerea
marilor repere și instituții ale societății, printre care familia.

2. PERSPECTIVE IDEOLOGICE

2.1. Ideologia de gen ca definiție

Ideologia de gen se referă la atitudinile privind rolurile, drepturile și responsabilitățile
corespunzătoare ale bărbaților și femeilor în societate. Ideologiile tradiționale de gen subliniază
valoarea rolurilor distin cte pentru femei și bărbați, în care bărbații își îndeplinesc rolurile familiale
prin activități de susținere a familiei, iar femeile își îndeplinesc rolurile prin activități de casă și
materne în ce privește copiii.
Ideologia de gen se referă, de asemenea , la convingerile societății care generează inegalitatea de
gen. Ideologia de gen nu este o variabilă care variază de la liberal la conservator, ci se referă la un
anumit tip de convingere p entru cei care susțin stratificarea de gen în rândul societății .

2.2. Scurt istoric și motivații

Abordarea sociologică de a studia și măsura ideologia de gen poate fi urmărită până în anii 1930,
odată cu dezvoltarea un or instrumente cum ar fi scara a titudini față de feminism din 1936 a lui
Kirkpatrick. Cea mai obișnuit ă tehnică pentru măsurarea ideologiei de gen este o scală de rating
sumară în care respondenților l-i se prezintă o declarație și se acordă opt opt răspunsuri care variază
de la un acord puternic la un dezacord puternic.

2.3. Diferențe între rolurile sociale la bărbați și femei

11
Sociologii studiază genul care se concentrează asupra diferențelor masculin -feminine î n
comportamentul si aspectul c are au fost create social, pe lângă faptul ca incearca sa inteleaga
mecanismele prin care oamenii invata si perpetueaza astep tarile societatii cu privire la
comportamentul si aspectul corespunzator sexului. Distincția dintre sex și sex poate fi definită pe
larg, deoarece sexul este o distin cție biologică determinată de trăsăturile anatomice esențiale pentru
reproducere. Potrivit lui Tierney, sexul este stabilit de distincțiile create și învățate din punct de
vedere social care specifică trăsăturile fizice, comportamentale, mentale și emoțion ale ideale
caracteristice bărbaților și femeilor.
Sociologii au venit cu un ideal de gen care exagerează caracteristicil e care fac o persoană
așa-numită bărbat sau femeie perfectă. Ideile de gen nu pot exista în realitate, dar acest lucru nu
împiedică oame nii să încerce să le atingă . Potrivit lui Bern, polarizarea de gen este organizarea
vieții sociale în jurul idealurilor masculin -feminine, astfel încât sexul oamenilor influențează
fiecare aspect al vieții lor. Ideile polarizate de gen influențează nu numa i atracția sexuală între
bărbați și femei, ci și expresia emoțiilor față de persoane de același sex. În timp ce toate societățile
disting între bărbați și femei, unele recunosc și o a treia categorie.
Așteptările de gen sunt învățate și impuse cultural pri ntr-o varietate de mecanisme sociale,
inclusiv socializarea, constrângerile situaționale și comercializarea idealurilor de gen. Sociologii
susțin că poziția cuiva în structura socială poate conduce comportamentul în direcții stereotipice
de sex masculin sa u de sex feminin. Convingerea că un sex și prin extensie, un gen este superior
celuilalt și că această superioritate justifică inegalitățile dintre sexe este sexismul. Un exemplu de
sexism este convingerea că bărbații sunt prizonieri ai hormonilor lor, făc ându -i fără putere în fața
nudității feminine sau a rochiilor sau comportamentului sexual sugestiv. Încă o ideologie sexualistă
susține că bărbații nu sunt capabili să formeze relații cu alți bărbați, care sunt la fel de semnificativi
ca cei formați între femei. Persoanele care se comportă în moduri care se îndepărtează de idealurile
de masculinitate sau de feminitate sunt considerate deviant e, au nevoie de fixare și sunt supuse
unor sancțiuni negative, de la ridicol la violență fizică.

2.4. Redefinirea id entității de bărbat și femeie

Când sociologii studiază inegalitatea între bărbați și femei, ei încearcă să identifice factorii
sociali care pun un sex într -un dezavantaj față de celălalt. Inegalitatea socială există între bărbați

12
și femei atunci când o ca tegorie relativă față de cealaltă (1) se confruntă cu riscuri mai mari pentru
bunăstarea fizică și emoțională, (2) posedă o parte disproporționată din venituri și alte resurse
evaluate și / sau (3) Mai multe oportunități de reușită. În sensul său cel mai f undamental,
perspectiva feministă susține egalitatea între bărbați și femei.
O definiție sociologică de bază a feminismului este "o perspectivă care susține egalitatea între
bărbați și femei". Întrebările despre cum arată această egalitate și cum trebuie r ealizată egalitatea
disting taberele feministe unul de celălalt.
Sociologii au o perspectivă feministă atunci când subliniază în predarea și cercetarea lor
următoarele tipuri de teme: dreptul la integritate corporală și autonomie, accesul la contraceptive
sigure, dreptul de a alege termenii de sarcină, accesul la îngrijire prenatală de calitate, protecția
împotriva violenței În interiorul și în afara casei, libertatea de hărțuire sexuală, remunerarea egală
pentru muncă egală, dreptul la locul de muncă la ma ternitate și alte îngrijire care îngrijește de
îngrijire, precum și interconexiunile inevitabile dintre sex, sex, clasă socială, rasă, cultură și religie.

3. ASPECTE PRACTICE ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ

3.1. Reeducarea maselor

13
Această teorie se află la baza transformării lumii fără mari conflicte. Principiul larg de
„societate tolerantă” ascunde în spate și promovarea ideii de homosexualitate, a feminismului, a
schimbării familiei ș.a. Toate îndoctrinările noi au loc prin reeduc area maselor. Astfel, paradele
gay sunt promovate de media ca festivaluri „pentru diversitate”, se promovează „nunțile”
homosexuale, se desfășoară evenimente la care sunt atrase nume sonore din showbiz. În cadrul
acestor mijloace de reeducare a maselor su nt incluse filme, premiate și tot mai numeroase, despre
homosexualitate. Ca și în propaganda ateistă, rămâne obligatorie anunțarea „valorilor noi”,
constructe artificiale. Aici intră și descrierea pe larg a schimbărilor care au loc în aria conceptului
de „orientare sexuală”. Prin cultura de masă, de divertisment, se încearcă înlăturarea normelor
universale ale drepturilor internaționale. Aceste jocuri ideologice viclene sunt conduse de mari
organizații neguvernamentale, care iau ca părtași, de cele mai mul te ori, partide sau chiar instituții
ale statului.

3.2. Distrugerea familiei creștine tradiționale

Tăvălugul pornit de această teorie vizează în primul rând deconstrucția familiei și a rolului ei
social. O familie nu mai este compusă dintr -un bărbat și o femeie, în accepțiune biologică, membrii
ei putând opta pentru un „sex social”, adică cultural. Este deconstruită, în felul acesta chiar
identitatea sexuală a individului . În numele unei așa -numite libertăți, sunt înlăturate, mergând
peste efectele ei ev ident păgubitoare, toate argumentele ce țin de tradiție, natură și biologie.
Conform teoriilor feministe extremiste, femeia, ca să nu fie oprimată, ar trebui să nu mai existe ca
„sex” . Ca urmare se deschide calea pentru destrămarea familiei, pentru impuner ea căsătoriilor
homosexuale și poligame. În același timp, este influențată dezvoltarea tehnicilor de reproducere
artificială: mamă -surogat, uter artificial sau procrearea asistată medical.

3.3. Deformarea educației copiilor și conflictul cu autoritatea parentală

Copiii, ca o consecință a prezenței acestei teorii în cultura de masă, în ideologiile la modă,
insinuate în legislație, primesc o educație ce contravine dorinței și valorilor părinților lor. Și prin

14
mijloacele de informare în masă, copiilor le este insuflată ideea existenței unor drepturi arbitrare,
cum ar fi și dreptul de a -și alege un „sex social”. Principiul toleranței ajunge, astfel, să schimbe
complet familia tradițională.
În viziunile extremiste ale teoriei genurilor, ar trebui chiar să fi e eliminate din vocabular
cuvintele ca „mamă” și „tată”, impunându -se folosirea termenului neutru de „părinte” . Acest fapt
este deja întâlnit în Anglia, Franța sau anumite state din SUA . În educația impusă deja în școli, în
cazul unor noțiuni ce țin de teo ria genului, sunt folosite modele fără nici o bază reală sau științifică,
fapt ce deformează viziunea generală rațională de cunoaștere. De fapt, în strategiile ideologilor
teoriei genului, sistemul de învățământ constituie principala cale de distrugere în profunzime a
bazelor firești ale societății, iar copiilor li se încredințează, fără voia lor și în contra valorilor
părinților, rolul principal în această activitate distructivă.

3. DEFINIREA TERMENILOR ȘI DIMENSIUNI

Oamenii tind să utilizeze în m od alternativ termenii "sex" și "sex". Atribuim sexul unui nou –
născut ca bărbat sau femeie *, pe baza organelor genitale. După atribuirea unui sex, presupunem
sexul copilului. Cineva născut cu un penis va fi un băiat și cineva cu o vulvă va fi o fată. Pent ru
mulți oameni, acest lucru este motiv pentru îngrijorare mică sau, dacă este cazul, pentru o
gândire ulterioară.

