Estimarea Riscului Asupra Sanatatii Umane In Industria de Petrol Si Gaze Rompetrol

Cuprins

Capitolul I: Introducere………………………………………………………………………………………………….3

Noțiuni despre evaluarea riscurilor………………………………………………………………………………..3

Petrolul și gazele naturale…………………………………………………………………………………………….3

Capitolul II: Informații generale asupra unității alese ca studiu de caz. Studiu de caz: SC Rompetrol Rafinare SA…………………………………………………………………………………………………..5

2.1. Caracterizare generală…………………………………………………………………………………………………5

2.2. Amplasament…………………………………………………………………………………………………………….6

Capitolul III: Descrierea procesului industrial/site poluat………………………………………………11

3.1. Etapele procesului de extracție și prelucrare a țițeiului………………………………………………….11

3.2. Schema procesului tehnologic……………………………………………………………………………………15

3.3. Identificarea poluanților de pe întreg amplasamentul…………………………………………………….19

Capitolul IV: Estimarea și managementul riscului în cadrul SC ROMPETROL RAFINARE SA…………………………………………………………………………………………………………….26

4.1. Identificarea surselor potențiale de risc……………………………………………………………………….26

4.1.1. Fișe tehnice de securitate……………………………………………………………………………..30

4.1.2. Identificarea și ierarhizarea riscurilor potențiale……………………………………………..36

4.2. Estimarea expunerii………………………………………………………………………………………………….37

4.3. Evaluarea toxicității (Evaluarea răspunsului la doză)…………………………………………………….37

4.4. Caracterizarea riscului………………………………………………………………………………………………40

4.6. Estimarea și managementul riscului prin aplicarea unei noi metodologii…………………………41

Concluzii………………………………………………………………………………………………………………………45

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………..46

Capitolul I: Introducere

Noțiuni despre evaluarea riscurilor

Evaluarea riscurilor este procesul de estimare a riscurilor la care sunt supuse securitatea și

sănătatea lucrătorilor din cauza pericolelor existente la locul de muncă. Este o examinare sistematică a tuturor aspectelor muncii, care ia în considerare:

ceea ce ar putea cauza răniri sau vătămări,

dacă pericolele ar putea fi eliminate, iar dacă nu,

ce măsuri preventive sau de protecție sunt sau ar trebui să fie adoptate pentru a controla

riscurile.

Evaluarea riscurilor este începutul procesului de gestionare a riscurilor, permițând

angajatorilor și angajaților să înțeleagă acțiunile pe care trebuie să le întreprindă pentru a îmbunătăți sănătatea și securitatea la locul de muncă, dar și productivitatea.

Evaluarea riscurilor nu reprezintă un obiectiv în sine, ci un instrument puternic pentru

identificarea nevoii de adaptare a unor măsuri preventive. Nu este doar o chestiune de verificare a unei liste cu pericolele mai puțin vizibile și interacțiunile dintre diferiți factori (Bejan M., 2008).

În ceea ce privește industria de petrol și gaze, evaluările de risc sunt foarte importante,

deoarece constituie o parte integrată a unui plan de management al siguranței și sănătății în muncă. Ele ajută la:

conștientizarea pericolelor și riscurilor;

identificarea persoanelor care ar putea fi supuse riscurilor (angajați, vizitatori, contractori,

publicul, etc.);

determina dacă măsurile existente sunt adecvate sau ar trebui îmbunătățite;

prioritizarea riscurilor și măsurilor de control (http://www.ccohs.ca/).

Petrolul și gazele naturale

Petrolul sau țițeiul, împreună cu cărbunii și gazele naturale fac parte din zăcămintele de

origine biogenă care se găsesc în scoarța Pământului.

Țițeiul reprezintă principala sursă de energie mondială, și una dintre cele mai importante surse de materii prime pentru industria chimică.

Sub aspectul chimic, petrolul este un amestec de diferite hidrocarburi (în a căror compoziție carbonul participă cu 85-87%, iar hidrogenul cu 12-14%), conținând diferite cantități foarte mici de combinații organice cu oxigen (0,1 – 0,5% O), cu sulf (0,1 – 6% S) și cu azot (0,05 – 0,5% N), substanțe minerale, cum și cantități variabile de apă. Sub formă de combinații organometalice țițeiurile conțin urme, de ordinul părților per milion din unele metale ca: vanadiul, nichelul, cuprul, fierul. Țițeiurile din diferite zăcăminte se deosebesc mult prin compoziția lor chimică.

Greutatea specifică a țițeiului variază în limite largi: între 0,73 și 1,00 g/cm3 și chiar mai mult. Culoarea țițeiului este diferită, de la galben la negru. De obicei țițeiurile închise la culoare sunt mai grele decât cele deschise, aceasta datorându-se conținutului mare în rășini și substanțe asfaltoase (Suciu, 1983).

Sub aspectul fizic țițeiurile sunt lichide vâscoase, de culoare brună închisă până la negru, mai ușoare (ρ= 820 – 880 kg/m3) și nemiscibile cu apa. Au temperatura de congelare între – 20ºC și +50ºC și un domeniu larg al temperaturilor de distilare, de la circa 30ºC la mult peste 600ºC.

Gazul natural este un gaz inflamabil care se află sub formă de zăcământ în straturile din adâncime ale Pământului. Gazul natural este asociat cu zăcăminte de petrol, procesele lor de formare fiind asemănătoare. Compoziția gazului natural constă în cea mai mare parte în metan, deosebindu-se de acesta prin compoziția chimică (http://ro.wikipedia.org/wiki/Gaz_natural).

