Etapele Si Conceptul de Dezvoltare a Sistemului Actual de Educatie Muzicala In Republica Moldova
Etapele și conceptul de dezvoltare a sistemului actual de educație muzicală în Republica Moldova
CUPRINS
PRELIMINARII
CAPITOLUL I. REPERE TEORETICE ALE EVOLUȚIEI CONCEPTULUI LECȚIEI DE MUZICĂ
1.1 Evoluția conceptului de educație muzicală
1.2 Sistemele și concepțiile de învățământ muzical din sec. al XX-lea
1.3 Modelul pedagogic de realizare a conceptului actual de Educație Muzicală
CAPITOLUL II. METODOLOGIA REALIZĂRII INTEGRITĂȚII LECȚIEI DE EDUCAȚIE MUZICALĂ ÎN CLASA A II-A
2.1 Experiment de constatare a aspectului integrativ al lecției de educație muzicală în clasa a II-a, tema generală “ Caracterul cantabil, dansant și de marș al muzicii
2.2 Experiment de formare integrarea elevilor clasei a II-a in activități muzical-didactice
2.3 Descrierea experimentului
CONCLUZII GENERALE
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
PRELIMINARII
Actualitatea temei: predarea oricărui obiect de învățământ este, neapărat, o știința care are legile, principiile, metodele și căile sale de realizare. Dar orice predare este în același timp și o artă – atunci când teoria devine artă. Predarea artei muzicale va purta un caracter artistic, se va întemeia pe natura acestei arte.
Scopul educației muzicale la etapa actuală constă în studierea muzicii ca artă, ca fenomen artistic. Iată de ce muzica în școală va veni ca fenomen deosebit al acestei lumi, tot ce se va petrece la lecție va fi îmbrăcat în “haine artistice”. De asemenea lecția de educație muzicală trebuie sa fie integrată, integrizând o singură temă ce ar însemna desfășurarea ei conform dramaturgiei muzicale. Toate activitățile muzicale din cadrul lecției, unite sub un singur scop, împletindu-se și completându-se reciproc bat într-o singură direcție — însușirea materialului sub diferite aspecte de înțelegere a fenomenului muzical pus în discuție, însușirea temei lecției, care este bazată pe principiul tematismului.
Datorită acestui fapt ora de muzică nu va apărea atât ca o lecție școlară “tip” ci ca o activitate muzical-artistică, cu început și sfârșit, cu creșteri și descreșteri, cu dezvoltare, culminație și deznodământ, adică cu un anumit scenariu “artistic”, cu o anumită “dramaturgie”. Astfel, ora de muzică va căpăta formele unui original,spectacol, personajele căruia vor fi: muzica, copiii și profesorul.
Problema cercetării o constituie insuficiența predării lecției de muzică cu specific artistic, care trebuie să fie predată conform principiilor și metodelor ei specifice. De asemenea o problemă în predarea lecției de muzică o constituie integritatea, dramaturgia, care trebuie să fie atinsă prin toate activitățile și formele de lucru cu copii. Toate acestea unite sub un singur scop, trebuie să bată într-o singură direcție – însușirea temei lecției, care este bazată pe principiul tematismului.
Obiectul cercetării îl constituie procesul realizării integrității lecției de educație muzicală în clasa all-a, tema generală “Caracterul cantabil, dansant și de marș al muzicii”.
Scopul cercetării constă în determinarea și descrierea metodologiei realizării actualului concept de educație muzicală sub aspectul integrativ-artistic al lecției.
Ipoteza cercetării: Integritatea lecției de educație muzicală ca latură determinantă a realizării conceptului actual se va realiza cu succes în cazul când:
Se vor utiliza următoarele metode specifice: metoda acțiunii emoționale, metoda dramaturgiei emoționale, metoda reinterpretării artistice, metoda stimulării imaginației;
– Se vor utiliza metode moderne cum ar fi: braistorming, explozia stelară, cinquin, diagrama venn;
– Se vor respecta următoarele principii: principiul pasiunii, principiul intuiției, principiul corelației educației muzicale cu viața și nu în ultimul rând principiul tematismului;
– Lecția de muzică va fi realizată de pe pozițiile triviumului estetic;
– Lecția de muzică va fi realizată conform dramaturgiei ei cu început, dezvoltare,punct culminant, deznodământ și sfârșit;
Obiectivele cercetării:
– Caracterizarea evoluției conceptului de muzică sub aspectul istoric
– Caracterizarea,descrierea sistemelor și concepțiilor de educație muzicală din sec.XX
– Descrierea conceptului actual de predare al lecției de muzică
– Cercetarea, sistematizarea metodelor de aplicare la lecția de educație muzicală sub aspectul integrativ-artistic.
– Caracterizarea activităților muzical-didactice din perspectiva abordării integrate.
– Demonstrarea prin experiment a metodologiei de integrare a lecției de educație muzicală în clasa all-a.
Metodologia cercetării:
– Metode teoretice: documentarea științifică, comparația, descrierea, analogia, analiza și sinteza;
– Metode practice : audiția, interpretarea, creația, observația;
– Experimentul pedagogic (de constatare, de formare);
Termeni cheie: integritatea lecției, dramaturgia lecției, aspectul integrativ-artistic al lecției, lecția de muzică ca artă, principiul tematismului.
Structura tezei: Lucrarea este constituită din preliminarii, două capitole, concluzii generale, bibliografie și anexe.
CAPITOLUL I. REPERE TEORETICE ALE EVOLUȚIEI CONCEPTULUI LECȚIEI DE MUZICĂ
1.1 Evoluția conceptului de educație muzicală
Considerată “ cea dintâi facultate omenească” , muzica a ocupat un Ioc important în evoluția societății și a culturii. Aceasta reiese din nenumăratele aprecieri, unele aforistice, formulate pe parcursul timpului, de mințile luminate ale omenirii. Astfel, îndepărtatul Conficius, care era “ el însuși un excelent muzician și abil executant” – aprecia că” prin muzică privești în sufletul popoarelor” și vedea în arta muzicală mijlocul cel mai sigur și plăcut de a reforma obiceiurile populare.
In concepția mozaică și creștină, muzica este singura artă prezentată în ambele lumi, cea terestră și cea cerească. Toate cele făcute de Dumnezeu cântă. Îngerii sunt reprezentați de pictori și sculptori nu prin îndeletnicirile proprii, respectiv pictând și sculptând și nici scriind, ci numai cântând. In istoria muzicii bizantine este subliniat faptul că marile momente ale Vechiului și ale Noului Testament, cum ar fi profețiile, Nașterea Domnului, Cina cea de Taină sunt însoțite de muzică. Muzica este considerată în Vechiul Testament un bun mijloc pentru producerea unor mari bucurii. Muzicienii Vechiului Testament și apoi psalții primului mileniu creștin sânt cele dintâi persoane pregătite anume în instituții specializate. Apostolii au cântat și ei, în epistolele Sfântului Pavel găsim date despre perioada când muzica creștină își contura personalitatea, preluând o parte din elementele cultului mozaic și adăugând altele specifice.
Vechii greci acordau o mare importanță muzicii și educației muzicale. Printre cele nouă muze, fiice ale lui Zeus și Mnemosinei, se numără Euterpe – muza cântărilor, inspiratoarea compozitorilor și a interpreților muzicali. Muza istoriei – Clio – era reprezentată cântând din phormix, un instrument cu coarde. Muza poeziei lirice și a dansului – Terpsihore – prezintă la început și cântecele de joc și pe cele dramatice. Polimnia prezenta cântecele și imnurile dedicate zeilor și eroilor.
Socrate considera că filosofia reprezintă punctul culminant al muzicii. În lucrările sale Banchetul, Legile și Politeia, Platon remarcă marile valențe educative ale muzicii și puterea ei suverană asupra guvernării. El crede că poate fi judecat caracterul unui om după gusturile sale muzicale și vedea că în arta muzicală “ educația este lucrul esențial, fiind mai presus de orice, ritmul și armonia pătrund în interiorul sufletului și-l ating puternic, aducând cu ele frumusețea morală”. În Republica , el scoate în relief faptul că muzica este cea mai importantă componentă a educației. El considera că” muzica este o lege morală”. Ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereții, viață și veselie tuturor lucrurilor. Ea este esența ordinii, înălțând sufletul către tot ce este bun, drept și frumos”. De aici derivă importanța educației muzicale și el apreciază că această educație trebuie realizată după norme metodice.
La rândul său, Aristotel, filosoful care considera educația ca echivalentul dăltuirii unei statui de către un sculptor, susținea că muzica este “o imitație a senzațiilor morale (…) Ritmurile variază tot atât cât și modurile; unele liniștesc sufletul, altele îl zguduie și mișcările acestora din urmă pot fi mai vulgare ori de gust mai bun. Este, deci, imposibil, în urma tuturor acestor fapte, de a nu recunoaște puterea morală a muzicii și deoarece această putere este foarte reală,trebuie în mod necesar să se introducă și muzica în educația copiilor. Căci acest studiu, muzica este chiar foarte potrivit cu aplicării vârstei copilului, care nu suferă niciodată cu răbdare ceea ce îi pricinuiește plictiseală; și muzica, prin natura ei, nu aduce niciodată așa ceva”. Acest nivel superior de prezentare a muzicii în lucrările marilor gânditori avea o reprezentare corespunzătoare în activitățile educaționale, disciplina figurând în ciclul superior al artelor liberale – quadrivium, fiind singura artă ce se învață în școală. Concepția de armonia sferelor în sensul dat de Platon pătrunde în concepția creștină și o găsim în cărțile de cult până târziu, Eminescu ajungând la muzica sferelor nu prin intermediul filosofiei germane sau budiste
– ci prin cel al vechilor cărți și manuscrise liturgice românești.
Aristot considera că “ nimic nu este mai puternic decât ritmul și cântecele pentru a traduce cu fidelitate sentimente sufletești “ și cere să i se acorde muzicii locul cuvenit în educația copiilor.
Pitagora, fondatorul matematicii, este în același timp cel care a aplicat calculul matematic la arta muzicală și insistă pentru includerea ei în activitatea de educație.
Terpandru, Clonas și Olympus pledează pentru introducerea educației muzicale în școala spartană, anticul stat elen devenind un mare centru muzical al antichității.
Platon este cel care a vorbit despre muzica sferelor. Această concepție despre muzica sferelor pătrunde în concepția creștină unde o găsim în cărțile de cult până târziu. Platon susținea că:„ În muzică educația este lucrul esențial, fiind mai presus de orice, ritmul și armonia pătrund în interiorul sufletului și-l ating puternic, aducând cu ele frumusețea morală”.
Plutarh a scris lucrarea De Musica, apreciată ca un important izvor de informații despre rosturile acestei arte in antichitate, inclusiv în educația celor tineri.
Cântarea bisericească domină perioada medievală, când cântul bizantin și apoi cel gregorian, desprins din primul, constituie două direcții de evoluție a muzicii. Formarea cântăreților de strană și a preoților este unul dintre cele mai vechi obiective ale activității educaționale, cântul intrând printre importantele discipline ale celor mai vechi forme instituționalizate educaționale. Pe trunchiul cântului gregorian se va altoi muzica occidentală de factură cultă, care înflorește tot mai mult după inventarea semiografiei muzicale de către Guido d’Arezzo.
Schola cantorum a apărut la Constantinopol și în alte mari centre ale Bizanțului și apoi s-a răspândit în Occidentul european (Roma, Paris). Această instituție medievală de învățământ are un dublu rol: didactic și practic. Ea se va răspândi în Occident aproximativ în aceeași perioadă cu adoptarea orgii ca instrument de curte și apoi de biserică, prima orgă occidentală fiind un dar al împăratului bizantin Constantin Copronimul făcut regelui Pepin cel Scurt, care și-a strâns la palatul său un corp de cântăreți și slujitori pentru serviciile religioase. Carol cel Mare ordonă în anul 787 înființarea de școli similare, pe lângă mitropolii și marele catedrale ale orașelor.
Perioada patristică aduce confirmarea rolului muzicii în viața religioasă, socială și intimă a individului. "Cântarea – spunea Sfântul Vasile cel Mare – este seninătatea sufletului, recompensa păcii, alinând zgomotele și valurile gândurilor, căci îmblânzește mânia sufletului și cumințește pe păcătos. Cântarea aduce prietenia, unește pe ceadoptarea orgii ca instrument de curte și apoi de biserică, prima orgă occidentală fiind un dar al împăratului bizantin Constantin Copronimul făcut regelui Pepin cel Scurt, care și-a strâns la palatul său un corp de cântăreți și slujitori pentru serviciile religioase. Carol cel Mare ordonă în anul 787 înființarea de școli similare, pe lângă mitropolii și marele catedrale ale orașelor.
Perioada patristică aduce confirmarea rolului muzicii în viața religioasă, socială și intimă a individului. "Cântarea – spunea Sfântul Vasile cel Mare – este seninătatea sufletului, recompensa păcii, alinând zgomotele și valurile gândurilor, căci îmblânzește mânia sufletului și cumințește pe păcătos. Cântarea aduce prietenia, unește pe cei separați și împacă pe dușmani…”.
In perioada medievală muzica este inclusă tot în quadrivium, ca în antichitate, dovedindu-și importantul rol în activitatea educativă.
Călugărul benedictic Guido d’Arezzo (sec.XI) a fost preocupat de procedeele modeme de învățare a muzicii și a cântărilor liturgice, lui atribuindu-i-se introducerea portativului cu patru linii, desenate cu culori diferite și a primelor șase silabe cu ajutorul cărora se pot distinge: ut, re, mi, fa, sol,la (si) – un excepțional mnemonic muzical util solmizației. Tot lui Guido d’Arezzo i-a fost atribuit și procedeul numit mâna muzicală, constând din reprezentarea notelor muzicale degetelor mâinii.
Renașterea și apoi Reforma au acordat o deosebită importanță artei în general și celei muzicale în special. Martin Luther, fondatorul protestantismului, a fost nu numai traducătorul Bibliei în limba germană, dar și cel care a acordat muzicii un mare rol în viața religioasă, morală și educațională, considerând că "muzica guvernează lumea”. În celebra scrisoare adresată consilierilor statelor germane pentru fondarea școlilor creștine, marele reformator scria: "Dacă aș avea copii, aș vrea ca ei să învețe nu numai limbile și istoria, dar și cântul, muzica și matematicile”. Lui i se datorește introducerea educației muzicale în școlile elementare protestante, cu ecouri consemnabile în spațiul intracarpatic.
Dintre marii umaniști care au acordat importanță educației muzicale au fost: pedagogul ceh Jan Amos Comenius, implicat și în activitatea educațională din Transilvania și Jean Jacques Rousseau, personalitate complexă a culturii epocii sale, cunoscut și în calitate de muzician, urmând Johann Heinrich Pestalozzi, Friedrich Frobel, Guillaume Bocquillon Wilhen, Elisabeth Glover.
Până la începutul secolului al XlX-lea grija pentru organizarea și întreținerea școlii, a învățământului de masă în societate și-o asumă biserica, împrumutându-i un caracter creștin – creștinismul venind cu valorile sale morale, spirituale, civice, cu acțiunea lui educativă asupra sufletului omului.
Cu timpul învățătura în aceste școli depășește nevoile pur bisericești, de cult, dând elevilor deprinderi de a citi și a scrie dar și cultivându-le sufletul. Cunoscând posibilitățile muzicii în acest sens, adică forța ei de acțiune ”dumnezeiască” asupra omului, biserica o include ca element obligatoriu în programa școlilor.
Astfel biserica, prin aplicarea muzicii, își consolidează pozițiile, obține siguranță și putere de propagandă, prin genurile ei religioase, vine în învățământul de masă. În calitate de profesor este numit un cântăreț special al bisericii, dascălul, care avea obligația să învețe copiii carte și cântări. Pe lângă cântările bisericești dascălul mai învăța cu ucenicii săi ceva muzică "lumească”.
Disciplina prin care se învață anumite cântece și reguli elementare de citit-scris se numea Cântul și era prezentă în școlile obștești. La rândul ei, această formă a disciplinei reprezenta depășirea tradiționalismului susținut și practicat îndeosebi de instrumentiștii care nu fac distincție între specificul de producere a muzicii vocale și a celei instrumentale – sistemul lui Maurice Cheve, tradiționalism care a avut un puternic ecou în educația muzicală românească și reflectat în îndelungata corespondență dintre Eduard Wachmann, Gavriil Musicescu – adepții formei învechite – și Alexandru Podoleanu – promotorul introducerii cântecului popular în educația muzicală și a cântului bizantin în formele modele corale.
Începutul secolului al XlX-lea se caracterizează prin diminuarea treptată a învățământului religios, care-și pierde rolul dominant. Laicizarea învățământului muzical capătă o practică tot mai largă. Tot mai vădit se conturează, după scopul și modul de predare, două feluri de învățământ muzical – propriu-zis, adică special, și de masă, pentru toți, unde muzica era introdusă ca disciplină de cultură generală în programele școlilor de toate tipurile și gradele. Odată inclusă în circuit, arta muzicală își păstrează locul său pe tot parcursul perioadelor ulterioare ale evoluției școlii românești.
Pe parcursul întregii evoluții a educației muzicale de masă s-au produs permanente căutări, au fost obținute realizări plauzibile în plan teoretic și practic . Dar ele nu s-au răspândit asupra întregii experiențe de promovare a muzicii în școală. Cu timpul s-au produs mari schimbări și muzica atât ca artă cât și ca obiect de studiu s-a dezvoltat considerabil. S-a produs despărțirea în timp, de tendințele utilitarist-empiriste, de la începutul secolului trecut, dar cu rădăcini foarte vechi și în cadrul căreia obiectivul prioritar îl constituia învățarea scrisul-cititului muzical și în etape mai vechi învățarea, îndeosebi în forme orale, a unui
repertoriu de cântece necesare în viața școlară, familială, religioasă și socială. Ca și oricare proces în devenire, educația muzicală în școala noastră n-a cunoscut o linie dreaptă de dezvoltare, croindu-și calea prin permanență învingere de rezistență de diferit gen. Nu întotdeauna s-a păstrat o atitudine adecvată față de arta muzicală și posibilitățile ei în educarea tinerii generații.
CONCLUZII: Conceptul de educație muzicală a evoluat considerabil, astfel pe parcursul sec.XIX și până în prezent observăm trecerea de la cânt bisericesc la dramaturgia lecției de muzică: cânt religios; cânt vocal, unde se interpreta nu doar muzică religioasă dar și muzică europeană; obiectul de muzică; muzica; educația muzicală. Un rol deosebit în dezvoltarea conceptului de muzică îi revine bisericii, unde încep pentru prima dată să se practice muzica prin cânt bisericesc. Așadar muzica, lecția de muzică la etapa actuală își are rădăcinile din muzica religioasă. Factorul care a contribuit la evoluția conceptului actual al muzicii a fost biserica și genurile ei religioase care cu timpul au pătruns în învățământul de masă.