Dimensiunile sexului
În timp ce sexul nostru poate începe cu atribuirea sexului nostru, nu se termină acolo. Genul unei
persoane este interr elația complexă dintre trei dimensiuni:

15
– Organismul: corpul nostru, experiența corpului nostru, modul în care organismele de genuri ale
societății și modul în care alții interacționează cu noi pe baza corpului nostru.
– Identitatea: sentimentul nostru int erior intern de sine ca bărbat, femeie, un amestec de ambele,
sau nici unul; Pe care noi ne cunoaștem în interior ca fiind.
– Exprimarea: modul în care prezentăm sexul nostru în lume și modul în care societatea, cultura,
comunitatea și familia percep, inte racționează și încearcă să ne modeleze sexul. Expresia de gen
este, de asemenea, legată de rolurile de gen și de modul în care societatea folosește aceste roluri
pentru a încerca să impună respectarea normelor de gen actuale.
Fiecare dintre aceste dimensiu ni poate varia foarte mult într -o serie de posibilități. Confortul unei
persoane în genul său este legat de gradul în care aceste trei dimensiuni se simt în armonie. Să
explorăm fiecare din aceste dimensiuni într -un mod mai detaliat.
Corp
Cele mai multe so cietăți consideră sexul ca fiind un concept binar, cu două opțiuni fixe rigide:
bărbați sau femei, ambele bazate pe funcțiile reproductive ale unei persoane (genitale,
cromozomi, gonade, hormoni, structuri reproductive). Dar un sex binar nu reușește să sur prindă
nici măcar aspectul biologic al genului. În timp ce majoritatea corpurilor au una din cele două
forme genitale, care sunt clasificate ca "femei" sau "bărbați", există condiții naturale Intersex
care demonstrează că sexul există într -un continuum de posibilități. Acest spectru biologic ar
trebui să fie suficient pentru a elimina noțiunea simplistă a "sexului binar" – nu există doar două
sexe.
Relația dintre sexul unei persoane și corpul ei depășește funcțiile reproductive ale persoanei.
Cercetarea în neurologie, endocrinologie și biologie celulară indică o bază biologică mai largă
pentru experiența unui individ în ceea ce privește genul. De fapt, cercetarea din ce în ce mai mult
ne arată că creierul nostru joacă un rol -cheie în modul în care fiecare di ntre noi experiență genul
nostru.
Organismele însele sunt, de asemenea, gender în contextul așteptărilor culturale. Masculinitatea
și feminitatea sunt echivalate cu anumite atribute fizice, care ne etichetează ca mai mult sau mai
puțin un bărbat / femeie p e baza gradului în care sunt prezente aceste atribute. Această genă a
trupurilor noastre afectează modul în care ne simțim despre noi înșine și despre modul în care
alții percep și interacționează cu noi.
Identitate

16
Identitatea de gen este experiența noast ră internă și numirea genului nostru. O persoană
Cisgender are o identitate de sex care corespunde sexului pe care i -au fost atribuit la naștere. De
exemplu, un copil a cărui sex a fost atribuit bărbatului în certificatul de naștere și care se
identifică c a băiat este cisgender (puteți auzi acest termen scurtat la "cis"). O persoană
transgender are o identitate de gen care nu se potrivește cu sexul la care a fost atribuită la naștere.
Deci, un copil care a fost numit bărbat pe certificatul de naștere și car e se identifică ca o fată este
transgender (uneori acest termen este scurtat la "trans").
Cele două identități de gen cele mai frecvente sunt băiat și fată (sau bărbat și femeie) și de multe
ori oamenii cred că acestea sunt singurele identități de gen. Ace astă idee că există doar două
genuri se numește "sex binar". Dacă un copil are o identitate binară de gen, înseamnă că se
identifică fie ca băiat, fie ca o fată, indiferent de sexul pe care l -au atribuit la naștere.

Deci, un copil care a fost numit bărbat pe certificatul de naștere și care se identifică ca o fată este
transgender (uneori acest termen este scurtat la "trans").
Cele două identități de gen cele mai frecvente sunt băiat și fată (sau bărbat și femeie) și de multe
ori oamenii cred că acestea sun t singurele identități de gen. Această idee că există doar două
genuri se numește "sex binar". Dacă un copil are o identitate binară de gen, înseamnă că se
identifică fie ca băiat, fie ca o fată, indiferent de sexul pe care l -au atribuit la naștere.
Dar se xul este un spectru, și nu se limitează doar la două posibilități. Un copil poate avea o
identitate sexuală non -binară, ceea ce înseamnă că nu se identifică strict ca un băiat sau o fată – s-
ar putea identifica ca ambii, nici unul, nici ca alt gen în între gime. Persoanele agende nu se
identifică cu niciun gen.
Înțelegerea genului nostru vine la majoritatea dintre noi destul de devreme în viață. Potrivit
Academiei Americane de Pediatrie, "Până la vârsta de patru ani, majoritatea copiilor au un
sentiment stab il al identității lor de gen". Acest aspect fundamental al identității unei persoane
vine din interiorul fiecăruia dintre noi; Este un aspect inerent al machiajului unei persoane.
Persoanele fizice nu își aleg genul și nu pot fi modificate, deși cuvintele pe care cineva le
utilizează pentru a -și comunica identitatea de gen se pot schimba în timp (de exemplu, de la o
identitate non -binară la o altă identitate non -binară). Denumirea genului nostru poate fi o
chestiune complexă și în evoluție. Pentru că suntem înzestrați cu un limbaj limitat pentru sex,
este posibil ca o persoană să ia ceva timp să descopere sau să creeze limba care comunică cel mai

17
bine sexul.
Descriptorii identității de gen se extind rapid; Tinerii și tinerii adulți nu se mai simt obligați să
identifice strict unul dintre cele două genuri, ci stabilesc un vocabular în creștere pentru gen. Mai
mult decât o serie de cuvinte noi, această schimbare a limbajului reprezintă o înțelegere mult mai
nuanțată a experienței sexului însuși. Sondajul "Milen iului" din 2015, denumit "Mileniul",
definit ca indivizi în vârstă de 18 -34 ani, a arătat că mai mult se vede ca un spectru decât ca
binar. Alte cercetări indică faptul că adolescenții de astăzi sunt chiar mai probabil să vadă
identitatea ca spectru. Exist ă o diviziune a generațiilor în înțelegerile noastre fundamentale de
gen și modul în care ne gândim la acest aspect al cine suntem.
Expresie
Cea de -a treia dimensiune a sexului este expresia genului, care este modul în care ne manifestăm
sexul în lumea din jurul nostru (prin lucruri precum îmbrăcăminte, coafuri și maniere, pentru a
numi câteva). Practic, totul este atribuit unui gen de jucării, culori, haine și activități sunt unele
dintre exemple mai evidente. Având în vedere prevalența binarei de gen, cop iii se confruntă cu o
presiune mare pentru a -și exprima genul în definițiile înguste, stereotipice ale "băiatului" sau
"fetiței". Așteptările în jurul expresiei ne sunt învățate din momentul în care ne -am născut și
comunicat prin toate aspectele Viețile no astre, inclusiv familia, cultura, colegii, școlile,
comunitatea, mass -media și religia. Rolul și asteptările rolurilor acceptate sunt atât de
înrădăcinate în cultura noastră, încât majoritatea oamenilor nu își pot imagina nici un alt mod.
Printr -o combinaț ie de condiționare socială și preferință personală, prin vârsta de trei, cei mai
mulți copii preferă activități și manifestă comportamente asociate de obicei cu sexul lor. Pentru
persoanele care se potrivesc destul de bine cu rolurile și expresiile de gen preconizate, este
posibil să existe prea puține motive să se gândească sau să se pună întrebări despre genul lor sau
despre felul în care genul este creat, comunicat și consolidat în viața noastră. Cu toate acestea,
copiii care exprimă sexul în moduri care sunt percepute a fi în afara acestor norme sociale au
adesea o experiență foarte diferită. Fetele crezând că sunt prea masculine (mai ales când se mișcă
în adolescență) și băieții văzuți ca feminini (la orice vârstă) se confruntă cu o varietate de
provocă ri. Presiunile de a se conforma la domiciliu, maltratarea de către colegii la școală și
condamnarea de către societatea mai largă sunt doar câteva dintre dificultățile cu care se
confruntă un copil a cărui expresie nu se încadrează în sistemul de gen binar . Pentru mulți tineri,
fie că sunt tipici în prezentarea lor sau nu, expresia este cel mai tangibil aspect al experienței lor

18
de gen, impactându -le în multe, dacă nu toate, în interacțiunile lor cu alții.
Normele privind expresia genului se schimbă în soci etate și în timp. Unul trebuie să ia în
considerare numai bărbații care poartă cercei sau femeile care au tatuaje pentru a vedea
flexibilitatea așteptărilor sociale despre gen. Chiar și noțiunea aparent imposibil de "roz este
pentru fete, albastru este pen tru băieți" este relativ nouă. Înainte de mijlocul secolului al XX -lea,
rozul a fost asociat cu îmbrăcăminte pentru băieți și albastru cu îmbrăcăminte pentru fete (încă
datorită genului de culori, dar cu un raționament diferit, asociind fiecare culoare cu particularități
de gen).
Deoarece așteptările legate de exprimarea genului sunt atât de rigide, presupunem frecvent că
ceea ce poartă cineva sau cum se mișcă, vorbesc sau se exprimă, ne spune ceva despre identitatea
lor de gen.

Dar expresia este distinctă de identitate – nu putem să presupunem identitatea de gen a unei
persoane bazată pe expresia genului. De exemplu, un băiat cisgender ar putea dori să poarte fuste
sau rochii. Alegerea lui în îmbrăcăminte nu -și schimbă identitatea de gen; Înseamnă pur și
simplu că preferă (cel puțin o parte din timp) să poarte haine pe care societatea le asociază în
mod obișnuit cu fetele.
Sexul este diferit de orientarea sexuală
O distincție finală de făcut este diferența dintre sex și orientare sexuală, care se consideră adesea
în mod incorect același lucru. Cu toate acestea, sexul și orientarea sexuală sunt două aspecte
distincte ale identității noastre. Sexul este personal (cum ne vedem noi), în timp ce orientarea
sexuală este interpersonală (de care suntem atrași fizic, emoțional și / sau romantic).
De ce este atât de important să distingem aceste două concepte? Când confundăm sexul cu
orientarea sexuală, este foarte probabil să facem presupuneri despre un tânăr care nu are nimic
de-a face cu cine sunt. De exemplu, atunc i când exprimarea genului cuiva este incompatibilă cu
așteptările altora, se presupune frecvent că sunt homosexuali. Băiatul care iubește să joace
prințesă este presupus a fi homosexual, iar adolescenta care cumpără haine în secțiunea "băieți"
și preferă o tunsoare scurtă poate fi presupusă a fi lesbiană. Acestea sunt concluzii greșite. Ceea
ce poartă cineva este expresia genului; Nu poți spune care este orientarea lor sexuală prin ceea ce
au (de exemplu, nu poți să știi care este identitatea lor de gen … dacă nu ți -o spun).
Sexul și orientarea sexuală confuză pot, de asemenea, să interfereze cu capacitatea tinerilor de a

19
înțelege și articula aspecte ale propriului sex. De exemplu, nu este neobișnuit ca un tânăr
transgender sau non -binar să se întrebe dacă este homosexual sau lesbian (sau altă orientare
sexuală decât heterosexuală) înainte de a ajunge la o mai bună realizare a identității de gen.
Este important să înțelegem atât sexul, cât și orientarea sexuală, dar cum ajungem să înțelegem
aceste părți ale noastre – și alegerile pe care le facem să le dezvăluim și să le exprimăm – sunt căi
distincte. Gândirea la aceste două aspecte ale sine ca fiind interschimbabile poate, în loc să ne
ajute să ne cunoaștem pe noi înșine și pe celălalt mai bine, să ne împie dicăm să înțelegem și să
comunicăm unul cu celălalt.
Ce urmeaza?
Diferența de gen a existat în întreaga istorie și în întreaga lume. Unul dintre aspectele cele mai
fundamentale ale identității unei persoane, genul influențează profund fiecare parte a vieți i.
Acolo unde acest aspect crucial al eului este strict definit și aplicat rigid, indivizii care există în
afara normelor sale se confruntă cu nenumărate provocări. Chiar și cei care diferă foarte puțin de
normă pot deveni ținte de dezaprobare.
Acest lucru nu trebuie să fie cazul. Printr -o analiză atentă a unicității și valabilității experiențelor
de sine ale fiecărei persoane, putem dezvolta o mai mare acceptare pentru toți. Nu numai că
aceasta va crea o incluziune mai mare pentru indivizii care contestă n ormele de gen, ci va crea
spațiu pentru ca toți indivizii să exploreze și să sărbătorească pe deplin cine sunt.
* Unele țări oferă oa treia opțiune de identificare a persoanelor intersexuale.