Scopul rafinării este de a converti materii prime naturale, cum ar fi țițeiul și gazele naturale în produse utile vandabile. Țițeiul și gazele naturale sunt în mod natural hidrocarburi găsite în multe zone ale lumii, în diferite cantități și compoziții. În rafinării, acestea sunt transformate în diferite produse precum:

combustibili pentru autoturisme, camioane, avioane, nave și alte forme de transport;

combustibili de ardere pentru generarea de căldură și energie pentru industrie și

gospodării;

materii prime pentru industriile petrochimice și chimice;

produse de specialitate, cum ar fi uleiuri lubrifiante, parafine/ceruri și bitum;

energie ca produs sub formă de căldură (abur) și energie (energie electrică).

Țițeiul brut este utilizat pentru producerea combustibililor, printre care diferite tipuri de petrol, motorină sau kerosen. Petrolul este utilizat și pentru producerea unor lubrifianți uleioși și a vaselinelor necesare funcționării utilajelor și mașinilor. Din produsele petrochimice se fabrică cosmetice, medicamente, vopsele, explozibili, fertilizatori, fibre sintetice cum ar fi nylonul, cerneluri, insecticide, coloranți, mase plastice și cauciucuri sintetice utilizate la anvelope (Epa Office of Compliance Sector Notebook Project Profile of the oil and gas extraction industry).

Prelucrarea țițeiului se realizează în rafinării, principalele tipuri de rafinării fiind acelea pentru producerea de combustibili și lubrifianți și pentru producerea de materii prime pentru industria chimică (Popescu, 1999).

Capitolul II: Informații generale asupra unității alese ca studiu de caz. Studiu de caz: SC Rompetrol Rafinare SA

2.1. Caracterizare generală

Rompetrol este o companie multinațională, cu activități în 12 țări și având o puternică bază operațională în regiunea Mării Negre și a Mării Mediterane. Lider în domeniul petrolier regional, Rompetrol este una din cele mai cunoscute mărci românești pe plan internațional. Cele aproximativ 20 de firme care alcătuiesc Grupul Rompetrol activează în principal în rafinare și downstream (se referă la rafinarea țițeiului crud și la prelucrarea și purificarea gazelor naturale brute), cu implicare în proiecte complementare din explorare și producție, foraj, servicii petroliere, servicii de ecologie industrială și alte servicii conexe

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Rompetrol).

La nivel european, Grupul Rompetrol deține peste 1100 de benzinării în șase țări (România, Republica Moldova, Bulgaria, Franța, Spania, Georgia și Ucraina), care operează sub brandurile Rompetrol, Dyneff și Litro. De asemenea, deține o puternică rețea de distribuție produse petroliere, prin intermediul companiilor subsidiare, localizate în Spania și Elveția (Dyneff și Vector Energy).

Brandurile Rompetrol sunt prezentate în figura următoare:

Figura 1: Branduri Rompetrol (http://www.rompetrol.com/)

În România, Rompetrol deține rafinăriile Rompetrol Rafinare (Petromidia) și Vega și Rompetrol Petrochimice.

Rompetrol Rafinare, situată în Constanța, Năvodari, este cea mai modernă și performantă rafinarie din România. Petromidia (Rompetrol Rafinare) reprezintă aproximativ 40% din capacitatea actuală de rafinare a României, fiind cea mai mare unitate de profil internă, dar și singura situată pe țărmul Mării Negre.

Suprafața totală ocupată de SC Rompetrol Rafinare SA este de circa 240 ha (lungime aprox. 1,8 km și lățime de aprox 1,3 km) în cadrul platformei industriale, cu o suprafață totală de 495,7 ha, aparținând Grupului Rompetrol SA.

Rompetrol rafinare avea la sfărșitul anului 2012 un număr de 1.088 angajați.

Rompetrol Rafinare are o capacitate instalată de prelucrare de 5 milioane de tone de materie primă pe an și 3,8 milioane de tone de țiței prelucrate în 2012.

Pe lângă diverse tipuri de carburanți auto (benzină, motorină, GPL), compania este unicul producător național de carburant de tip Jet A-1, intenționând să devină în perioada următoare principalul furnizor de combustibil pentru liniile aeriene care operează în România și Republica Moldova.

Produse Rompetrol Rafinare:

Benzine fără plumb: Benzină COR 92, Benzină Euro Standard fără PB, Benzină Euro

plus, Efix, Benzină premium E plus, Benzină Euro Super 98, Premium E4, Rafinat, Rafinat chimizare;

Petroluri: Petrol reactor jet A1;

Alte uleiuri medii și grele utilizabile drept combustibil pentru încălzit: Solvent greu,

Calor extra 1, Slurry, Calor economic 3, Păcură;

Motorine: Motorina Euro 3, Motorina Super Euro 4;

Hidocarburi ciclice: Benzen petrolier;

Gaz petrolier lichefiat: Fracție C5-C6, Combustibil auto GPL, Propan combustibil, Gaz

petrolier lichefiat, Propan-butan comercial 20-80, Propan-butan comercial 30-70, GPL uz casnic pentru butelii:

Cocs de petrol;

Propilena CC;î

Sulf de petrol.

Cantități de produse în anul 2012: 2,5 milioane tone/ an motorină, 1,4 milioane tone/an benzină, 0,3 milioane tone/an jet, 220 tone/ zi sulf (http://www.rompetrol-rafinare.ro/).

