Etapa1 Imagis Final [617516]

1
RAPORTUL STIINTIFIC SI TEHNIC (RST)
DENUMIREA PROIECTULUI : ”Sistem complex de aplicare a tehnicilor de GIS si
teledetectie in sprijinul activitatilor de gestiune integrata a zonei costiere romanesti”

ETAPA DE EXECUTIE NR. 1.

CU TITLUL: ”Actualizarea fo ndului de date si informatii, construirea structurii bazei
de date in legatura cu caracteristicile/tendintele de evolutie a starii mediului hidro -bio-
geomorfologic marin si costier romanesc, precum si cu tehnicile de supraveghere de la
distanta aplicabile acestuia; proiectarea infrastructurii sistemului informatic si a fluxului
de date ”

 Constituirea si omogenizarea topologica a bazei de date digitale existente, actualizarea
informatiilor incluzand controlul calității acestora conform normelor internațional e
(Comisia Ocenografică Interguvernamentală a UNESCO/IOC);
 Stabilirea parametrilor relevanti de calitate a apei determinati de senzorii aerieni/satelitari
disponibili.

CUPRINS

1. INTRODUCERE ……………….. ……………….. ……………….. …………………… ……………….. …………. 2
2. OBIECTIVELE GENERALE…………………………. …………… ……………….. ……………….. …… 5
3. OBIECTIVELE ETAPEI DE EXECUTIE….. ……………….. …………….. ………………………… 6
4. REZUMATUL ETAPEI……………………… ……………….. …………………….. ……………….. ……. 6
5. DESCRIEREA STIINTIFICA SI TEHNICA A ETAPEI………………………………… ……………… 8
5.1. Analiza datelor si informatiilor satelitare…………………………………….. …………………… 8
5.2. Identificarea domeniilor specifice de aplicare a teledetectiei la tarmul romanesc si
crearea unei infrastructuri de date GIS pentru z ona costiera………….. ………………………… 15
5.3. Metodologia de lucru ………. ………………………… ………………………………………………… 22

6. STUDII DE CAZ ……………….. ……………….. …………. …………. ……………….. ………………. …………. 28
6.1 Rezultate în urma utilizării metodei folosite până in prezent pentru RBDD ……….. 28
6.2 Implementarea metodelor/tehnicilor moderne de teledetectie satelitara si GIS la
specific ul litoralului romanesc al MARII NEGRE ……………………… ……………….. ……………. 38
6.3 Analiza modificarii liniei de tarm…………………………. ……………………………………….. 42

7. DESIGNUL BAZEI DE DATE G EOGRAFICE SAU A UNUI GEODATABASE PENTRU
ZONA COSTIERA ……………….. ……………….. ………………. ……………………………….. …………… 43
8. REZULTATELE ETAPEI SI GRADUL DE REALIZARE A OBIECTIVELOR ……………. 48
9. ANEXE …………………………………………………………………………………………………………….. …… 49
10. CONCLUZII ………………………………………………………………………………………. ………………… 54
11. BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………….. 56

2
1. INTRODUCERE
Scopurile politicilor actuale de management de mediu sunt directionate in s pecial spre
obtinerea unui echilibru intre dezvoltarea economica si conservarea mediului. Obiectivul general
al acestora este obtinerea durabilitatii dezvoltarii socio -economice in acelasi timp cu
imbunatatirea sigurantei, sanatatii si prosperitatii popula tiei, printr -un demers interdisciplinar,
luandu -se in considerare limitele aceptabile prezentate de riscurile asupra sigurantei umane,
mediului, si economiei.
În scopul dezvoltării durabile a zonei costiere, cercetările complexe, multi și inter –
disciplinare legate de conservarea mediului marin și costier, dar și de planificarea dezvoltării
socio -economice aferenta zonei costiere, au cãpãtat o pondere tot mai importantã.
Este cunoscut faptul cã, în special problema c alitãtii apei marine este în legătur ã cu
compoziția apei, sub efectul proceselor naturale și antropice, și are o deosebita important ã în
special în zonele costiere, depinzând nu numai de condițiile chimice ale apei, dar și de cele fizice
și biologice. Calitatea apei este descris ã, de asemenea, de o serie de parametri/indicatori
specifici, care sunt m ãsurati, în general, în termeni de concentrație a constituenților, prin
compararea cu criteriile și standardele de calitate a apei. Pentru descrierea distribuției acestor
parametri de stare a mediului marin și costier la scări sinoptice, tehnicile de teledetectie au
înregistrat o dezvoltarea semnificativ ã.
Pe plan internațional (UNEP 2003) se mentioneaz ã explicit fo losirea teledetectiei ca
tehnic ã complementar ã în sprijinul măsurării unor parametri importanți ai calitatii apei marine
costiere, în speț ã: “clorofila, distribuția materialului în suspensie, și turbiditatea”. În plus, se
recomanda dezvoltarea experimentel or de integrare a datelor de teledetectie cu observațiile in
situ, având ca obiectiv obținerea periodica a h ãrților de indicare a ariilor costiere predispuse
procesului eutrofizarii, precum și unui intens răspuns morfologic la acțiunea factorilor de mediu
marin.
Tehnologiile de teledetectie, ca mijloc de evaluare, gestionare și protejare a resurselor
costiere, sunt tehnologii deja cunoscute și folosite cu succes de câteva decade. În timp ce
teledetectia și -a dovedit utilitatea în aplicațiile pe mare deschi sã, este incã în dezvoltare
tehnologia folositã în zonele costiere.
Odată puși în funcțiune, sateliții sunt în mod curent o sursã de informații pentru mai multi
ani, furnizând un monitoring la scara zecilor de ani a resurselor naturale ale ecosistemelor, și
respectiv a schimbãrillor induse acestora de activitatea antropicã. Printre altele este urmăritã și
furnizarea posibililor beneficiari (cercetătorilor din domeniul costier și diferiților posibili
utilizatori), a câtorva repere asupra utilizări tehnicilo r de teledetectie adaptate diferitelor
probleme costiere, venindu -se în întâmpinarea, majoritãtii administratorilor/managerilor
resurselor costiere, care deși nu au timp de a aprofunda posibilitãtile noilor tehnologii de
monitoring de la distantã, sunt puș i în poziția de a rezolva probleme specifice de mediu în zone le
costiere.
Sistemele informatice specifice, alimentate cu informații de calitate din teren (in -situ)
precum și cu date de tip RS pot permite

– monitorizarea componentelor fizice, chimice și bi ologice ale apelor de tranziție și
costiere naționale ;
– monitorizarea descărcării în mare a sedimentelor dragate;
– monitorizarea eroziunii naturale a litoralului românesc și evaluarea modificărilor
costiere ca urmare a implementării proiectelor prevazute în ”Planul de protecție și
reabilitare a țărmului românesc al Mării Negre”;

3

Urmărirea proceselor costiere privind evoluția țărmului sub influența fenomenului de
eroziune cu extinderea sistemului GIS în zona litorala, a ariilor protejate și zonei economice de
interes exclusiv, se constituie ca suport decizional ICZM în scopul implementării măsurilor de
protecție, iar d ezvoltarea capacităților de analiză, monitoring și prognoză pentru zona de țărm
bazate pe date satelitare susțin aceste capacități. Este o modalitate de asigurare a functionalității
CNZC cu expertiză de înalt nivel tehnico -științific. TmC@2009
Posibilitatea corelării și utilizării datelor (privind zona costieră) obținute in -situ (manual
sau automat) și/sau extrase din imagini sateli tare prin integrare într -un sistem GIS de
management dotat cu software performant pentru obținerea informațiilor ascunse este
modalitatea de realizare a expertizei de înalt nivel. TmC@2009

Implementarea unui server GIS accesibil in Intranet poate facilit a creșterea implicării
cercetătorilor în completarea datelor incluse, iar un server GIS accesibil din Internet în regim
public poate facilita diseminarea informațiilor conform legilor libertății informației. Dotarea cu
ortofotoplanuri, harti satelitare si harti digitale in zona litorala si a ariilor protejate este unul din
pașii necesari.
În diferite prezentări de materiale, situații etc. se folosesc destul de des imagini tip
Google map directe sau de tip DEM a caror actualizare și coerență este necunoscut ă și relativ
nesigură, dar pentru unele cazuri, suficienta pentru a demonstra lucruri simple. TmC@2009

Fig. 1 Țărm în zona nordică a Constanței (înregistrare satelitară din 1990) TmC@2009

4

Fig. 2 Zona din Fig. 1 extrasă din Googl eMap în 2008.
Construcțiile recente sunt evidențiate de selecția circulară roșie. TmC@2009

Realizarea de lucrări pe datele (accesibile) istorice satelitare și de teren concomitente este
o sursă importantă de informații în cunoaștere și de reconstrucție a unor șiruri de date; astfel,
sunt de analizat reflectivitatea țărmului și granulometria nisipului din zonă, producția primară
estimată in -situ și spectrometria satelitară, datele de vânt și val corelate cu modificarea curbelor
batimetrice sunt doar câteva direcții care pot aduce know -how științific important. TmC@2009Trebuie
subliniată n ecesitatea suportului expediționar (țărm și marin) pentru calibrare și verificare.

In prezent sunt utilizate patru căi prin care datele GIS și cele provenite din teledetec ție pot fi
integrate:
 GIS poate fi utilizat pentru a administra tipuri multiple de date
 Analiza GIS și metodele de procesare pot fi folosite pentru manipularea și analiza datelor
provenite din teledetecție (vecinătate, reclasificări)
 Datele din teledecție pot fi manipulate pentru a deriva date GIS
 Datele GIS pot fi folosite pentru ghidare în analiza imaginilor pentru a extrage informații
mai complete și corecte din datele spectrale

5
2. OBIECTIVELE GENERALE
Proiectul propus se focalizeaza asupra crearii unui instrument de sprijinire a aplicatiilor
teledetectiei si tehnicilor moderne de analiza spatiala (GIS one -line), in cadrul temei de cercetare
privind mediul, pentru un monitoring de mediu operational al proceselor marine si costiere. Pe
baza a cestor tehnici in cadrul proiectului se urmar este cresterea capacității de investigare,
gestionare și valorificare a resurselor/proceselor specifice sistemului costier natural si amenajat,
in directia unei protectii si conservari durabile a acestuia, prin crearea unui sistem informational
de monitoring -modelare -management.
Obiectivele specifice ale proiectului includ crearea unui set de date digitale (satelitare si
GIS) ale proprietatilor optice/indicatorilor de calitate a apei aferente zonei costiere romanesti,
dezvoltarea unor metode de procesare si selectia a unor algoritmi bio -optici regionali pentru
determinarea constituentilor semnificanti ai apei de mare si stabilirea procedurii de generare a
produselor derivate de teledetectie pentru scopuri de monitoring/management costier, precum si
carta rea principalelor caracteristici ale zonelor marine /costiere, la diferite faze ale regimului
hidrologic, specific zonei costiere romanesti a Marii Negre, pe baza unei combinari sinergice a
datelor satelitare provenind de la diferiti senzori (Gurile Dunarii , zone de sedimentare/eroziune
litorala, obstacole marine reprezentate de digurile de incinta a porturilor maritime, etc).
Obiectivele stiintifice si tehnice masurabile ale proiectului sunt urmatoarele:
 Constituirea si omogenizarea topologica a b azei de date digitale existente, actualizarea
informatiilor incluzand controlul calității acestora conform normelor internaționale
(Comisia Ocenografică Interguvernamentală a UNESCO/IOC);
 Identificarea domeniilor specifice de aplicare a teledetectiei la ta rmul romanesc si crearea
unei infrastructuri de date GIS pentru zona costiera;
 Stabilirea parametrilor relevanti de calitate a apei determinati de senzorii aerieni/satelitari
 Identificarea ariilor costiere românești vulnerabile la eroziune, eutrofizare și acumulare
de poluanți sau/și sedimente, în corelație cu anumite particularitati și/sau obstacole
naturale/antropice;
 Evaluarea proceselor bio -geo-chimice în legăturã cu concentrațiile de materie dizolvata și
suspensii, precum și cu gradul de concentrare a pigmentului asociat penei de apa dulcea a
Dunării – exemplificarea unor cazuri critice reprezentative de dezvoltare a acestor
procese la Gurile Dunării.
 Evaluarea riscului privind stabilitatea la diferite scari de spatiale a zonelor litorale :
extinderea unor harti de risc, in legatura cu formarea si dezvoltarea campurilor de
refractie/difractie si a curentilor longitudinali si transversali (incluzand curentii de retur)
in zona marina litorala ;
 Evaluarea si cartarea, accesibila one -line, a riscurilor pote ntiale (infloriri algale,
conce ntrari ale campului de valuri etc.) asupra ariilor de atractie reprezentate de zonele
de imbaiere turistice, in corelatie cu modul de formare si dezvoltarea a fenomenelor
hidrodinamice costiere periculoase;
 Cresterea gradului de constientizare prin diseminarea rezultatelor spre utilizatorii finali,
in cadrul unui Atlas costier accesibil pe interfata web -mapping/GIS -online.

De asemenea, se va urmari atingerea unei serii de obiective tehnice si de management:
 Dezvoltarea unui sistem de supraveghere satelitara a spatiului regional, marin si costier,
al bazinului nord -vestic al Marii Negre;
 Facilitarea accesului la date și informații satelitare sinoptice în legătura cu zona costiera
româneasc ã, în vederea imbun ãtãtirii procesului de management costier – GIS one -line;
 Extragerea și procesarea de date satelitare de diferite rezolutii (contra cost si furnizate
liber pe internet) pentru serii specifice de timp aferente zonei marine și costiere
românești;

6
 Realizarea prelucrărilor de date/imagini și informatii furnizate de NASA/ESA pentru
zona costiera româneasc ã, în vederea fundamentării acțiun ilor de management durabil al
resurselor marine și costiere;
 Testarea diferiților algoritmi de corecție atmosferica incluși în diferite pachete de
programe de prelucrare a imaginilor satelitare ( SeaDAS , Erdas, Envi, …)
 Testarea diferitelor metodologii d e asimilarea datelor digitale vizuale in modele numerice
de circulatie si dezvoltarea posibilitatilor de monitoring operațional al calitatii apelor
marine si costiere;
 Stabilirea unor recomandari/proceduri/mijloace de sprijin a Strategiei nationale a zone i
costiere si de completare a Planului de management in zona costiera romaneasca :
metodologii si tehnici de marcare a ambalajelor alimentare detectabile de la distanta,
pentru controlul deseurilor solide din surse difuze.

Obiectivele propuse au în vedere, pe de o parte, extinderea stadiului actual al cunostintelor
în domeniul oceanografiei fizice -chimice si biologice operationale a Mării Negre, ecologiei
sistemice costiere, iar pe de alta parte, vizeaza dezvoltari specifice demersului GMES si
directivei INSPIRE .
3. OBIECTIVELE ETAPEI DE EXECUTIE
Ca prim obiectiv al proiectului este identificarea/abordarea un or solutii stiintifice, tehnice si
de management/ organizatorice pentru selectarea instrumentarului si metodologiei adaptate
conditiilor marine/costiere romanesti.
Astfel se pot extinde urmatoarele obiective de faza:
 Identificarea domeniilor specifice de a plicare a teledetectiei la tarmul romanesc si crearea
unei infrastructuri de date GIS pentru zona costiera;
 Constituirea si omogenizarea topologica a bazei de date digitale existente, actualizarea
informatiilor incluzand controlul calității acestora conform normelor internaționale
(Comisia Ocenografică Interguvernamentală a UNESCO/IOC);
 Stabilirea parametrilor r elevanti de calitate a apei determinati de senzorii aerieni/satelitari
disponibili.
4. REZUMATUL ETAPEI
Prezentul raport de faza este întocmit în cadrul proiectului “Sistem complex de aplicare a
tehnicilor de GIS și teledetecție în sprijinul activităților de gestiune integrată a zonei costiere
românești”, acronim IMAGIS, coordonate de Institutul Național de Cercetare -Dezvoltare
Marină “Grigore Antipa” Constanța.
Scopul principal este de a oferi o documentație cu privire la aplicarea tehnicilor GIS și
teled etecției în managementul zonei costiere (incluzand ecologia zonei costiere) și informații
despre baza alcătuirii unei baze de date geografice sau geodatabase cu ajutorul unui sistem
informațional geografic integrat care să îmbine datele GIS, datele proveni te din teledetecție și
observațiile din teren, sistem care va aduce îmbunătățiri substanțiale peste limitările lor
individuale.
Studiul a implicat o documentare bibliografică în principal din surse primare precum
neperiodice (manuale, rapoarte științifice, rapoarte tehnice, rapoarte de cercetare, comunicări
științifice etc.) și periodice (reviste de specialitate, editoriale, ziare de specialitate etc.).
Documentarea bibliografică ce tratează subiectul acestui raport a fost făcută după publicații atât

7
din bi blioteca personală cât și de pe internet, unde am căutat a prezenta, pe cât posibil, noutăți în
domeniu urmărind conținutul, credibilitatea și valoarea sau valabilitatea informațiilor.
Pentru zona costieră există materiale cartografice încă din perioada a ntică, imagini
satelitare doar din ultimele decade, aerofotograme recente și posibilitatea de acces la informații
în timp real sau comandate cu ajutorul sateliților. Informațiile prelucrate sub formă de vector
există la diferite scări în cadrul Ministerulu i Mediului, a unor institute de cercetare sau companii
private.
S-a impus la aeasta etapa un studiu amănunțit pentru fiecare tip și sursă de date, precum
și o testare a diferitelor date achiziționate sau ce urmează a fi achiziționate pentru a vedea dacă
răspund cerințelor proiectului.