20
5. CERCETARE

PARTE APLICATIVĂ
CAPITOLUL 5

Cercetare privind diferențele neuroimagistice între tulburarea depresivă majoră și cea
bipolară
5.1. Scopul și obiectivele cercetării

Lucrarea de față își propune să trateze fenomenul tulburărilor depresive majore și unipolare
din punctul de vedere al rezultatelor obținute din scanuri cu caracter neuroimagistic și să prezinte
în măsura posibilității statistice, diferențele existente într e cele două tulburări prin comparația cu
grupul de control, al nivelului densității protonilor, a timpului de relaxare T1 și T2, a fluxului
sanguin (angiografiei prin rezonanță magnetică) și difuzia tensorială. Obiectivele pe care le -am
urmărit au fost ur mătoarele:
a) Identificarea instrumentelor valide (scale) pentru măsurarea nivelului depresiei prin care
să se poată evalua starea fiecărui pacient în parte.
b) Administrarea scalei pe 3 grupuri de persoane: grup de control, grup cu tulburare
depresivă majoră și grup cu tulburare depresivă unipolară.
c) Cotarea răspunsurilor pe baza indicațiilor autorului scalei, realizarea bazei de date și
analiza statistică a datelor, în vederea corelării cu datele statistice provenite din scanurile
neuroimagistice.
d) Interpretare a scanurilor în funcție de fiecare grup în parte folosind un program de
vizualizare și de scriere a datelor, realizarea unei baze de date și analiza statistică a
acestora în vederea identificării unor diferențe semnificative statistic în ce privește
variabi lele dependente.
e) Pe baza rezultatelor cercetării și a literaturii de specialitate am urmărit explicarea
acestora, precum și proiectarea unui program de intervenție centrat pe prevenirea și
soluționarea depresie.

21

5.2. Ipotezele cercetării

Pornind de l a studiile efectuate în literatura de specialitate am presupus că:

1. Presupunem că există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește timpul 1 de
relaxare (T1) în funcție de tipul de depresie ( tulburare depresivă majoră sau tulburare
depresivă unipolară ).
2. Presupunem că există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește timpul 2 de
relaxare (T 2) în funcție de tipul de depresie ( tulburare depresivă majoră sau tulburare
depresivă unipolară ).
3. Presupunem că există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește densitatea
protonilor (PD) în funcție de tipul de depresie ( tulburare depresivă majoră sau tulburare
depresivă unipolară ).
4. Presupunem că există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește difuzia
tensorială (DTI) în funcție de tipul de depresie ( tulburare depresivă majoră sau tulburare
depresivă unipolară ).
5. Presupunem că există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește fluxul sanguin
(angiografia prin rezonanță magnetică) în funcție de tipul de depresie ( tulburare depresivă
majoră sau tulburare depresivă unipolară ).

Design : unifactorial intergrup
V.I. Tipul de depresie (tulburare depresivă majoră, tulburare depresivă unipolară , grup control).
V.D. (operaționalizate prin scorurile indicate de către fiecare scan în parte).

A. Densitatea protonilor
B. Timpul de relaxare T1
C. Timpul de relaxare T2

22
D. Fluxul sanguin (angiografie prin rezonanță magnetică)
E. Difuzie tensorială.

5.3. Metodologia utilizată

5.3.1. Descrierea loturilor de subiecți investigați

În această cercetare au fost implicați 121 de pacienți (56 de femei și 65 de bărbați cu vârste
cuprinse între 22 și 75 de ani ) care au fost supuși unor teste tip scan fRMI (imagistică prin
rezonanță magnetică ) în cadrul Medical and Health Science Center, University of Debrecen.
Majoritatea subiecților au fost supuși scanului din motive oncologice, dar rezultatele obținute la
Beck Inventory și mai apoi diagnosticul medicilor au făcut posibilă ca aceste scanuri să fie valide
și în ceea ce privește cercetarea făcută asupra celor 2 tipuri majore de depresie. De asemenea,
pentru o mai bună exactitate a datelor, scale de depresie Beck a fost administrată de 6 ori în
decursul a 6 săptămâni. Grupul cu tulburare depres ivă majoră conține 37 de subiecți, cel cu
tulburare bipolară 38, și respectiv grupul de control cu 46 de subiecți.

5.3.2.Instrumentele utilizate pentru colectarea datelor

Pentru colectarea datelor s -a folosit scala de depresie Beck (Beck Inventory). Inv entarul
depresiei Beck (BDI) este un chestionar auto -administrat de pacient, care poate da informații
valoroase asupra existenței tulburării de tip depresiv, și a severității acesteia. Chestionarul constă
în 21 de întrebări. La fiecare sunt posibile 4 răsp unsuri – unul singur poate fi ales, cel care este
considerat a fi cel mai relevant pentru situația actuală a pacientului.
În ceea ce privește datele statistice neuroimagistice, acestea au fost extrase de pe cele 121 de
scanuri fRMI primite din partea dr. n uclear al Medical and Health Science Center, Debrecen,
Miklos Emry (anexă scrisoare de aprobare) folosind programul MRIcro for Windows care permite
vizualizarea imaginilor și obținerea datelor statistice.

23
5.3.2. Procedură

Subiecții au fost rugați să completeze săptămânal chestionarul pentru depresie Beck timp de 6
săptămâni, fiind rugați să răspundă cât mai sincer, oferindu -li-se confidențialitatea rezultatelor. În
ceea ce privește scanurile imagistice ale fiecărei persoane, acestea au fost aprobate pentru cerc etare
însă fără a divulga identitatea persoanei.
5.4. Rezultatele obținute și interpretarea lor
Am comparat mediile obținute de către grupul de control, grupul cu tulburare depresivă majoră
și grupul cu tulburare depresivă bipolară la chestionarul pentru evaluarea depresiei. Comparațiile
au fost efectuate, utilizându -se opțiunile aplicației SPSS 15 for Windows pentru cele 6 săptămâni.
Înainte de a prezenta datele obținute la cele 2 tipuri majore de depresie am verificat distribuția
datelor din chestionarul Beck prin 1 Sample K -S și am făcut suma (totalul) celor 6 săptămâni de
testare pentru a putea face corelația între datele neuroimagistice și scorurile obținute la scala Beck.

6.

24
România se află la o răscruce de căsătorie. Pe de o parte, România va orga niza un referendum în
primăvara anului 2017 pentru a constitui constituțional căsătoria ca fiind unirea unui bărbat și a
unei femei. Petiția pentru referendum a primit cel mai mult sprijin din istoria României ca
democrație și a fost aprobată în unanimitat e de Curtea Constituțională din România.
Pe de altă parte, aceeași Curte Constituțională a României a dat naștere unui caz "European
Obergefell v. Hodges", adresând întrebări preliminare Curții de Justiție a Uniunii Europene
(CJUE) privind conceptul de "so ți" în Uniunea Europeană ( UE). În cazul în care CJEU
interpretează "soții" drept parteneri de același sex, atunci toate cele 28 de state membre ale
Uniunii Europene ar fi obligate să recunoască căsătoriile de același sex contractate în străinătate,
chiar dacă legislația internă în vigoare în prezent nu le permite . Pe termen lung, decizia CJUE ar
face ca referendumul românesc să fie încurcat, deoarece ar putea introduce "căsătoria" de același
sex prin ușa din spate în toate cele 28 de state membre ale UE.
Cum ar putea fi posibile astfel de acțiuni divergente?

Legal Overview
Domeniile căsătoriei și familiei sunt în mare parte reglementate de Constituția României și
Codul civil.
Articolul 48 alineatul 1 din Constituția României prevede: "Familia este fondată pe căsătoria
libertății soților, pe deplin egalitatea lor, precum și pe dreptul și datoria părinților de a asigura
creșterea, educația și instruirea copiilor lor .“
Intenția autorului de a include "bărbat și femeie" în definiția "soților" este ilustrată d e Codul
civil, care a fost redactat după Constituție și care vorbește, la articolul 258 alineatul (4), despre
"bărbatul și femeia uniți Prin căsătorie ". În plus, articolul 259 (1) din Codul civil prevede că
căsătoria este" uniunea liber consimțită între u n bărbat și o femeie ". Pe lângă definirea
căsătoriei, Codul civil definește și ce căsătorie nu este: Articolul 277 (1) din Codul civil
subliniază faptul că "căsătoria este interzisă între persoane de același sex".
În plus, articolul 277 (2) din Codul civi l prevede că România nu va recunoaște căsătoriile de
același sex încheiate în străinătate (fie de către cetățeni români sau străini). În conformitate cu
articolul 277 alineatul (3), același lucru se aplică parteneriatelor civile.
Articolul 277 (4) din Codu l civil subliniază faptul că se aplică dispozițiile legale aplicabile

25
cetățenilor UE în ceea ce privește libera circulație a persoanelor pe teritoriul României.
Aceste dispoziții trebuie privite în lumina convențiilor internaționale și europene privind
drepturile omului și a jurisprudenței conexe, care clarifică faptul că competența de a defini și
reglementa căsătoria revine statelor membre.
Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), "chestiunea dacă permite sau nu
căsătoria între persoane de ace lași sex este lăsată la reglementare de legislația națională a statului
contractant." [1] Mai mult, statele "se bucură de o anumită Marja de apreciere în ceea ce privește
statutul exact conferit de mijloacele alternative de recunoaștere "a relațiilor de ac elași sex și
diferențele sale cu privire la drepturile și obligațiile conferite prin căsătorie. [2] Motivul este că
"căsătoria are conotații sociale și culturale adânc înrădăcinate, care pot diferi în mare măsură de
la o societate la alta". [3] CtEDO a sus ținut în mod constant că Convenția Europeană a
Drepturilor Omului (CEDO) Garantează fie dreptul sau obligația statelor membre de a introduce
căsătoria de același sex [4].
De asemenea, jurisprudența CJUE a confirmat acest lucru. [5] Cadrul constituțional al UE
înseamnă că o astfel de legislație trebuie să respecte competența națională în acest domeniu și
acest lucru este evident din limbajul care pătrunde în directivele și regulamentele relevante. [6]
A Tale of Two Developments
Inițiativa cetățenilor de a c onsacra căsătoria naturală în Constituția României a fost inițiată de
Coaliția pentru Familie, o alianță a organizațiilor românești pro -familiale și a fost susținută de un
număr de personalități publice proeminente. [7]
Coaliția pentru familie a depus o pr opunere de modificare constituțională, urmărind înlocuirea
cuvântului "soți" în Constituția României cu "un bărbat și o femeie". Scopul declarat al inițiativei
este de a aduce claritate și coerență legilor românești prin Pe deplin alinierea reglementării
constituționale a căsătoriei cu definiția dată de Codul civil.
Modul de redactare a articolului 48 alineatul (1), propus de Coaliția pentru familie, este: "O
familie este stabilită prin căsătorie liberă între un bărbat și o femeie și se bazează pe egalitate a și
pe dreptul și obligația lor de a asigura Creșterea, educația și formarea copiilor ".
Modificarea, care a fost susținută de trei milioane de cetățeni, a fost înregistrată la Senatul
României la 23 mai 2016. Ulterior, ea a fost supusă examinării Curții Constituționale, care
trebuie să -și confirme constituționalitatea.