2.2. Amplasament

SC Rompetrol Rafinare SA este situată pe b-dul Năvodari nr. 215 (fost DJ 226 km 23) și are ca vecini:

Nord-Vest se situează Lacul Corbu,

Vest Lacul Năvodari și satul Sibioara,

Sud-Est zona industrială Port Midia,

Sud-Vest localitatea Lumina,

Sud lacul Sutghiol și stațiunea Mamaia,

Est Marea Neagră.

Căi de acces

Accesul rutier cel mai important este DN2A și DN22B care fac legătura cu orașul Constanța, pe o distanță de 22 km, precum și DJ nr.68, care traversează Stațiunea Mamaia, scurtând distanța la 16 km. Urmează DN22 spre Tulcea și DN229 spre Medgidia.

Accesul feroviar este linia de cale ferată Constanța-Năvodari. Aceasta are ramificații secundare, pentru liniile de garaj ale unor unități din zonă(S.C. Petromidia, C.E.T Midia, fostul Fertilchim) precum și în afara zonei (cariera Sitorman).

Accesul pe apă este realizat prin intermediul canalului navigabil Poarta Albă- Midia Năvodari, canal care are pe teritoriul administrative al orașului Ovidiu o ecluză importantă, precum și prin portul Midia. O cale de acces potențială pe apă este și Lacul Siutghiol. În prezent există un foarte mic trafic de bărci și șalupe de agrement, din cauza posibilităților reduse de acostare.

Există și accese indirecte: cel aerian, prin Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu și pe apă prin, prin portul Constanța și Midia.

Geologia

Rompetrol rafinare este situată din punct de vedere geologic și structural, în Dobrogea Centrală.

În cea mai mare parte a teritoriului orașului Năvodari, coloana stratigrafică include, dincolo de 1000 m adâncime un fundament de vârstă proterozoică cuprinzând șisturi verzi, acoperite de o cuvertură sedimentară aparținând sarmațianului (marne, argile nisipoase, calcare) și pliocenului (marne, nisipuri, calcare lacustre), peste care se află o cuvertură groasă de loess.

Relieful

În ceea ce privește relieful, orașului Năvodari se disting următoarele unități de relief:

1. Podișul Dobrogei Centrale, subunitatea Podișul Casimcei, dezvoltat pe șisturi verzi de vârstă proterozoică;

2. Litoralul românesc cuprins între Cap Gargalâc și Cap Sengol;

3. Litoralul submers;

4. Cuveta Lacului Tașaul.

Orașul Năvodari se dezvoltă pe 2 unități distincte:

Podișul Dobrogei Centrale, subunitatea Podișul Casimcei;

Litoralul Mării Negre, sectorul Cap Gargalâc (Clisargic) – Cap Sengol (Constanța – Pescărie). Acestea se continuă în bazinul Mării Negre prin litoralul submers.

Solurile

Predominante sunt solurile din clasa Cernisoluri (cernoziomurile castanii, cernoziomuri ciocolatii, cernoziomurile carbonatice și cernoziomuri freatic-umede în apropierea Lacului Siutghiol).

Clima

Clima orașului Năvodari se încadrează în clima județului Constanța ce evoluează pe fondul general al climatului temperat continental, prezentând anumite particularități legate de poziția geografică și de componentele fizico-geografice ale teritoriului.

Principalele elemente climatice sunt: temperatura, precipitațiile și vântul.

Temperatura medie anuală pentru perioada 1901-2000 este de 11,40C, iar pentru anul 2008 media anuală este de 13,20C. Astfel, anul 2008 se încadrează în media anilor 1901-2000.

Valorile totale de precipitații se încadrează în limitele zonei, 300-400 mm, în perioada 1901-2000 înregistrându-se o cantitate de 368,1 mm iar în anul 2008 o valoare de 423,9 mm

Cea mai mare frecvență o dețin vânturile de V 17,0 %, iar cea mai mare viteză, vânturile de N, cu o viteză de 6,5 m/s.

O particularitate climatică distinctă a climei din Dobrogea este frecvența prioritară a fenomenului de secetă, care se formeză pe fondul celor mai reduse cantități de precipitații atmosferice de pe teritoriul României (Geografia României, 2005).

Apele

Orașul Năvodari din punct de vedere hidrologic este un oraș privilegiat având ieșire la Marea Neagră, lacul Tașaul, lacul Siutghiol, Canalul Poarta Albă- Midia Năvodari.

Apele subterane

Apele subterane din cadrul orașului Năvodari aparțin hidrostructurii Târgușor-Casimcea-Tașaul care, scufundată fiind spre țărmul mării, a permis scurgerea apelor în această direcție. Ele provin predominant prin intermediul procesului de infiltrație.

Apa subterană este prezentă sub forma unei pânze freatice aflate la adâncimi variind între 2 și 4-5 m, nefiind utilizată ca sursă de apă potabilă, întrucât nu are calitate corespunzătoare.

Apa freatică din zona orașului Năvodari este acidă (pH<7) și dură, caracteristici care o fac improprie chiar pentru uz tehnologic.

Apele de suprafață

Apele de suprafață sunt reprezentate de Lacul Siutghiol și Lacul Tașaul, Marea Neagră și Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari.

Vegetația

Vegetația din zonă se rezumă la câteva mici parcele de păduri, situate în jurul localității, suprafețe reduse de spații verzi, la culturi pomicole și viticole, pășuni și fânețe, culturi agricole de câmp, la grădini de legume individuale.

Asociațiile primare au fost înlocuite treptat cu cele secundare ajunse într-un anumit grad de degradare, speciile mai răspândite fiind Poa bulbosa, Artemisia austriacă, Botriochloa ischaemum, Euphorbia steposa, pe lângã ele rezistând câteva elemente din țelina primară (Festuca valesiaca, Kocleria graculis).