1.2 Sistemele și concepțiile de educație muzicală din sec. al XX-lea
O altă orientare din aceeași perioadă a începutului secolului al XX-lea, este cea a educației artistice, apărută ca o reacție împotriva intelectualismului și vede în artă un mijloc de protecție a sensibilității umane și sursă de bucurii superioare. Emest Weber creează teoria noii orientări a educației estetice ca ramură a pedagogiei generale, al cărei principiu de bază, pentru latura muzicală, îl constituia inițierea în orizontul muzical. Noua direcție a educației muzicale va determina înființarea în anul 1901 a Federației Internaționale pentru educația prin artă, transformată în 1951 în organism integrat în UNESCO.
Aici marele avânt în realizarea unor noi concepții de predare a muzicii îl realizează Hermann Kretzschmar muzicolog, dirijor, savant și pedagog german care a cercetat, descoperit și fundamentat condițiile realizării unei educații muzicale în baza frumosului muzical și a conceput ideia unei hermeneutici muzicale. Bazele științifice ale hermeneuticii muzicale Kretzschmar le stabilește în studiile sale, unde explică: „ Hermeneutica muzicală este un fel de estetică muzicală aplicată, care tinde să stabilească (într-o operă de artă muzicală) sensul și conținutul de idei cuprinse în forme, să caute sub came sufletul, să dovedească în fiecare fragment al unei opere de artă sâmburul de gândire, să bănuiască și să interpreteze întregul din cea mai clară cunoaștere a celor mai mărunte amănunte folosind toate mijloacele ajutătoare, ținând la îndemână pregătirea specială, cultura generală și darurile personale.
Intențiile de înțelegere și explicație a conceptului său de hermeneutică se descoperă în fundamentarea lor teoretică, și în aplicarea practică în vasta sa activitate de educație muzicală a poporului. Conform conceptului de hermeneutică a lui Hermann Kretzschmar, ascultătorul caută să explice, să distingă rațional și să exprime în termeni aleși, poetici conținutul de mișcări sufletești, de idei și imagini, cuprins în lucrarea muzicală. Prin conceptul de hermeneutică muzicală Kretzschmar mai urmărește realizarea ideilor muzicale ale subiectivismului romantic prin trăirea individuală, personală, cât mai proprie și mai intensă a demersului muzical, excluzând din acest act tehnica muzicală și afirmând cât mai proaspăt și mai real viața muzicală. Astfel Kretzschmar concepe ideile hermeneuticii muzicale, stabilind bazele ei teoretice și științifice în două studii ale sale publicate în 1902 și 1905, denumite de el „îndemnuri” și care au fost rezultatul îndelungatelor sale studii și experiențe practice de educație muzicală. Documentele asupra vieții și activității lui Kretzschmar dovedesc faptul că, prin personalitatea sa a impus hotărâtor o organizare a vieții muzicale germane de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX și preocupările sale asupra rolului educativ al muzicii au adus la crearea sistemului modem de educație muzicală.
Așadar, Hermann Kretzschmar stabilește și definește principiile sistemului modem de educație muzicală, fundamentând o nouă direcție în dezvoltarea spirituală a secolului XX. Întreaga sa activitate artistică, științifică și pedagogică este ghidată de credința nestrămutată în valoarea etică a muzicii și în rolul ei pentru transformarea și înnobilarea omului, în acest sens tendințele sale de înțelegere, explicație și tălmăcire hermeneutică a muzicii se pot verifica în fundamentarea teoretică și aplicarea practică, astfel a rolului muzicii în școală: „Soarta muzicii germane se hotărăște în școala germană”. Această proclamație a lui Kretzschmar a introdus un flux de înnoire, a trezit interesul multor personalități marcante în cultura muzicală și a determinat calea reformelor radicale, care s-au realizat mai apoi în învățământul muzical din școlile germane și a celor din țările europene (mai ales e remarcabilă aici reforma învățământului muzical românesc a lui George Breazul, care a realizat-o în mare măsură după ideile muzical-pedagogice germane de la începutul secolului
XX și care a fost înalt apreciată la Primul Congres Mondial de Educație Muzicală de la Praga din 1936, care a fost realizat tot de Leo Kestenberg).
Fiind atât inițiatorul reformelor de atunci, cât și colaboratorul autorităților școlare, Hermann Kretzschmar contribuie esențial la stabilirea unui sistem integru de educație muzicală atât la nivel de structură, cât și la nivel de conținut. Astfel pornește mai întâi de la fixarea scopului învățământului muzical potrivit idealului cultural al poporului german. În memorandumul său din 1900 pe care el îl înaintează autorităților în numele „Societății generale de muzică germană” el declară că „viitorul muzicii germane și siguranța rezervelor ei depind de învățământul muzical din școlile publice. Ideile sale din acest memorandum țin și de proclamarea muzicii în școală ca obiect de artă și nu ca o disciplină tehnică și ca o dexteritate realizată de „maeștri”.
În acest context, fiind director al „Institutului academic de muzică bisericească”, organizează aici pentru prima dată pregătirea profesorilor de muzică, fixând ca și în școli programele și conținuturile învățământului muzical. Din intenția lui Kretzschmar se înființează examenul de capacitate la muzică, se introduce studierea muzicii la toate nivelele învățământului preuniversitar, toți școlarii urmând să aibă acces la studiul muzicii. Prin aceste reforme, care au învăluit întregul învățământ muzical german, pornind de la școlari și încheind cu pregătirea profesorului de muzică, (care obțin egal tratament cu ceilalți profesori), Kretzschmar a valorificat din nou ideea antică a lui Platon despre rolul educativ al muzicii.
Așa dar după concepția lui Hermann Kretzschmar educația muzicală condiționează capacitățile de dezvoltare spirituală, prin ideile care se nasc în sec.XX se dezvoltă și își păstrează actualitatea până în prezent, menționează M.Tetelea în articolul său „Conceptul de hermeneutică în educație muzicală: de la Kretzschmar la Kabalevski”.
Prin personalitatea lui Hermann Kretzschmar și prin competența sa excepțională putem conchide faptul că la începutul secolului XX în Germania are loc stabilirea ideilor unui nou sistem de educație muzicală modernă.
In cea de-a doua parte a secolului XX s-a cristalizat în multe țări europene o nouă mișcare în domeniul educației muzicale – numită educația muzicală nouă , care tinde așa cum arată unul dintre teoreticienii ei – să determine la copil o stare de spirit activă, o creație continuă în bucuria unei călătorii de descoperire. Mișcarea în curs de dezvoltare pornește și de la noutățile mijloacelor prin intermediul cărora se poate realiza educația muzicală, în special înregistrările magnetice care deschid noi orizonturi inițierii muzicale , prin accesul la capodoperele literaturii muzicale naționale și universale.
Trebuie amintiți și adepții curentului educația muzicală nouă, care deplasează accentul pe cultivarea sensibilității copiilor, pe dezvoltarea facultăților estetice și pe bucuria pe care trebuie s-o procure practicarea muzicii.
George Breazul (1887-1961) muzicolog, etnomuzicolog de reputație, critic muzical care a rămas în același timp un reprezentant de marcă al pedagogiei muzicale românești. În pedagogia muzicală a creat un sistem care reprezenta un adevărat salt față de ceea ce ofereau predecesorii și contemporanii săi. Ca un adevărat corolar al activității sale didactice și de orientare a viitorilor profesori trebuie amintită calitatea sa de profesor al noii discipline, Enciclopedia și pedagogia muzicii de la Academia Regală de Muzică din București și de inspector de specialitate în Ministerul învățământului, când educația muzicală era prezentă în
toate ciclurile de învățământ de la "grădinile de copii” cum erau numite grădinițile până la ultima clasă a liceelor de toate profilurile.
Sistemul educațional propus de Breazul era consecința firească a unei munci devotate în slujba culturii românești, finalizată în monumentalul volum intitulat semnificativ Patrium Carmen, tipărit în anul 1941. El se născuse din sinteza tradițiilor autohtone, pe care Breazul le-a cunoscut ca nimeni altul.
Importanța concepției privind educația muzicală a lui George Breazul lua în considerare cuceririle noilor orientări europene, cunoscute în perioada perfecționării sale în Germania. El prin expunerea concepției sale, a materialelor curriculare, a unor planșe sintetice de reprezentare a educației muzicale, a unei inedite expoziții de jucării și instrumente muzicale, dublate de difuzarea unei cărți în limba germană referitoare la educație muzicală românească și de concert al unei formații de școlari, cu un repertoriu selectat de însuși George Breazul.
Programele elaborate de Breazul pornesc de la câteva obiective foarte generoase și care le anticipă pe cele zilelor noastre: dezvoltarea însușirilor muzicale ale copiilor, formarea armonioasă a sufletului lor, procurarea de bucurii spirituale prin învățarea executarea și inventarea de cântece și jocuri, cultivarea sensibilității și a dragostei pentru valorile autentice, pregătirea "pentru viața obștească de simțire, cuget și faptă românească”. Educația muzicală trebuie să purceadă de la elementele muzicale materne, creația populară și îndeosebi de la cea aparținând copiilor și să urmeze traseul educației naturale, cunoscând cele mai importante genuri ale muzicii populare și ale muzicii bisericești și valorile universale reprezentative. Formațiile muzicale școlare trebuie să facă legătura cu viața culturală și artistică a comunității, reprezentând fermenți de bază ai acestea. Fondul de mijloace determină abordarea scris-cititului muzical pe principiul respectării modalismului, urcând de la scări oligocordice, prin pentatonie spre modurile populare.
Printre propunerile lui Breazul ce nu și-au pierdut actualitatea se numără:
– Alcătuirea unui repertoriu al fiecărei clase cuprinzând cel puțin zece cântece diferite și reprezentative;
– Fiecare elev va avea un repertoriu din care să facă parte cel puțin câte un exemplu din fiecare specie a folclorului;
Abordarea unui repertoriu adecvat pentru marele sărbători naționale și creștine.
Au rămas în fază de proiect două importante lucrări ale eminentului pedagog: Psihologia muzicală a copiilor români și Personalitatea profesorului de muzică.
Modelul european de educație muzicală, demolat în anul 1948, din motive ideologice, se cere reactivat, înțeles în coordonatele lui multiple și adus la zi, dovedindu-se unul dintre cele mai viabile și mai benefice pentru noile generații.
Boris Asafiev, (1884-1949) compozitor, muzicolog-academician, pedagog rus. Viziunea sa asupra pedagogiei muzicale școlare constituie partea organică a teoriei sale intonaționale despre muzică. In lucrările sale privind problemele pedagogiei muzicale generale a lansat și răspândit idei conceptuale cu caracter absolut novator în acest domeniu. Concepțiile lui Asafiev includ următoarele poziții:
1) Muzica este o artă, un fenomen viu, și nu o disciplină "teoretică” ce trebuie predată după principii ” științifice”. Muzica este o ” veste dumnezeiască”.
2) Transformarea în zestre spirituală a tot ce este mai bun în arta muzicală din trecutul și prezentul ei.
3) Realizarea principiului legăturii muzicii cu viața – muzica este o parte importantă a vieții.
4) Școala își asuma rolul hotărâtor în formarea culturii muzicale a societății: școala ” educă acele ființe care, ieșind în viață, vor deveni cadrele de ascultători ce vor determina realitatea muzicală a societății”.
5) Importanța dezvoltării aptitudinilor creative (a "instinctului creativ”, ”chemarea darului creativ”) prin improvizare și compunere personală a muzicii. Asafiev era convins că de capacitatea de a alcătui muzică (bine înțeles, nu la nivel profesionist) dispun practic toți copiii. El considera că dacă ascultătorul va avea o înțelegere "interioară” a muzicii, va simți mai bine și culegerea ei "exterioară”.
6) Pentru ca muzica să fie însușită conform naturii sale artistice, este necesar de a dezvolta deprinderi de audiere activă, conștientă a materiei sonore, adică cultivarea "conștiinței muzicale” active. Aceasta cere dezvoltarea auzului muzical "reflexiv”, a altor aptitudini muzicale.
7) Muzica nu trebuie impusă omului, el trebuie "convins” prin ea.
Din anumite motive aceste idei a lui Asafiev n-au căpătat la vremea lor o realizare practică în învățământul muzical general din Rusia. Abia mai târziu, spre anii 70, ele și-au găsit reflectare în programa educației muzicale, elaborată sub conducerea lui D.Kabalevski.
Kodaly Zoltan (1882-1967), muzician, folclorist, compozitor și muzicolog care și-a legat numele de un sistem de educație muzicală aplicat în școlile maghiare, cunoscut și folosit de multe școli din lume. El îmbină elemente ale unor predecesori europeni și a fost definitivat de alți profesori, unii fiind elevi ai săi. Este posibil ca în el să se găsească și idei ale lui George Breazul și Constantin Brăiloiu, element de legătură dintre ei fiind Bartok.
Zoltan Kodaly a acceptat principiul ”să propunem de la copii” – vom kinde aus- îndreptat împotriva normelor herbartiene, devenind fondatorul didacticii muzicale maghiare prin lucrările sale în patru serii- Bicinia Hungarica- Să cântăm corect- 1937-1942 și prin cele opt
cărți pentru cântece pentru școlile primare, în care oferă mostre pentru educarea muzicală a copiilor, în spiritul modalismului, care îi permite trecerea la simplificarea foneticii și la ameliorarea pronunției maghiare. El a beneficiat și de marele avantaj de a fi președintele Academiei Maghiare, calitate care l-a ajutat în obținerea spațiului necesar pentru implementarea concepției sale în învățământ, practic educația muzicală din Ungaria extinzându-se în toate ciclurile școlare, fiind considerată și disciplină de bacalaureat. În anul 1951 apare marea sa culegere de muzică populară: Magyar Nepzene Tara- Corpus Musicae Popularis Hungaricae- care a stat la baza sa educațională. De altfel, aceasta se numește de educație muzicală generală, cuprinzând toți elevii. Ea începe încă din faza grădiniței și urmărește dezvoltarea auzului, a vocii, a memoriei și alfabetizarea muzicală, ajungând la faza de a citi muzica la același nivel de care se situează scris-cititul literar.
Compozitorul este dublat de pedagogul Kodaly scriind cântece pentru coruri de copii și mai multe lucrări didactice cuprinzând exerciții specifice și explicații metodice și pledând pentru dezvoltarea unor abilități creative ale copiilor, concretizând nu numai în ascultarea și aprecierea muzicii, dar și în realizarea ei, prin reprezentările artistice școlare în fața publicului. Preocuparea pentru practicarea muzicii ocupă cel mai important loc în modelul conceput de Kodaly, dezvoltarea capacităților de receptare fiind subordonate obiectivului precedent, drumul propus de el fiind de la muzica populară spre cea de factură cultă.
Principalele metode adoptate de sistemul lui Kodaly- numit altfel mai ales după Conferința Asociației Internaționale de Educație Muzicală – ISME- ținută la Budapesta, în anul 1964, când sunt lansate cele două volume consacrate lucrărilor lui – sunt: așezarea cântecului popular și a cântării fară acompaniament instrumental, ca elemente centrale ale realizării educației muzicale, solmizația relativă și fonomimia.
Metoda preconizată de el are ca punct de plecare copilăria elevului, când se implantează lent, în forme aparent inconștiente, elementele specifice ce vor deveni temeliile viitoarelor capacități. Melodiile propuse copiilor trebuie să le fie familiare, să corespundă mentalității lor și să aibă valoare artistică.
Sistemul lui Kodaly este aplicat în deosebi în școlile generale cu orientare muzicală. Cercetările psihopedagogice efectuate în aceste școli arată că dezvoltarea muzicală aprofundată contribuie destul de pozitiv la dezvoltarea generală a copilului, la însușirea altor discipline de studiu.
Carl Orff, (1895 – 1982) compozitor, pedagog, dramaturg și actor german care a adus o mare contribuție la instruirea muzicală a copiilor și tineretului. Metoda lui de a găsi răsunet în multe țări europene, în S.U.A. America Latină, Canada, Japonia și în unele țări africane, pornește de la crearea unei ”muzici elementare” – numită astfel de însăși Orff – care prin marea ei accesibilitate s-a demonstrat a fi un important mijloc de trezire și dezvoltare a marelui potențial creativ de care dispun copiii. Prioritară în noua metodă de realizare a educației muzicale a devenit activitatea interpretativă instrumentală, combinată cu cea de dezvoltare a creativității muzicale, legată și de mișcări coreografice, dominante devenind principiul activității practice și cel al legăturii muzicii cu mișcarea și cu cuvântul. Muzicianul a înființat la Salzburg Institutul de Educație Muzicală care-i poartă numele, o secție specializată a Școlii Superioare de Muzică și Artă Dramatică ”Mozarteum”.
Pe baza unor experiențe pornind de la rezultatele activităților de gimnastică ritmică și a integrării dansului în activitatea educațională, ca formă de manifestare a simțului ritmic al copiilor, sistem preconizat și condus de Emilie Jacques-Dalcroze și a activității desfășurate la începutul deceniului al IV-lea al secolului trecut, cu instrumente muzicale speciale – așa numitele ”instrumente Orff” — pedagogul și-a sintetizat concepția sa în lucrarea intitulată Schulwerk , 1930. Manualul propriu-zis, născut din munca concretă desfășurată cu copiii – cuprinde o sută de exerciții ritmice ordonate progresiv, de la bătăi din palme, lovituri cu piciorul, recitări măsurate și formule ritmice realizate pe instrumente de percuție simple – în prima parte și 125 de exerciții melodice concepute tot progresiv, încheiate cu exerciții corale pe două și trei voci – în cea de-a două parte. Manualul pledează nu numai pentru reformarea didacticii metodice dar și a creației muzicale. Principiile sale muzical-pedagogice și-au găsit realizare în lucrarea didactică Musikschulwerk (Muzică pentru copii), culegere din cinci volume de material muzical – instructiv: piese pentru cor cu acompaniament
instrumental,exerciții ritmice, scene teatrale, astfel Orff rămâne primul compozitor care oferă asemenea modele de creație, modele artizanale pentru liberă improvizație, activitatea dominantă în concepția autorului și cu un rol deosebit în cultivarea creativității elevilor. Esența acestor modele ține seama de dezvoltarea intelectuală a copiilor. Piesele muzicale sunt construite după modelul cântecelor populare și de muzică veche.