26
În așteptarea deciziei Curții Constituționale [8], avocații pentru "căsătoria" între persoane de
același sex au susținut că inițiativa cetățenilor a fost neconstituțională și nedemocratică,
constituind o "tiranie a majorității" și că a fost restricționată nelegitim Drepturile fundamentale,
precum dreptul la căsătorie și dreptul la viață privată. Deși până în acest moment acești avocați
au susținut că nu sunt interesați să avanseze "căsătoria " de același sex, comunicatul de presă al
celei de -a 12-a ediții a Pride Parade din București susține că dreptul la viața de familie este un
drept universal al omului, care a fost încălcat De cei trei milioane de cetățeni care au semnat
petiția pentru un r eferendum. [9] MozaiQ, un ONG recent înființat în România, a cerut în mod
oficial autorităților să ia măsuri pentru legalizarea căsătoriilor de același sex și a parteneriatelor
civile. [10]

La 20 iulie 2016, Curtea Constituțională a României a decis în un animitate că inițiativa
cetățenilor a fost constituțională, însă raționamentul deciziei a urmat abia la 14 octombrie – o
întârziere de peste o lună mai mare decât timpul prevăzut de lege. [11] Răspunsul la afirmația că
inițiativa ar putea aduce atingere dr eptului universal de a se căsători și de a restrânge dreptul de a
se căsători din partea cuplurilor de același sex, raționamentul, care merită repetat pe larg, a
subliniat:
Curtea concluzionează că [propunerea] nu elimină, elimină sau anulează instituția c ăsătoriei …
înlocuind expresia "între soți" cu "între bărbat și femeie" doar clarifică exercitarea dreptului
fundamental la căsătorie prin În mod expres, că acest lucru trebuie încheiat între parteneri de
diferite sexe biologice. Acesta a fost, de fapt, sensul original al textului. În 1991, când a fost
adoptată actuala Constituție, căsătoria a fost văzută în România în sensul său tradițional, ca fiind
unirea unui bărbat și a unei femei. Această idee este susținută și de evoluția ulterioară a dreptului
familiei în România și de interpretările sistematice ale prevederilor constituționale. Astfel,
articolul 48 din Constituție definește instituția căsătoriei care o corelează cu protecția copilului,
atât pentru căsătoria "afară", cât și pentru căsătoria "în int eriorul". Este evident, așadar, că
legiuitorul constituțional și -a bazat concepția căsătoriei pe componenta biologică, care, fără
îndoială, a fost privită ca o uniune între bărbat și femeie, deoarece doar printr -o astfel de uniune
se pot naște copii, fie î n interiorul fie în afara De căsătorie … [12]
În ciuda acestui raționament relativ necontroversat, întârzierea neașteptată și inexplicabilă în
elaborarea raționamentului a făcut imposibil ca referendumul căsătoriei să fie organizat pentru a

27
coincide cu a legerile parlamentare din decembrie 2016. Acest lucru se datorează faptului că, în
sistemul juridic românesc, Referendumul determinat de o inițiativă a cetățenilor trebuie să treacă
printr -o serie de măsuri intense: după ce inițiativa este aprobată de Curt ea Constituțională, ea
este examinată de comisiile juridice și de plenile Senatului și Camerei Deputaților, care trebuie
să aprobe Cu o majoritate de două treimi. Dacă Curtea Constituțională a furnizat raționamentul
în termenul stabilit, referendumul ar fi putut avea loc în același timp cu alegerile parlamentare,
ceea ce ar fi asigurat probabil pragul de participare de 30%.
Având în vedere aceste întârzieri, data așteptată a referendumului este acum în aprilie 2017, dată
aleasă de Coaliția pentru Familie în concert cu cele trei partide politice majore, inclusiv
socialiștii (PSD) și liberalii (PNL și ALDE).

Cea de -a doua inițiativă referitoare la căsătorie se referă la recunoașterea "căsătoriilor" de același
sex încheiate în străinătate. Cei doi reclamanți s unt domnul Clai Hamilton, un cetățean american,
și domnul Relu Adrian Coman, cetățean român. Cei doi s -au angajat într -o relație pe termen
lung, iar în 2010 au contractat o căsătorie civilă în Belgia, unde două persoane de același sex pot
intra într -o "căs ătorie" recunoscută legal. A cerut ca statul român să recunoască "căsătoria"
contractată în Belgia, astfel încât domnul Hamilton să poată primi un permis de ședere legală în
România.
Cererea reclamantului se bazează pe ipoteza că noțiunea de "soț / soție" în temeiul Directivei
2004/38 / CE a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul la liberă circulație și
ședere în cadrul cetățenilor Uniunii și al membrilor familiilor acestora Teritoriul statelor membre
(Directiva UE privind libera circulație a persoanelor), precum și Constituția României, include
cuplurile de același sex. Conform acestei interpretări, prevederile Codului Civil care interzic
recunoașterea căsătoriilor de același sex contractate în străinătate sunt neconstituționale și nu
sunt conforme cu legislația UE.
Această linie de raționament este în opoziție cu cea a Coaliției. Coaliția încearcă să consolideze
căsătoria ca uniune a unui bărbat și a unei femei în Constituția României prin alinierea explicită
la Codul civil. În schimb, cazu l Coman se bazează pe un presupus conflict normativ și încearcă
să abroge dispozițiile Codului civil care interzic recunoașterea căsătoriei între persoane de
același sex.
Procedura a început în 2013 și a durat aproape doi ani pentru a determina care instan ță a fost

28
competentă să audieze cazul. Tribunalul inferior de la București, care a fost în cele din urmă
considerat competent, a sesizat Curtea Constituțională în decembrie 2015 pe baza unui conflict
normativ preconizat între Codul civil și Constituție, in terpretat în lumina Directivei UE privind
libera circulație Mișcarea persoanelor.

Deși Curtea Constituțională a anunțat inițial că se va pronunța atât asupra inițiativei cetățenilor,
cât și asupra cazului Coman la aceeași dată (20 iulie 2016) [13], a apro bat în unanimitate primul
și a amânat -o pe acesta din urmă. Aceasta a fost prima amânare dintr -o serie de trei, în care
Curtea Constituțională a încercat să justifice întârzierea în luarea unei decizii. Pentru a face acest
lucru, Curtea Constituțională sa bazat fie pe complexitatea cauzei, fie pe necesitatea de a audia
încă o dată [14], fie pe necesitatea de a se referi la sesizarea CJEU (prima istorică). [15] Nici la
data de 29 noiembrie, când Curtea a hotărât în cele din urmă să adreseze întrebări preli minare
CJUE [16], judecătorii menționau întrebările sau întrebările lor exacte.
Deși întrebările preliminare nu sunt încă disponibile în mod public [17], acestea se referă cel mai
probabil la constituționalitatea dispoziției Codului civil care interzice re cunoașterea căsătoriilor
contractate în străinătate de cuplurile de același sex, coroborate cu dispozițiile legale care prevăd
că libertatea Circulației este garantată tuturor cetățenilor UE. Această linie de raționament a fost
deja subliniată în mod clar de către ILGA Europe (Regiunea europeană a Asociației
Internaționale Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex):
Răsfoind noțiunea de "soț / soție" a soților de sex opus constituie o discriminare pe motive de
orientare sexuală; Interzicerea unei astfel de discriminări este consacrată în preambulul
directivei, care, deși nu este obligatoriu, va lua în considerare CJUE în interpretarea directivei.
[18]
În conformitate cu articolul 267 din Tratatul privind funcționarea UE (TFUE), decizia CJUE este
obligatorie pentru toate instanțele naționale din toate statele membre. Aceasta înseamnă că
interpretarea "soților" în directiva UE privind libera circulație a persoanelor (dacă în cele din
urmă consolidează sau redefinește căsătoria) va deveni obligatorie în UE din momentul în care
este transmisă de CJUE. În consecință, Curtea Constituțională din România va trebui în cele din
urmă să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor Codului civil care au fost contestate
în cazul Coman și va trimite apoi cazul la t ribunalul inferior. Oricare ar fi rezultatul cazului
Coman la nivel național în România, cele mai mari repercusiuni vor fi văzute la nivelul

29
legislației UE.
În cazul în care noțiunea de soț este interpretată de CJUE pentru includerea cuplurilor de același
sex, atunci toate statele membre ale UE ar putea fi obligate să recunoască căsătoriile de același
sex contractate în străinătate. Aceasta ar eroda competența națională în domeniul căsătoriei și al
familiei și ar fi primul pas în reglementarea "căsătoriei" homosexualilor: o dată ce este permisă
recunoașterea transfrontalieră, nu există un punct logic de oprire.

How Did the Two Separate Developments Come About?
Dacă legea este clară cu privire la definirea căsătoriei, subsidiarității, competenței interne și
limitelor la puterea UE, cum este posibil ca aceeași Curte Constituțională să fi acceptat în
unanimitate inițiativa de a consolida căsătoria în Constituția României și totuși a avut îndoieli,
Conceptul de "soți" în Directiva UE privind libera circulație a persoanelor care, fără îndoială,
afectează conceptul de "soți" pe plan intern?
Din declarațiile publice declanșate de aceste două inițiative se pot deduce câteva motive. Pe de o
parte, înțelegerea căsătoriei ca unire a unui bărbat și a unei femei în ordin ea juridică română este
clară. Acest lucru a fost explicit declarat de către judecătorii Curții Constituționale în
raționamentul din decizia de inițiativă a cetățenilor. De asemenea, a fost sprijinită de cea mai
mare exprimare a voinței democratice, în afa ra unei alegeri reale, în istoria României.
În același timp, nu trebuie să trecem cu vederea mediul politic și mediatic ostil în care s -a găsit
inițiativa cetățenilor. Deși mass media și politicienii nu s -au angajat inițial în această problemă, a
devenit d in ce în ce mai greu de ignorat. Chiar și cu oportunitățile limitate de a face publicitate –
site-ul Coaliției, mass -media socială și o serie de platforme conservatoare – inițiativa cetățenilor
sau "cea mai lungă scrisoare adresată vreodată parlamentului" [19] nu a putut fi revizuită. Atunci
când problema a devenit un subiect de dezbatere politică, reacțiile publice din partea
politicienilor au fost negative în ansamblu. Declarațiile făcute din eșaloanele superioare ale
unității politice s -au opus, au criti cat sau au denaturat inițiativa cetățenilor. Întrebat despre
Coaliția pentru Familie, Președintele României a spus că aparținea unei minorități etnice și
religioase și că "este greșit să asculți și să urmezi calea fanatismului religios" spre deosebire de
deschidere și toleranță față de celălalt. [20] Mai puțin de o lună mai târziu, când i sa oferit ocazia
de a-și clarifica poziția cu privire la inițiativă, președintele a spus că a stat de acord cu cuvintele

