Etica Afacerilor Conditie a Dezvoltarii Intreprinderii

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. BAZELE TEORETICE ALE ETICII AFACERILOR

1.1. Fundamentele eticii afacerilor

1.2. Etica – componenta majoră a succesului în afaceri

1.3. Afacerile în perspectivǎ macrosocialǎ

CAPITOLUL II. ANALIZA ACTIVITĂȚII FINANCIARE A Alexa Design Studio S.R.L.

2.1. Istoria și profilul întreprinderii ”Alexa Design Studio” S.R.L. Caracteristica generală

2.2. Analiza indicatorilor economico – financiari ai întreprinderii

CAPITOLUL III. Evaluarea normelor de etică în cadrul companiei

ARTIMA și modalitățile de aplicare a acestora

3.1. Compatibilitatea dintre etică și afaceri

3.2. Identificarea și evaluarea normelor de etică specifice companiei Artima

3.3. Aplicarea normelor etice în dezvoltarea afacerii de către compania Artima

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

ANEXE

INTRODUCERE

Încrederea- este lucrul pe care clienții îl pun intotdeauna pe primul loc in viața vinzărilor. În foarte multe cazuri principalul motiv pentru care persoanele cumpară o marcă este încrederea.

Activitateа de vînzаre este un proces cаre trebuie desfășurаt pentru/sаu împreună cu clientul și nu trebuie înțeles cа un proces impus clientului. În ultimii ani аccentul pus pe etica în afaceri se datorează schimbărilor rapide în domeniul muncii, cа rezultat al аpariției noilor tehnologii, internaționalizării afacerilor, impactului diferiților factori economico-sociali și politici atît asupra sectorului privat cît și a celui public.

O înțelegere a eticii este critică pentru noi ca indivizi, pentru că o etică sănătoasă reprezintă însăși esența unei societăți civilizate. Etica este temelia pe care sunt construite toate relațiile noastre. Ea marchează totalitatea noastra de a relaționa față de subordonati, față de furnizori, de colegi, de clienți, de patroni, de angajați, față de societatea în care ne aflăm și unii față de alții. Etica nu vizează relațiile pe care le avem cu alți oameni – toți avem legături unii față de alții – ci la calitateа аcestor legături.

Activitațile comerciale trebuie să aducă la cunoștință anumite cerințe etice și să aibă o temelie morală fără de care comunitatea în ansamblul ei nu ar putea funcționa. Comunitatea comercială trebuie să constateze nevoile, dorințele și interesele piețelor, după care trebuie să furnizeze consumatorilor valoarea superioară într-un mod care să favorizeze sau să îmbunătățească existența materială și spirituală a consumatorului și a comunității. În prezent, în domeniul responsabilității sociale corporatiste se încearcă, la nivel global, la nivel european comunitar, dar și în Republica Moldova, găsirea unor metode optime de „educare” a societăților comerciale pentru a cunoaște avantajele oferite de această atitudine față de stakeholderi (cei care au un interes ori sunt afectați de activitatea respectivelor societăți comerciale: consumatori, angajați, mediul natural etc.) dar și față de propria activitate comercială în relație cu stakeholderii. Cunoscînd aceste avantaje se dorește ca societățile comerciale să integreze cerințele responsabilității sociale în propriile strategii de afaceri devenind astfel societăți comerciale responsabile social.

Actualitatea temei. În lumea noastră silită și nelinistită, din ce în ce mai multe persoane sunt jînduiți după noutăți, din care unii fac un model de primă poziție a valorii tuturor lucrurilor. Din аcest punct de vedere, „stăm bine”. Etica în afaceri este un domeniu academic și un subiect de dezbatere publică teribil de recent.

În primul rînd, pot menționa faptul că puterea și influența întreprinderilor private asupra întregii comunitați este mai mаre decît a fost vreodată pînă аcum, iar politicile imorale, frecvent întîlnite în mediul de afaceri, pot provoca mari daune și prejudicii oamenilor, comunităților și mediului înconjurător. Politicile guvernamentale din anii ’80, de exemplu, au scos în relief anumite probleme de etică în afaceri, care se pun acum cu mare acuitate și în tranziția societății moldovenești spre o economie de piață funcțională. Atît în țările occidentale, cît și în țаrа noastră programele de privatizare au făcut ca numeroаse întreprinderi аflate o vreme în proprietatea stаtului să se adapteze cerințelor de eficiență și rentabilitate ale unor afaceri comerciale. Drept urmare, noii lor mаnаgeri au dispus masive concedieri de personal, acordîndu-și lor însă remunerații substаnțial mărite. Moralitatea acestor măsuri a fost pusă vehement sub semnul întrebării de către opinia publică, stîrnind dezbateri аprinse în legătură cu obiectivele esențiale pe care trebuie să le urmărească întreprinderile comerciale.

Scopul cercetării științifice s-a propus a fi atins doar prin soluționarea următoarelor sarcini de bază:

identificarea comportamentelor etice ori neetice ale managerilor;

identificarea comportamentelor responsabile social ale societăților comerciale;

dezvoltarea codurilor etice;

dezvoltarea campaniilor responsabile social pentru societățile comerciale.

Obiectul cercetării îl constituie aspectele normelor de etică în afaceri.

Scopul și sarcinile cercetărilor au determinat structura tezei. Ea include: introducerea, trei capitole, concluziile și recomandările, bibliografia și anexele.

Capitolul I – Bazele teoretice ale eticii afacerilor – este stabilit desfășurării obiectului cercetării și evidențiază aspectele teoretice ale eticii afacerilor. În acest capitol sunt redate problemele de etică cu care se confruntă firmele în relație cu mediul în care își desfășoară activitatea.

Capitolul II – Analiza activității economice a S.R.L. “Alexa Design Studio” – include informație generală privind activitatea întreprinderii, istoricul și profilul, caracteristica generală, completat cu analiza indicatorilor economico – financiari ai întreprinderii, evidențiind evoluția lor în dinamică.

Capitolul III – Evaluarea normelor de etică în cadrul companiei „Alexa Design Studio”și modalitățile de aplicare a acestora – dovedește direcțiile de perfecționare a normelor etice a companiilor în vederea îmbunătățirii acestui aspect.

Baza metodologică este nstituită din literatură de specialitate, acte normative și legislative în covigoаre, regulamente, publicații, precum și surse internet.

CAPITOLUL I

BAZELE TEORETICE ALE ETICII AFACERILOR

1.1. Fundamentele eticii afacerilor

Accentul pus în ultimii аni pe аfаceri se dаtorează schimbărilor rаpide în domeniul forței de muncă, ca rezultat al apariției noilor tehnologii, internaționalizării afacerilor, impactului diferiților factori economico-sociali și politicii atît аsupra sectorului privat cît și a celui public.

Termenul de etică provine din greaca veche (ethos-obișnuința, moravuri, caracter) și poate fi utilizat într-o dublă accepțiune:

a) o disciplină știintifică care are ca obiect de studiu normele de comportament ce reglementează relațiile interumane;

b) ansamblul normelor ce reglementează comportamentul oamenilor in societate și care sunt impuse prin forța obiceiurilor și a deprinderilor în societate.

Termenul de morală provine din latină (mos, mores) fiind utilizat fie în sens strict de desemnare a normelor comportamentului uman fie în sens larg cînd se indentifică cu termenii de etică.

Abordată în general, etica reprezintă un cod de comportament, de valori acceptate de societate ca juste, corecte, morale.

Într-o manieră mai concretă, etica poate fi definita ca o reflecție sistematică asupra consecințelor morale ale deciziilor (potențiale daune pentru personalul din interiorul organizației cît și pentru persoanele din exteriorul acesteia).

În societatea modernă etica managerială, ca o ramură relativ tînără a eticii studiază principiile și regulile care trebuie să guverneze procesul managerial respectiv o conduită corectă în afaceri. Cele patru perspective asupra eticii manageriale includ perspectiva utilitaristă, perspectiva asupra drepturilor angajaților, perspectiva teoriei justiției și perspectiva teoriei contractelor sociale integrante.

Perspectiva utilitaristă se referă la faptul că deciziile legate de etică au la bază, în întregime, rezultatele și consecințele acestora. Această teorie utilizează o metodă cantitativă pentru a lua decizii etice ținănd cont de cum să oferi cel mai potrivit bun economic pentru un număr cît mai mare de oameni. Avand in vedere perspectiva utilitaristă, un manager poate ajunge la concluzia că este justificat să concedieze 20% din forța de muncă a unei intreprinderi pentru că in acest mod va crește profitabilitatea firmei. De asemenea, îmbunătățind securitatea locului de muncă pentru ceilalți 80%, va satisface interesele acționarilor. Utilitarismul încurajează eficiența și productivitatea și pune accentul pe maximizarea profitului.Pe de altă parte, poate duce la o alocare inechitabilă a resurselor, in special atunci cînd cei direct afectați nu sunt reprezentați in timpul luării acestei decizii. De asemenea, utilitarismul poate duce la ignorarea drepturilor unor anumiți acționari.

O altă perspectivă asupra eticii manageriale este cea asupra drepturilor angajaților, care este preocupată de respectarea și protejarea libertăților individuale și a privilegiilor, precum dreptul la intimitate, libertatea conștiinței, dreptul la liberă exprimare, dreptul la viață și siguranță. Aceasta poate include, de exemplu, protecția dreptului de exprimare a angajaților care raportează încălcările legii făcute de angajatorii săi.Partea pozitivă a perspectivei asupra drepturilor angajaților este că protejează drepturile de bază ale angajaților, dar are o parte negativă pentru organizații. Astfel, poate prezenta obstacole în calea unei productivități sau eficințe mari, creînd o atmosferă de lucru care este preocupată mai mult de protejarea drepturilor individuale dacît de a duce o sarcină de lucru la bun sfîrșit.

Perspectiva teoriei justiției. Ținînd cont de această abordare, managerii sunt obligați să impună și să accentueze regulile corect și imparțial, realizînd acest lucru urmînd toate regulamentele legale. Un manager va folosi această perspectivă asupra eticii prin decizia de a utiliza același sistem de salarizare pentru angajații care prezintă asemănări din punct de vedere al aptitudinilor, performanței sau responsabilității profesionale fără a ține cont de diferențele arbitrare precum sexul, personalitatea, rasa sau favoritisme personale.

Această perspectivă protejează interesele acționarilor care nu dețin suficientă putere în cadrul organizației. De asemenea, poate duce la reducerea asumării riscurilor.

Teoria contractelor sociale integrante, propune ca deciziile etice să fie bazate pe factori empirici și normativi: Această perspectivă este bazată pe integrarea a două contracte:contractul social general, care permite oamenilor de afaceri să opereze și să definească principiile esentiale acceptate, și un contract mai specific intre membrii unei comunităti care folosesc moduri comportamentale acceptate.

De exemplu, magerii se bazeaza pe decizia nivelurilor salariale existente în întreprindere atunci cînd decid ce salariu vor primi angajații acestei companii.

Ce perspectivă a eticii este urmată de către oamenii de afacerii? Probabil nu este o surpriză că majoritatea oamenilor de afaceri aplică utilitarismul. Aceasta, deoarece este consistentă in ceea ce privește eficiența,productivitatea și profitul. Totuși, această perspectivă ar trebui sa se schimbe datorită schimbărilor din mediul de afaceri actual.

Tendințele pentru respectarea drepturilor individuale,dreptatea socială și standardele comunității reprezintă un semnal de avertizare că managerii au nevoie de standarde etice bazate pe criterii non-utilitariste.

Aceasta reprezintă o provocare evidentă pentru manageri pentru că luarea deciziilor ținînd cont de asemenea criterii implică mult mai multe ambiguități decît utilizarea deciziilor folosind criteriile folosind criteriile utilitariste. Rezultatul este că managerii se confruntă din ce în ce mai mult cu dileme etice.

Carfacerii? Probabil nu este o surpriză că majoritatea oamenilor de afaceri aplică utilitarismul. Aceasta, deoarece este consistentă in ceea ce privește eficiența,productivitatea și profitul. Totuși, această perspectivă ar trebui sa se schimbe datorită schimbărilor din mediul de afaceri actual.

Tendințele pentru respectarea drepturilor individuale,dreptatea socială și standardele comunității reprezintă un semnal de avertizare că managerii au nevoie de standarde etice bazate pe criterii non-utilitariste.

Aceasta reprezintă o provocare evidentă pentru manageri pentru că luarea deciziilor ținînd cont de asemenea criterii implică mult mai multe ambiguități decît utilizarea deciziilor folosind criteriile folosind criteriile utilitariste. Rezultatul este că managerii se confruntă din ce în ce mai mult cu dileme etice.

Caracteristicile problemelor eticii manageriale

Majoritatea problemelor etice au rezultate mari. Rezultatele deciziilor și acțiunilor manageriale nu se limitează la primul nivel al consecințelor. Aceste rezultate se extind în întreaga societate și această extensie constituie esența argumentului etic:deciziile managerilor au impact asupra celorlalte elemente implicate (organizație, societate). Mita schimbă procesul guvernamental. Poluarea afectează mediul înconjurător. Discordanța in ceea ce privește acest subiect rezultă din existența multiplelor alternative, efectelor mixte, acțiunilor nesigure și implicațiilor personale care complică procesul de luare a deciziilor, ducînd la acțiuni neprovenite.

Majoritatea deciziilor etice au mai multe alternative.Este cunoscut faptul că deciziile manageriale etice sunt la început dihotome, managerul fiind nevoit să aleagă între da sau nu, fără alternativa de a nu lua nici o decizie. De aceea, managerul trebuie să ia în considerare mai multe alternative înainte de a lua o decizie.

Majoritatea deciziilor etice au efecte mixte. Se consideră că problemele etice manageriale sunt în mare parte antitetice.

Poluăm aerul sau apa și evităm costurile instalării și funcționării echipamentului de control al poluării. Creăm un produs nesigur și reducem costurile materiale. Modelul antetic pentru evaluarea rezultatelor analizează problemele etice “la rece”, dar nu contureză cu exactitate dilema managerială. Beneficiile și costurile sociale, precum și veniturile și cheltuielile sau asociate cu aproape toate alternativele din procesul de alegere, bazat pe criterii etice.

Majoritatea deciziilor etice au consecințe greu de prevăzut.

Se consideră că problemele etice manageriale sunt supuse riscului sau nesiguranței, cu un rezultat cunoscut pentru fiecare alternativă. Investim în echipamentul de control al poluării și emisiile poluante vor fi reduse cu un anumit procent și un anumit cost. Producem un produs sigur din toate punctele de vedere cu un cost adițional de o anumită valoare pe unitatea de produs realizată. Modelul determinist simplifică procesul de analiză, dar nu descrie exact dilema managerială. Nu este clar ce consecințe vor avea majoritatea alegerilor bazate pe criterii etice.

Majoritatea deciziilor etice au implicații personale. Se consideră că problemele etice manageriale sunt în mare parte obiective, neinfluențate de viața personală și cariera managerilor. Mulți oameni cred că deciziile manageriale într-un anumit process pot reduce profiturile companiei,dar nu și salariile și oportunitățiile de a promova a directorilor executive. Dar,controlul managerial este conceput astfel încît să înregistreze rezultatele financiare, nu calitatea deciziilor din punct de vedere etic.Modelul impersonal simplifică procesul luării deciziilor bazate pe criterii etice, dar este departe de a descrie corect dilema managerială.

O serie de subiecte care constituie frecvent dileme în etica în afaceri sunt:

– etica personală

– drepturile salariaților

– securitatea/siguranța consumatorului

– discriminarea

– codurile de conduită

– practicile financiare (contabile)

-utilizarea energiei

– negocierea în interiorul/exteriorul organizației

– globalizarea afacerilor

– responsabilitatea organizațiilor

– relațiile cu corporațiile

– semnalele de alarmă

– internetul și protejarea intimității

– protecția animalelor și cercetarea

– spionajul industrial

– practicile de corupție

– salariile directorilor

– eradicarea foametei în țările subdezvoltate

Ce este etica în afaceri?