De altfel, modelul preconizat de Orff se bazează pe sincronizarea a trei aspecte fundamentale ale muzicii, legate organic între ele: ascultarea, reproducerea și crearea, toate acestea ținând cultivarea sensibilității și a spiritului creativ, în sistemul educațional preconizat de Orff prioritatea obiectivelor privind creativitatea, interpretarea, receptarea și cultivarea sensibilității realizabile prin practica muzicală. Orff se înscrie pe linia pedagogiei ce promovează creativitatea el propunând copilului să creeze, nu numai să participe și să reproducă ceea ce i se propune începând încă la vârsta preșcolară, prin antrenarea copiilor în muzicierea instrumentală colectivă – instrumentele muzicale elementare (pentru copii) fiind aici prin farmecul lor foarte binevenite.
Carl Orff a fost convins că dezvoltarea aptitudinilor creatoare într-un domeniu se răsfrânge în mod obligatoriu asupra altor domenii de activitate vitală ale omului. Chiar dacă copilul nu va deveni muzician de profesie (iar prin sistemul propus trebuie să treacă toți copii, inclusiv viitorii muzicieni), această calitate, implantată Ia orele de muzică, se va manifesta în tot ce va face omul, fie el medic, inginer, muncitor, savant.
CONCLUZII: In prima jumătate a secolului al XX-lea în domeniul Educației Muzicale în Europa s-au reliefat un șir de tendințe, impuse prin activitatea muzical-pedagogică prodigioasă a unor așa personalități ca: H. Kretzschmar, G.Breazul, B. Asafiev, Z. Kodaly,
C.Orff.
– Opera de culturalizare muzicală trebuie să cuprindă toți copiii – fiecare om are dreptul la cunoașterea marilor valori muzicale.
– Lecția de muzică trebuie predată ca o artă și nu ca o știință, reprezentând un proces artistic, de creație.
Conținuturile lecției de muzică trebuie să reprezinte valorile muzicii religioase, populare, academice atât naționale, cât și universale.
1.3 Modelul pedagogic de realizare a conceptului actual de Educație Muzicală
După cum se poate constata, educația muzicală modernă a abandonat modelele învechite în care programele acordau prioritate unor elemente teoretice, sau a unor conținuturi cu formulări ambigue, ajunse la niște liste de titluri, dând înaintate obiectivele.
Obiectivele educației muzicale, prezente în majoritatea documentelor curriculare, asigură însușirea unui complex de cunoștințe generale dar mai ales formarea de deprinderi și capacități esențiale, ținând extinderi ale culturii generale și dezvoltarea personalității elevilor.
Coordonatele moderne ale educației muzicale rezultă din cele mai valoroase elemente naționale, raportate la standardele europene.
Avântul în dezvoltarea conceptului de educație muzicală contemporană este legat de personalitatea lui Dmitrii Kabalevskii.
Dmitrii Kabalevski (1904-1987), compozitor, savant, pedagog-academician rus. Pe parcursul întregii sale vieți a fost profund preocupat de problema educației muzicale a copiilor. Căutările sale de mulți ani s-au soldat cu elaborarea și transpunerea în viață a unei originale concepții de educației muzicală, adoptată ca oficială în școlile generale ale Rusiei. Kabalevski a pledat pentru a face marea muzică accesibilă tuturor, căutând căi adecvate care ar reieși organic însăși din natura muzicii ca fenomen spiritual creat de om și pentru om.
Format în spiritul reprezentaților școlii muzicale ruse, el este considerat continuatorul lui Boris Asafiev, teoreticianul care a formulat câteva direcții desăvârșite de Kabalevski: muzica de autentică valoare trebuie să fie însușită în mod conștient și benevol de elevi, transformându-se în zestrea lor spirituală și realizând legătura cu viața, școala trebuie să dezvolte deprinderile de audiere activă și să cultive aptitudinile de creativitate ale elevilor. De aceea trebuie depășită faza teoretizărilor și a vorbirii despre muzică, ajungându-se la faza însușirii conștiente a acelor valori care sunt considerate o adevărată ”Veste dumnezeiască”. Ca și predecesorul său, Kabalevski consideră că apropierea elevilor de valorile autentice, ce ascund "inestimabile posibilități de înălțare sufletească a omului”, nu se poate realiza decât prin trezirea interesului pentru muzică, prin audierea unor lucrări reprezentative și accesibile și prin cultivarea percepției muzicale. Dezvoltarea acestor capacități constituie mijlocul principal pentru asigurarea unor audiții adecvate și pentru însușirea elementelor de limbaj muzical.
Kabalevski a insistat asupra influenței benefice pe care muzica o exercită asupra vieții emoționale a copiilor și la dezvoltarea culturii muzicale ca parte integrantă a vieții lor spirituale. De aici derivă o cerință esențială a educației: muzica nu trebuie numai să distreze cu creații subculturale și insistă asupra ofensivei muzicii ușoare de calitate îndoielnică ce creează mari dificultăți educației muzicale. Principala pierdere o constituie confundarea falselor valori cu cele autentice.
Problema predării muzicii a cercetat-o pe parcursul întregii vieți, astfel propune două modalități de bază pentru realizarea educației muzicale pe care le include în Programa pentru muzică, în care descrie metodele și principiile de realizare a educației muzicale în clasele I-III.
Tendințele principale, pe care le-a dezvoltat Kabalevskii țin de:
a) Construirea întregului demers educațional principiul tematismului prin care se preconizează organizarea tuturor activităților specifice dintr-un trimestru pe o anumită temă, care se aprofundează progresiv, pe trepte și asamblează cu celelalte mari teme din celelalte trimestre și clase. Acest principiu al tematismului poate fi urmărit în continuare în educația muzicală a copiilor din țară, în programe continuând să existe și să fie dezvoltate cu succes mai multe teme în jurul cărora se centrează activitățile specifice disciplinei, cum ar fi: Muzica și istoria, Muzica și dansul, Simbioza muzicii cu literatura, Muzica și natura, Muzica și artele plastice, Imaginea muzicală, Dramaturgia muzicală.
b) Centrarea activităților de educație muzicală pe cele trei genuri considerate primare, echivalentul celor trei genuri (balene) pe care se sprijină Marea Muzică: cântecul, dansul și marșul. Aceste trei genuri de bază ale muzicii se contopesc organic cu viața omului și sunt
considerate adevărate punți spre lumea minunată a muzicii. Așa cum cele trei balene susțin pământul, cele trei genuri de muzică sprijinită întreaga creație muzicală. Anticipând detalierea obiectivului receptării, voi preciza că în concepția lui Kabalevski, de la cele trei genuri primare ale muzicii, cu care sunt obișnuiți preșcolarii, se ajunge la genurile muzicale complexe: opere, balete, simfonii, oratorii, cantate, sonate. Voi prezenta câteva dintre reperele la care se poate ajunge la aceste trei caractere:
Cântecul : popular, de leagăn, ritual, romanța, liedul, cântecul-joc, integrat în operă.
Dansul : popular, valsul, polca,mazurca, integrat în balet.
Marșul :cântec-marș, marș de paradă, marșu sportiv, ostășesc, de nuntă, funebru.
Ce include programa pentru ciclul primar concepută de Dm.Kabalevski vom urmări fig. Nr. 1
Figura Nr 1. Programa la Muzică concepută de Kabalevski ,1978
Pornind de la această programă Kabalevski susținea că dacă nu orice copil este apt să devină un bun interpret, orice om cu dotare intelectuală normală poate înțelege muzica, arta care produce plăcere și ne învață să devenim mai buni, mai distinși, ea trezind în noi și cultivând sentimente nobile. Pornind de la premisa că nu poți iubi ceea ce nu cunoști și că cineva trebuie să-l inițieze pe copil să poată deosebi "muzica adevărată, clasică de cea proastă”, muzicianul stipulează necesitatea imperioasă de a-i învăța pe copii cum să asculte și să deosebească adevăratele valori ale acestei arte. Ori pentru a ști să asculți muzică adevărată trebuie să înveți.
Kabalevski a experimentat concepția sa, într-o școală generală din Moscova, rezultatele obținute proiectându-1 ca pe un reprezentant de marcă ale educației muzicale contemporane, devenind președintele de onoare al Societății Internaționale de Educație muzicală. In activitatea sa de creație nu a putut rămâne indiferent față de rolul și impactul muzicii asupra dezvoltării personalității copilului. Chiar și creația sa componistică în mare măsură le-a dedicat-o copiilor și tineretului, iar creația sa muzical-pedagogică, la o anumită perioadă a vieții sale, a fost axată pe elaborarea unui nou program de educație muzicală în mase. Luând
ca bază ideile lui Boris Asafiev, care la rândul său și le-a creat în baza sistemului muzical- pedagogic german al începutului secolului XX, Dmitrii Kabalevskii în noua sa Programă la Muzică propune ca idei fundamentale ideile proclamate în domeniul educației muzicale europene la începutul secolului XX .
Dezvoltarea aptitudinilor și capacităților interpretative a constituit obiectivul principal al educației muzicale din perioada antică și medievală. El capătă o importanță sporită în sistemul educațional preconizat de Orff, Kodaly, Breazul.
Cel de-al doilea obiectiv – cultivarea disponibilităților de receptare a creației muzicale, completată cu dezvoltarea culturii muzicale – este urmărit special în concepția lui
D. Kabalevski.
În anul 1992 în R.Moldova s-a realizat o Programă națională de educație muzicală, bazată pe concepția lui Kabalevski: principiul tematismului și integrarea activităților de educație muzicală bazată pa cele trei genuri primare: cântecul, dansul și marșul. Diferența dintre acestea o constituie integrarea clasei a IV în ciclul primar și descrierea obiectului de educație muzicală la etapă mai avansată.
Fondatorii acestei Programe sunt E. Coroi, V.Vasile, S. Croitoru, A. Popov. Ei au încercat să explice muzica în calitate de obiect de învățământ, care trebuie să se constituie în una din principalele căi de acces a tinerii generații spre înțelegerea, receptarea, aprecierea și integrarea în propria viață a mesajelor artei autentice, o cale de netezire a ascensiunii spre literatura muzicală înțeleasă ca factor de cultură și educație.
Pentru a defini cât mai cuprinzător și mai exact scopurile educației muzicale în școală s-a precizat mai întâi denumirea obiectului de învățământ, care a oscilat de-a lungul timpului în funcție de scopurile: cântul, cântul și muzica, muzica, manifestându-se tendințe de limitare a obiectului la activitatea de cântare și învățare de cântece sau la însușirea unor noțiuni de teorie a muzicii și la deprinderi elementare de solfegiere. Denumirea de educație muzicală, este acceptată tot de mai multe țări, devine mai completă și se deplasează accentul de la teorie și deprinderea elementară de cunoaștere a notelor, de solfegiere și cântare spre planul general al acestor activități care includ:
1) – familiarizarea elevilor cu marile valori tradiționale ale folclorului național ca limbă maternă și bază a dezvoltării muzicale ulterioare;
2) – pregătirea accesului spre înțelegerea, receptarea și cunoașterii literaturii muzicale naționale și universale, mergând gradat în funcție de accesibilitatea și nevoia de muzică a copiilor;
3) – însușirea noțiunilor elementare de scris-citit muzical, de gramatică, forme și mari epoci stilistice;
4) — dezvoltarea aptitudinilor muzicale ale copiilor: voce, auz, simț ritmic, deprinderi de a interpreta și asculta muzica în grup și individual.
5) – însușirea unui repertoriu muzical accesibil vârstei și utilității lui sociale;
Prin specificul, conținutul și virtuțile informativ-formative, muzica trebuie să solicite nu numai fondul intelectual al elevului ci mai ales pe cel activ și psihologic, cu implicații directe în declanșarea unor stări, a unor trăiri și sentimente, pregătindu-1 pentru vibrația în fața marilor probleme ale vieții și pe cel moral, contribuind la creșterea unui ”suflet frumos”, armonios, cu o aleasă sensibilitate pentru frumosul artistic și din viață, cu extinderi în ținta etică individuală și socială.
Prin valențele sale cognitive, afective, morale, sociale, educative, voliționale, psihologice, fiziologice, intelectuale estetice și artistice muzica poate contribui la fondarea școlii naționale și umaniste, care să asigure accesul tineretului la marea cultură europeană, fondul muzical al poporului nostru fiind cunoscut unanim atât prin puternicele tradiții populare cât și prin rezultatele de excepție ale școlii noastre de interpretare și compoziție.
Programa este alcătuită după principiul tematic – cale de dirijare consecventă a educației muzicale pe parcursul tuturor anilor de studiere în școală. Ce include programa respectivă pentru ciclul primar vom urmări figura Nr. 2
Figura Nr.2 Programa la Educația Muzicală, R.Moldova 1992
Pin abordarea Programei din 1992 s-au urmărit următoarele finalități:
Dezvoltarea gândirii logice, a memoriei și a capacității de înțelegere, prin acționarea dezvoltarea dezvoltării ambelor emisfere cerebrale; cea stângă – prin știința muzicii, cea dreaptă – prin artă;
Diversificarea paletei vieții afective și a celei spirituale prin educarea sentimentelor și prin amplificarea acestora atât individual cât și în colectiv precum și stimularea câmpului emoțional tonic;
Cultivarea unor trăsături morale cu efecte în modelarea ființei umane, a vieții sufletești complexe prin utilizarea marelui potențial al lucrărilor abordate prin interpretare sau ascultate activă, dezvoltând latura spirituală;
Formarea unei înalte concepții artistice, estetice și etice, traductibilă în propria conduită și existență, în consens cu marile idealuri umane, dezvoltarea sensibilității pentru frumos, a capacității de a-1 crea și integra prin înțelegerea și deprinderea cu arta, contribuind la o dezvoltare armonioasă a personalității;
Formarea unor deprinderi elementare de scris-citit muzical ca mijloc de înțelegere și abordare a exprimării muzicale, de a asculta, simți, trăi, reflecta și aprecia muzica clasică de valoare;
Cunoașterea și aprecierea la justa valoare a creației populare ca limbă muzicală națională și descifrarea semnificațiilor morale, psihologice și sociale elementare ale acesteia și însușirea unui repertoriu adecvat capacității de înțelegere, interpretare și integrare în viață;
Familiarizarea elevilor cu universul muzical real și deschiderea drumului spre tezaurul de valori spirituale perene ale umanității, exprimat adevărata limbă universală și formarea unui sistem de criterii elementare de apreciere artistică a marii literaturi muzicale naționale și universale
Stimularea creativității prin activități specifice de mare rezonanță în viața afectivă a elevilor și de integrare rapidă a cunoștințelor teoretice învățate în practică;
Cultivarea aptitudinilor de a interpreta și asculta muzica în rezultat formându-se deprinderile de a asculta, interpreta, crea, solfegia, de dobândire a cunoștințelor.
Toate aceste mijloace de realizare a obiectivelor mari ale educației muzicale au fost urmărite adecvat potrivit vârstei și accesibilității elevilor.
După o scurtă perioadă de trei ani, reforma învățământului, concepută în anii 90 ai secolului XX, explică diferența dintre o nouă teorie a învățării, apare curriculumul.
Termenul de curriculum a fost pus în relație cu restrângerea activităților de învățământ într-un anumit cadru. De origine latină – "curriculum” ceea ce înseamnă, cursă, alegere, care
desemnează conținutul activităților instructiv-educative, strânsa interdependență cu obiectivele educaționale, activitățile de învățare, metodele didactice, mijloacele de învățământ, formele de realizare a activităților. Ca noțiune, curriculum reprezintă pregătirea meticuloasă a unei acțiuni educative, a unui întreg proces educativ , cu inter-relații dintre obiectivele și modalitățile de realizare și evaluare a acestora. Termenul de curriculum cuprinde:
Obiectivele specifice unui domeniu sau activitatea educativă;
Conținuturile informaționale sau educative necesare pentru realizarea obiectivelor stabilite;
Condițiile de realizare (metode, mijloace, activități) programarea și organizarea situațiilor de instruire și educare;
Evaluarea rezultatelor;
Treapta învățământului primar a fost prima care a început elaborarea curriculum- urilor școlare și a materialelor curriculare. Fiind experimentate în școlile din țară, au dat posibilitate să se precizeze un anumit nivel de cunoștințe, capacități și atitudini ce au servit, în primul rând, ca bază de adaptare a multor idei inovatoare din psihopedagogia universală și, în
al doilea rând, la elaborarea programelor pentru clasele I-IV. Astfel putem observa:
Figura Nr. 3. Curriculumul la educația Muzicală 1995
Curriculum-ul școlar a trecut prima etapă de implementare în masă între anii 1995-2003. Prevederile de bază ale reformei învățământului au condiționat necesitatea revizuirii
substanțiale a concepției, conținutului și strategiilor de predare-învățare a artei muzicale în școala generală. Prezenta variantă a curriculum-ului este elaborată în baza celor mai noi realizări în domeniul psihopedagogie! muzicii și a fost conceput având în vedere toate
aspectele care conduc la îmbunătățirea procesului de implementare a lui în școală. Denumirea de ”Educație muzicală”, atribuită disciplinei școlare, adecvată scopului final urmărit: formarea la elevi a culturii muzicale ca parte componentă a întregii culturi spirituale a lor.
Muzica – arta și cel mai eficient mijloc de educare spirituală a omului, trebuie plasată la locul ei binemeritat în sistemul disciplinelor școlare. Din punct de vedere pedagogic, muzica în învățământul general trebuie tratată ca fenomen artistic viu și nu ca știință. Aceasta presupune, în primul rând, cultivarea la elevi a capacității de receptare a operei muzicale, ridicată până la nivelul trăirii interioare, al meditației asupra mesajului muzical. Predarea – însușirea cunoștințelor din domeniu urmează să se realizeze în baza percepției nemijlocite a mesajului muzical, fapt care va conduce la sporirea nivelului de înțelegere a fenomenului artistic muzical.
Educația muzicală în clasele primare are menirea de a deschide elevilor căile de acces în lumea mare a muzicii, de a-i face cunoscuți cu modalitățile generale de pătrundere în tainele acestei arte. în primii ani de școală elevii trebuie să-și formeze răspunsuri la întrebări de felul: ” Ce este muzica?”, ”De ce avem nevoie de muzică?” etc.
Conținutul educației muzicale este proiectat conform principiului tematic (teme generale anuale, semestriale și trimestriale). ” Tematismul” constituie ”busola” de orientare în desfășurarea procesului de predare – însușire a artei muzicale. De aceea una din condițiile, care trebuie respectată cu strictețe, este că succesiunea temelor generale va rămâne intactă. Totodată, ele nu pot fi revizuite, reformate. Se pot opera modificări doar în privința repertoriului muzical pentru interpretare și audiție.
Procesul educațional din cadrul disciplinei școlare "Educația muzicală” va fi organizat conform unor principii de natură specifică
Principiul pasiunii ( al interesului activ pentru muzică și disciplină școlară);
Principiul intuiției (perceperea adecvată, trăirea mesajului muzical);
– Principiul corelației educației muzicale cu viața;
– Principiul unității educației, instruirii și dezvoltării muzicale;
– Principiul ”de la practică la teorie”.