30
sale. El a menționat, de asemenea, că este importa nt să fie "atenți" inițiativele de modificare a
Constituției pe tema familiei. "Pacea socială poate fi obținută doar prin compromis
… între societate și biserică și între diferitele grupuri ale societății ". El a mai spus că, în opinia
sa," deși subiectu l a fost ridicat cu multe semnături, în jur de trei milioane și are susținători
importanți, nu este un subiect care a Au pătruns în societatea românească, iar declarațiile făcute
de politicieni nu au reușit să -și mute în mod semnificativ alegătorii. "[21]
Dna Raluca Prună, ministrul justiției, care a vorbit la un simpozion din 1 noiembrie 2016 dedicat
toleranței și antidiscriminării, sa referit la "mișcările extremiste … promovarea valorilor
tradiționale într -un mod extrem … încercări de a legitima, pri n atașament la tradițional Valori,
ceea ce este de fapt respingerea drepturilor fundamentale ale altcuiva – de exemplu, dreptul de a
se căsători pentru toți ". [22]
La același eveniment, Cristian Pârvulescu, decanul Departamentului de Științe Politice al Ș colii
Naționale de Studii Politice și Administrative din București, a declarat: "Trei milioane de oameni
au semnat o petiție pentru a schimba Constituția într -un mod restrictiv … și clasa noastră politică
, Cu curajul său celebru, a dat imediat loc presi unii mulțimii. "[23]
Cei trei milioane de susținători ai Coaliției au fost numiți "trei milioane de oameni stupid" de
unul dintre cele mai mari ziare din România. [24] Mass -media a avansat ideea că românii au fost
înșelați să semneze petiția, că au făcut -o fără să știe ce semnează cu adevărat și că Biserica și -a
"folosit" puterile pentru a suprima opinia minorităților.
Chiar dacă cei trei milioane au avut în mod intenționat, în mod informat, căsătorie sprijinită, ei
încă nu trebuiau considerați o voce democ ratică. ACCEPT, organizația care reprezintă
reclamanții în cazul Coman, a susținut că inițiativa cetățenilor a reprezentat "discursul de ură" și
că cele trei milioane de semnături au fost o expresie a "urii" [25]
Potrivit argumentului că astfel de "discurs uri de ură" conduc la violență și ar trebui, prin urmare,
să fie interzis, Iustina Ionescu, avocatul reclamanților în cazul Coman, sa opus ideii unui
referendum organizat în același timp cu alegerile parlamentare, numindu -l Un "pericol social":
"Sentimente le homofobe, care sunt permeabile în societatea noastră, vor fi ridicate la nivelul
discursului politic și electoral. Campania electorală va fi respinsă de aceste mesaje, iar
persoanele LGBT vor deveni țapul ispășitor pentru toate problemele românilor ". [ 26]

31
Când a fost întrebat care ar fi cel mai bun răspuns la "dreptul religios" de sprijin al familiei
naturale, avocatul cuplului a răspuns că pur și simplu blochează referendumul, deoarece nu
aduce nimic nou reglementării legale a căsătoriei și interzicerii aceluiași sex " Căsătorie ". În
același timp, chiar cazul în care Iustina Ionescu se află în litigiu încearcă să introducă" căsătoria
"de același sex prin ușa din spate, folosind argumentul privind libertatea de mișcare împotriva
competenței n aționale a statelor membre de a reglementa căsătoria și familia. Făcând astfel,
căsătoria va fi redefinită în cele din urmă.
* * *
În acest context, sub presiunea declarațiilor politice și a presei, judecătorii ar fi vrut să fie "în
siguranță" în ceea ce p rivește hotărârea. Susținerea inițiativei cetățenilor a respectat ordinea
juridică românească și europeană și expresia democratică fără precedent. Un alt rezultat ar fi
contrazis articolul 2 din Constituția României, care stipulează că "suveranitatea națio nală apare
față de poporul român, care îl exprimă prin … referendum".
Pe de o parte, trimiterea întrebărilor preliminare către CJUE ar fi putut fi văzută ca o modalitate
de a răspunde declarațiilor care provin de la cele mai înalte niveluri ale unității politice și de la
portretele media ale inițiativei cetățenilor. Având în vedere că Curtea Constituțională a întârziat,
mai degrabă în mod neobișnuit, decizia de mai multe ori, s -ar fi putut referi la sesizarea CJUE ca
singurul mijloc de a amâna în continua re o decizie privind ceea ce a fost perceput a fi o problemă
foarte controversată.
Pe de altă parte, suspendarea cazului timp de cel puțin un an ar oferi suficient timp pentru ca
inițiativa cetățenilor să treacă prin pașii necesari în Parlamentul României. De asemenea, ar
permite judecătorilor, dacă doresc, să clarifice o dată pentru totdeauna disputa asupra căsătoriei.
Acesta este un moment istoric: este o provocare, dar și o oportunitate.
Cu toate acestea, dacă cazul reclamanților este acceptat, aceasta a r submina legislația internă și,
implicit, jurisprudența și legislația UE și CEDO, care evidențiază competența statelor membre în
acest domeniu.

Crucea de căsătorie la care se află România este într -o oarecare măsură foarte simplă. Aceasta
implică fie o î ntărire a căsătoriei ca uniune a unui bărbat și o femeie în Constituția României
(inițiativa Coaliției pentru Familie), fie o slăbire și eroziune a acestei instituții prin recunoașterea
"căsătoriilor" de același sex contractate în străinătate ( Cazul Coman ).
În timp ce poate fi simplu, există încă multe în joc. Căsătoria reprezintă elementul fundamental
de construcție a întregii civilizații umane – cea mai mică și cea mai esențială unitate de grup a
societății noastre.
În sfârșit, decizia va avea implicații durabile, deoarece cazul Coman are potențialul de a submina
procesul democratic prin validarea instituțiilor pe care procesul democratic direct nu le susține.
Nu numai că acest lucru este relevant pentru România, dar și pentru Europa ca întreg. Cazul
Coma n are potențialul de a redefini căsătoria pe continent. Acest lucru ar eroda competența
națională în domeniul căsătoriei și al familiei și ar fi primul pas spre legiferarea "căsătoriilor" de

32
același sex la scară paneuropeană.
Este regretabil faptul că Curt ea Constituțională a transferat aceeași problemă la două chestiuni de
decizie. În cele din urmă, deoarece nu era o chestiune pentru CJUE, Curtea Constituțională ar fi
fost mai bine să aștepte rezultatul referendumului.
Din moment ce a ajuns acum la CJUE, n u este clar ce arată calea în față. Ceea ce este clar însă
este că, în încercarea de a evita să se pronunțe asupra unei probleme controversate, Curtea
Constituțională a stabilit un drum foarte stâncos înainte.
Created in God’s Image
La început, după creare a creierului și a pământului, precum și a tuturor formelor de viață,
Dumnezeu a creat ceva care ar fi radical diferit de restul creaturilor pe care El le -a creat. De
exemplu, bovinele au fost făcute după felul lor, la fel și restul vieții animale (Geneza 1 : 24-25),
dar a existat ceva special pentru omenire. Când Dumnezeu și -a încheiat creația, ultimul său act
de creație (pentru moment), a fost locul în care Dumnezeu a spus: "Să facem omul după chipul
nostru, după asemănarea noastră. Și să aibă stăpânire pes te peștele mării și peste păsările cerului
și peste șepteluri și peste tot pământul și peste orice târâtoare care se târâ pe pământ "(Gen.
1:26). Așadar, omenirea era ca și Dumnezeu în sensul de a avea stăpânire asupra oricărui lucru
viu. Aceasta nu înseam nă că ar trebui să fim dominați sau tiranici, așa cum a fost cazul, ci să
avem stăpânire înseamnă a avea stăpânire sau autoritate, așa că "Dumnezeu a creat omul după
chipul lui, după chipul lui Dumnezeu, la creat; Bărbat și femeie le -a creat "(Geneza 1:27) .
Fiecare dintre noi a fost făcut după felul nostru și este fie bărbat, fie femeie, și numai prin faptul
că Dumnezeu a creat bărbați și femei în chipul Său, le -a putut spune: "Fii roditor și se înmulțește
și umple pământul" (Geneza 1:28 ). Creația, inclusi v toate creaturile, au fost considerate "foarte
bune" lui Dumnezeu (Geneza 1:31).

Not Inheriting the Kingdom
Creștinii nu se pot concentra pe un singur tip de păcat și pot condamna pe cei care nu cred în ele,
indiferent de ce este, inclusiv rolurile de ge n. În primul rând, dacă aruncăm pietre, ar trebui mai
întâi să fim la noi înșine, deoarece nimeni nu este fără păcat. Știm că nu avem perfecțiune în această
viață și cu siguranță nu suntem fără păcat, deși ar trebui să păcătuim, mai puțin, dar pentru noi s ă
aruncăm pietre despre un anumit păcat deasupra altui a, este să ne punem în scaunul de judecată al

33
lui Dumne zeu. Da, unele păcate sunt mai grave decât altele, dar nu suntem chemați să judecăm pe
necredincioși în această lume. Duhul lui Dumnezeu este cel despre care Isus a spus că va veni în
lume și El îi va convinge de păcatele lor, nu noi (Ioan 16: 8 -15). Putem spune ceea ce Biblia spune
că este păcatul și că păcatul este nelegiuirea Legii lui Dumnezeu (1 Ioan 3: 4), dar nu putem
condamna pe alții în mod arbitrar. Doar pentru că există o listă a păcatelor celor care nu vor moșteni
împărăția lui Dumnezeu (Gal 5: 19 -21, Efeseni 5: 4 -6) nu înseamnă că mergem să căutăm astfel
de oameni. Ar trebui să căutăm pe toți oamenii pentru ca ei să fie mântuiți, dar pen tru noi trebuie
să începem și să rămânem în fața oglinzii și în casa lui Dumnezeu, în măsura în care este judecat.
Numai atunci când vine un păcat serios, cum ar fi imoralitatea sexuală, ar trebui să se implice un
frate sau o soră (Mat. 18: 15 -18), dar ast a este în biserică, nu în lume. În plus, cine știe dacă
persoana respectivă ar putea să vină la salvarea credinței mai târziu în viața lor? Dacă există o
judecată, începe cu casa lui Dumnezeu (1 Pet 4:17), nu cu oamenii din lume. Știm ce ne învață
Biblia ș i știm că alții care Îl resping pe Hristos doar suprimă cunoașterea lui Dumnezeu în inimile
lor (Rom. 1:18) și sunt ca și cum am fi fost odinioară fără scuză (Rom. 1:20) și că ei (Marcu 1:15),
totuși, Dumnezeu dorește ca toți să fie mântuiți (1 Tim. 2: 4 ), și aceasta ar trebui să fie d orința
noastră de asemenea. Isus a spus că a venit în lume pentru a salva lumea, nu pentru a condamna
lumea (Ioan 3:17). Dacă cineva vă întreabă dacă ceva este păcat sau nu, puteți să amânați ceea ce
spune Biblia și să fiți de acord cu ea (așa cum fac eu), deci nu este vorba de o părere personală, ci
de ceea ce declară Cuvântul lui Dumnezeu. Asta o rezolvă pentru mine, dar nu o rezolv pentru
alții.