De multe ori definițiile formale au efectul nedorit de a face ca sensul (aparent) clar al unor termini să devină obscur. La prima vedere, este ușor de înțeles că „etica în afaceri”este un domeniu care urmărește să clarifice problemele de natură morală ce se ridică în mod curent în activitatea agenților economici dintr-o societate capitalistă. Este clar, ce-i drept,însă foarte aproximativ. Etica în afaceri urmărește să evalueze și să susțină cu argumente raționale valorile și normele morale care ar trebui să guverneze jocul economic, cu speranța că explicațiile sale pot contribui la ameliorarea practicii morale în mediul de afaceri.

Dar ce înseamnă cuvîntul “etică”? Sociologul Raymond Baumhart a pus această întrebare unor oameni de afaceri americani și a primit următoarele răspunsuri tipice:

„Etica are de a face cu ceea ce sentimentele mele îmi spun că este bine sau rău”

„Etica este legată de credința mea religioasă”

,,A fi etic inseamnă să respecți legea”

,,Etica reprezintă modelele de comportament acceptate în societate”

Nici unul dintre aceste răspunsuri nu este corect. Destui oameni sunt tentați să asocieze etica și sentimentele, gîndindu-se probabil la un soi de vibrație empatică față de aproapele nostru. Dar etica nu este legată în mod necesar de anumite stări afective. Acestea sunt schimbătoare, capricioase și nu pe deplin spuse rațiunii, astfel încît foarte frecvent tocmai sentimentele sunt acelea care ne îndeamnă să ne abatem de la normele etice: Etica nu se află într-o relație necesară nici cu religia (Peter Singer,1994). Ce-i drept, majoritatea religiilor susțin standarde etice înalte. Dar dacă etica n-ar fi decît un apanaj al religiei,atunci ea nu ar fi valabilă decît pentru persoanele religioase. Or, etica se adresează în egală măsură ateilor și sfinților, astfel încît nu poate fi în nici un caz confundată cu religia sau pe deplin subordonată ei. Totodată, a te comporta etic nu e totuna cu a respecta legea. Nu rareori legea încorporează anumite convingeri morale, pe care le împărtășesc numeroși cetățeni ai unui stat. Dar legea, ca și sentimentele, se poate abate față de ceea ce este etic. Sclavia negrilor din America înainte de razboiul de secesiune, politica de apartheid din Afica de Sud sau discriminarea femeilor în țările fundamentalist islamice oferă exemple grotești de relații sociale inumane, impuse prin forța unor ,,legi” inacceptabile din punct de vedere etic. În sfîrșit, a fi etic nu se confundă cu a te conforma pe deplin unor modele de conduită acceptate în societate. În multe cazuri, majoritatea oamenilor cultivă intr-adevăr tipare comportamentale juste sub aspect etic, dar nu întotdeauna. Uneori, aceste modele sociale de comportament se pot afla în conflict cu principiile etice.Se poate întîmpla ca aproape o întreagă societate să fie moralmente coruptă; Germania nazistă, Rusia bolșevică sau Romînia ceaușistă sunt exemple ce merită să fie pomenite în acest sens.Pe de altă parte, dacă a te comporta etic ar fi totuna cu a imita modelele social acceptate, atunci, pentru a ști ce este corect din punct de vedere etic,individul ar trebui să afle ce anume se consideră acceptabil in societatea din care face parte.

Lăsînd de-o parte opiniile curente ale oamenilor de afaceri americani despre înțelesul eticii și particularitățile semantice ale termenului englezesc ethics trebuie să ne întrebăm ce se înțelege în mod curent prin cuvîntul ,,etică” în romînește, spre a face anumite distincții lămuritoare. La noi, termenul etică are cel puțin trei semnificații diferite.În primul rînd, etica se referă la așa-numitele moravuri, cutume și obiceiuri tradiționale specifice diferitelor culturi.

Pentru a evita posibilele confuzii terminologice, vom denumi ethos acest ansamblu de cutume și obiceiuri tradiționale care, după cum vom arăta în continuare,interesează mai curînd antropologia culturală decît etica propriu-zisă.În al doilea rînd, după cum s-a văzut ,prin termenul ,,etică”se înțelege ansamblul de valori și norme care definesc, într-o anumită societate, omul de caracter și regulile de comportare justă, demnă și vrednică de respect,a căror încălcare este blamabilă și vrednică de dispreț.În această accepțiune, etica promovează anumite valori- precum cinste, dreptatea, curajul, sinceritatea, mărinimia, altruismuletc., – încercînd să facă respectate norme de genul: ,,Să nu minți!”, ,,Să nu furi!”, ,,Ajută-ți aproapele!”, ,,Respectă-ți părinții!”,,Crește-ți copiii așa cum se cuvine!”,,Respectă-ți întotdeauna promisiunile!” etc. În firescul limbii romîne, ansamblul acestor reguli de ,,bună purtare”se numește morală, iar condiția omului care aspiră să trăiască potrivit unor idealuri și principii cît mai înalte se numește moralitate.

În sensul său propriu, etica sau filosofia morală este o interpretare teoretică a ethosului și a fenomenelor morale.Reflecția etică își propune să clarifice cu instrumente teoretice o serie de probleme, precum:Putem fi morali? De ce să fim morali? Cum să fim morali? Ce sunt binele și răul,plăcerea și datoria, dreptatea, demnitatea sau mărinimia? În ce constă fericirea și cum poate fi ea atinsă și păstrată? Ce fel de argumente raționale pot susține în mod consistent o anumită angajare sau decizie morală? Cît de puternică este influența factorilor iraționali în atitudinile noastre morale? etc.

Etica nu încearcă să răspundă la aceste întrebări din perspectiva specifică a vreunei categorii particulare de oameni, ci se străduiește să afle răspunsuri cu valoare universal valabilă. ,,Ce ar trebui să facă un om spre a-și realiza dorințele, scopurile și idealurile, astfel încît să poată atinge maxima împlinire a ființei sale, fără a face însă inutil rău celorlalți, ci lăsînd pe fiecare să-și caute propria împlinire personală și chiar contribuind la progresul întregiisocietăti?” – aceasta este interogația fundamentală, ce stă în miezul investigațiilor etice. Eticile aplicate pun și ele exact aceeași intrebare,însă o fac din perspectiva unei anumite categorii sociale particulare. Ce ar trebui să facă un medic sau o asistentă medicală spre a fi cît mai deplin realizați în profesia lor – apărarea sănătății și vieții pacienților? Cum ar trebui să se comporte un om al legii, fie el judecător, procuror sau avocat, pentru a se apropia cît mai mult posibil de optimitatea profesiei sale-actul de justiție? Întrebarea noastră este: cum ar trebui să acționeze un bun om de faceri spre a-și împlini vocația?care sunt responsabilitățile și datoriile morale de care omul de afaceri trebuie să se achite pentru a-și face treaba cît mai bine? La nivelul bunului simț, această întrebare se pune de mult, încă din Antichitate, dar numai de curînd ea stă în centrul unei noi discipline academice-etica în afaceri. De ce? Care sunt schimbările sociale și care au făcut ca opiniile de bun simț despre ceea ce ar trebui să facă ori să nu facă agenții economici în societatea capitalistă actuală să pară depășite și inadecvate, solicitînd o investigare teoretică a standardelor etice raționale care ar trebui să reglementeze mediul de afaceri din lumea contemporană?

Poți fi cunoscut, poți avea campanii de imagine, poți face acte de caritate, poți avea produse bune, însă toate aceste lucruri la un loc fără o buna reputație sunt investiții pe termen scurt! Buna reputație nu poate fi cumpărată, ea fiind un efect direct a ceea ce faci tu, ca și companie sau pur și simplu ca persoană! Reputația este greu de întreținut și greu de construit, dar foarte ușor de dărîmat. Este asemenea unui cristal, de care trebuie să ai grijă și să nu-l scapi din mînă pentru că se poate sparge!

Cinci reguli de aur pentru un succes în afaceri este doar un început pentru a înțelege importanța eticii în domeniul afacerilor.

1. Să ai o ofertă transparentă! Acest lucru înseamnă a avea o ofertă la vedere fără costuri ascunse. Nimic nu va dezamăgi mai mult un consumator decît să constate că mai are de plătit, nu știu ce taxă, sau nu știu ce cost de întreținere, lucruri care nu i s-au prezentat inițial. Observ în momentul de față că și piața din Republica Moldova tinde la o maturizare în acest sens. Ofertanții încep să-și prezinte reducerile precizînd clar și vizibil condițiile sau să-și prezinte prețurile cu toate taxele incluse. Acest lucru e greu de practicat însă gradul de încredere al consumatorului cu siguranță va creste! Menționez că aici fac referire la acele afaceri de durată, înțelegînd o durată medie de peste 6 ani.

2. Să te ții de cuvînt! A te ține de cuvînt nu este un lucru imposibil, ba din contra, te va ajuta și pe tine. Probabil sună ciudat, însă a te ține de cuvînt înseamnă a-ți respecta promisiunile, înseamnă a avea o minte liberă, înseamnă a fi invulnerabil. În mediul de afaceri, în cercul de prieteni, sau în viața publică, veștile circulă repede! A nu te ține de cuvînt, de multe ori în psihologia consumatorului este asociat cu înșelătoria sau furtul. Se poate spune că exagerez, însă în cel mai bun caz poate fi asociată cu neseriozitatea sau cu neprofesionalismul!

3. Să adopți o strategie de negociere Win – Win. Această strategie însemnă că ambele persoane cîștigă ceva. Negocierea este avantajoasă ambelor parți. Poți, într-adevăr, cu talentul tău să convingi pe cineva de un anumit lucru, fără sa-i oferi în realitate nimic. Acest lucru se va întoarce însă împotriva ta. Există un moment post cumpărare în care cumpărătorul reia firul discuției și se gîndește cît a cîștigat cumpărînd produsul sau serviciul respectiv. Statisticile au dovedit că un client nemulțumit va spune la peste 20 de persoane de nemulțumirea lui, pe cînd un client mulțumit va spune la maxim 3. Nu trebuie de așteptat să fii recomandat decît dacă ai avut o negociere Win-Win, în plus trebuie de rezistat la tentativa de a vinde la supra-preț atunci cînd partenerul tău este la ananghie. Poți cîștiga mai mult astăzi, însă cu siguranță nu cîștigi buna reputație! Ar fi de dorit de gîndit astfel: Ce anume va cîștiga în mod concret partenerul meu? Se poate de făcut o listă cu aceste avantaje și trebuie de gîndit că ai putea fi chiar tu cumpărătorul? Se simte că ai mai mult de cîștigat sau că ai mai mult de pierdut? Răspunsul îți va spune ce tip de negociere pui la cale!

4. Nu te eschiva atunci cînd nu este cazul! A te eschiva însemnă a fugi de responsabilitate, a nu recunoaște cînd ai greșit sau a încerca să ascunzi gunoiul sub preș! Este foarte posibil ca tu să poți găsi evitări contractuale care să te pună la adăpost, însă partenerul sau clientul tău nu vrea acest lucru. Clientul tău vrea rezolvarea problemei. Doar scuzele, nu ajung, caută soluția și ajută-l. Este de dorit să nu găsești o soluție care să mărească din nou costurile partenerului tău și să fie un prilej de noi încasări pentru tine, pentru că riști să întorci totul împotriva ta și să fii catalogat drept hoț!

5. Fii consultantul lui! Aici o să exemplific plecînd de la meseria de agent de vînzări, una dintre cele mai grele meserii, iar aici cei care au practicat-o sau o practică știu despre ce vorbesc. Prin urmare trebuie să încetezi să-i vinzi clientului tău, să încetezi să vinzi o marfă care-ți expiră curînd, trebuie să încetezi să-i creezi artificial o nevoie. Trebuie să devii consultantul lui, să fii cel care ii oferă ceea ce el are nevoie. Încetează să te mai gîndești doar la ce ai tu de vîndut, caută să identifici și ceea ce are el nevoie și găsește calea de mijloc, găsește-i soluția cea mai avantajoasă. Evident practicînd un asemenea stil, vei dezvolta relații de durată, îți vei conserva și amplifica buna reputație și vei fi căutat.

Sunt o mulțimea de reguli ce pot continua, pe parcurs vor fi prezentate mai multe. Fiecare din regulile de mai sus, este ușor de aplicat și-ti va asigura reușita în afaceri pe termen lung. Regulile prezentate sunt la limita bunului simț iar aplicarea lor este un semn ca ești un partener în care se poate avea încredere!

Tipuri de concepții morale

Morala cuprinde valori, norme, etichete, tipuri ideale si modele exemplare prin care se urmareste reglementarea raporturilor interumane. Valorile morale exprima aspiratii validate social, adica ceea ce o societate considera dezirabil: semnificatii, intelesuri, sensuri pe care le atribuim anumitor persoane, comportamente sau actiuni.

Moralele simpatiei identifica sursa vietii morale in atasamentul spontan al omului fata de semenul sau. Accentul cade pe firescul intampinarii omului catre om, pe atractia reciproca, mila, compasiune, impulsul spre a fi util celuilalt, inconjuratoare, generozitate, iubirea omenescului din celalalt. In categoria moralelor fundamentate pe simpatie se inscriu viziunile morale arhaice, din societatile traditionale, in care raporturile dintre oameni sunt directe, legitimate prin traditie, iar imperativele sunt implicite (multe acte nu sunt facute din teama, jena, rusine). In general sentimentele morale (emotii, afecte, stari de spirit) insotesc actele morale, dar valoarea morala a acestor acte nu depinde de participarea sufleteasca.

Moralele hedoniste considera ca impulsul, sursa valorilor morale se afla in cautarea placerii, a satisfactiei. Aceste sisteme morale apreciaza ca tot ceea ce tine de natura umana poate fi sursa de fericire, placere si bucurie; de aceea, omul nu trebuie sa-si inhibe nicio pornire. Riscul este de a reduce satisfactia interioara la simple placeri intamplatoare, inconsistente.

Moralele eudemoniste, in prelungirea celor hedoniste, considera ca scopul vietii consta in cautarea fericirii, iar daca aceasta nu este posibila, este suficienta absenta suferintei si a durerii. Fericirea, ca ideal, este acea stare in care majoritatea trebuintelor noastre sau macar cele mai importante dintre ele sunt satisfacute la maximum, pe o durata cat mai indelungata, neterminata. Inteleasa in acesti termeni, fericirea nu poate fi atinsa, intrucat se face abstractie, in mod sistematic, de limitele fiintei umane si de sursele suferintei.

In varianta utilitarismului englez problema fericirii – nefericirii/suferintei, a placerii si durerii este rezolvata in functie de sfera consecintelor procurate de diferite actiuni, criteriile fiind comunitare.

Moralele virtutii pleaca de la consideratia ca virtutea este identica cu intelepciunea practica.

Morala sclavilor, adica egalitarismul uman, indistinctia, mediocritatea ca etalon social, gustul mediu, goana dupa confort si placere, refuzul suferintelor firesti, lipsa de probleme spirituale, mitul egalizarii sanselor si decretarea egalitatii totale in drepturi. Aceasta morala convine gloatei, turmei.

Nietzsche considera ca este valoros din punct de vedere moral nu ceea ce indica o eticheta sociala, ci ceea ce imbogateste viata, o afirma ca valoare personala. Mai mult, motivele si scopurile noastre nu ar exprima fidel actele pe care le interpretam; ele sunt simple simptome verbale ale unor impulsuri nonconstiente.

Moralele voluntariste considera ca temelia actelor noastre se afla in energii inconstiente, structurate in jurul vointei de afirmare. Schopenhauer aprecia ca viata omului afirma, dincolo de scopurisi motivatii, impulsurile unei forte obscure> vointa de a fi. Maxima oricarei morale consta in a nu face raul cu buna stiinta si a-ti ajuta semenul pe cat iti sta in putinta. De aceea, spune Schopenhauer, morala trebuie sa corecteze egoismul biopsihicsi sa aduca in prim-plan instinctele altruiste. Multe conduite acceptabile din punct de vedere moral au o justificare egoista (teama de pedeapsa sau interesul propriu) adevarata morala este calitativ altceva, anume practicarea dezinteresata a unor virtuti.