Astefel, i mplementarea și dezvoltarea unei aplicații, specifice unui sistem informational de
colectare, procesare si utilizare a datelor și tehnicilor de teledetecție sursã -liberã/cost -efective,
disponibile pe in ternet pentru întreaga comunitate stiintifica internationala implica parcurgrea
anumitor etape:
– Selecția/proiectarea componentelor sistemului informatic, a tipului și calitatii datelor
de teledetectie oferite de NASA/ESA pentru zona studiata;
– Extracția și prelucrarea datelor primare asupra maselor de apa/interfetei mare uscat –
zonei costiere in extinderea ei pana la cumpana apelor;
– Evidențierea caracteristicilor sinoptice aferente zonei costiere românești și analiza
indicatorilor de calitate a apelor marin e/costiere pe diferite scări spatio -temporale:
transparenta, suspensiile organice si anorganice, clorofila a, etc.
– Evaluarea/cartarea tipurilor de impact/raspuns ale (eco)sistemului marin/costier:
variabilitatea liniei tarmului, eutroficarea apelor costier e, distributia vegetatiei si a
habitatelor zonelor vulnerabile;
– Redactarea raportului final si evidentierea rezultatelor printr -o crearea /testarea unor
aplicatii combinate de analiza GIS si teledetectie (inclusiv cartare a hartilor si
imaginilor istorice a ferente zonei costiere).

Procesarea infor mațiilor de teledetectie și fotogrammetrie este evidentiata ca fiind eficienta
atunci cand componentele sistemului de echipamente, softuri, personal și date, care de altfel
delimitează și nivelul de cost al diferitelor produse, este judicios structurat si dimensionat.

Metodologia de caracterizare a regiunii ecologice marine aferente tarmului romanesc (pe
baza datelor provenind de la senzorii Landsat, MODIS Aqua /SeaWiFS , …) va implica folosirea
unor proceduri/dotari cu aparate de masurare in di ferite perioade de regim hidrologic/trofic
pentru a valida/ajusta algoritmi prezenti si/sau a dezvolta noi modele/algoritmi bio -optici
locali/regionali pentru zona aferenta tarmului romanesc.
In mod similar se vor procesa imagini de la sateliti de rezolutie inalta (Ikonos,…), dar si
zboruri cu avionul pentru sesiuni de filmari/fotografiere pentru atingerea obiectivelor de
investigare asupra liniei tarmului, precum si aupra surselor de deseuri solide, si distributiei
acestora in special in zona Re zevatie Biosfrei Delta Dunarii, unde nu sunt colectate/se
aglomereaza.

Rezultatele finale, anticipate prin derularea prezentei faze, vor creste , prin cuprinderea
sinopica dar si prin analizele si modelele dezvoltate , gradul de intelegere asupra pro ceselor
marine si costiere aferente tarmului romanesc, permitand o optimizarea a solutiilor de
protectie/reabilitare a conditiilor de mediu.

8

5. DESCRIEREA STIINTIFICA SI TEHNICA
5.1 Analiza datelor și informațiilor satelitare

Analiza datelor de teledetecție presupune existența:

a) unor specialiști cu pregătire interdisciplinară; complexitatea datelor analizate conduce la
definirea teledetecției ca artă; un specialist în teledetecție trebuie să aibă pe lângă
cunoștințele specifice aplicației, cunoșt ințe temeinice de: calculatoare, sisteme de
prelucrare și analiză a imaginilor, recunoașterea formelor, cartografie;
b) sisteme hard și soft performante; aplicațiile de teledetecție sunt mari consumatoare de
resurse; un exemplu simplu arată că numai o singură imagine Landsat are, pentru toate
cele șapte benzi spectrale, aproximativ 70 MB. Un sistem de prelucrare și analiză a
imaginilor eficient ocupă numai el peste 300 MB și deci resursele efective necesare ca
spațiu pe disc, pentru o aplicație cu complexitate și dimensiuni reduse, sunt de minimum
1-2 GB.
Analiza datelor presupune operații de imbunătățire a calității datelor, de calibrare radiometrică și
geometrică, și în special de clasificare/ interpretare a datelor.

Selectarea senzorilor
 Caracteristicile te hnice principale privind datele de observare a Pământului ce pot fi
utilizate în proiect
 Caracteristicile senzorilor imaginilor sateliate existente în arhivă
În descrierea ce urmează sunt prezentate caracteristicile imaginilor ce pot fi folosite în
desfășu rarea proiectului.

1) Programul Landsat
Programul american Landsat a debutat în 1972 fiind denumit la început ERTS ( Earth
Resources Technology Satellite ).
La început sateliții Landsat (1, 2 și 3) au fost echipați cu două sisteme de preluare a
imaginilor terestre:
– Primul, era format din 3 camere de televiziune RBV ( Return Beam Vidicon ) care
preluau imagini în culori complementare (roșu, verde si albastru) – canalele 1, 2 și 3.
– Al doilea, un scaner (MSS – MultiSpectral Scaner ) cu patru benzi spectra le (canalele
4,5,6 și 7) cu baleiaj optico -mecanic, a fost primul senzor satelitar de acest tip utilizat în scopuri
civile.
Tab. 1 Zonele spectrale de lucru ale senzorului MSS (după www.landsat.gsfc.nasa.gov)
Banda Lungimea de unda (µm) “Culoarea”
4
5
6
7 0,5 – 0,6
0,6 – 0,7
0,7 – 0,8
0,8 – 1,1 albastru – oranj
oranj – roșu
roșu-infraroșu apropiat
infraroșu apropiat

9
Rezoluția spațială a scanerului era de 80 m. Senzorul MSS de pe satelitul Landsat 3 a fost
îmbunătățit prin adăugarea unui canal în infra roșu termal (10,4 -12,0 μm). Rezoluția a crescut la
40 m, cu excepția benzii în IR termal care avea 237 m. Camerele RBV au fost reduse la două.
Noua generație de sateliți Landsat a debutat cu satelitul Landsat 4 lansat la 16 iulie 1982
la care s -a adău gat la 1 martie 1984 satelitul Landsat 5, identic cu primul. Landsat 4 a funcționat
până în anul 1993 iar Landsat 5 este încă operațional.
Cele două platforme au fost dotate pe lângă senzorul MSS cu un senzor de tip nou
denumit TM ( Thematic Mapper ) care este de asemenea un scaner cu baleiaj optico -mecanic.
Acest senzor are șapte canale înregistrând radiația electromagnetică din diverse porțiuni ale
spectrului.

Tab. 2 Zonele spectrale de lucru ale senzorului TM (după www.landsat.gsfc.nasa.gov)
Banda Lungi mea de
undă
(µm) Centrul
benzii
(µm) Lățimea
benzii
(µm) “Culoarea” Rezoluția
geometrică
(m)
1
2
3
4
5
6
7 0,45 – 0,52
0,52 – 0,60
0,63 – 0,69
0,76 – 0,90
1,55 – 1,75
10,40 -12,50
2,08 – 2,35 0,485
0,560
0,660
0,830
1,650
11,450
2,215 0,07
0,08
0,06
0,14
0,20
2,10
0,27 indigo – albastru
verde – oranj
roșu
infraroșu apropiat
infraroșu apropiat
infraroșu termal
infraroșu apropiat 30
30
30
30
30
120
30

Inadvertența de numerotare a canalelor (în ordinea crescândă a lungimii de undă) se
datorează faptu lui că adăugarea benzii 7 s -a hotărât ulterior.
Rezoluția geometrică a senzorului TM este de 30 m cu excepția benzii 6, care, din
motive fizice (cantitatea de energie provenită de la sursă mică) are rezoluția de 120 m. În banda
6, este capatată energia electromagnetică radiată de către sursă (teren), spre deosebire de celelalte
benzi care captează energia electromagnetică reflectată.
La această nouă generație de sateliți s -a renunțat complet la camerele RBV.
Trebuie menționat că sateliții se roteau în o poziție de fază astfel încât să se
înjumătățească timpul de revenire deasupra aceleiași zone. Din păcate, în februarie 1983
senzorul TM de pe Landsat 4 ieșit din funcțiune datorită unei defecțiuni tehnice, rămânând în
funcțiune numai senzorul MSS. In 19 93 satelitul a iesit complet din funcțiune.
Orbita acestor sateliți este quasipolară, heliosincronă, altitudinea medie 705 km,
înclinația 98,2° cu perioada de 99 de minute. Traversează ecuatorul la ora locală 9:30 iar
paralela 45 la aproximativ 10:17 (or a locală). Revenirea fiecărui satelit asupra aceleiași zone se
face după 16 zile.
Ambii senzori acoperă suprafața terestră cu cadre de 185 x 175 km, cu suprapunere
longitudinală de 5,4% și laterală de 7,3%.
Datele sunt recepționate la sol de stații specia le, cea în a cărei zonă de acțiune intră și
România fiind la Fucino (Italia). In afara zonelor de acțiune ale stațiilor de recepție, datele sunt
înregistrate la bord și retransmise ulterior.

10
Datele sunt furnizate de compania specializată americană EOSAT ș i de partenerul ei
european EURIMAGE pe diverse suporturi, în formate și cu grade de prelucrări diferite.
Următoarea generație de sateliți Landsat era prevăzută să debuteze cu satelitul Landsat 6
dotat cu un sistem ETM ( Enhanced Tematic Mapper ) și un sistem WIFS ( Wide Field Sensor ).
Senzorul ETM trebuia să aibă 10 canale dintre care 4 în zona spectrală 0,45 -2,35µm, 5 în zona
infraroșu termal (8,0 -13,5µm) și unul pancromatic (0,5 -0,9µm). Rezoluția geometrică ar fi fost
de 15 m pentru banda pancromatică, 30 m pentru cele în vizibil și IR apropiat și 60 m pentru
cele în IR termal.
Al doilea sistem era destinat cercetărilor oceanologice și avea 6 benzi spectrale și o
rezoluție de 1,13 km.
Din păcate lansarea a fost un eșec și satelitul a fost pierdut.
Următorul satelit, Landsat 7, prevăzut pentru a fi lansat în 1997, a fost lansat abia în 1999.
Acest satelit este prevăzut cu un senzor numit ETM+ ( Enhanced Tematic Mapper Plus ) care are
caracteristicile principale prezentate în mai jos.
Avantajele noului ETM+ față de TM sunt rezoluția geometrică mai bună în IR termal și
noua bandă pancromatică cu 15m rezoluție geometrică. Un alt avantaj îl constituie precizia mai
bună de calibrare între canale (5%).
Lățimea benzii acoperite ( swath with ) este 185 km, reven irea este la 16 zile. Orbita are
altitudinea de aproximativ 705 km.

Tab. 3 Zonele spectrale de lucru ale senzorului ETM+ (după Eurimage, 2001)
Banda Lungimea de undă
(µm) “Culoarea” Rezoluția
geometrică
(m)
1
2
3
4
5
6
7
8 0,450 – 0,515
0,525 – 0,605
0,630 – 0,690
0,750 – 0,900
1,550 – 1,750
10,400 -12,500
2,090 – 2,305
0,520 -0,900 indigo – albastru
verde – oranj
roșu
infraroșu apropiat
infraroșu apropiat
infraroșu termal
infraroșu apropiat extrem
pancromatic 30
30
30
30
30
60
30
15

Datele sunt dis ponibile prin Internet, prin care pot fi comandate și distribuite și, de asemenea,
prin distribuitorii autorizați. Prețul unei scene Landsat 7 ETM+ era cuprins între $475 (level 0R)/
scenă și 800 $/scenă (level 1T).
Din păcate, datorită unei defecțiuni te hnice apărute ulterior (31 mai 2003) la sistemul de
corectare a liniilor de scanare (SLC – Scan Line Corrector – sistemul care compensează mișcarea
de avans al satelitului), imaginile transmise de satelitul Landsat 7 sunt afectate de linii de baleiaj
fără i magine. Acest lucru se intampla mai accentuat spre marginile scenei, în centru, pe axul
scenei, existând o bandă de aproximativ 22 km practic neafectată. Spre margini exista fâșii
neacoperite de aproximativ 390 -450 m. (http://landsat.usgs.gov/products_slco ffbackground.php)

11
Incepând cu 1 octombrie 2008 imaginile Landsat de arhivă, inclusiv Landsat 7, sunt
disponibile și se pot descărca prin Internet, fără nici o taxă.
(http://landsat.gsfc.nasa.gov/news/news -archive/news_0187.html)

2) Programul SPOT
Programul S POT ( Systeme Probatoire d' Observation de la Terre) a început prin lansarea la
22 febr.1986 a satelitului SPOT 1. In 1990 a fost lansat al doilea satelit, SPOT 2 (22 ianuarie).
Acești sateliți au fost proiectați de CNES ( Centre Național d' Etudes Spațiales ) din Franța și
construiți în colaborare cu Belgia și Suedia.
Satelitul SPOT 5, lansat în anul 2002 (4 mai) a fost echipat cu mai mulți senzori, cel de
foarte înaltă rezoluție, numit HRG ( Haute Résolution Geometrique ), are caracteristicile
prezentate în t abelul urmator.

Tab. 4 Zonele spectrale de lucru ale senzorului HRG (după SPOT Image, 2002)
Banda Lungimea de undă
(μm) “Culoarea” Rezoluția
geometrică
(m)
1
2
3
4
Pan 0,50 – 0,59
0,61 – 0,68
0,79 – 0,89
1,58 – 1,75
0,48 – 0,71 verde – galben
roșu
IR apr opiat
IR apropiat
pancromatic 10
10
10
20
5

In modul pancromatic există doi senzori, a căror imagini pot fi combinate pentru
obținerea unei rezoluții interpolate de 2,5 m.
In afară de această rezoluție geometrică foarte bună, sateliții SPOT mai au posib ilitatea
preluării stereoscopice a imaginilor terestre. Acest lucru se realizează cu ajutorul unor oglinzi
care permit ca imaginile să fie preluate nu numai la nadir dar și lateral ( off-nadir ) până la 27°
față de nadir (950 km lateral față de proiecția or bitei pe suprafața terestră).
Rezoluția radiometrică a imaginilor este de 8 biți.
Această facilitate permite realizarea modelului digital al terenului (și implicit a
hipsometriei) pe baza imaginilor stereoscopice digitale, prin utilizarea tehnicilor fotog rametriei
digitale. De asemenea, utilizarea acestor oglinzi permite, la nevoie, preluarea unor imagini la o
perioadă mai scurtă de timp asupra aceleiași zone terestre (la minimum 3 zile).
Parametrii orbitali sunt: orbită quasipolară, heliosincronă, înclin area 98,7°, altitudine 822
km (la ecuator). Traversează ecuatorul la ora 10:30 (ora locală). Revine asupra aceleiași zone la
26 zile.
Lățimea fâșiei acoperite pe suprafața terestră ( swath with ), ca și la senzorii precedenți, este de 60
km, un cadru standar d fiind de 60 X 60 km.
Produsele digitale și hardcopy sunt livrate de compania privată SPOT Image din
Toulouse, Franța, care are exclusivitatea. De asemenea, în România există distribuitor al
companiei SPOT Image. Livrarea se face pe toate tipurile de sup ort.