34
Gender Roles
Tratamentul lui Isus pentru femei în Noul Testament este radical d iferit de modul în care evreii,
grecii și românii (într -adevăr, aproape toate societățile) au tratat femeile. Femeile nu pot fi
martori în instanță, nu pot să stea în vreun consiliu sau să fie văzute în public, în afară de voința
soțului . Pe scurt, ei și -au tratat soțiile ca pe atât de multe vite. O soție ar putea fi ușor câștigată și
ușor de eliminat, dar acest lucru nu a fost așa de la început. Un bărbat și o femeie urmau să plece
și să se lipească un ul de celalalt , până când moartea ii va despărți . Este încă așa, dar numai cu o
mică minoritate de cupluri care stau împreună până când moartea le desparte . În multe dintre
religiile lumii, femeile sunt suprimate și nici măcar nu li se permite să vorbească sau să apară în
public fără permisiunea soțului. P entru aceia care o fac, ramificațiile pot fi mortale, dar
creștinismul a ridicat statutul femeilor pentru că nu există nicio distincție sau respect între sclavii
liberi și sclavi, evrei și greci, femei și bărbați, deoarece "sunteți toți un a în Hristos Isus" (Gal
3:28). Aceasta nu înseamnă că suntem brusc liberi și sclavi, evrei și greci, bărbați și femei. Asta
nu spune Apostolul Pavel. Nu suntem toate aceste lucruri; Toate aceste lucruri sunt una în
Hristos. Statutul unei femei evlavioase es te același ca un om evlavios înaintea lui Dumnezeu. Ele
sunt una în Hristos. În împărăție, nu va exista nici o ierarhie masculină sau feminină … doar una,
sub Hristos. Îmbrăcămintea creștină a femeii creștine, cu modestie și control de sine … cu păr
împletit ș i cu aur sau perle sau costum costisitor "(1 Tim 2,9) nu o definește; Dumnezeu face.
Adevărata frumusețe a unui om și a personajului unei femei nu este în afară, pentru că cel mai
prețios și cel mai frumos lucru este acela al caracterului său int erior. Această frumusețe va
supraviețui mult după ce frumusețea exterioară a dispărut.

Christian Effects on Gender Roles
Cu siguranță, creștinismul a acționat ca un amortizor în inhibarea promiscuității sexuale în
societate. Era un scandal cu ani în urmă pentru a avea un profesor care a trăit cu un bărbat
necăsătorit, mai ales într -un oraș mic. Dacă școala locală a aflat despre asta, ei erau concediați.
Au existat, de asemenea, materiale pornografice mult mai puțin disponibile, iar acum există o
avalanșă pe internet și pe alte mijloace media. Multe organizații ale societății creștine au luat
lupta pentru a ține magazinele cu rating X (așa -numitele "magazine pentru adulți") din cartierele
lor și elimină barurile departe de zonele școlare. Filoso fia noastra "libera" sau asa -zisa "face

35
dragoste, nu razboi" din anii 1960 nu a fost nimic, ci libera. A crescut gradul de imoralitate
sexuală în societate, iar sarcina adolescentului a explodat, avorturile au crescut, bolile cu
transmitere sexuală au cres cut, iar dependențele pornografice au crescut din cauza unei avalanșe
de materiale pornografice care era acum disponibilă. Internetul a creat un adevărat tsunami de
smut care se poate găsi în orice casă, prin orice dispozitiv electronic. Și este protejat î n numele
"libertății de exprimare". Astăzi se pare că creștinismul nu are nicio influență asupra rolurilor de
gen din societate, deoarece aceste roluri au fost stabilite atât de mult acum, încât este ca și cum ar
fi ajuns într -un punct de întoarcere. Rolul de gen al femeilor și al bărbaților în relațiile lor este
radical diferit de cel al unui secol în urmă și ceva care nu sa schimbat foarte puțin în ultimii 2000
de ani.
Concluzie
Indiferent ce ar afecta creștinismul cu rolurile de gen în societate, poate f i mult dispărut în
viitorul apropiat, dar pentru cei pe care î i aduce Dumnezeu la pocăință, aceasta va avea o
importanță supremă. Ei știu că Dumnezeu are un rol pentru fiecare dintre ei, bărbat și femeie, cu
căsătorie și în cadrul comunității creștine, Tr upul lui Hristos. Isus, ca șef al bisericii, conduce
numeroșii membri individuali, dar membrii nu sunt superiori sau inferiori unul de celălalt. Sunt
co-egali și co -moștenitori cu Hristos. De aceea să fii evreu sau grec, angajator sau angajat, bărbat
sau f emeie nu contează pentru Dumnezeu. Cu toții suntem una în Hristos.

ROLUL ÎN FAMILIA CREȘTINĂ

36
În această sesiune, vom discuta rolurile lui Dumnezeu pentru soț și soție în căsători e.
De ce rolul genului este atât de important în căsătorie? Pentru unul, Dum nezeu a conceput
căsătoria, iar când oamenii nu -și urmează planul, căsătoria este destinată problemelor. Este
important pentru noi să cunoaștem și să urmăm designul său, chiar și atunci când este contra –
cultural sau contrar cu ceea ce suntem obișnuiți.
Putem deosebi importanța rolurilor de gen prin examinarea primei căsătorii în Grădina Edenului.
Genurile de roluri au fost în esență primul lucru pe care Satan la atacat, ducând la cădere. Prin
ispitirea Evei în loc de Adam, Satana o manipula pentru a ucide a utoritatea pe care Dumnezeu a
stabilit -o. Căderea a avut loc atunci când Adam a urmat Eva, care a fost înșelată de Satana
(Geneza 3: 1 -6).
Intenția inițială a lui Dumnezeu era ca soțul să conducă căsătoria, care poate fi clar descoperită
din Scriptură. În această lecție, vom stabili autoritatea soțului privindu -ne la narațiunea creației.
Vom examina perversiunea rolurilor de gen ca rezultat al căderii și apoi vom lua în considerare
restabilirea de către Dumnezeu a rolurilor soțului și a soției, examinând al te pasaje cheie din
Scriptură.
Să începem mai întâi cu o bază biblică pentru conducerea masculină. Cum vedem acest lucru
stabilit în povestea creației?
God Created Adam Before Eve to Demonstrate His Authority.

37
În povestirea despre creație, Dumnezeu la făcu t mai întâi pe Adam și apoi pe Eva ca ajutor.
Geneza 2:18 spune: "Domnul Dumnezeu a zis:" Nu este bine ca omul să fie singur. Voi face un
ajutor potrivit pentru el.
În 1 Timotei 2, Pavel a folosit ordinea creării ca dovadă a faptului că bărbații sunt condu cători /
profesori în biserică și nu femei. Uitați -vă la ceea ce a spus în 1 Timotei 2: 12 -13: "Nu permiteți
unei femei să învețe sau să aibă autoritate asupra unui om; Ea trebuie să tacă. Pentru că Adam a
fost format mai întâi, apoi Eva. "
Unii au încerca t să explice învățătura lui Pavel despre conducerea masculină în biserică ca pur și
simplu culturală și, prin urmare, nu se aplică bisericii de astăzi. Cu toate acestea, argumentul lui
Paul pentru conducerea masculină nu a fost doar un argument cultural. P avel a folosit un
argument de creație pentru înființarea unei conduceri de sex masculin, ceea ce înseamnă că
Dumnezeu a stabilit acest ordin de la început. Desigur, în cultura antică, ordinea nașterii a fost
foarte importantă. Primul copil născut ar primi adesea o dublă parte a moștenirii. Ordinea de
naștere a arătat rangul. În mod similar, Pavel a spus că crearea lui Adam a lui Adam nu a fost
întâmplătoare, ci prin design suveran. Era menit să -și arate conducerea față de soția sa.
Dumnezeu a stabilit autor itatea soțului în casă de la începutul creației, iar argumentul lui Pavel a
fost că această autoritate ar trebui să se reflecte în continuare în biserica lui Dumnezeu.
În ce alte moduri vedem autoritatea soțului reflectată în povestea creației?

Adam’s Nam ing of His Wife Demonstrated His Authority
O altă dovadă a designului original al lui Dumnezeu pentru conducerea masculină în casă este
demonstrată prin faptul că Adam și -a numit soția. Vedem numele lui Adam în două părți. Mai
întâi, în Geneza 2, Dumnezeu a cerut ca Adam să numească toate animalele. După numirea lor,
Dumnezeu a făcut pe Adam să cadă într -un somn profund și, din trupul său, Dumnezeu a creat
soția lui Adam. Atunci Adam ia numit -o imediat. Geneza 2:23 spune: "Omul a spus: Acesta este
acum oase le oaselor mele și carnea din carnea mea; Ea va fi numită "femeie", pentru că ea a fost
scoasă din om. "După cum Adam a numit inițial animalele, el și -a numit apoi femeia" femeie ".
În al doilea rând, după cădere, el a numit -o" Eva " Să fie mama tuturor ce lor vii (Geneza 3:20).
Similar cu vechile vremuri, numirea în cultura noastră este încă o reflectare a autorității. Părinții
numesc copiii lor, deoarece sunt autoritatea. Designul lui Dumnezeu pentru ca Adam să -și

38
conducă soția poate fi clar descoperit din povestea creării, atât în ordinea creării, cât și în
denumirea soției sale.
Genurile de roluri au fost pervertite în toamnă
În toamnă, Satana a ispitit pe Eva să mănânce din copacul interzis. Scriptura spune de fapt că
Eva a fost înșelată, dar nu pe Ada m. Primul Timotei 2:14 spune: "Adam nu a fost cel înșelat;
Femeia a fost înșelată și a devenit păcătos. "De ce se spune că Adam nu a fost înșelat, dar femeia
a fost?
Amintiți -vă, în contextul lui 1 Timotei 2, Pavel face argumentul că femeile nu trebuie să fie
liderii / învățătorii bisericii (comparați 2:12). El pare să facă argumentul că a avut loc căderea,
deoarece Adam și -a urmat soția în loc să fie liderul pe care Dumnezeu la numit ca să fie. Eva a
fost înșelată, iar Adam a urmat chiar dacă știa că a fos t greșit. Tentația lui Satan a întrerupt
ordinea inițială a lui Dumnezeu.
Cu acest lucru, să luăm în considerare efectele căderii asupra rolurilor de gen în căsătorie.
Dumnezeu a spus acest lucru cu privire la efectele: "Pentru femeia a spus el," vă voi mă ri foarte
mult durerile în timpul nașterii; Cu durere veți naște copii. Dorința ta va fi pentru soțul tău și el
va domni peste tine "(Geneza 3:16).
Ce a însemnat Dumnezeu când a spus femeii: "Dorința ta va fi pentru soțul tău și el va domni
peste tine"? Se nsul este ambiguu, dar este clarificat prin luarea în considerare a utilizării
cuvântului ebraic "dorință" în alte texte
În Geneza 4: 7, Dumnezeu a folosit același cuvânt pentru a descrie "păcatul" încercând să
domine Cain și să -l provoace la mânie față de acceptarea de către Dumnezeu a ofertei lui Abel.
Ascultați ce a spus Dumnezeu lui Cain:
Atunci DOMNUL ia spus lui Cain: "De ce te enervezi? De ce ți se înrăutățește fața? Dacă faci
ceea ce este bine, nu vei fi acceptat? Dar dacă nu faceți ce este drept, p ăcatul se apropie de ușă;
Dorește să te aibă, dar trebuie să -l stăpânești.
Aici cuvântul "dorință" înseamnă a controla și, astfel, putem înțelege efectul păcatului asupra
rolurilor distincte ale soțului și soției (sau bărbatului și femeii). Soția ar încerc a să controleze
soțul, iar soțul ar încerca să domine soția. Lupta dintre sexe a fost unul din rezultatele căderii.