Moralele absurdului definesc epocile de criza: dizolvarea codurilor sociale, sentimentul incompatibilitatii dintre oameni, criza de identitate, disperarile tragice, sentimentul si constiinta absurdului. Cum spune Nietzsche, oamenii prefera sa aleagra nimicului decat sa nu aleaga nimic; mai degraba vor nonsensul, angoasa, decat sa nu vrea deloc. Aceste morale sunt individualiste. Societatea pare a fi constituita din indivizi izolati, deci atomizata. Absenta codurilor colectivenu justifica insa dezorganizarea si absenta responsabilitatii, moralitatea este resimtita mai ales ca obligatie interioara: din calitatea de om deriva anumite constrangeri astfel incat nu se poate face orice, oricand sau oricum.

Moralele imperativiste pun accent pe datorie, obligatie,necesitatea integrarii sociale. Acest tip de morala defineste societatile arhaice, traditionale, constituite din indivizi aflati in solidaritatea totala, care se aseamana si sunt intersanjabili. Nu conteaza individualitatea: fiecare membru al grupului este inzestrat cu si practica intocmai valorile colective, este integrat spontan si profund in modele si simboluri. Abaterile sunt sanctionate dur, deoarece pun in pericol coeziunea colectiva.

Teorii etice standard

S-a afirmat ca morala ni se infatiseaza ca un sistem de norme sau reguli de „buna” purtare in societate. Multe din aceste reguli nu apartin insa exclusiv moralei, ci se regasesc si ca obiceiuri traditionale, porunci religioase sau reglementari juridice. S-a considerat ca normele morale se disting prin faptul ca sunt liber asumate ca norme cu vocatie universala de catre judecata rationala a fiecarui individ, intrucat acesta se ridica pana la orizontul unei constiinte obiective. Normele morale sunt liber asumate de catre individ intrucat acestea sunt in acord cu valorile sale. Ca sa fim morali in tot ceea ce facem nu se cer indeplinite decat doua conditii: in primul rand, sa stim ce trebuie sa facem sau, altfel spus, sa avem disernamantul necesar spre a deosebi fara gres binele de rau; in al doilea rand, trebuie sa vrem si sa putem actiona in conformitate cu ideile pe care ni le facem despre bine si rau.

Îmi propun să rezum, extrem de succint, principalele teorii etice la care fac des referire lucrările de etică în afaceri și în ale căror cadre conceptuale sunt elaborate marea majoritate a încercărilor de clarificare a problemelor morale cu care se confruntă afacerile. Din acest motiv, le-am denumit teorii etice standard. Acestea sunt etica virtuților, utilitarismul și etica datoriei.

Etica virtuților

Una dintre teoriile etice standard la care se raportează argumentele specialiștilor de astăzi în business ethics este așa-numita virtue theory – etica virtuților, o variantă actualizată a ideilor expuse cu multe secole în urmă de către Aristotel în Etica nicomachică.

Aristotel distinge valorile-scop, prețuite și urmărite pentru ele însele, și valorile-mijloc, prețuite și urmărite în vederea atingerii altor scopuri mai înalte. Numind valoarea „bine”, Aristotel consideră că binele suprem, deci valoarea-scop prin excelență, este fericirea, întrucît toți oamenii vor în mod natural să fie fericiți și nimeni nu urmărește să dobîndească fericirea ca mijloc pentru altceva, ci numai ca scop în sine. Aristotel spune că, pentru a fi fericit, omul are absolută nevoie de sănătate și de plăcerile firești ale vieții, de bunăstare și de siguranța materială a zilei de mîine, precum și de independența unui cetățean liber, stăpîn pe propria voință și bucurîndu-se de anumite drepturi garantate. Fericirea este starea sau condiția stabilă a omului care dobîndește și amplifică anumite valori-mijloc, numite de către Aristotel virtuți.

Aristotel recomandă virtuțile etice sau, am spune noi, valorile morale cardinale: curajul, dreptatea, cinstea și mărinimia, considerînd că, prin îndelungata exersare a acestor virtuți, se formează omul de caracter care, prin natura lui dobîndită, ca actualizare a potenței sale de umanitate, se deprinde ori se obișnuiește să acționeze spontan numai potrivit acestor valori. Omul de caracter nu are nevoie să i se tot spună „Fă așa! Nu face altfel!”, deoarece bunele lui deprinderi îl fac să urmeze de la sine calea virtuții, singura ce duce spre adevărata și meritata fericire. Virtutea, spune Aristotel, „este calea de mijloc între două vicii, unul provocat de exces, celălalt de insuficiență”.

Utilitarismul

Utilitarismul, inițiat de către Jeremy Bentham (1784 – 1832) și restructurat în forma sa clasică de către John Stuart Mill (1806 – 1873), adoptă o perspectivă consecvențialistă, potrivit căreia fapta bună nu se definește prin intențiile care stau la originea ei sau prin scopurile urmărite de către agent, ci prin efectele sau consecințele sale. Binele înseamnă fericire, răul înseamnă, dimpotrivă, nefericire. Spune Bentham: „o acțiune poate fi considerată conformă principiului utilității […] atunci cînd tendința ei de a spori fericirea comunității este mai mare decît aceea de a o diminua” Morala utilitaristă, în varianta lui Bentham, solicită să alegem întotdeauna acea modalitate de acțiune ale cărei consecințe oferă cantitatea maximă de plăcere, nu numai și nici măcar în primul rînd pentru noi înșine, ci pentru cît mai mulți oameni cu putință și nu numai în viitorul imediat, ci pe termen cît mai lung cu putință. Din această perspectivă radical consecvențialistă, intenția unui act este irelevantă; contează numai consecințele.

Utilitarismul actului singular este însă vulnerabil nu numai sub aspectul relevanței sale filosofice; teoria lui Bentham este logic inconsistentă și inaplicabilă practic.

Etica datoriei

Cea mai influentă dintre teoriile etice „standard” ale momentului este, fără dubii, aceea care continuă filosofia morală a lui Immanuel Kant. Utilitariștii enunță o viziune consecvențialistă, potrivit căreia ceea ce contează în evaluarea etică a faptelor noastre nu sunt intențiile care le-au generat, ci numai rezultatele cu care se soldează.

Immanuel Kant (1724 – 1804) propune o cu totul altă viziune. În concepția kantiană, oricît de benefice, consecințele actelor noastre sunt lipsite de orice valoare morală dacă sunt efectele unor gesturi accidentale sau dacă le săvîrșim animați de motive și intenții egoiste.

În concepția kantiană, valoarea morală a actelor noastre depinde exclusiv de intenția noastră de a respecta anumite norme sau reguli, care definesc comportamentul etic. Cu alte cuvinte, suntem morali în măsura în care ceea ce ne călăuzește în actele noastre nu este dorința de a ne fi nouă cît mai bine, întrucît ne vedem realizate dorințele și interesele strict personale, ci dorința de a acționa conform anumitor reguli sau legi morale.

Ideea centrală a eticii kantiene este aceea că datoriile sau obligațiile morale se ivesc numai atunci cînd articulăm un standard de moralitate pentru orice ființă rațională. În morala kantiană, sentimentul nu este absent, dar el nu poate fi acceptat drept călăuză a faptelor noastre, ci trebuie întru totul subordonat judecății raționale.

Calitatea esențială și definitorie a omului este libertatea voinței raționale. Ceea ce trebuie respectat în orice ființă umană este tocmai capacitatea ei de a-și conduce comportamentul pe baza unor decizii conștiente.

1.2. Etica – componenta majoră a succesului în afaceri

Etica fiind mereu o parte a succesului în afaceri, mai bine spus este chiar însăși succesul din punct de vedere filosofic. Apariția unui cod de etică bine compus susține ideea unei relații etice reciproce atît în interiorul companiei cît și în exteriorul ei. Diminuarea conflictelor de interese, practicarea cadourilor, inacceptabilitatea mitei, confidențialitatea și multe alte părți pozitive atît pentru societate cît și la nivel personal poate crea o etică bine motivată. Acesta este un succes care nu este niciodată tîrziu de a fi implementat în companie, fiind și o investiție ce creează o nouă etapă într-un mediu de afaceri, mai bună decît cea existentă.

David Murray, în lucrarea să "Cele 7 valori esențiale. IMM-urile și beneficiarii lor" identifica 7 valori esențiale pe care o companie ar trebui să le aibă în vedere, prin managerii și angajații săi, pentru o desfășurare cît mai etică a activității sale, și anume: "considerație față de semenii noștri, veghere în păstrarea standardelor etice, creativitate în economisirea resurselor și în protecția mediului, servirea clienților cît mai bine, corectitudine față de furnizori, beneficiari, personalul angajat, asociați, comunitate, transparență eliminarea minciunii în comunicarea cu partenerii, clienții, furnizorii, personalul angajat, organele statului și interdependența față de comunitatea în care trăim și ne desfășurăm activitatea"; cît și 12 provocări morale în viața de afaceri: "aprecierea demnității muncii, bunele relații în afaceri, deservirea impecabila a clienților, moralitate în achiziționare, moralitate în desfășurarea competiției, tratarea personalului cu demnitate și respect, remunerarea corectă a personalului, respectarea legilor, protejarea mediului înconjurător, încheierea de afaceri fără mituire, menținerea onestității în afaceri, supraviețuire în caz de schimbări majore" .

Chiar daca un muncitor este cinstit sau este onest și are o înalta moralitate, exemplu dat de șefii săi și de top-managerii ii pot determina să treacă cu vederea practicile neetice ale altora sau poate chiar să le adopte.

Top-managerii au puterea de a dicta politica unei organizații și de a da tonul din punct de vedere moral. Ei au și o mare responsabilitate de a folosi judicios această putere, ei pot și trebuie să servească drept modele de comportament etic pentru întreaga organizație.

Nu numai prin comportamentul lor de zi cu zi care trebuie să fie întruchiparea principiilor înalte de etică dar și prin comunicarea în întreaga organizație a așteptărilor similare de la angajați, și prin încurajarea rezultatelor pozitive.

Din păcate de la conducerea de la vîrf se sugerează uneori subtil că, cei din conducere nu vor să știe de practicile ilegale sau neetice ale angajaților, și dacă practica personalului, aflat în conducerea de vîrf a organizației, este cunoscută pentru folosirea resurselor organizației pentru plăceri personale, angajații de la nivelurile mai joase sunt susceptibili de a proceda la fel.

Fiecare manager este într-o poziție de influență asupra subordonaților. Toți managerii trebuie să acționeze ca modele etice bune și să dea tonul moralității în aria lor de responsabilitate, trebuie avut grijă ca aceasta să se facă de o manieră pozitivă și informală.

Stabilirea de obiective și comunicarea așteptărilor de importanță majoră este foarte importantă în această privință. Un surprinzător 64% din 238 de directori executivi dintr-un studiu au raportat că se simt sub presiunea de a-și compromite standardele personale pentru a atinge obiectivele companiei.

Un studiu al revistei "Fortune", din SUA, a arătat că 34% din subiecți consideră că președintele de companie poate crea un climat etic prin stabilirea de obiective rezonabile "astfel încît subordonații să nu simtă presiuni în direcția luării unor decizii neetice". Evident că un șef poate încuraja fără să vrea practici neetice exercitînd prea multă presiune pentru atingerea unor obiective prea dificile.

Un punct de pornire pentru problemele ridicate de etică în afaceri este examinarea ariilor acoperite de Codurile Etice publicate de diferite organizații. Aceste coduri scot în evidență:

– Conflictele de interese: apar, de foarte multe ori, motive de îngrijorare cu privire la modul în care managementul unei organizații poate pune, mai presus de binele organizației, interesul personal. Ideal ar fi ca directorii să nu ia decizii care să conducă la obținerea unor cîștiguri personale, dar acest lucru nu poate fi mereu pus în practică. De aici apare dilema eticii unor decizii de genul celor luate de către parlamentarii romîni cu privire la avantajele materiale (salarii, pensii private, diurne, etc.), nu tocmai mici raportate la nivelul mediu al veniturilor „muritorilor de rînd”, pe care și le acordă. În principiu autorecompensarea este etică doar în măsura în care este justificată de existenta unei contraprestații echivalente.

– Practica cadourilor: acordarea sau primirea de cadouri în lumea afacerilor a fost mereu o problema de etică delicată. Ideal ar fi ca aceste cadouri să nu fie privite ca mod de a influența afacerile. Totuși, cadourile sunt deseori privite ca semn de respect, de bunăvoință și atît.

Japonia este un foarte bun exemplu în acest sens deoarece cadourile sunt privite ca un lucru obișnuit în lumea afacerilor. În toate mediile, mărimea acestor cadouri este un factor cheie. Cadourile mici, simbolice, nu sunt percepute ca un atentat la etică, dar cadourile de valori foarte mari sunt inacceptabile.

Acest lucru este valabil și pentru „mita” plătită pentru încurajarea afacerilor, care este total inacceptabilă, dar trebuie recunoscut că apare ca o practică în multe țări și multe sectoare economice (cum ar fi industria de apărare).; de aceea, etic ar fi să nu se plătească sau să se primească mita.

– Confidențialitatea: în orice domeniu de activitate există anumite secrete care pot avea valoare comercială, dacă sunt relevate. De aceea, este importantă păstrarea confidențialității activității desfășurate. Problema care apare, din punct de vedere etic, este legată de deconspirarea unor activități desfășurate care sunt ilegale sau imorale. Cele mai multe coduri etice prevăd necesitate păstrării secretului profesional. Aici apare un nou concept care poate fi utilizat în ideea informării celor în drept fără ca repercusiunile unei asemenea acțiuni să cadă asupra celui în cauză.

– Produsele și producția: este cunoscut faptul că societatea așteaptă respectarea anumitor standarde în ceea ce privește procesul de producție și produsele obținute (acest lucru este valabil și pentru serviciile prestate). Nerespectarea acestor standarde poate conduce la apariția unor critici severe la adresa producătorilor sau prestatorilor.

– Practicile cu privire la angajați: tratamentul vis-a-vis de angajați este o problema de etică cu care se confruntă lumea afacerilor. Este important că relația angajator-angajat să fie una onestă.

Organizațiile profesionale, indiferent de mărimea lor, încearcă de obicei, sau ar trebui să încerce, să soluționeze aceste probleme într-un cod etic scris și totodată executînd o etapă importantă în succesul companiei.

1.3. Afacerile în perspectivǎ macrosocialǎ

Ideea de bază a specialiștilor în business ethics care abordează afacerile dintr-o perspectivă lărgită este aceea că toți membrii societății au diferite nevoi materiale, pe care trebuie să le satisfacă sistemul economic, prin activități de producție, prestări de servicii, distribuție, repartiție etc. Pentru că oamenii au nevoie de hrană există agricultura și industria alimentară; pentru că oamenii au nevoie de îmbrăcăminte există industria textilă; pentru că oamenii au nevoie de locuințe există industria de construcții etc. Afacerile nu reprezintă singurul mod posibil în care pot fi satisfăcute aceste nevoi materiale. Ele s-au impus, o dată cu ascensiunea capitalismului, ca fiind, cel puțin pînă în momentul de față, soluția cea mai eficientă de a susține o creștere economică rapidă și constantă (deși nu lipsită de crize și perioade mai dificile), o sporire a eficienței economice, a calității și varietății produselor și serviciilor, o scădere relativă sau absolută a prețurilor etc.

Esențial este faptul că nu societatea există pentru ca oamenii de afaceri să profite de pe urma ei, ci, dimpotrivă, afacerile există pentru a satisface nevoile sociale.

Privind lucrurile din perspectiva unei singure întreprinderi comerciale, se poate trăi cu iluzia că există o piață, un capital disponibil, o sumă de furnizori și competitori, din care un ins sau un grup cu inițiativă poate scoate niște profituri mai mult sau mai puțin frumușele; totul e să procedeze așa cum trebuie. O anumită firmă sau companie poate spune: existăm și funcționăm datorită inițiativei deținătorilor de capital, acționarii noștri, datorită competenței managerilor noștri și datorită hărniciei și abnegației salariaților noștri; suntem în business pentru că ne străduim să oferim produse ori servicii mai bune decît competitorii noștri, pentru că suntem eficienți și corecți. Prin urmare, succesul nostru în afaceri este numai rezultatul muncii, al inteligenței și corectitudinii noastre, a tuturor, de la portari și șoferi pînă la vîrfurile Consiliului de administrație.