În vederea eficientizării procesul de realizare a obiectivelor și conținutului tematic
se recomandă punerea în aplicare a unei diversități largi de forme de inițiere muzicală a elevilor, pentru fiecare din ele propunându-se anumite sugestii metodologice.
Curriculumul respectiv include în sine următoarele obiective cadru:
Inițierea în diversitatea fenomenului artistic-muzical: caractere și conținut variat, tipuri de muzică, genuri.
Formarea deprinderilor de interpretare și audiere a muzicii;
Cunoașterea elementelor de bază ale limbajului muzical, a modalităților de organizare a lor în crearea imaginilor muzicale;
– Cunoașterea genurilor reprezentative ale folclorului muzical, a aspectelor încadrării lor în viața cultural-spirituală a poporului;
– Formarea unei imagini generale despre cultura muzicală națională și universală prin abordări de creație și compozitori de mare valoare;
– Însușirea noțiunilor și deprinderilor elementare de scris-citit muzical;
– Însușirea unui repertoriu de cântece și creații pentru audiere din perspectiva încadrării lor în activitatea muzicală practică;
– Determinarea celor mai generale criterii de apreciere valorică a creațiilor muzicale; – Manifestarea interesului pentru cunoașterea evenimentelor cultural-muzical de pretutindeni.
Curriculumul la Educația muzicală are o semnificație extensivă, deoarece subsumează toate componentele procesului de învățământ: finalitățile,competențele, standardele pregătirii, conținuturile învățării, metodologia de predare-învățare-evaluare, normativitatea pedagogică. Statutul curriculumului este susținut de următoarele caracteristici: centrarea pe elev, competențe; conținuturi flexibile; conținuturi – mijloc de atingere/ realizare a obiectivelor; centrarea învățarea activă; axarea pe nevoile și interesele elevului; evaluarea performanțelor; dominarea formelor cooperante de instruire.
Înțelegerea curriculumului, ca program educațional, generează proiectarea produselor curriculare: planul de învățământ, manuale, metodici, proiecte didactice. Beneficiarii prezentului document sânt elevii, cadrele didactice, managerii școlari, factorii de decizie și membrii comunității.
Modificarea standardelor în educație, precum și adoptarea pedagogiei competențelor pe scară națională, a solicitat în mod imperativ modernizarea Curriculei școlare la Educația muzicală. Aceasta presupune elaborarea Curriculei din perspective trecerii de la modelul de proiectare curriculară centrat pe obiective la modelul axat pe competențe. Competența școlară reprezintă un ansamblu integrat de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini dobândite de elev prin învățare și mobilizate în contexte specifice de realizare, adaptate vârstei elevului și nivelul cognitiv al acestuia, în vederea soluționării unor probleme care acesta se poate confrunta în viața reală.
In 2009-2010 are loc procesul de modernizare a curriculumului care propune să răspundă cerințelor actuale ale societății în întregime și ale educației/educației muzicale în special. Elaborarea curriculumului modernizat la Educația muzicală s-a axat pe formarea de competențe și centrarea procesului educațional pe elev. Ca sistem referențial în elaborarea
curriculumului modernizat a educația muzicală are abordarea continuă în științele educației, numită pedagogia competențelor, didactica funcțională, Concepția educației muzicale în Republica Moldova. Curriculumul modernizat la Educația muzicală va permite armonizarea valorilor personale într-un model socio-uman și un ideal educațional pe care generațiile de astăzi să le îmbrățișeze. Ce schimbări au avut loc prin modernizarea curriculumului în programa pentru ciclul primar vom urmări figura Nr.4
Figura Nr.4 Curriculumul modernizat la Educația Muzicală 2010
Concepția didactică a educației muzicale la etapa actuală evidențiată în curriculumul modernizat, descrie scopul artei care completează cunoștințele omului despre lume și despre sine. Educația muzicală prin obiectivele și conținuturile ei, urmărește realizarea educației artistice, ca parte componentă a culturii spirituale. Noțiunea de educație muzicală este interpretată ca proces individual continuu de autodesăvârșire spirituală a personalității prin multiplele forme de contactare cu arta muzicii – modalitate de reflectare prin imagini sonore/auditive a universului în care individul se manifestă ca element component. Educația, și nu instruirea profesională, este dezideratul principal al ciclului artistico-estetic în învățământul preuniversitar. **"
Astfel în ultimii ani conceptul de educație cât și de educație muzicală este axat pe procesul de predare, învățare și evaluare. Lecția de muzică se va efectua conform unor principii: principiul pasiunii, intuiției, asemănărilor și deosebirilor, corelației educației muzicale cu viața și principiul unității educației, instruirii și dezvoltării muzicale.
Conținuturile educației muzicale sunt concepute sub aspectul unei corelații între
limbajul specific al acestui gen de artă, al interacțiunii de stiluri și epoci în diversele genuri
ale muzicii: Atât prin specificul și conținutul său, cât și prin posibilitățile sale formative,
muzica trebuie să solicite nu numai fondul intelectual al elevului, ci mai ales pe cel afectiv, cu implicații directe în declanșarea unor stări, a unor trăiri și sentimente, facându-1 sensibil în
fața marilor probleme ale vieții, precum și pe cel moral, contribuind la creșterea unui suflet
frumos, armonios, cu o aleasă educație pentru valorile spirituale, cu extinderi în ținuta etică individuală și școlară.
Curriculumul modernizat la educația muzicală include următoarele competențe specifice:
Cunoașterea și înțelegerea diversității fenomenului muzical-artistic din perspectiva semnificațiilor emoționale,estetice, sociale și spirituale;
Identificarea mijloacelor de expresivitate muzicală în corespundere cu rolul fiecăruia în redarea imaginii artistice și a mesajului ideatic al lucrării;
Demonstrarea abilităților muzicale și integrarea în activități cultural-artistice școlare și extra școlare;
Utilizarea terminologiei muzicale specifice pentru caracterizarea și aprecierea muzicii;
Participarea afectivă în actul muzical de interpretare, receptare și promovare a valorilor muzicale naționale și universale;
Integritatea lecției de educație muzicală la etapa actuală este o problemă abordată de mai mulți savanți muzicologi. De exemplu în România integritatea lecției de educație muzicală este abordată de Vasile Vasile descriind soarta actuală a muzicii în școală. In Rusia lecția de muzică este trată de pe pozițiile estetico-artistice ale muzicii caracterizând lecția ca o dramaturgie muzicală, un spectacol, deducem aceasta în metodica educației muzicale de Абдулин, Л.А.Безбородова, Ю.Б.Алиев, Е.Р.Ильина.
In Republica Moldova integritatea lecției de educație muzicală este cercetată de savantul Ion Gagim, care descrie că lecția de muzică trebuie privită din două puncte de vedere: artistic și pedagogic. Adică:
1) Ca lecție școlară, alături de alte lecții la alte discipline, cu toate cerințele, parametrii și atributele respective — durată, loc în oralul general, obligativitatea frecvenței ei de către toți elevii, programă analitică, manuale, caiete și alte materiale didactice, planificare a materiei de studiu pe lecții, trimestru, an , notare curentă și de bilanț, lucru pentru acasă, examene, sprijinite pe principiile general – didactice, pe legitățile psihofiziologice de dezvoltare a copiilor de vârstă dată etc.
2) Ca activitate artistică, muzicală ( cu toate atributele și accesoriile specifice).
Ora de muzică face parte din ciclul estetic-artistic școlar, alături de literatură, arta plastică, dans ( aceste discipline reprezintă arta, pe când celelalte obiecte școlare reprezintă știința, aceste două domenii de activitate umană constituind două linii autonome ale vieții omului).
În primul rând lecția de muzică este o lecție de artă, ceea ce înseamnă că orice s-ar face la lecție trebuie să fie îmbrăcat în „ haine artistice”- în orice moment vor fi prezente: emotivitatea, pasiunea, trăirea artistică, creativitatea, inspirația, bucuria și satisfacția sufletească de la muzică.
Percepția vie, emoțional-artistică trebuie să constituie baza oricărei forme de întâlnire a copilului cu muzica ( cânt, audiție, joc etc.), pentru că numai un suflet descătușat și deschis poate sesiza pe deplin muzica. Transformând lecția de muzică în „spectacol” elevii vor fi incluși în el, ca parte componentă prin trăirea lăuntrică a discursului sonor.
însușirea artei muzicale, a legilor specifice ale acestea, pătrunderea în tainele ei, necesită o muncă a sufletului, a cugetului, a întregii ființe umane. De aceea lecția de muzică își are metodele sale de realizare:
Metode de realizare a lecției de educație muzicală
Figura Nr.5 Metodele de predare a lecției de educație muzicală
O altă însușire a lecției de muzică este integritatea ei, unitatea tuturor formelor de lucru cu copii; toate activitățile muzicale din cadrul lecției:
Audiția muzicii; Cântul vocal coral; însușirea cunoștințelor muzicale și despre muzică; Citit-scrisul muzical; Activitatea muzical ritmică; Creația muzical-artistică a elevilor; Jocul muzical; Executarea la instrumente muzicale pentru copii; Caracterizarea muzicii; Unite sub un singur scop, împletindu-se și completându-se reciproc, bat într-o singură direcție – însușirea temei lecției, abordarea de pe diferite poziții (auditive, interpretative, creative), sub diferite aspecte de înțelegere a fenomenului muzical, pus în discuție. Fiecare activitate muzicală va contribui la elucidarea temei lecției; astfel, activitățile muzicale nu sânt izolate ci se combină reciproc, fară a destrăma logica și dinamica pătrunderii metodice în subiectul muzical.
Datorită acestui fapt ora de muzică nu va părea atât ca o lecție școlară cât ca o activitate muzical-artistică, cu început li sfârșit, creșteri și descreșteri, dezvoltare, culminație și deznodământ, adică cu un anumit scenariu „artistic”, cu o anumită „dramaturgie”.
Lecția de muzică este o activitate de cunoaștere, în cadrul căreia profesorul trebuie să se conducă de principiile științifice, conform cărora cunoașterea se realizează prin intermediul a trei etape: senzorială, practică și rațională.
Treapta senzorială este prima treaptă a cunoașterii, primul contact cu lumea muzicii. Acestei trepte îi corespund prezentarea și audierea creației muzicale, ce urmează a fi studiată.
De la aspectul senzorial, urmează demonstrarea elementelor ce se interpretează, apoi se analizează și se explică, elevii reproducându-le sub îndrumarea profesorilor. Ulterior se stabilesc noțiunile, definițiile în legătură cu problemele studiate. După interpretarea, cea mai importantă treaptă urmează analiza și explicarea conținutului creației muzicale.
Audierea, interpretarea și explicarea se îmbină în mod variat la flecare lecție. Dat fiind caracterul practic al muzicii, este necesar a acorda atenție interpretării și audierii. Explicarea se va realiza în proporții reduse. începând cu intrarea copiilor în clasă și terminând cu ultimele minute ale activității didactice, lecția trebuie să fie plină de muzică de valoare. Noțiunile, categoriile, definițiile teoretice se vor însuși ca rezultat al auzirii și trăirii vii a fenomenului muzical.
Etapele lecțiilor de EM :
Moment organizatoric; Evocarea temelor; Realizarea sensului; Reflecția;Evaluarea; Tema pentru acasă, se centrează în jurul prezentării intuitive a elementelor noi, a explicării și analizei lor, a însușirii lor practice prin intermediul lucrărilor muzicale și nu are o „schemă” fixă.
Lecția de muzică este un proces viu, o creație originală a profesorului și a elevilor, dramaturgia căreia se află plenar în mâinile profesorului, conform competenței, experienței fanteziei sale. Axându-se pe programa analitică la obiect, profesorul va modela lecțiile conform viziunii sale, unicul criteriu de apreciere a muzicii rămânând a fi performanțele obținute de elevi în însușirea artei muzicale. Predarea lecției de muzică necesită o pregătire multilaterală și aprofundată deoarece ea este specifică are principiile sale de predare, metode și un alt algoritm de realizare. Pentru a observa ce metode și ce principii se urmăresc la lecții vor urmări figura 6
Figura Nr.6 Model pedagogic la realizarea integrității lecției de educație muzicală
CONCLUZII: Modelul pedagogic privind viziunea Conceptului actual de Educație Muzicală sub aspect comparativ din punct de vedere istoric și teoretic ne-a permis de a face următoarele concluzii:
1. Urmărind figura 1, 2, 3, 4 voi menționa că lecția contemporană de muzică se realizează până astăzi după principiul tematismului se bazează pe cele trei caractere ale muzicii.
2. Sistemul actual de Educație muzicală se bazează pe principiile, metodele specifice muzicii, toate acestea împreună sunt orientate spre obținerea unității și eficacității învățământului muzical.
3. Sistemul actual de Educație Muzicală este bazat pe ideile celor mai mari savanți pedagogi muzicieni europeni, ruși și români ai sec. XX.
4. Sistemul actual de Educație Muzicală reflectă ideile cele mai recente, legate de viziunea curriculară asupra formării personalității și are ca scop formarea culturii muzicale a elevului ca o parte componentă și indisolubilă a culturii lor spirituale.
5. Conceptul actual de Educație Muzicală este axat pe formarea de competențe și centrarea procesului educațional pe elev, la lecție se realizează predarea-învățarea- evaluarea, prin trăirea artistică.
6. Conceptul actual de Educație Muzicală este reactualizat și dezvoltat în lucrările savantului-muzician Ion Gagim, care promovează ideea centrală de predare a muzicii în școală ca o artă.
CONCLUZII LA CAPITOLUL I
1. Evoluția concepției învățământului muzical școlar a condiționat, inclusiv, modificarea formelor de lucru muzical-didactic aplicate îa lecție . Dacă odinioară forma dominantă era „cântul”, după cum am menționat deja, astăzi lecția de muzică include multiple și variante activități muzicale. Sarcina de bază a tuturor acestor activități este aprofundarea în lumea muzicii, cucerirea pas cu pas a artei sonore.
2. în conformitate cu cele relevate voi menționa că ora de muzică nu are o „schemă” fixă, o structură adoptată unanim și recomandată doar pentru a fi umplută cu conținut. Lecția de muzică este un proces viu, o creație originală a profesorului cât și a elevilor, de fiecare dată concepută și făurită din nou. Plăsmuirea ei ( conceptul, structura, dinamica, dramaturgia, materialul muzical)se află plenar în mâinile profesorului, conform competenței, experienței, fanteziei sale. Luând ca ton de acordaj și jalon de orientare, curriculumul la educația muzicală, profesorul va modela lecții conform viziunii sale,stilul său de predare, unicul criteriu de apreciere a muncii sale rămânând a fi performanțele obținute de elevi în însușirea artei muzicale.
3. Baza conceptuală a lecției de educației muzicală este – Trivium Estetic ce reprezintă compozitor-interpret-ascultător. Aceasta reprezintă concepția principală a lui Dm. Kabalevski „predarea muzicii ca artă”. Lecție de muzică ca lecție de artă se bazează pe acest Trivium Estetic aici elevii apar ca compozitori (creatori), ca interpreți și ascultători. Triviumul estetic la lecție se reproduce în qwadriumum estetico-pedagogic – compozitor-interpret-expicator- ascultător , ce ar însemna includerea elevilor în aceste trei impostasii, sub conducerea profesorului care apare ca explicator.
4. O calitate deosebită a lecției de muzică este integritatea ei, ea fiind atinsă prin unitatea tuturor formelor de lucru cu copiii. Toate activitățile muzicale din cadrul lecției, unite sub un singur scop, bat într-o singură direcție – însușirea temei lecției, care este bazată pe principiul tematismului. Fiecare temă reprezintă o legitate, care se însușește treptat, de la lecție la lecție, prin diferite forme de lucru muzical-didactic. Principiul tematismului, atât în context curricular, cât și în cadrul manualului de educație muzicală, presupune respectarea unei teme generale pe parcursul unei succesiuni sau număr de lecții.
5.În calitate de obiect de studiu muzica asigură dezvoltarea multilaterală a personalității elevului prin realizarea aspectelor de bază ale educației muzicale – formativ, educativ și instructiv. Anume formarea unei culturi muzicale, care include cele trei aspecte nominalizate ale educației muzicale, constituie obiectivul principal al activității muzical-instructive în școală.
7. Ca și G.Breazul și D. Kabalvski, în monografiile sale I.Gagim îi atribuie profesorului de muzică o importanță deosebită. Nu numai pedagog, dar și regizor, și artist, și maestru, și psiholog și muzicolog dar până la urmă și cercetător și creator, astfel trebuie să fie un profesor de muzică. Numai cu o așa pregătire enciclopedică, profesorul modem de muzică va fi apt de a realiza Conceptul actual de Educație Muzicală.
CAPITOLUL II. METODOLOGIA REALIZĂRII INTEGRITĂȚII LECȚIEI DE EDUCAȚIE MUZICALĂ ÎN CLASA A II-A
2.2 Experiment de constatare a aspectului integrativ al lecției de educație muzicală în clasa a Il-a, tema generală „ Caracterul cantabil, dansant și de marș al muzicii”
Realizarea aspectului integrativ al lecției de educație muzicală se axează pe ideea utilizării tuturor activităților muzical-didactice, principiilor și în special principiul tematismului, metodelor specifice educației muzicale, conținuturilor ideatice, obiectivelor care apar într-un sistem polifonic, structurat de profesorul de muzică. Astfel profesorului îi revine rolul de a integra toate acestea realizând lecția de muzica integrativ-artistic, făcând din lecția de muzică un adevărat spectacol. Pentru a face din lecție o dramaturgie profesorul trebuie să poată organiza și dirija procesul practic de învățământ muzical al elevilor, să aplice optimal și rezultativ diverse căi, forme, mijloace speciale de inițiere a copiilor în arta muzicii. Prin tehnologiile de realizare a diferitor activități muzical-didactice la elevi se vor forma și dezvolta competențe, aptitudini, cunoștințe, capacități în rezultatul cărora ei vor putea valorifica și reflecta muzica mare, clasică.
Dezvoltarea competențelor muzicale a elevilor contribuie la o înțelegere mai profundă a semnificației muzicii, a limbajului muzical și a rolului său în crearea imaginii muzicale, la înțelegerea diversității fenomenului muzical artistic din perspectiva semnificațiilor emoționale și estetice. Astfel pentru al II-lea capitol „Metodologia realizării integrității lecției de educație muzicală în clasa a Il-a” , ne-am propus următoarele obiective:
Caracterizarea proiectării didactice la lecția educația muzicală
Demonstrarea prin experiment a procesului de inițiere a elevilor în activități muzical didactice
Demonstrarea prin experiment a metodologiei de integrare a lecției de educație muzicală în clasa a Il-a
Experimentul de constatare s-a efectuat în perioada practicii pedagogice de la 16.02.2012 până la 17.05.2012, în Liceul Teoretic „Lucian Blaga” în clasa a Il-a, la tema generală „Caracterul cantabil,dansant și de marș al muzicii”. In experiment au fost inițiați 30 de elevi.