12
Prețul unei scene SPOT, la comandă este de 2700 Euro (MS + Pan, 5 m rezoluție)/ 5400
Euro ( MS+Pan, 2,5 m rezoluție) nivel de procesare 2A. Se pot cumpăra fracțiuni
corespunzătoare ca suprafață cu 1/2, 1/4, și 1/8 dintr -o scenă.
Satelitul mai este d otat cu un senzor pancromatic, numit HRS (High Resolution
Stereoscopic) , cu 5m rezoluție spațială, dar care acoperă o scenă de 600 X 120 km, de asemenea
cu posibilitate de înregistrare stereoscopică (allong -track) și cu un senzor multispectral de joasă
rezoluție spațială, de 1 Km, numit Vegetation 2 , destinat studiilor pe suprafețe mari a vegetației.
Fâșia acoperită este de 2500 Km și frecvența de revenire este de o zi, permițând urmărirea
feneomenelor dinamice (SPOT Technical Information, www.spotimage.com , 2003).

3) Programul Ikonos
Satelitul Ikonos, a cărui lansare a fost anunțată încă din 1997, a fost plasat pe orbită cu
ajutorul unei rachete Athena II pe 24 septembrie 1999 de la Vandenberg Air Force Base
(California, SUA). Satelitul a fost construit de compania americană Lockheed Martin
Commercial Space Systems (Sunnyvale, California). Comunicațiile, procesarea de imagini și
serviciile către clienți sunt asigurate de Raytheon Company (Garland, Texas). Senzorul a fost
realizat de compania Eastman Kodak (Rochester, New York).
Altitudinea orbitei este de aproximativ 681 km. A fost dotat cu cel mai performant senzor
comercial, la momentul respectv, în ce privește rezoluția geometrică nominală – 1m în modul
pancroma tic (0,82 cm la nadir). În tabelul urm ător sunt prezentate caracteristicile principale ale
senzorului plasat pe satelitul Ikonos.
Rezoluția radiometrică ("adâncimea" pixelului) este de 11 biți corespunzând la 2048 nivele
de gri) dar imaginile pot fi livrat e și pe 8 biți (256 nivele de gri).
Rezoluția temporală este, pentru rezoluția spațiala de 1 metru, de trei zile (ungiul de
“vedere” sub 300 fața de nadir). Cu vedere laterală (peste 300 fața de nadir), reducându -se
rezoluție spațială la 2 metri, rezoluția temporală medie se ridică la 1,5 zile. Pentru rezoluția de 1
m, peroada de revenire medie este de 2,9 zile. Datele sunt valabile pentru latitudinea de 400.
Lățimea benzii de acoperire este de 11 km. Imaginile sunt preluate stereoscopic în lungul
traiector iei (fore & after stereo) .

Tab. 5 Zonele spectrale de lucru ale senzorului plasat pe satelitul Ikonos (după Space Imaging ,
2004)
Banda Lungimea de undă
(μm) “Culoarea” Rezoluția
geometrică
(m)
1
2
3
4
Pan 0,445 – 0,516
0,506 – 0,595
0,632 – 0,698
0,757 – 0,853
0,526 – 0,929 albastru
verde
roșu
IR apropiat
pancromatic 4
4
4
4
1
Imaginile sunt livrate de compania Space Imaging în patru clase de acuratețe, cu prețuri
corespunzătoare acestora.
Produsele Space Imaging sunt livrate sub următoarele nume comerciale (după Space
Imaging Europe , 2004):

13
CARTERRA Standard Ortho – este un produs corectat geometric rectificat după un
elipsoid și o proiecție cartografică pre -specificată. Poate fi comandată în diverse proiecții
cartografice și are o acuratețe ori zontală RMS de 25,0 m (CE90% de ±50 m – 75 m) se pot
produce hărți la scara 1:100.000.
CARTERRA Reference este utilă pentru cartografierea suprafețelor mari și aplicații GIS cu
acuratețe redusă. Acuratețea orizontală RMS de 11,8m (±25 m CE90%) și se pot p roduce hărți
la scara 1:50.000.
CARTERRA Pro are o acuratețe orizontală RMS de 4,8 m (±10,2 m CE90%) fiind utilă
pentru producerea de hărți până la scara de 1:12.000.
CARTERRA Precision asigură o acuratețe orizontală RMS de1.9 m (±4,1 m CE90%) și se
pot produce pe baza lor hărți și planuri topografice până la scara de 1:4.800. Pentru obținerea
acestei acuratețe sunt necesare puncte de control în teren care pot fi recunoscute și marcate pe
imagine (GCC) și modelul digital al terenului.
CARTERRA Precisio n Plus este cea mai mare acuratețe pe care o poate oferi imaginea
Ikonos, sunt ortorectificate și au o acuratețe orizontală RMS de0,9 m (±2 m CE90%) permițând
producerea de planuri topografice până la scara de 1:2.400. Pentru asigurarea acestei acuratețe
sunt necesare GCC și modelul digital al terenului.
Elipsoidul de referință utilizat pentru corecții este WGS 84. Proiecțiile standard de livrare
sunt: UTM, Transverse Mercator, Albers Conical Equal Area, Lambert Conformal Conic.
Formatele de livrare sunt: GeoTIFF, NITF 2.0, TIFF 6.0, BIL ( Band Interleaved by Line )
și BIP ( Band Interleaved by Pixel ).
Imaginile pot fi livrate pe benzi (casete) magnetice EXABYTE (8 mm) și DAT (4 mm)
precum și pe CD -ROM și DVD (după Space Imaging, www.spaceimaging.com , 2004)
Prețul imaginilor este variabil de la un distribuitor la altul și pot fi mai mici decât cel
existent pe site -ul WEB al firmei SpaceImaging.
Comanda minimă este de 100 km2, suprafața fiind de formă oarecare (se poate trimite un
fișier shapefile pentru definirea suprafeței, în momentul comenzii).

4) Programul Formosat 2

Satelitul FORMOSAT 2 este un satelit nou, aparținând Taiwanului, dar creat și operat de
SPOT.
Satelitul a fost lansat de către NSPO (National Space Programme Office), agenția spațială
taiwaneză în 20 mai 2004, pe o orbită helio -sincronă la o altitudine de 891 Km.

14

Figura 3 . Schema orbitelor satelitului FORMOSAT -2 pe harta lumii desfășurată (dup ă
www.spot. com)

Orbita specifică a satelitului face posibil să achiziționeze orice imagine din zona lui de
acoperire în fiecare zi (orbită geo -sincronă) în aceleași condiții de iluminare și din același unghi
(este deasemeni o orbita helio -sincronă, adică o orbită polară, astfel că satelitul travesează zilnic
de la Polul Nord la Polul Sud aceeași zonă la aceeași oră iar Terra se învarte dedesupt) ceea ce le
face ușor de comparat.

Satelitul efectuează exact 14 revoluții circumterestre zilnic și orbita este foarte f avorabilă
pentru preluarea imaginilor asupra teritoriului României.

Figura 4 . Schema orbitelor satelitului FORMOSAT -2 pe globul pământesc
și poziția României față de acestea (dup ă www.spotimage.com)

15
Tab. 6 Zonele spectrale de lucru ale senzorului sa telitului Formosat 2 (după SPOT Image, 2006)
Banda Lungimea de undă
(μm) “Culoarea” Rezoluția
geometrică
(m)
1
2
3
4
Pan 0,45 – 0,52
0,52 – 0,60
0,63 – 0,69
0,76 – 0,90
0,45 – 0,90 albastru
verde
roșu
IR apropiat
pancromatic 8
8
8
8
2

Lățimea fâșie i acoperite pe suprafața terestră ( swath with ) este de 24 x 24 km la nadir.
Intervalul de revizitare este zilnic (pe anumite zone, inclusiv pe teritoriul România). Unghiurile
de vedere cross -track și along -track (înainte /înapoi): +/ – 45°, iar rezoluția ra diometrică
(“adâncimea” pixelului) – 8 biți/pixel.

De asemenea un mare avantaj al acestui satelit îl prezintă faptul că imaginile
pancromatice și multispectrale pot fi preluate în același timp .

Produsele FORMOSAT -2 sunt disponibile pe trei niveluri de preprocesare:

• Nivelul 1A
Corecție radiometrică pentru eliminarea distorsiunilor datorate variațiilor în senzitivitate a
detectorilor elementari din senzorul de imagine

• Nivelul 2A
Corecțiile radiometrice identice cu cele ale nivelului 1A. Cor ecțiile geometrice pentru
orientarea acesteia într -un sistem de coordonate dat ( sistemul de proiecție implicit este UTM
WGS 84).

• Ortho
Corecțiile radiometrice identice cu cele ale nivelului 1A. Corecțiile geometrice pentru
orientarea acesteia în s istemul de coordonate specificat de utilizator pentru a elimina
distorsiunile datorate reliefului (harta ortorectificată și/sau puncte de control la sol și model
digital al terenului asigurate de utilizator).

Prețul unei scene Formosat 2 (24X24 km) nivel de procesare 1A, la comandă este de
3500 euro (fără taxe).

5.2 Identificarea domeniilor specifice de aplicare a teledetectiei la tarmul romanesc
si crearea unei infrastructuri de date GIS pentru zona costiera
Zonele costiere includ apele și țărmul adiac ent terenurilor costiere precum și insule, zone
de tranziție, mlaștini sărăturate, zone umede și plaje. Un impact semnificativ și direct asupra
apelor costiere și a centrelor urbane care se dezvoltă în vecinătatea acestor zone îl are modul de
utilizare al liniei de coastă. Sistemele Informaționale Geografice (GIS) sunt folosite pentru a
înțelege și a controla complexitatea acestor zone geografice care pot fi afectate sau pot fi

16
vulnerabile modificărilor nivelului mării sau a schimbărilor climatice. Aceste zone costiere sunt
sub o presiune crescândă din partea unor fenomene induse de om precum construcțiile de clădiri
și alte terenuri artificiale cauzate de extinderea zonelor urbane sau a zonelor de agrement, dar și
induse de fenomene naturale.
În altă ordi ne de idei, GIS -ul oferă suport administratorilor zonelor costiere în colectarea,
organizarea și interpretarea unei cantități impresionante de informații. Se pot include aici și
instrumentele 2D sau 3D de vizualizare care pot ajuta în reprezentarea datelor într-un format care
să prezinte direct modele sau tendințe în spațiu și timp.
Alte aspecte abordate de GIS pot face obiectul unor studii de caz cum ar fi:
– evaluarea diversității biologice
– distribuția surselor de poluare și impactul lor asupra biodiver sității
– managementul spațiilor verzi sau cadastrul verde
Cerintele comunitatii stiintifice pentru modele analitice mai detaliate de o precizie si
acuratete ridicata in managementul mediului a crescut rapid in ultimii ani si va continua aceasta
tendinta i n anii ce urmeaza. Acest fenomen declanseaza la randul ei o nevoie acuta de
instrumente robuste de diseminare a datelor, protocoale si standarde pentru datele spatio –
temporale, unelte de modelare dinamica si analiza si, nu in ultimul rand, instrumente de
colaborare si procesare distribuita a datelor.
Geografia s -a urmarit secole la rand ca o disciplina care a imprumutat din multe alte stiinte
naturale si sociale dar care nu avea prea mult de oferit pana in anii 1930 cand a inceput sa isi
dezvolte propria ma tematica. Incepand din 1950 cu prima utilizare a lui Von Neuman in
cartografia vremii folosindu -se de computerele U.S. Army Signal Corps, geografia a pornit o
lunga revolutie care avea sa dea nastere la primele unelte computerizate capabile sa integreze
informatia din toate stiintele naturale si sociale pe baza locatiei. Aceste unelte denumite, in mod
colectiv, Sisteme Informationale Geografice (SIG), au devenit intr -o decada sau doua platforma
predominanta pentru analiza, modelare si management in mii de l aboratoare de ecologie,
departamente de planificare, parcuri, agentii si organizatii neguvernamentale din lume.
Tehnologiile GIS si -au extins aplicatiile in managementul mediului, urmatoarele domvenii
si proiecte reale exemplificand complexitatea aplicari i lor:
• Managementul zonei costiere
• Biodiversitate
• Poluare
• Zone umede
• Managementul resurselor
• Detectarea schimbarilor:
• Managementul vietii salbati ce
• Managementul padurii urbane
Alte proiecte notabile în managementul zonei costiere și utilizarea unui sistem
informațional geografic integrat ar fi:

17
• Zona costieră
• Program de monitorizare costieră
Tehnologiile de teledetectie completeaza Sistemele Informationale Geografice, imp reuna
revolutionand abilitatea de a carta modele de distributie a padurilor si a estima rata de pierdere
sau reabilitare a padurilor. In plus, metodele GIS si teledetectie sunt folosite pentru a evalua
conditia padurilor si serviciile de mediu oferite de c atre acestea. Acestea pot include evaluari ale
compozitiei padurii, gradul de acoperire a coronamentelor, densitatea arborilor, modelul si
intensitatea deteriorarilor naturale si antropogenice, fragmentarea padurilor, printre multe alte
variabile. Datele d in teledetectie pot fi colectate dintr -o gama larga de senzori satelitari, senzori
de la sol sau din aer, care variza prin caracteristicile lor spectrale, rezolutie si scara.
Aerofotogrametria, teledetectia satelitara si, mai noua tehnologie LiDaR (LIght Detection And
Ranging) sunt principalele tehnologii de teledetectie.
Sistemele Informationale Geografice continua sa puna intrebari fundamentale in
reprezentarea si analiza informatiilor spatiale si temporale. Este adevarat ca pentru a beneficia
din plin d e avantajul inovatiilor noi in ceea ce priveste analiza mediului terestru sau acvatic
(dulcicol sau marin), noi, utilizatorii, suntem nevoiti sa tinem pasul cu tendintele ce apar in
domeniul sistemelor informationale si din cadrul comunitatilor de analiza spatiala si analiza
statistica.
Diferitele clase de instrumente angajate într -o varietate de sisteme satelitare pot fi
descrise î n contextual aplicațiilor lor practice, întrucât cei mai mulți dintre acești senzori plasați
în spațiu nu au fost realizați pentru a înlocui tehnicile de evaluare de mediu tradiționale, ci au
fost proiectate pentru a deservi aplicații adaptate zonei coasti ere. Limitările lor pot fi în
consecințã evidențiate, trecându -se în revista posibilitatile de ob ținere și utilizare a acestora:

Culoarea maselor de apa
Culoarea apelor marine și costiere furnizează informații atât asupra conținutului lor, ca de
altfel is toria lor recentã și productivitatea prezentã posibilã. Apele limpezi nu conțin mult
material în suspensie, cum ar fi algele sau argila; apele mâloase, opace, indicã o mare
concentrație de sediment suspendat; apele verde deschis indicã în mod normal concen trații dense
de alge, fitoplancton tipic. Aceste plante microscopice sunt importante deoarece ele constituie
unul din cele mai joase nivele trofice ale rețelei hranei marine, fiind implicate în multe procese
geochimice incluzând fixarea carbonului și azotu lui.
Culoarea observatã a apei rezultã din multe fenomene: printre ele numărându -se reflexia
și absorbția luminii solare de către fitoplancton, minerale în suspensie, complexe organice și
materii organice/anorganice dizolvate. Porțiunea vizibilã, îngustã, a spectrului electromagnetic
este utilizatã pentru a înregistra culoarea apelor marine, care pot fi măsurate/prelevate în
perioada diurnã și în condiții de cer fãrã nori. Atmosfera dintre apa și senzor afectează de
asemenea cantitatea și calitatea luminii detectate de acesta. Pentru a asigura calibrarea precisã a
datelor furnizate de senzor, este necesarã obținerea frecventã a măsurătorilor de teren a apelor
observate de la distantã.
Aplicațiile tipic costiere, ale monitoringului apelor costiere, inc lud estimări cantitative ale
penei de apã dulce a râurilor în delte, eroziunea costierã (magnitudinea și direcția transportului
de sedimente), și locația și extinderea impactului uman asupra mediului marin. Oricum, scara
geograficã a evenimentelor costiere este adeseori atât de micã încât rezoluția spațialã și/sau
senzitivitatea radiometricã a senzorilor existenți de teledetectie satelitarã ieftinã sunt de utilitate
minimã la managementul resurselor costiere. Senzorii existenți furnizează suficiente detalii
pentru a permite localizarea înfloririlor algale, incluzând stocurile de pești, și fronturile și
circulațiile marine.