Privind relațiile economice la nivel macrosocial, se vede cu totul altceva, și anume faptul că, fără nevoile de consum ale populației, n-ar exista afaceri de nici un fel. Că o firmă sau alta merge bine sau prost, în funcție de management și de conjuncturi, este un lucru de înțeles. Dar faptul că există firme în general este cu totul altceva și, la acest nivel de analiză, raportul dintre afaceri și societate se modifică radical: scopul unei firme este, într-adevăr, așa cum spune Sternberg, să scoată un profit cît mai mare pentru proprietarii ei; scopul sau, mai bine spus, funcția social-economică a firmelor ca sistem de piață concurențială nu mai este profitul întreprinzătorilor, ci satisfacerea în cît mai bune condiții a nevoilor sociale ale consumatorilor, printre care se cer enumerate nu numai nevoile de consum, ci și nevoia unui loc de muncă și a unor mijloace de trai, nevoia de a trăi într-un mediu natural nepoluat sau nevoia unor servicii publice vitale, precum educația, sănătatea, justiția etc.

Adepții perspectivei lărgite nu încearcă să impună oamenilor de afaceri alte datorii și obligații morale decît acelea pe care le susține și egoismul luminat sau interesul rațional. Toată disputa se poartă asupra motivelor pe care se întemeiază și prin care se legitimează aceste datorii și răspunderi morale. Pentru mulți oameni gîndul că sunt tratați corect numai din calcul interesat este pur și simplu inacceptabil.

Milton Friedman și-a expus într-un articol de cîteva pagini cîteva idei extrem de clare și de coerente, bazîndu-se în primul rînd pe starea de fapt a relațiilor economice de piață, din care a extras cu rigoare logică impecabilă consecințele de ordin etic ale premiselor sale, adresîndu-se cu precădere oamenilor de afaceri și managerilor, într-o limbă pe înțelesul acestora. Adversarii săi, din ce în ce mai numeroși, sunt, în imensa lor majoritate, academici care pretind că vorbesc în numele societății civile, al opiniei publice și, în ultimă instanță, al umanității dornice de dreptate și progres, căreia i se adresează într-un limbaj sofisticat și artificial, inventînd o vastă și absconsă terminologie, asupra căreia nici măcar ei nu sunt de acord.

Noi am fi fericiți, în actuala fază de tranziție, ca economia de piață să fie lăsată și chiar încurajată să funcționeze, dînd fiecăruia o șansă de a-și purta singur de grijă – nu într-o lume perfectă, dar măcar într-una cu reguli clare și aplicate nediscriminatoriu, în favoarea unor grupuri de paraziți sociali, transformați într-o eternă masă de asistați sociali, sau în favoarea unor grupuri clientelare ale potentaților politici. Poate că într-o bună și, din păcate, foarte îndepărtată zi, economia de piață din Romînia va fi suficient de matură pentru a putea să asimileze o serie de corecții sociale pentru atenuarea nedreptăților și inegalităților sociale, punînd frîne unor companii ajunse prea potente și scăpate de sub controlul societății. Poate. Dar pînă atunci trebuie să fie create și lăsate să se dezvolte aceste companii private puternice și competitive pe piețele internaționale, a căror putere și eficiență economică să forțeze și eficientizarea companiilor din sectorul public – deocamdată adevărate monopoluri care își pot conserva ineficiența și iraționalitatea pe seama exploatării nerușinate a publicului. Iar intervenția, atît de glorificată în Europa, a statului în economia romînească face ca un miner necalificat, un portar sau un șofer de la o regie autonomă să aibă venituri bănești mai mari decît un medic, un profesor sau un funcționar public, iar în multe sectoare salariile plătite de stat sunt mai mari decît cele din sectorul privat – situație de-a dreptul incompatibilă cu noțiunea de economie de piață funcțională.

Indiferent de la care principii s-ar porni, concluziile practice sunt aceleași: urmărirea inteligentă și eficientă a profitului solicită o atenție permanentă față de interesele și preferințele publicului. Disputele – mai mult de natură conceptual teoretică și ideologică – se poartă în legătură cu ordinea de priorități teleologice: respectul față de public din dorința maximizării și a consolidării profitului sau, dimpotrivă, obținerea de profit drept urmare a satisfacerii în cît mai bune condiții a intereselor consumatorilor și a celorlalte categorii de stakeholders. Dată fiind această identitate a consecințelor practice, am putea fi tentați să considerăm că disputa privind motivele este una pur scolastică și complet irelevantă.

Din punct de vedere etic, lucrurile nu stau chiar așa. Motivația actelor noastre este extrem de semnificativă și, după cum bine arată Kant, actele interesate nu au valoare morală, ci una pur instrumentală. Ieșirea din capcanele acestei dispute sterile presupune o delimitare clară a perspectivei teoretice. La nivel microeconomic, Sternberg pare să aibă dreptate. Omul de afaceri nu este un strateg preocupat de mersul înainte al întregii societăți și de eradicarea tuturor relelor și strîmbătăților de pe lume; treaba lui este să își conducă firma cît mai bine, adică să obțină profituri cît mai substanțiale, ceea ce presupune respectarea legii și oferta unor produse și servicii căutate și apreciate de consumatori. La nivel macrosocial, Laura Nash are dreptate. Oamenii de afaceri, priviți în ansamblu, nu sunt decît celulele unui organism a cărei funcție principală nu este aceea ca unii indivizi să obțină profituri pe seama altora, ci satisfacerea nevoilor de consum ale întregii societăți; treaba lor este să ia acele decizii care sunt de natură să răspundă cerințelor publicului, fiind recompensați prin profiturile lor pentru acest lucru.

Dilema pare fără soluție atîta timp cît, printr-o excesivă abstractizare, se separă în teorie ceea ce, în realitate, este întotdeauna unit: omul de afaceri, ca agent economic, și omul pur și simplu. Înainte de a fi „om de afaceri”, capitalistul este un om ca oricare altul, cu limitele și aspirațiile sale morale de ordin general uman.

Sunt oameni de afaceri cu o înaltă conștiință morală, care îi determină să acționeze și în afaceri cu maximă scrupulozitate; sunt și oameni de afaceri cu o conștiință morală mai precară, care îi face să acționeze cu mai puține scrupule în activitatea lor profesională. Pe de altă parte, toți oamenii de afaceri trebuie, prin chiar statutul lor, să ia decizii care să fie profitabile, ceea ce îi obligă pe toți să facă anumite calcule și să acționeze potrivit anumitor reguli.

Important este faptul că, indiferent de motivație, ambele strategii sunt complementare și nu radical opuse, ajungînd la aceleași concluzii practice: urmărirea profitului pe termen lung exclude un comportament rapace și iresponsabil față de consumatori, salariați, furnizori, creditori, competitori etc. Dimpotrivă, un bun om de afaceri – adică unul care cîștigă bine din ceea ce face – este acela care nu uită nici o clipă de interesele numeroaselor categorii de stakeholders, străduindu-se a veni în întîmpinarea cerințelor acestora.

CAPITOLUL II

ANALIZA ACTIVITĂȚII ECONOMICE A S.A. “ARTIMA”

2.1. Istoria și profilul întreprinderii S.A. ”Artima”. Caracteristica generală

Fabrica de articole de marochinarie din Chisinau a fost fondata in anul 1945 pe baza unui atelier de manufactura parasit. Catre acel timp fabrica ocupa 22 m2, avea 35 de angajati si un volum de productie anual egal cu 76,4 mii ruble. Primele articole produse au fost portmoneuri , apoi genti pentru dame si ghiozdane pentru elevi. Aproape toate operatiile se efectuau manual, in afara celor de confectionare (efectuate la masinile de cusut).

In anul 1971 intreprinderea a primit in exploatare spatii noi, inzestrate cu echipament si tehnologii progresive, avind o capacitate de productie de 8840 mii ruble anual cu 1137 de angajati.

Multi ani la rind, „Artima” S.A. a fost unicul producator de articole de marochinarie din Moldova. S.A. „Artima” era printre cele mai bune fabrici din fosta Uniune Sovietica si – alaturi de producatorul din Minsk – o intreprindere prelucratoare de colectii fundamentale de modele care urmau a fi prezentate la seminarele internationale (cu o periodicitate de doua ori pe an) si erau propuse intreprinderilor spre implementare in productia de masa.

Odata cu schimbarile intervenite in viata politica, s-a schimbat si situatia economica din Republica Moldova. S-au intrerupt brusc relatiile creative cu celelalte intreprinderi, s-au destramat pietele traditionale, in Moldova au inceput sa apara mici intreprinderi private cu orientare in producerea articolelor de marochinarie si a crescut simtitor importul articolelor de aceaste natura. „Artima” S.A. nu a fost in stare sa se adapteze noilor conditii ale pietii din cauza greutatilor financiare si a parasit piata interna, orientindu-se spre clientela straina folosind materia prima a acesteia.

În anul 1981 intreprinderea a inceput o strinsa colaborare cu companiile straine din Bulgaria si Italia. Circa 50 de specialisti ai companiei (modelieri, specialisti pe furnitura, croitori, tehnologi, etc.) au fost antrenati in schimbul de experienta cu firmele din strainatate.

În 1989 a fost inceputa reutilarea tehnica a liniei pentru furnitura cu ajutorul companiei Italiene HAWAI. Catre 1991 specialistii de la Artima si-au facut studiile in Italia, invatind sa lucreze cu setul nou de echipamente. Linia instalata permite confectionarea unui spectru larg de elemente de furnitura destinat intreprinderilor producatoare de incaltaminte, mobila, tricotaje, confectii. Capacitatile de productie pot satisface atit necesitatile pietii locale, cit si a celei straine. Dar pina la moment nu este finisata instalarea intregului set de echipamente: lipsesc instalatiile de purificare, ceea ce nu permite utilizarea tuturor posibilitatilor de producere a accesoriilor metalice (unele operatii galvanice necesita purificarea apei de reagentii chimici toxicogeni).

În 1993 compania a fost reorganizata in intreprindere de arenda avind 766 angajati. In iunie 1995 intreprinderea a fost privatizata, capitalul statutar fiind de 9,85 mln lei din care 63,4% apartin angajatilor , numarul carora catre acel moment a fost de 715.

Spre sfirsitul anului 1996 in comun cu Agentia „ARIA” a fost elaborat planul de restructurare a intreprinderii.

În aprilie 1997, „Artima” S.A. a incheiat Acordul-Memorandum cu Consiliul Creditorilor. In perioada actiunii Acordului-Memorandum, conform planului de restructurare a intreprinderii, „Artima”S.A. a reusit relansarea productiei si a obtinut rezultate pozitive.

În anul 1997 a fost incheiat un contract ce prevedea lucrul in lohn cu o intreprindere germana – „Stratic”. Acest contract continua si in prezent.

În anul 1999 la intreprindere a inceput implementarea sistemului „20 keys”. Politica calitatii la intreprindere este orientata spre satisfacerea la maximum a cerintelor clientilor si colaborarea profitabila cu acestia.

În anul 2000 S.A. „Artima” ii este decernat premiul de stat pentru realizari in domeniul calitatii si competitivitatii. In anii 2002-2003 are loc finalizarea achitarii datoriilor istorice a intreprinderii.

În prezent intreprinderea isi desfasoara activitatea in baza relatiilor contractuale pe termen lung, fapt ce asigura stabilitatea financiara si protectia sociala a angajatilor. Anul 2006 este anul imbunatatirii procesului de producere, cresterii productivitatii muncii si a salariilor muncitorilor.

S.A. „Artima” actualmente este unul din putinii agenti economici care exporta 98,1% din volumul total al productiei. Cota parte oferita pietei locale este de 1,9%.

Venitul din vinzari in anul 2004 a atins 21529 mii lei si in comparatie cu anul 1997 (inceputul restructurarii) s-a marit de 10,3 ori. Salariul mediu lunar la 1 lucrator in anul 2006 a atins 1443 lei si in comparatie cu anul 1997 s-a marit de 5 ori. In perioada anilor 2000-2005 „Artima” S.A. a efectuat investitii in mijloace fixe in valoare de – 7,5 mln lei.

„Artima” S.A. este o intreprindere strategic orientata. Deviza intreprinderii : ”Arta si stil” . Misiunea „Artima” S.A. este de a transforma procesul de transport al bunurilor personale in unul comod, modern si sigur.

Angajatii “Artima” S.A. sunt cel mai valoros activ al acesteia. Angajamentul primordial al managementului de virf este asigurarea increderii depline a tuturor angajatilor in viitorul prosper al “Artima” S.A.

Fabrica de articole de marochinarie “Artima” are forma juridica Societate pe Actiuni. Adresa: or. Chisinau, str. Calea Iesilor 6. Ramura industriala: industrie usoara, in subordonarea Ministerului Industriei.

Întreprinderea “Artima” S.A. a fost inregistrata ca Societate pe Actiuni la 22 iunie 1995 de catre Camera Inregistrarii de Stat a Ministerului Justitiei in Baza Procesului-verbal N1 al Adunarii de Constituire a Societatii pe Actiuni Fabrica de articole de marochinarie din 16 iunie 1995, numarul de inregistrare 10504360. Ulterior, intreprinderii “Artima” S.A. i s-au atribuit si celelalte coduri legale necesare:

Codul fiscal: 173563-05

Codul statistic: 0031681

La momentul inregistrarii capitalul statutar al intreprinderii era de 9850332 lei, împartit in 2462583 actiuni a cite 4 lei fiecare. Distribuirea actiunilor la momentul efectuarii privatizarii este prezentata in tabelul ce urmeaza:

Tabelul 1: Distribuirea actiunilor la momentul efectuarii privatizarii:

Conform rezultatelor licitatiei, la care au fost propuse actiunile “Artima”, 179017 actiuni in suma de 716068 lei au fost procurate contra bonuri de un numar de fonduri investitionale (7,3 % din total capital).

Contractul de constituire a Societatii pe Actiuni “Artima” si Statutul intreprinderii corespund cerintelor legale si activitatii intreprinderii.

Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate asupra cladirilor administrate de intreprindere au aparut in baza Hotaririi Guvernului N287 “Cu privire la modul de reorganizare a intreprinderilor de stat si de arenda in Societati pe Actiuni” din 13 mai 1994. In baza acestei hotariri edificiile si cladirile se aflau la balanta intreprinderii si sunt incluse in fondul statutar.

Dreptul comercial. Întreprinderea a depus cerere de inregistrare a denumirii si a marcii de firma, a fost deasemenea obtinut certificatul de prioritate (document ce certifica nerepetarea denumirii in limitele Europei), dar oformarea a fost stopata din cauza lipsei de mijloace banesti. Întreprinderea nu detine brevete si licente, deasemenea nici nu utilizeaza brevetele sau licentele tertilor. Activitatea de cercetare si dezvoltare la intreprindere a fost exprimata in anii precedenti de propunerile de rationalizare a muncii, insa nu exista o sistema de colectare a lor.

Situatia juridica a inchirierilor, locatiilor de gestiune si a concesiunilor. Întreprinderea nu are in administrare inchirieri, locatii de gestiune sau concesiuni. Spatiile date in arenda de catre intreprindere sunt reflectate in urmatorul tabel:

Tabelul 2: Informatie din contractele de arenda a spatiilor intreprinderii

Politica de acordare in arenda este individuala, luind in consideratie particularitatile spatiilor acordate precum si atributiile personale fata de client.

Produsele cu marca „Artima” S.A. apartin celei mai inalte clase a articolelor de marochinarie confectionate atit mecanic cit si manual, avind asa caracteristici ca:

Articole de diferite dimensiuni, culori, marimi tip;

Sunt confectionate in serii mari – de uz cotidian;

Articole la moda, confectionate la comanda;

Folosirea materiei prime ca: pielea furnizata de comandatar de lohn – artificiala sau combinatii de diferite tipuri.

La momentul actual intreprinderea lucreaza numai in lohn (conform contractului cu „Stratic”, care implica fabricarea articolelor cu o tehnologie noua de producere):

Articole de marochinarie (100% din vinzari);

Accesorii metalice (furnitura) si decorative cu acoperire speciala.