Pe parcursul practicii s-a realizat experimentul cu scopul de a forma la elevi deprinderi de interpretare vocal-coral a muzicii, audiere, creare. Aceste finalități vor contribui la formarea culturii muzicale a elevilor ca o parte componentă și indisolubilă a culturii lor spirituale, vor pregăti și dezvolta elevul drept o personalitate, care în urma lecțiilor de muzică va putea vorbi și aprecia muzica în special muzica mare, de valoare, clasică.
Pentru a observa și cerceta cum se realizează lecția de muzică sub aspectul integrativ- artistic, în decurs de câteva săptămâni am asistat la lecția de educație muzicală în alte două instituții de învățământ.
Prima instituție în care am asistat două lecții a fost Liceul Teoretic „I. Cuza”, în clasa a IlI-a, la tema „ Conlucrarea imaginilor artistice în redarea imaginii muzicale”. Lecțiile s-au realizat prin principii, metode atât specifice cât și moderne prin care s-a verificat tema pentru acasă și cunoștințele elevilor de la lecțiile precedente. Printr-un șir de activități s-a realizat o adevărată dramaturgie a lecției, punctul culminant fiind atins de creația compozitorului rus S. Procofiev poveste muzicală „Petrică și lupul”
Am observat că elevii erau foarte receptivi și activi la activitatea de audiție a muzicii. Din numărul total de elevi 25, majoritatea s-au inclus in activitățile lecției.
A doua instituție de învățământ a fost „G.Coșbuc” în clasa a IV-a la tema generală „Muzica poporului meu”.
Aici elevii au făcut cunoștință cu un număr variat de creații muzicale naționale, populare cum ar fi melodiile populare „Ciocârlia”, „Hora fetelor”,„Miorița”, „Cântecul cucului”, Pietro Mezzette; Carol Scrob, „Bardul din Mircești”, Constantin Rusnac „Sărbătoresca”. Elevii au interpretat, audiat au efectuat mișcări muzical-ritmice, au caracterizat. Prin îmbinarea activităților, conținuturilor ideatice, a finalităților atinse lecția de educație muzicală s-a realizat aspectul integrativ-artistic al lecției. In această clasă elevii erau mai activi, audiția muzicii, interpretarea vocal corală, creativitatea se realizau la un nivel mai avansat. După rezultatele reușitei elevilor în timpul lecției de educație muzicală putem observa: Fig.7
(Figura Nr. 7. Cunoștințe, aptitudini, atitudini dezvoltate la elevi la lecția de muzică).
In concluzie am observat ca elevii clasei a IV-a din Liceul Teoretic „G.Coșbuc” în comparație cu elevii clasei a IlI-a din Liceul Teoretic „I.Cuza” au fost mult mai activi, au un interes și mai mare pentru muzică în special muzica populară. Au participat activ la toate activitățile din cadrul lecției în special demonstrând capacități de interpretare vocal-corală. Astfel s-a observat că profesorul de muzică s-a axat mai mult de a dezvolta la elevi capacități de interpretare, audiere și caracterizarea muzicii. Aceste lecții pe care le-am asistat mi-au permis ca să înțeleg ce este lecția de muzică, care este rolul profesorului și al elevilor la lecție. Cum profesorul trebuie să educe elevii prin muzică. Care este rolul triviumului estetic la lecția de educație muzicală.
Înainte ca să încep predarea lecției de educație muzicală în clasa a 11-a, am asistat la o lecție realizată de profesoară. Am observat care sunt metodele, activitățile muzical-didactice, principii, ce scop și finalități se urmăreau la lecție .
Pentru a observa care este interesul elevilor pentru muzică și în special pentru lecția de muzică, la prima lecții pe care am promovat-o, am propus elevilor următorul chestionar:
Anexa nr.l (pag. 59)
Rezultatele chestionarului au demonstrat că din 100% -70% din elevi au interes pentru muzică, pentru lecția de muzică și au dorința de a se integra în arta muzicii.
Pentru a treia și a patra lecție mi-am propus ca să văd care este nivelul de integrare a elevilor în activități muzical didactice din cadrul lecției. La tema „Caracterul cantabil al muzicii” am audiat cu elevii Ciprian Porumbescu „ Balada pentru vioară și pian ” (fragment), am interpretat, muz. I.Macovei vers. G. Vieru „ Graiul meu”, M. Ungureanu „Scărița muzicală” am caracterizat muzica, am solfegiat în caracter cantabil. Am observat că nivelul de integrare a elevilor în activități era scăzut. Ei nu posedau capacități de interpretare, audiere chiar nici de mișcări muzical-ritmice. Fig.8
Figura Nr.8 Nivelul de integrare a elevilor în activități muzical-didactice
Rezultatul experimentului de constatare m-a făcut să observ că în comparație cu realizarea lecției de muzică executată de profesorii de muzică ai Liceelor „I.Cuza”, „G.Coșbuc”,lecția realizată de profesoara de clase primare avea lacune, neajunsuri, minusuri pe care am încercat să le ameliorez pe parcursul practicii. Predarea profesoarei de clase primare era axată mai mult pe predare teoretică. Elevii au luat cunoștințe teoretice, învățau noțiuni generale despre muzică, bibliografii ale compozitorilor fară a audia muzica compusă de ei. Se vorbea despre cele trei caractere ale muzicii fară ca elevii să trăiască aceste caractere interpretând, audiind, efectuând mișcări muzical-ritmice,creând. Se învățau și se caracterizau elementele de limbaj muzical fară ca elevii să perceapă care este rolul lor în crearea muzicii. Astfel experimentul de constatare a demonstrat:
Rezultatul experimentului de constatare 30 de elevi = 100%
36
Figura Nr.9 Identificarea nivelului de dezvoltare a cunoștințelor,aptitudinilor,atitudinilor
manifestate la lecția de educație muzicală
Rezultatul experimentului de constatare
Cunoștințe muzicale aptitudini muzical atitudini muzicale
Figura Nr.10 Rezultatul experimentului de constatare
CONCLUZII
Aceste rezultate mi-au permis să observ că nivelul dezvoltării cunoștințelor,aptitudinilor și atitudinilor la elevi este slab dezvoltat. Lecția de educație muzicală are specificul ei de predare cu metode, principii și activități-muzical specifice. Deoarece ora de muzică a fost predată ca o lecție școlară „tip” dar nu ca o activitate muzical-artistică integrată, ca dramaturgie cu început și sfârșit, creșteri și descreșteri, cu dezvoltare culminație și deznodământ, adică cu un anumit scenariu „artistic” la elevi nu s-au dezvoltat capacități de aplicare a cunoștințelor care pot fi atinse doar prin activități muzical-didactice.
2.2 Integrarea elevilor din clasa a Il-a în activități muzical-didactice (experiment de formare)
Experimentul de formare s-a petrecut în perioada practicii pedagogice care s-a desfășurat de pe data de 16.02.2012 până la 17.05.2012.
Experimentul de constatare ne-a demonstrat insuficiența predării lecției specifice de educație muzicală. Tot ceea ce face profesorul la lecție trebuie să fie însoțit de muzică.
După realizarea primelor trei lecții de muzică în clasa a Il-a, unde am încercat să pun mai mult accentul pe formarea la elevi a capacităților de interpretare, audiere, creație, reflectare și valorificare a muzicii. La lecție prin îmbinarea a mai multor activități elevii au trăit cu sufletul ceea ce se numește muzică și nu doar ca o noțiune, definiție: ce este muzica? Ceea ce au învățat elevii la lecțiile precedente. Pentru a observa ce cunoștințe, capacități, aptitudini se dezvoltau la elevii clasei a Il-a, vom urmări următorul proiect:
Anexa Nr. 2 (pag.60)
Dacă e să ne referim însăși la structura proiectului care trebuie să includă următoarele compartimente:
Date generale; schița scenariului lecției; scenariul desfășurat al lecției; matricea de evaluare a rezultatelor școlare; anexe: materialul suport pentru lecție,
Observăm că respectivul proiect include date generale și scenariul desfășurat al lecției. începând cu datele generale ale proiectului identificăm că finalitățile pe care dorește să le atingă profesorul la sfârșitul lecții, țin doar de cunoștințe despre muzică. La lecție nu s-a folosit nici o metodă specifică educației muzicale. Lipsesc conținuturile muzicale fără de care nicidecum nu se poate realiza lecția de educație muzicală. Deoarece la lecție aproape că lipsesc activitățile muzicale, conținuturile ideatice, elevilor li s-au înaintat niște obiective operaționale care reflectă doar cunoștințele elevilor dar nu capacități de interpretare, audiere, creație care vor rezuma nu altceva decât însăși aceste cunoștințe. S-au folosit doar metode tradiționale nici o metodă modernă prin care elevii percep și însușesc materialul muzical mult mai repede și eficient.
In cea de-a doua parte a proiectului, scenariul desfășurat al lecției s-au respectat etapele lecției: evocarea (moment organizatoric,verificarea temei pentru acasă), căutarea sensului, reflecția, evaluarea, tema pentru acasă.
La lecție s-au folosit doar câteva activități-muzical didactice: Cunoștințe muzicale și despre muzică, citit-scrisul muzical, parțial, interpretarea vocal-corală. Elevii primesc doar cunoștințe pe care nu le pot aplica în perceperea, trăirea afectivă a muzicii, activități muzical-didactice.
Pornind însăși de la ideea că muzica este o artă, în timpul practicii m-am axat pe predarea artei muzicale care va purta un caracter artistic se va întemeia cu natura acestei arte. De aici rezultă că lecția de educație muzicală are specificul ei de predare și tot ceea ce se va face la lecție trebuie să fie legat de muzică. Adică, în orice moment vor fi prezente: emotivitatea, pasiunea, creativitatea, trăirea artistică. Toate activitățile muzicale își vor avea pornire în trăirea interioară. Pentru a realiza lecția de muzică după principiile și legitățile ei se va începe chiar de la proiectare care trebuie tratată din punct de vedere muzicologic. Ea presupune adecvarea proceselor de învățare a conținuturilor potrivit specificului artei muzicale și actului de cunoaștere artistică.
Procesul educațional la etapa actuală este axat pe formarea și dezvoltarea competențelor la elev. Competența muzicală reprezintă un ansamblu integrat de cunoștințe, abilități practice și atitudini, dobândite la elevi prin învățare și mobilizare în contexte specifice de realizare, adaptate vârstei elevului și nivelului cognitiv al acestuia, în vederea rezolvării unor probleme cu care acesta se poate confrunta în viața reală, angrenate într-un sistem de orientări valorice naționale și universale muzicale. De aici proiectarea procesului de formare a competenței școlare pune accent pe trei momente importante de la care am început proiectarea lecțiilor de educație muzicală pe care le-am descris în modelul pedagogic din capitolul 1. Astfel putem observa Fig11
Fixarea obiectivelor:
Spre ce voi tinde ?
1 .Derivarea
obiectivelor
operaționale din
subcompetențe.
2.Urmărirea finalităților
Organizarea procesului educațional: Cum voi ajunge la ceea ce mi-am propus?
1 .Metode general- didactice, specifice, moderne,principii
2.Conținuturi ideatice
3.Activităti muzical – artistice
Stabilirea strategiilor didactice: Cum voi ști că am ajuns la rezultatul proiectului?
1 .Elaborarea instrumentelor de evaluare și autoevaluare
Figura Nr.ll. Precondiții în proiectarea procesului de formare a competențelor la lecția de educație muzicală
Pentru a realiza lecția de educație muzicală conform principilor, metodelor, legității sale, profesorul va începe de la o astfel de schemă care îi va permite să-și realizeze lecția corect și eficient. Experimentul de constatare ne-a permis să observăm insuficiența predării lecției de muzică ca artă, integrată, dramaturgiei lecției. In experimentul de formare s-a demonstrat calea care a permis prin intermediul activităților muzicale, conținuturilor, tehnologiilor, mijloacelor realizate la lecția de muzică să se formeze la elevi cele mai esențiale capacități de interpretare vocal-corală la unison, audiții, mișcări muzical-ritmice,creație muzicală elementară-improvizație vocală, caracterizarea muzicii.
Pentru a observa desfășurarea unei lecții specifice de educație muzicală v-om urmări următorul proiect didactic Anexa Nr. 3 (pag.62)
Proiectul include date generale, scenariul lecției, matrice de evaluare și anexe, material suport pentru lecție.
1 .Date generale. In datele generale ale proiectului au fost nominalizate clasa, tema generală a semestrului, tema lecției, tipul lecției. Subcompetențele (finalitățile) propuse pentru lecție s-au subordonat din competențele specifice educației muzicale care s-au atins pe parcursul lecției. In baza subcompetențelor și a activităților muzical-didactice am înaintat elevilor obiective operaționale. Subcompetențele pot fi operaționalizate în toate activitățile muzical-didactice prin intermediul obiectivelor operaționale. Adevărata operă a cadrului didactic o constituie obiectivele operaționale. Prin ele se orientează și se desfășoară actul de predare-învățare- evaluare. Inițial pentru proiectarea lecției am selectat tema lecției, trei subcompetențe din curriculum, am determinat sursele de realizare a acestei unități de conținut (activități muzical- didactice): conținuturi (material muzical pentru activitatea de audiție, interpretare vocal- corală,creație muzicală elementară), precum și ideile pentru reflecție. Conținuturile de învățare s- au repartizat potrivit activităților muzical didactice, selectate pentru desfășurarea lecției. Astfel pentru o bună desfășurare a fiecărei activități am elaborat obiectivele operaționale, care se raportează la:
• subcompetențele lecției (care orientează procesul către finalități concrete);
• tema lecției (prin care se pune accent asupra unei legități ale artei muzicale);
• specificul activității muzicale ( audiție, interpretare, creație muzicală elementară);
• piramida învățării ( prin parcurgerea operațiilor de cunoaștere, înțelegere, analiză, aplicare, valorizare);
• originalitatea materialului muzical ( prin valoarea creației pentru cunoașterea și educația elevilor);
Conținuturile obiectivelor s-au referit la diverse activități muzical-didactice, prin intermediul cărora s-a stabilit relația dintre muzică și elev.
Lecția de educație muzicală este specifică însăși prin metodele ei specifice de realizare, principii, mijloace și una dintre cele mai accentuate laturi fiind cele nouă activități care nu pot fi la celelalte obiecte de studii. Astfel pentru lecție s-au planificat următoarele activități:
audiția muzicii,cântul vocal coral,însușirea cunoștințelor muzicale și despre muzică, cititul-scrisul muzical, activitatea muzical-ritmică,jocul muzical, creația muzicală, caracterizarea, analiza muzicii
Muzica în primul rând este o activitate practică, de aceea se va miza, cu predilecție, pe formele practice de cunoaștere și asimilare a ei. Toate activitățile propuse vor pune accent pe aspectul practic, adică pe muzică vie, pe interpretare, pe creație, pe percepția activă. Chiar și „teoria” care reprezintă predarea profesoarei de clase primare, poate fi însușită pe cale „practic-senzitivă” și nu „abstract-mintală”. Bineînțeles, activitățile muzical-didactice propuse, în cadrul lecției nu vor constitui „domenii aparte” ele vor fi orientate una spre alta, de conlucrare de trecere a uneia în alta. împletindu-se, ele se vor integra organic într-o unitară activitate muzical-instructivă, lecția de educație muzicală.
Această unitate a activităților muzicale din cadrul lecției este condiționată, în plan larg de obiectivele ți finalitățile comune urmărite, de intrare și aprofundare în lumea muzicii, de cunoașterea ei largă. Această unitate mai este determinată de tema lecției prin care se vor desfășură formele de lucru alese: subiectul muzical, formulat ca temă a lecție va fi urmărit de pe diferite poziții, spre el se va înainta pe diferite căi (activități muzical-didactice.
Activitățile propuse la lecție au un element comun – percepția muzicală. Toate se vor sprijini pe ea, ea devenind esența și rostul lor.
Fiecare din aceste activități nominalizate intră ca elemente în întregul sistem de instruire/ educație muzicală a elevilor. Luate în ansamblu, strâns unite, în interacțiune și completare reciprocă, ele contribuie în comun la zidirea culturii muzicale a elevilor. Fiecare în parte nu va putea realiza această sarcină în mod plenar. De aceea ele vor intra în anumite corelații, acționând polifonic în cadrul lecției.
După ce s-au programat pentru lecție activitățile muzical didactice care unindu-se bat în tema lecției, în proiect s-au programat metodele prin care se vor realiza activitățile propuse. Astfel le lecție vor fi prezente metode general-didactice ( discuția dirijată, explicația, analiza, povestirea), metode specifice ( metoda dramaturgiei emoționale, metoda stimulării imaginației, metoda caracterizării portice a muzicii), metode moderne (braistorming, diagrama venn, rebus) metode de evaluare ( observația, aprecierea verbală, notare).
La etapa actuală de predare a lecției de educație muzicală un rol deosebit au metodele modeme, strategiile didactice. Strategia didactică reprezintă un modele de acțiune, care integrează în structura sa metode, stilul de predare și resursele de optimizare a activității, care la rândul său ajustează programul inițial de derulare a evenimentelor și subiectivitatea creatoare a profesorului. Elaborarea strategiilor didactice presupune două căi de acțiune: 1. O cale teoretică, dezvoltată prin integrarea mai multor procedee, și metode într-o „metodă de bază”, cu extrapolare calităților acesteia la nivelul unei noi structuri a activității de predare-învățare- evaluare; 2. O cale de acțiune practică, bazată pe stilul educațional al profesorului, care asigură optimizarea noii structuri create. Prin folosirea acestor strategii didactice la lecție elevii vor pătrunde în arta muzicală mai efectiv,repede și ușor. Aceste strategii permit includerea tuturor elevilor ca să participe la lecție unde se vor manifesta atât cei mai pasivi cât și cei activi.Tot ceea ce se face la lecție trebuie să fie legat de muzică, conținuturi ideatice, mijloace. In proiect la compartimentul mijloace au fost incluse conținuturile ideatice, materialul muzical care va suna și va fi interpretat pe parcursul lecției. De asemenea materialul muzical va fi constrâns cu tema lecției. Anume această latură a proiectului trebuie selectată cu grijă deoarece profesorul trebuie să cunoască prin ce muzică vine să educe elevii. Ce muzică ascultă elevii în timpul lecțiilor și cum se pregătesc ei pentru a asculta, trăi interior, aprecia și reflecta această muzică. Prima parte a proiectului se sfârșește cu bibliografia selectivă care a permis profesorului o pregătire enciclopedică pentru lecție.