18
Temperatura suprafeței marine
Temperatura suprafeței apelor marine și costiere pot furniza informații asupra originii și
istoriei rece nte a acestora. De exemplu, apele reci ridicate de la adâncimi mari sunt pline de
nutrienti și mai limpezi decât apele înconjurătoare.
În zonele de coastã, măsurătorile temperaturii suprafeței de apã (sea surface temperature –
SST) pot localiza upwelling -ul costier, fronturile, gurile de vărsare a râurilor, și intruziunile
maselor de apa. Măsurătorile regionale ale SST sunt folositoare pentru identificarea locației și
ariei de extindere a curenților majori și caracteristicilor lor morfologice, precum și ev enimentelor
majore de upwelling.
Porțiunea foarte îngustã, infraroșie a spectrului electromagnetic este tipic folositã pentru
observațiile de înalta rezoluție a temperaturii, care pot făcute în orice moment al zilei dar numai
în condiții de absentã a nori lor. Energia termalã infraroșie provenind de la soare fiind reflectata
de apa poate fi în legăturã cu problemele de interpretare din timpul zilei. Senzorii pasivi de
microunde pot măsura temperatura apei prin nori, dar cu descreșterea semnificativã a acur atetii și
rezoluției spațiale. Pentru a asigura calibrarea datelor furnizate de senzor sunt necesare
măsurătorile de teren.
Sistemele de teledetectie pot avea o priza pe câțiva milimetrii sau centimetri pe suprafața
apei, ne având astfel posibilitatea de a furniza informații asupra temperaturilor de adâncime.
Făcând uz de tehnicile de teledetectie la studiul zonei costiere este necesarã o rezoluție foarte
înaltã, datã fiind scara spațialã micã a interfeței mare -uscat. Datoritã rezoluției spațiale și
spectr ale, folositã în mod curent, senzorul MODIS al satelitului EOS (36 canale la 250m
rezoluție) a imbunãtãtit semnificativ gradul de acuratețe cerut de aplicațiile costiere.

Circulația
Exista câteva cauze fizice pentru mișcarea apei marine dintr -o locație în alta, cum ar fi
tensiunea din vânt, mareele, diferențele de densitate. Vânturile de furtunã intense și prelungite
traversând o suprafața unui corp de apa la scarã regionalã pot pune în mișcare mari cantitãti de
apa dintr -o zonã în alta. În zonele costi ere, și în special zonele în care gradientii batimetrici sunt
mai ridicați la apropierea de tãrm, curenții induși de mare pot produce schimbări substanțiale în
elevația masei de apa pe distanta scurtã. Acestea adăugându -se la fenomenele de ondulare
produse de masa pãmâtului, și respectiv diferențele în elevația maselor de apa datoritã
variabilitãtii câmpului gravitațional, constitutiv al geoidului planetei.
Altimetrele situate pe orbita pot furniza o înalta precizie (3 cm) informații asupra
diferitelor cote ale maselor de apã cât și asupra formei de geoid a planetei. La scara costierã,
cunoașterea vitezei și direcției corpurilor de apa cu componenta toxica a unor materiale de
periculoase (scurgeri de petrol, deșeuri industriale) este esențialã la planificare a unui
rãspuns/inerventie corespunzător. În plus, datele asupra circulației marine este o componentã
semnificativã a programelor de modelare a climatului global.
De la apariția instrumentelor cu microunde, care calculează timpul de întoarcere a
pulsului emis de satelit, altimetrele sunt folosite cu rezoluții acceptabile în toate condițiile
meteorologice atât la studiul proceselor de eroziune a plajelor, al subsidenței mlastinilor/zonelor
umede, cât și în studiul proceselor de dezvoltare a insulelor barie rã.

Spectrul de val/ înãltimilor de val
Înãltimea valurilor este dependenta de viteza vântului, distanta de fectch pe care vântul
suflã, și de durata de acțiune a acestora. Direcția valurilor, înãltimea medie a valului și datele
aparținând spectrului de val sunt foarte folositoare atât ca parametrii inițiali ai modelelor de
prognozã asupra regimului de val, cât și ca informații în timp real asupra stării marii, cu
aplicațiile ei în proiectarea operatiiunilor inginerești dezvoltate în spatiile marine și costiere
(salvare marinã, depoluări, navigație, foraj marin, dragări). Altimetrele pot furniza informații
limitate asupra înãltimii de val datoritã rezoluției spațiale reduse (25 km). Aceste instrumente
active cu microunde determinã informațiile asupra va lurilor din forma pulsului reflectat de apã.

19

Vânturile marine
Informații asupra vitezei și direcției vânturilor marine și costiere sunt de mare importantã
în managementului resurselor, în special în eforturile de reacție la eliberarea materialelor
periculoase, în predictia meteo și în studiul interacțiunii mare -atmosfera.
Procesul de dezvoltare a câmpului de valuri depinde strict de viteza și direcția vânturilor.
Scaterometrele comparã pulsul de microunde trimis de satelit cu forma de undã a pulsului
reflectat pentru a extrapola o viteza a vântului într -un anumit areal. Deși lor le lipsește o rezoluție
spațialã corespunzătoare (7 -50 km) folosirii directe în procesele costiere, ele pot furniza
atentionãri asupra condițiilor vânturilor marine orientate spre tãrm.

Acoperirea zonei de tãrm și cartarea zonelor umede
Instrumentele radar ( Synthetic Aperture Radar – SAR) ale sateliților ERS -1, JERS -1 și
RADARSAT, având o rezoluție mai înalta (10 -30 m) pot fi folosite la cartarea și clasificarea
diferitelor zone costiere, prin alocarea diferitelor valori numerice ai pixelilor imaginii satelitare
unor caracteristici verificate, cum ar fi acoperirea cu vegetație, mare deschisa, mlaștini, zone
umede, etc, procesul fiind denumit ”clasificarea” zonelor costiere.

Relația teledetectiei cu Managementul resurselor costiere
Aceasta relație implicã anumite limitări de folosire datorate rezoluției radiometrice
(numărul biților de informație folosiți la reprezentarea intensit ãtii semnalului ajuns la senzor – o
reprezent are de 4 biți sau 16 nivele ale domeniului intensit ãtii luminoase este mai mult decât 8 biți
sau 256 de nivele radiometrice ale instrumentelor de rezoluție mare).
Câteva exemple semnificative se refera la următoarele domenii de interes:

Monitoringul de m ediu
Monitoringul mediului costier include o varietate a activitãtilor directionate spre
întelegerea stării și tendinței calitãtii mediului – parametii urmãriti, cum ar fi temperatura apei,
salinitatea, încarcãtura de sediment, cantitatea de precipitații, calitatea apei, prezenta și absenta
plantelor și animalelor, sunt selectați în funcție de obiectivele și resursele implicate în
desfãsurarea lucrărilor de monitoring.
Teledetectia, în anumite condiții, contribuie la monitoringul de mediu prin furnizarea d e
date repetitive, non -intrusive, sinoptice ale câtorva parametrii peste un anumit domeniu de
răspândire spațialã și temporalã.
În prezent existã câteva limitări în disponibilitatea datelor cu rezoluții spațiale înalte,
multi -spectrale precum și a imagi nilor termale satelitare.

Managementul costier integrat (ICM)
Managementul costier include un domeniu larg de activitati care se desfasoarã la nivel
național, guvernamental și/sau municipal. Acestea includ promovarea și gestionarea activitatilor
de recre ere, dezvoltare urbanã și transport, ca de altfel de protecție a proprietatii și vieții
împotriva pericolelor/hazardelor naturale din zonele marine și costiere.
Scopul activitãtilor de management este de a obține echilibrul între conservarea
resurselor și dezvoltare, pentru a asigura folosirea optimã și durabilã a acestei zone unice pentru
generațiile prezente și viitoare. Ca schimbare tehnologicã prioritarã, acest demers este un proces
continuu, dinamic, care necesitã o evaluare și o constanta revizuire .

Inventarul și cartarea resurselor
Inventarul și cartarea resurselor de mediu se desfasoara pentru a stabili o bazã de
descriere a distribuției spațiale, din care se determinã tendințele și se identificã prioritãtile de
management. Resursele costiere sunt adesea inventariate și/sau cartate pentru urmărirea zonelor
umede, a resurselor cultivate. Inventariile sunt de obicei conduse tipic folosind lucrări extensive

20
de teren, catalogare de date și cartare. Inventarul resurselor marine prin folosirea senzo rilor de
teledetectie a avut mai multe grade de eficientã. Deși sateliții pot identifica un număr de variabile
de mediu asociate cu habitatul, care sunt și indicatori potențiali ai distribuției și abundentei, cum
ar fi temperatura și claritatea apei, circu lația, distribuția habitatelor verzi, ei nu pot identifica
habitate submerse.
Astfel, u tilizarea GIS și teledetecției în cartarea și monitorizarea ecologică a zonei
costiere se poate concretiza prin:
 construcția bazei de date spațiale cu biodiversitatea z onei costiere și e xecuția hărților
tematice de biodiversitate, geomorfologie etc.
 analiza GAP pentru identificarea de zone vulnerabile și stabilirea de priorități în
conservare
 cartarea și executarea de modele predictive (Species Distribution Modeling, Hab itat
Suitability) a unor specii de interes, precum s pecii amenințate sau vulnerabile
 analize spațio -temporale și modele predictive pentru distribuția unei specii (unde sunt
date consistente de distribuție) etc.

Evaluarea pagubelor
Evaluarea pagubelor de mediu implicã evaluarea impactului factorilor naturali și
antropici asupra resurselor costiere naturale. Studiile de referințã realizate cu ajutorul
teledetectiei asupra resurselor costiere existente sunt esențiale în determinarea modificărilor
stării medi ului unei regiuni sau cunatificãrii pagubelor survenind după un anumit eveniment de
mediu, și pot contribui la imbunãtãtirea eficientei deciziilor de gestionarea a pregătirii și reacției
eficiente, cu respectarea principiului prevenirii.

Managementul aril or protejate
Zonele cu folosințã speciale și cele cu regim de protecție specialã au de multe ori o
valoare naturalã, recreationalã și/sau istoricã. Aceste zone includ parcuri naturale, rezervații,
zone de recreere, și sanctuare marine.
Aplicațiile de tel edetectie pentru gestionarea zonelor protejate includ monitoringul
folosințelor publice, extinse în mod special în ariile marine unde accesul este dificil de
restrictionat, și ajutã la evaluarea stării resurselor zonei, cu respectarea specificitãtii zonelo r
adiacente, și eficientizarea diferitelor strategii de management, așa cum sunt și cele referitoarea
la reglemetãrile activitãtilor de pescuit.

Pericolele costiere
Aceste pericole definite de fenomenele naturale cu impact potențial asupra resurselor
naturale, proprietatii și calitatii vieții umane, includ eroziunea costiera, inundațiile, furtunile și
intruziunea apei sărate în acviferele costiere de apa dulce. Produsele teledetectiei sunt adeseori
de neinlocuit în evaluarea prioritarilor de reacție în t impul situațiilor de urgentã, datoritã
acoperirii lor sinoptice.
Aplicația primarã a teledetectiei la pericolele costiere se referã și la capacitatea lor de
predictie și analiza a evenimentelor meteorologice regionale și locale. Sateliții Landsat și SPO T
furnizează continuu imagini sinoptice care ajuta la gestiunea resurselor supuse la risc. O astfel de
aplicație se referã la detecția, localizare și cuantificarea înfloririlor algale.

21
Siguranța obținerii și procesării datelor
Procesarea informațiilor d e teledetectie și fotogrammetrie este compusã din câteva
componente vis -à-vis de: echipamente; softuri, personal și date, care de altfel delimitează și
nivelul de cost al diferitelor produse. În plus, acest proces parcurge câteva etape definitorii:
obținer e, asimilare, geo -referentiere, cali brare, vizualizare, p rocesare – etape care nu sunt
independente în mod necesar una de cealaltă. Iar cantitatea de lucru necesar ã pentru a parcurge toți acești
pași variaz ă substanțial.
Primul pas este de a obține infor mații corecte, în legăturã cu o sursã corespunzătoare de
astfel de imagini, și poate fi cel mai complex. Al doilea pas, de transfer și asimilare a datelor
într-un format digital corespunzător, după care este necesara georeferentierea lor. Aceasta este în
mod normal realizata printr -o serie de calcule matematice, care permit localizarea pixelilor pe
suprafața pãmântului într -o proiecție digitalã doritã (Mercator, Lambert, Polar 90, etc.).
După georeferentierea imaginilor, urmează calibrarea acestora, valori le senzorilor fiind
convertite în parametrii geofizici prin aplicare anumitor algoritmi și constante fiecărui senzor.
Ulterior aplicării ecuațiilor și coeficienților de calibrare, poate fi realizata o evaluare a
acuratetii evaluării. Estimările erorilor a sociate cu fiecare măsurătoare a fiecărui pixel procesat ar
trebui sa fie executate folosind diferite date atât dintr -o serie de date de teledetectie cat și de
măsurători în situ, colectate independent de datele folosite în aplicarea alcoritmilor de
calibr are/procesare. Astfel, exista câteva nivele a preciziei de calibrare, determinate de punerea
în balanțã a necesitaților specifice utilizatorilor cu nivelul de efort (resurse/pret) necesar obținerii
lor.
Sistemele de manipulare/vizualizare a imaginilor inc lud pachete de programe cum ar fi:
Arc View, MIPS, PCI, ERDAS, IDL, SeaDAS, etc.
Procesarea și analiza imaginilor sunt în mod necesar etape succesive obținerii produselor
georferentiate și calibrate. Acestea pot fi obținute prin manipularea fiecărui pixel pentru a aduce
noi informații imaginii (corecțiile de umezealã/aerosoli a atmosferei) și producerea unui produs
derivat de imagine (calcularea temperaturilor sau concentrațiilor de clorofilã folosind multiple
canale ale senzorului). Datele vizuale și/sau produsele derivate din ele pot fi importate ca
informații adiționale într -un sistem geografic informațional (GIS) pentru uzul administratorilor
resurselor costiere.
Posibilitatea de a cartografia sau monitoriza fenome ecologice pe extinderi spațiale mari a
intrat în atenția cercetării curente în contextul unei conștientizări crescânde a schimbării din
activitățile umane și a mediului înconjurător.
Cele trei surse principale de informații folosite în aplicațiile de cartografie sau monitorizare
a mediului/com ponentelor ecosistemului marin si costier se regăsesc în tabelul 7. Observațiile
din teren oferă informațiile cele mai detaliate și la scară fină (foarte mare) dar acoperirea spațială
nu este continuă. În plus costurile de colectare sunt mari și durează fo arte mult. Multe din
observațiile din teren sunt relativ subiective sau direcționate către studii tematice, restrictive.
Datele GIS, în schimb, oferă o acoperire spațială continuă (de obicei prin metode de interpolare),
deși la rezoluții spațiale diferite și mai puțin fine, adeseori cu acuratețe poziționale necunoscute.
De exemplu, modelele numerice altimetrice ale terenului (MNAT) sunt folosite pentru a se
deriva variabile complexe de mediu care sunt mai relevante din punct de vedere ecologic (index
topogr afic de umiditate, radiația solară potențială).
Teledetecția ușurează colectarea de date în zone dificil sau imposibil de ajuns și oferă o
perspectivă sinoptică și multitemporală. În mod sistematic oferă o valoare pentru fiecare pixel și
o acoperire spați ală continuă. Cu toate acestea, imaginile cu rezoluție spațială fină care să fie
consistente cu scara la care sunt făcute observațiile în teren, este scumpă, o anumită perioadă
dedicată procesării, iar obstrucțiile atmosferice pot constitui o problemă. Int egrarea datelor GIS
și a celor provenite din teledetecție aduc îmbunătățiri substanțiale peste limitările lor individuale.