Ciclul tehnologic de producere a articolelor de marochinarie reprezinta un proces finit, care include in sine: pregatirea doselei, asamblarea peretelui din fata, operatii de cleire, asamblarea botanului, coaserea chederului, imbracarea valizelor pe carcas, montarea furniturii, finisarea valizelor, marcare, control, depozitarea produsului finit.

Desi succesele atinse de „Artima” S.A. in anumite domenii ale activitatii sale sunt evidente, managementul strategic in intreprinderea examinata trebuie sa asigure si depasirea unor probleme existente, fiind determinata de faptul ca industria usoara se caracterizeaza printr-o concurenta acerba.

În respectiva activitate, este necesar sa se porneasca de la principala dificultate existenta la moment – instabilitatea si incertitudinea fluxurilor banesti la „Artima” S.A. In acest scop ar trebui sa se ia o politica consecventa, fundamentata cu privire la mijloacele banesti. In aceasta privinta urmeaza sa se aplice instituirea unui control financiar centralizat si eficient din momentul depistarii declinului in performantele financiare ale S.A. „Artima”.

O astfel de actiune ar viza, in principal, realizarea de estimari realiste ale fluxurilor de numerar viitoare, fundamentarea bugetelor de venituri si cheltuieli totale ale „Artima” S.A. in totalitate, si pe departamente (directii de activitate) ca parte componenta a strategiei corporative.

Un alt inconvient il prezinta conducerea complicata, care consta din mai multe elemente subordonate ( adunarea generala, consiliu de observatori, organul executiv, comisia de cenzori, alte departamente, sectii) ce vizeaza activitatea de baza a societatii. Conducerea apare ca un element complicat, de cele mai multe ori, din cauza divergentelor aparute intre nivelele de conducere. Aceste neintelegeri se manifesta deseori la nivel de opinii diferite, de informatii false sau incorecte percepute, de distorsionare a continutului mesajelor ce reflecta activitatea societatii. Uneori, in cazul transmiterii mesajelor cu continut de informare, atit in mod ascendent, cit si descendent, apare riscul filtrarii informatiei, ceea ce poate duce la luarea de decizii eronate si la aparitia neintelegerilor la nivel de personal. Pentru a rezolva aceasta problema, organele de control, instituie la nivel de S.A., ar fi obligate sa recurga la o supraveghere stricta a modului de transmitere a informatiei, si nu in ultimul rind sa tina cont si de sursa de informare (informatorul sau emitatorul de informatie). O alta masura ar fi asigurarea feed-back-ului informational, care ar conduce la eficientizarea procesului de comunicare in cadrul societatii.

În aceasta ordine de idei, exista posibilitati mai mari de neintelegeri si dezacorduri in actul decizional. Aceasta devine destul de evidente in cazul cind o parte din actionari isi sustin opiniile ca juste si valabile, iar cealalta parte nu doreste sa renunte la propriile puncte de vedere. Pentru a rezolva aceasta dilema, devine necesara „educarea” in constiinta a spiritului de echipa, care va activa si va tinde spre realizarea unui scop comun si in interes social.

Un alt aspect negativ in calea dezvoltarii „Artima”S.A. il reprezinta faptul ca aceasta este supusa impozitarilor impovaritoare. O alta nuanta ce tine de impozitare, se refera la actionarii persoane straine, pentru care are loc impozitarea dubla. Aceasta situatie ar putea fi ameliorata prin adoptarea unor proiecte de legi ce ar viza activitatea de durata a intreprinderii si dezvoltarea cit mai eficienta si mai competitiva a acesteia. Ar fi necesar de a acorda careva facilitati fiscale, de a incheia cu anumite institutii bancare contracte, prin care acestea s-ar oferi sa ocorde credite cu o dobinda bancara redusa pentru o anumita perioada de timp.

Reducerea stocurilor de prisos este o alta activitate de o importanta deosebita in cadrul procesului de eficientizare activitatii companiei, mai ales in cazul in care la „Artima” S.A. exista stocuri de materii prime care nu-si gasesc utilizare in procesul de producere a societatii respective. In ceea ce priveste reducerea stocului de productie in curs de executie, aceasta se poate realiza la ”Artima” S.A. prin imbunatatirea metodelor si tehnicilor de programare si optimizare a procesului de productie propriu-zis.

Lipsa finantarii se rasfringe negativ asupra relatiilor cu clientii straini, intreprinderea folosind ca conditie de plata – plata in avans. Aici se poate afirma ca in industria usoara, mai ales cind se negociaza cantitati mari este foarte riscant sa incepi producerea articolelor fara a avea certitudinea comenzii, pentru ca la o comanda mare intreprinderea poate intrerupe anumite comenzi sau sa le amine, pentru a indeplini o comanda mai mare.

Întreprinderea are un singur finantator, aceasta situatie ii pune in pericol existenta, din cauza dependentei depline de ei, de aceea compania cauta noi cooperatori.

O mare problema pentru „Artima”S.A. este uzura mijloacelor fixe, multe din utilaje depasesc virsta 20 de ani, acestea nu functioneaza si ocupa spatiul de utilizare productiva, aceste utilaje ar putea fi vindute respectiv spatiul sa fie dat in exploatare sectiilor productive.

O alta problema cu care se confrunta „Artima” S.A. este insuficienta de cadre (circa 260 muncitori). Pe piata exista multe companii care au nevoie de croitoresre (lucreaza in lohn) respectiv disponibilii isi aleg locurile mai atractive din punct de vedere al conditiilor mai bune de munca, salariilor mai mari.

Ca rezultat intreprinderea trebuie sa mareasca salariile si conditiile de munca sau sa mareasca productivitatea muncitorilor fara atragerea altor muncitori (prin procurarea de utilaje performante).

Cu toate acestea, prin aplicarea solutiilor moderne de management si acordarii in continuare a unei atentii deosebite calitatii, S.A.”Artima” va depasi greutatile si isi va extinde activitatea demonstrind ca este un agent economic important in republica.

Drept surse de informație pentru efectuarea analizei economico-financiare a S.A. “Artima” au fost rapoartele financiare de la întreprindere. Informația utilizată la efectuarea analizei economico-financiare a S.A. “Artima” a fost colectată din secția de comerț, secția de desfacere, secția de marketing și secția de planificare a S.A. “Artima”.

În baza informației acumulate s-a efectuat o analiză a indicilor de bază a activității economico-financiare a S.A. “Artima”. Analiza indicilor a fost efectuată prin așa metode ca: comparația, metoda substituției în lanț, metoda sporului mediu.

. Analiza indicatorilor economico – financiari ai companiei

În prezent, întreprinderea își desfășoară activitatea într-o perioadă economică, cînd piața de desfacere este foarte flexibilă. Conform analizei activității financiare a întreprinderii în ultimii ani, avem următoarele date statistice și indicatori economici care caracterizează activitatea ei. Tot aici este reprezentată influența strategiei de diversificare prin sortiment și influența ei asupra indicatorilor economici, ce caracterizează activitatea financiară a întreprinderii.

Analiza activității economico-financiare a întreprinderii arată flexibilitatea indicatorilor economici în diferite perioade de timp. Conform datelor raportului financiar pe anul 2010, sunt analizați următorii indicatori economici:

Structura veniturilor din vînzări pe tipuri de activitate operațională;

Aprecierea dinamicii și structurii profitului (pierderii) pînă la impozitare;

Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operațională;

Aprecierea în dinamică a mărimii și structurii profitului (pierderii) din activitatea neoperațională;

Aprecierea dinamicii rentabilității veniturilor din vînzări;

Analiza structurii patrimoniului întreprinderi;

Calculul și analiza factorială a patrimoniului net;

Analiza dinamicii lichidității prin metoda expres;

Analiza coeficienților de îndatorare a întreprinderii.

Toate calcule sunt realizate în tabele, unde sunt comparați doi ani de activitate operațională a întreprinderii, anii 2009 – 2010.

Tabelul 1

Structura veniturilor din vînzări pe tipuri de activitate operațională 2010

Din datele prezentate în tabelul 1, rezultă că activitatea operațională a S.A. „Artima”, este multilaterală, diversificată și cuprinde 3 direcții: producerea și comercializarea mărfurilor și prestarea serviciilor. În componența tipurilor de activitate operațională, ca gen principal, se evidențiază detașat producerea, cota căreia este predominantă și crescătoare (de la 95,20 la 96), o tendință inversă remarcînduse la veniturile înregistrate din comercializarea mărfurilor, înregistrînd o scădere de 0,12 puncte procentuale.

În dinamică se observă variabilitatea structurii veniturilor din vînzări. Constatăm că unele direcții de activitate operațională au înregistrat reduceri. O contribuție nesemnificativă la micșorarea veniturilor din vînzări în ansamblu a adus scăderea volumului serviciilor prestate. Cota acestui tip de activitate în anul de gestiune a alcătuit 3,94% sau cu 0,68% mai puțin decît în perioada corespunzătoare a anului precedent.

Tabelul 2

Aprecierea dinamicii și structurii profitului (pierderii) pînă la impozitare 2010

Din datele rezultate în tabelul 2, rezultă că „Artima” S.A. a obținut un rezultat financiar negativ atît în anul de gestiune, cît și în cel precedent. În anul de gestiune mărimea pierderii a constituit 94773 lei, ceea ce reprezintă o creștere cu 405138 lei față de aceeași perioadă a anului precedent. Micșorarea profitului pînă la impozitare a fost determinată de diminuarea mărimii profitului cîștigat din activitatea financiară cu 188,8%, ce au condus la reducerea mărimii profitului contabil cu 1043269 lei.

Totodată, asupra mărimii profitului pînă la impozitare a influențat pozitiv reducerea pierderilor din activitatea operațională, care a contribuit la majorarea profitului contabil cu 1519856 lei.

Este de menționat că ponderea cea mai mare, în suma totală a profitului contabil, deține profitul obținut din activitatea investițională și financiară, ceea ce este apreciat negativ, deoarece reflectă desfășurarea defectuoasă a activității de bază a întreprinderii.

Tabelul 3

Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operațională 2010

În baza datelor obținute în tabelul 3, putem afirma că profitul obținut de S.A. „Artima” din activitatea operațională în anul de gestiune a crescut cu 1519856 lei față de cel precedent. Această creștere a fost condiționată de diminuarea mărimii altor cheltuieli operaționale, care au contribuit la creșterea profitului din activitatea operațională cu 791446 lei precum și majorarea profitului brut cu 1328916 lei. Totodată, diminuarea altor venituri operaționale și majorarea valorii cheltuielilor comerciale și a celor generale și administrative în anul de gestiune față de cel precedent a condiționat micșorarea profitului din activitatea operațională cu 469615 lei, 30145 lei, respectiv cu 100746 lei.

Analiza detaliată a factorilor, ce au determinat diminuarea mărimii profitului din activitatea operațională, a fost efectuată în baza datelor Raportului privind rezultatele financiare.

În cazul unei gestionări mai eficiente a cheltuielilor comerciale și a celor generale și administrative, întreprinderea va putea pe viitor să-și majoreze profitul din activitatea operațională.

Tabelul 4

Aprecierea în dinamică a mărimii și structurii profitului (pierderii)

din activitatea neoperațională 2008

Din tabelul 4 rezultă că din activitățile neoperaționale S.A. „Artima”, în anul de gestiune, spre deosebire de cel precedent, a înregistrat un declin, atingînd cota de 75748 lei, dat fiind faptul că în aceeași perioadă a anului precedent s-a înregistrat un profit de 1190466 lei.

De menționat că ponderea cea mai mare în suma totală a rezultatului din activitățile neoperaționale, în anul de gestiune, revine profitului obținut din activitatea de investiții – 69,36%, înregistrînd o creștere de 58,94% față de anul precedent.

Dat fiind faptul că și profitul din activitatea de investiții, precum și profitul din activitatea financiară au înregistrat scăderi în dinamică, putem menționa că întreprinderea momentan dispune de rezerve interne care ar trebui analizate prioritar.

Rentabilitatea întreprinderii

Rentabilitatea ca formă de exprimare a eficienței economice a întreprinderii este un indicator important, ce stă la baza adoptării deciziilor economico-financiare. Indicatorii rentabilității sunt calculați și prezentați în tabelul 5.

Tabelul 5

Aprecierea dinamicii rentabilității veniturilor din vînzări 2010

Din calculele efectuate în tabelul 5, putem constata la S.A. “Artima” o creștere a tuturor indicatorilor de rentabilitate față de nivelul anului precedent. Astfel, nivelul rentabilității veniturilor din vînzări, calculat în baza profitului brut, în anul precedent a constituit 16,27%, adică la un leu venit din vînzări întreprinderea a cîștigat 16,27 bani profit brut, iar în anul de gestiune 25,82 bani, astfel înregistrînd o creștere de 9,55 puncte procentuale. De asemenea, rentabilitatea veniturilor din vînzări, calculată în baza profitului din activitatea operațională, s-a mărit față de anul precedent cu 13,35%, iar mărimea profitului contabil obținut la un leu venituri din vînzări a crescut de la minus 4,35 bani în anul precedent la minus 0,77 bani în anul de gestiune.

La S.A. „Artima”, în anul precedent, nivelul rentabilității venitului din vînzări (calculat în baza profitului net) a constituit 4,35%, pe parcursul perioadei de gestiune nivelul acestui indicator crescînd cu 3,58% pe baza profitului net constatat în anul raportat.

Deci, putem menționa că la S.A. „Artima”, este o situație relativ favorabilă, însă care cere o monitorizare detaliată pentru a se reuși a se menține această tendință pozitivă în dinamică a tuturor indicatorilor de rentabilitate și pe viitor.

Tabelul 6

Analiza structurii patrimoniului întreprinderii 2010

Informația conținută în tabelul 6 atestă faptul că în structura patrimoniului S.A. „Artima”, prevalează activele materiale pe termen lung. Totodată, se observă majorarea absolută și relativă a acestei grupe de active. Dacă la începutul perioadei de gestiune mijloacele fixe au constituit 50,55 la sută din totalul patrimoniului disponibil, atunci la sfîrșitul perioadei, cota activelor materiale pe termen lung a alcătuit 52,13%, adică cu 1,58% mai mult. Considerabil a scăzut cota mijloacelor bănești care la sfîrșitul anului de raportare a alcătuit 14,27% din totalul activelor, ceea ce este cu 3,09% mai puțin decît la început. Se observă micșorarea absolută și relativă a resurselor economice sustrase în decontările cu debitorii. Cota creanțelor s-a redus pe parcursul anului cu 1,34% (de la 18,38% la începutul perioadei la 17,04% la sfîrșitul acesteia). Restul modificărilor survenite în structura patrimoniului S.A. „Artima” nu au fost semnificative.

Tabelul 7

Calculul și analiza factorială a patrimoniului net 2010

Din calculele efectuate în tabelul 7, rezultă că la sfîrșitul perioadei de gestiune S.A. „Artima” dispune de un patrimoniu net în sumă totală de 21995084 lei deși a avut loc o scădere a activelor totale cu 955306 lei. Totodată, micșorarea datoriilor pe termen scurt a majorat cu 208505 lei influența negativă a diminuării activelor totale.

Tabelul 8

Analiza dinamicii lichidității prin metoda expres 2010

Coeficienții lichidității sînt peste limitele admisibile, lichiditatea curentă înregistrînd o ușoară creștere în dinamică, ceea ce denotă o majorare a volumului stocurilor de mărfuri și materiale și a creanțelor. În același timp coeficientul lichidității intermediare a suferit o ușoară creștere cu circa 0,09, fară a se încadra în ambele perioade de referință, în limita admisibilă de 0,7-0,8. Lichiditatea absolută are un caracter relativ constant. Deși nu se încadrează în limita de 0,2-0,25, evidențiind astfel o abundență de mijloace bănești pentru achitarea datoriilor pe termen scurt, ea nu a suferit abateri considerabile nici pe parcursul anului de referință.