Vegetația intrazonală halofilă caracteristică include specii de Elymus arenarius sabulosus, Carex colchica, Ephedra distachya, Alyssum, Borzeamum, iar vegetația azonală proprie lacului Tașaul este formată predominant din trestie, papură, pipirig, rogoz, la care se adaugă plante submerse ca broscărița, panițe.

Fauna

Fauna de stepă, în care se încadrează orașul Năvodari, este reprezentată în special de mamifere, mai ales rozătoare (popândăul, iepurele, orbetele, șoarecele de stepă), iar reptilele prin șopârle (șopârla dobrogeană), șerpi (șarpele rău dobrogean). În fauna de stepă se cunosc și elemente aparținând faunei de pădure ca de exemplu: căpriorul care pendulează pe spații mari.

Foarte bogată este ihtiofauna de apă dulce întâlnită în lacul Tașaul, mulți cunoscători ai zonei preferă ca loc de pescuit, porțiunea de mal numită "Limba Oii" unde pot fi pescuite specii ca: biban, caras, șalău, crap, somn, roșioară, plătică. Alte specii întâlnite sunt: babușcă, gingirică, oblete, guvizi (adptați la apa dulce). Există și raci, dar destul de puțini în ultima perioadă.

În zona plajei litorale și a lacului Tașaul se întâlnesc păsări ca potârnichea, graurul, coțofana, uliul parumbar, uliul șerpar, prepelița și ciocârlia, pescăruși, cormorani, stârci cufundaci, gâște, majoritatea oaspeți de primavară.

În Marea Neagră, flora și fauna se dezvoltă numai în stratul superior până la 180 m adâncime. Se întâlnesc forme proprii ca familia sturionilor, formele mediteraneene – scrumbia albastră, iar la gurile de vărsare ale fluviilor forme de apă dulce (gingirica). Frecvent pot fi întâlnite forme interesante cum sunt calul de mare, pisica de mare, unele specii de delfin (porcul de mare), un mic rechin (câinele de mare) și mai rar foca din Marea Neagră. Flora este alcatuită din alge verzi, roșii și brune și se dezvoltă până la adâncimea de 75-80 m până unde pătrunde lumina soarelui (http://www.unibuc.ro/).

În imediata vecinătate a platformei tehnologice funcționează CET Midia care produce abur pentru rafinare și alte firme: N&O Refilling SRL, TMUCB, Argenta, Arconi, Butan Gaz, Portul Midia (Capitania) și două unități militare U.M. 01835 și U.M. 2003 Capul Midia.

Zonele protejate în conformitate cu HG 1284/2007 și Ord 1964/2007 din vecinătatea obiectivului și distanțele până la acestea sunt (măsurători Google Earth):

Aproximativ 300 m până la ROSPA0060 Lacurile Tesaul-Corbu;

Aproximativ 1,35 km până la limita comună a ROSCI0065 Delta Dunării și ROSPA0031

Delta Dunării și Complexul Razelm Sinoe;

Aproximativ 1,35 km până la ROSPA0076 Marea Neagră;

De asemenea, la o distanță de aproximativ 1,35 km se află Rezervația Biosferei Delta

Dunării, a cărei limită coincide local cu cea a ROSCI0065 și a ROSPA0031. Rezervația Biosferei Delta Dunării este unica deltă din lume declarată rezervație a biosferei și are un statut de protecție internațional, recunoscut din anul 1990.

În ceea ce privește Rezervația Biosferei Delta Dunării, suprafața corespunzătoare intervalului aproximativ 1,35-15 km distanță pe direcția N-NE față de amplasamentul vizat, reprezintă o zonă de tampon-zonă economică, urmată pe intervalul aproximativ 15-21 km de o zonă de tampon deltaică. Astfel, cele mai apropiate zone cu protecție integrală se află la aproximativ 21 km distanță de obiectivul analizat, fiind vorba de Grindul Chituc și Istria-Sinoe.

Figura 2: Plan amplasament Rompetrol Rafinare

Capitolul III: Descrierea procesului industrial/site poluat

3.1. Etapele procesului de extracție și prelucrare a țițeiului

Pentru aducerea țițeiului la suprafață și prelucrarea lui sunt necesare următoarele operațiuni:

Prospectarea geologică – pentru punerea în evidență a formațiunilor subterane care ar putea conține țiței;

Forajul sondelor – săparea găurii de sondă până la nivelul zăcămâmtului;

Extracția țițeiului – aducerea țițeiului la suprafață;

Transportul țițeiului;

Prelucrarea țițeiului (rafinare și fabricare produse).

Prospectarea geologică

Prospectarea geologică se realizează prin metode gravimetrice, magnetometrice și seismice.

Metodele gravimetrice se bazează pe faptul că straturile superioare ale unei formațiuni anticlinale, fiind mai dense, modifică local forța gravitațională a Pământului. Folosind gravimetre foarte sensibile, se pot măsura valorile locale ale forței gravitaționale, astfel se pot obține indicații asupra absenței sau prezenței unui anticlinal, deci posibilitatea existenței unei acumulări de țiței.

Metodele magnetometrice constau în măsurarea câmpului magnetic al pământului, obținându-se informații utile asupra formațiunilor subsolului la adâncimi de 5…10 km și mai mult.

Metoda seismică constă în producerea unor explozii la diferite adâncimi în sol și măsurarea undelor de șoc transmise, reflectate și refractate de straturi. Din analiza acestor date se pot trage concluzii asupra naturii, formei și delimitării straturilor, putându-se identifica formațiunile geologice favorabile acumulării de țiței.