22
Tabel 7. Caracteristicile surselor de date din teren, GIS și RS (teledetecție) utilizate în
cartografia și monitorizarea ecologică a zonei costiere :
Colectare date Beneficii Limitări
Observații în
teren Scară spațială fină
Informații detaliate
Observare directă Extindere temporală limitată
Acoperire spațială incompletă
Costuri mari
Subiectivitate
GIS (Sisteme
Informaționale
Geografic e) Asociat cu distribuții potențiale
Poate fi folosit la cartografiere la
nivel de specie
Poate fi folosit pentru a deriva
gradient direct sau de resurse Rezoluție spațială limitată
Acuratețe necunoscută
Nu poate fi frecvent actualizat
Valorile celulelor g rilei rezultă
adeseori prin interpolare
Gradientele indirecte sunt
frecvent disponibile
RS
(teledetecție) Asociată cu distribuții reale
Permite colectare de date din
zone îndepărtate
Perspectivă sinoptică
Măsurare sistematică pentru
fiecare pixel; Acoperi re spațială
completă
Permite zone de studiu mai mari
Multitemporal; rezoluție
temporală mare
Eficiente în cost pe spații extinse Obstrucții atmosferice posibile
Scump pe scări spațiale fine
Informații detaliate mai puține
Metode de procesare intimidante
(pentru utilizatori nepregătiți)
De obicei reprezintă gradient
indirect sau funcțional
GIS și RS
(integrat) Date la scări diferite
Baze de date mai consistente și
obiective
Poate oferi date de mediu
actualizate
Datele sunt direct disponibile
Gradiente direc te, de resurse și
indirecte pot fi combinate Pot conține o combinație de
erori de poziție -cantitate
Lipsa unor metode automate
pentru a ajuta integrarea
Raritatea datelor GIS de tip
raster cu rezoluție spațială fină
(pentru a se potrivi cu datele
RS)

5.3 Metodologia de lucru

Metode de procesare a imaginilor satelitare
Pentru mărirea posibilităților de interpretare a imaginilor multispectrale se folosesc o
serie de prelucrări specifice. Unele din aceste prelucrări pot fi utilizate ca noi straturi de
informație ce se pot adăuga la benzile imaginilor multispectrale.

Principalele metode de prelucrarea a imaginilor satelitare multispectrale sunt:
– analiza principalelor componenți (PCA – Principal Components Analaysis)
– tasseled cap
– indici de vegetație
– detectarea schimbărilor (change detection )
– îmbunătățirea contrastului

23
Pentru mărirea posibilităților de interpretare a imaginilor multispectrale se folosesc o
serie de prelucrări specifice. Unele din aceste prelucrări pot fi utilizate ca noi straturi de
informație ce se pot adăuga la benzile imaginilor multispectrale.

Analiza principalelor componenți (PCA – Principal Components Analaysis)
Dacă sunt examinate imaginile fiecărui canal al unei imagini multispectrale, indiferent de
mijlocul prin care a fost obținută (foto sau scanner), se observă destul de ușor că între unele din
acestea exista similarități care le fac adesea greu de deosebit. Acest lucru este mai pregnant
pentru dispozitivele care au o rezoluție spectrală mai modestă, cum sunt mijloacele fot ografice
sau scannere HRV (sateliții SPOT).
Observația este mult mai bine pusă în evidență de scaterogramele a două perechi de
canale alăturate spectral în care se remarcă tendința de grupare a punctelor de -a lungul unei
drepte de regresie (sub forma unei elipse turtite), ceea ce relevă corelația dintre canale. Dreapta
de regresie reprezintă corelația maximă. Acest fapt arată redudanța informațională care există
între canale.
Dacă s -ar efectua o transformare de coordonate (translație plus rotație), astfel încât axele
elipsei în care se înscriu punctele scaterogramei sa devină noile axe de coordonate, se obține un
nou sistem de coordonate în care punctele nu mai sunt corelate.
Axa mare a elipsei numită componenta principală nr. 1 (PC1) conține cea mai mare parte
a informațiilor (70 -80%) iar cea mică, numită componenta principală nr.2 (PC2), restul de
informații.
Avantajul major al unei astfel de transformări îl constituie concentrarea informației în
primele 2 -3 componente principale astfel încât, prin vizual izarea acestora într -o imagine fals
color compus (de exemplu: PC1 – roșu, PC2 – verde, PC3 – albastru) aproape toată informația se
concentrează în noua reprezentare ceea ce mărește posibilitatea de interpretare vizuală.
O consecință a metodei o reprezintă posibilitatea de comprimare a informației si deci de
reducere a volumului de stocare, dat fiind ca ultimele componente principale practice nu mai
conțin informații utile și se poate renunța la stocarea lor.
Este de remarcat însă faptul ca și examinarea a cestora poate fi uneori utilă datorită
faptului că, “golite” de informația predominantă, componentele principale de rang inferior pun în
evidență informații de nivel scăzut, imposibil de decelat pe imaginile inițiale.
O astfel de informație utilă o poate r eprezenta “zgomotul” care dacă este depistat ca fiind
organizat, cum este adesea cazul la senzorii cu baleiaj multispectral, poate ajuta la reglajul
detectorilor.
De asemenea, se poate face transformata inversă PCA→RGB.
O transformata derivată din PCA est e tasseled cap în care se introduc niște coeficienți de
transformare (rotație) astfel încat PC 1 reprezintă strălucirea ( brightness -lipsă vegetație), PC 2
reprezintă vegetația ( greenness ) iar PC 3 reprezintă umiditatea (wetness).

Indici de Vegetație
Utilizarea indicilor de vegetație (VI – vegetation index) a fost sugerată de caracteristica
spectrală a vegetație (a se vedea figura 2).

24

Figura 5 . Caracteristici spectrale (modificat dupa ERDAS field Guide, 2002)

După cum se o bservă, vegetația sănătoasă are o puternică reflectanță în infraroșu apropiat
(IR) și mult mai scăzută în spectrul vizibil unde are un maxim în zona verde (care determină
culoarea verde a vegetației). Vegetația afectată de diverși factori are tendința de aplatizare a
caracteristicii spectrale. Deci prin calcularea unui raport pentru fiecare element de imagine,
pentru valoarea înregistrată în zona roșu (R) și infraroșu apropiat (NIR) se obține o valoare care
este proporțională cu gradul de vitalitate (ș i/sau densitatea) a vegetației cuprinsă în suprafața de
teren corespunzătoare pixelului respective).

VI = NIR/R ; unde R>0 (1)

Există mai multe moduri de a calcula indicele de vegetație. Unul dintre cei mai utilizați
este indicele de vegeta ție diferențial normalizat (NDVI = Normalised Differential Vegetation
Index ):

NDVI = (NIR -R)/ (NIR+R) (2)

Această formulă mărește amplitudinea valorilor rezultând o diferențiere mai bună între
diverse zone. Valorile sunt cuprinse între 0 și 1 ( sau pot fi înmulțite cu 100 pentru a fi exprimate
în procente).

Detectarea schimbărilor (change detection )
Factori care intervin in procesul de detectare a schimbarilor
Schimbările în acoperirea terenului pot fi detectate, în principiu, datorită schimbării
reflectanței spectrale a pixelilor care formează suprafața respectivă.
Practic intervin o serie de dificultăți care se datoraeză urmatorilor factori:
 Valoarea pixelilor este o valoare relativă, nu reprezintă reflectanța spectrală absolută (în
unități de ener gie reflectată). Aceasta depinde de tipul de senzor, de histograma, de gama
dinamică reală, etc.
Vegetatie sub stress Vegetatie sanatoasa Verde Rosu
Infrarosu

25
 Variația naturală a acoperirii terenului, în special a vegetației: variație sezonieră datorită
fenologiei, variația datorită schimbărilor de vârsta, în special în cazul vegetației perene
(forestiere în particular) și variații datorite condițiilor meteorologice
(uscaciune/umiditate) etc.
In principiu, doua imagini, înregistrate cu același senzor, la momente diferite, pot
prezenta diferențe, cu toate ca nu au exis tat schimbări reale, datorită unora din factorii enumerați
mai sus.
Detectarea schimbărilor datorate unor factori ne -naturali, cum ar fi schimbarea tipului de
acoperire a terenului este totuși posibilă datorită modificării importante a reflectanței spectra le a
pixelilor. Captorii/senzorii cu rezoluții ridicate (atât sepectrale cât și radiometrice) facilitează
detectarea schimbărilor. De asemenea rezoluția spațială ridicată determină o discriminare mai
mare a schimbărilor.
Detectarea unor schimbări mai subti le, cum ar fi cele datorate poluării (în afara de cazul
când aceasta duce la distrugerea totală a covorului vegetal), este mai greu de pus în evidență
datorită posibilei „mascări” de către unele din fenomenele enumerate mai sus.
Existența unor serii tempor ale, cât mai numeroase, de imagini de același tip, poate
conduce la o mai buna detectare a schimbărilor.

Modalități de detectare a schimbărilor
Există mai multe modalități de detectare a schimbărilor, pe care le enumerăm pe scurt
mai jos:
Interpretarea v izuală. Prin compararea vizuală a două imagini înregistrate la date diferite
se pot detecta schimbările în acoperirea terenului sau în starea vegetației, în particular a
vegetației forestiere. Metoda este eficientă dacă este aplicată de operatori experimen tați și care
cunosc bine zona respectivă, dar este extrem de laborioasă și necesită timp îndelungat pentru
suprafețe mari. Este, de asmenea, influențată destul de mult de factorul subiectiv. Interpretarea
vizuală poate fi semnificativ îmbunătățită prin uti lizarea unor proceduri de îmbunătățire a
imaginii, fie prin utilizarea funcției de imagine (manipularea contrastului) fie prin aplicarea unor
filtre spațiale. De asmenea pot fi utilizate în paralel diverse prlucrări spectrale ( de exemplu PCA
sau indici de vegetație).
Procedurile de prelucrare automată sunt mai rapide dar pot induce confuzii datorită
punerii în evidență a unor variații care nu reprezintă schimbări reale, datorită factorilor de
perturbare enumerați mai sus. In final rezultatele prelucrării a utomate trebuie supuse unei analize
pentru interpretarea diferențiata a rezultatelor.
Aceste proceduri se pot imparți în două grupe majore: cele bazate pe efectuarea diferenței
(aritmetice) între valorile pixelilor și cele bazate pe clasificare automată.
Diferența între valorile pixelilor poate fi aplicată asupra valorilor inițiale ale pixelilor sau
asupra unor valori obținute din prelucrări ale imaginilor. Aplicarea diferenței între valorile
inițiale este limitativă datorită faptului că se pot utiliza o da tă doar două benzi similare. In cazul
diferențelor subtile aceasta nu este suficient.
Se pot aplica de asmenea prelucrări ulterioare pentru a scoate în evidență schimbările,
sub aceleași rezerve menționate mai sus.
Prelucrarea inițială permite utilizarea s imultană a informațiilor din mai multe benzi
spectrale.

26
Imbunătățirea contrastului
Prin “îmbunătățirea contrastului “ se urmărește modificarea nivelului de gri al pixelilor în
scopul obținerii unei imagini digitale cât mai adecvate interpretării ulterioar e. Caracteristicile pe
care va trebui să le îndeplinească imaginea rezultată depind de specificul aplicației și destinație.
Datorită acestei dependențe de context, îmbunătățirea imaginilor în aplicațiile de
teledetecție are un character interactiv, de reg ulă rezultatul fiind obținut în urma mai multor
încercări succesive.

In cazul îmbunătățirii imaginilor, obiectivul este de a obține o imagine calitativ mai
bună față de imaginea neprelucrată, într -un sens definit de către aplicația specifică. Calitatea
îmbunătățită a imaginii, menționată anterior, este dependentă de aplicație și context și, deci, în
acest caz, imaginea ideală nu este definită în mod explicit.
Imbunătățirea imaginilor joacă un rol important în multe din aplicațiile de teledetecție
(Shmutter , Doytsher 1990, Shapiro 1995).
Algoritmii de îmbunătățire a imaginilor pot fi grupați în următoarele clase principale:
– modificarea contrastului -distribuției nivelelor de gri;
– reducerea gradului de degradare a imaginii;
– vizualizarea unor date bidimensional e sub forma unor imagini composite ( non-image
data).

Metodologia folosite pentru analiza schimbărilor morfologice produse în zona costieră
marină a RBDD
Delta Dunării este un teritoriu cu dinamică ridicată, schimbări notabile putând fi
observate chiar și în decursul a două decenii.
Pentru a analiza schimbările morfologice produse în zona costieră marină au fost folosite
până in prezent imagini satelitare din 1975, 1985, 1990, 1996, 2000. Procesul de realizare a
unei hărți raster care să pună în evidență modificările produse în zona costieră marină implică
parcurgerea a două etape: trecerea imaginilor în același sistem de coordonate și clasificarea
fiecărei imagini în două clase: apă, uscat.
 Trecerea imaginilor în același sistem de coordonate a fost făcut ă rectificând cele două
imagini satelitare MSS ( 1975 și 1985) pe baza unor repere identificate atât în imagini cât și
în harta Topo Militară sc 1:50 000 cu ajutorul softului de procesare imagini satelitare –
ERMapper. Pentru a obține o bună rectificare au fost folosite 9 GCP(ground control point).
Rezoluția spațială a imaginilor satelitare din 1875 și 1985 de tipul LANDSAT MSS fiind de
70 m, imaginea rezultată în urma rectificări are o eroare spațială de sub 70 m. Acest lucru a
fost obținut pentru că RMS ( Root Mean Square) era de sub 0.5 pixeli pentru fiecare GCP.
Pentru imaginile satelitare LANDSAT TM (1990,1996,2000) care au rezoluția spațială de 30
m rectificarea a fost făcută cu un RMS sub 0.5 pixeli pentru fiecare GCP imaginea rezultată
în urma rectifi cări având o eroare spațială de sub 30 m.
 Clasificarea imaginilor în două clase: apă, uscat poate fi făcută folosind metoda intervalelor
spectrale (threshold) specifice fiecărei clase. Se pot folosi atât softuri clasice „pixel base ”
cât si ultima gener ație se softuri pentru procesarea imaginilor bazate pe obiecte imagine.
Pâna in prezent au fost folosite softurile clasice. Exemplu de clasificare
a imaginii satelitare din 1975 care este de tipul LANDSAT MSS a fost folosit următorul:
Pentru clasificarea imaginii din 1985 a fost folosit același algoritm cu valorile spectrale
puțin modificate. Clasificarea imaginilor de la satelitul LANDSAT TM 2000 a fost făcută
folosind următorul algoritm:if i1<55 and i2<54 then 20 else 130 unde i1 reprezintă banda 5
iar i2 banda 7
Pentru clasificarea imaginilor din 1990,1996 a fost folosit același algoritm cu valorile

27
spectrale puțin modificate.
Suprapunerea celor cinci imagini clasificate și analiza lor a fost realizată prin producerea
in ArcView a gridurilor corespunză toare imaginilor clasificate. Gridurile astfel obținute au fost
suprapuse pentru a evidenția modificările în morfologia coastei precum și dinamica acestora.
Rezultatul final al comparării imaginii clasificate este o hartă având 5 straturi, cu ajutorul
cărora sunt evidențiate zonele care au suferit schimbări morfologice evidente în intervalul
studiat. Ea este în proiecție Gauss -Kruger și poate fi folosită pentru evaluarea suprafețelor care
au suferit modificări în acest interval. Pentru a realiza această ev aluare metoda cea mai utilizată
este de a vectoriza coasta pentru toate straturile.

Metodologie analiza imagini satelitare pentru calitatea apei marine/costiere
Întrucât studiul proceselor costiere constituie un domeniu dificil, datã fiind complexitatea
și marea variabilitate a condițiilor care caracterizează zona marinã costierã, precum și
multitudinea nivelurilor de interacțiune dintre elementele sistemului costier, faza interimarã a
proiectului include sinteza datelor și informațiilor referitoare la:

 Descrierea detaliatã a proiectului cu includerea metodelor/tehnicilor aplicate și a
echipamentelor folosite
 Testarea și selectarea modelor și algoritmilor potriviți de corecție atmosferica incluse în
SeaDAS;
 Demersuri de validare a diferitelor produse bio-geo-chimice în legăturã cu materia
dizolvatã și în suspensie, precum si concentrația pigmenților asociați diferitelor zone
caracteristice litoralului romanesc: Gurile Dunării, porturile maritime, etc.

Implementarea și dezvoltarea unei aplicații, sp ecifice unui sistem informatic de folosire a
datelor și tehnicilor de teledetecție sursã -liberã, disponibile pe internet pentru întreaga
comunitate stiintificã internaționalã. Astfel pachetul de programe SeaDAS, a fost utilizat pentru
prelucrarea datelor s atelitare brute MODIS, furnizate liber de cate bazele de date ale NASA (pe
site-ul Oceancolor Web). Înterpretarea rezultatelor prelucrărilor imaginilor satelitare L2 s -a făcut
prin corelare cu date hidrologice, dar și cu imagini de înalta rezoluție ASTER.