Particularitățile formării și utilizării capitalului prin îndatorare impune întreprinderii anumite restricții ce au ca scop păstrarea unui anumit grad de independență financiară pentru a putea acoperi, pe baza rezultatelor obținute, costul capitalului împrumutat, iar activitatea să rămînă și în continuare eficientă. Astfel de restricții se impun în legătură cu apariția unor riscuri la care sînt expuși creditorii privind capacitatea de rambursare a împrumutului. Băncile și alte instituții financiare obligă întreprinderile la respectarea anumitor indicatori care reflectă capacitatea maximă de îndatorare în condiții de siguranță financiară. În acest context, se calculează doi indicatori selectivi, specifici:

1. Gradul de îndatorare globală (Ggl):

Gradul de îndatorare globală (Ggl)

sau

Gradul de îndatorare globală (Ggl)

Situația, în care valorile indicatorilor ating limita maximă, indică faptul că întreprinderea are capacitatea de îndatorare epuizată și nu mai poate spera la împrumuturi suplimentare, întrucît creditorii, împrumutînd în continuare, se expun unui risc suplimentar.

Gradul de îndatorare mai mic decît limitele stabilite, indică posibilitățile de îndatorare a întreprinderii.

Capacitatea maximă de îndatorare se calculează conform relației:

Capacitatea maximă de îndatorare = 2×Capital propriu,

iar capacitatea de îndatorare efectivă, la un anumit moment, este:

Capacitatea de îndatorare efectivă = 2×Capital propriu – Datorii totale,

conform bilanțului contabil.

2. Gradul de îndatorare globală (Gtr), măsoară capacitatea de împrumut, pe termen lung, a întreprinderii. Se calculează prin două formule:

(Gtr)

sau

(Gtr)

Indicatorul scoate în evidență proporțiile dintre împrumuturile pe termen lung și fondurile avansate în circuitul economic și relevă faptul dacă întreprinderea și-a epuizat sau nu accesul la noi credite pe termen lung. Mai mult decît atît, urmărind în timp nivelul ratelor de structură a capitalului pe o perioadă de mai mulți ani, se poate obține imaginea modului în care variază compoziția capitalului întreprinderii, se apreciază gradul de autonomie și independență financiară.

Tabelul 9

Analiza coeficienților de îndatorare a întreprinderii 2008

Calculele efectuate ne permit să observăm că întreprinderea beneficiază de posibilitatea unor împrumuturi generoase, dispunînd de o capacitate efectivă de îndatorare, în anul de gestiune, de 42959096 lei, bani de care ar putea beneficia din surse împrumutate pentru o eventuală finanțare suplimentară.

Dat fiind faptul că coeficienții de îndatorare globală și la termen sînt mult sub nivelul admisibil, și mai mult de atît, faptul că în dinamică acești coeficienți sînt practic constanți ne demonstrează că întreprinderea nu recurge la împrumuturi excesive, păstrînd nivelul lor într-o limită rațională, așa că riscul financiar este nul.

Analizînd raportul financiar pe anul 2010 în comparație cu rezultatele financiare din aceeași perioadă a anului precedent, am evidențiat indicatorii economici, care arată relansarea economică a întreprinderii și dezvoltarea permanentă a activității de desfacere. Una din cauzele acestei creșteri economice este eficiența sistemul managerial al întreprinderii și aplicarea succintă a planului strategic, precum și rezultatul planificării elocvente a strategiilor și luarea deciziilor corecte în aplicarea noilor proiecte inovaționale.

Necătînd la toate greutățile obiective, legate de situația economică dificilă din Republica Moldova, întreprinderea, se caracterizează printr-un grad satisfăcător de gestiune financiară.

CAPITOLUL III

Evaluarea normelor de etică în cadrul companiei ARTIMA și modalitățile de aplicare a acestora

3.1. Compatibilitatea dintre etică și afaceri. Metode de îmbunătățire a comportamentului etic

Într-o societate liberă “există o singură responsabilitate socială în afaceri – aceea de a utiliza resursele afacerii și de a o angaja în activități desemnate să sporească profiturile atît timp cît sunt respectate regulile jocului; adică, angajarea într-o competiție deschisă și liberă, lipsită de înșelătorie și fraudă.”

Argument: Scopul unei afaceri este de a se angaja în activități concepute pentru a-i spori profiturile. Dacă acest scop al afacerii este dezirabil, atunci toți cei care lucrează într-o afacere au obligația de a contribui la îndeplinirea sa.

Metode de îmbunătățire a comportamentului etic

Managerii pot recurge la mai multe metode daca doresc sa elimine comportamentul neetic in cadrul organizatiei. In acest sens, ei pot angaja persoane cu standarde etice ridicate, pot stabili coduri de etica, pot conduce pentru a da un exemplu pozitiv subalternilor, pot contura obiectivele unui post si pot evalua mecanismele de apreciere, pot organiza training-uri pentru imbunatatirea comportamentului etic, pot coordona audite sociale sau pot sa ii sprijine pe angajatii care se confrunta cu probleme etice. Luate individual probabil aceste actiuni nu vor avea un impact mare.

Dar atunci cand majoritatea vor fi implementate ca parte a unui program etic cuprinzator, angajatii vor detine potentialul de a imbunatatii climatul organizational, din punct de vedere etic, al firmei.

Insa nu exista garantii ca un program bine gandit va avea ca efect rezultatul scontat. De exemplu, compania Sears este cunoscuta ca o firma care incurajeaza practicile etice si, in fapt, detine un Birou de Etica si Practica in Afaceri. Totusi, programul etic al companiei nu i-a impiedicat pe managerii firmei sa incerce sa stranga fonduri ilegale.

Tinand cont ca oamenii sunt in stadii diferite de dezvoltare morala si poseda sisteme de valori personale diferite, selectia facuta de angajatorii unei organizatii ar trebui sa inlature candidatii pusi sub semnul intrebarii din punct de vedere etic.

Cauze ale comportamentului neetic in organizatie

Sondajele de opinie in randul angajatilor din firma, rezultatele studiilor de caz in cadrul trainingurilor organizate pentru instruirea in probleme de etica, raspunsurile la simularile pe calculator pe aceste teme au selectat urmatoarele cauze generatoare de practici incorecte:

· Dorinta de castiguri imediate

· Conflictul de roluri (cazul managerului de resurse umane care este nevoit să-și concedieze prietenul)

· Concurenta pentru resurse deficitare

· Personalitatea indivizilor

· Cultura organizatiei si a ramurii din care face parte firma

Codurile etice

De cele mai multe ori, nivelurile de aplicare ale eticii manageriale sunt clar precizate in codurile etice. Chiar daca nu au definitivat coduri de conduita sau coduri etice, inca de acum mai bine de doua decenii, multe din marile corporatii au instituit programe etice si au incadrat functionari care sa monitorizeze comportamentele etice in organizatii. Initial, codurile au fost dezvoltate de grupuri profesionale sub forma unor reguli deontologice si abia apoi s-a inregistrat o explozie a acestora in cadrul organizatiilor.

Modelul unui cod de etică profesională.

A. Toți membrii unei organizații (firme) vor acționa cu:

– responsabilitate și fidelitate față de nevoile publicului;

– corectitudine și fidelitate față de asociații, clienții, furnizorii și patronii firmei unde este angajat;

– competență prin devotament față de idealurile înalte ale onoarei personale și integrității profesionale;

B. Un membru al unei organizații (firme):

– va menține oricînd independente gîndirea și acțiunile sale;

– nu va exprima părerea sa asupra contractelor sau a declarațiilor financiare ale firmei,pînă nu deține mai întîi o relație cu clientul său pentru a determina dacă se poate aștepta ca opinia lui să fie considerată independentă, obiectivă și nealeatoare de către cineva care cunoaște toate datele;

– cînd pregătește raporturi financiare care exprimă o opinie asupra situației financiare a firmei destinate conducerii firmei, va prezenta toate datele materiale cunoscute de el pentru a nu omite o informație care ar putea să inducă în eroare; va aduna suficiente informații pentru garantarea exprimării acelor opinii și va raporta orice erori materiale de declarație sau devieri de la principiile profesionale general acceptate;

C. Un membru al unei organizații (firme):

– nu va dezvălui sau folosi nici o informație confidențială care privește afacerile patronului sau clientul sau decît atunci cînd acționează în sensul obligațiilor sale sau cînd o asemenea informație se cere dezvăluită pentru ca propria apărare sau pentru apărarea vreunui asociat sau unui angajat în orice proces legal sau împotriva oricărei presupuse incorectitudini profesionale, la ordinul autorităților legislative sau al conducerii sau al oricărui comitet al societății în exercițiul propriu al sarcinilor lor, dar numai în măsura în care este necesar în scopul respectiv;

– va informa patronul sau clientul de orice conexiuni sau interese de afaceri care i-ar putea interesa;

– în cursul exercitării obligațiilor sale în interesul patronului sau clientului sau, nu va păstra, primi, negocia sau dobîndi nici o taxa, remunerație sau beneficiu fără cunoștința și consimțămîntul patronului sau clientului său;

– va urma toate etapele rezolvabile în aranjarea oricărui angajament ca și consultant, pentru a stabili o înțelegere clară a scopului și obiectivelor lucrării înainte de începerea ei și va oferi clientului un cost estimativ, profitabil înaintea angajamentului, dar în orice caz, cat mai devreme posibil;

D. Un membru al unei organizații (firme):

– se va comporta față de ceilalți subordonați cu politețe și bună credință;

– nu va comite nici un act de natura sa discrediteze firma unde este angajat și nici profesia sa;

– nu se va angaja sau nu va consilia nici o afacere sau ocupație care în opinia societății este incompatibilă cu etica profesională a profesiei sale sau cu moralitatea societății sale;

– nu va accepta nici un angajament de verificare a unui alt subordonat angajat al aceluiași patron decît cu știința acelui subordonat sau în cazul în care legătura acelui subordonat cu lucrarea s-a încheiat. Excepție face membrul a cărui obligație nominală este să verifice lucrările altora.

– nu va încerca sa obțină vre-un avantaj asupra altor subordonați prin plata sau acceptarea unui comision pentru încheierea unui contract sau realizării unui serviciu;

– va susține principiile generale profesiei sale;

– nu va acționa cu răutate sau în alt mod prin care sa păteze reputația publică sau profesională a altui membru sau să împiedice realizările obligațiilor acestuia;

E. Un membru al unei organizații (firme):

– se va menține întodeauna la standardele de competență exprimate de cerințele academice și de experiența pentru admiterea în societate și pentru continuarea activității ca membru al organizației din care face parte;

– va împărtăși și altora din cadrul firmei sau a profesiei, cunoștințele pe care le deține și pe care se întemeiază profesia sa și va promova în general progresul organizației al cărei membru este sau a profesiei sale;

– își va asuma numai lucrări pentru care este abilitat prin natura pregătirii și experienței sale și atunci cînd este în interesul patronului sau clientului său, va angaja sau va sfătui patronul sau clientul să angajeze alți specialiști;

– va dezvălui tribunalelor societății orice practica sau acțiune incompatibila, neetică, ilegală sau necinstită a unui subordonat, care lezează reputația, demnitatea sau onoarea societății;

– se va strădui să se asigure că orice parteneriat sau compromis cu care se asociază ca partener, șef, director, inspector sau angajat funcționează după codul de etică profesională și regulile de comportament profesional stabilite de către societate.

3.2. Identificarea și evaluarea normelor de etică specifice companiei Artima

Toți cei care lucrează la Artima trebuie să dea dovadă de onestitate. Cinstea este una dintre valorile esențiale ale brandului și ne reprezintă în ceea ce suntem și felul în care acționăm.

Artima dorește să puie în practică valorile brandului în activitatea de zi cu zi. Și-au asumat astfel responsabilitatea că în tot ceea ce fac să fie onești, deschiși, dinamici, apropiați și inovativi. Activitatea lor se desfășoară în conformitate cu principiile de afaceri, iar obiectivul este de a depăși așteptările clienților și partenerilor de afaceri. Aceștia sunt ei.

Îngăduirea practicilor care distrug integritatea și reputația, afectează dezvoltarea pe termen lung și distruge relația cu comunitățile în care se desfășoară activitatea. Respingerea unor asemenea practici este fundamentală pentru a fi Artima.

Uneori este posibil ca angajații Artima să se confrunte cu situații „gri” în care opțiunea etică nu este evidentă. În astfel de momente sunt utile aceste norme; ele sunt menite să ajute să acționeze cu integritate și să ia decizii corecte. Aceste norme oferă exemple cu astfel de situații „gri” care ajută la înțelegerea modului corect de a acționa cînd angajații se confruntă cu opțiuni dificile.

De asemenea, ele prezintă structurile de sprijin înființate pentru a ajuta angajații în asemenea situații. Aceste norme sunt valabile pentru toate structurile grupului Artima. Toți angajații Artima trebuie să citească, să înțeleagă aceste norme și să se comporte în conformitate cu prevederile lor. Acolo unde politicile oficiale și legile locale sunt mai stricte în ceea ce privește conduita etică decît aceste norme, prevederile mai stricte trebuie întotdeauna respectate. Un angajat Artima nu va fi niciodată penalizat pentru pierderi survenite în urma respectării normelor.

Prevederile normelor de etică Artima:

Situație

Auzi întîmplător un coleg oferind sfaturi unui prieten care lucrează pentru un potențial furnizor despre cum poate cîștiga un contract cu Artima. Informațiile despre care discută nu au fost oferite și altor potențiali furnizori.

Conflictul de interese

Selecție justă sau avantaje nejustificate

Ce prevăd normele companiei?

De multe ori este dificil să dezvălui astfel de comportamente, dar Artima nu poate ști cu siguranță că a ales cei mai buni furnizori decît dacă procesul de selecție a fost corect. Este inacceptabil ca un furnizor să beneficieze de informații „din interior” în baza unor prietenii sau legături de familie, deoarece le-ar oferi un avantaj nemeritat. Trebuie să informezi managerul, care poate discuta problema cu persoana în cauză sau poate aborda cu echipa problema selecției corecte a furnizorilor.

Cadrul legal

Toți angajații Artima trebuie să respecte legile locale și naționale în vigoare oriunde în lume și nimic din ceea ce este cuprins în aceste norme nu trebuie perceput ca o încurajare a încălcării legilor în vigoare.

Conflictele de interese

Conflictele apar atunci cînd perspectiva unor beneficii personale, familiale sau economice influențează angajații să acționeze contrar intereselor Artima. Toți angajații Artima trebuie să-și păstreze obiectivitatea și să evite conflictele de interese sau situațiile care ar putea genera conflicte de interese. Pentru orice nelămuriri, ar fi bine de luat legătura cu managerul.

Exemple de activități care trebuie evitate :

influențarea recrutării, promovării sau salarizării membrilor de familie sau a prietenilor apropiați din cadrul Artima;

folosirea poziției deținute în favoarea firmelor unde lucrează prietenii sau membrii familiei pentru cîștigarea sau prelungirea contractelor cu Artima;

influențarea deciziilor referitoare la furnizori, clienți sau alți parteneri de afaceri de relațiile cu familia sau prietenii care lucrează pentru un furnizor, client sau partener Artima;

desfășurarea de activități pentru un furnizor sau concurent al Artima cît timp ești angajat Artima. În cele mai multe cazuri, pentru aceste activități ai nevoie de o aprobare prealabilă în scris de la managerul tău. În unele țări, desfășurarea de activități pentru orice altă companie că t timp sunteți angajat Artima este interzisă prin contractele de angajare.

înființarea de firme sau desfășurarea de activități pentru alte companii. Acestea

pot diminua timpul și atenția necesare îndeplinirii obligațiilor față de Artima. Angajații trebuie să fie precauți și să nu permită niciodată altor firme să îi pună într-o poziție de concurență cu Artima:

folosirea bunurilor companiei, inclusiv a conturilor de e-mail Artima, a numelui Artima sau a facilităților Artima în favoarea altor organizații în interes personal.

Cadourile

La Mulți Ani! Un simplu cadou sau o prelungire a contractului.

Situație

Colaborezi de doi ani cu un furnizor, iar reînnoirea contractului trebuie să aibă loc la sfîrșitul anului. De ziua ta de naștere primești o cutie de vin scump și o felicitare de la acest furnizor. Valoarea cutiei de vin este la limita pragului acceptat de Artima pentru cadouri, dar nu îl depășește.