Forajul sondelor

Forajul este constituit din complexe de lucrări, prin care se realizează un puț cu diametrul mic (250 – 450 mm) și adâncimea mare (până la 7500 m), denumit sondă, care traversează diversele formațiuni geologice ale scoarței terestre. Forajul se execută pentru studiul unor formațiuni și structuri geologice, pentru explorarea zăcămintelor de țiței și gaze și pentru extragerea țițeiului din zăcăminte.

Forajul sondelor constă în săparea găurii de sondă până la nivelul zăcămintului.

Operațiunile principale constau în:

săparea găurii de sondă- care se realizează cu ajutorul unor sape de foraj, acționată de la

suprafață prin intermediul unor prăjini de foraj, prin interiorul cărora se introduce un fluid- noroiul de foraj- care evacuează sfărâmăturile de rocă la suprafață.

consolidarea găurii realizate se face prin tubare, adică introducerea unor țevi de oțel cu

diametru mai mare, apropiat de diametrul găurii, și cimentare, pentru consolidarea găurii realizate.

Când se ajunge cu forajul aproape de stratul de țiței, la partea inferioară a găurii se introduce un aparat care, explodând cartușe, creează canale, prin care țițeiului din zăcămant i se face legătura cu gaura de sondă.

Extracția

Se realizează prin doua categorii de metode:

Principale: erupția naturală, extracția cu gaz-lift și pompare de adâncime.

Secundare: injecția de gaze cu apă, injecția de abur și arderea controlată a unei părți

din țițeiul din zăcământ.

Metodele principale

Erupția naturală se bazează pe scoaterea țițeiului la suprafață cu ajutorul energiei acumulate de comprimarea puternică a amestecului de țiței-gaze în zăcământ. Această energie a zăcământului se consumă foarte repede și de aceea trebuie să se economisească, pentru a se putea extrage cât mai mult țiței, iar pe de altă parte este necesar ca aparatura de la suprafață să fie suficient de performantă pentru ca presiunea foarte mare să nu pună în pericol oamenii și echipamentele industriale printr-o erupție necontrolată.

Gaz-lift se realizează prin recomprimarea unei părți din gazele care se separă de țiței și reintroducerea lor în zăcământ, pentru menținerea presiunii acestuia la valori la care țițeiul poate fi împins prin țevi la suprafață.

Pompele de adâncime se introduc cu ajutorul prăjinilor de foraj la nivelul țițeiului din zăcămant; prin acest procedeu se extrage cea mai mare parte din țiței (>80%).

Metodele secundare

Se realizează:

prin introducerea de gaze comprimate sau apă de la suprafață, pentru a menține presiunea

zăcămantului;

prin introducerea de abur care datorită temperaturii ridicate, micșorează vâscozitatea

țițeiului și poate fi împins mai ușor prin țevile de extracție;

prin introducerea de la suprafață a unei cantități strict dozate de aer și aprinderea

zăcământului în interior; prin ardere se creează o cantitate mare de gaze, se mărește presiunea zăcământului, iar datorită temperaturii ridicate, țițeiul devine mai fluid și poate fi împins mai ușor prin țevi. După ce oxigenul din aer s-a consumat, arderea se oprește.

Țițeiul extras este amestecat cu gaze și emulsionat cu apă de zăcământ.

Transportul

Diviziile de transport ale Rompetrol sunt recunoscute drept operatori flexibili și experimentați, care gestionează eficient orice angajament de transport intern, pe șosea sau cale ferată, precum și pe apă. Oricare ar fi destinația, baza de active, formată din camioane și camionete, automobile și vagoane cisternă, precum și buna cunoaștere a rețelei de drumuri și căi ferate a țării, permit identificarea rutei optime.  

În ceea ce privește serviciile navale și de agenturare, acestea sunt operate de Byron Shipping SRL, în porturile Midia si Constanța.   

De asemenea, Grupul deține și propriul terminal maritim situat la 8,6 kilometri în largul Mării Negre și având o capacitate de 24 de milioane de tone/an. Terminalul primește nave de pâna la 160.000 tdw și este legat de parcul de rezervoare al rafinăriei, cu o capacitate de stocare de aproximativ 400.000 mc. Principalele beneficii rezultate constau în scurtarea traseului cu aproximativ 33 de kilometri față de cel prin portul Constanța și realizarea unor importante reduceri de  costuri. 

Specialiștii Rompetrol asigură gestionarea încărcăturilor de țiței și produse petroliere destinate rafinăriei sau clienților externi. În plus, aceștia pot furniza asistență în pregătirea documentației necesare la acostarea în Portul Midia- precum și în obținerea aprobărilor necesare și a finalizării formalităților cerute de către autoritățile portuare.

Prelucrarea petrolului

În cadrul platformei Rompetrol Rafinare, principalele activități de prelucrare a țițeiului

sunt prezentate în tabelul 1:

Tabel nr. 1: Activități principale. Inventarul proceselor. Descrierea proceselor tehnologice (Autorizația Integrată de mediu Rompetrol Rafinare).

3.2. Schema procesului tehnologic

În figura următoare este prezentată diagrama generală a procesului tehnologic de pe

amplasamentul Rompetrol Rafinare:

Figura 3: Diagrama generală a procesului tehnologic (actuală)

Materii prime

Principalele materii prime și materiale utilizate în activitate sunt:

Tabel nr. 2: Materii prime (Autorizația integrată de mediu)

Utilități

Apa

Alimentarea cu apă potabilă. Alimentarea cu apă potabilă a platformei este realizată din rețeaua centralizată a RAJA Constanța. Volumul de apă captat este de 2.067.180 m3/an.