Astfel au fost parcurse următoarele etape :
1) Selecția componentelor sistemului informatic, a tipului și calitatii datelor de
teledetectie oferite de NASA;
2) Extracția și prelucrarea datelor primare de teledetectie;
3) Evidențierea caracteristicilor sinoptice a ferente zonei costiere românești și analiza
indicatorilor de calitate a apei marine și costiere pe diferite scări spatio -temporale;
4) Evaluarea/cartarea tipurilor de impact/raspuns costier;
5) Redactarea raportului final.

Pentru selecția datelor și informațiil or existente pe internet, activitãtile de laborator au
cuprins într -o primã etapã acualizarea și analiza preliminară a datelor de mediu marin și costier,
anuale și multianuale.

Dinamica proceselor marine și costiere, deltaice, a fost prezentatã, în corel ație cu
parametri proceselor de regim hidrologic, și transport sedimentar aferent. S -au analiza tipurile de
date privind impactul de mediu/perturbarea fenomenelor fizice/bio -geo–hidrodinamice, locale și
sectoriale, la un orizont de timp corespunzând sezonu lui cald al anului 2003. Impactul asupra

28
calității apelor de costiere a fost cuantificat pe baza nivelului de turbulentei generate de
deversarea Dunării la un nivel apropiat de nivelul minimul istoric al debitului acesteia.

Pentru sprijinul activitãtii d e delimitare spațialã, de prim ordin în procesul de
implementare a prevederilor managementului integrat costier (ICZM) vor fi abordate, la o data
ulterioara studiului, câteva metode de clasificare a zonelor costiere precum și de cartare a liniei
tarmului cu ajutorul senzorilor de înalta rezoluție tip Ikonos (1m/pixel) , respectiv folosirea
ortofotoplanurilor disponibile, pe diferite sectoare de tarm .

6. STUDII DE CAZ

6.1 Rezultate în urma utilizării metodei folosite până in prezent pentru RBDD

Utilizân d cele 5 straturi ale au fost identificate zonele de coastă care au suferit schimbări
morfologice semnificative ( fig. 6 ) . Fiecare zonă este prezentată detaliat în hărțile din fig. 7 –
fig.12
Analiza calitativă a acestor hărți evidențiază câteva aspecte im portante legate de procesul de
depunere:
 Apariția insulei în fața golfului Musura ridică problema graniței cu Ucraina care până acum
a fost pe brațul Musura și care trebuie redefinită în concordanță această mo dificare
morfologică (fig. 7 ).
 Altă modificare majoră este deplasarea insulei Sahalin spre uscat cu aproximativ 700 m ,
creșterea în lungime cu 3.8 Km și în lăț ime cu până la 200 m (fig. 8 ). Rata de creștere în
lungime a insulei calculată folosind această metodologie între anii 1975 -1990 este de 167
m/an fiind foarte apropiată de rata estimată anterior de 150 m /an (Gâștescu, 1986).
 Procese importante de sedimentare sunt evidențiate în zona golfului Musura unde lățimea
maximă a depozitelor apărute între 1975 și 2000 este de 500 m această zonă fiin d cea mai
activă, urmează zona de sub bara Sulina unde lățimea depozitelor este de până la 400 m.
Restul zonelor costiere sunt mai puțin supuse procesului de sedimentare lățimea, maximă a
depozitelor fiind de maximum 150 m pe tot intervalul 1975 -2000.
 După 1990 insula Sahalin nu a mai crescut în lungime iar lățimea acesteia a început să scadă.

29

Figura 6

30

Figura 7

31

Figura 8

32

Figura 1. 4 Figura 9

33

Figura 10

34

Figura 11

35

Km Figura 12

36

 Pentru zona din dreptul lacului Zătonul Mic unde procesul de erodare a început să devină
deose bit de activ începând cu anul 1985 și a continuat să erodeze țărmul cu aproximativ
aceiași rată până în anul 2000 (fig. 10 ).
 zona din dreptul lacului Zătonul Mare are o rată de erodare constantă pe toată perio ada
studiată 1975 -2000 (fig. 11 )
 o intensific are semnificativă a procesului de erodare după 1996 se semnalează și în zona
din dreptul gurii Porti ța (fig. 12 )

Intensificarea proceselor de eroziune a coastei marine este un fenomen care este clar
pus în evidență de hărțile rezultate din procesarea ima ginilor satelitare chiar dacă datele
cantitative rezultate nu au o precizie deosebită. Folosind aceste hărți a putut fi identificată
zona de țărm cu cea mai mare eroziune, ea se află în dreptul lacului Zătonul Mic, aici lățimea
maximă a porțiunii de țărm erodat ajunge la 230m (fig. 10 ).
Pentru a estima suprafețele pierdute în urma procesului de eroziune au fost vectorizate
hărțile rezultate din prelucrarea imaginilor satelitare (care erau în format grid). Folosind
aceste hărți vectoriale ale țărmului a pu tut fi făcută o estimare cantitativă a suprafețelor
depuse (fig. 13) și erodate (fig. 14 )

Analizând datele cantitative se observă pentru zona Roșu o modificare importantă a ratei de
erodare a ț ărmului după anul 1990 (fig. 14 ). Tot din anul 1990 se obser vă o diminuare a
suprafeței insulei Sahalin (fig.13 ) cu toate că lungimea insulei a rămas aproximativ aceiași.

Fig. 13
Suprafete depuse
(referinta 1975 )
-200-1000100200300400500600700
1985 1990 1996 2000HaMusura
Sahalin
1985 1990 1996 2000

37
Fig. 14

Conform graficului din fig. 13
zona Sahalin până în anul 1990
a fost o zona în care predomina
procesul de depunere, după
această dată fenomenul
predominat a fost cel de
eroziune. Dacă în anul 1990
suprafața peninsulei ajunsese la
670 Ha, în anul 1996 ea scăzuse
la 620 Ha iar în anul 2000 la
450 Ha. Conform cu aceste date
rata de erodare între 1990 și
1996 a peninsulei a fost de 8.3
Ha/an. Așa cum se observ a și
din graficul din fig.14 între anii
1996 și 2000 rata de erodare a
peninsulei Sahalin crește
ajungând la 42.5 Ha/an. Între
1990 -2000 în zona cea mai
activă țărmul s-a retras cu
350m . Dacă această rată anuală
se va păstr a (deși se pare că
tendința este de mărire a ratei
de erodare) în 10 ani această
peninsulă va dispare . Va
rămâne doar o insulă în partea
de sud a peninsulei actuale care
își păstrează înc ă tendința de
creștere (fig. 15 ).

0 1 2 3 4 5 K m 350 m Modificările țărmului peninsulei Sacalin
între 1990 și 200 Fig. 1 5
Țărmul în 2000
Țărmul în 1990
Zona din peninsulă care își
păstrează tendința de creștere

38
Concluzie
Metoda folosită până în prezent pentru RBDD a fost utilă pentru punerea în evidență a
fenomenelor si o estimare cantitativă a consecințelor acestor procese. Pentru actualizarea
informațiilor referitoare la aceste procese metodologia trebuie schimbată. Se impune folosirea
softu rilor de procesare a imaginilor moderne care folosesc procesarea pe baza obiectelor
imagine și a imaginilor de rezoluție mare pentru obținerea unei procesării independente de
calitatea imaginilor satelitare.

6.2 Implementarea metodelor/tehnicilor mode rne de teledetectie satelitara si GIS la
specificul litoralului romanesc al MARII NEGRE

Pentru îndeplinirea obiectivelor studiului de fatã, în legăturã cu influenta penei de apã
dulce a Dunării în cazul apelor costiere, de ordinul 2, au fost urmărite prin cipalele
componente determinante (Fitoplancton, Material anorganic în suspensie și substanța organicã
galbenã) în dinamica lor, în corelație cu debitul lunar al Dunării.

Fig. 16 Debitul mediu lunar al Dunării –2003

Tab. 8 Cotele multianuale ale Duna rii

Cotele multianuale ale
Dunarii(m) Cel mai inalt
nivel (m) Nivel
mediu (m) Nivel minim
(m) Diferenta de
nivel (m)
Tulcea –port / Bratul
Tulcea 4,91 2,46 0,52 4,39
Periprava / Bratul
Chilia 1,80 0,85 0,10 1,70
Debit mediu
Debit mediu

39

Analiza vizual ã a imaginilor satelitare MODIS, în paralel cu cele de tip ASTER,
cuprinzând în general zona marin ã și costier ã româneasc ã, cu focalizare pe zona Gurilor
Dunării, oferă o intelegere cuprinzătoare a comportării și distr ibuției sedimentelor costiere în
suspensie/câmpurilor de turbulent ã (foarte folositoare în estimările circuitelor de
eroziune/sedimentare, respectiv a ritmurilor de modificare a liniei tarmului).

Rezultatele evaluării imaginilor satelitare asupra dinamic ii maselor de apa vor fi
obținute, prin comparația acestora cu valorile înregistrate in situ, și vor constitui baza
adoptării diferitelor sisteme de opimizare a procesului de management, respectiv, de luare a
deciziilor. Determinările asupra impactului (ef ectelor pozitive și negative ale) diferitelor
amenajări de extindere și protecție existente, asupra circulației hidrodinamice în apropierea
tãrmului, vor include recomandări ale unor mãsurilor concrete de protecție și conservare, dar
și de monitoring costi er.
Astfel pentru situația unor debite reduse pe cele trei brațe ale Dunării, se remarcã o
scădere a dominării apelor costiere de către componenta sedimentelor în suspensie,
evidențiatã de imaginile satelitare MODIS pentru principalii parametri de stare e cologicã
(temperatura suprafeței apei și clorofila a), dar mai ales coeficientul de imprastiere în spațiu,
Imag. nr. 17 a si b:
Gurile Dunării
20 mai 2003
(ASTER )

40
bb (back -scattering) și cel de absorbție, ap, și în special de raporturile ag/ap și bb/ph (back –
scattering/phytoplankton):

Fig 18 Distribuția t emperaturii suprafeței apei marine – SST (20.mai 2003)

Fig. 19 Distribuția clorofilei în zona șelfului românesc – Chlor a (20.mai 2003)

41

Fig. 20 Gradul de imprastiere bbp_667 model_carder (20mai 2003)

Fig. 21
Raportul bb/ph (20mai 2003)

Fig. 22 Raportul ag/ap – (20mai 2003)

42
Este confirmat procesul de descărcare discontinu ã a sedimentelor târâte sau în
suspensie, aduse de Dunăre, datorit ã extinderii penei de apa sărata pe canalul fluvial
(acționând ca o barier ã în calea acestora).
În cazul sezonului cald al anului 2003, când debitul Dunării s -a apropiat de minimul
istoric, iar pana de apa sărata a înaintat în teritoriu câteva mile, se poate remarca scăderea
semnificativã a ponderii sedimentelor anorganice din componenta apelor costi ere aferente
Deltei Dunării, fapt confirmat și de înregistrarea ritmurilor de variație la fata apei a plajelor
litorale. Astfel se demonstrează ca pentru astfel de cazuri intensificarea acțiunilor de
management al resurselor abiotice ale plajei este o prio ritate, în vederea stopării eroziunilor
excesive.

6.3 Analiza modificarii liniei de tarm
Analiza modificarilor liniei de tarm se realizeaza pe baza masuratorilor GPS corelate cu
digitizarea ortofotplanurilor disponibile pe sectoare de tarm.
Pentru un eveniment hidrologic al anului 2009 s -a efectuat analize asupra retragerii linie
de tarm la fata apei in cazul furtunii din 20 -22 februarie 2009.

Fig. 23 Retagerea liniei de tarm in sectorul 4 Mamaia, februarie 2009

43
7. DESIGNUL BAZEI D E DATE GEOGRAFIC E SAU A UNUI GEODATABASE
PENRU ZONA COSTIERA
Design -ul bazei de date GIS este fondat pe reprezentări geografice. Astfel, fiecare
entitate geografică individuală poate fi reprezentată ca o trăsătură (puncte, linii sau
poligoane), suprafețe c ontinue și imagini cu ajutorul rasterelor sau rețelelor neregulate
triangulate sau TIN (Triangulated Irregular Networks) și ca grafice de hartă precum etichetele
și simbolurile.
Reprezentările grafice sunt organizate într -o serie de straturi tematice care sunt colecții
de elemente geografice comune, precum rețeaua de străzi, tipuri de soluri, limite de parcele,
relieful, imagini satelitare preluate la o anumită dată sau locații de fântâni etc.
Multe teme sunt reprezentate de către o singură colecție de elem ente omogene, precum
tipuri de sol sau locații de fântâni, pe când alte teme cum ar fi rețeaua de transport este
reprezentată de mai multe seturi de date, de exemplu străzi, intersecții, poduri. Seturi de date
sub formă de grid sunt folosite pentru a repr ezenta suprafețe continui cum sunt elevația,
imagin georeferențiate, panta, aspectul. Aceste colecții de date pot fi organizate în clase de
elemente sau straturi de date raster într -o bază de date GIS.
Fiecare model de bază de date geografică sau geodataba se reprezintă atât colecțiile
ordonate de elemente simple și rastere, cât și regulile și proprietățile schemei care aduc un
plus de comportament în GIS. Urmează o prezentare pe scurt a celor mai comune elemente a
unui geodatabase pe care îl veți putea folo si în designul vostru.
Feature class – este o colecție de elemente ce reprezintă aceleași elemente geografice.
Toate au aceleeași reprezentare spațială și împărtășesc același set de atribute descriptive.
Feature dataset – reprezintă o colecție organizată de “feature class” -uri comune, astfel
organizate pentru mai multe motive, în principal pentru a administra relațiile spațiale dintre
mai multe “feature class” -uri.
Topologii și rețele – topologiile definesc cum un “feature” sau element geografic
partajează geometria și controlează integritatea lor prin reguli și comportament de editare (de
exemplu, cartierele nu se pot suprapune unul peste celălalt dar împart geometria cu linia
centrală a străzilor). Rețelele sunt utilizate pentru a modela contectivitatea ș i trecerea între
feature -uri.
Seturi de date raster și cataloage de rastere – Imaginile și seturile de date de tip raster
sunt o resură de date GIS importantă care poate fi folosită pentru a administra bazele de date
relaționale. În ultimii ani, sistemele relaționale de baze de date și sistemele informaționale
geografice au evoluat ajungând să suporte colecții masive de imagini care pot fi simultan
accesate de către utilizatori. Un număr de mecanisme de tip raster sunt utilizate pentru a
adăuga comportament și pentru a administra colecții de rastere pentru utilizatori multipli.
Designul începe cu straturile tematice
În primul rând, definim straturile tematice pentru aplicațiile particulare și cerințele de
informații din cadrul unui proiect. Ulterior, definim fiecare strat tematic în detalii
suplimentare. Caracterizarea fiecărui strat tematic va rezulta într -o specificație de elemente de
date dintr -un geodatabase standard, cum ar fi feature class, tabele, relații, seturi de date raster,
subtipuri, topologii și domenii.
În momentul identificării unui strat tematic din cadrul unui design, încearcă să
caracterizezi fiecare temă în ceea ce ține de reprezentarea ei vizuală, folosința ei așteptată în

44
GIS, sursa de date și rezoluția. Aceste caracteristici ajută la des crierea conținutului la nivel
înalt care se așteaptă la fiecare temă.
După ce identificăm fiecare strat tematic cheie într -un design, următorul pas este
dezvoltarea unor specificații de reprezentare a conținutului fiecărui strat tematic din baza de
date fi zică. Acestea pot include modul cum fiecare element geografic va fi reprezentat
(puncte, linii sau poligoane, raster sau atribute tabulare), cum sunt organizate datele în feature
class, tabele și relații, cum vor fi folosite regulile spațiale și ale integr ității bazei de date
pentru a implementa comportamentul în GIS.
Cei 10 pași prezentați în continuare în tabelul 9 desemnează procesul general de design
al unui geodatabase în GIS. Primii pași de design conceptual inițial ajută la identificarea și
caracteri zarea fiecărui strat tematic. În faza de design logic, începem să dezvoltăm specificații
de reprezentare, relații și, în final, elementele bazei de date geografice și proprietățile lor. În
stadiul final de design fizic, vom testa și rafina designul printr -o serie de implementări
inițiale. Designul trebuie documentat.
Tabel 9. Zece pași de urmat în designul unui geodatabase
1 Identificarea produselor informaționale care vor rezulta în GIS
hărți de inventar, modele analitice, rapoarte de baze de date, acces web Design conceptual 2 Identificarea straturilor tematice cheie bazate pe cerințele de informații.
speficarea folosinței hărții, sursa de date, reprezentarea spațială, scara de lucru și
acuratețea, simbologia și adnotările
3 Specificarea variației scăr ii și reprezentării spațiale pentru fiecare strat tematic
Datele GIS sunt compilate pentru o scară specifică, reprezentările de elemente
geografice se pot schimba între puncte, linii și poligoane la scări mari.
4 Reprezentările grupului în seturi de dat e
Elemente discrete pot fi modelate sub formă de feature dataset, feature class,
clase de relații, reguli și domenii. Datele continui pot fi modelate cu seturi de
date raster. Datele de suprafață sunt modelate cu seturi de date feature și raster.
5 Defin irea structurii bazei de date tabulare și comportamentul atributelor
descriptive
Identificarea câmpurilor de atribute, specificarea valorilor și domeniilor de
valori valide, aplicare subtipurilor pentru a controla comportamentul și
modelarea relațiilor. Design logic
6 Definirea proprietăților spațiale ale seturilor de date
Folosirea de rețele pentru sisteme conectate de elemente și topologii pentru a
păstra integritatea spațială și geometria partajată.
7 Propunerea unui design de geodatabase
Luarea unei decizii bine informate în aplicarea elementelor structurale a unui
geodatabase și pregătirea de design.