Cum ar fi bine de procedat ?

Înainte de a accepta cadoul, este important să analizezi mai multe aspecte. În primul rînd, gîndește-te la procedurile aferente poziției tale. Ca urmare a poziției pe care o deții, s-ar putea să fii nevoit să refuzi toate cadourile din partea furnizorilor și ești obligat să respecți această regulă. În mod concret, dacă ai o funcție în departamentul de aprovizionare sau ești împuternicit de consiliul de administrație să aprobi pentru Artima contracte importante cu furnizorii, nu va fi niciodată potrivit să accepți astfel de cadouri din partea unui furnizor. În al doilea rînd, conform Normelor Artima, ești obligat să-ți păstrezi obiectivitatea în relațiile cu furnizorii. Conform Normelor, cadoul poate fi acceptat, pentru că valoarea acestuia nu depășește pragul stabilit, dar orice alte cadouri provenite de la acest furnizor trebuie refuzate sau donate în scopuri caritabile. Este recomandat să atragi atenția furnizorului asupra acestei reguli. De asemenea, se recomandă să iei în calcul posibilitatea ca acest cadou să se datoreze apropierii termenului de reînnoire a contractului. Dacă ai motive să crezi că de aceea ai primit acest cadou, atunci trebuie să-ți informezi managerul și departamentul de aprovizionare. Veți putea decide împreună care este cea mai bună măsură pentru păstrarea obiectivității. Este vital pentru Artima ca selectarea furnizorilor să se facă exclusiv în funcție de performanțe și să nu fie influențată prin cadouri.

Ce prevăd normele companiei?

Cadourile primite sau oferite de angajații Artima în cadrul activităților profesionale sunt considerate a fi cadouri pentru și de la Artima. Cadourile prea valoroase sau nepotrivite pot fi percepute ca modalități de influențare sau recompensare a deciziilor în afaceri.

Sunt considerate cadouri schimburile de beneficii între angajații Artima și persoane sau organizații din afara Artima, constînd în bani, reduceri, bunuri, protocoluri sau cadouri „în natură ”.

Pot fi acceptate cadouri de valoare modestă. Cu toate acestea, daca aceste cadouri modeste sunt primite frecvent pot fi considerate exagerate prin cumularea lor de-a lungul unui an calendaristic.

Cadourile care depășesc pragul stabilit trebuie refuzate politicos de către angajații Artima. Dacă acest lucru nu este posibil, declară aceste cadouri managerului tău, prezentînd împrejură rile în care le-ai primit. Acestea vor fi donate de Artima sau vor fi vîndute la licitație pentru strîngerea de fonduri în scopuri caritabile.

Este recomandat ca Artima să nu ofere cadouri care depășesc acest prag. Dacă, într-un caz excepțional, se oferă un cadou sau cadouri care depășesc pragul stabilit, trebuie să-ți informezi managerul și să-i explici situația.

Toate datele cu privire la cadourile (oferite sau primite) care depășesc pragul trebuie furnizate managerului tău.

Și cînd oferă cadouri, angajații Artima trebuie să respecte politica noastră cu privire la „plățile necuvenite”.

Ca parte a unui program, oficial aprobat, de popularizare a produselor și serviciilor noastre, produsele Artima sunt oferite uneori gratuit de către angajații Artima. Deoarece valoarea acestor produse și servicii poate depăși în unele cazuri pragul stabilit pentru cadouri, trebuie păstrate evidențe clare cu privire la persoanele cărora le-au fost oferite cadourile și împrejurările în care au fost oferite. Toate aceste date trebuie furnizate managerului tău.

În unele departamente, cum ar fi Aprovizionare sau Finanțe, se aplică reguli mai stricte și schimbul de cadouri nu va fi aprobat decît în condiții excepționale.

Protocolul în cadrul companiei

Conferință de lucru sau concediu de odihnă?

Situație

Un furnizor important al companiei te invită să participi la un atelier de lucru avînd ca temă „grupurile de utilizatori” și dezvoltarea de produse. Atelierul de lucru va avea loc într-o stațiune din Insulele Cayman, iar costurile de transport și cazare vor fi suportate de furnizor. Observi că atelierul va cuprinde în prima zi două ședințe de cîte trei ore avînd ca temă noile produse, iar în ultimele două zile sunt programate activități recreative și mese festive. Valoarea călătoriei va depăși pragul local, dar conținutul întîlnirilor din prima zi ar putea fi util.

Este cazul să participi?

Conferințele de acest gen pot oferi șansa unor schimburi prețioase de informații cu privire la nevoi și cerințe. Artima poate prezenta sugestii pentru îmbunătățirea serviciilor sau a produselor pe care le cumpărăm și le vindem mai departe clienților noștri. Cu toate acestea, este important și faptul că aceste ateliere nu pot fi percepute ca o modalitate de a influența preferințele Artima pentru un anumit furnizor. Pune-ți întrebarea dacă atelierul va fi util pentru Artima și cum te poți asigura de valorificarea acestui lucru. Dacă simți că vrei să participi doar datorită peisajului exotic, prezența ta nu ar fi indicată. În plus pentru a participa, trebuie să ai acordul managerului tău și să vă documentați împreună asupra motivelor pentru care este recomandat să participi. Astfel, și tu și Artima puteți răspunde cu încredere dacă apar întrebări în legătură cu atelierul de lucru.

În unele departamente, cum ar fi Aprovizionare sau Finanțe, se aplică reguli mai stricte și participarea la asemenea evenimente nu va fi aprobată decît în condiții excepționale.

Ce prevăd normele companiei?

Protocolul în cadrul companiei este un factor important în crearea imaginii Artima și a relațiilor sale de afaceri în multe colțuri ale lumii. Cu toate acestea, protocolurile excesive sau frecvente ar putea influența luarea deciziilor sau pot crea aceasta impresie.

Toate datele cu privire la protocolurile aprobate sau primite care depășesc pragul nostru trebuie furnizate managerului tău.

În unele departamente, cum ar fi Aprovizionare sau Finanțe, se aplică reguli mai stricte și acceptarea protocolurilor din partea companiilor nu va fi aprobată decît în condiții excepționale.

Plățile necuvenite

Plată cuvenită sau mită?

Situație

Ești responsabil cu modernizarea sistemelor telefonice de birou și ai încheiat un contract pentru un sistem nou cu compania de telefonie aflată în proprietatea statului. Deși toate contractele sunt în regulă și s-au plătit la timp avansurile necesare, funcționarul companiei de telefonie nu vrea să fixeze data instalării, afirmînd că echipele sunt foarte ocupate. Acesta face aluzii la faptul că s-ar putea fixa data instalării în schimbul unei plăți în numerar.

Cum procedezi ?

Acesta ar putea fi un exemplu de plată pentru facilitarea anumitor servicii, care nu ar trebui efectuată. Dacă ai dubii, verifică documentațiile companiei de telefonie cu privire la taxele pentru programarea instalărilor. Încearcă să ceri o chitanță. Reacția funcționarului care face planificările va confirma deseori dacă plata este în conformitate cu procedurile companiei sau nu. De asemenea, poți discuta situația cu managerul tău sau cu consilierul local pe probleme de etică. Ei te vor putea sprijini în abordarea angajatului companiei de telefonie sau în descoperirea de soluții alternative pentru această problemă. De asemenea, este important ca ei să fie informați și să aducă această situație la cunoștința conducerii Artima. Este posibil ca filialei Artima pentru care lucrezi să i se solicite deseori asemenea plăți pentru facilitarea unor servicii. Este posibil ca grupul Artima să aibă nevoie de informații despre cazul tău și despre alte cazuri pentru a dezvolta o strategie de abordare a problemelor pe care le implică asemenea situații pentru Artima.

Ce prevăd normele companiei?

Angajații Artima nu vor da, oferi mită unor oficiali publici sau altor persoane, nu vor primi mită de la aceștia și nu-i vor influența pe alții în acest sens.

Se consideră „mită ” tot ceea ce este oferit intenționat, sau poate fi considerat astfel, în vederea influențării oficialităților publice pentru obținerea sau prelungirea unui contract sau a unui avantaj pentru Artima. Prin aceasta se poate înțelege influențarea unei persoane oficiale în îndatoririle sale, încurajarea acesteia în ignorarea responsabilităților sau incitarea la exercitarea autorității dincolo de responsabilitățile sale oficiale.

Mita poate fi sub formă de bani sau alte avantaje (statut de membru al unor cluburi, burse pentru copii sau călătorii). Aceasta include efectuarea de „plăți pentru facilitarea unor servicii” către oficiali de rang inferior pentru a beneficia de avantaje (care în mod normal sunt oferite gratuit).

Asemenea plăți generează ineficiență în afaceri și amplifică corupția în țările afectate de această problemă. Acolo unde este posibil, Artima va sprijini orice inițiativă a autorităților locale de a eradica astfel de practici.

Un oficial public este orice persoană care deține o funcție legislativă, administrativă sau juridică sau face parte dintr-o structură publică subordonată guvernului numit sau aleși local, național, internațional sau dintr-o altă țară. Această categorie cuprinde atît candidații la funcții publice, cît și candidații partidelor politice.

Este considerată plată necuvenită din punctul de vedere al unui angajat Artima și atunci cînd aceasta este făcută de un consultant, agent sau de alți intermediari contractați de Artima. Pentru a garanta faptul că nu se efectuează plăți necuvenite, acordurile cu agenții, consultanții, consilierii și alți intermediari trebuie elaborate în scris, specificînd clar serviciile care vor fi furnizate și tariful stabilit. Remunerarea nu trebuie să fie excesivă, ci în conformitate cu practicile din domeniul respectiv de afaceri și cu valoarea serviciilor furnizate.

Artima nu va apela la serviciile unui funcționar decît după semnarea unui contract care să definească în mod clar serviciile care urmează a fi furnizate. Plata pentru aceste servicii nu trebuie să fie interpretabilă ca fiind o plată necuvenită. În unele țări, aceste tipuri de contracte sunt ilegale și trebuie respectate legile în vigoare.

Donațiile publice

Discuție sau donație publică?

Situație

Ești invitat la un eveniment politic organizat pentru șefii unor corporații unde se vor dezbate probleme de politică actuale. Evenimentul este și o campanie de strîngere de fonduri pentru partid și este necesară plata unei taxe de înregistrare.

Este cazul să participi?

Nu există nici un motiv pentru care angajații Artima nu ar putea fi prezenți la evenimente care ne permit participarea la un dialog politic, iar o taxă de intrare fixă nu este considerată o „donație” fă cută unui partid politic. Cu toate acestea, dacă partidul solicită la eveniment o contribuție financiară suplimentară, Artima nu va face o asemenea plată. În cazul în care consideri că taxa de înregistrare este excesiv de ridicată și că plata acesteia ar putea fi considerată o donație politică , este recomandat să discuți această problemă cu managerul tău înainte de a participa.

Ce prevăd normele companiei?

Donațiile politice

Grupul Artima nu va acorda contribuții financiare și nu vor face donații „în natură” partidelor politice. Acest lucru nu înseamnă că reprezentanții Artima nu au voie să participe la dezbateri publice sau evenimente politice unde se plătește o taxă de intrare fixă.

Folosirea informațiilor confidențiale

Oportunitate atractivă sau acțiune nepotrivită?

Situație

Ai aflat că Artima intenționează să inițieze un parteneriat cu o altă companie pentru a lansa un produs exclusiv pe toate piețele Artima. Consideri că anunțul acestui parteneriat săptămîna următoare va duce la creșterea valorii acțiunilor companiei partenere. Este corect să-l rogi pe fratele tău să cumpere niște acțiuni prin intermediul agentului său?

Cum procedezi?

Tranzacționarea de acțiuni în baza unor informații private contravine atît normelor Artima, cît și legii. Este interzisă atît cumpărarea sau vînzarea de acțiuni, cît și sfătuirea criteriilor în acest sens pînă la publicarea informațiilor.

Ce prevăd normele companiei?

Pe parcursul activității lor, angajații Artima pot obține uneori informații confidențiale despre Artima. Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate de către clienții, furnizorii și angajații noștri. De asemenea, acestea se pot referi la (dar nu se limitează la) clienți Artima, date financiare, dezvoltarea de produse și strategii de marketing, prețuri și tarife, rezultate financiare nepublicate, schimbări în structura acționariatului Artima, schimbări la nivelul administrației și al Consiliului Director al Artima și toate informațiile referitoare la semnarea sau încetarea contractelor majore, fuziuni, achiziții sau vînzări și dizolvări de companii. Angajații Artima nu au voie să divulge informații confidențiale în afara companiei Artima sau să facă uz de acestea în alte scopuri decît cele pe care le implică activitatea lor la Artima. În mod deosebit, se interzice folosirea acestor informații cu scopul: de a efectua orice fel de operațiuni, directe sau prin intermediari, de tranzacționare a acțiunilor listate la bursă, de a sfătui persoane din interiorul sau din afara companiei să efectueze tranzacții bursiere înainte ca informațiile să fie făcute publice. Anumiți angajați Artima trebuie să respecte și unele reguli suplimentare stipulate în regulament referitor la tranzacționarea acțiunilor.

3.3. Aplicarea normelor etice în dezvoltarea afacerii de către compania Artima

Problematica respectarii eticii in afaceri a devenit din ce in ce mai des abordata si de managerii din Republica Moldova, mai ales in conditiile prezente in care mediul de afaceri de la noi este din ce in ce mai des afectat de puternice scandaluri mediatice care aduc in prim plan mari oameni de afaceri sau directori ai unor corporatii importante din economia nationala. Fiind o notiune relativ recent introdusa in vocabularul specialistilor, etica manageriala este privita de foarte multi ca fiind acea ramura a eticii aplicate care se refera in special la tipul de conduita, dar si la actiunile pe care managerii le desfasoara in cadrul organizatiilor.

Din punct de vedere demografic, respondentii sunt in proportie de 95% specialisti sau manageri de top si 45% din acestia lucreaza in firme cu actionariat starăin.

Conform raspunsurile primite din partea respondentilor s-a putut constata fapul ca etica in afaceri a devenit in multe organizatii din Republica Moldova o prioritate pe lista de activitati ale CEO-eurilor. Astfel, aproximativ 50% din cei care au acordat un punctaj in functie de gradul in care etica in afaceri este promovata in organizatia lor, au bifat raspunsul maxim. Doar un procent mic de respondenti (5,72%) au evidentiat fapul ca firmele in care ei activeaza nu se preocupa, promoveaza sau nu respecta codurile etice.

Cu toate acestea, la intrebarea „Standardele morale in afaceri sunt intr-un continuu declin in Republica Moldova?”, proportia celor care au raspuns afirmativ se apropie de 55% din raspunsuri. In aceste conditii se poate intelege faptul ca desi multi sunt de parere ca activitatea economica ar trebui sa fie ghidata dupa principiile moralitatii si eticii, multi sunt tentati, in unele situatii, sa uite de aceasta mentalitate si sa desfasoare comportamente neetice.

Acest lucru poate este sustinut si de faptul ca 65,71% din respondenti sunt de parere ca scopul principal al unei afaceri este profitul, iar calea prin care acesta este realizat poate fi aleasa tinand sau nu cont de etica „impusa” de teorie.

Experienta acumulata in ultimul secol in domeniul afacerilor evidentiaza cu claritate faptul ca majoritatea firmelor se regasesc in „goana dupa profit”. O astfel de viziune presupune si asumarea consecintelor dezastruoase soldate in urma actiunilor neetice intreprinse. Acesta este motivul pentru care numeroase firme apeleaza la codul etic menit sa asigure reglarea activitatii si comportamentului, atat pentru grupul managerial al companiei, cat si pentru salariatii acesteia, in vederea unei bune desfasurari a activitatii organizatiei.

Compania “Artima” S.A. consideră că este important să cunoască și să controleze impactul activităților sale asupra mediului înconjurător, asupra sănătății angajaților companiei și a oamenilor în general. De aceea măsoară impactul acțiunilor asupra mediului printr-o serie de indicatori și răspunde cu responsabilitate întrebărilor legate de mediu ambiant.