În bibliografie au fost nominalizate cele mai esențiale surse din care m-am informat pe plan teoretic cât și practic pentru lecție.
2. Scenariul lecției. Un aspect integrativ al lecției de muzică este vizarea ei ca o acțiune dramatică ce stă la baza lucrării muzicale ample: expoziția, dezvoltarea, ( culminația) și repriza. în acest context, teoria curriculară avansată ne propune noi tipuri de realizare a lecției modeme care duce la formarea competențelor respective domeniului. Lecția se va realiza conform dramaturgiei în care va fi prezent momentul organizatoric evocarea, realizarea sensului reflecția, evaluare și tema pentru acasă prezentate în cea de-a doua parte a proiectului.
Lecția a început cu Momentul organizatoric care include reactualizarea temei, verificarea temei pentru acasă. Momentul organizatoric este partea de debut a lecției, care corelează tema și cunoștințele anterioare cu cele care trebuie formate.
Elevii intrând în clasa deja trăiesc muzica efectuând mișcări muzical ritmice în caracter marșant: P.I.Ceaikovski „Marșul soldățeilor de lemn”. Muzica este strâns legată de mișcare prin însăși geneza sa. Elementul ce pune în mișcare muzica este ritmul. El mișcă în mod organizat, într-o anumită direcție, cu o anumită periodicitate, sunetele. Aceasta din urmă, de la sine, în stare haotică, fară organizare ritmică nu ar alcătui nici cea mai elementară muzică. Așadar ,muzica, prin ritmul său, pune în mișcare omul atât în aspect afectiv-interior, cât și în aspect fizic-exterior. Mișcările ritmice sânt o metodă eficientă de dezvoltare muzicală – metodă bazată pe reacția chinestezică firească a copilului la muzică. însăși mișcările propriu-zise sânt un limbaj expresiv de comunicare a gândului, a dispoziției interioare.
Prin mișcări elevii și-au exprimat atitudinea fața de caracterul marșant și de lucrarea audiată, au demonstrat gradul de pătrundere și de înțelegere a mesajului sonor. în așa mod activitatea muzical-ritmică utilizată la începutul lecției a pregătit elevii pentru alte activități ale lecției în special audiția muzicii.
Verificarea temei pentru acasă s-a realizat prin metoda rebusului:
Fig.12
1) Binară în marș poate fi? (imăsura)
2) Sentiment care exprima caracterul marșant (bărbăție)
3) Cine organizează mișcarea melodiei? (ritmul)
4) Autorul lucrării „Marșul soldățeilor de lemn”? ( Ceaikovski)
Prin metoda respectivă s-a verificat tema pentru acasă care este o continuare logică a lucrului temei din clasă. Tema pentru acasă este lucrul independent la obiectul de muzică. De asemenea tema pe acasă le educația muzicală este o formă specifică de evaluare, profesorul v-a evalua cunoștințele elevilor acumulate la lecție care vor fi demonstrate prin lucru independent. Tema pe acasă la educația muzicală, concepută ca formă specifică de evaluare reprezintă nu numai verificarea/estimarea competențelor muzicale sau mijloc de măsurare obiectivă a acestora, ci o cale de perfecționare, ce presupune o cale o strategie globală asupra formării. Prin tema pe acasă elevii își demonstrează responsabilitatea față de obiect. Astfel elevii efectuând tema pe acasă au înțeles că la obiectul de „Muzică”, se muncește ca la celelalte obiecte de studii – abia atunci va fi prețuit după merit, abia atunci muzica îl va răsplăti.
A doua etapă a lecției este Evocarea unde elevii au primit cunoștințe noi, au audiat, caracterizat, creat, s-a consolidat materialul nou. Evocarea este etapa esențială, care conduce la construirea sensurilor noi ale cunoașterii. Are loc contactul cu noile informații și experiențe. După cum am menționat elevii la această etapă acumulează un sistem de cunoștințe fundamentale, aplicând și monitorizând propriile înțelegeri.
La activitatea de audiție elevii au făcut cunoștință cu creația compozitorului francez G.Bizet „Marșul Toreadorului” din opera Carmen.
Activitatea de audiție a muzicii este una din formele centrale în dezvoltarea muzicală a elevilor. Audiția muzicii este o artă, dar este și o tehnică. De aceea este foarte important de a învăța copilul s-o „prindă” cu urechea s-o „urmărească” pas cu pas, sonoritate cu sonoritate. Audierea unei creații muzicale necesită mobilizarea întregii ființe a copilului: atenției, voinței, imaginației, afectivității, gândirii, memoriei. Formarea deprinderilor de audiere a muzicii se va efectua conform unui sistem strict, de la lecție la lecție, de la piese simple cu imagini simple la lucrări ample cu conținut complex, ceea ce am încercat să fac în timpul practicii pedagogice. La dispoziția elevilor au fost aduse fotografii, imagini din viața compozitorului pe care le-am prezentat cu ajutorul proiectorului. Au folosit diferite metode didactice și specifice educației muzicale. Folosind metoda discuției euristice am avut intenția de a iniția elevii în procesul de comunicare, să fie activi și receptivi la informația propusă. Audierea lucrării muzicale propusă la lecție a inclus mai multe aspecte.
1) Cuvântul introductiv. Ex. Profesorul: – elevi astăzi vom audia o lucrare muzicală scrisă de un mare compozitor francez: G. Bizet „Marșul Toreadorului”. Să-mi spună cineva ce este un marș? Cum credeți ce-ar semnifica marșul Toreadorului? Aici s-a povestit pe scurt conținutul operei „Carmen”, astfel elevii au descoperit cine este Toreador și ce ar semnifica marșul Toreadorului. Aici m-am condus după următoarea lege: puterea de acțiune a muzicii asupra ascultătorului, în cazul de fața asupra elevilor este direct proporțională cu acordarea ascultătorului, (elevilor), pe unda acestei muzici. Cuvântul introductiv l-am realizat prin formă de povestire cu ilustrări vizuale. Elevii au primit cele mai esențiale cunoștințe despre compozitorul G.Bizet și despre creația sa „Marșul Toreadorului ” din opera „Carmen”. Astfel cuvântul introductiv la etapa de audiție l-am folosit cu două scopuri : de a pregăti elevii pentru audiție și de a le trezi interes fața de lucrarea pe acre o vor audia. Este foarte important ca cuvântul introductiv să nu fie după volum nici prea mare nici prea mic și ca elevii să găsească în lucrare ceea ce li s-a promis, ceea ce le-a apărut în imaginație în momentul pregătirii pentru audiție. Pentru audiția propriu zisă am folosit metoda stimulării imaginației și metoda acțiunii emoționale ( E.Abdullin), prin această metodă am încercat să creez o atmosferă emotivă în jurul momentului de audiție, provocând mai târziu elevii la o analiză-discuție, apreciere,creație. Această metodă am realizat-o în baza următoarelor procedee: crearea efectului mirării, crearea situației de succes.
2. Audiția propriu zisă. înainte de audierea lucrării am pus în fața elevilor o problemă niște obiective răspuns la care vor căuta în timpul audiției:
– Ascultați această piesă muzicală. Cum credeți ce caracter are ea?
– Ce dispoziție vă creează această muzică?
Obiectivele propuse elevilor propuse înaintea audiției trebuie să fie formulate clar cu o anumită logică, ei trebuie să înțeleagă clar ce au de făcut. Audiția lucrării am realizat-o cu ajutorul proiectorului unde elevii au perceput muzica atât auditiv cât și vizual. Aici elevii au văzut interpretarea „Marșului Toreadorului” de către orchestra simfonică. înainte de audiția propriu- zisă de asemenea profesorul trebuie să facă liniște în clasă, astfel am spus elevilor că muzica se ascultă în liniște ea nu se împacă cu zgomotul de aceea trebuie să facem liniște.
Așadar, faza de receptare a lucrării va decurge cât mai eficient, ea constituind momentul central în însușirea lucrării. Tot ceea ce s-a făcut până la audiția propriu-zisă a fost centrat și a
dus spre audiție, tot ceea ce s-a făcut după audiție a pornit de la ea însăși, s-a întemeiat pe ea. Cum ne recomandă B.Asafiev : „Dacă muzica nu este auzită, nu te apucă de analiză”.
3 .Analiza discuție. Analiza discuție a început cu răspunsul elevilor la întrebările formulate înaintea audiției. însăși după răspunsurile lor am înțeles cât de bine au perceput muzica și impresie le-a lăsat ea. De asemenea la această etapă a activității de audiție se caracterizează lucrarea muzicală. Ce se analizează într-o lucrare muzicală vom urmări figura Nr.8
Fig.13
IMAGINEA MUZICALĂ
Figura Nr.13. Anexe de caracterizare a creației muzicale
Caracterizarea limbajului muzical va începe în primul rând cu măsura binară, metrul cadențat („de pas„), ritmul punctat, tempoul moderat, mișcarea energică a melodiei. Caracterizând aceste elemente ale limbajului muzical elevii vor descoperi și descrie în același timp imaginea muzicală. însușind limbajul muzical elevii vor putea pătrunde în sensul informației muzicale. Forma și genul muzical al lucrării elevii îl vor caracteriza împreună cu profesorul deoarece elevii nu au fost pregătiți suficient pentru a caracteriza această latură.
Lucrarea muzicală este o construcție complexă, etajată semantic, de aceea înainte de a ieși cu ea în fața elevilor am urmărit câteva aspecte: în ce aspect voi prezenta lucrarea, ce vor descrie elevii în ea, asupra căror aspecte le va opri atenția, ce aș putea întreprinde ca lucrarea să le devină clară, ca ei să întâlnească și să simtă în ea sensuri apropiate lumii lor interioare.
4.Reaudierea lucrării s-a făcut cu scopul ca elevii să reactualizeze lucrarea în simțuri, să împrospăteze trăirea ei vie, ridicând-o în urma analizei la alt grad de intensitate. înaintea reaudiției am pus iarăși elevilor obiective: să urmărească cum se mișcă linia melodică; ce ar putea reprezenta acest marș, în așa mod elevii vor căuta să audieze muzica cu atenție și să urmărească dezvoltarea ei. Aici deja se va amplifica pătrunderea în esența lucrării se va ajunge deja la un nivel de sinteză mai ridicat cu generalizarea artistică, perceperea unui tablou muzical- artistic întregit, de o profunzime și integritate superioară.
5. Aprecierea artistică, este o formă avansată de asimilare auditivă și sufletească a lucrării. Capacitatea
elevilor de a face evaluarea muzical-artistică a lucrării muzicale, vorbește despre un grad înaintat de înțelegere a muzicii și poate fi considerată ca unul dintre indicii culturii muzicale a elevilor.
La baza actului de apreciere a lucrării muzicale se află un sistem de cunoștințe muzicale și general artistice, precum și o experiență de trăire interioară a artei sunetelor, ceea spre ce am dorit să ating la elevilor la lecții pe parcursul practicii. Anime după toate aceste cunoștințe capacități apare meditația, reflecția despre cele auzite. Prin atitudinea elevilor față de creația compozitorului francez G.Bizet „ Marșul Toreadorului, ei și-au format poziția față de muzica respectivă cât și față de arta ca latură importantă a vieții, față de viață însăși. Elevii în mod individual au apreciat această lucrare muzicală în dependență de starea și emoțiile pe care le-au trăit, pentru cineva marșul Toreadorului a fost veselă, luminoasă, tristă pentru alții veselă, vioaie, optimistă, caracterizând și argumentând flecare din aceste răspunsuri. Tot la activitatea de audiție am propus elevilor spre audiție o altă lucrare muzicală: J.Strauss „Marșul Iui Radețki” (fragment în interpretare de fanfară ). S-au realizat aceleași etape pe care le include activitatea de audiție ( enumărate mai sus).Lucrarea respectivă a fost interpretată de fanfară și aici am adus informații elevilor ce semnifică și ce reprezintă o fanfară.
Prin strategia didactică modernă, diagrama venn, s-au caracterizat aceste lucrări prin comparație, astfel elevii au găsit asemănări și deosebiri dintre ele. Fig.14
În lista preocupărilor pe care le-am avut la activitatea de audiție a muzicii a fost dezvoltarea și cultivarea le elevi a celor mai esențiale capacități de ascultare a muzicii, de percepere și de trăire sufletească a actului muzical.
Realizarea sensului începe cu o altă activitate fară de care lecția de educație muzicală nu ar fi posibilă cântul vocal-coral. Această activitate la lecția de muzică contribuie în mod hotărât
realizarea scopului general: formarea culturii muzicale a elevilor.
G.Bizet „N Toreadoru
J.Strauss „Marșul lui Radețki”
Figura Nr. 14. Asemănări și deosebiri, diagrama Venn
Acest deziderat de principiu va da tonul întregii activități vocale a elevilor sub toate formele ei – de la înviorarea vocilor până la interpretarea cântecului: (muzică) Zlata Tcaci, (versuri) Grigore Vieru „Soldații”, N.Saxu „Piticii de la munte”, M.Ungureanu „Scărița muzicală”. La baza acestei activități va sta percepția vie a muzicii cântate – trăirea, simțirea, înțelegerea ei, prin cânt și cântec, în muzică, însușirea, prin cânt și cântec, a legilor artei sonore. De aici, scopul activității nu va fi „învățarea” de cântece, ci cucerirea muzicii, intrarea și înaintarea în frumosul ei. Ceea ce am urmărit la lecție cât și la toate celelalte lecții a fost formarea la elevi a culturii de interpretare vocal-coral, adică a deprinderilor de a interpreta corect, expresiv, artistic, cu pasiunea, convingător, necesită
o muncă bine orientată, sistematică.
Interpretarea vocal-corală cât și însușirea unui nou cântec se va realiza conform următoarelor etape:
Cuvântul introductiv despre cântec. Cântecul este o lucrare muzicală de care elevii mai întâi trebuie să ia cunoștință. Cuvântul introductiv s-a făcut în baza temei lecției „Crarcterul marșant al muzicii”. în funcție de obiectivele muzicale și didactice urmărite cuvântul introductiv poate lua diferită formă și conținut
Prezentarea model a cântecului N.Saxu „piticii de la munte” a fost realizată de către profesor. Interpretarea a fost realizată prin metoda exemplu propriu. Această metodă constă în faptul că profesorul iese în fața elevilor cu interpretare vie a muzicii inspirând prin aceasta elevii la propria lor interpretare. înainte de a prezenta cântecul nou, am explicat elevilor ce cerințe se cer de la ei în timpul audiției, am pus următoarele obiective operaționale:
Ce caracter și ce dispoziție vă reda cântecul respectiv?
Cum credeți despre ce ar povesti acest cântec?
Anexa Nr.4 (pag. 66)
Înainte de a învăța cântecul au răspuns la obiectivele propuse înaintea audiției de asemenea au caracterizat cântecul: limbajul muzical, imaginea muzicală, forma/genul. —
Interpretarea a fost vie, la un nivel înalt ceea ce a creat între profesor și elevi un contact emoțional psihologic de natură și tensiune deosebită, astfel ea sporește dorința de a învăța și interpreta acest cântec. Comunicarea auditivă cu muzica contribuie la formarea imaginii artistice. învățarea propriu-zisă a cântecului a fost realizată prin diferite metode, forme , procedee. Cea mai practică și accesibilă este învățarea pe fraze pe care am practicat-o. Elevilor li s-a interpretat câte o frază iar ei după auz au reprodus melodia. învățarea cântecului s-a produs de asemenea prin metoda dialogării între profesor și elevi. Exemplu:
Profesorul — sântem piticii de la munte,
Elevii – firul de iarbă firișor Profesorul — noaptea lucrăm noi pe-ntrecute
Elevii – pe când ciobanii dorm ușor.
înainte de realiza activitatea de cânt vocal-coral am pregătit elevii pentru această activitate, vocile elevilor au fost acordate prin cântecul „Scărița muzicală,,
Anexa Nr.5 (pag. 67)
Astfel activitatea de cânt vocal a fost realizată conform următoarelor etape:
Prezentarea model a cântecului de către profesor formarea imaginii artistice generale;
Familiarizarea cu activitatea de creație a compozitorului;
Realizarea unor exerciții melodice sau ritmice pregătitoare;
Citirea textului poetic literar;
Învățarea cu text pe fraze și integrală a cântecului;
Consolidarea, interpretarea artistică a cântecului;
La însușirea cântecului s-a efectuat activitatea de citit-scris muzical. Elevii au luat cunoștințe noi si au învățat notele fa,si a gamei Do. Am demonstrat elevilor cu gestul mâinii treptele scăriței muzicale. Anexa Nr.6 (pag. 68)
Elevii au scris în caietele lor de note muzicale aceste două note muzicale astfel observând pe ca treaptă se află ele. în conformitate cu aceste note s-au repetat și duratele notelor muzicale:
Însușirea notației muzicale a început prin citirea – scrierea silabică a duratelor de note respective astfel putem observa: Nota întreagă foarte ra-ar”; doimea ra-ar”; pătrimea – „pas”; optimea – „ iu-te”; șaisprezecimea – „ti-ti”. După ce elevii și-au reamintit duratele notelor am solfegiat împreună cu ei melodia cântecului învățat „Piticii de la munte”. Cititul și scrisul muzical sub următoarele forme: citit ritmic, citit melodic, citit ritmico-melodic pe notele
cântecului. Promovat în strânsă legătură cu întreg sistem de cunoștințe muzicale, cu activitatea de executare și audiere a muzicii, cititul și scrisul muzical va duce la cunoașterea limbajului muzicii, a alfabetului/ gramaticii muzicale. Cititul-scrisul muzical contribuie în mod direct la cultivarea auzului, a sensibilității lui, a simțului ritmic, modal, formează deprinderi de intonare corectă. Experiența acumulată aici își va găsi manifestare și aplicare largă în alte activități muzical-didactice, cânt, audiție, creație. Această activitate s-a realizat cu scopul de a învăța cu elevii mai ușor și efectiv cântecul
La activitatea de cânt vocal-coral elevii au reinterpretat cântecul Z.Tcaci „Soldații”. Interpretarea cântecului a fost realizată prin combinarea unei alte activități jocul muzical, unde au fostimplicați toți copii. Jocul conține elemente de imitare, de reproducere creativă a acțiunilor – lucru important la etapa începătoare de intrare în „artistic” , în „creație”. Jocul din cadrul acestei lecții a fost cu caracter reproductiv cât și cu caracter creativ. Elevilor li s-a prezentat niște tăblițe cu formule ritmice după care alcătuit un acompaniament ritmic pentru cântecul „Soldații”.