Volume și debite: – Zilnic mediu – 1000 mc (11,5 l/s)

– Zilnic maxim – 5832 mc (67,5 l/s)

Alimentare cu apă tehnologică. Alimentarea cu apă brută se face din două surse de captare:

Canalul Poarta Alba – Midia Năvodari – 71.481.600 mc/an capacitate proiectată, din care

pentru folosință proprie rafinăria utilizează un volum de 9.951.360 mc/an.

Canalul Poarta Alba – Midia Năvodari – ramura Luminița: pentru situații de avarie.

Volumul maxim captat este de 3000 m3/h.

Energia electrică

Energia electrică este asigurată în baza Contractului de furnizare a energiei electrice nr. 350/2010, încheiat între S.C.TINMAR-IND Bucuresti și S.C.ROMPETROL RAFINARE S.A.

Consumul mediu de energie electrică este de 200.451 MWh (721.486 GJ) și consumul de aburi din surse externe 1.503.005 GJ. Consumul energetic total al Rompetrol Rafinare s-a ridicat la 11.510.170 GJ.

Combustibili

Consumul energetic mediu este (energie primară) de 9 885 097 GJ.

Gazul natural este achiziționat în conformitate cu prevederile Contractului de vânzare-cumpărare gaze naturale nr 4 RR/2011 încheiat între OMV PETROM GAS (gaz natural din producția interna+import) și SC ROMPETROL RAFINARE SA.

Corespunzător volumului de activitate consumul anual mediu de gaz natural este de 112,759 mii mc.

3.3. Identificarea poluanților de pe întreg amplasamentul

Conform tabelului 1, rezultă urmatoarele emisii pentru fiecare activitate:

Emisii în aer:

Tabel nr. 3: Emisiile punctiforme de poluanți în atmosferă, rezultate din desfășurarea activității SC ROMPETROL RAFINARE SA

Emisii în apă

Tabel nr. 4: Sursele generatoare de ape uzate, poluanții generați de activitate în apele uzate și valorile limită admise la evacuare

Emisii în sol și apele subterane

Tabel nr. 5: Valorile de referință pentru urmele de elemente chimice din sol

Tabel nr. 6: Valorile de referință pentru calitatea apei subterane

Deșeuri

Tabel nr. 7: Tipurile de deșeuri rezultate din activitatea SC ROMPETROL RAFINARE SA

Capitolul IV: Estimarea și managementul riscului în cadrul SC ROMPETROL RAFINARE SA

4.1. Identificarea surselor potențiale de risc

Hazardul se identifică cu orice situație potențială de producere a unor prejudicii (daune materiale, dăunători, decese) iar riscul este posibiliattea ca hazardul (pericol) să se transforme în accident. Astfel spus, hazardul se poate defini ca un potențial pericol la adresa mediului sau sănătății umane, în vreme ce riscul este probabilitatea ca hazardul să se producă, să aiba loc (Gavrilescu, 2013-2014).

Principalii poluanți ce rezultă de pe amplasamentul SC Rompetrol Rafinare SA sunt:

În aer: SO2, NOx, CO, Pulberi.

În apa de suprafață: reziduu filtrat, materii în suspensie, CBO5, CCO-Cr, produse

petroliere, substanțe extractibile cu solvenți organici, fenoli, sulfuri și H2S, sulfiți, azot amoniacal, azot total, fosfor total, detergenți sintetici, Ni, Pb, Hg, Cd, fier total ionic, aluminiu, naftalină, benzen, antracen, benzen-a-piren.

În apa subterană: urme de sulfuri, fenoli, azot amoniacal, CCO-Cr, CBO5, nichel,

cadmiu, produs petrolier, plumb, clorură de metilen, cloroform, 1,2 dicloretan, tetraclorură de carbon, tricloretilenă, percloretilenă, naftalină, antracen.

În sol: urme de arsen, bariu, cadmiu, crom total, cupru, mangan, mercur, nichel,

plumb, seleniu, vanadiu, zinc, sulfați, sulfuri, benzen, toluen, xilen, fenol, total hidrocarburi aromatice, total hidrocarburi din petrol.

Deșeuri: ulei uzat, catalizatori uzați cu conținut de metale tranziționale periculoase,

alumine uzate provenite de la suport catalizator, deșeuri cu conținut de sulf, bile ceramice uzate, șlam, silicagel, nămoluri cu conținut de substanțe periculoase, nămol deshidratat, deșeuri cu caracter periculos, moloz, fier vechi, aluminiu, cupru, bronz, plumb, materiale izolante, deșeuri și ambalaje hârtie și carton, ambalaj din lemn, ambalaje de plastic, ambalaje de metal, componente electrice și electronice periculoase, deșeuri menajere.

Tabel nr. 8: Principalele emisii rezultate de pe amplasamentul companiei și efectele asociate acestora.

În continuare sunt prezentate fișele tehnice de securitate pentru substanțele chimice periculoase considerate importante de pe amplasament:

4.1.1. Fișe tehnice de securitate

Fișă tehnică de securitate pentru Benzen (http://adcoglass.ro/)

Fișă tehnică de securitate pentru Motorină

Fișă tehnică de securitate dioxid de sulf (SO2) (http://www.linde-gas.ro/)

Identificarea și ierarhizarea riscurilor potențiale

Substantele și preparatele chimice periculoase prezente pe amplasamentul SC Rompetrol Rafinare SA sunt în general produse petroliere – materii prime, solvenți și produse chimice de sinteză – catalizatori, aditivi, reactivi, produse ce se găsesc în stare lichidă, solidă sau gazoasă.