45
8 Implementarea, prototipul, evaluarea și rafinarea designului
De la designul inițial, se construiește un geodatabase și se încarcă datele. Se
testeaz ă și rafinează designul. Design fizic
9 Designul unei strategii de lucru pentru construcția și mentenanța fiecărui strat
Fiecare strat de informații are surse de date distincte, acuratețe, metadate și
acces. Se definește cursul de lucru pentru a se confor ma cu practicile agenției.
10 Documentarea designului cu metode potrivite
Se folosesc schițe, diagrame de tip strat, diagrame schemă și rapoarte pentru a
comunica modelul creat.

Integrarea și transformare a datelor în informaților pentru stabilirea f luxului de
informatii primare si prelucrate in vederea extinderii unei baze de date grografice
Demersul de delimitare s -a sprijinit pe investigarea directa si inventarierea
caracteristicilor specifice sistemului costier (geologice, geomorfologice, geodin amice,
hidrogeologice, hidrologice, biologiee/ecosisteme și biotopuri, si socio -economice)
conducand la o structura a unei baze de date compatibilă cu modul de organizare a datelor
specific unui sistem GIS (sau SIG – Sistem Informational Geografic).
Stocarea și prelucrarea datelor într -un sistem GIS este reprezentarea spațială a datelor
organizate într -o bază de date spațială. Fiecare element spațial (poligon, arc, punct) este unic,
referentiat geografic și individualizat print -un cod unic de identificare asociat unei baze de
date.
Procesările GIS se fac nu numai pe același nivel ci și pe verticală astfel încât pornind
de la un punct localizat geografic se pot obține pe verticală atributele asociate elementului
spațial din fiecare strat de date. Accesarea datelor de pe diferite “straturi” pentru a obține
informații se face în funcție de cerințele de Management Integrat ale Zonei Costiere. Din acest
motiv Sistemului de Gestiune Integrat a trebuie să fie adaptabil și flexibil permițând obținerea
informațiilor în funcție de priorități.
Activitatea de management a zonei costiere luata în studiu necesită luarea unor decizii
responsabile și fundamentate științific. Acest deziderat nu se poate realiza decât printr -o
organizare a activității de monitoring si suprave ghere costiera pe principii capabile să redea
cât mai rapid și exact starea sistemului. Acest lucru se poate realiza prin integrarea sistemului
de supraveghere integrata al acest ei zonei i ntr-un sistem unitar, flexibil, adaptabil , ce
beneficiază de facilit ățile GIS.
Ca o consecință logică, structura bazei de date a sistemului integrat de
monitoring /supraveghere costiera trebuie să fie compatibilă cu modul de organizare a datelor
specific unui sistem GIS. Definitoriu pentru stocarea și prelucrarea datelor în tr-un sistem GIS
este reprezentarea spațială a datelor organizate într -o bază de date spațială.
În figura de mai jos este exemplificat modul de organizare a datelor într -o bază de date
spațială. Se poate observa că fiecare element spațial (poligon, arc, pu nct) este unic, referit
geografic și individualizat printr -un cod unic de identificare asoci at unei baze de date .

Organizarea și eficiența unei baze de date spațiale depinde de identificarea corectă a
domeniilor care alcătuiesc așa zisele "straturi" ale s istemului GIS. Procesările GIS se fac nu
numai pe același nivel ci și pe verticală astfel încât pornind de la un punct localizat geografic
se pot obține pe verticală atributele asociate elementului spațial din f iecare strat de date .
Analiza combinată a mai multor domenii se poate face utilizând fie procesarea
vectorială fie pe cea grid (raster). Fiecare alternativă are avantajele și dezavantajele ei.

46
Procesarea vectorială păstrează topologia geografică a hărții la rezoluția la care a fost
digitizată /masurat a cu ajutorul tehnologiei GPS fiind de neânlocuit pentru producerea hărților
tematice ce necesită localizări precise. Procesarea grid (raster) corespunde perfect pentru
modelarea matematică a unor procese naturale.

Fig. 24 Modul de organizare a datelor intr -o baza de date spatiala

Acest lucru permite obținerea de hărți tematice ce ilustrează tendința d e evoluție a
unor fenomene. În acest caz cel mai dificil este de stabilit aria unui “pixel” (aria minimă
reprezentativă pentru parametrii anal izați).

1 1 9
1 1 8 1 1 1
1 1 7
1 1 6
1 1 5
1 1 4
1 1 3
1 1 2 1 1 1 0 Elesteu/parcela
(poligon)
Cod unic
de identificare Label
(atribut spatial)
Cod unic
de identificare Camp 1 Camp n ……… Index

47

HidrografieTopografieSolVegetatieDetinaoriResurse
Baza de date
Localizare spatialaLac
Fig. 25 Procesarea pe verticală a datelor în GIS

Nitrati
Fosfati
Metale grele
Pesticide
Hidrocarburi
Proteine
Fitoplancton
Zooplancton
Zoobentos

Parcurgerea acestor etape asigură fluxul primar în sistemul de obținere a datelor și
fluxul secundar al datelor prelucrate în cadrul sistemului de management al datelor. Fluxul
primar începe prin st abilirea surselor de informații pentru fiecare domeniu., care pot fi
instituții cu obiect de activitate colectarea datelor sau datele pot fi colectate direct din teren de
către cercetători sau agenți ecologi.
Aceasta se va dezvolta si in cursul urmatoarel or faze.

48
8. REZULTATEL E ETAPEI SI GRA DUL DE REALIZARE A OBIECTIVELOR
Lucrările efectuate în cadrul fazei prezentate mai sus acoperă punctele din planul
de activitate prevăzut.
In urma lucrărilor :
– s-au identificat surse de imagini satelitare de difer ite niveluri de complexitate și s –
au obținut déjà imagini cu potențial de valorificare științifică ridicat;
– s-au identificat, obținut, testat și se pot implementa programe de
prelucrare/interpretare de imagini satelitare extrem de utile;
– s-a creat un fond de date (ortofotoplanuri și imagini satelitare) utilizabil în
sistemul GIS.

Valorificare a rezultatelor obținute in faza prezenta se va dezvolta in fazele ulterioare,
prin:
– introducere și utilizare de date și metode noi, moderne , la nivel superior;
– fundamentare a pentru creare a unui sistem informatic de suport decizional .

Sintetic, gradul de realizare al obiectivelor fazei este evidentiat in urmatorul tabel:
Tab 10
Obiective specifice Rezultatele tehnice ale fazei Grad de realizare al
obiectivelor faze i
1 2 3
1. Identificarea domeniilor
specifice de aplicare a
teledetectiei la tarmul
romanesc si crearea unei
infrastructuri de date GIS
pentru zona costiera;
2. Constituirea si
omogenizarea topologica a
bazei de date digitale
existente, actualizarea
informatiilor incluzand
controlul calității acestora
conform normelor
internaționale
3. Stabilirea parametrilor
relevanti de calitate a apei
determinati de senzorii
aerieni/satelitari
1. Analiza datelor si informatiilor
satelitare pentru caracterizarea
conditiilor bio -geo-hidrodinamice
locale/regionale;

2. Evaluarea setului de date de
referinta privind evolutia starii
ecosistemului marin si costier natural
si protejat

3. Selectarea senzorilor si a metodelor
de procesare pentru scopurile
proiectului

4. Proiectarea conceptuala a
infrastructurii sistemului informatic si
a fluxului de date 100%

75%

90%

70%

49
9. ANEXE

Definiții uzuale
Teledetectia este stiinta colectării informațiilor de la distanta. Ochii și urechile
sunt instrumentel e/senzorii de teledetectie (vizualizarea este o formã de teledetectie
opticã; ascultarea este o forma de teledetectie acusticã). Teledetectia face uz de o largã
varietate de tehnologii și tehnici de media: radarul este un tip de teledetectie a energiei
radio, și fotografia în raze X este o forma de teledetectie a energiilor înalte.
În cazul ochilor și urechilor ca instrumente de teledetectie, ele sunt detectori
pasivi, în contrast, radarul și sonarul prin răspândirea activã a propriei lor energii obțin
informații din reflecțiile și imprãstierile acestora. Informația este produsã, deci prin
procesare și interpretarea datelor care se aduse de semnalele care se întorc la instrumentul
sursã.
Teledetectia satelitarã este folositã pentru a obține informații de spre, și a lua
măsurători asupra unui loc sau fenomen fãrã o prelevare directã. Produsul final dorit al
fotogrammetriei și teledetectiei este stiintific valid, datele furnizate de acestea fiind
integrate în analize cantitative. Câteva produse de mediu deri vate din teledetectia
satelitarã includ: descrierea condițiilor meteo curente, starea habitatelor zonelor umede,
proceselor de eroziune costierã; localizarea scurgerilor de petrol; și extinderea înfloririlor
algale.
Ansamblu de tehnici referitoare la semna le-imagine satelitare poate fi foarte
valoros pentru observarea zonelor inaccesibile sau întinse pe suprafețe vaste.
Caracteristicile marine, cum ar fi circulația de scarã largã, curenții, gurile de vărsare și
calitatea apei; pot fi vizualizate ca variații ale intensitãtii luminoase, în culoare apei și/sau
temperaturã. Aceste observații pot fi utilitate pentru activitãti cum ar fi determinarea
rutelor de vapoare, monitoringul de mediu al zonelor de coastã, evaluarea pericolelor,
managementul flotelor de pes cuit, etc. Imaginile costiere de înalta rezoluție pot fi utilizate
la analizarea și cartarea circuitelor de transport sedimentar, a batimetriilor, a eroziunii
dar și a aplicațiilor de acvaculturã; oricum, câteva dintre acestea sunt posibile numai când
condițiile atmosferice permit.
Aplicațiile de teledetectie pentru activitãtile de management costier in clud și
ansamblul de tehnici referitoare la semnale -imagine în infraroșu pentru monitorizarea
schimbărilor în habitatele vegetative, date asupra temperat urii și culorii apei pentru buna
intelegere a distribuțiilor de pește și nevertebrate, dar și datele atmosferice, preluate în
timp real, pentru prognozele meteo.
Tehnicile de teledetectie au devenit din ce în ce mai accesibile din punct de
vedere al costu lui, dând un impuls rapid inovației în tehnologia calculatoarelor, rețelelor
de informație, și imbunãtãtirilor în sistemele de recepție sateliți.

Spectrul electromagnetic folosit în teledetectie
În general, detectorii activi și pasivi ai instrumentelor montate pe sateliți sunt
senzitivi zonelor spectrului electromagnetic corespunzătoare undelor optice (0.4 – 0.7
µm), infraroșii (0.7 – 12 µm), și microundelor. În acest domeniu al spectrului, datele
provenind de la senzori sunt utilizate pentru a detecta p atru proprietãti de baza ale marii:
culoarea, temperaturã, elevația și rugozitatea. Multe aplicații au fost derivate plecând de
la detecția cantitativã a acestor proprietãti.

50
Alte instrumente ale teledetectiei furnizează informații asupra unor pãrti ale
spectrului electromagnetic dincolo de pãrtile vizibile și termale. Instrumentele
funcționând în zona microundelor cum ar fi SAR (Synthetic Aperture Radar), pot fi
utilizate la cartarea caracteristicilor oceanografice incluzând câmpurile de gheatã, valuri
interne, fronturilor, curenților turbionari, și locuitorilor din zona de coasta în toate
condițiile meteorologice. Instrumentele de înalta rezoluție SAR a fost folosite la
detectarea petelor de ulei, localizarea vaselor, monitorizarea topografiei suprafeței m ãrii,
detecta schimbărilor costiere, precum și la cartarea batimetricã a zonelor de mica
adâncime. Atunci când datele provenind de la mai mulți senzori sunt integrate (sinergic),
produsul poate furniza detalii de mediu adiționale, cum ar fi cazul când elev ația
suprafeței mãrii (din altimetrie) și temperaturã (din detectorii de infraroșu) sunt fuzionate
pentru a studia dinamica circulației.

GLOSAR DE TERMENI
Analiză spațială – studiul locațiilor și formelor unor elemente geografice și relația
dintre ele. I nclude analiza de suprapuneri sau continuitate, analiza suprafețelor, analiza
liniara sau analiza de rastere.
Atribut – Informații despre un element geografic într -un GIS, de obicei stocat într –
un tabel și legat de element printr -un element de identificare unic. Atributele unui râu ar
putea include numele lui, lungimea, sau adâncimea medie. Tabela de atribute
Bază de date relațională – date stocate în tabele care se asociază prin atribute
partajate. Orice element de date poate fi regăsit în baza de date pri n numele tabelului,
numele de atribut (sau coloana) și valoarea unei chei primare.
Coordonate x, y – O pereche de numere care exprimă distanța pe verticală și
orizontală de -alungul a două axe ortogonale, de la originea (0,0) a axelor care se
intersectează. De obicei, coordonata x se măsoară de -alungul axei est -vest și coordonata y
este măsurată de -alungul axei nord -sud.
Coordonate x,y,z – Într-un sistem de coordonate plan, trei coordonate care se
localizează un punct prin distanța de la origine (0,0,0) unde cele trei axe ortogonale se
intersectează. De obicei, coordonata x se măsoară de -alungul axei est -vest și coordonata y
este măsurată de -alungul axei nord -sud, iar coordonata z reprezintă înălțimea sau
elevația.
Date spațiale – informații despre locația și formele elementelor geografice și relația
dintre ele; sunt de obicei stocate ca și coordonate și topologie.
Date tematice – elemente de același tip care sunt în general plasate sub același strat
de informații geografice.
Digital Elevation Model (DEM) – model numeric altimetric al terenului (MNAT),
reprezentare a valorilor altimetrice continue peste o suprafață topografică cu ajutorul
valorilor z referențiate la un datum obișnuit.