Am văzut aceste efecte în întreaga istorie în multe feluri. În unele culturi, soții sunt apatici, leneși
din punct de vedere spiritual și u neori absenți, în consecință soția trebuie să conducă casa. În

39
altele, soțul încearcă să domine prin forță, iar femeia are foarte puține drepturi. Dominația
bărbatului a fost văzută în lupta pentru drepturile femeii pe parcursul istoriei. Multe societăți
abuzează de femei și le tratează ca o proprietate. Acesta nu a fost niciodată designul original al
lui Dumnezeu. Acest lucru a venit ca urmare a păcatului – omul ar încerca să stăpânească femeia
cu forța.
Cu siguranță vedem efectele păcatului în domeniul da tând. Acesta este afișat la bărbatul
predator, care dorește să domine și să doarmă cu cât mai multe femei posibil. Este, de asemenea,
afișată în femeia de pradă care încearcă să controleze bărbații cu frumusețea ei și să le folosească
pentru a -și atinge to ate dorințele.
Cel mai important este că vedem această bătălie în casă, unde soțul și soția se străduiesc pentru
putere – marring designul original al lui Dumnezeu. Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii; El a
înțeles că instituția căsătoriei nu ar putea fun cționa corect dacă nu avea o conducere clară. Acest
lucru este valabil pentru orice instituție: militară, afaceri, școală și chiar biserică. Prin urmare,
Dumnezeu a intenționat ca soțul să fie lider pentru a -și atinge scopurile inițiale prin căsătorie.
Evident, această învățătură este controversată. Oamenii par să creadă că ordinea și conducerea în
căsătorie înseamnă inegalitate. Totuși, acest lucru nu este adevărat. Un general și unul privat sunt
egali în persoană, dar nu egali în rang. Rangul este necesar pentru a aduce ordine și disciplină în
armată. Conducerea este necesară pentru a îndeplini misiunea fără discordie. În mod similar,
Dumnezeu are o mare misiune pentru fiecare căsătorie. Este unitatea de bază a întregii societăți,
iar atunci când este în n eregulă, toată societatea este necorespunzătoare. Prin urmare, el a stabilit
o conducere clară în acest scop.
Acum, cu ce a spus, ce ar trebui să arate conducerea soțului practic? Cum arata supunerea sotiei?
Soțul nu ar trebui să fie un tiran domnesc, iar soția nu este chemată să fie o spală. La început,
Dumnezeu la chemat pe Adam și Eva să conducă și să creeze împreună creația. Acest parteneriat
iubitor și ordonat era menit să realizeze misiunea lui Dumnezeu pe pământ.
Care ar trebui să fie rolurile soțulu i și ale soției în căsătorie? Personalitatea și educația fac ca
fiecare casă evlavioasă să fie diferită, dar rolurile și principiile de bază ar trebui să fie identice.
Soțul trebuie să -și iubească soția
În loc să -și folosească conducerea pentru a -și contro la sau domina soția, Dumnezeu îi cheamă
soțul să -și folosească conducerea pentru a -și iubi soția. Dumnezeu a planificat acest lucru de la
început. Soțul ar conduce prin iubirea soției sale. Cum arata aceasta dragoste? Pavel învață că

40
dragostea soțului ar t rebui să reflecte dragostea lui Hristos față de biserică. În Efeseni 5: 25 -28, el
spune:
Bunicii, iubiți -vă nevestele, așa cum Hristos a iubit biserica și sa dat pe sine pentru ca ea să o
sfințească, să o curățească prin spălarea cu apă prin cuvânt și să o prezinte în sine ca o biserică
radiantă, fără pată sau zbârcitură Orice alt cusur, dar sfânt și fără prihană. În acest fel, soții ar
trebui să -și iubească soțiile ca propriile trupuri. Cel care -și iubește soția se iubește.

What can we learn about a husba nd’s love from Christ’s example?1
1. Dragostea soțului trebuie să fie realistă.
Soțul nu ar trebui să aibă fantezii despre femeia căreia se mărită (v.25). Hristos a iubit biserica,
dar a știut că este păcătoasă și neascultătoare. Hristos și -a dat viața pentru biserică în timp ce
cunoștea greșelile ei. Dragostea lui era realistă.
În căsătorie, ambii parteneri trebuie să înțeleagă această realitate. De fapt, o mare parte din
consilierea pre -maritală distruge așteptările false formate prin comediile romantice și
Hollywood. Soțul trebuie să iubească realist. Această femeie nu merge pe apă; Ea a fost infectată
de păcat la fel cum a avut -o. Trebuie să fie reformată zilnic prin harul lui Dumnezeu și trebuie să
fie iubită prin greșelile ei. Scriptura spune: "Dragostea acoperă o multitudine de păcate" (1 Petru
4: 8). A avea o dragoste realistă este importantă pentru ambii parteneri, pentru că dacă nu o au, ei
vor deven i deziluzionați. Fără îndoială, unul dintre motivele pentru un număr atât de mare de
divorțuri în primul an de căsătorie se datorează faptului că cea mai mare dragoste nu este realistă.
2. Dragostea soțului trebuie să fie sacrificiu.
El trebuie so iubească pe când Hristos a iubit biserica și a vrut să moară pentru ea (v.25). Trebuie
să se înțeleagă că dacă cineva simte că rolul soției este nedrept, ar trebui să se gândească mai
mult la omul lui. Este mult mai ușor să te supui unei persoane decât să îți dai viața pentru acea
persoană. Această iubire pe care soțul trebuie să o întrupeze este imposibilă, cu excepția harului
lui Dumnezeu. Pentru a iubi sacrificiu înseamnă că soțul trebuie să renunțe adesea la alte lucruri
pentru a servi și a mulțumi soției sale. Trebuie să se sacrifice pentru ea. Trebuie să -și sacrifice
timpul, prietenia, cariera, divertismentul, hobby -urile etc., pentru a -și iubi soția ca și Hristos.
3. Dragostea soțului trebuie să fie intenționată.
Scopul iubirii lui Hristos este de a face bise rica sfințită, curățându -o prin spălarea cu Cuvântul
(v.26 -27). Scopul lui Hristos este să facă biserica o mireasă perfectă. În mod similar, soțul

41
trebuie să -i iubească pe soția sa prin învățarea Scripturii ei, prin implicarea ei într -o biserică care
predi că Biblia și prin încurajarea ei de a se implica în ministerele bisericii.
El trebuie să caute să cultive nu numai caracterul ei, ci și chemarea ei, astfel încât să poată
împlini planurile lui Dumnezeu pentru viața ei. El trebuie să o ajute să discearnă da rurile și
talentele sale și să o încurajeze în folosirea lor pentru slava lui Dumnezeu. Această iubire
intenționată înseamnă, uneori, să o sfătuiești să o ajute să o cunoască pe Cristos mai mult.
Fiecare om ar trebui să ia în considerare dacă este gata și dispus să iubească o femeie în acest fel
chiar înainte de a se căsători. E gata să fie lider spiritual? E gata să se dedice dezvoltării
spirituale a soției sale?
4. Dragostea soțului trebuie să fie personală.
Trebuie să o iubească ca propriul trup (v. 28). În fiecare zi, soțul își spală dinții, își pieptănă părul
și se îmbrăcă. În fiecare zi își păstrează trupul. Din nefericire, soții adesea pleacă săptămâni fără
să-și slujească soțiile. Este foarte ușor să fii atît de ocupat cu viața, munca și slujirea pe care o dă
din neatenție să crească în căsnicia sa. Dragostea trebuie să fie personală. Trebuie să o iubească
ca pe propriul trup. El trebuie să -și dorească zilnic timp să cultive o casă fericită.
Când lumea aude fraza "conducere de sex masculin", ea are ad esea conotații negative, dar nu ar
trebui să fie înțeles corect. Luați în considerare ceea ce Hristos ia învățat pe discipolii săi despre
conducerea în Luca 22: 25 -27.
Isus le -a zis: ,, Împărații neamurilor stăpînesc peste ei; Iar cei care își exercită au toritatea asupra
lor se numesc Benefactori. Dar nu trebuie să fii așa. În schimb, cel mai mare dintre voi ar trebui
să fie cel mai tânăr și cel care se comportă ca cel care slujește. Cine este mai mare, cel care este
la masă sau cel care slujește? Nu este cel care se află la masă? Dar eu sunt printre voi ca și cine
slujește.
Așa cum este descris în Luca 22, conducerea masculină înseamnă în primul rând un serviciu mai
bun. Hristos le -a spus discipolilor că oricine dorește să fie cel mai mare trebuie să fie " cel mai
tânăr". Cultura evreiască era foarte ierarhică, ceea ce înseamnă că cel mai tânăr ar servi
întotdeauna pe cel mai în vârstă. Dar Isus a vorbit despre această cultură ierarhică și a spus că
conducerea adevărată este conducerea servitorilor. A conduc e înseamnă a fi cel mai tânăr –
slujitorul tuturor. Conducătorii adevărați își vor renunța la dreptul de a fi serviți pentru ai sluji pe
alții. Asa ar trebui sa fie sotii in casatorie. Ei ar trebui să se umilească în mod constant pentru a -și
sluji soțiile.

42
Hristos a demonstrat această conducere în Ioan 13, când a făcut lucrarea unui sclav prin spălarea
picioarelor ucenicilor săi. Nu există nimic negativ în privința acestui tip de conducere.
Dumnezeu a intenționat întotdeauna acest tip de conducere iubitoare pentru relația de căsătorie,
iar soțul trebuie să caute în fiecare zi să o cultive.