Anexa Nr. 7 (pag. 69)
Aici elevii au fost grupați pe grupuri fiecare din ceste grupuri executau prin bătăi din palme, pocnituri din degete formule ritmice. Un alt grup care a fost ales drept „Corul” care a interpretat cântecul. Jocul le lecție a fost împletit organic cu alte activități instructive, astfel a contribuit la dezvoltarea muzicalității, a sensibilității și receptivității emoționale, la cultivarea spiritului artistic al copilului.
La activitatea de audiție, cânt vocal-coral elevii au caracterizat muzica, astfel am observat care a fost gradul de pătrundere a elevilor în actul muzical. Despre muzică poți vorbi doar în cazul când ai pătruns în sensului ei. La lecție caracterizarea muzici a fost efectuată pe cale orală aici elevii au urmărit și au caracterizat cele mai esențiale elemente de limbaj muzical: melodia, ritmul, tempo, măsura, nuanțele dinamice .
Prin urmare toate activitățile din cadrul lecției se încep și se sfârșesc într-un mod sau în altul cu caracterizarea muzicii.
Reflecția o altă etapă a lecției a inclus în cazul dat activitatea de creație muzicală care este ca un fir roșu prin toate activitățile muzicale din cadrul lecției. Chiar de la începutul lecției atunci când elevii au intrat în clasă efectuând mișcări muzical ritmice elevii au creat în dependență de imaginație mișcări plastice cu corpul. Creația muzicală propriu-zisă a fost realizată la lecție sub formă de improvizații ritmico-melodice. După ce elevii au însușit și învățat notele gamei Do, demonstrându-le treptele gamei cu gestul mâinii, s-a făcut improvizație melodică pe notele do,mi,sol;fa, la, si aversului:
Ceasul mare așa bate;
Tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac
Iar deșteptătorul bate;
Ti-ca, ti-ca, ti-ca, ti-ca.
Primul vers se va interpreta după formula ritmică
2/4
Al doilea vers se va interpreta după formula ritmică
2/4
Creația muzical-artistică va fi posibilă în virtutea respectării anumitor condiții – atunci când va fi bine dirijată, pregătită, practicată frecvent în creștere ceea ce mi-am propus să fac atât la lecția respectivă cât și pe parcursul celorlalte lecții.
O altă activitate care la fel nu poate fi despărțită de celelalte activități muzicale este activitatea de însușire a cunoștințelor muzicale și despre muzică. La lecție elevii în permanență trebuie să fie împânziți cu noi și noi cunoștințe pe care desigur le vor însuși în practică prin activități. Cunoștințele muzicale în timpul lecție se vor realiza sub două forme: cunoștințe despre muzică aici se va vorbi despre muzică în general și rolul ei în viața omului ceea ce învățau elevii atunci când ora de muzică era realizată de profesoara de clasa primare, și cunoștințe muzicale propriu-zise. elevii vor însuși sunetul ca element primar al muzicii, multiplele relații dintre sunete, elementul ritmic, melodic, dinamic.
Evaluarea la lecție a fost realizată prin metoda braistorming aici mi-am propus să urmăresc ce cunoștințe au luat elevii timp de două lecții la tema „Caracterul marșant al muzicii”. Am folosit această metodă deoarece stimulează activitatea de gândire, creativitatea, oferă diferite soluții de rezolvare, influențează atitudinile.
Am pus elevilor o problemă în jurul căreia se va lucra, am nominalizat care sunt regulile acestei metode: toate răspunsurile se acceptă, răspunsurile nu se repetă, nu se critică nici o sugestie.
In ce situații din viața omului poate suna muzică cu caracter marșant?
Ce compozitori și ce marșuri cunoașteți la subiectul pe care l-ați numit?
Astfel putem observa:
Fig.16
Figura Nr.16 Tipurile de marș reprezentate prin metoda braistorming
Lecția va lua sfârșit cu evaluarea finală a elevilor. Actul de evaluare concepe eficiența învățământului prin prisma obiectivelor proiectate la începutul lecției și a rezultatelor obținute la sfârșitul lecției. Acțiunea de evaluare la lecție s-a axat nu numai pe aprecierea/ măsurarea/ notarea cunoștințelor ceea ce se evalua până a face lecții în clasa respectivă, ci evoluția experienței muzicale și a gradului de formare a competențelor muzicale a elevilor în raport cu tema lecției „Caracterul marșant al muzicii”. Evaluarea elevilor a fost efectuată pe parcursul lecției atunci când elevii se integrau în activitățile lecției.
Al treilea compartiment al proiectării include:
La lecție am evaluat: activitatea de audiție a muzicii: urmărirea (cercetarea) discursului; atenția elevilor; tăcerea ( triplă: până la audiție, în cadrul audiției nemijlocite, după audiție); concentrarea, activitatea de interpretare vocal- corală: interpretarea (în grup); poziția corpului, respirația; emisia sunetului; intonația și cordajul; dicția; expresivitatea, activitatea de creație muzicală: elementele de gramatică muzicală ( valori de note, notele pe portativ, măsura). La sfârșitul lecției am evaluat următoarele finalități: vocabularul general; vocabularul muzical; argumentarea/motivarea; caracterizarea muzicală; aprecierea artistică; aprecierea valorică; atitudinea personală.
Tema pentru acasă este etapa finală cu care s-a sfârșit lecția promovată. Elevii au primit însărcinare pentru acasă să audieze de sine stătător muzică în caracter marșant. Să redeie prin culori imagini, forme cracterul marșant al muzicii pe care am audiat-o la lecție. Să aducă noi informații despre compozitori care a scris muzică de marș.
Anexe: material suport pentru lecție. La lecție în fața elevilor a fost adus material didactic pe care l-am prezentat în anexe (pag. 59-69)
CONCLUZII
Am exemplificat mai sus una din lecțiile de educație muzicală promovate în clasa a Il-a. Atât la lecția respectivă cât și la celelalte pe care le-am realizat după principiul tematismului, prin metode, principii, activități cât și alte strategii didactice modeme, mi-a permis să ridic interesul elevilor pentru lecția de muzică cât și pentru muzică în general (muzica clasică, mare, de valoare). După ce am realizat lecția respectivă am ajuns la concluzia că elevii au manifestat mai mult interes și activism la lecție demonstrând că posedă cunoștințe muzicale, aplicându-le în practică ex.( elevii au demonstrat prin interpretare vocal-corală, audiții comentate, mișcări muzical-ritmice că cunosc caracterul marșant al muzicii .Au perceput lecția de muzică drept un spectacol în care ei erau „actorii”. De aici putem spune că activitățile din cadrul lecției, unite într-un singur scop, împletindu-se și completându-se reciproc bat într-o singură direcție — însușirea temei lecției, abordarea pe diferite poziții (auditive interpretative, teoretic-analitice, creative) sub diferite aspecte de înțelegere a fenomenului muzical pus în discuție (orice temă constituie nu altceva decât un fenomen muzical, un aspect fundamental, o legitate a artei muzicale. Elevilor li s-au dat cunoștințe li s-au format capacități de interpretare vocal-corală, audiție a muzicii, creație muzicală elementară. De aici putem spune că formarea competențelor muzicale țin în mod implicit de trăirea emoțională a mesajului sonor-artistic, cunoștințe muzicale și despre muzică, aptitudini muzicale, atitudini pentru muzică toate acestea formându-se prin varietatea activităților muzical-didactice. Afirmarea personalității elevilor a fost determinată de corelația fenomenelor externe și interne. Prin activitățile muzical-didactice la lecție s-a realizat atât scopul profesorului cât și al lecției de muzică în general unde elevii s-a afirmat drept niște personalități, „ artiști” ceea ce nu pot fi cei de la ora de matematică, fizică sau chimie. Astfel putem observa care este nivelul de integrare a elevilor la lecția de muzică după ce au trăit cu adevărat arta muzicală interpretând, audiind, efectuând mișcări muzical-ritmice în caracter marșant.
Figura Nr.17 Nivelul de integrare a elevilor în activități muzical-didactice
Atât la lecția respectivă cât și pe parcursul practicii pedagogice toate rezultatele experimentului de formare au fost fixate și analizate la sfârșitul semestrului, în așa mod am primit următoarele rezultate: Fig.18
Rezultatele experimentului de formare 30 de elevi = 100%
52
Figura Nr.18 Identificarea nivelului de dezvoltare a cunoștințelor,aptitudinilor,atitudinilor
manifestate după experimentul de formare
Rezultatul experimentului de formare
Figura Nr.19. Rezultatul experimentului de formare
2.3 Descrierea experimentului
Rezultatele obținute ne demonstrează că în urma probelor experimentale la elevi a crescut nivelul dezvoltării „competențelor muzicaleExperiența elevilor de a comunica despre muzică a crescut de la 33,3 % la 60%, elevii au dat dovadă că cunosc cele trei caractere ale muzicii, elemente de limbaj muzical, cunoștințe despre compozitori. Experiența de a percepe muzica, integrarea în activități muzical-didactice de la 26,6% la 50%, prin urmare elevii au demonstrat capacitatea de audiere a muzicii, interpretare, au caracterizat imaginea artistică a lucrării în concluzie au demonstrat că cunoștințele pe care le-au acumulat i-au integrat în procesul de percepere a muzicii. Experiența de reflecta, valorifica, trăirea interioară a muzicii a crescut de la 16% la 43,4%, audiind diferite creații au demonstrat un nivel bun al gustului muzical, au trăit interior și au valorificat muzica.
Cel mai important nivel al cercetării consider că este obținut la compartimentul „experiența de a percepe muzica prin activități muzical didactice”. O problemă a cercetării a fost integrarea elevilor în activități muzical didactice, ceea ce profesorul nu practica le lecția de muzică. Rezultatul experimentului de formare vorbește despre perspective înalte, deoarece experiența de a percepe arta muzicală, conștientizarea de către elevi a necesității muzicii, a acestui proces artistic-spiritual este condiția obligatorie în formarea/ dezvoltarea competențelor muzicale le elevi. O lecție de educație muzicală trebuie să se bazeze pe următoarele de inițiere în muzică: interpretare, audiție, creație și reflecție ( gândire muzicală). Anume prin reflecții își va exprima forma, viziunea, gusturile, aprecierile, atitudinea pentru viață prin muzică. Mesajul muzicii este un mijloc de formare a personalității și nu doar scop în sine. în lanțul de cunoștințe – aptitudini – atitudini, atitudinile sunt cele care provoacă dorința pentru cunoașterea și cercetarea artei muzicale , necesitatea de comunicare spirituală și trăire a mesajului sonor-artistic. Acumularea experienței muzicale este definitorie pentru formarea trăsăturilor de personalitate a elevului. Prin acestea se va dezvolta o personalitate integrală care se va manifesta prin:
Sensibilitatea muzicală: simțul ritmului, melosului, intensității, modului etc.
Perceperea muzicii: auzirea/ascultarea, trăirea spirituală;
Sentimentul muzical: gustul muzical, reacție emotivă la muzică, autoexprimare emoțională prin muzică;
Inteligența muzicală: asociație muzicală liberă, gândire muzicală, analiză muzicală;
Motivația: trebuințe, intenții, interese;
Prin atingerea acestor criterii la elevii clasei a Il-a, s-au format competențele specifice educației muzicale care se subordonează competenței generale — Cultura muzicală ca parte componentă a întregii culturi spirituale.
CONCLUZII:
Predarea muzicii în școala modernă cere din partea profesorului o pregătire temeinică, necesită capacități ce permit realizarea analogiilor și a corelării cu multiplele domenii ale vieții în care muzica își găsește izvorul de inspirație, de aceea predarea lecțiilor de muzică în clasa a Il-a în timpul practicii pedagogice m-a făcut să învăț, să cercetez, să mă dezvolt multilateral și să demonstrez că pot să vin în fața elevilor cu arta muzicală. Predarea cu succes a lecției de educație muzicală depinde în mare măsură de metodele, tehnologiile didactice modeme care se aplică în procesul instructiv-educativ. La rândul lor, tehnologiile didactice se vor configura prin relaționarea formelor, metodelor, principiilor, mijloacelor în ansamblu cu conținuturile ideatice, a procedeelor de evaluare și autoevaluare, pe care le-am combinat adecvat. Acestea din urmă miau permis să ating finalitățile performante ale procesului instructiv-educativ.
CONCLUZII GENERALE
1. Tendințele actuale ale realizării lecției modeme de Educația Muzicală s-au reliefat încă la începutul sec. XX-lea prin activitatea muzical pedagogică așa ca: H.Kretzschmar, G. Breazul, B.Asafiev, Z.Kodaly, C. Orff, Dm.Kabalevski
2. Aspectul modem al lecției de educație muzicală ține de predarea muzicii ca artă și constă în realizarea aspectului integrativ al lecției de educație muzicală și se axează pe ideea utilizării tuturor activităților muzical-didactice, conform principiul tematismului a metodelor specifice de educație muzicală cât și cele modeme, care astăzi apar într-un sistem polifonic, structurat.
3. Fiecare activitate nu va fi orientată doar spre sine, ci va contribui alături de celelalte la realizarea temei generale a lecției și a integrității artistice a ei. Toate activitățile din cadrul lecției combinându-se bat într-o singură direcție urmărind același scop – însușirea temei lecției, fară a destrăma logica pătrunderii metodice în subiectul muzical atacat.
4. La baza integrității lecției de muzică stă dramaturgia, ce ar însemna că ora de muzică este
o activitate muzical-artistică, cu început și sfârșit, cu creșteri și descreșteri, cu dezvoltare, culminație și deznodământ, adică cu un anumit scenariu “artistic”
5. Dramaturgia lecției de educație muzicală este realizată conform principiului tematismului și are la bază un set de metode atât clasice cât și specifice, modeme, care scoate în relief incertitudinea aprecierii și notării gradului de formare a aptitudinilor muzicale a elevilor.
6. Baza conceptuală a lecției de educație muzicală este – Triviumul estetic, ce presupune actul de creare a muzicii prin schema compozitor-ascultător-interpret, în ipostaza căruia apar elevii la lecție.
7. Cultura muzicală, ca parte componentă a întregii culturi spirituale – reprezintă competența generală a disciplinei de educație muzicală care va fi atinsă și dezvolta la lecție prin diferite forme de lucru cu elevii.
8. Competențele specifice educației muzicale delimitează traseele de cunoaștere a muzicii ca artă și posibilitățile de educație a elevilor prin intermediul artei muzicale. Prin competențele specifice se conturează ponderea activităților de audiție, interpretare, creație și reflecție în cadrul unei lecții.
BIBLIOGRAFIE
1. Babii V. Eficiența educației muzical-artistice, Chișinău 2005;
2. Babii V. Teoria și praxiologia educației musicaî-artistice, Chișinău 2010 Pag.95;
3. Bălan G. Cum să ascultăm muzica,Humanitas, 1998 (Pag. 8-10, 52-56);
4. Bălan G. Sensurile muzicii: Compozitor,interpret, ascultător, București 1965;
5. BorșA.; Morari M.; Coroi E. Educația muzicală, manual pentru clasa all-a Știința 2011;
6. Bularga T. Psihopedagogia interesului pentru muzică, Chișinău 2008 (Pag.25,52);
7. Bularga T. Specificul gradual al dotării musicale, Artă și educație artistică, Revistă de
cultură, știință și practică educațională Nr.l, Bălți 2006 ( Pag. 105);
8. Breazul G. Pagini din istoria muzicii românești, Voi. VI. Ed. muzicală 2003. (Pag.5);
9. Coroi.E; Critoru.S; Borș.A. Gagim.I „Curriculum școlar clasele I-IV; V-VIIF.Chișinău, 2003;
10 Coroi E., Vasile V., Croitoru S., Popov A., programa la educația muzicală” .Chișinău 1992;
11.Cosumov M. Activitatea muzicală extrașcolară în context curricular modern, Artă și educație artistică, Revistă de cultură și practică educațională,Nr.2-3(8-9) Bălți 2008 (Pag.98-101)
12.Gagim I.; Stici A. Metodica educației muzicale,Chișinău ,2003;
13.Gagim I. Știința și arta educației muzicale, Chișinău, Ed. Arc, 2007;
14. Gagim I. Dicționar de muzică, Știința 2008. (Pag. 112);
15. Gagim I. Rezerve didactice ale acompaniamentului: Indicații metodice pentru studenții facultății de Muzică și Pedagogie, Bălți, Institutul Pedagogic de Stat, 1991;
16. Gagim I.; Popov A.; Croitoru S. Studierea profundă a artei muzicale în învățământul preuniversitar general: concepție de sistem. Analele Științifice ale Universității de Stat „A.Russo”, Bălți, tomul XVIII, 1995, (Pag.57-58);
17.Morari M Elemente de limbaj muzical, Bălți 2007 (Pag.79,130);
18.Morari M.; Stingă A. Ghid de implementare a curriculumului modernizat pentru învățământul primar/gimnazial, Chișinău ,2011. (pag.21-30);
19.Pălărie V. Pedagogia – știință a educației, Chișinău, 2007. (Pag. 103-106);
20.Tetelea M. Articol Conceptul de hermeneutica în educația muzicală: de la Kretzschmar la Kabalevskii (studiu comparat) ( Pag. 3);
21.Șerfezi I. Metodica predării muzicii.,București, Ed. didactică și pedagogică, 1967 (Pag.80);
22.Vacarciuc M. Dezvoltarea spirituală a micului școlar prin muzică, Chișinău 2002 (Pag. 47,52);
23.Vasile V. Metodica educației muzicale, Editura muzicala, 2004. (Pag.33);
24.Б.С.Рачина Технологии и методика обучения музыке в общеобразовательной школе, СанктПетербург 2007 (10-30р)
25. Е.И.Ильина Музыкально-педагогический практикум,, Mocквa ,2008;
26. JI. A.Безбородова, B. Aлиев, Meтoдикa npenoдавания музыки в общеобразовательных учреждениях, Mocквa , Академия 2002;
27. Д.Кабалевский Программа I-III класс; Mocквa, 1978
Surse WEB
28 . http://ru.scribd.com/doc/110762091/Educatie-muzicala.
29. http://www.didactic.ro/materiale-didactice/educatie-muzicala-repere-metodice.
30. http://www.faceb00k.c0m/pages/Lectia-de-Muzica/l 84182381698510.
ANEXA 1
CHESTIONAR (experiment de constatare)
1. Ce reprezintă muzica în viața ta?
2. Ce fel de muzică te însoțește în viață?
3. Care dintre obiectele studiate îți place cel mai mult?
4. De ce preferi lecția de educație muzicală?
5. Ce ai dori să faci mai mult la lecție: să audiezi, să interpretezi, să dansezi sau să vorbești despre muzică?
6. De ce preferi să asculți muzică?
7. Cum se ascultă muzica?
8. Ce fel de muzică asculți?
9. Cât de des asculți muzică?
10. Ce compozitori cunoști?
11. Ce ai dori să mai faci la lecția de muzică?
ANEXA 2
PROIECT DIDACTIC
Data: 23.02.2012.