Riscurile asociate activităților industriale în care sunt implicate substantele chimice mai sus mentionate se pot datora :

– proprietăților fizico-chimice ale substanțelor (inflamabilitate, toxicitate);

– cantităților (cumulate) de substanțe existente pe amplasament ;

– condiițiilor de desfășurare a proceselor tehnologice (temperatura, presiune, debit) și de manipulare a produselor;

– fenomenelor de coroziune și/sau eroziune datorate proprietăților fizico-chimice ale substanțelor, a temperaturilor și presiunilor de lucru ridicate, precum și a mediului deschis în care sunt amplasate echipamentele tehnice;

– defecțiunilor tehnice imprevizibile ale utilajelor și ale rețelelor electrice;

– factorului uman- erori în operare datorate gradului de instruire, disciplină, experiență, motivație, vârsta, sănătatea etc;

– calamităților naturale.

Efectele potențiale asupra populației și mediului datorate factorilor de risc mai sus mentionați, care pot avea loc pe amplasament, pot fi :

avarii/ incidente: evenimente care nu generează consecințe majore asupra populației

și/sau a mediului înconjurător;

accidente majore: explozie, incendiu sau eliberare accidentală masivă a unei substanțe

periculoase sub formă de deversare în mediu/emisii de gaze toxice, cu afectarea personalului/ populație și/sau a mediului înconjurător (http://www.rompetrol-rafinare.ro/).

4.2. Estimarea expunerii

Principalii poluanți și compuși periculoși luați în calcul sunt: Cadmiu, Fenol, Benzen, SO2, NO2 și CO.

Benzen. Omul poate intra în contact cu acest compus prin contact cu pielea și înghițire.

Cadmiu. Poate fi absorbit în organism prin ingerare. În concentrații ridicate este iritant pentru piele.

Fenol. Poate fi absorbit în organism prin ingerare. Mai poate afecta omul pein inhalare.

SO2, NO2, CO. Omul poate intra în contact cu acești poluanți prin inhalare sau contact cu pielea.

4.3. Evaluarea toxicității (Evaluarea răspunsului la doză)

Doza medie zilnică se calculează cu următoarea formulă:

Unde: Cs- concentrația substanței chimice (aer: m3/zi, apă: L/zi, sol: kg/zi)

IR- rata de ingestie. Depinde de modul de ingerare (aer: m3/zi, apă: L/zi, sol: kg/zi)

EF- frecvența expunerii. Se referă la numărul de evenimente într-un an= 210 zile/an.

ED- durata expunerii (ani). Pentru substanțe cancerigene, ED= 70 ani. Pentru substanțe necancerigene, ED= 5 ani.

BW- greutatea corporală. BW este aproximativ 60 kg femei, 70 kg bărbați și 25 kg pentru copii.

AT- timpul mediu de expunere (zile). AT= ED*365.

Valorile pentru IR au fost luate din: Eposure factors handbook, 2011.

Pentru apă, se calculează ADD în cazul benzenului, fenolului și cadmiului. Se utilizează IR pentru ingerare.

Benzen

Fenol

Cadmiu

Pentru aer, se calculează ADD în cazul dioxidului de sulf, dioxidului de azot și monoxidului de carbon. Se utilizează IR pentru inhalare.

SO2

NO2

CO

4.4. Caracterizarea riscului

Coeficientul de hazard se calculează cu relația:

Unde: HQ- coeficientul de hazard;

RfD- doza de referință; (www.epa.gov/iris)

ADD- doza medie zilnică.

Benzen

<1 efecte adverse asupra sănătății umane puțin probabile.

<1 efecte adverse asupra sănătății umane puțin probabile.

În continuare este calculat HQ pentru benzen, cu relația:

Fenol

<1 efecte adverse asupra sănătății umane puțin probabile.

<1 efecte adverse asupra sănătății umane puțin probabile.

În continuare este calculat HQ pentru fenol, cu relația:

0078

Cadmiu

>1 efecte adverse asupra sănătății probabile.

>10 risc cronic ridicat.

În continuare este calculat HQ pentru cadmiu, cu relația:

CO

> 10 risc cronic ridicat.

> 10 risc cronic ridicat.

În continuare este calculat HQ pentru CO, cu relația:

Dozele de referință pentru SO2 și NO2 nu există în literatura de specialitate.

Indicele de hazard

Determinarea indicelui de hazard rezultă prin însumarea coeficientului de hazard pentru mai multe substanțe chimice când un receptor vine în contact cu mai mulți contaminanți.

HI- indicelede hazard.

Indicele de hazard pentru apă se calculează cu relația următoare:

< 1 efecte adverse asupra sănătății umane puțin probabile.

Îndicele de hazard pentru aer este egal cu coeficientul de hazard pentru CO, deoarece este singurul poluant din această categorie.

> 10 risc cronic ridicat.

4.6. Estimarea și managementul riscului prin aplicarea unei noi metodologii

Metoda HAZOP

Obiectivele metodei HAZOP sunt:

– identificarea locurilor în care există hazarde;

– determinarea particularităților proiectelor prin care se pot identifica probabilitățile de apariție a unor evenimente nedorite;

– stabilirea informației necesare în proiectare din perspectiva asigurării fiabilității instalației;

– inițierea și dezvoltarea studiilor cantitative de hazard și risc.