What other traits should characterize gender roles in marriage?
The Husband Must Submit to Christ’s Leadership
Primul Corinteni 11: 3 spune: "Acum vreau să vă dați seama că capul fiecărui om este Hristos,
iar capul femeii este omul, iar capul lui Hristos este Dumnezeu".
În acest verset, vedem prerogativul divin: Hristos se supune lui Dumnezeu, omul se supune lui
Hristos și femeia se supune omului. Dacă soțul își va conduce soția după planul lui Dumnezeu, el
trebuie să se supună mai întâi lui Hristos. Din acest motiv, o soție trebuie să se supună soțului ei,
căci atunci când îl urmărește pe soțul ei, ea se supune cu adevărat autorității delegate a lui
Hristos.
Aceasta aduce o responsabilitate gravă fiecărui soț pentru a cunoaște conducerea lui Hristos. El
trebuie să fie cu adevărat cineva care rămâne în Cuvântul lui Dumnezeu și în rugăciune, astfel
încât să poată discerne vocea lui Dumnezeu. Omul care se gândește la căsătorie trebuie să se
întrebe: "Îl urmăresc pe Domnul în așa fel încât să -i cunosc vocea pentru a conduce cu iubire
soția și familia?" A fost de obicei spus: "Doar cei care sunt aproape, aud "Soțul trebuie să se afle
lângă Hristos, capul lui, să -i audă vocea. Num ai soțul care este aproape de Hristos va putea să
modeleze pe Hristos și să conducă în mod corespunzător.
De asemenea, este important ca femeile singure să audă și să aibă în vedere că nu fiecare om este
potrivit pentru conducere. Ei ar trebui să se întreb e despre un posibil soț: "Omul acesta îl iubește
pe Hristos? Este acest om urmărind pe Hristos? Este capabil să conducă din punct de vedere
spiritual? "Se poate fi sigur că dacă un singur om nu este credincios în aL urma pe Hristos, nu va
fi credincios atu nci când este căsătorit. Scriptura spune că cel care este necredincios cu puțin, va
fi necredincios cu mult (Luca 16:10, parafrază). Soții trebuie să se supună continuu conducerii
lui Hristos pentru a -și conduce casele în mod corespunzător.
Soția trebuie s ă se prezinte conducerii soțului ei
Așa cum am menționat anterior, în supunerea față de Hristos, soția trebuie să se supună soțului

43
ei. Efeseni 5:22 spune: "Doamnelor, supuneți bărbaților voștri ca Domnului".
Scriptura îi poruncește soției să se supună soț ului ei ca și cum ar fi urmat -o pe Hristos. Cuvântul
"supunere" este un cuvânt militar care înseamnă "a veni în picioare". Ca un sergent care se
supune unui colonel, soția trebuie să se supună soțului ei în orice zonă, dacă nu ar face -o să nu -i
asculte pe comandantul și șeful, . În fiecare decizie, femeia trebuie să se supună soțului ei, dacă
conducerea nu o conduce spre păcat. În terminologia militară, aceasta ar fi numită "o ordine
ilegală". Soția trebuie să înțeleagă cu înțelepciune acest lucru.
Cu toate acestea, acest lucru nu exclude cu siguranță capacitatea soției de a lua decizii pe cont
propriu. Hristos în a ne conduce ne dă multe responsabilități și o formă de autonomie sub
autoritatea lui. În urmarea lui Hristos, el nu ne spune adesea să mergem la stânga sau la dreapta
sau când să ne odihnim. Scriptura ne cheamă să fim oameni înțelepți și să folosim principiile
date în Scriptură. În mod similar, soția poate avea multe domenii de conducere sub autoritatea
soțului.
Pentru unii, soția va fi autonomă în zona de îngrijire a casei, chiar dacă ea este încă sub
conducerea soțului ei. Pentru alții, soția va supraveghea finanțele. Conducătorii buni recunosc
punctele forte ale celorlalți și se sprijină pe ei în acele zone. Acest lucru va fi valabil în fiecare
căsătorie și poate arăta puțin diferit în fiecare căsătorie.
Acesta poate fi un concept revoluționar pe care o femeie nou -căsătorită trebuie să o facă. Nu mai
este pur și simplu: "Îi onorez pe Domnul în acțiunile și eforturile mele?", Dar și "Îi onorez pe
soțul meu, pe care Domnul mi -a chemat să -l urmez?"
Luați în considerare onoarea acordată Sarei din cauza modului în care ea a înaintat soțului său,
Avraam. Primul Petru 3: 5 -6 spune acest lucru:
Pentru aceasta este modul în care femeile sfinte din trecut, c are și -au pus speranța în Dumnezeu,
obișnuiau să se facă frumoase. Ei erau supuși bărbaților lor, ca Sarah, care au ascultat pe Avraam
și l-au numit stăpânul ei. Sunteți fiicele ei dacă faceți ceea ce este bine și nu vă lăsați să vă
temeți.
Sarah a sunat -o pe soțul ei, iar Scriptura spune că aceasta este una din caracteristicile care fac o
femeie frumoasă Domnului. O femeie care se gândește la căsătorie trebuie să se întrebe: "Sunt
gata să cinstesc și să mă supun soțului meu ca Domnului? Sunt dispus să mă s upun planurilor
sale în timp ce aude de la Dumnezeu? "Cel care nu dorește să se supună trebuie să ia în
considerare dacă este într -adevăr gata să se căsătorească.

44
Soția trebuie să se supună conducerii lui Hristos
Din nou, Efeseni 5:22 spune: "Doamnelor, su puneți bărbaților voștri ca Domnului". Nu numai că
acest lucru învață că soțiile trebuie să se supună bărbaților lor, dar implicarea este că ei trebuie să
se supună mai întâi Domnului. Soțul este doar o reprezentare a conducerii lui Hristos, indiferent
cât de fragilă ar fi această reprezentare. Este în a se supune lui Hristos, respectând în Cuvântul
Său și iubindu -l că soția va găsi abilitatea de a se supune soțului ei. Acest lucru va fi în mod
special adevărat în ceea ce privește un soț care nu -L cunoaște pe Domnul sau care este departe de
el. Primul Petru 3: 1 -2 spune acest lucru:

Wives, in the same way be submissive to your husbands so that, if any of them do not believe the
word, they may be won over without words by the behavior of their wives, when th ey see the
purity and reverence of your lives.
Conducerea soțului se aplică chiar și atunci când nu îl urmează pe Dumnezeu. În acest caz,
supunerea soției la Hristos este și mai importantă. Prin supunerea la Hristos, ea va găsi capacitatea
de a iubi și de a se supune unui soț dificil, iar această supunere poate aduce transformare și chiar
mântuire în viața sa. Cu toate acestea, acest lucru este posibil numai atunci când soția se supune
Domnului. Isus a spus în Ioan 15: 5: "rămâneți în Mine și veți aduce mul t rod" (parafraza).
Abilitatea de a iubi, de a avea pace, de a avea răbdare, de a ierta etc., totul vine de la Dumnezeu.
Singura femeie care se gândește la căsătorie trebuie să se întrebe: "Depun zilnic conducerea
Domnului, ca să mă supun cu credincioșie c onducerii soțului meu?" Această prezentare zilnică
către Domnul pregătește o femeie pentru căsătorie.
De asemenea, singurul om care se gândește să se căsătorească cu o femeie trebuie să întrebe: "Cum
este supunerea ei? Se supune cu credincioșie Domnului? E a este credincioasă în prezența bisericii,
în devotamentul zilnic și în slujirea lui Dumnezeu? "Căci dacă nu se supune celui mai mare,
Domnul, atunci nu se va supune bărbatului mai mic. Un om înțelept va lua în considerare o
ascultare a femeii față de Dumn ezeu atunci când își caută soția. Dumnezeu a cerut ca soția să se
supună mai întâi lui Hristos, astfel încât să poată respecta cu credință și să se supună soțului ei.
Soțul și soția trebuie să -și formeze împreună copiii
Efeseni 6: 4 spune: "Părinți, să nu vă exasperați pe copiii voștri; În schimb, să -i aducă la instruirea
și învățătura Domnului. "" Părinții "pot fi, de asemenea, traduși" părinți "(vezi Biblia aramaică în

45
limba engleză).
Acest lucru înseamnă că ambii părinți trebuie să lucreze împreună pentr u a instrui copilul și a nu –
l exaspera – ducându -l la rebeliune prin conducere dominantă, lipsită sau inechitabilă. Părinții
trebuie să demonstreze conducerea divină care modelează Hristos, învață copiii Cuvântul lui
Dumnezeu și îi atrage spre o relație ma i strânsă cu Domnul.
Aceasta este o sarcină imposibilă pentru un singur părinte și de aceea Dumnezeu a dat o
responsabilitate spirituală ambilor. Soțul ar trebui să supravegheze în cele din urmă această
formare, dar responsabilitatea este împărtășită. Din acest motiv, părinții trebuie să ajungă la un
acord privind modul de instruire a copilului. Dacă nu există o unitate în formare, aceasta va avea
efecte periculoase asupra copilului.
Cuplurile geloase trebuie să se așeze și să discute despre cum se va face acest lucru. Aceasta va
include disciplina, formarea spirituală, pregătirea academică, formarea atletică și spațiile de
serviciu, printre altele. Pentru instruirea spirituală, mulți părinți s -au dedat la cateheme copil,
memorie biblică, devotamente de fami lie, precum și implicare într -o biserică care predică Biblia.
Din păcate, ceea ce sa întâmplat în multe case creștine este că această chemare adresată părinților
să-și antreneze copiii a fost lăsată la biserică, la școală, la bunic, la babysitter, la antre norul atletic
etc. Dumnezeu niciodată nu intenționa ca acești medii să Ridica exclusiv copiii; Acestea ar trebui
să fie suplimente în cel mai bun caz. În consecință, 75% din tinerii creștini se îndepărtează de
Dumnezeu atunci când ajung la colegiu, deoarec e mulți părinți și -au neglijat responsabilitatea.
Cuplurile angajate ar trebui să ia în considerare antrenamentul viitorilor lor copii înainte de a fi
căsătoriți, deoarece creșterea seminței evlavioase este una dintre dorințele primare ale lui
Dumnezeu pen tru unirea căsătoriei (Mal 1:15). V -ați gândit cum vă veți instrui copiii?
Concluzie
Căderea a corupt proiectul original al lui Dumnezeu pentru soț și soție. Din cauza păcatului, soțul
are în mod natural tendința de a -și domina soția sau de a deveni o door mată pentru soția sa.
Tendința pentru soție este aceeași. Cu toate acestea, planul lui Dumnezeu este ca soțul să -i iubească
și să-și slujească soția și soția să i se supună. Amândoi au responsabilitatea de a ridica copiii în
atenția Domnului. Dar, în cele din urmă, soțul va fi tras la răspundere față de Dumnezeu pentru
conducerea sa sau lipsa de conducere asupra familiei sale.