Nr.de elevi: 30 Clasa: a Il-a
Obiectul: Educația muzicală Tema: „Caracterul cantabil al muzicii”
Tipul lecției: de inițiere Durata: 45 min.
Profesor: Cibotaru Angela Subcompetențe:
Familiarizarea elevilor cu noțiuni generale despre cântec; însușirea bibliografiei compozitorului W.A.Mozart, E.Grieg;
Lărgirea în continuare a cunoștințelor de scris-citit muzical, (mi,fa,sol);
Obiective operaționale:
01 Să definească noțiunea de cântec;
02 Să numească ce cântece cunosc;
03 Să caracterizeze viața și creația compozitorilor: W.A.Mozart; E. Grieg;
04 Să scrie pe portativ notele mi, fa, sol;
05 Să interpreteze expresiv gama Do;
Strategii didactice:
Metode și procedee:
Povestirea Descrierea Discuția dirijată Aprecierea verbală Lucru în grup
Mijloace didactice:
Imagini
Portrete
Bibliografii
Bibliografii:
Educație muzicală, manual pentru clasa a Il-a Curriculumul la educația muzicală clasa a I-IV http://ro.wikipedia.org/wikiAVolfgang Amadeus Mozart http://ro.wikipedia.org/wiki/Edvard Grieg
Desfășurarea lecției
ANEXA 3
PROIECT DIDACTIC
I.Date generale
Data: 15.03.2012 C!asa:aII-a Profesor: Bejenari Irina Disciplina: Educația muzicală
Tema generală: Caracterul cantabil, dansant și de marș al muzicii Subiectul lecției: Caracterul marșant al muzicii
G.Bizet „Marșul Toreadorului” din opera „Carmen”
Tipul lecției: de aprofundare în temă
Competența specifică: cunoașterea și înțelegerea diversității fenomenului muzical-artistic din perspectiva semnificațiilor emoționale și estetice a caracterului marșant al muzicii Finalități:
Identificarea auditivă a trăsăturilor distinctive ale caracterului marșant;
– Compararea lucrărilor muzicale audiate și caracterizarea diferențelor sau similitudinilor de caracter;
Manifestarea interesului activ prin descoperirea proprie a celor mai diverse aspecte ale muzicii cu caracter marșant;
Obiective operaționale:
a) Cunoștințe
01 – să numească trăsăturile distinctive ale muzicii cu caracter marșant
02 – să numească și să caracterizeze mijloacele de expresivitate muzicală(melodie, tempo, ritm, mod, nuanțe dinamice) în lucrările: G.Bizet „Marșul Toreadorului’', J. Strauss „Marșul lui Radețki”
b) Capacități
03 – să efectueze mișcări muzical-ritmice în caracter marșant: P.I.Ceaikovski „Marșul soldățeilor de lemn”
04 – să urmărească mesajul sonor-artistic al lucrării: G.Bizet „Marșul toreadorului”
05 – Să identifice sentimentele care domină în lucrarea: J.Strauss „ Marșul lui Radețki”
06- Să identifice auditiv diferența timbrală între: „Marșul toreadorului” de G.Bizet și „Marșul lui Radețki” de J.Strauss,,
07 – să intoneze corect și expresiv, în caracter marșant cântecul: Z.Tcaci „Soldații”
c) Atitudini
08 – să participe emoțional în perceperea/audiția muzicii
09 – să manifeste interes pentru creația muzical-artistică (în elaborarea acompaniamentului ce redă caracter marșant.
Tehnologii didactice:
1 Activități muzical-didactice
1. Audiția muzicii
2. Cântul vocal-coral
3. Caracterizarea muzicii
4. Activitatea muzical-ritmică
5. Creația muzicală
6. Citit-scrisul muzical
7. Cunoștințe muzicale și despre muzică
8. Jocul muzical
9. Interp. la instrumente muzicale p-u copii
2Metode: a) general-didactice tradiționale – discuția dirijată; explicația; analiza; povestirea;
b) specifice educației muzicale – dramaturgiei emoționale; stimulării imaginației; caracterizării poetice a muzicii;
c) moderne – braistorming; diagrama Venn; rebus;
d) de evaluare – observația; aprecierea verbală; notarea;
3Mijloace: a) muzicale – G.Bizet „Marșul Toreaodorului” din opera „Carmen”;
Z. Tcaciy vers. G.Vieru „Soldații”;
P.I. Ceaikovski „Marșul soldățeilor de lemn ”;
J.Strauss „Marșul lui Radețki”
N.Saxu „Piticii de la Munte”;
b) didactice – portretul comp. G.Bizet; P.I.Ceaikovski; J.Srtauss; imagini; fișe cu
4 .Bibliografie selectivă:
Curriculum modernizat la educație muzicală cl.I-IV, Chișinău 2010 ;
Manual de Educație muzicală , cl. a Il-a;
Gagim I. Dicționar de muzică, Editura Știința, Chișinău 2008;
Morari M. Elemente de limbaj muzical, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007; Boga I. O călătorie prin istoria muzicii universale , Iași 2009;
formule ritmice; planșet cu rebus;
c) tehnice – calculatorul, proiectorul
SCENARIUL LECȚIEI
ANEXA 4
JOC MUZICAL
Piticii de la munte
2. Pe scăunele ne-așezăm, zăm, zăm, ne-așezăm.
Straiele vechi Ie reparăm, răm, răm, reparăm,
Ne-așezăm, reparăm,
Răm, răm, răm, răm, reparăm.
Refren:
Sîntem piticii de la munte, Firul de iarbă, firișor, Noaptea lucrăm noi pe-ntrecute, Pe cînd ciobanii dorm ușor.
3. Intrăm în staul binișor, șor, șor, binișor,
Și mulgem oile cu spor, spor, spor, tot cu spor, Binișor, tot cu spor, Șor, șor, șor, șor, binișor.
Refren.
4. Noi batem laptele vîrtos, tos, tos, tos, vîrtos,
Să iasă untul cel gustos, tos, tos, cel gustos,
Tot vîrtos, unt gustos,
Tos, tos, tos, tos, unt gustos.
Refren.
5. în grădiniță apoi intrăm, răm, răm, răm, intrăm,
Și tot pămîntul îl grăpăm, păm, păm, îl grăpăm,
Noi intrăm și grăpăm,
Păm, păm, păm, păm, îl grăpăm.
Refren,
6. De copilași noi îngrijim, jim, jim, îngrijim, îi legănam și îi păzim, zim, zim, îi păzim, îngrijim, îi păzim,
Zim, zim, zim, zim, îi păzim.
ANEXA 4
Scărița muzicală
ANEXA 6
EXERCIȚII
Gesturile mîinii pentru fiecare din treptele scăriței muzicale (în paranteză sunt indicate sunetele din Gama DO):
I – prima treaptă (DO)
III – treapta a treia (MI) V- treapta a cincea (SOL) VII – treapta a șaptea (SI)
II – treapta a doua (RE)
IV – treapta a patra (FA) VI – treapta a șasea (LA)
BIBLIOGRAFIE
1. Babii V. Eficiența educației muzical-artistice, Chișinău 2005;
2. Babii V. Teoria și praxiologia educației musicaî-artistice, Chișinău 2010 Pag.95;
3. Bălan G. Cum să ascultăm muzica,Humanitas, 1998 (Pag. 8-10, 52-56);
4. Bălan G. Sensurile muzicii: Compozitor,interpret, ascultător, București 1965;
5. BorșA.; Morari M.; Coroi E. Educația muzicală, manual pentru clasa all-a Știința 2011;
6. Bularga T. Psihopedagogia interesului pentru muzică, Chișinău 2008 (Pag.25,52);
7. Bularga T. Specificul gradual al dotării musicale, Artă și educație artistică, Revistă de
cultură, știință și practică educațională Nr.l, Bălți 2006 ( Pag. 105);
8. Breazul G. Pagini din istoria muzicii românești, Voi. VI. Ed. muzicală 2003. (Pag.5);
9. Coroi.E; Critoru.S; Borș.A. Gagim.I „Curriculum școlar clasele I-IV; V-VIIF.Chișinău, 2003;
10 Coroi E., Vasile V., Croitoru S., Popov A., programa la educația muzicală” .Chișinău 1992;
11.Cosumov M. Activitatea muzicală extrașcolară în context curricular modern, Artă și educație artistică, Revistă de cultură și practică educațională,Nr.2-3(8-9) Bălți 2008 (Pag.98-101)
12.Gagim I.; Stici A. Metodica educației muzicale,Chișinău ,2003;
13.Gagim I. Știința și arta educației muzicale, Chișinău, Ed. Arc, 2007;
14. Gagim I. Dicționar de muzică, Știința 2008. (Pag. 112);
15. Gagim I. Rezerve didactice ale acompaniamentului: Indicații metodice pentru studenții facultății de Muzică și Pedagogie, Bălți, Institutul Pedagogic de Stat, 1991;
16. Gagim I.; Popov A.; Croitoru S. Studierea profundă a artei muzicale în învățământul preuniversitar general: concepție de sistem. Analele Științifice ale Universității de Stat „A.Russo”, Bălți, tomul XVIII, 1995, (Pag.57-58);
17.Morari M Elemente de limbaj muzical, Bălți 2007 (Pag.79,130);
18.Morari M.; Stingă A. Ghid de implementare a curriculumului modernizat pentru învățământul primar/gimnazial, Chișinău ,2011. (pag.21-30);
19.Pălărie V. Pedagogia – știință a educației, Chișinău, 2007. (Pag. 103-106);
20.Tetelea M. Articol Conceptul de hermeneutica în educația muzicală: de la Kretzschmar la Kabalevskii (studiu comparat) ( Pag. 3);
21.Șerfezi I. Metodica predării muzicii.,București, Ed. didactică și pedagogică, 1967 (Pag.80);
22.Vacarciuc M. Dezvoltarea spirituală a micului școlar prin muzică, Chișinău 2002 (Pag. 47,52);
23.Vasile V. Metodica educației muzicale, Editura muzicala, 2004. (Pag.33);
24.Б.С.Рачина Технологии и методика обучения музыке в общеобразовательной школе, СанктПетербург 2007 (10-30р)
25. Е.И.Ильина Музыкально-педагогический практикум,, Mocквa ,2008;
26. JI. A.Безбородова, B. Aлиев, Meтoдикa npenoдавания музыки в общеобразовательных учреждениях, Mocквa , Академия 2002;
27. Д.Кабалевский Программа I-III класс; Mocквa, 1978
Surse WEB
28 . http://ru.scribd.com/doc/110762091/Educatie-muzicala.
29. http://www.didactic.ro/materiale-didactice/educatie-muzicala-repere-metodice.
30. http://www.faceb00k.c0m/pages/Lectia-de-Muzica/l 84182381698510.
ANEXA 1
CHESTIONAR (experiment de constatare)
1. Ce reprezintă muzica în viața ta?
2. Ce fel de muzică te însoțește în viață?
3. Care dintre obiectele studiate îți place cel mai mult?
4. De ce preferi lecția de educație muzicală?
5. Ce ai dori să faci mai mult la lecție: să audiezi, să interpretezi, să dansezi sau să vorbești despre muzică?
6. De ce preferi să asculți muzică?
7. Cum se ascultă muzica?
8. Ce fel de muzică asculți?
9. Cât de des asculți muzică?
10. Ce compozitori cunoști?
11. Ce ai dori să mai faci la lecția de muzică?
ANEXA 2
PROIECT DIDACTIC
Data: 23.02.2012.
Nr.de elevi: 30 Clasa: a Il-a
Obiectul: Educația muzicală Tema: „Caracterul cantabil al muzicii”
Tipul lecției: de inițiere Durata: 45 min.
Profesor: Cibotaru Angela Subcompetențe:
Familiarizarea elevilor cu noțiuni generale despre cântec; însușirea bibliografiei compozitorului W.A.Mozart, E.Grieg;
Lărgirea în continuare a cunoștințelor de scris-citit muzical, (mi,fa,sol);
Obiective operaționale:
01 Să definească noțiunea de cântec;
02 Să numească ce cântece cunosc;
03 Să caracterizeze viața și creația compozitorilor: W.A.Mozart; E. Grieg;
04 Să scrie pe portativ notele mi, fa, sol;
05 Să interpreteze expresiv gama Do;
Strategii didactice:
Metode și procedee:
Povestirea Descrierea Discuția dirijată Aprecierea verbală Lucru în grup
Mijloace didactice:
Imagini
Portrete
Bibliografii
Bibliografii:
Educație muzicală, manual pentru clasa a Il-a Curriculumul la educația muzicală clasa a I-IV http://ro.wikipedia.org/wikiAVolfgang Amadeus Mozart http://ro.wikipedia.org/wiki/Edvard Grieg
Desfășurarea lecției
ANEXA 3
PROIECT DIDACTIC
I.Date generale
Data: 15.03.2012 C!asa:aII-a Profesor: Bejenari Irina Disciplina: Educația muzicală
Tema generală: Caracterul cantabil, dansant și de marș al muzicii Subiectul lecției: Caracterul marșant al muzicii
G.Bizet „Marșul Toreadorului” din opera „Carmen”
Tipul lecției: de aprofundare în temă
Competența specifică: cunoașterea și înțelegerea diversității fenomenului muzical-artistic din perspectiva semnificațiilor emoționale și estetice a caracterului marșant al muzicii Finalități:
Identificarea auditivă a trăsăturilor distinctive ale caracterului marșant;
– Compararea lucrărilor muzicale audiate și caracterizarea diferențelor sau similitudinilor de caracter;
Manifestarea interesului activ prin descoperirea proprie a celor mai diverse aspecte ale muzicii cu caracter marșant;
Obiective operaționale:
a) Cunoștințe
01 – să numească trăsăturile distinctive ale muzicii cu caracter marșant
02 – să numească și să caracterizeze mijloacele de expresivitate muzicală(melodie, tempo, ritm, mod, nuanțe dinamice) în lucrările: G.Bizet „Marșul Toreadorului’', J. Strauss „Marșul lui Radețki”
b) Capacități
03 – să efectueze mișcări muzical-ritmice în caracter marșant: P.I.Ceaikovski „Marșul soldățeilor de lemn”
04 – să urmărească mesajul sonor-artistic al lucrării: G.Bizet „Marșul toreadorului”
05 – Să identifice sentimentele care domină în lucrarea: J.Strauss „ Marșul lui Radețki”
06- Să identifice auditiv diferența timbrală între: „Marșul toreadorului” de G.Bizet și „Marșul lui Radețki” de J.Strauss,,
07 – să intoneze corect și expresiv, în caracter marșant cântecul: Z.Tcaci „Soldații”
c) Atitudini
08 – să participe emoțional în perceperea/audiția muzicii
09 – să manifeste interes pentru creația muzical-artistică (în elaborarea acompaniamentului ce redă caracter marșant.
Tehnologii didactice:
1 Activități muzical-didactice
1. Audiția muzicii
2. Cântul vocal-coral
3. Caracterizarea muzicii
4. Activitatea muzical-ritmică
5. Creația muzicală
6. Citit-scrisul muzical
7. Cunoștințe muzicale și despre muzică
8. Jocul muzical
9. Interp. la instrumente muzicale p-u copii
2Metode: a) general-didactice tradiționale – discuția dirijată; explicația; analiza; povestirea;
b) specifice educației muzicale – dramaturgiei emoționale; stimulării imaginației; caracterizării poetice a muzicii;
c) moderne – braistorming; diagrama Venn; rebus;
d) de evaluare – observația; aprecierea verbală; notarea;
3Mijloace: a) muzicale – G.Bizet „Marșul Toreaodorului” din opera „Carmen”;
Z. Tcaciy vers. G.Vieru „Soldații”;
P.I. Ceaikovski „Marșul soldățeilor de lemn ”;
J.Strauss „Marșul lui Radețki”
N.Saxu „Piticii de la Munte”;
b) didactice – portretul comp. G.Bizet; P.I.Ceaikovski; J.Srtauss; imagini; fișe cu
4 .Bibliografie selectivă:
Curriculum modernizat la educație muzicală cl.I-IV, Chișinău 2010 ;
Manual de Educație muzicală , cl. a Il-a;
Gagim I. Dicționar de muzică, Editura Știința, Chișinău 2008;
Morari M. Elemente de limbaj muzical, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007; Boga I. O călătorie prin istoria muzicii universale , Iași 2009;
formule ritmice; planșet cu rebus;
c) tehnice – calculatorul, proiectorul
SCENARIUL LECȚIEI
ANEXA 4
JOC MUZICAL
Piticii de la munte
2. Pe scăunele ne-așezăm, zăm, zăm, ne-așezăm.
Straiele vechi Ie reparăm, răm, răm, reparăm,
Ne-așezăm, reparăm,
Răm, răm, răm, răm, reparăm.
Refren:
Sîntem piticii de la munte, Firul de iarbă, firișor, Noaptea lucrăm noi pe-ntrecute, Pe cînd ciobanii dorm ușor.
3. Intrăm în staul binișor, șor, șor, binișor,
Și mulgem oile cu spor, spor, spor, tot cu spor, Binișor, tot cu spor, Șor, șor, șor, șor, binișor.
Refren.
4. Noi batem laptele vîrtos, tos, tos, tos, vîrtos,
Să iasă untul cel gustos, tos, tos, cel gustos,
Tot vîrtos, unt gustos,
Tos, tos, tos, tos, unt gustos.
Refren.
5. în grădiniță apoi intrăm, răm, răm, răm, intrăm,
Și tot pămîntul îl grăpăm, păm, păm, îl grăpăm,
Noi intrăm și grăpăm,
Păm, păm, păm, păm, îl grăpăm.
Refren,
6. De copilași noi îngrijim, jim, jim, îngrijim, îi legănam și îi păzim, zim, zim, îi păzim, îngrijim, îi păzim,
Zim, zim, zim, zim, îi păzim.
ANEXA 4
Scărița muzicală
ANEXA 6
EXERCIȚII
Gesturile mîinii pentru fiecare din treptele scăriței muzicale (în paranteză sunt indicate sunetele din Gama DO):
I – prima treaptă (DO)
III – treapta a treia (MI) V- treapta a cincea (SOL) VII – treapta a șaptea (SI)
II – treapta a doua (RE)
IV – treapta a patra (FA) VI – treapta a șasea (LA)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Etapele Si Conceptul de Dezvoltare a Sistemului Actual de Educatie Muzicala In Republica Moldova (ID: 159327)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.