Metoda HAZOP în procese chimice

În mod tradițional, siguranța în proiectarea instalațiilor chimice se bazează pe aplicarea

unor coduri de proiectare, exploatare și liste de verificare pe baza unei experiențe largi și a cunoștințelor profesionale ale experților și specialiștilor din industrie. Din păcate, o astfel de abordare poate soluționa probleme care au apărut înainte. Odată cu creșterea complexități instalațiilor moderne, aceste metode tradiționale și pierd din pondere, considerându-se că aplicarea lor în faza de proiectare este cea mai recomandabilă. HAZOP a fost elaborată de ICI în

anii ’60 ca o tehnică aplicată pentru a depăți această problemă și pentru a identifica în mod

sistematic hazardele potențiale și problemele de operativitate în noile instalații chimice și

petrochimice, atât în procese discontinue, cât și în procese continue. HAZOP poate fi de

asemenea utilizată pentru modificări și revizuiri ale proceselor existente.

Prin intermediul HAZOP, se realizează o examinare critică, structurată, a instalațiilor sau

proceselor de către o echipă experimentată din staff-ul companiei, în scopul identificării tuturor

abaterilor posibile de la un anumit proiect, odată cu efectele nedorite ce apar drept consecințe

asupra siguranței, operabilității, mediului. Abaterile posibile sunt descoperite folosint chestionare

riguroase ce conțin cuvinte-cheie aplicate proiectului analizat (tabelul 9).

Deviațiile de la intențiile din proiect sunt create prin cuplarea cuvântului-cheie cu un

parametru variabil sau o caracteristică a instalației sau procesului, cum ar fi reactanții, secvența

reacțională, temperatura, persiunea, debitul, faza etc. Cu alte cuvinte:

cuvânt-cheie + parametru = deviație

Tabel nr. 9: Cuvinte-cheie standard și sensul lor generic

Succesul sau insuccesul studiului depinde de patru aspecte:

Acuratețea proiectului și a celorlalte date utilizate ca bază pentru studiu;

Pregătirea tehnică și experiența echipei;

Capacitatea echipei de a utiliza metoda ca un sprijin pentru vizualizarea abaterilor

posibile, cauzelor și consecințelor;

Capacitatea echipei de a menține sensul proporțiilor, mai ales atunci când se evaluează

seriozitatea pericolelor care sunt identificate.

La completarea unui studiu HAZOP, rezultatele posibile sunt:

Îmbunătățiri ale procedurilor de întreținere/exploatare ale programelor de control și

a instrucțiunilor care au fost deja implementate cu modificări ale echipamentului realizate cu costuri reduse;

Unele schimbări propuse pot aștepta rezultatul unei evaluări cantitative mai detaliate;

Recomandările majore se implementează treptat, pe măsura dobândirii de capital;

Membrii echipei vor avea atât o înțelegere mai bună a planului/procesului și o mai bună

apreciere a hazardurilor și riscurilor potențiale decât dacă studiul nu ar fi fost realizat.

HAZOP va produce beneficii în următoarele situații:

În timpul proiectării sau montajului unei noi instalații sau proces sau modificări majore

pentru una existentă;

Când apar hazarde pentru mediu sau calitate sau probleme de costuri asociate cu

exploatarea;

După un incident major care implică incendiu, explozie, scăpări de substanțe toxice;

Pentru a justifica de ce un cod de practică sau cod industrial nu poate fi urmat (Gavrilescu, 2013-2014).

Concluzii

Petrolul și gazele naturale reprezintă surse neregenerabile de energie, iar din acest motiv cantitățile acestor materii prime sunt în continuă scădere.

Îndustria de petrol și gaze reprezintă un poluator important pentru factorii de mediu și un mare furnizor de deșeuri.

Efectele potențiale asupra populației și mediului pot fi :

avarii/ incidente: evenimente care nu generează consecințe majore asupra populației

și/sau a mediului înconjurător;

accidente majore: explozie, incendiu sau eliberare accidentală masivă a unei substanțe

periculoase sub formă de deversare în mediu/emisii de gaze toxice, cu afectarea personalului/ populație și/sau a mediului înconjurător.

În urma caracterizării riscului, rezultă că activiatea are cel mai mare impact asupra populației prin intermediul factorului de mediu

Bibliografie:

Autorizația Integrată de mediu Rompetrol Rafinare

Bejan M., „Evaluarea riscurilor- Locuri de muncă sigure și sănătoase”, Editura UTPRES, Cluj Napoca, 2008

Epa Office of Compliance Sector Notebook Project Profile of the oil and gas extraction industry

Eposure factors handbook, 2011

Gavrilescu M., Estimarea și Managementul Riscului- Suport curs, Anul Universitar 2013-2014

Popescu V., Tehnologia prelucrării țițeiului, Editura Mobil Industrial AG, Pitești, 1999, p. 13

Suciu C.G., Ingineria prelucrării hidrocarburilor- Petrol,Petrochimie, vol. I, Editura Tehnică, București, 1983, p.11

http://www.ccohs.ca/oshanswers/hsprograms/risk_assessment.html

http://www.rompetrol-rafinare.ro/

http://www.rompetrol.com/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rompetrol

http://www.management.ase.ro/reveconomia/2005-1/5.pdf- Benzen, Fenoli

http://ro.immoslov.com/docs/sb.pdf

http://www.linde-gas.ro/internet.lg.lg.rou/ro/images/113%20-%20Dioxid%20de%20sulf.%20rom54_29668.pdf

http://www.rompetrol-rafinare.ro/cms/rompetrol_rafinare%20/inf2012.pdf

http://adcoglass.ro/techspecs/benzen.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gaz_natural

Homepage

www.epa.gov/iris