În ultimii ani se observă că în mediul de afaceri moldovenesc implicarea firmelor în rezolvarea problemelor comunității a devenit o constantă. Un studiu realizat la nivel european de către MORI (Market Opinion Research International) relevă faptul că 70% din consumatorii europeni preferă produsele sau serviciile unei firme care este implicată în rezolvarea unor probleme sociale sau de mediu. Același studiu arată că aproape jumătate din acești consumatori ar fi dispuși să plătească mai mult pentru produsele/serviciile unei firme responsabile pe plan social, și corecte din punct de vedere etic.

Artima încurajeaza responsabilitatea sociala si comportamentul etic. Însă nu exista nici o firma care sa fie in totalitate corecta din punct de vedere etic, deoarece este pur si simplu imposibil sa controlezi concerne internationale cu mii de fabrici furnizoare, atît de bine incat sa le poti “achita”.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În „Concluzii și recomandări” este prezentată sinteza rezultatelor obținute în lucrare și sunt reflectate principalele concluzii și recomandări la care s-a ajuns în urma studiilor efectuate.

Așadar, ca rezultat al analizei cercetărilor efectuate în domeniu, putem evidenția, prin realitățile țării noastre, următoarele concluzii:

Etica afacerilor prezintă un component al succesului, o investiție pe termen lung și rezultate impecabile. Mita, confidențialitatea, conflictul de interese, cadourile și multe alte reguli trebuie respectate pentru un parteneriat de lungă durată în domeniul afacerilor.

Compania S.A. “Artima” are un cod de etică cu care fiecare angajat ia cunoștință și încearcă să-l implementeze în acțiunile sale în funcție de responsabilitatea sa.

Toate aceste argumente susțin necesitatea unui comportament moral în afaceri și pertinența criteriilor etice în adoptarea deciziilor manageriale.

În această lucrare, în egală măsură am fost preocupat de critica anumitor imagini și reprezentări false, care deformează înțelegerea corectă a inițiativei private, împiedicîndu-ne să recunoaștem aplicabilitatea argumentelor morale obișnuite în mediul de afaceri. Însă, chiar și după eliminarea acestor reprezentări deformate, destui întreprinzători rămîn, mai mult sau mai puțin, rezervați față de relevanța practică a eticii afacerilor, din mai multe motive. În primul rînd, ei au impresia că nu dispun de un spațiu opțional suficient de larg pentru a face loc, în adoptarea deciziilor manageriale, și considerentelor etice. Altfel spus, cred că le lipsește libertatea de a face altceva decît le dictează piața. Într-o oarecare măsură, au dreptate. Însă piața reală nu funcționează ca o mașinărie inflexibilă și implacabilă, căci nu există competiție ideală, perfectă, care să elimine orice spațiu de manevră pentru competitori. Întotdeauna rămîne deschis un evantai de opțiuni decizionale, ce pot fi evaluate atît din punctul de vedere al eficienței economice, cît și sub aspect etic. Omul de afaceri responsabil nu poate schimba lumea și societatea în ansamblul ei, dar își poate face colțișorul său de lume care depinde și de deciziile sale un pic mai bun decît în cazul în care nu s-ar strădui cîtuși de puțin să-l schimbe în bine.

În al doilea rînd, mulți oameni de afaceri se sfiesc să recunoască deschis dimensiunea etică a deciziilor și strategiilor manageriale, de teamă să nu fie împovărați de obligații și responsabilități imposibil de satisfăcut. Dar teama lor nu este întemeiată. Moralitatea nu este totuna cu sfințenia, iar etica afacerilor nu este cu mult mai exigentă decît moralitatea vieții obișnuite. Ea nu cere un altruism nerezonabil, ci numai considerarea drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți.

În al treilea rînd, chiar dacă un om de afaceri acceptă că dispune de un oarecare spațiu opțional și se acomodează cu ideea că acceptarea criteriilor etice în luarea deciziilor nu comportă riscul unei misiuni imposibile, încă mai persistă o mare doză de neîncredere în forța de convingere a argumentelor etice. Acestea par subțiri și alunecoase, neputînd să ofere gradul de certitudine de care este nevoie în lumea dură a competiției capitaliste. Într-adevăr, argumentele etice nu au rigoarea și forța de constrîngere intelectuală a demonstrațiilor geometrice și nici precizia nemiloasă a calculelor economice. Ele sunt failibile și pot fi oricînd răsturnate și contestate. Dar, dacă suntem tentați să respingem toate argumentele care nu ni se par nouă convingătoare, atunci trebuie să acceptăm dreptul oricui de a respinge, la fel de ușor și toate argumentele cu care noi am fi de acord. Chiar și argumentele științifice sunt refutabile; cu atît mai mult argumentele etice pot fi respinse. Dar, dacă am fi dispuși să respingem poziția celor care susțin datoria morală a corectitudinii în afaceri, să nu fim surprinși dacă alții vor respinge și datoria elementarei onestități, nici dacă se vor găsi destui care să nu vadă nici un motiv pentru a nu recurge la intimidare și violență pentru a răzbi în această aspră lume concurențială. Este ușor să fii sceptic față de validitatea argumentelor pe care le susțin ceilalți, însă e dificil să accepți că și ceilalți pot fi la fel de sceptici față de validitatea propriilor tale argumente. Așa slabe și supărător de „subtile” cum sunt ele, argumentele etice sunt singurele mijloace de care dispunem pentru a scăpa de subiectivismul și voluntarismul arbitrar, a căror predominanță ne-ar sili să ne închidem în cercul îngust și rigid al minimalismului respectării conformiste a cadrului legal, cu toate neajunsurile sale.

Un ultim motiv de scepticism față de utilitatea eticii afacerilor este circumstanțial și se referă la problemele specifice ale economiei și societății romînești actuale. Mulți consideră că, deocamdată capitalismul nostru autohton este încă primitiv și plin de contradicții, dificultăți și disfuncționalități, astfel încît noi nu am fi pregătiți să discutăm și să aplicăm în economia noastră subtilitățile managementului etic, specific țărilor avansate din Occident. Este o apreciere eronată. Laura Nash susține că „nevoia unui model moral de capitalism devine cu claritate urgentă pe măsură ce asistăm la încercările și la primii pași, cel mai adesea ambivalenți, ai națiunilor est-europene, sud-americane și sud-est-asiatice către o nouă ordine economică. La fel ca și democrația, capitalismul nu se instaurează de la sine, doar pentru că un regim socialist s-a prăbușit”

Capitalismul se întemeiază pe un sistem de valori specifice. Laura Nash definește capitalismul din perspectiva unui contract social voluntar între public și afaceri, care își asumă anumite obligații reciproc avantajoase. Pe scurt, Nash consideră că scopul principal al afacerilor este creația și furnizarea de valoare pe o piață liberă. La rîndul său, piața trebuie să asigure (prin intermediul unor reglementări juridice adecvate) ca întreprinzătorii să fie recompensați corect pentru valoarea creată și furnizată consumatorilor. Din această perspectivă, profitul apare ca un rezultat al unor condiții primare și nu ca primă condiție a afacerilor, iar eficiența este un subsidiar, mai degrabă decît trăsătura definitorie a valorii furnizate. Ceea ce Nash a constatat că se întîmplă în Brazilia oferă o descriere izbitor de asemănătoare cu situația prezentă și cu problemele actuale din țara noastră.

Executivii brazilieni subliniază că acest contract social/legal nu există în țara lor. Cîteva dintre exemplele pe care le oferă ei: piețe închise, legi fiscale ce favorizează anumite interese înguste, mită sistematică, inactivitatea justiției, subvenționarea unor locuri de muncă ineficiente. Astfel de practici subminează sistematic capacitatea managerilor bine intenționați de a servi publicul. Ele impun mediului de afaceri condiții necorelate cu valoarea, costisitoare și corupătoare.

Pentru a face profit, un întreprinzător nu ia în calcul cum să ofere produse de calitate, la prețuri convenabile, care să asigure salarii corecte pentru angajați, ci cum să se angajeze în tot felul de practici ilegale și socialmente nelegitime. În astfel de condiții, singurul mod în care pot supraviețui practicile etice în afaceri este legat de existența unor întreprinzători cu standarde morale extrem de ridicate, de o competență excepțională sau operînd afaceri de mare anvergură, apte să domine autoritar pe piață”. Sună familiar? Concluziile Laurei Nash se aplică întru totul și în economia noastră actuală. Autoarea americană nu este singura care a fost șocată de faptul că în noile democrații rațiunea reformei economice nu este înțeleasă și proiectată în termenii valorii furnizate consumatorului final și ai serviciilor aduse diferitelor categorii de stakeholders. Politica de reformă este dominată mai degrabă de parametri macro-economici, iar indicatorii nivelului de bunăstare vizează, în primul rînd, situația unor grupuri sociale care nu numai că nu participă la dezvoltarea economică, ci, mai degrabă, o frînează. În consecință, ceea ce nu este răsplătit echitabil este tocmai efortul și munca adevăraților creatori de valoare.

Planificarea pe termen lung și investițiile serioase sunt imposibile, ceea ce sugrumă inovația, competitivitatea pe piața globală și crearea de noi locuri de muncă viabile.

Exclusă fiind posibilitatea totalei izolări economice a unei țări în lumea contemporană, în aceste condiții nu se poate asigura nici cea mai mică posibilitate de a obține profituri oneste, iar costurile sociale ale stagnării continuă să crească.

Nu putem decît să fim de acord cu concluzia Laurei Nash: „nici o măsură de bunătate personală sau de generozitate publică nu poate satisface nevoile economice ale unei țări dacă sistemul însuși nu este modelat dintr-o perspectivă morală, care solicită afacerilor să țină o strînsă legătură cu piața, astfel încît aceasta să asigure furnizarea de valoare și recompensarea furnizorilor onești.

Raționalitatea reformei trebuie să fie însoțită de înțelegerea fundamentală a temeiurilor morale ale capitalismului, care pot capta devotamentul unui public democratic și al unor afaceri cinstite”. Poate că, deocamdată, prima noastră temă de reflecție ar trebui să fie tocmai valorile morale fundamentale ale capitalismului modern, pe care mulți dintre concetățenii noștri nu le cunosc sau nu le înțeleg în spiritul lor original. Acest subiect ar merita, cred, o altă carte, pentru că se impune o dezbatere detaliată a reperelor esențiale ale viitoarelor noastre proiecte naționale. Nu putem fi morali în afaceri fără un sistem de valori clare. Dar nu putem face afaceri în sensul deplin și propriu al termenului atîta timp cît valorile noastre nu sunt compatibile cu societatea capitalistă contemporană.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Lucrări și publicații de specialitate:

Bauman, Z. Globalizarea și efectele ei sociale, trad. rom. Marius Conceatu, București, Editura Antet, 2004

Calciu Radaliana, Etica afacerilor în România

Callinicos, Alex. Egalitate. Sărăcie și inegalitate în economiile dezvoltate, București, Editura Antet, 2004

Cialdini, R. B., Psihologia persuasiunii, trad. rom. Mihaela Budui, București, BusinessTech International Press, 2004

Dan Crăciun, Etica în afaceri, Edit. Paideaia, București, 2005

Doina Popescu, Cultura organizațională și etica în afaceri, ASE București, 2006

Friedman, M., Friedman, R. Liber să alegi. Un punct de vedere personal, trad. rom. Petre Mazilu, București, Editura All, 1998

Korten, D. C. Viața după capitalism. Lumea postcorporatistă, trad. rom. Nicolae Năstase, București, Editura Antet

Laura Nash,1993

Mass-media, comunicare, cultură. O abordare globală, trad. rom. Mihnea Columbeanu, București, Editura Antet

Notă explicativă la raportul financiar pe anul 2010 a S.A. “Artima”

Raportul financiar pe anul 2010 a S.A. “Artima”

Suport de curs destinat studenților de la specializarea administrarea afacerilor, Laurenția Avram

Șerban Petre, Analiza activității economico-financiare, București, 1995

Țole Marin, Analiza economico-financiară (Aplicații și teste grilă), editura Universitară, București, 2004

Urse Lucian, Etica în afaceri

Vîlceanu Gheorghe, Analiza economico-financiară, editura Economică, 2005

Weber, M. Etica și spiritul capitalismului, trad. rom. Ihor Lemnij, București, Editura Humanitas, 1993

Site-ografia generală:

www.actrus.ro/reviste

www.aslr.ro

www.business-ethics.com – site-ul ziarului „Business Ethics”, oferă informații cu privire la etica în corporații

www.bzi.ro – seminar cu Philip Morris despre etica în afaceri

www.comunicare.ro

www.diamant2000.com

www.ethics.org – site cu cercetări în domeniul eticii ce aprobă standardele înalte ale eticii în public și în instituțiile private

www.etica-in-afaceri.blogspot.com – blog cu informație despre etica în afaceri

www.evado.ro – blog dedicat eticii în business

www.gov.md

www.omnisolutions.ro – consultanță în domeniul eticii

www.statistica.md

www.wall-street.ro

www.wikipedia.org

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Lucrări și publicații de specialitate:

Bauman, Z. Globalizarea și efectele ei sociale, trad. rom. Marius Conceatu, București, Editura Antet, 2004

Calciu Radaliana, Etica afacerilor în România

Callinicos, Alex. Egalitate. Sărăcie și inegalitate în economiile dezvoltate, București, Editura Antet, 2004

Cialdini, R. B., Psihologia persuasiunii, trad. rom. Mihaela Budui, București, BusinessTech International Press, 2004

Dan Crăciun, Etica în afaceri, Edit. Paideaia, București, 2005

Doina Popescu, Cultura organizațională și etica în afaceri, ASE București, 2006

Friedman, M., Friedman, R. Liber să alegi. Un punct de vedere personal, trad. rom. Petre Mazilu, București, Editura All, 1998

Korten, D. C. Viața după capitalism. Lumea postcorporatistă, trad. rom. Nicolae Năstase, București, Editura Antet

Laura Nash,1993

Mass-media, comunicare, cultură. O abordare globală, trad. rom. Mihnea Columbeanu, București, Editura Antet

Notă explicativă la raportul financiar pe anul 2010 a S.A. “Artima”

Raportul financiar pe anul 2010 a S.A. “Artima”

Suport de curs destinat studenților de la specializarea administrarea afacerilor, Laurenția Avram

Șerban Petre, Analiza activității economico-financiare, București, 1995

Țole Marin, Analiza economico-financiară (Aplicații și teste grilă), editura Universitară, București, 2004

Urse Lucian, Etica în afaceri

Vîlceanu Gheorghe, Analiza economico-financiară, editura Economică, 2005

Weber, M. Etica și spiritul capitalismului, trad. rom. Ihor Lemnij, București, Editura Humanitas, 1993

Site-ografia generală:

www.actrus.ro/reviste

www.aslr.ro

www.business-ethics.com – site-ul ziarului „Business Ethics”, oferă informații cu privire la etica în corporații

www.bzi.ro – seminar cu Philip Morris despre etica în afaceri

www.comunicare.ro

www.diamant2000.com

www.ethics.org – site cu cercetări în domeniul eticii ce aprobă standardele înalte ale eticii în public și în instituțiile private

www.etica-in-afaceri.blogspot.com – blog cu informație despre etica în afaceri

www.evado.ro – blog dedicat eticii în business

www.gov.md

www.omnisolutions.ro – consultanță în domeniul eticii

www.statistica.md

www.wall-street.ro

www.wikipedia.org

Anexa 1

Certificatul de înregistrare modificat a întreprinderii “Exivladim” S.R.L

Anexa 2

"Exivladim" S.R.L Anexa 3

BILANȚUL CONTABIL S.N.C.5

La 01/01/2013

RAPORTUL PRIVIND REZULTATELE FINANCIARE

De la 01/012012 pînă la 31/12/2012

Director General al ”Exivladim” S.R.L.

Ududovici Emilia

"Exivladim" S.R.L

BILANȚUL CONTABIL S.N.C.5

La 01/01/2014

RAPORTUL PRIVIND REZULTATELE FINANCIARE

De la 01/012013 pînă la 31/12/2013