51
Digitizare sau vectorizare – conversia formelor unor elemente geografice din surse
precum hărți pe suport de hârtie sau imagine raster în coordonate x, y, z.
Geodatabase – format de stocare în ArcGIS; un geodatabase este o bază de date
geografică care conține elemente și atribute geografice ca și obiecte, fiind găzduită de un
sistem de management relațional al bazei de date.
Geographic Information System (GIS) – un ansamblu de aparatură, programe
computerizate și date geografice care achiziționează, stochează, actualizează,
manipulează, analizează și afișează toate formele de info rmații referențiate geografic.
Georeferențiere – atribuirea de coordonate dintr -un sistem de referință cunoscut,
precum latitudine și longitudine, UTM, stereographic 70, unor coordonate de pagină a
unei imagini sau hărți plane.
GPS Global Positioning Syste m (GPS) – o constelație de 24 de sateliți, dezvoltat de
către Departamentul de Apărare al Statelor Unite, care orbitează Pământul la o altitudine
de 20,200 km. Acești sateliți transmit semnale care permit unui dispozitiv GPS receptor
oriunde pe glob de a c alcula propria locație. Sistemul de poziționare globală este folosit
în navigație, cartografie, survey etc.
Modelare spațială – orice procedură care folosește relațiile spațiale dintre
elementele geografice pentru a simula condiții din lumea reală, precum modelarea
geometrică (generarea de zone tampon sau buffere, calcularea de arii sau perimetre,
calcularea distanțelor dintre elemente), modelarea de coincidență (suprapuneri
topologice), modelarea de adiacență (descoperirea de căi, recompartimentare, alocar e).
Ortofotogramă – fotografii aeriene în perspectivă din care s -au eliminat
distorsiunile cauzate de orientarea camerei și relieful terenului. O ortofogramă are are
aceeași scara pe toata cuprinderea ei și poate fi folosită ca o hartă.
Personal geodatabas e – un geodatabase care stochează informații într -un sistem
relațional de management al bazei de date cu utilizator unic. Un geodatabase personal
poate fi citit simultan de către mai multi utilizatori dar unul singur poate face modificări
în ea. Extensia u nui personal geodatabse este .mdb și poate fi deschisă de către pachetul
de programe ArcGIS.
Proiectare – afișarea unei suprafețe tri -dimensionale, precum pământul, în două
dimensiuni. Coordonate proiectate se referă la transformarea sau proiectarea coodon atelor
de latitudine și longitudine în coordonate carteziene x, y într -un sistem de coordonate
plan.
Raster – un model de date spațiale format din coloane și rânduri de celule. Fiecare
celulă conține o valoare atribut și coordonatele locației; coordonatele sunt prezente în
ordonarea matricei, spre deosebire de structura vectorială în care coordonatele sunt
stocate explicit. Grupele de celule care partajează aceeași valoare reprezintă elemente
geografice. Imaginile raster sunt o matrice de pixeli a căror val oare reprezintă nivelul de
energie reflectată sau emisă de către suprafața care a fost scanată sau fotografiată, în alte
cuvinte detectată.

52
Rezoluție – suprafața reprezentată de fiecare pixel dintr -o imagine.
Scara – Rația sau relația dintre distanța sau s uprafața de pe o hartă și
corespondentul lor în teren. Se folosesc scara textuală, sub formă de bară sau fracție.
Senzor – un dispozitiv electronic de detectare a energiei, fie emisă sau radiată, și
conversia ei într -un semnal care poate fi înregistrat și afișat sub formă numerică sau
imagine.
Shapefile – un fișier de tip vector care stochează locația, forma și atributele unor
elemente geografice. Este stocat într -un set de fișiere care se află în legătură și conțin
doar o clasă de elemente.
Teledetecție – provine din termenul englezesc Remote Sensing , prescurtat RS.
Definește colectarea și interpretarea informației despre mediul înconjurător și suprafața
pământului de la distanță, în principal prin detectarea radiației care este emisă sau
reflectată în mod natural de către de către suprafața pământului sau din atmosferă, sau
prin detectarea semnalelor transmise de către un satelit și reflectate înapoi la acesta.
Exemple de metode de teledetecție includ fotografia aeriană, radarul, imaginile satelitare.
Imag inile din teledetecție pot fi obținute din sateliți sau nave aeropurtate. Intra aici
imaginile pancromatice, infra -roșu alb și negru, infra -roșu color, infra -roșu termal, radar,
micro -unde.
Vector – o structură de date utilizată pentru a reprezenta element e geografice
lineare. Elementele conțin liste ordonate de coordonate x,y și sunt reprezentate de puncte,
linii, poligoane; punctele se pot conecta formând linii, iar liniile se conectează formând
poligoane. Atribute se pot asocia cu fiecare element (spre d eosebire de structura
rasterelor, care asociază atribute cu celulele din grilă).
Vectorizare – conversia unei celule sau date raster în puncte, linii sau poligoane.
World Geodetic System of 1984 (WGS84) – cel mai cunoscut și utilizat datum geocentric
și sistem de coordonate geografice, dezvoltat de către Departamentul de Apărare al
Statelor Unite ale Americii pentru a înlocui WGS72. Măsurătorile GPS sunt bazate pe
WGS84.

53
Tab. 11 Surse de date vizuale/IR (Infra Rosu)/Alte date pentru monitoringu l
calitatii ape marine

Denumire
Senzor Descriere
Produs Produs Format
Prezentare Software Nivel de
Procesar
e Rezo
lutie Pret For
mat
Date de culoarea oceanului [Ocean colour data]
CZCS MANUAL CZCS PRODUCTS Vizualizare
OnLine SOFTWARE L1
L2
L3 1km-90km Gratuit HDF
Sea WIFS GHID SEAWIFS
PRODUCTS Nu are SEADAS L1
L2
L3 1km 4km
9km Gratuit cu
inregistrare HDF
MODIS
TERRA GHID MODOCL2A Vizualizare
OnLine THIRD PARTY L12 1km Gratuit cu
inregistrare HDF
MODIS
TERRA GHID MO04MD
(CLOROPHILL) Previzualiz are
inclusa 3RD PARTY L3 4 km Gratuit cu
inregistrare HDF
Date de temperatura a apei [Sea surface temperature data]
AVHRR MANUAL MCSST ARHIVA IDL / C /
FORTRAN L3 18km –
50km Gratuit HDF
BINAR
AVHRR MANUAL PATHFINDER ARHIVA IDL / C /
FORTRAN L3 9km-50km Gratuit HDF
AVHRR MANUAL HRPT Vizualizare cu
Java 3RD PARTY HRPT
L1B 1km-4km Gratuit cu
inregistrare POES –
KLM
ATSR -2 GHID ZILNIC ASST Indisponibil 3RD PARTY L3 10 arcmin Gratuit pre
2001 vi ftp Propri
etar
ATSR -2 GHID LUNAR si ‘NEAR
REAL TIME’ ASST Previzualizare
inclusa 3RD PARTY L3 10 arcmin Gratuit Propri
etar
MODIS
TERRA GHID MOD28L2 (SST) Previzualizare
inclusa 3RD PARTY L2 1km Gratuit cu
inregistrare HDF
MODIS
TERRA GHID MO04MD (SST) Previzualizare
inclusa 3RD PARTY L3 4km Gratuit cu
inregist rare HDF
MODIS
AQUA GHID MYD28L2 (SST) Previzualizare
inclusa 3RD PARTY L2 1km Gratuit cu
inregistrare HDF
MODIS
AQUA GHID MY04MD (SST) Previzualizare
inclusa 3RD PARTY L3 4km Gratuit cu
inregistrare HDF
Date de rugozitate a suprafetei marii [Sea surfa ce roughness (scatterometer) data]
TOPEX/
POSEIDON GHID GEOPHYSICAL
PRODUCTS Consultare
imagini in arhiva 3RD PARTY L3 N/A Gratuit HDF
JASON -1 GHID GEOPHYSICAL
PRODUCTS Consultare
imagini in arhiva 3RD PARTY L3 N/A Gratuit HDF
NSCAT GHID NSCAT
PRODUCTS Consultare
imagini in arhiva 3RD PARTY L1B L2 L3 25km
50km
0.5deg Gratuit HDF
QuikSCAT GHID QUIKSCAT
PRODUCTS Consultare
imagini in arhiva 3RD PARTY L2B L3 25km
0.25deg Gratuit HDF
RADARS AT –
1 PE SITE IN SITE Necunoscut 3RD PARTY Unknown 8m 100m Lista pr eturi pe
site (CAD1500 –
3000 Un
Known
AMI pe ERS -1
si ERS -2
TmC@2009 GHID SAR CATALOG Previzualizare cu
Java 3RD PARTY L1 L2 L3 +
proprietar 12.5m Lista preturi CEOS

54
10. CONCLUZII
 Schimbările pe scarã largã ale suprafeței pământului se des fasoarã în mod
specific, foarte rapid în zonele costiere. Teledetectia satelitarã este poate singurul
sistem capabil sa înregistreze aceste schimbări la o rezoluție spațialã și temporalã
corespunzătoare, furnizând detalii asupra zonelor afectate și asupra ritmurilor de
schimbare cu care se desfasoarã aceste schimbări. Sistemele de teledetectie
maximizează informația și aria de acoperire într -un mod corespunzător gratuit sau/și
la un preț minim.
 Teledetectia devenit o tehnologie a administratorilor resurs elor costiere, întărind
conexiunea dintre aceștia și inginerii activând în domeniul tehnic al preluării
imaginilor de la distantã. Constelația de senzori satelitari poate fi angrenatã într -un
mod sinergic, diferitele surse de date complementare (cu rezoluț ii spațiale, spectrale,
temporale, radiometrice diferite) și bazele de date GIS pot fi cuplate/fuzionate într -un
singur produs pentru analize continue datorita noilor tehnici informatice. Iar
produsele acestor sisteme pot contribui la dezvoltarea unui proc es avizat de luare a
deciziilor.
 Demersurile cuprinse în proiect privind implementarea tehnicilor de teledetectie
în studiul proceselor din zona de marinã costierã au permis dezvoltarea unei intelegeri
sporite asupra proceselor costiere pe scarã sinoptic ã aferente tãrmului românesc,
precum și posibilitatea unei selecții fundamentate a diferitelor variante ale soluțiilor
de protecție și conservare a zonei costiere costierã.
 Obținerea de date sinoptice privind impactul/rãspunsul mediului marine și costier
este un suport esențial la înțelegerea proceselor de perturbare a fenomenelor fizice și
bio-geo–hidrodinamice locale și sectoriale costiere.
 Analiza comparativã ale imaginilor de teledetectie și integrarea
complexa/sinergicã a imaginilor obținute cu dif eriți senzori existenți, și în special cele
provenind de la ASTER , IKONOS, SPOT si QUICKBIRD, având o înalta rezoluție,
furnizează o întelegere determinantã a comportarii/modurilor de distribuție a
parametrilor hidrologici, fizici și bio -geo-chimici în are alul zonei marine și costiere
românești, și în special în zona Gurilor Dunării , si a benzii litorale .
 Pentru zona costieră românească există materiale cartografice încă din perioada
antică, dar informațiile reprezentate nu pot fi folosite realmente pentru analize spațio –
temporale. În schimb se pot lua în considerare cu anumite rețineri materialele
cartografice recente care au dispus de tehnici moderne de cartografie și se regăsesc în
cadrul DHM sau DTM.
 Imaginile satelitare din ultimele decade, aerofotogra mele recente și posibilitatea
de acces la informații în timp real sau comandate cu ajutorul sateliților pot constitui
informații de bază în alcătuirea unui sistem informațional geografic integrat alături de
informațiile prelucrate sub formă de vector care există la diferite scări sau rezoluții în
cadrul diferitelor ministere precum Ministerul Mediului, a unor institute de cercetare
precum INCDDD Tulcea, Institutul de Geografie, Institutul de Pedologie sau
companii private precum ESRI Romania, dar și în cadr ul unor platforme online ale
comunității GIS din România cum este www.geo -spatial.org .
 Designul unui geodatabase este o operațiune complexă și necesită o analiză atentă
a cerințelor proiectului și constituirea un ui grup de lucru care să cuprindă pe lângă

55
specialiștii biologi, ecologi, geografi sau geomorfologi și a unui administrator de baze
de date și a unui specialist GIS.
 Rezultatele obținute, contribuie la validarea cunoașterii prezente asupra
proces elor de costiere, respectiv a rezultatelor obținute pe parcursul a circa 30 de ani
de activitate a departament elor specifice ale celor 5 parteneri implicați in prezenta
faza: I.N.C.D.M. ”Grigore Antipa” Constanta , ROSA, ICAS Bucuresti, INCD „Delta
Dunarii” Tulcea, T RADSIM Consult.

56
11. BIBLIOGRAFIE
1. Busby, J. R. (2002) Biodiversity mapping and modelling. In Skidmore, A. (ed.),
Environmental modeling with GIS and Remote Sensing. Taylor and Francis: London,
UK, 145 -165.
2. Carvalho, A., Fitzpatrick,K. [on line] Streamlining Coastal Monitoring Programs with
GIS in Martin County, Florida
http://gis.esri.com/library/userconf/proc03/p0603.pdf
3. COASTLEARN 2005: A multimedia distance training p ackage on Integrated Coastal
Zone Management in 10 languages. Online: www.coastlearn.org

4. Constantinescu, Ș. [online] I. Litoralul românesc în documente cartografice.
Perioada antică
http://earth.unibuc.ro/articole/litoralul -romanesc -in-documentele -cartografice
Accesat la 20 februarie 2009
5. Constantinescu, Ș. [online] II. Litoralul românesc în documente cartog rafice.
Perioada medievală
http://earth.unibuc.ro/articole/ii -litoralul -romanesc -in-documente -cartografice –
perioada -medievala
Accesat la 20 februarie 2009
6. Constantinescu, Ș. [online] III. Litoralul românesc în documente ca rtografice.
Perioada modernă si contemporană
http://earth.unibuc.ro/articole/iii -litoralul -romanesc -in-documente -cartografice –
perioada -moderna -i-contemporana
Accesat la 20 februarie 2009
7. Constantinescu, Ș. [online] Erori de interpretare ale unor procese pornind de la
informația conțin ută în hărțile costiere
http://earth.unibuc.ro/articole/erori -de-interpretare -ale-unor-procese -pornind -de-la-
informatia -continuta -in-hartile -costiere
8. Convis C.L., Jr. (ed.), 2001 – Conservation Geography: Case Studies in GIS,
Computer Mapping, and Activism. Environmental Systems Research Institute (ESRI)
Press, Redlands, California, 219 pp.

9. EU BLUE BOOK 2007: An in tegrated maritime policy for the European Union.
Commission of European Communities, Brussels, 10.10.2007 SEC(2007) 1278.
Online :http://ec.europa.eu/maritimeaffairs/

10. EU GREEN BOOK 2006: The Green Paper – Towards a future Maritime Policy for
the Union: A European vision for the oceans and seas. Commission of European
Communities, Brussels, 7.6.2006 COM (2006). online: http://eur -lex.europa.eu

57
11. EU CLIMATE CHANGE 2005: EU Action against climate change. Leading global
action to 2020 and beyond. Luxembourg: Offi ce for Offi cial Publications of the
European Communities.

12. EU INSPIRE 2005: Proposal of a directive. Online: www.ec -gis.org/inspire/

13. EU MARINE STRATEGY 2006: The story behind the Strategy. Luxembourg: Offi
ce for Official Publications of the European Communities, ISBN 92 -79-01810 -8,
online: http://europa.eu.int/comm/environment/water/marine.htm

14. EC RECOMMENDATION 2002: Recommendation of the European Parliament and
of the Council of 30 May 2002 concerning the implementation of Integrated Coastal
Zone Management in Europe (2002/413/EC) online:
www.ec.europa.eu/environment/iczm/

15. ESRI – GIS for Marine and Coast [online] Coastal zone management
http://www.esri.com/industries/marine/business/coastal.html
Accesat l a 20 februarie 2009

16. IDDLE, Edward; BINES, Tim: Management Planninig for Protected Areas: A guide
for practitioners & their bosses. Eurosite 2004; online: www.eurosite -nature.org

17. Laurence, A. [online] A geogr aphical information system for the coastal system at
Sandscale Haws Cumbria, derived by using geodata from EDINA and Mimas & third
party sources
http://edina.ac.uk/digimap/casestudies/c oastal_cumbria/
18. Liu, J. and Taylor, W. W., (eds). (2002) Integrating Landscape Ecology into Natural
Resource Management. Cambridge University Press: Cambridge, MA, USA.
19. McDermid, G. J., Franklin, S. E. And LeDrew, E. F. (2005) Remote sensing for large –
area habitat mapping. Progress in Physical Geography 29, 449-474.

20. MAACK, Stefanie 2007: Education and Training on ICZM in the Oder Estuary
region. Presenationgiven at the PlanCoast Berlin conference on 21.11.2007. Online at
www.ikzm -oder.de

21. Mortimer, D., and Pound, D. (2004): The Ecosystem Approach. Coherent actions for
marine and coastal environments. A report to the UK Government. Peterborough,
English Nature.

22. Miller, J. A. And Regan, J. (2007) Using GIS and remote sensing for ecological
mapping and monitoring. In Masev, V. (ed.), Integration of GIS and Remote Sensing,
Mastering GIS: technology, applications and management series, John Wiley & Sons
Ltd: West Sussex, UK, 233 -268.

58
23. Scally R., 2006 – GIS for Environmen tal Management. Environmental Systems
Research Institute (ESRI) Press, Redlands, California

Director proiect,
Cercet. S t. Dr.ing . Rãzvan MATEESCU